MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 863/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 863         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 19 noiembrie 2015

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

280. - Lege pentru modificarea Legii apiculturii nr. 383/2013

 

845. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea Legii apiculturii nr. 383/2013

 

281. - Lege pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul meteorologiei

 

846. – Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul meteorologiei

 

282. - Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente

 

847. – Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente

 

283. - Lege pentru modificarea Legii nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”

 

848. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea Legii nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 627 din 8 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale

 

Decizia nr. 628 din 8 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 lit. d) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

942. - Hotărâre privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2015 pentru Societatea „Complexul Energetic Hunedoara” - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea Legii apiculturii nr. 383/2013

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Legea apiculturii nr. 383/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 14 din 9 ianuarie 2014, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 1, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 1. - (1) Obiectul prezentei legi îl constituie crearea cadrului legal privind reglementarea activităţii apicole în scopul protejării albinelor şi dezvoltării apiculturii.

2. Articolul 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 2. - Activitatea în apicultură poate fi practicată de orice persoană fizică sau juridică cu respectarea legislaţiei în vigoare. Statul român prin ministerele de resort sprijină activitatea de creştere a albinelor, a creşterii numărului şi producţiei familiilor de albine, a valorificării superioare a resurselor melifere, a produselor apicole şi a conservării biodiversităţii.”

3. La articolul 5, literele s), ş) şi t) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„s) familie de albine de elită - familie de albine de rasă pură, cu performanţe superioare selecţionate, ca urmare a aplicării programului naţional de ameliorare şi care transmite constant, prin descendenţă, însuşirile respective:

ş) stupina de elită - stupina autorizată de autoritatea competentă în domeniu, respectiv Agenţia Naţională pentru Zootehnie «Prof. dr. G. K. Constantinescu» în creşterea familiilor de albine de elită şi producerea de material biologic selecţionat, conform programului naţional de ameliorare la albine;

t) stupină de multiplicare - stupină autorizată de autoritatea competentă în domeniu, respectiv Agenţia Naţională pentru Zootehnie «Prof. dr. G. K. Constantinescu», pentru multiplicarea materialului genetic provenit de la familii de albine cu performanţe superioare, de rasă pură, din stupina de elită, conform programului naţional de ameliorare;”.

4. Articolul 6 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 6. - (1) Ameliorarea albinelor din România se realizează prin programul naţional de ameliorare întocmit de organizaţiile şi asociaţiile acreditate de Agenţia Naţională pentru Zootehnie «Prof. dr. G. K. Constantinescu» pentru înfiinţarea şi menţinerea evidenţelor genealogice, respectiv registre genealogice.

(2) Programul naţional de ameliorare are la bază ameliorarea rasei locale A. M. Carpatica, în rasă curată, elaborat în conformitate cu legislaţia naţionala şi programul naţional de ameliorare a albinelor.

(3) Producerea pentru comercializare a mătcilor poate fi realizată doar de stupine de multiplicare şi de elită, autorizate în acest scop, conform prevederilor legislaţiei în vigoare.

(4) în scopul protecţiei materialului biologic autohton, introducerea de material biologic pe teritoriul României va fi autorizată de Agenţia Naţională pentru Zootehnie «Prof. dr. G. K. Constantinescu» şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, cu avizul consultativ al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură - S.A.”

5. La articolul 11, alineatele (1) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 11. - (1) Autorităţile administraţiei publice locale, precum şi administratorii terenurilor agricole sau silvice sunt obligate să asigure gratuit apicultorilor vetre de stupină temporare sau permanente, pe baza autorizaţiei de stupărit pastoral depuse de către aceştia la consiliul local.

………………………………………………………

(3) Suprafeţele de teren se atribuie gratuit de către autorităţile administraţiei publice locale, precum şi de administratorii terenurilor agricole sau silvice pentru vatra de stupină în funcţie de mărimea stupinei, în locuri accesibile mijloacelor de transport, şi nu vor fi mai mici de 5 mp pentru fiecare familie de albine şi de 50 mp pentru pavilioane.”

6. La articolul 11, alineatul (4) se abrogă.

7. Articolul 12 se abrogă.

8. La articolul 13, alineatele (1) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 13. - (1) Amplasarea familiilor de albine pe terenurile deţinute de apicultori, cu orice titlu, se face la o distanţă de cel puţin 10 m faţă de drumurile publice sau hotarele proprietăţilor din domeniul public aflate în intravilan ori în extravilan şi la o distanţă de cel puţin 5 m faţă de hotarele proprietăţilor din domeniul privat aflate în intravilan ori în extravilan.

………………………………………………………

 (3) Numărul familiilor de albine amplasate pe vatra permanentă, pentru iernat, nu este limitat.”

9. La articolul 18 alineatul (1), literele a) şi b) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

,,a) cu avertisment sau amendă de la 50 lei la 70 lei, în cazul nedeţinerii carnetului de stupină;

b) cu avertisment sau amendă de la 25 lei la 50 lei, în cazul necompletării carnetului de stupină;”.

Art. II. - În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale elaborează Regulamentul privind organizarea stupăritului în România, pe care îl aprobă prin ordin al ministrului.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale ari. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PREŞEDINTELE SENATULUI

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 18 noiembrie 2015.

Nr. 280.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea Legii apiculturii nr. 383/2013

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea Legii apiculturii nr. 383/2013 şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 17 noiembrie 2015.

Nr. 845.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul meteorologiei

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Alineatul (2) al articolului 1 din Legea nr. 139/2000 privind activitatea de meteorologie, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 7 martie 2014, se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Activitatea de meteorologie este de interes public naţional şi cu specific pentru apărare şi securitate naţională, care se desfăşoară în condiţiile prezentei legi şi în concordanţă cu recomandările Organizaţiei Meteorologice Mondiale, organism specializat al Organizaţiei Naţionale Unite, cu acordurile încheiate de această organizaţie cu alte organizaţii internaţionale, precum şi cu prevederile convenţiilor internaţionale în domeniu la care România este parte.”

Art. II. - Legea nr. 216/2004 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale de Meteorologie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 1 iunie 2004, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 1, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Administraţia Naţională de Meteorologie este persoană juridică română, care desfăşoară activităţi de interes naţional şi activităţi cu specific pentru apărare şi securitate naţionala.”

2. La articolul 3 alineatul (2), după litera d) se introduc trei noi litere, literele d1)-d3), cu următorul cuprins:

,,d1) realizează studii şi cercetări privind identificarea şi evoluţia zonelor vulnerabile la diverse fenomene meteorologice severe, precum secetă, deşertificare, inundaţii şi altele asemenea, absolut necesare la elaborarea strategiei naţionale de prevenire şi diminuare a efectelor schimbărilor climatice:

d2) identifică, monitorizează şi analizează situaţiile şi zonele în care este posibil să se intervină activ în atmosferă în vederea modificării regimului precipitaţiilor atmosferice;

d3) elaborează prognoze ale câmpului de poluant în cazul unui accident chimic sau nuclear pentru asigurarea protecţiei populaţiei;”.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PREŞEDINTELE SENATULUI

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 18 noiembrie 2015.

Nr. 281.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul meteorologiei

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul meteorologiei şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 17 noiembrie 2015.

Nr. 846.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege

 

Art. I. - Ordonanţa Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 19 decembrie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 2, alineatul (1) şi partea introductivă a alineatului (6) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 2, - (1) Proprietarii construcţiilor, persoane fizice sau juridice, şi asociaţiile de proprietari, precum şi persoanele juridice care au în administrare construcţii au obligaţia să acţioneze pentru:

a) urmărirea comportării în exploatare a construcţiilor din proprietate sau din administrare;

b) expertizarea tehnică, de către experţi tehnici atestaţi pentru cerinţa fundamentală rezistenţă mecanică şi stabilitate, a construcţiilor existente care prezintă niveluri insuficiente de protecţie la acţiuni seismice, degradări sau avarieri în urma unor acţiuni seismice în vederea încadrării acestora în clasă de risc seismic şi fundamentării măsurilor de intervenţie;

c) transmiterea concluziilor raportului de expertiză tehnică şi a încadrării construcţiei în clasă de risc seismic către autorităţile administraţiei publice locale competente, precum şi către Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, în termen de 30 de zile de la data primirii raportului de expertiză tehnică, în vederea asigurării, în condiţiile legii, a monitorizării acţiunilor pentru reducerea riscului seismic, respectiv înscrierii în partea I a cărţii funciare a imobilului a clasei de risc seismic în care a fost încadrată construcţia existentă;

d) aprobarea deciziei de intervenţie şi continuarea acţiunilor definite la alin. (6), în funcţie de concluziile fundamentale din raportul de expertiză tehnică.

………………………………………………………

(6) Pentru construcţiile expertizate tehnic şi încadrate în clasa I de risc seismic prin raport de expertiză tehnică, indiferent de forma de proprietate, destinaţie, categorie şi clasă de importanţă, proprietarii construcţiilor, persoane fizice sau juridice, asociaţiile de proprietari, persoanele juridice care au îh administrare construcţii, precum şi conducătorii instituţiilor publice şi deţinătorii cu orice titlu de construcţii de interes şi utilitate publică vor proceda, în realizarea obligaţiilor care le revin conform legii civile şi calităţii în construcţii, la:”.

2. La articolul 2, după alineatul (6) sa introduce un nou alineat, alineatul (61), cu următorul cuprins:

„(61) Se interzic organizarea şi desfăşurarea de activităţi permanente şi/sau temporare în spaţiile prevăzute la art. 2 alin. (5) lit. a) şi altele asemenea, care implică aglomerări de persoane, până la finalizarea lucrărilor de intervenţie realizate în scopul creşterii nivelului de siguranţă la acţiuni seismice a construcţiei existente.”

3. La articolul 7 alineatul (2), literele b) şi c) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„b) prezintă un regim de înălţime de la P+3 etaje inclusiv şi minimum 10 apartamente;

c) sunt amplasate în localităţi pentru care valoarea de vârf a acceleraţiei terenului pentru proiectare la cutremur ag, potrivit hărţii de zonare a teritoriului României din Codul de proiectare seismică P100-1, este mai mare sau egală cu 0,15 g.”

4. La articolul 24 alineatul (1), litera e) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„e) nerespectarea obligaţiei de realizare şi amplasare a panourilor de înştiinţare în termen de 60 de zile de la data primirii raportului de expertiză tehnică, precum şi îndepărtarea acestora înainte de începerea execuţiei lucrărilor de intervenţie;”.

5. La articolul 24 alineatul (1), după litera g) se introduce o nouă literă, litera h), cu următorul cuprins:

„h) nerespectarea prevederilor art. 2 alin. (61) de către proprietarii construcţiilor/spaţiilor din aceste construcţii, persoane fizice sau juridice, asociaţiile de proprietari, respectiv de către persoanele fizice sau juridice care au în administrare construcţii/spaţii din aceste construcţii.”

6. La articolul 24 alineatul (2), după litera g) se Introduce o nouă literă, litera h), cu următorul cuprins:

„h) nerespectarea prevederilor lit. h), cu amendă de la 50.000 lei la 70.000 lei, împreună cu măsura interzicerii emiterii autorizaţiilor de funcţionare pentru spaţiul în cauză de către autoritatea administraţiei publice locale competente.”

Art. II. - Ordonanţa Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 19 decembrie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PREŞEDINTELE SENATULUI

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 18 noiembrie 2015.

Nr. 282.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1)şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 17 noiembrie 2015.

Nr. 847.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea Legii nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării”

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 7 decembrie 1993, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 10, alineatul 41 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Pe întreg teritoriul rezervaţiei, schimbarea utilizării terenurilor agricole folosite ca terenuri agricole productive sau amenajări piscicole se face cu acordul administratorului, numai în baza unor studii tehnice de specialitate.”

2. La articolul 12, punctele 21 şi 22 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„21. schimbarea utilizării terenurilor din amenajări agricole sau piscicole, cu excepţia celor prevăzute la art. 10 alin. 41;

22. nerespectarea de către proprietarii, arendaşii sau concesionarii terenurilor ocupate de amenajări agricole sau piscicole, a căror utilizare a fost schimbată, fără a avea la bază studii tehnice de specialitate, din care să rezulte necesitatea schimbării folosinţei amenajării agricole sau piscicole;”.

Art. II. - (1) în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, proprietarii, arendaşii sau concesionarii terenurilor utilizate ca amenajări agricole sau piscicole, cărora le-au schimbat folosinţa, sunt obligaţi să efectueze studii tehnice de specialitate, cu acordul administratorului, din care să rezulte modalitatea utilizării amenajărilor agricole sau piscicole în cauză.

(2) în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, proprietarii/concesionarii terenurilor cărora le-au schimbat folosinţa, fără ca studiile de specialitate să justifice acest lucru, sunt obligaţi să le readucă la starea lor iniţială sau, după caz, să le renatureze.

Art. III. - La data intrării în vigoare a prezentei legi, articolul III din Legea nr. 122/2014 pentru completarea Legii nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei .Delta Dunării”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 22 iulie 2014, se abrogă.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PREŞEDINTELE SENATULUI

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 18 noiembrie 2015.

Nr. 283.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea Legii nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării”

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1)şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicata,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea Legii nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării” şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 17 noiembrie 2015.

Nr. 848.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 627

din 8 octombrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, excepţie ridicată de Irinel Nicolae Munteanu în Dosarul nr. 3.527/84/2008* al Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 739D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere Decizia nr. 24 din 3 februarie 2015 în care Curtea a analizat critici similare.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 23 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.527/84/2008*, Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale. Excepţia a fost ridicată de Irinel Nicolae Munteanu într-o cauză având ca obiect rejudecarea apelului formulat împotriva sentinţei penale prin care autorul excepţiei, printre alţii, a fost condamnat pentru săvârşirea mai multor infracţiuni contra siguranţei şi integrităţii sistemelor şi datelor informatice şi a infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că prevederile criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate, în măsura în care, în cauzele aflate în curs de judecată a apelului la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, nu se permite instanţei de apel realizarea unui control asupra legalităţii actului de sesizare, a probelor şi a actelor procesuale efectuate de organele de urmărire penală în cursul urmăririi penale şi restituirea cauzei la organele de urmărire penală în vederea refacerii actului de sesizare sau a actelor procesuale.

6. Cât priveşte dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 255/2013, susţine că acestea încalcă principiul egalităţii în drepturi prevăzut la art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, inculpaţii care au fost trimişi în judecată, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală din 1968, şi cu privire la care nu a fost depăşită faza procesuală a camerei preliminare la data intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, beneficiind de dreptul de a invoca nulităţi absolute şi nulităţi relative intervenite în cursul urmăririi penale, care pot conduce la restituirea cauzelor la parchet, în timp ce inculpaţii trimişi în judecată conform prevederilor aceluiaşi cod, dar ale căror cauze se aflau în faza apelului la data anterior arătată, sunt privaţi de beneficiile conferite de procedura camerei preliminare şi nu mai pot invoca încălcările anterior menţionate, fiind ţinuţi de interdicţiile prevăzute de Codul de procedură penală. Arată că, întrucât verificarea legalităţii administrării probelor se face numai de către judecătorul de cameră preliminară, se înfăptuieşte o justiţie inegală faţă de persoanele aflate în curs de judecată în faza apelului la momentul intrării în vigoare a Codului de procedură penală, în raport de cele aflate la acel moment în procedura de cameră preliminară, cu toate că aceste persoane au fost urmărite penal sub imperiul aceluiaşi cod.

7. Referitor la pretinsa încălcare prin dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 a prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, subliniază că o componentă a garanţiilor unui proces echitabil este principiul egalităţii armelor, ce semnifică aplicarea unui tratament egal pe toată durata desfăşurării procedurii în faţa unei instanţe de judecată, fără ca una dintre părţi să fie dezavantajată în raport cu cealaltă. Susţine, totodată, că principiul contradictorialităţii, care este o altă componentă a dreptului la un proces echitabil, presupune, în esenţă, posibilitatea pentru părţile unui proces de a lua cunoştinţă de toate probele şi observaţiile prezentate judecătorului, de natură să îi influenţeze decizia, făcându-se trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.456 din 4 noiembrie 2011, Arată că, în condiţiile în care etapa procedurii în camera preliminară nu există în cazul inculpaţilor care erau judecaţi în apel la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, acestora le este încălcat dreptul de a formula cereri şi de a invoca excepţii referitoare la legalitatea actelor de urmărire penală, fapt ce determină caracterul inechitabil faţă de aceste persoane al procesului penal derulat.

8. Susţine, de asemenea, că dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 contravin normei constituţionale prevăzute la art. 24 alin. (1), întrucât limitează dreptul la apărare al inculpaţilor trimişi în judecată sub imperiul Codului de procedură penală din 1968 şi judecaţi în faza procesuală a apelului la intrarea în vigoare a actualului Cod de procedură penală, fără a le oferi remediile procesuale necesare sub aspectul posibilităţii invocării unor încălcări ale dispoziţiilor legale, săvârşite pe parcursul efectuării activităţii de urmărire penală.

9. Cu privire la pretinsa încălcare prin prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, subliniază că restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi trebuie să aibă caracter excepţional şi temporar şi nu trebuie să afecteze substanţa respectivelor drepturi sau libertăţi. Face trimitere, în acest sens, la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, precum şi la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi la Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. Arată că în situaţia unor astfel de restrângeri se impune aplicarea de către legiuitor a principiului est modus in rebus, măsurile instituite fiind necesar să fie suficient de rezonabile pentru a nu pune în pericol însăşi existenţa dreptului.

10. Arată că principiul egalităţii în drepturi este reglementat în art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi în cuprinsul Protocolului nr. 12 la Convenţie, în art. 20-21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, arată că dreptul la un proces echitabil se regăseşte în art. 6 din Convenţie şi în art. 47 din Cartă, că dreptul la apărare este prevăzut în art. 6 paragraful 3 din Convenţie şi art. 48 alin. (2) din Cartă şi că România a ratificat actele europene arătate, condiţii în care încălcarea prin prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 a normelor de drept european la care autorul face referire contravine dispoziţiilor art. 20 din Constituţie.

11. Referitor la pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, arată că prin reglementarea situaţiilor tranzitorii generate de intrarea în vigoare a Codului de procedură penală, din perspectiva criticată, nu s-a asigurat proporţionalitatea între scopul urmărit, acela de accelerare a soluţionării cauzelor, şi nevoia de garantare a drepturilor fundamentale ale persoanelor cercetate penal. Susţine, astfel, că prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 nu aşează pe poziţii de egalitate procesuală persoanele supuse instrucţiei penale în momentul intrării în vigoare a actualului Cod de procedură penală, în raport cu persoanele ale căror cauze vor începe să fie judecate sub imperiul noii reglementări, doar acestea din urmă având pe deplin garantate drepturile constituţionale în desfăşurarea anchetei penale. Se arată că şi dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20, art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1), art. 53 şi art. 124 alin. (2), argumentele invocate în susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 fiind aplicabile mutatis mutandis şi în această ipoteză.

12. Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în acest sens, arată că dispoziţiile criticate sunt norme tranzitorii care reglementează regimul nulităţilor actelor şi lucrărilor de urmărire penală sau ale judecătorului, efectuate înainte de intrarea în vigoare a legii noi şi invocate sub imperiul noii legi procesual penale, respectiv procedura aplicabilă apelurilor aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală. Totodată, arată că normele procesual penale criticate nu încalcă principiul egalităţii în drepturi, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, întrucât nu înlătură posibilitatea inculpatului de a-şi apăra drepturile şi interesele legitime în cadrul soluţionării apelului, de a beneficia de toate drepturile şi garanţiile procesuale, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă imparţială şi independentă, condiţii care sunt asigurate şi în situaţia judecării cauzelor în apel, după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală. Aceasta cu atât mai mult cu cât calea de atac a apelului este una devolutivă, instanţa fiind obligată să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept (substanţial şi procesual), permiţând deci realizarea unei verificări multilaterale a hotărârii atacate, în baza lucrărilor şi materialelor din dosarul cauzei. Apreciază că nu există nicio diferenţă de tratament juridic între persoanele urmărite penal sub imperiul legii vechi, cu privire la care procesul se afla deja în faza apelului la 1 februarie 2014, şi, respectiv, persoanele urmărite penal tot sub imperiul legii vechi, dar faţă de care nu s-a depăşit faza camerei preliminare la data intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, întrucât nu este vorba de persoane aflate în aceeaşi situaţie cărora li se aplică un tratament diferenţiat, ci sunt persoane în situaţii juridice diferite, în stadii procesuale diferite, cărora li se aplică proceduri diferite, aferente legii în vigoare la momentul corespunzător fazei procesuale în care se găsesc. Arată, de asemenea, că textele de lege criticate nu aduc atingere nici dispoziţiilor convenţionale privind egalitatea în faţa legii, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare de vreme ce inculpatul se bucură de aceleaşi drepturi şi garanţii procesuale, chiar dacă într-o altă modalitate de valorificare, de exercitare, respectiv în condiţiile şi modalităţile reglementate prin dispoziţiile tranzitorii cu raportare la noua lege procesual penală.

13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

14. Avocatul Poporului arată că a transmis punctul său de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată, în dosarele Curţii nr. 202D/2014 şi nr. 567D/2014, în sensul că prevederile art. 4 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 sunt constituţionale, punct de vedere reţinut în deciziile nr. 631 din 11 noiembrie 2014 şi nr. 24 din 3 februarie 2015.

15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

17. Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, care au următorul cuprins:

- Art. 4 alin. (2): „Nulitatea oricărui act sau oricărei lucrări efectuate înainte de intrarea în vigoare a legii noi poate li invocată numai în condiţiile Codului de procedură penală.

- Art. 10 alin. (1): „Apelurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală se soluţionează de către aceeaşi instanţă, potrivit dispoziţiilor din legea nouă privitoare la apel.”

18. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiţiei, precum şi dispoziţiilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale Protocolului nr. 12 la Convenţie şi ale art. 20-21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitoare la egalitatea în faţa legii şi la interzicerea discriminării, art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, cu privire la dreptul la un proces echitabil, art. 6 paragraful 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 48 alin. (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, cu privire la dreptul la apărare şi art. 18 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitoare la condiţiile restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 24 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 7 aprilie 2015, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, în raport de critici similare cu cele invocate în prezenta cauză, reţinând, în esenţă, la paragrafele 20-33, următoarele:

20. Reglementarea în noul Cod de procedură penală a procedurii camerei preliminare are ca scop soluţionarea cu celeritate a cauzelor penale, având în vedere că, potrivit Codului de procedură penală din 1968, începerea cercetării judecătoreşti era tergiversată de cererile şi excepţiile formulate de părţi, care aveau ca efect restituirea cauzelor la procuror, de multe ori, după perioade lungi de timp de la data sesizării instanţei. De aceea, art. 281 alin. (4) lit. a) şi art. 282 alin. (4) lit. a) din actualul Cod de procedură penală prevăd că nulitatea absolută reglementată la art. 281 alin. (1) lit. e) şi f) şi cea relativă prevăzută la art. 282 alin. (1) vizând încălcări ale drepturilor părţilor în faza de urmărire penală pot fi invocate până la încheierea procedurii de cameră preliminară.

21. Totodată, potrivit noii reglementări, apelul este singura cale de atac integral devolutivă împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă, fiind reglementată la art. 408-425 din Codul de procedură penală. Hotărârea instanţei de apel rămâne definitivă de la data pronunţării acesteia atunci când apelul a fost admis şi procesul a luat sfârşit în faţa instanţei de apel, conform art. 552 alin. (1) din Codul de procedură penala, aceasta fiind totodată executorie, potrivit art. 550 alin. (1) din acelaşi cod.

22. Spre deosebire de actuala reglementare, potrivit art. 197 alin. 4 din Codul de procedură penală din 1968, nulitatea relativă a actului putea interveni numai dacă încălcările dispoziţiilor legale erau invocate în cursul efectuării actului, când partea este prezentă, sau la primul termen de judecată cu procedura completă, când partea lipsea la efectuarea actului, iar instanţa lua în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului era necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei. De asemenea, apelul reglementat la art. 361-385 din acest cod era o cale ordinară de atac. Cu apel puteau fi atacate toate sentinţele, cu excepţia celor prevăzute la art. 361 alin. 1 lit. a)-f) din Codul de procedură penală din 1968, şi anume: sentinţele pronunţate de judecătorii; sentinţele pronunţate de tribunalele militare; sentinţele pronunţate de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel; sentinţele pronunţate de secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie; sentinţele de dezînvestire şi sentinţele pronunţate în materia executării hotărârilor penale, precum şi cele privind reabilitarea.

23. Aşa încât, având în vedere diferenţele de reglementare anterior reţinute, faptul că normele procesual penale sunt de imediată aplicare, precum şi necesitatea asigurării continuităţii în aplicarea normelor procesual penale prevăzute în cele două coduri succesive, a fost adoptată Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale.

24. În aceste condiţii, Curtea a constatat că aplicarea în cadrul proceselor în curs a normei procesuale criticate reprezintă o concretizare a principiului aplicării imediate a legii noi, potrivit căruia legea nouă se aplică de îndată tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi efectelor viitoare ale unor situaţii juridice anterior născute, dar neconsumate la data intrării în vigoare a legii noi.

25. De asemenea, Curtea a reţinut că aplicarea textelor criticate proceselor aflate în curs de desfăşurare la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală nu este de natură a crea discriminare între persoanele care cad sub incidenţa art. 6 din Legea nr. 255/2013, ale căror cauze sunt în curs de judecată în primă instanţă, în care la data anterior arătată nu începuse cercetarea judecătorească, persoane care pot formula excepţii şi invoca nulităţi referitoare la actele de urmărire penală, până la încheierea procedurii de judecată în camera preliminară, pe de o parte, şi persoanele ale căror cauze se aflau în faza apelului la acea dată şi care nu se pot prevala de aceste drepturi procesuale, pe de altă parte. Curtea a constatat că ipotezele procesuale în care aceste părţi se află sunt diferite, în sensul că, prin acceptarea principiului aplicării imediate a legii procesual penale, remediile juridice de care persoanele aflate în diverse stadii procesuale beneficiază nu pot fi decât diferite.

O atare abordare nu poate fi contrară art. 16 din Constituţie, din moment ce mecanismele procedurale puse la dispoziţia părţilor sunt capabile să surmonteze problemele de fapt şi de drept cu care acestea se confruntă. În acest sens, Curtea a avut în vedere faptul că, în privinţa persoanelor ale căror cauze erau în faza apelului la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, posibilitatea de a invoca şi solicita constatarea nulităţii a subzistat în condiţiile art. 197 din Codul de procedură penală din 1968, această posibilitate putând fi exercitata în orice fază a procesului penal. Faptul că legiuitorul, începând cu data de 1 februarie 2014, a eliminat această posibilitate în cauzele aflate în apel nu echivalează cu crearea unei situaţii juridice mai grele acestor persoane în raport cu cele care nu au depăşit procedura de cameră preliminară. Din contră, legiuitorul a optat pentru o egalizare a situaţiilor celor două categorii de persoane, punând capăt posibilităţii instanţei sau părţilor de a invoca nulităţi, în condiţiile art. 197 din Codul de procedură penală din 1968, în cauzele pendinte la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală actual. Aşadar, legiuitorul a recurs la stabilirea unui moment procesual fix, determinat, până la care nulităţile pot fi invocate de părţi sau din oficiu. Pentru atingerea acestui scop legitim, soluţia legislativă prevăzută prin textul criticat prevede o măsură adecvată, necesară şi care păstrează un just echilibru între interesul colectiv şi cel individual, subiectiv.

26. Or, în lipsa unei asemenea norme tranzitorii, s-ar fi ajuns ca prin supravieţuirea legii vechi de procedură penală, cauzelor aflate în apel pe rolul instanţelor de judecată la 1 februarie 2014 să li se aplice art. 197 din Codul de procedură penală din 1968, situaţie ce ar fi creat, ea însăşi, un privilegiu în favoarea părţilor implicate în aceste cauze, faţă de persoanele ale căror cauze nu au depăşit faza camerei preliminare, conform Codului de procedură penală în vigoare, care pot invoca nulităţile actelor şi lucrărilor efectuate doar până la sfârşitul acestei faze.

27. Prin urmare, Curtea a constatat că prevederile art. 4 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 nu contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, prevederilor art. 14 din Convenţie, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie şi art. 20-21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene referitoare la egalitatea în faţa legii şi la nediscriminare.

28. Referitor la pretinsa încălcare prin textele criticate a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare, având în vedere argumentele anterior arătate, Curtea a constatat că părţile ale căror cauze erau în curs de judecată în apel la data intrării în vigoare a actualului Cod de procedură penală au avut posibilitatea să invoce excepţii referitoare la efectuarea actelor de urmărire penală, respectiv să invoce nulităţi, în faţa primei instanţe, înaintea datei intrării în vigoare a codului anterior referit, aşa încât, pentru aceste motive, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 4 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 nu încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, reglementate la art. 21 alin. (3) şi art. 24 din Constituţie, la art. 6 din Convenţie şi la art. 48 alin. (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

29. Pentru aceleaşi considerente, Curtea nu a reţinut nici încălcarea, prin textele criticate, a dispoziţiilor art. 124 alin. (2) din Constituţie.

30. Totodată, având în vedere că prevederile art. 4 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 nu sunt de natură a aduce atingere drepturilor fundamentale prevăzute la art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (3) şi art. 24 alin. (1) din Constituţie, Curtea nu a reţinut nici incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 53 din Legea fundamentală.

31. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudenţa Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei anterior arătate sunt aplicabile şi în prezenta cauză.

32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Irinel Nicolae Munteanu În Dosarul nr. 3.527/84/2008* al Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori şi constată că dispoziţiile art. 4 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 8 octombrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 628

din 8 octombrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 lit. d) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 lit. d) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tod Nic Prodcom” - S.R.L. în Dosarul nr. 132/233/2014 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 756D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere faptul că prevederile legale criticate conţin suficiente repere pentru a asigura claritatea şi previzibilitatea normei, astfel încât destinatarul lor să prevadă într-o măsură rezonabilă consecinţele ce decurg din nerespectarea lor.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 6 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 132/233/2014, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 lit. d) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Tod Nic Prodcom” - S.R.L. din Brusturoasa într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii contravenţionale formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei arată că, din examinarea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, la care a formulat plângerea contravenţională, se observă faptul că acesta a fost sancţionat contravenţional cu amenda în cuantum de 5000 lei pentru că nu a respectat prevederile de lege privind modul de completare şi eliberare a avizelor de însoţire a pomilor de Crăciun, fără a se identifica de către agenţii constatatori elementele ce lipsesc din aviz şi prevederile legale care au fost încălcate.

6. În continuare, autorul preia întocmai considerentele Deciziei Curţii nr. 494 din 10 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 19 iunie 2012, prin care Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 58 lit. ad) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere sunt neconstituţionale, fiind contrare dispoziţiilor constituţionale privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, întrucât nu întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate şi, de asemenea, imprecizia textului de lege afectează şi garanţiile constituţionale şi convenţionale care caracterizează dreptul la un proces echitabil, inclusiv componenta sa privind dreptul la apărare. Aşadar, arată că descrierea faptei ce constituie contravenţie nu se regăseşte în conţinutul Legii nr. 171/2010, ci în cuprinsul art. 3, art. 4 şi art. 6 din Normele din 27 august 2008 referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund şi al anexei nr. 1 la norme, astfel cum au fost aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 996 din 27 august 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 9 septembrie 2008.

7. De asemenea, similar considerentelor Deciziei Curţii nr. 494 din 10 mai 2012, arată că, potrivit art. 8 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, „Textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce”, iar potrivit art. 36 alin. (1) din aceeaşi lege, „Actele normative trebuie redactate într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar şi precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale şi de ortografie”. În acelaşi fel, susţine că prevederile art. 21 lit. d) din Legea nr. 171/2010 nu pot fi considerate norme de trimitere. În absenţa indicării cu exactitate a dispoziţiilor legale la care se face trimiterea, nu sunt respectate regulile de tehnică legislativă, cuprinse în art. 50 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 24/2000, potrivit căruia, „În cazul în care o normă este complementară altei norme, pentru evitarea repetării în text a acelei norme se va face trimitere la articolul, respectiv la actul normativ care o conţine.” Dimpotrivă, redactarea art. 21 lit. d) din Legea nr. 171/2010 are un caracter de maximă generalitate care, într-o tehnică legislativă corectă, ar fi trebuit să figureze ca normă-cadru, detaliată subsecvent de toate celelalte prevederi care stabilesc contravenţiile şi sancţiunile corespunzătoare.

8. Totodată, observă că norma legală criticată diferă, sub aspectul tehnicii de reglementare, de celelalte norme din cuprinsul Legii nr. 171/2010, prin care sunt instituite contravenţii, deoarece acestea stabilesc în mod concret faptele a căror săvârşire atrag răspunderea contravenţională. Prin urmare, Curtea urmează să constate că stabilirea faptelor a căror săvârşire constituie contravenţii este lăsată, în mod arbitrar, la libera apreciere a agentului constatator, fără ca legiuitorul să fi stabilit criteriile şi condiţiile necesare operaţiunii de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, în condiţiile în care modalitatea de completare a avizului de însoţire se regăseşte în cuprinsul Normelor aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 996 din 27 august 2008.

9. În aceeaşi ordine de idei, reiterând motivarea deciziei Curţii precitată, arată că tehnica de reglementare ce se regăseşte în cazul prevederilor legale criticate nu corespunde nici regulilor instituite prin art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit căruia „Actele normative prin care se stabilesc contravenţii vor cuprinde descrierea friptelor ce constituie contravenţii şi sancţiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea”. Totodată, potrivit art. 1 teza a două din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, „Constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General al Municipiului Bucureşti”. În aceste condiţii, Curtea urmează să constate că prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate sunt deficitare, întrucât nu stabilesc distinct, precis, explicit şi cu claritate modul de completare a avizului de însoţire, elementele obligatorii, precum şi elementele a căror lipsă atrage răspunderea contravenţională.

10. Arată că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut în repetate rânduri că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat, iar, în acelaşi sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea trebuie, într-adevăr, să fie accesibilă justiţiabilului şi previzibilă în ceea ce priveşte efectele sale. Pentru ca legea să satisfacă cerinţa de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea şi modalităţile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor în domeniul respectiv, ţinând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecţie adecvată împotriva arbitrariului. În plus, nu poate fi considerată „lege” decât o normă enunţată cu suficientă precizie, pentru a permite cetăţeanului să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta; apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el trebuie să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (a se vedea Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, şi Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66).

11. În lumina celor enunţate mai sus, arată că prevederile art. 21 lit. d) din Legea nr. 171/2010, caracterizate printr-o tehnică legislativă inadecvată, nu întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate şi sunt astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie.

12. Imprecizia textului de lege supus controlului de constituţionalitate, constând în lipsa stabilirii cu suficientă claritate a elementelor avizelor de însoţire, lipsa identificării celor care atrag răspunderea contravenţională şi în absenţa descrierii faptei a cărei săvârşire constituie contravenţie, afectează, pe cale de consecinţă, şi garanţiile constituţionale şi convenţionale care caracterizează dreptul la un proces echitabil, inclusiv componenta sa privind dreptul la apărare. De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut, în esenţă, că nerespectarea garanţiilor fundamentale, care protejează presupuşii autori ai unor fapte ilicite, în faţa posibilelor abuzuri ale autorităţilor desemnate să-i urmărească şi să-i sancţioneze, reprezintă un aspect ce trebuie examinat îh temeiul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 4 octombrie 2007, pronunţată în Cauza Anghel împotriva României, paragraful 68).

13. Judecătoria Galaţi - Secţia civilă opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că elementele pe care trebuie să le conţină avizul de însoţire a mărfii sunt prevăzute expres de art. 4 şi art. 6 din Normele din 27 august 2008 referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund, astfel cum au fost aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 996 din 27 august 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 9 septembrie 2008. Aşadar, nerespectarea prevederilor legale privind completarea avizului de însoţire a mărfii reprezintă contravenţie, conţinutul constitutiv al acesteia fiind prevăzut de art. 21 lit. d) din Legea nr. 171/2010. În aceste condiţii, deşi prevederile legale ce trebuie respectate la completarea avizului de însoţire a mărfii nu sunt prevăzute de textul normativ care incriminează contravenţia, ele sunt reglementate expres în normele menţionate, iar textul care reglementează contravenţia face trimitere la prevederile legale privind modul de completare şi eliberare a avizelor de însoţire a materialelor lemnoase. Prin urmare, art. 21 lit. d) din Legea nr. 171/2010 face trimitere expresă la regulile de drept a căror nerespectare atrage sancţionarea contravenţională în temeiul acestui articol, iar persoana obligată să respecte regimul juridic privind completarea şi eliberarea avizelor de însoţire a mărfii nu se poate prevala de necunoaşterea acestora. Caracterul general al normei prevăzute de art. 21 lit. d) din Legea nr. 171/2010 are ca scop să cuprindă orice nereguli în completarea avizului de însoţire a mărfii apărute prin nerespectarea legislaţiei în vigoare, aşa încât, având în vedere cele expuse, instanţa consideră că norma criticată este suficient de previzibilă.

14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

17. Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 21 lit. d) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 23 iulie 2010, care au următorul cuprins: „Constituie contravenţii silvice şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei următoarele fapte: d)nerespectarea de către emitenţi a prevederilor legale privind modul de completare şi eliberare a avizelor de însoţire a materialelor lemnoase.

18. Autorul excepţiei susţine că prevederile de lege criticate contravin atât dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind respectarea obligatorie a Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, cât şi prevederilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentele.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că încălcarea prevederilor referitoare la fondul forestier atrage după sine răspunderea civilă, contravenţională sau penală a persoanei vinovate. Pe lângă sancţiunile contravenţionale prevăzute de Codul silvic şi de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi a faunei sălbatice, având în vedere creşterea alarmantă a faptelor de încălcare a legii cu efecte dezastruoase asupra fondului forestier naţional al ţării, legiuitorul a adoptat reglementări speciale privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, iniţial prin Legea nr. 31/2000 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, abrogată prin Legea nr. 171/2010, având acelaşi obiect de reglementare. Conform Legii nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, sancţiunile aplicabile pentru săvârşirea contravenţiilor silvice sunt sancţiunea contravenţională principală - amenda, respectiv  sancţiunea contravenţională complementară - reţinerea sau confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din săvârşirea contravenţiei silvice şi/sau retragerea autorizaţiei/atestatului, după caz. Sancţiunile contravenţionale aplicate în baza Legii nr. 171/2010 au adresabilitate generală şi, totodată, au caracter represiv şi punitiv.

20. Curtea reţine, de asemenea, că, în cuprinsul său, Legea nr. 171/2010 reglementează regimul juridic al contravenţiilor referitoare la administrarea şi amenajarea pădurilor, integritatea fondului forestier, paza şi protecţia pădurilor, regenerarea pădurilor şi punerea în valoare a masei lemnoase, exploatarea masei lemnoase şi recoltarea produselor nelemnoase, controlul aplicării normelor privind circulaţia materialelor lemnoase, al depozitelor şi instalaţiilor de prelucrare a lemnului. Totodată, legea precitată reglementează, în capitolul VIII, procedura în vederea constatării contravenţiilor silvice şi aplicării sancţiunilor, stabilind persoanele care au competenţa de agent constatator şi faptul că prevederile sale se completează cu cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, în măsura în care Legea nr. 171/2010 nu dispune altfel.

21. Curtea observă că dispoziţiile art. 21 lit. d), criticate de către autorul excepţiei, se regăsesc în capitolul VII al Legii nr. 171/2010 referitor la controlul aplicării normelor privind circulaţia materialelor lemnoase, al depozitelor şi instalaţiilor şi prevăd că nerespectarea de către emitenţi a prevederilor legale privind modul de completare şi eliberare a avizelor de însoţire a materialelor lemnoase constituie contravenţie silvică şi se sancţionează cu amenda de la 1.000 lei la 5.000 lei.

22. Curtea reţine că autorul excepţiei susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt deficitare, întrucât nu stabilesc distinct, precis, explicit şi cu claritate modul de completare a avizului de însoţire, elementele obligatorii, precum şi elementele a căror lipsă atrage răspunderea contravenţională, prin aceasta neîntrunind exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate, fiind astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie, pe cale de consecinţă, fiind afectate şi garanţiile constituţionale şi convenţionale care caracterizează dreptul la un proces echitabil, inclusiv componenta sa privind dreptul la apărare.

23. Analizând susţinerile autorului excepţiei şi având în vedere ansamblul dispoziţiilor Legii nr. 171/2010, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează.

24. Curtea reţine că art. 21, la lit. a)-k), stabileşte faptele ce constituie contravenţii silvice în domeniul controlului aplicării normelor privind circulaţia materialelor lemnoase, al depozitelor şi instalaţiilor de prelucrare a lemnului, astfel cum rezultă din denumirea capitolului în care articolul menţionat este aşezat (cap. VII) şi, de asemenea, Curtea observă că în acelaşi articol se face referire la „normele privind circulaţia materialelor lemnoase în vigoare” în cuprinsul dispoziţiilor de la lit. a), e), h) şi i).

25. Totodată, Curtea reţine că, în capitolul I - Dispoziţii generale - al Legii nr. 171/2010, la art. 2 se arată că „în înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii[…]”, stabilindu-se că expresia „norme privind circulaţia materialelor lemnoase” are înţelesul de „norme referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund prevăzute la art. 73 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare”.

26. Potrivit art. 73 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 27 martie 2008, „normele referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură”. Aşadar, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase şi, implicit, documentele de provenienţă a materialelor lemnoase, conţinutul, modelul acestora şi modul de completare şi eliberare a lor sunt prevăzute în normele referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund, aprobate prin hotărâre de Guvern.

27. În continuare, Curtea reţine că normele privind circulaţia materialelor lemnoase aplicabile la momentul constatării contravenţiei în prezenta cauză sunt Normele din 27 august 2008 referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 996 din 27 august 2008, publicată În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 9 septembrie 2008. Din cuprinsul acestora, Curtea reţine că modelul şi conţinutul formularelor de aviz de însoţire sunt reglementate prin anexele nr. 1 şi 2 la norme, iar în art. 4 alin. (11) şi în art. 6 din norme se stabileşte modalitatea de completare a avizelor de însoţire.

28. Aşadar, având în vedere cele arătate, Curtea reţine că atâta vreme cât Legea nr. 171/2010 face trimitere în chiar cuprinsul său la „normele privind circulaţia materialelor lemnoase în vigoare”, ce trebuie respectate în materie de provenienţa, circulaţie şi comercializare a materialelor lemnoase, de asemenea dispoziţiile de lege criticate regăsindu-se în capitolul privind controlul aplicării normelor privind circulaţia materialelor lemnoase, persoana obligată să respecte regimul juridic privind completarea şi eliberarea avizelor de însoţire a materialelor lemnoase nu se poate prevala de necunoaşterea legii pentru a justifica o eventuală eliberare şi completare necorespunzătoare a documentelor de provenienţă a materialelor lemnoase (nemo censetur ignorare legem) şi nici nu poate invoca o lipsă de claritate a normelor criticate.

29. Obiectul de reglementare al Legii nr. 171/2010 îl constituie stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, în concret, descrierea faptelor ce constituie contravenţii silvice şi sancţiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea, iar nu modul de completare şi eliberare a avizelor de însoţire a materialelor lemnoase, trimiterea din actul normativ menţionat la „normele privind circulaţia materialelor lemnoase în vigoare” fiind suficient de clară, astfel încât „să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanţă de specialitate - să îşi corecteze conduita”, mai mult având în vedere şi faptul că, în această materie, persoanele vizate efectuează în mod obişnuit acte de comercializare a materialelor lemnoase. De altfel, în materia clarităţii şi previzibilităţii unui text de lege, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în mod constant, statuând că, din cauza principiului generalităţii legilor, conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puţin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă şi a se putea adapta la schimbările de situaţie (de pildă, Hotărârea din 11 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 31).

30. Totodată, Curtea reţine că, în prezent, „normele privind circulaţia materialelor lemnoase în vigoare” sunt Normele din 4 iunie 2014 referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund, precum şi a unor măsuri de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligaţiilor ce revin operatorilor care introduc pe piaţă lemn şi produse din lemn, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 470 din 4 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.426 din 10 iunie 2014. Având în vedere că, potrivit art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 470/2014, pentru urmărirea trasabilităţii lemnului recoltat din păduri şi pentru furnizarea de informaţii statistice s-a instituit un Sistem informaţional integrat de urmărire a materialelor lemnoase (SUMAL), a cărui utilizare este obligatorie şi pentru toţi operatorii şi comercianţii care recoltează, depozitează, prelucrează, comercializează sau efectuează operaţiuni de import-export cu materiale lemnoase [pomii de Crăciun făcând parte din categoria materialelor lemnoase potrivit art. 5 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 470/2014], această categorie de „profesionişti”, astfel cum îi numeşte actul precitat, trebuie să manifeste o mai mare diligenţă în a cunoaşte legislaţia aplicabilă operaţiunilor comerciale pe care le derulează cu materiale lemnoase.

31. Pentru toate aceste considerente, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor şi, pe cale de consecinţă, nici celor referitoare la dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil.

32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şt al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială „Tod Nic Prodcom” -

S.R.L. În Dosarul nr. 132/233/2014 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 21 fit. d) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 8 octombrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2015 pentru Societatea „Complexul Energetic Hunedoara” - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri

 

Având în vedere prevederile art. 4 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari sau deţin direct ori indirect o participaţie majoritară, aprobată cu completări prin Legea nr. 47/2014, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2015 pentru Societatea „Complexul Energetic Hunedoara” - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU INTERIMAR

SORIN MIHAI CÎMPEANU

Contrasemnează:

Ministrul energiei, Întreprinderilor Mici şi mijlocii şi mediului de afaceri, interimar,

Andrei Dominic Gerea

Ministrul finanţelor publice, interimar,

Eugen Orlando Teodorovici

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice, interimar,

Rovana Plumb

 

Bucureşti, 11 noiembrie 2015.

Nr. 942.

 

ANEXĂ

 

MINISTERUL ENERGIEI, ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII ŞI MEDIULUI DE AFACERI

Societatea „Complexul Energetic Hunedoara” - S.A.

 

BUGETUL DE VENITURI şi CHELTUIELI

pe anul 2015

 

 

 

- mii lei -

 

INDICATORI

 

Nr. rd.

 

Propuneri an curent 2015

0

1

2

3

4

I.

 

 

VENITURI TOTALE (Rd.1=Rd.2+Rd.5+Rd.6)

1

618.249

 

1

 

Venituri totale din exploatare, din care:

2

596.776

 

 

 

a)

subvenţii, cf. prevederilor legale în vigoare

3

 

 

 

 

b)

transferuri, cf. prevederilor legale în vigoare

4

 

 

2

 

Venituri financiare

5

21.473

 

3

 

Venituri extraordinare

6

 

II.

 

 

CHELTUIELI TOTALE (Rd.7=Rd.8+Rd.20+Rd.21)

7

1 022 726

 

1

 

Cheltuieli de exploatare, din care:

8

995.845

 

 

A.

cheltuieli cu bunuri şi servicii

9

312.660

 

 

B.

cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate

10

33.447

 

 

C.

cheltuieli cu personalul, din care:

11

414.331

 

 

 

C0

Cheltuieli de natură salarială (Rd.13+Rd.14)

12

310.809

 

 

 

C1

ch. cu salariile

13

242 933

 

 

 

C2

bonusuri

14

67.876

 

 

 

C3

alte cheltuieli cu personalul, din care:

15

12.095

 

 

 

 

cheltuieli cu plaţi compensatorii aferente disponibilizărilor de personal

16

11.340

 

 

 

C4

Cheltuieli aferente contractului de mandat şi a altor organe de conducere şi control, comisii şi comitete

17

1.137

 

 

 

C5

cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială, fondurile speciale şi alte obligaţii legale

18

90.290

 

 

D.

alte cheltuieli de exploatare

19

235.407

 

2

 

Cheltuieli financiare

20

26 881

 

3

 

Cheltuieli extraordinare

21

 

III.

 

 

REZULTATUL BRUT (profit/pierdere)

22

-404.477

IV.

 

 

IMPOZIT PE PROFIT

23

 

V.

 

 

PROFITUL CONTABIL RĂMAS DUPĂ DEDUCEREA IMPOZITULUI PE PROFIT, din care:

24

 

 

1

 

Rezerve legale

25

 

 

2

 

Alte rezerve reprezentând facilităţi fiscale prevăzute de lege

26

 

 

3

 

Acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi

27

 

 

4

 

 

Constituirea surselor proprii de finanţare pentru proiectele cofinanţate din împrumuturi externe, precum şi pentru constituirea surselor necesare rambursării ratelor de capital, plaţii dobânzilor, comisioanelor şi altor costuri aferente acestor împrumuturi

28

 

 

 

5

 

Alte repartizări prevăzute de lege

29

 

 

6

 

Profitul contabil rămas după deducerea sumelor de la Rd. 25, 26, 27, 28, 29

30

 

 

7

 

Participarea salariaţilor la profit în limita a 10% din profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar realizat la nivelul operatorului economic în exerciţiul financiar de referinţă

31

 

 

8

 

Minimum 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local în cazul regiilor autonome ori dividende cuvenite acţionarilor, în cazul societăţilor/ companiilor naţionale şi societăţilor cu capital integral sau majoritar de stat, din care:

32

 

 

 

a)

- dividende cuvenite bugetului de stat

33

 

 

 

b)

- dividende cuvenite bugetului local

33a

 

 

 

c)

- dividende cuvenite altor acţionari

34

 

 

9

 

Profitul nerepartizat pe destinaţiile prevăzute la Rd.31 - Rd.32 se repartizează la alte rezerve şi constituie sursă proprie de finanţare

35

 

VI.

 

 

VENITURI DIN FONDURI EUROPENE

36

 

VII.

 

 

CHELTUIELI ELIGIBILE DIN FONDURI EUROPENE, din care:

37

 

 

 

a)

cheltuieli materiale

38

 

 

 

b)

cheltuieli cu salariile

39

 

 

 

c)

cheltuieli privind prestările de servicii

40

 

 

 

d)

cheltuieli cu reclama şi publicitate

41

 

 

 

e)

alte cheltuieli

42

 

VIII.

 

 

SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢIILOR, din care:

43

186.601

 

1

 

Alocaţii de la buget

44

 

 

 

 

alocaţii bugetare aferente plăţii angajamentelor din anii anteriori

45

 

IX.

 

 

CHELTUIELI PENTRU INVESTIŢII

46

186.601

X.

 

 

DATE DE FUNDAMENTARE

47

 

 

1

 

Nr. de personal prognozat la finele anului

48

5.691

 

2

 

Nr. mediu de salariaţi total

49

6.351

 

3

 

Câştigul mediu lunar pe salariat (lei/persoană) determinat pe baza cheltuielilor de natură salarială *

50

4.014

 

4

 

Câştigul mediu lunar pe salariat determinat pe baza cheltuielilor cu salariile (lei/persoană) (Rd.13/Rd.49)/12*1000

51

3.188

 

5

 

Productivitatea muncii în unităţi valorice pe total personal mediu (mii lei/persoană) (Rd.2/Rd.49)

52

94

 

6

 

Productivitatea muncit în unităţi fizice pe total personal mediu (cantitate produse finite/persoana)

53

 

 

7

 

Cheltuieli totale la 1000 lei venituri totale (Rd.7/Rd.1)x1000

54

1.654

 

8

 

Plăţi restante

55

577.844

 

9

 

Creanţe restante

56

174.867

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.