MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 200/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 200         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 25 martie 2015

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

 

            26. - Hotărâre privind încuviinţarea reţinerii şi arestării preventive a unui deputat

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 30 din 3 februarie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare

 

Decizia nr. 42 din 17 februarie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (2) şi alin. (5) din Codul de procedură penală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

747/168. - Ordin al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice şi al preşedintelui Institutului Naţional de Statistică pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice şi al preşedintelui Institutului Naţional de Statistică nr. 123/123/2015 privind modificarea şi completarea Clasificării ocupaţiilor din România - nivel de ocupaţie (şase caractere), aprobată prin Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al preşedintelui Institutului Naţional de Statistică nr. 1.832/856/2011

 

Rectificări la:

 - Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 172/2015

 

HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

HOTĂRÂRE

privind încuviinţarea reţinerii şi arestării preventive a unui deputat

În temeiul dispoziţiilor art. 72 alin. (2) din Constituţia României, republicată, ale art. 24 alin. (1)-(3) din Legea nr. 96/2006 privind” Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată, cu modificările ulterioare, şi ale art. 195 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Camera Deputaţilor încuviinţează reţinerea şi arestarea preventivă a domnului deputat Theodor-Cătălin Nicolescu în Dosarul nr. 700/P/2014 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 25 martie 2015, cu respectarea art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

 

Bucureşti, 25 martie 2015.

Nr. 26.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 30

din 3 februarie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare, excepţie ridicată de Eugen Ion şi Adriana Ion, prin mandatar, în Dosarul nr. 9.989/3/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 707D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, autorii excepţiei de neconstituţionalitate au depus note scrise în susţinerea acesteia.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că autorii excepţiei consideră că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care creanţele pot fi cesionate unor societăţi de recuperare a creanţelor, iar nu unor instituţii cu activitate bancară de acelaşi tip cu instituţia cedentă. Aceştia pornesc de la faptul că o asemenea cesiune schimbă natura juridică a creanţei cesionate, creează un dezechilibru semnificativ între părţile contractante, iar debitorul cedat nu mai beneficiază de prevederile legislaţiei specifice privind protecţia consumatorului. Cesionarul, societate de recuperare creanţe, ar putea declara scadenţa anticipată a contractului de credit, ceea ce reprezintă o încălcare a drepturilor fundamentale. Astfel, reprezentantul Ministerului Public apreciază că premisele de la care se pleacă sunt greşite şi nu au în vedere mecanismele şi efectele pe care le produce o cesiune de creanţă. Cesiunea de creanţă operează o transmitere a obligaţiei, o schimbare a creditorului şi nu operează asupra creanţei cesionate, nu îi schimbă natura. Debitorul cedat poate opune cesionarului toate excepţiile şi apărările pe care i le-ar fi putut opune cedentului. În această perspectivă declararea scadenţei anticipate nu funcţionează decât ca o consecinţă a neexecutării unei obligaţii contractuale, debitorul cedat putându-se apăra pe fond împotriva unei asemenea măsuri a cesionarului.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 3 iulie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 9.989/3/2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare, excepţie ridicată de Eugen Ion şi Adriana Ion, prin mandatar, într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva unei decizii a Curţii de Apel Bucureşti privind anularea unui contract de cesiune.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 190/1999 sunt neconstituţionale deoarece permit interpretarea prea extensivă a textului legai în ceea ce priveşte cesiunea creanţelor ipotecare. Se susţine că cesiunea de creanţe decurgând din contractul de credit ar trebui să fie permisă doar între instituţii de aceiaşi tip ca şi instituţia bancară, respectiv către instituţii bancare autorizate,

7. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

9. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, Arată că prin critica formulată, autorii excepţiei, nemulţumiţi de actuala soluţie legislativă, tind la completarea reglementării criticate în sensul că cesiunea de creanţă decurgând din contractul de credit ar trebui să fie permisă doar între instituţii de acelaşi tip ca şi instituţia bancară, respectiv către instituţii financiar bancare autorizate.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 14 decembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare, text de lege care are următorul cuprins: “Creanţele ipotecare, care fac parte din portofoliul unei instituţii autorizate prin lege, pot fi cesionate unei alte instituţii de acelaşi tip ori altor entităţi autorizate şi reglementate în acest sens prin legi speciale.”

13. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că motivarea autorilor nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituţionalitate, iar din textele constituţionale invocate nu se poate desluşi în mod clar o critică de neconstituţionalitate datorită lipsei rezonabile de legătură cu soluţia legislativă cuprinsă în textul criticat, Curtea urmează să respingă excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorilor acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012).

15. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare, excepţie ridicată de Eugen Ion şi Adriana Ion, prin mandatar, în Dosarul nr. 9.989/3/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 3 februarie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 42

din 17 februarie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (2) şi alin. (5) din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu­ţionalitate a prevederilor art. 341 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Stelică Buga şi Florin Adrian Buga în Dosarul nr. 2.774/200/2014 al Tribunalului Buzău - Secţia penală, şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 726 D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Prim magistratul-asistent referă că partea Claudia Stelea, director executiv al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Buzău, a depus la dosarul cauzei o cerere de soluţionare a cauzei în lipsă.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care circumstanţiază obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că acesta este constituit din dispoziţiile art. 341 alin. (2) şi (5) din Codul de procedură penală.

În continuare, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă în ceea ce priveşte alin. (5) al art. 341, arătând că au fost constatate ca fiind neconstituţionale prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, şi ca neîntemeiată în ceea ce priveşte dispoziţiile alin. (2) al art. 341 din Codul de procedură penală, arătând că acestea nu încalcă prevederile constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea nr. 62 din 10 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2 774/200/2014, Tribunalul Buzău - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Stelică Buga şi Florin Adrian Buga într-o cauză având ca obiect plângere împotriva rezoluţiilor procurorului.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile alin. (2) ale art. 341 din Codul de procedură penală obligă judecătorul de cameră preliminară să comunice procurorului şi celorlalte părţi un exemplar al plângerii formulate de petent, iar aceştia pot depune note scrise cu privire la admisibilitatea şi temeinicia plângerii. Aceste note scrise nu sunt comunicate şi petentului pentru ca acesta să aibă cunoştinţă de ele şi să îşi poată formula o apărare eficientă. Faptul că, potrivit alin. (5) al aceluiaşi articol, judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii formulate de petent fără participarea acestuia, a procurorului şi a intimaţilor reprezintă, de asemenea, o încălcare a principiului liberului acces la justiţie şi a principiului egalităţii în faţa legii. Obligaţia de a te adresa doar în scris judecătorului, prin plângerea formulată împotriva soluţiei, nu este suficientă pentru respectarea principiilor constituţionale invocate. De multe ori, tocmai faza contradictorie a unui proces penal, publică şi derulată în faţa judecătorului, poate clarifica situaţia într-o cauză penală. Se concluzionează că această procedură de soluţionare a plângerii formulate împotriva unei soluţii de neurmărire sau netrimitere în judecată împiedică o persoană să ajungă în faţa unui judecător.

6. Tribunalul Buzău - Secţia penală consideră că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile art. 16, art. 21 şi art. 24 din Constituţie. Arată că mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia presupun şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti. Legiuitorul, în virtutea rolului său constituţional consacrat de art. 126 din Legea fundamentală, poate stabili prin lege procedura de judecată, aceste prevederi constituţionale dând expresie principiului consacrat şi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care, de exemplu, prin Hotărârea din 16 decembrie 1992, pronunţată în Cauza Hadjianastassiou împotriva Greciei, paragraful 33, a stabilit că statele contractante se bucură de o mare libertate în alegerea mijloacelor proprii care să permită sistemului judiciar să respecte imperativele art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

7. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 7.902 din 13 octombrie 2014, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 4.607 din 14 octombrie 2014, prin care apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Arată că soluţionarea de către judecătorul de cameră preliminară, în camera de consiliu prin încheiere motivată, a plângerii formulate fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile legale criticate. Nu este încălcat dreptul la apărare atâta vreme cât se pot formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Referitor la pretinsa încălcare a accesului liber la justiţie, se precizează că, potrivit art. 341 alin. (9) din Codul de procedură penală, procurorul şi inculpatul pot face, motivat, contestaţie cu privire la modul de soluţionare a excepţiilor privind legalitatea administrării probelor şi efectuării urmăririi penale. Se mai arată că dispoziţiile legale criticate nu sunt de natură să împiedice aplicarea efectivă a principiilor constituţionale ale egalităţii în faţa justiţiei, întrucât se aplică tuturor subiectelor de drept care se află în situaţia stabilită de ipoteza normei legale, fără privilegii sau discriminări pe criterii arbitrare.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 341 din Codul de procedură penală - Soluţionarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară. Din examinarea cererii autorilor excepţiei rezultă însă că aceştia critică doar alin. (2) şi alin. (5) al art. 341 din Codul de procedură penală, pe care Ie citează şi la care se referă în mod punctual în argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate.

12. Astfel fiind, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 341 alin. (2) şi alin. (5) din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: “(2) Judecătorul de cameră preliminară stabileşte termenul de soluţionare, care este comunicat, împreună cu un exemplar al plângerii, procurorului şi părţilor, care pot depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plângerii. Petentului i se va comunica termenul de soluţionare. Persoana care a avut în cauză calitatea de inculpat poate formula cereri şi ridica excepţii şi cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale. [...] (5) Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor.”

13. În opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie şi ale art. 24 - Dreptul la apărare.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală şi a constatat că soluţia legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii “fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor” este neconstituţională.

15. Astfel fiind, cu privire la acest text legal sunt aplicabile prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, care prevăd că “Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”.

16. Reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit după sesizarea Curţii, urmează ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

17. Cât priveşte critici le art. 341 alin. (2) din Codul de procedură penală, acestea vizează faptul că judecătorul de cameră preliminară comunică procurorului şi celorlalte părţi un exemplar al plângerii formulate de petent, însă aceste note scrise nu sunt comunicate şi petentului pentru ca acesta să aibă cunoştinţă de ele şi să îşi poată formula o apărare eficientă. Se încalcă astfel, în opinia autorilor excepţiei, principiul egalităţii de arme, drept componentă a dreptului la un proces echitabil.

18. Curtea constată că aceste critici nu pot fi reţinute. Astfel, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, invocată, Curtea a statuat că judecarea plângerii fără participarea părţilor, subiecţilor procesuali principali şi a procurorului contravine dreptului la un proces echitabil în componentele sale referitoare la contradictorialitate şi oralitate, întrucât norma legală nu permite comunicarea către aceştia a documentelor care sunt de natură să influenţeze decizia judecătorului şi nu prevede posibilitatea de a discuta în mod efectiv observaţiile depuse în faţa instanţei. Odată citate însă, toate părţile, inclusiv petentul, au posibilitatea să ia cunoştinţă despre desfăşurarea procedurii în faţa judecătorului de cameră preliminară şi au dreptul să consulte toate documentele existente în dosarul cauzei, fiindu-le asigurate în acest fel toate drepturile şi garanţiile procesuale pe care dreptul la un proces echitabil le presupune în faza procesuală analizată.

19. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Stelică Buga şi Florin Adrian Buga în Dosarul nr. 2.774/200/2014 al Tribunalului Buzău - Secţia penală.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceiaşi autori în dosarul aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 341 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Buzău - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 februarie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI PERSOANELOR VÂRSTNICE

Nr. 747 din 25 martie 2015

INSTITUTUL NAŢIONAL DE STATISTICĂ

Nr. 168 din 25 martie 2015

 

ORDIN

pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice şi al preşedintelui Institutului Naţional de Statistică nr. 123/123/2015 privind modificarea şi completarea Clasificării ocupaţiilor din România - nivel de ocupaţie (şase caractere), aprobată prin Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al preşedintelui Institutului Naţional

de Statistică nr. 1.832/856/2011

 

În baza:

- art. 14 alin. (2) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârii Guvernului nr. 575 bis/1992 cu privire la realizarea unor nomenclatoare unitare de interes general prevăzute în concepţia generală a informatizării în România;

- art. 9 şi 10 din Hotărârea Guvernului nr. 1.352/2010 privind aprobarea structurii Clasificării ocupaţiilor din România - nivel grupă de bază, conform Clasificării Internaţionale Standard a Ocupaţiilor - ISCO 08, republicată;

- Ordinului ministrului muncii şi solidarităţii sociale şi ai preşedintelui Institutului Naţional de Statistică nr. 270/273/2002 privind aprobarea Procedurii de actualizare a nomenclatorului Clasificarea ocupaţiilor din România,

în temeiul art. 18 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 344/2014 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, precum şi pentru modificarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 7 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 957/2005 privind organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional de Statistică, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice şi preşedintele Institutului Naţional de Statistică emit următorul ordin:

Art. I. - Anexa la Ordinul ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice şi al preşedintelui Institutului Naţional de Statistică nr. 123/123/2015 privind modificarea şi completarea Clasificării ocupaţiilor din România - nivel de ocupaţie (şase caractere), aprobată prin Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al preşedintelui Institutului Naţional de Statistică nr. 1.832/856/2011, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 9 martie 2015, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Rovana Plumb

Preşedintele Institutului Naţional de Statistică,

Tudorel Andrei

 

ANEXĂ

(Anexa la Ordinul nr. 123/123/2015)

 

LISTA

ocupaţiilor practicate în cadrul economiei naţionale care modifică şi completează Clasificarea ocupaţiilor din România - nivel de ocupaţie (şase caractere)

 

1.

asistent de farmacie licenţiat

226204

2.

 asistent medical balneofizioterapie, balneofiziokinetoterapie şi recuperare

226924

3.

 asistent medical balneofizioterapie, balneofiziokinetoterapie şi recuperare

325909

4.

 asistent medical de farmacie

321303

5.

 asistent medical de pediatrie

325905

6.

 asistent medical generalist

325901

7.

 asistent medical igienă şi sănătate publică

226921

8.

 asistent medical igienă şi sănătate publică

325907

9.

asistent medical laborator

226920

10.

 asistent medical laborator

325904

11.

 asistent medical nutriţie dietetică

226918

12.

 asistent medical nutriţie dietetică

325902

13.

 asistent medical obstetrică-ginecologie

325906

14.

 asistent medical radiologie

226919

15.

 asistent medical radiologie

325910

16.

 asistent medico-social

226923

17.

 asistent medico-social

325908

18.

 expert relaţii sociale

441903

19.

 manager servicii private de securitate

134919

20.

 specialist educator în penitenciare

242904

21.

 tehnician în fizică

311120

22.

 psiholog

263411

 

- Se modifică denumirea grupei de bază 5414 din Paznici în Lucrători în servicii private de securitate.

- Se mută ocupaţia agent conducător câini de serviciu din grupa de bază 5419 Lucrători în servicii de protecţie neclasificaţi în grupele de bază anterioare în grupa de bază 5414 Lucrători în servicii private de securitate şi va avea codul 541412.

- Se mută ocupaţia director departament securitate din grupa de bază 1330 Conducători în servicii de tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor în grupa de bază 1349 Conducători de unităţi de prestări servicii neclasificaţi în grupele de bază anterioare şi va avea codul 134920.

- Se mută ocupaţia şef obiectiv servicii de securitate din grupa de bază 1213 Conducători în domeniul politicilor economice şi al planificării în grupa de bază 5414 Lucrători în servicii private de securitate şi va avea codul 541414.

- Ocupaţia agent de intervenţie pază şi ordine se redenumeşte agent de securitate intervenţie şi va avea acelaşi cod 541406.

- Ocupaţia agent cu atribuţii pe linia ordinii şi siguranţei publice în incinta arenelor sportive se redenumeşte agent de securitate competiţii sportive şi va avea acelaşi cod 541413.

- Ocupaţia şef formaţie pază şi ordine se redenumeşte şef serviciu pază şi va avea acelaşi cod 541405.

 

RECTIFICĂRI

 

La Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 172/2015 privind modificarea Ordinului ministrului mediului şi pădurilor nr. 367/2010 pentru aprobarea valorii concesiunii, a modului de calcul şi a modului de plată a redevenţei obţinute din concesionarea terenurilor forestiere proprietate publică a statului, aferente activelor vândute de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, precum şi a modelului de contract de concesiune, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 4 martie 2015» se face următoarea rectificare:

- la art. I pct. 1, în loc de: “La articolul 1, alineatul (1) va avea următorul cuprins: «Art. 1. - (1) Valoarea concesiunii...»“ se va citi: “La articolul 2, alineatul (1) va avea următorul cuprins: «Art. 2. - (1) Valoarea concesiunii...»“.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.