MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 338/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 338         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 18 mai 2015

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 134 din 10 martie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. b), c) şi d), art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri

 

Decizia nr. 146 din 12 martie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

 

Decizia nr. 202 din 31 martie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), (2) şi (6), art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, precum şi a anexelor nr. 2 şi nr. 3b la lege

 

Decizia nr. 214 din 31 martie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 218 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

            327. - Hotărâre privind aprobarea obiectivelor etapei a XVI-a 2015 a Programului de realizare a Sistemului naţional antigrindină şi de creştere a precipitaţiilor pe perioada 2010-2024

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

            5. - Decizie a preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale privind aprobarea Procedurii pentru emiterea autorizaţiei de explorare în vederea stocării geologice a dioxidului de carbon

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 134

din 10 martie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. b), c) şi d), art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicată de Claudiu Ştefan Cristian îh Dosarul nr. 835/110/2011 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.007D/2014.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, avocatul Minodora Cliveti, iar pentru părţile Adina Nechita şi George Ciprian Nechita, avocatul Neculai Volovăţ, cu împuterniciri avocaţiale depuse la dosar. Răspunde personal partea Adrian Răducanu. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia, potrivit şi celor arătate în notele scrise depuse la dosar. Astfel, susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul respectării legilor, ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi ale art. 45 privind libertatea economică. Consideră că o lege neclară şi imprevizibilă, care conţine prevederi insuficient explicate, nu poate fi înţeleasă de toţi destinatarii ei şi nu îşi atinge scopul, acela de reglementare eficientă a unui anumit domeniu, reprezentând, totodată, o piedică în realizarea accesului liber la justiţie. Numai în situaţia în care statul îşi îndeplineşte obligaţia de a asigura cadrul legal pentru derularea activităţii economice, apare şi obligaţia cetăţeanului de a desfăşura respectiva activitate în condiţiile legii. Astfel, textele de lege criticate, care nu precizează că infracţiunea de trafic de droguri există doar în situaţia depăşirii unei anumite concentraţii de substanţă toxică, sunt neclare şi imprevizibile: aducând atingere libertăţii economice a unor întreprinzători care au desfăşurat un comerţ de nişă. Arată, totodată, că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat soluţie de achitare în dosare referitoare la manevrarea unor produse în care substanţa THC (tetrahidrocanabinol) era prezentă într-o concentraţie sub 0,2%.

4. Avocatul părţilor Adina Nechita şi George Ciprian Nechita solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care depune şi note scrise, arătând că dispoziţiile art. 1, art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000 încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul respectării legilor, ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 53 referitor la condiţiile restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 148 alin. (2) privind prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu faţă de dispoziţiile contrare din legile interne. Consideră că substanţa THC (tetrahidrocanabinol) nu poate fi considerată drog atunci când se află într-o concentraţie sub 0,2%, deoarece, în acest caz, potrivit studiilor ştiinţifice, nu prezintă pericol pentru sănătate. Arată, totodată, că Hotărârea Guvernului nr. 1.572/2008 [privind acordarea sprijinului financiar comunitar pentru procesarea primară a tulpinilor de în şi cânepă pentru fibră, precum şi pentru modificarea punctului 3 din anexa nr. 1k) la Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 67/2006 privind gestionarea fondurilor nerambursabile destinate finanţării politicii agricole comune alocate de la Comunitatea Europeană, precum şi a fondurilor de cofinanţare şi prefinanţare alocate de la bugetul de stat, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 293/2008], care face trimitere la Regulamentul (CE) nr. 1.782/2003 [al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune şi de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori şi de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2.019/93, (CE)nr. 1.452/2001, CE) nr. 1.453/2001, (CE) nr. 1.454/2001, (CE) nr. 1.868/94, (CE) nr. 1.251/1999, (CE) nr. 1.254/1999, (CE) nr. 1.673/2000, (CEE) nr. 2,358/71 şi (CE) nr. 2.529/2001] prevede acordarea sprijinului financiar comunitar pentru obţinerea de fibre de cânepă care au conţinut de tetrahidrocanabinol mai mic sau egal cu 0,2%. Având în vedere că, potrivit art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 860/2005 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 143/2000 [privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare], calificarea ca drog a unui produs provenit din traficul şi consumul ilicit de droguri nu depinde de concentraţia substanţei stupefiante sau psihotrope depistate în acest produs, dispoziţiile de lege criticate creează discriminare pe criterii economice între importatorii şi producătorii din acelaşi domeniu.

5. Partea Adrian Răducanu lasă la aprecierea Curţii soluţionarea excepţiei.

6. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorul acesteia este nemulţumit, în realitate, de modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor de lege criticate, aspectele pe care le invocă reprezentând apărări ce trebuie invocate în faţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

7. Prin încheierea din 14 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 835/110/2011, Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Excepţia a fost ridicată de Claudiu Ştefan

Cristian cu ocazia soluţionării apelurilor declarate într-o cauză având ca obiect tragerea la răspundere penală pentru săvârşirea, printre altele, a infracţiunilor de trafic internaţional de droguri de risc şi de trafic intern de droguri de risc şi droguri de mare risc.

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (2) potrivit căruia “Nimeni nu este mai presus de lege”şi ale art. 45 privind libertatea economică, precum şi prevederile art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu precizează în mod clar, concret şi previzibil că există infracţiunea de trafic de droguri de risc sau de mare risc numai în situaţia în care concentraţia de substanţă toxică depăşeşte nivelul sub care nu prezintă niciun risc. Consideră că, astfel, dispoziţiile de lege criticate aduc atingere circulaţiei acelor plante şi substanţe care nu prezintă risc sau mare risc. De asemenea, creează discriminare sub aspectul că, în practică, s-a ajuns ca anumite firme care comercializează canabis (Cannabis sativa) cu un conţinut de THC (tetrahidrocanabinol) sub 0,2%, de exemplu cânepă de cultură, să fie considerate că desfăşoară o activitate legală, în timp ce alte persoane sunt trimise în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri. Arată că, în cauză, s-a importat canabis cu un conţinut de THC mat mic de 0,2%, ceea ce în Uniunea Europeană constituie un comerţ legal.

9. Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că Legea nr. 143/2000 a fost adoptată pentru a se evita pericolul pe care îl prezintă pentru sănătatea publică consumul anumitor substanţe şi plante, din cauza intoxicărilor pe care le produc şi riscului de abuz, astfel încât nu constituie o încălcare a libertăţii economice. Aceasta nu are un caracter absolut şi nu poate aduce atingere valorilor supreme recunoscute, la nivel european, într-o societate democratică, referitoare la apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii şi a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor.

10. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

11. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că libertatea economică, prevăzută de art. 45 din Constituţie, este garantată în condiţiile legii şi, prin urmare, nu are un caracter absolut. Limitările impuse cu privire la comercializarea produselor prevăzute de lege sunt justificate prin prisma scopului urmărit de legiuitor, respectiv ocrotirea sănătăţii publice. De asemenea, consideră că textele de lege criticate se aplică în mod unitar tuturor subiecţilor de drept vizaţi.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1, art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2014, cu modificările şi completările ulterioare. Din susţinerile autorului excepţiei, consemnate în încheierea de sesizare, reiese că acesta critică, în realitate, doar dispoziţiile art. 1 lit. b), c) şi d) şi ale art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000. Prin urmare, Curtea se va pronunţa numai asupra acestor dispoziţii de lege, care au următorul cuprins:

- Art. 1 lit. b), c) şi d): “În prezenta lege termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:

[...] b) droguri - plantele şi substanţele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care conţin asemenea plante şi substanţe, înscrise în tabelele nr. I-III;

c) droguri de mare risc - drogurile înscrise în tabelele nr. I şi II;

d) droguri de risc - drogurile înscrise în tabelul nr. III;”;

- Art. 2: “(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.”;

- Art. 3: “(1) Introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.”

15. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (2) potrivit căruia “Nimeni nu este mai presus de lege”ş\ ale art. 45 privind libertatea economică, precum şi prevederile art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia solicită completarea dispoziţiilor de lege criticate, în sensul de a prevedea că există infracţiunea de trafic de droguri numai în situaţia în care concentraţia de substanţă toxică depăşeşte nivelul sub care nu prezintă niciun risc. O asemenea solicitare nu intră, însă, în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizata, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

17. Totodată, autorul excepţiei este nemulţumit de modul de interpretare şi aplicare de către procuror şi instanţa de judecată a dispoziţiilor de lege criticate. Eventualele greşeli de aplicare a legii nu pot constitui, însă, motive de neconstituţionalitate a textelor de lege criticate şi, prin urmare, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. A răspunde criticilor autorului excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.

18. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. b), c) şi d), art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000 este inadmisibilă.

19. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. b), c) şi d), art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicată de Claudiu Ştefan Cristian în Dosarul nr. 835/110/2011 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 10 martie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 146

din 12 martie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Sindicatul Hidroelectrica Hidrosind, în numele şi pentru membrul său Georgeta Iulia David, în Dosarul nr. 10.033/3/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 128D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, doamna avocat Camelia Constantin, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, iar pentru partea Societatea Comercială de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale “Hidroelectrica” - S.A., doamna avocat Maria Dobre, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinita.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentanţilor părţilor. Doamna avocat Camelia Constantin, în calitate de apărător ales al autorului excepţiei de neconstituţionalitate, arată că, deşi Curtea a mai analizat prevederile criticate şi a admis parţial prevederile criticate, îşi menţine în continuare concluziile formulate anterior privind neconstituţionalitatea art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 în integralitate.

4. Apărătorul ales al Societăţii Comerciale de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale “Hidroelectrica” - S.A. arată că prevederile criticate sunt constituţionale. De asemenea, menţionează că aşteaptă motivarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 64 din 24 februarie 2015, context în care arată că Societatea Comercială de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale “Hidroelectrica” - S.A. se află într-o altă etapă decât cea în care erau aplicabile dispoziţiile criticate. Depune concluzii scrise.

5. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 86 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 85/2006 şi neîntemeiată referitor la dispoziţiile art. 86 alin. (6) teza a doua din Legea nr. 85/2006.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin Decizia nr. 1.173 din 17 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 10.033/3/2013, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Sindicatul Hidroelectrica Hidrosind, în numele şi pentru membrul său Georgeta Iulia David, cu ocazia soluţionării apelurilor declarate împotriva unor hotărâri judecătoreşti pronunţate de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale mir-o cauză având ca obiect litigii de muncă, respectiv contestaţie cu privire la decizia de concediere.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt contrare art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3) şi art. 41 alin. (2), coroborate cu art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât înlătură, în cazul angajatorului aflat în insolvenţă, dreptul salariaţilor la consultare şi informare atunci când au loc concedieri colective, drept recunoscut, în general, salariaţilor şi reglementat expres în art. 69 şi următoarele din Codul muncii, aducând o derogare şi cu privire la termenul de preaviz ce trebuie respectat în această situaţie. În acest context se menţionează prevederile art. 29 din Carta socială europeană, ale art. 27 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum şi Directiva 98/59/CE din 20 iulie 1998 (transpusă în Codul muncii - art. 69 şi următoarele), cu referire la dreptul salariaţilor la consultare şi informare în caz de concediere colectivă, ca o componentă â măsurilor de protecţie socială, fiind instituit ca drept fundamental. Totodată, se arată că prin Hotărârea din 3 martie 2011, pronunţată în Cauza C-235/2010 David Claes şi alţii, dată în interpretarea Directivei 98/59/CE, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat că, inclusiv în caz de încetare a societăţii înseşi (dizolvare şi lichidare), prevederile art. 1-3 din directivă sunt obligatorii şi trebuie respectate chiar şi de către administratorul judiciar.

8. De asemenea, se arată că, prin modul neclar, imprecis şi lipsit de previzibilitate în care este formulat textul, nu se poate determina intenţia reală a legiuitorului, respectiv dacă a dorit sau nu reglementarea unei derogări de la normele generale privind termenul de preaviz în caz de concediere colectivă, menţionate în Codul muncii. În acest context, precizează că instanţele de judecată au considerat că ultima teză a art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 aduce o derogare cu privire la termenul de preaviz ce trebuie respectat în caz de concediere atunci când angajatorul este în insolvenţă.

9. Se mai precizează faptul că, la data adoptării Legii nr. 85/2006, Codul muncii reglementa un termen de 15 zile lucrătoare de preaviz în caz de concediere colectivă, termen care a fost modificat în anul 2011, fiind instituit un termen de 20 de zile lucrătoare de preaviz. Totodată, învederează că, în prezent, Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, la art. 123 alin. (8), prevede că, după data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitorului se va putea face de urgenţă de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, cu acordarea termenului legal de preaviz.

10. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul legal contestat nu contravine dispoziţiilor fundamentale invocate în argumentarea neconstituţionalităţii.

11. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul cuprins: “Prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare, după data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se va face de urgenţă de către administratorul judiciar/lichidator, fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă. Administratorul judiciar/lichidatorul va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucrătoare.” Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 344 lit. a) din titlul V - Dispoziţii tranzitorii şi finale din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Însă, având în vedere prevederile art. 343 din Legea nr. 85/2014, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

15. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 41 alin. (2) privind dreptul la măsuri de protecţie socială, coroborate cu art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, sunt menţionate şi prevederile art. 29 din Carta socială europeană, art. 27 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum şi Directiva 98/59/CE din 20 iulie 1998, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 225 din 12 august 1998.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale, prin Decizia nr. 64*) din 24 februarie 2015, nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 86 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei sunt neconstituţionale. De asemenea, prin această decizie, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 alin. (6) teza a două din Legea nr. 85/2006 şi a constatat că acestea sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

17. Prin decizia menţionată mai sus, Curtea a constatat că informarea şi consultarea angajaţilor sunt elemente componente ale dreptului la măsuri de protecţie socială a muncii cu valenţe constituţionale (a se vedea cu privire la această sintagmă şi Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 477 din 12 iulie 2012), alăturându-se, pe cale interpretativă, celor expres menţionate în cuprinsul art. 41 alin. (2) teza a două din Constituţie. În aceste condiţii, Curtea a reţinut că dreptul la informarea şi consultarea angajaţilor în ipoteza concedierilor colective vizează orice procedură de concediere colectivă, indiferent de particularităţile domeniului în care aceasta intervine. Desigur, legiuitorul poate adecva modul de configurare a dreptului, cu respectarea principiului proporţionalităţii, în funcţie de particularităţile anterior menţionate, însă, este evident că nu poate nega acest drept. Totodată, Curtea a reţinut că legiuitorul prin modul în care a înţeles să reglementeze procedura concedierilor colective în ipoteza unei societăţi aflate în procedura insolvenţei a negat dreptul la informarea şi consultarea angajaţilor, ceea ce echivalează cu nesocotirea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, astfel încât, prin ipoteză, nici nu mai trebuie analizată proporţionalitatea măsurii, textul legal criticat fiind neechivoc. În consecinţă, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 86 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 85/2006 sunt neconstituţionale, fiind contrare art. 41 alin. (2) din Constituţie, astfel cum acesta este interpretat, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituţie, prin prisma părţii I pct. 21 şi 29 din Carta socială europeană.

18. Curtea observă că, potrivit jurisprudenţei sale constante, deciziile pronunţate de instanţa de contencios constituţional îi sunt opozabile din momentul pronunţării lor, iar nu de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 124 din 27 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 18 aprilie 2003).

19. Având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora “Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”, şi reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit între momentul sesizării Curţii Constituţionale şi momentul pronunţării instanţei de contencios constituţional asupra excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 85/2006, aceasta urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

20. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (6) teza a două din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, prin Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015 (precitată), Curtea a constatat că art. 1 alin. (5) din Constituţie consacră principiul respectării obligatorii a legilor. Pentru a fi respectată de destinatarii săi, legea trebuie să îndeplinească anumite cerinţe de claritate şi previzibilitate, astfel încât aceşti destinatari să îşi poată adapta în mod corespunzător conduita. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa (de exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012) că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze, însă, previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la care se reţin, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotam împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Leempoel & SA. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59).

21. Curtea a observat că stabilirea duratei termenului de preaviz de 15 zile ţine de opţiunea legiuitorului, având în vedere situaţia specifică a procedurii insolvenţei. Dispoziţiile legale sunt precise şi previzibile, destinatarul normei juridice fiind capabil să îşi adapteze conduita în funcţie de conţinutul acesteia, astfel încât nu se poate reţine încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie.

22. În consecinţă, Curtea a reţinut că în condiţiile admiterii excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, soluţia legislativă consacrată prin sintagma “doar preavizul de 15 zile lucrătoare “trebuie interpretată în sensul că se referă la o durată a termenului de preaviz mai scurtă decât cea reglementată în dreptul comun, respectiv art. 75 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu respectarea, aşadar, a dreptului la informare şi consultare a angajaţilor.

23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015 îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, astfel că aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

24. Distinct de acestea, Curtea reţine că, deşi în cauza de faţă va pronunţa o soluţie de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 85/2006, se impune precizarea că, în temeiul deciziei de admitere mai sus menţionate, prezenta decizie poate constitui motiv de revizuire, în condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă.

25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi ai art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Sindicatul Hidroelectrica Hidrosind, în numele şi pentru membrul său Georgeta Iulia David, în Dosarul nr. 10.033/3/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 86 alin. (6) teza a două din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 12 martie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu


*) Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015 a fost publicată ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 28 aprilie 2015.

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 202

din 31 martie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), (2) şi (6), art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, precum şi a anexelor nr. 2 şi nr. 3b la lege

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu­ţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), (2) şi (6), art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, precum şi a anexelor nr. 2 şi nr. 3b la lege, excepţie ridicată de Maria Marcu, Maria Ciobanii, Ştefania Grigoruţă, Lazăr Romaniuc, Oana Cătălina Gîlcă, Lidia Alexandrina Hostiuc, Magduţa Nemţanu, Daniela Rotaru, Raluca Răileanu, Nicoleta Salariu, Ionela Loredana Podovei, Sergiu Rotariu, Simona Colier, Cristinel Iulian Tudose, Minai Andronic, Mitică Mititelu, Vasilica Lungu, Elena Siriteanu, Cristian Emil Mihalache şi Adrian Mocanu, prin reprezentant legal Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 2.600/40/2014 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă, de Ionuţ Hemen, Ana Maria Racu: Ionuţ Ivasciuc, Nadia Ferariu, Oana Matei, Dragoş Constantin Racu, Constantin Sorin Baltag, Ramona Păstrăv, Florin Zamfir, Andreea Babuc şi Claudia Mîrza, prin reprezentant legal Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 2.733/40/2014 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă, de Doina Pastinaru, Steluţa Violeta Gheorghiţă, Liliana Nicoleta Aurescu, Silvia Constanţa Popa, Teodor Pastinaru, Florentina Burlaci, Camelia Hriţcu, Mădălina Teodora Huţu, Maria Magdalena Atomei şi Delia Mahlena Oghisca, prin reprezentant legal Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 2.776/40/2014 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă, de Elena Roznov, Carmen Dărîngă, Romică Orăşanu, Mihaela Babliuc, Dumitru Barbălată, Giorgică Zală, Elena Cazacincu, Vasilica Aştefanei şi Minodora Găină, prin reprezentant legal Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 2.802/40/2014 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă, de Marinela Acsinte, Elena Agachi, Ionela Petronela Alecu, Dorica Alexe, Ovidiu Aniculăese, Ciprian Apetrei s.a., prin reprezentant legal Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 2.631/40/2014 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă, de Ioan Adomnicăi, Elena Aga, Camelia Alexa, Steluţa Amarandei, Liana Andronic ş.a., prin reprezentant legal Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 2.642/40/2014 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă, de Geta Slabu, Carmena Corleciuc, Daniela Diaconu, Daniela Aionesei, Mirela Costescu, Lenuţa Frunzete s.a., prin reprezentant legal Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 2.643/40/2014 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă, şi, respectiv, de Nicoleta Tiugan, Dorina Aretu, Laura Preda, Crenguţa Ene, Costel Aprodu, Teodora Vasilica, Adriana Antia şi Chiva Mocanu, prin reprezentant legal Sindicatul Liber învăţământ Zona Caracal, în Dosarul nr. 1.781/104/2014 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă, şi care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 26D/2015, nr. 27D/2015. nr. 28D/2015, nr. 29D/2015, nr. 30D/2015, nr. 31 D/2015, nr. 32D/2015 şi nr. 140D/2015.

2. Dosarele au fost conexate, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în şedinţa publică din 12 martie 2015, dată la care au avut loc dezbaterile în acest sens, acestea fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, având în vedere cererea apărătorului ales al autorilor excepţiei de neconstituţionalitate din dosarele nr. 26D-32D/2015, prin care s-a solicitat acordarea unui nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării, în temeiul dispoziţiilor art. 222 alin. (2) din Codul de procedură civilă coroborate cu ale art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat judecarea cauzei pentru data de 31 martie 2015, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

3. La apelul nominal, în dosarele nr. 26D-32D/2015, se prezintă apărătorul ales al autorilor excepţiei, doamna avocat Camelia Mihaela Bobaşu, având împuternicire avocaţială depusă la dosar, şi preşedintele Ligii Sindicatelor din învăţământ Botoşani, domnul Liviu Axinte, cu delegaţie la dosar, iar în Dosarul nr. 140D/2015 se prezintă preşedintele Sindicatului Liber învăţământ Zona Caracal, domnul Tudor Şerban Chiosan, cu delegaţie la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

4. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, în Dosarul nr. 26D/2015. partea Consiliul Local Blândeşti, prin primar, a transmis o adresă prin care solicită respingerea acţiunii reclamanţilor ca neîntemeiată.

5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul doamnei avocat Camelia Mihaela Bobaşu, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând, pe larg, motivele formulate în faţa instanţei de judecată, cuprinse în notele scrise ale autorilor excepţiei care au însoţit încheierea de sesizare a Curţii, aflate la dosarul cauzei. În plus faţă de acestea, arată că, în expunerea de motive la proiectul Legii nr. 63/2011, Guvernul justifică unificarea salarizării personalului didactic prin existenţa unei practici neunitare a instanţelor de judecată în această materie, deşi sarcina interpretăm şi aplicării unitare a legii pentru uniformizarea salariilor revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel cum prevede art. 126 a/in. (3) din Constituţie. Susţine că, încălcând dispoziţiile constituţionale citate şi substituindu-se puterii judecătoreşti, respectiv competenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Guvernul nu a respectat supremaţia Legii fundamentale, încălcând astfel şi dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5). Arată că susţinerile Guvernului potrivit cărora prin majoritatea sentinţelor judecătoreşti au fost apreciate pretenţiile personalului didactic ca fiind justificate, acest lucru ducând la depăşirea anvelopei bugetare pentru salarii în valoare de 39 miliarde lei, negociată cu Fondul Monetar Internaţional pentru anul 2011, nu pot motiva diminuarea salariilor exclusiv în învăţământ. Şi în acest caz Guvernul era obligat să respecte supremaţia legilor de salarizare din domeniul bugetar, iar încadrarea în anvelopa bugetară trebuia să se facă printr-o nouă lege de reducere a salariilor bugetarilor cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 53 din Constituţie. Or, prin Legea nr. 63/2011, Guvernul a plasat sarcina încadrării în anvelopa bugetară negociată cu Fondul Monetar Internaţional pentru anul 2011 exclusiv asupra personalului didactic din învăţământ, cu încălcarea legii şi a Constituţiei. Depune la dosar note scrise cu privire la susţinerile orale din şedinţa publică.

6. Preşedintele Ligii Sindicatelor din învăţământ Botoşani, domnul Liviu Axinte, având cuvântul, arată că în judeţele Botoşani şi Suceava salarizarea s-a făcut conform coeficienţilor de salarizare şi valorilor rezultate din Legea nr. 221/2008, ca urmare a unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile ale Curţii de Apel Suceava, în temeiul cărora ordonatorii de credite au emis decizii de reîncadrare începând cu data de 1 iunie 2010. Aşa încât, la data intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011, personalul didactic şi didactic auxiliar din judeţele Botoşani şi Suceava era plătit potrivit Legii nr. 221/2008.

7. Preşedintele Sindicatului Liber învăţământ Zona Caracal, domnul Tudor Şerban Chiosan, arată că nu are nimic de adăugat la cele susţinute anterior de către părţile prezente.

8. Reprezentantului Ministerului Public, având cuvântul, arată Că Legea nr. 63/2011 a constituit obiect al controlului de constituţionalitate a priori şi a posteriori, considerentele jurisprudenţei deja formate păstrându-şi valabilitatea şi în prezenta cauză. În plus, cât priveşte dispoziţiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 63/2011 care prevăd ca, prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă şi contractele individuale de muncă, nu pot fi negociate salarii ori alte drepturi băneşti sau în natură care excedează prevederilor prezentei legi, arată că această soluţie legislativă se regăseşte şi în alte acte normative, respectiv art. 12 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, fiind supusă controlului de constituţionalitate, iar printr-o jurisprudenţă concordantă Curtea a reţinut că regimul juridic special al contractelor colective de muncă încheiate pentru salariaţii instituţiilor publice este determinat de situaţia deosebită a părţilor acestor contracte, de vreme ce cheltuielile necesare pentru funcţionarea instituţiilor publice, inclusiv drepturile salariale ale salariaţilor, sunt suportate de la bugetul de stat ori de la bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor. În acest sens, face referire la deciziile Curţii nr. 768/2007, nr. 1.024/2010 şi nr. 1.010/2011. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 63/2011 şi anexele nr. 2 şi nr. 3b la lege, arată că obiecţiunile autorilor se referă la situaţia particulară în care prin hotărâri definitive şi irevocabile s-a stabilit, pentru viitor, o anumită salarizare a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar, salarizare care s-a făcut până la data intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011 pe baza valorii coeficientului de multiplicare 1,000 stabilit la nivelul de 400 lei prin Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008; după data de 13 mai 2011, data intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011, salariile personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar, aflate în plată, au fost reduse faţă de cele pe care le-ar fi avut în temeiul Legii nr. 221/2008. Apreciază că se pune, astfel, în discuţie restrângerea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat al hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile, care funcţionează doar atât timp cât norma juridică avută în vedere la pronunţarea lor este aceeaşi. Efectele hotărârilor judecătoreşti sunt, ca atare, adaptate efectelor pe care le produce intrarea în vigoare a unui nou act normativ de salarizare, fiind vorba de o limitare a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, construcţie juridică pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul competent să soluţioneze recursurile în interesul legii, a dezvoltat-o în Decizia nr. 9/2013, în materia revizuirii pensiilor recalculate potrivit Legii nr. 119/2010, raţionamentul menţinându-şi valabilitatea şi în prezentele litigii. În final, apreciază că elementele noi puse în discuţie de către părţi nu sunt de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

9. Prin încheierile din 8 şi 10 decembrie 2014, pronunţate în dosarele nr. 2.600/40/2014, nr. 2.733/40/2014, nr. 2.776/40/2014, nr. 2.802/40/2014, nr. 2.631/40/2014, nr. 2.642/40/2014 şi nr. 2.643/40/2014, şi prin încheierea din 19 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.781/104/2014, Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă şi, respectiv, Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), (2) şi (6), art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, precum şi a anexelor nr. 2 ŞI nr. 3b la lege, excepţie ridicată de Maria Marcu, Maria Ciobanu, Ştefania Grigoruţă, Lazăr Romaniuc, Oana Cătălina Gîlcă, Lidia Alexandrina Hostiuc, Magduţa Nemţanu, Daniela Rotaru, Raluca Râileanu, Nicoleta Salariu, Ionela Loredana Podovei, Sergiu Rotariu, Simona Colier, Cristinel Iulian Tudose, Mihai Andronic, Mitică Mititelu, Vasilica Lungu, Elena Siriteanu, Cristian Emil Mihalache şi Adrian Mocanu, de Ionuţ Hemen, Ana Maria Racu, Ionuţ Ivasciuc, Nadia Ferariu, Oana Matei, Dragoş Constantin Racu, Constantin Sorin Baltag, Ramona Păstrăv, Florin Zamfir, Andreea Babuc şi Claudia Mîrza, de Doina Pastinaru, Steluţa Violeta Gheorghiţă, Liliana Nicoleta Iurescu, Silvia Constanţa Popa, Teodor Pastinaru, Florentina Burlacu, Camelia Hriţcu. Mădălina Teodora Huţu, Maria Magdalena Atomei, Delia Marilena Oghisca, de Elena Roznov, Carmen Dărîngă, Romică Orăşanu, Mihaela Babliuc, Dumitru Barbălată, Giorgică Zală, Elena Cazacincu, Vasilica Aştefanei şi Minodora Găină, de Marinela Acsinte, Elena Agachi, Eonela Petronela Alecu, Dorica Alexe, Ovidiu Aniculăese, Ciprian Apetrei ş.a., de Ioan Adomnicăi, Elena Aga, Camelia Alexa, Steluţa Amarandei, Liana Andronic ş.a., de Geta Slabu, Carmena Corleciuc, Daniela Diaconu, Daniela Aionesei, Mirela Costescu, Lenuţa Frunzete ş.a., toţi prin reprezentant legal Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani, şi, respectiv, de Nicoleta Tiugan, Dorina Aretu, Laura Preda, Crenguţa Ene, Costel Aprodu, Teodora Vasilica, Adriana Antia şi Chiva Mocanu, prin reprezentant legal Sindicatul Liber învăţământ Zona Caracal, în cauze având ca obiect acordarea de drepturi băneşti.

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii sintetizează evoluţia cronologică a dispoziţiilor legale care prezintă relevanţă în cauza de faţă, respectiv Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, ordonanţele de urgenţă ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 şi nr. i/2009, declarate neconstituţionale prin decizii succesive ale Curţii Constituţionale. De asemenea, fac referire la Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3 din 4 aprilie 2011, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, în care s-a reţinut faptul că, urmare a deciziilor Curţii Constituţionale prin care au fost declarate neconstituţionale ordonanţele de urgenţă ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 şi nr. 1/2009, dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite funcţiilor didactice potrivit acestui act normativ şi drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 şi până la data de 31 decembrie 2009. În continuare, susţin că, începând cu data de 1 ianuarie 2010, în învăţământul de stat din România s-au aplicat, în paralel, două sisteme de salarizare, respectiv salarizarea conform coeficienţilor de ierarhizare şi valorilor rezultate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, impusă de art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, şi salarizarea (în judeţele Botoşani, Suceava, Buzău, Galaţi - comuna Lieşti) conform coeficienţilor de salarizare şi valorilor rezultate din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008. În acest context arată că începând cu data de 3 iulie 2010 a intrat în vigoare Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, prin care s-a prevăzut, potrivit art. 16, pentru perioada iulie - decembrie 2010, diminuarea veniturilor brute pentru întreg personalul plătit din fonduri publice, dar fără modificarea coeficienţilor de calculare a salariilor de bază stabiliţi prin Legea nr. 221/2008 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009. De asemenea, arată că, începând cu data de 1 ianuarie 2011, au intrat în vigoare prevederile Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, care a majorat salariile diminuate în temeiul Legi nr. 118/2010, cu 15%, de asemenea fără a se aduce modificări coeficienţilor de calculare a salariilor de bază, prevăzând în art. 1că salarizarea în anul 2011 porneşte de la salariile de referinţă stabilite în luna octombrie 2010.” Totodată, arată că în data de 14 mai 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011 care a uniformizat salarizarea din învăţământ şi a eliminat coeficienţii de ierarhizare şi de multiplicare din grilele de salarizare, înlocuindu-i cu valori care rezultă din înmulţirea celor doi coeficienţi în acest context, susţin că Guvernul, prin Legea nr. 63/2011, a uniformizat salariile personalului didactic din învăţământ, iar pentru a stabili valorile salariale a luat în calcul coeficienţii de multiplicare şi de ierarhizare din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, reducând astfel cu 25% valorile salariale în raport cu Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată şi modificată prin Legea nr. 221/2008, fără ca în expunerea de motive a actului normativ menţionat să fie prezentate argumente faţă de restrângerea drepturilor în raport cu dispoziţiile art. 53 din Constituţie. Invocă atât Decizia Curţii Constituţionale nr. 877/2011 prin care au fost supuse controlului de constituţionalitate dispoziţiile art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, cât şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 11/2012, pronunţată într-un recurs în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 şi ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, şi arată că dreptul personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ la salarizarea conform Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, s-a perpetuat şi după data de 1 ianuarie 2010. În concluzie, susţin că prevederile art. 1 alin. (1), (2) şi (6), art. 2 alin. (1)şi (2) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011, precum şi anexele nr. 2 şi nr. 3b la lege contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5), întrucât “perpetuează prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, neconstitu­ţională, chiar dacă introduc în locul coeficienţilor de multiplicare şi de ierarhizare rezultatul înmulţirii acestora”. În opinia autorilor excepţiei soluţia constituţională era aceea a uniformizării salariilor din învăţământ prin raportare la valorile rezultate din prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.

11. Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă îşi exprimă opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate arătând că Legea nr. 63/2011 nu contravine Constituţiei, acest lucru fiind stabilit prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 575/2011 pronunţată în soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile Legii privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ.

12. Curtea de Apel Crai ova - Secţia I civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate nu sunt contrare art. 1 alin. (5) şi art. 41 alin. (5) din Constituţie.

13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise ale autorilor excepţiei, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1), (2) şi (6), art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din

10 mai 2011. Totodată, obiect al excepţiei îl constituie şi anexele nr. 2 privind salariile de încadrare pentru personalul didactic din învăţământul preuniversitar şi nr. 3b referitoare la salariile de încadrare pentru personalul didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar, la Legea nr. 63/2011. Textele de lege criticate au următorul conţinut:

“Art. 1. - (1) începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la 31 decembrie 2011, personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ beneficiază de drepturile de natură salariată stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege.

(2) Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ este cel prevăzut în anexele nr. 1,2,3a şi 3b, după caz. [...]

(6) Prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă şi contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii ori alte drepturi băneşti sau în natură care excedează prevederilor prezentei legi. [...]

Art. 2. - (1) încadrarea personalului prevăzut la art. 1 se face potrivit prevederilor prezentei legi.

(2) Persoanele care au salariul de încadrare între limita minimă şi maximă a tranşei de vechime pentru funcţiile didactice din învăţământul universitar, respectiv a gradului profesional sau a treptei profesionale pentru funcţiile didactice auxiliare îşi păstrează încadrarea avută dacă se situează între limitele prevăzute în anexele la prezenta lege. [...]

Art. 6. - Orice alte dispoziţii contrare cu privire la stabilirea salariilor şi a celorlalte drepturi de natură salarială, în anul 2011, pentru personalul prevăzut la art. 1 alin. (1), se abrogă.”

17. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, actul normativ criticat contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor.

18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat din perspectiva unor critici similare cu cele invocate în prezenta cauză, prin Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, Decizia nr. 481 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 12 noiembrie 2014, Decizia nr. 494 din 25 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 28 octombrie 2014, Decizia nr. 553 din 15 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2015, Decizia nr. 623 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 13 ianuarie 2015, şi Decizia nr. 637 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 14 din 8 ianuarie 2015, Curtea respingând, ca neîntemeiate, excepţiile de neconstituţionalitate.

19. În jurisprudenţa precitată, Curtea a reţinut, în esenţă, faptul că legea supusă controlului de constituţionalitate stabileşte drepturile salariale ale cadrelor didactice de la data intrării sale în vigoare, aşadar pentru viitor, fără a afecta în nici un mod drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare. Din examinarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în această materie Curtea a constatat, de asemenea, că dreptul la anumite foloase băneşti în calitate de salariat a fost asimilat, în anumite condiţii, unui drept de proprietate şi analizat din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În această privinţă însă Curtea Europeana a Drepturilor Omului a distins între dreptul persoanei de a continua să primească, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum şi dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată. Astfel, prin Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunţată în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că în Convenţie nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu cu un anumit cuantum. Reluând aceste considerente în Hotărârea din 20 mai 2010, pronunţată în Cauza Lelas împotriva Croaţiei, paragraful 58, Curtea a reţinut că nu este consacrat prin Convenţie dreptul de a continua să fii plătit cu un salariu într-un anumit cuantum; venitul care a fost câştigat reprezintă însă un “bun” în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (în acelaşi sens, Hotărârea din 13 iulie 2006, pronunţată în Cauza Bahgeyaka împotriva Turciei, Hotărârea din 24 martie 2005, pronunţată în Cauza Erkan împotriva Turciei, Hotărârea din 9 noiembrie 2000, pronunţată în Cauza Schetini şi alţii împotriva Italiei). Aceeaşi distincţie semnificativă este realizată şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, aplicabilă, mutatis mutandis, în prezenta cauză, spre exemplu Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010. Aşa încât, cât priveşte salariul ce urmează a fi plătit în viitor, Curtea a constatat că este dreptul autorităţii legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat. În această privinţă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că statul este cel în măsură să stabilească valoarea sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de sume prin modificări legislative corespunzătoare (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Ketchko împotriva Ucrainei, paragraful 23). De altfel, printr-o jurisprudenţa constanta, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în acest domeniu (spre exemplu, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57).

20. Totodată, examinând prevederile de lege criticate prin prisma exigenţelor referitoare la previzibilitatea normelor juridice şi protecţia aşteptărilor legitime ale cetăţenilor, Curtea Constituţională a constatat ca acestea nu sunt încălcate câtă vreme Legea nr. 63/2011 a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. În plus, Curtea a reţinut că drepturile câştigate nu sunt cu nimic afectate prin reglementarea dedusă controlului de constituţionalitate.

21. Cu acelaşi prilej, Curtea a constatat că, în materia salarizării personalului didactic şi didactic auxiliar, a existat o situaţie juridică specifică, determinată de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare şi de practica judiciară neunitară, care a condus la un sistem de salarizare neunitar. În acest context specific salarizării personalului didactic şi didactic auxiliar, reglementarea criticată dă expresie unei măsuri de politică bugetară, determinată de impactul financiar major asupra cheltuielilor de personal aprobate pentru anul 2011, având în vedere consecinţele modificărilor legislative şi ale soluţiilor pronunţate de instanţele judecătoreşti, urmărind să elimine inechitatea în stabilirea salariilor din sistemul naţional de învăţământ.

22. În acest sens sunt şi Decizia nr. 575 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011, Decizia nr. 642 din 14 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 18 iulie 2012, şi Decizia nr. 902 din 25 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 7 ianuarie 2013.

23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

24. Totodată, având în vedere faptul că autorul excepţiei invocă aceleaşi critici de neconstituţionalitate şi cu privire la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 63/2011, referitor la încadrarea personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ între limitele minime şi maxime ale salariului de încadrare prevăzute în anexele la lege, respectiv anexele nr. 2 şi nr. 3b, Curtea reţine că cele statuate în deciziile anterior citate sunt valabile şi cu privire la aceste din urmă texte de lege criticate.

25. Cât priveşte dispoziţiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 63/2011, potrivit cărora “Prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă şi contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii ori alte drepturi băneşti sau în natură care excedează prevederilor prezentei legi. [...]”, prin Decizia nr. 575 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011, Curtea s-a pronunţat în cadrul controlului de constituţionalitate a priori cu privire la Legea privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, în sensul constituţionalităţii acestora, reţinând faptul că dreptul la negocieri colective în materie de muncă, reglementat de art. 41 alin. (5) din Constituţie, nu presupune posibilitatea exercitării acestuia în mod discreţionar şi nici nu implică existenţa unei autonomii de reglementare prin încheierea contractelor de muncă, respectiv de decizie în privinţa conţinutului acestora, în afara cadrului legal, care este general obligatoriu. Curtea Constituţională a statuat în mod constant că dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate de Constituţie, prin dispoziţiile art. 41 alin, (5), însă încheierea convenţiilor colective nu se poate face decât cu respectarea legii. Aceste convenţii sunt izvor de drept, dar forţa lor juridică nu poate fi superioară legii; în consecinţă, convenţiile colective sunt garantate în măsura în care nu încalcă prevederile legale în materie, în caz contrar, “s-ar încălca un principiu fundamental al statului de drept şi anume primordialitatea legii în reglementarea relaţiilor sociale. [... ]în consecinţă, negocierea convenţiilor colective nu se poate face decât cu respectarea dispoziţiilor legale existente (...)”. În acest sens sunt amintite Decizia nr. 292 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 737 din 26 august 2004, şi Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995. Mai mult, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat ca dispoziţiile art. 41 alin. (5) din Constituţie, privind caracterul obligatoriu al convenţiilor colective, nu exclud “posibilitatea legiuitorului de a interveni, din raţiuni de interes general, pentru modificarea unor dispoziţii din contractele colective de muncă, reglementând soluţii care să răspundă nevoilor sociale existente la un moment dat”. De altfel, Curtea a reţinut prin Decizia nr. 1.250 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, faptul că “ordonatorii principali de credite trebuie să respecte legea şi să o aplice ca atare, chiar dacă aceasta are ca efect, pentru viitor, modificarea unor clauze din contractele de muncă, individuale sau colective, ale personalului plătit din fonduri publice. Raţiunea acestei concluzii constă în faptul că temeiul încheierii, modificării şi încetării contractului este legea, iar dacă, pentru viitor, legea prevede o redimensionare a politicii salariate bugetare, toate contractele pendinte sau care vor fi încheiate trebuie să reflecte şi să f\e în acord cu legea”. Aşa încât, art. 1 alin. (6) din Legea nr. 63/2011 stabilind natura infralegală a contractelor sau acordurilor colective de muncă şi a contractelor individuale de muncă, acestea urmează a fi încheiate potrivit prevederilor de lege criticate fără a putea exceda cuantumului drepturilor băneşti la care personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ este îndrituit potrivit legii.

26. Distinct faţă de cele statuate în jurisprudenţa precitată, Curtea reţine că legiuitorul are dreptul, potrivit Legii fundamentale, de a reglementa salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar, iar Legea nr. 63/2011 a fost concepută ca o lege temporară (a cărei aplicabilitate a fost prelungită succesiv până la sfârşitul anului 2015). Totuşi, în activitatea de legiferare în această materie legiuitorul trebuie să ţină seama că învăţământul constituie o prioritate naţională, iar salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar trebuie să fie în acord cu rolul şi importanţa activităţii prestate.

27. Cât priveşte invocarea de către autorii excepţiilor de neconstituţionalitate a deciziilor nr. 3 din 4 aprilie 2011 şi nr. 11 din 8 octombrie 2012, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unor recursuri în interesul legii, Curtea observă că acestea au vizat o situaţie existentă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2011, iar aspectele rezultate din aceste decizii nu mai subzistă în actuala reglementare, care a stabilit un sistem de salarizare unitar pentru personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ. De altfel, legiuitorul nu este obligat la adoptarea unei soluţii legislative care să preia cele stabilite în decizia pronunţată în urma soluţionării unui recurs în interesul legii, ci poate adopta o reglementare nouă şi neechivocă (în acest sens este Decizia nr. 575 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011). Decizia pronunţată în urma promovării unui recurs în interesul legii reprezintă rezultatul unei activităţi de interpretare a legii (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 221 din 9 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 26 aprilie 2010), şi nu de legiferare (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009), şi îşi găseşte aplicabilitatea atât timp cât temeiul de drept, mai precis norma interpretată, este în vigoare. De altfel, aceste considerente de principiu se regăsesc în prevederile art. 518 din noul Cod de procedură civilă, potrivit cărora “Decizia în interesul legii îşi încetează aplicabilitatea la data modificării, abrogării sau constatării neconstituţionalităţii dispoziţiei legale care a făcut obiectul interpretării”.

28 Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Maria Marcu, Maria Ciobanu, Ştefania Grigoruţă, Lazăr Romaniuc, Oana Cătălina Gîlcă, Lidia Alexandrina Hostiuc, Magduţa Nemţanu, Daniela Rotaru, Raluca Răileanu, Nicoleta Salariu, Ionela Loredana Podovei, Sergiu Rotariu, Simona Colier, Cristinel Iulian Tudose, Mihai Andronic, Mitică Mititelu, Vasilica Lungu, Elena Siriteanu, Cristian Emil Mihalache şi Adrian Mocanu, prin reprezentant legal Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 2.600/40/2014 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă, de Ionuţ Hemen, Ana Maria Racu, Ionuţ Ivasciuc, Nadia Ferariu, Oana Matei, Dragoş Constantin Racu, Constantin Sorin Baltag, Ramona Păstrăv, Florin Zamfir, Andreea Babuc şi Claudia Mîrza, prin reprezentant legal Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 2.733/40/2014 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă, de Doina Pastinaru, Steluţa Violeta Gheorghiţă, Liliana Nicoleta Iurescu, Silvia Constanţa Popa, Teodor Pastinaru, Florentina Burlacu, Camelia Hriţcu, Mădălina Teodora Huţu, Maria Magdalena Atomei, Delia Marilena Oghisca, prin reprezentant legal Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 2.776/40/2014 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă, de Elena Roznov, Carmen Dărîngă, Romică Orăşanu, Mihaela Babliuc, Dumitru Barbălată, Giorgică Zală, Elena Cazacincu, Vasilica Aştefanei şi Minodora Găină, prin reprezentant legal Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 2.802/40/2014 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă, de Marinela Acsinte, Elena Agachi, Ionela Petronela Alecu, Dorica Alexe, Ovidiu Aniculăese, Ciprian Apetrei ş.a., prin reprezentant legal Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 2.631/40/2014 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă, de Ioan Adomnicăi, Elena Aga, Camelia Alexa, Steluţa Amarandei, Liana Andronic ş.a., prin reprezentant legal Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 2.642/40/2014 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă, de Geta Slabu, Carmena Corleciuc, Daniela Diaconu, Daniela Aionesei, Mirela Costescu, Lenuţa Frunzete ş.a., prin reprezentant legal Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 2.643/40/2014 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă şi, respectiv, de Nicoleta Tiugan, Dorina Aretu, Laura Preda, Crenguţa Ene, Costel Aprodu, Teodora Vasilica, Adriana Antia şi Chiva Mocanu, prin reprezentant legal Sindicatul Liber învăţământ Zona Caracal, în Dosarul nr. 1.781/104/2014 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (1), (2) şi (6), art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, precum şi anexele nr. 2 şi nr. 3b la lege sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă şi Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 31 martie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 214

din 31 martie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 218 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 218 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea “Comsid” - S.R.L. din Deva, în Dosarul nr. 2.798/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1192D/2014.

2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 12 martie 2015, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga, şi în prezenţa reprezentantului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, avocat Ovidiu Şerban, fiind consemnate în încheierea din acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în temeiul prevederilor art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, a amânat pronunţarea pentru data de 31 martie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

3. Prin încheierea din 11 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2.798/2/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 218 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea “Comsid” - S.R.L. din Deva, într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că interpretarea corectă din punct de vedere constituţional a prevederilor art. 218 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală trebuie să fie aceea că, indiferent de soluţia primită în răspunsul la plângerea prealabilă (contestaţie), partea vătămată are dreptul să se adreseze instanţei de contencios administrativ care este învestită cu judecarea pe fond a cauzei, în întregul său. Apreciază că accesul la justiţie nu trebuie condiţionat de existenţa sau nu a unui răspuns pe fondul cauzei după depăşirea termenului legal de soluţionare a contestaţiei, iar concluzia că aceasta este singura interpretare permisă de lege şi de Constituţie, în opinia sa, rezultă din dispoziţiile cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum şi din cele ale art. 52 alin. (1) şi art. 126 alin. (6) teza întâi din Constituţie.

5. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată prin deciziile nr. 409 din 12 octombrie 2004 şi nr. 1.236 din 18 noiembrie 2008, prin care s-a reţinut că textul legal criticat nu încalcă art. 21 din Legea fundamentală. De asemenea, instanţa de judecată arată că, prin Decizia nr. 449 din 26 octombrie 2004, Curtea, în mod principial, a statuat că “nu se poate susţine existenţa unei îngrădiri a dreptului de acces liber la justiţie, textul de lege oferindu-i contestatorului posibilitatea de a supune controlului instanţei judecătoreşti inclusiv decizia de suspendare a soluţionării contestaţiei pe cale administrativă”.

6. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

7. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile părţii prezente, notele scrise şi concluziile depuse la dosar, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

8. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

9. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 218 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora, “Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei potrivit art. 212, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.”

10. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi legale, autoarea excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, precum şi celor ale art. 20 intitulat Tratatele internaţionale privind drepturile omului, prin raportare la art. 6 paragraful 1 teza întâi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţi lor fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil.

11. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, care fac parte din titlul IX intitulat “Soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale” şi care prevăd posibilitatea atacării deciziilor emise în soluţionarea contestaţiilor la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare, iar prin deciziile pronunţate Curtea a constatat, de fiecare dată, că acestea nu contravin art. 21 din Legea fundamentală.

12. În contextul criticilor formulate în prezenta cauză, Curtea reţine că, potrivit art. 205 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii, această contestaţie reprezentând o cale administrativă de atac care nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia. Aşa cum rezultă din coroborarea acestor prevederi cu cele ale art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, Curtea constată că procedura de contestare a actelor administrativ fiscale reprezintă o procedură administrativă prealabilă, cu caracter obligatoriu, şi nu o jurisdicţie specială administrativă.

13. În jurisprudenţa sa în materie, exemplu fiind Decizia nr. 877 din 23 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 9 ianuarie 2013, Curtea a statuat că prevederile cuprinse în titlul IX al Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, “reglementează proceduri de recurs administrativ, prin care se lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora de a reveni asupra măsurilor luate. Asemenea proceduri, în care soluţionarea plângerilor şi a contestaţiilor este atribuită însuşi organului care a emis actul atacat sau organului ierarhic superior acestuia, nu întrunesc elementele definitorii ale activităţii de jurisdicţie - caracterizată prin soluţionarea de către un organ independent şi imparţial a litigiilor privind existenţa, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective -, ele fiind specifice funcţiei administrative.” De asemenea, prin Decizia nr. 703 din 27 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 26 ianuarie 2015, paragraful 20, Curtea Constituţională a constatat că “instituirea recursului prealabil sau graţios reprezintă o modalitate simplă, rapidă şi scutită de taxa de timbru, prin care persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică are posibilitatea de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului său legitim direct de la organul emitent. Se realizează astfel, pe de o parte, protecţia persoanei vătămate şi a administraţiei, iar, pe de altă parte, degrevarea instanţelor judecătoreşti de contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluţionate pe cale administrativă, dându-se expresie principiului celerităţii. De asemenea, Curtea a reţinut că nicio dispoziţie constituţională nu interzice ca prin lege să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicţional, cum este, de exemplu, procedura recursului administrativ graţios sau a celui ierarhic. În plus, s-a arătat că dreptul de acces liber la justiţie nu este un drept absolut, el putând fi supus anumitor condiţionări.”

14. Prin Decizia nr. 50 din 12 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 27 martie 2013, pronunţându-se cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 218 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, Curtea, făcând referire la jurisprudenţa sa, a reţinut că “prin procedurile de recurs administrativ reglementate de textul de lege criticat se lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora de a reveni asupra măsurilor luate sau de a le redimensiona în limitele prevăzute de lege”, şi, ca atare, “actele de soluţionare de către organele administrative a contestaţiilor, respectiv a reclamaţiilor formulate potrivit dispoziţiilor din Codul de procedură fiscală, nu sunt acte de jurisdicţie, ci acte administrative supuse cenzurii instanţei de judecată. Aşa fiind, Curtea a reţinut că textul legal criticat nu încalcă art. 21 din Constituţie.”

15. Referitor la criticile privind procedura de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale, prin Decizia nr. 406 din 24 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 22 aprilie 2009, Curtea a reţinut că dispoziţiile Codului de procedură fiscală “prevăd un drept ai contribuabilului de a contesta temeinicia unui act administrativ fiscal, de cele mai multe ori sub aspectul existenţei şi întinderii obligaţiei fiscale”, iar “parcurgerea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicţional nu îngrădeşte dreptul de acces liber la justiţie, atât timp cât decizia organului administrativ poate fi atacată în faţa unei instanţe judecătoreşti.”

16. Prin Decizia nr. 95 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 10 mai 2011, Curtea a reţinut că împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale, cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia poate formula contestaţie, iar potrivit art. 210 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură fiscală, în soluţionarea contestaţiei, organul competent se pronunţă prin decizie sau dispoziţie, după caz. Totodată, Curtea a observat că, potrivit art. 70 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cererile depuse de către contribuabil se soluţionează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.

17. Referitor la modalitatea de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva unui act administrativ fiscal, prin Decizia nr. 50 din 12 februarie 2013, precitată. Curtea a reţinut că trebuie distins între mai multe ipoteze, după cum urmează:

a) Organul fiscal competent nu a soluţionat contestaţia, deoarece a suspendat, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă; sau a suspendat, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei, deoarece aceasta depinde, în tot ori în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

b) O a două ipoteză este aceea în care organul fiscal competent nu a soluţionat contestaţia în termenul legal prevăzut de art. 70 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, fără a exista vreun motiv de suspendare. Având în vedere prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, precum şi cele ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea a reţinut că această situaţie se circumscrie nesoluţionării în termenul legal a cererii de către organul fiscal. Într-o atare împrejurare, cel care se consideră lezat în drepturile sale prin lipsa actului administrativ fiscal se poate adresa instanţei de judecată pentru obligarea organului fiscal de a emite decizia de soluţionare a contestaţiei.

c) A treia ipoteză este atunci când organul fiscal competent a soluţionat contestaţia în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 70 din Ordonanţa Guvernului nr. 9272003 privind Codul de procedură fiscală, pronunţând o decizie în acest sens.

18. Referitor la posibilitatea organului fiscal competent de a suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea contestaţiei, ipoteză incidenţă în speţa de faţă, Curtea reţine că adoptarea acestei măsuri este condiţionată de înrâurirea hotărâtoare pe care o are constatarea de către organele competente a elementelor constitutive ale unei infracţiuni asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedura administrativă. Într-o atare situaţie este firesc ca procedura administrativă privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva actelor administrative fiscale să fie suspendată fie până la încetarea motivului care a determinat suspendarea, fie la un termen stabilit de organul fiscal competent prin decizia de suspendare. În momentul încetării motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluţionare competent, indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat ori nu, procedura administrativă este reluată, fiind emisă o decizie privind soluţionarea contestaţiei. În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 95 din 1 februarie 2011, precitată.

19. Curtea reţine că, în toate cazurile, ulterior pronunţării deciziei de către organul fiscal, contestatorul nemulţumit poate ataca această decizie la instanţa de contencios administrativ competentă. În soluţionarea cererii, instanţa de contencios administrativ este competentă, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, să se pronunţe şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii.

20. Curtea subliniază totodată că, aşa cum s-a procedat şi în prezenta cauză, împotriva deciziei organului fiscal competent de suspendare a soluţionării contestaţiei, contestatorul se poate adresa instanţei de contencios administrativ. În acest sens, este Decizia nr. 617 din 6 mai 2010, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 218 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 14 iunie 2010, prin care Curtea a statuat că “nu se poate susţine existenţa unei îngrădiri a dreptului de acces liber la justiţie, textul de lege menţionat oferindu-i contestatorului posibilitatea de a supune controlului instanţei judecătoreşti inclusiv decizia de suspendare a soluţionării contestaţiei pe cale administrativă”.

21. Curtea mai reţine faptul că, potrivit art. 215 alin, (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal. Această împrejurare nu aduce însă atingere dreptului contribuabilului care poate cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, iar instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauţiune de până la 2.000 lei. De asemenea, împotriva titlului executoriu partea poate formula contestaţie la executarea silită, în condiţiile prevăzute de art. 172-174 din Codul de procedură fiscală.

22. Având în vedere toate aceste motive, Curtea constată că prevederile art. 218 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală nu contravin normelor constituţionale şi convenţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.

23. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea “Comsid” - S.R.L. din Deva, în Dosarul nr. 2.798/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 218 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 31 martie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea obiectivelor etapei a XVI-a 2015 a Programului de realizare a Sistemului naţional antigrindină şi de creştere a precipitaţiilor pe perioada 2010-2024

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 8 alin. (2) şi al art. 110 alin. (3) din Legea nr. 173/2008 privind intervenţiile active în atmosferă, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă obiectivele etapei a XVI-a 2015 a Programului de realizare a Sistemului naţional antigrindină şi de creştere a precipitaţiilor pe perioada 2010-2024, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 256/2010 privind aprobarea Programului de realizare a Sistemului naţional antigrindină şi de creştere a precipitaţiilor pe perioada 2010-2024 şi a obiectivelor etapei a XI-a 2010 a Programului de realizare a Sistemului naţional antigrindină şi de creştere a precipitaţiilor, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Fondurile pentru finanţarea obiectivelor prevăzute la art. 1 se asigură din bugetul aprobat Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pe anul 2015.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Daniel Constantin

p. Ministrul finanţelor publice,

Dan Manolescu,

secretar de stat

Ministrul mediului, apelor şi pădurilor,

Graţiela Leocadia Gavrilescu

 

Bucureşti, 13 mai 2015.

Nr. 327.

 

OBIECTIVELE

etapei a XVI-a 2015 a Programului de realizare a Sistemului naţional antigrindină şi de creştere a precipitaţiilor pe perioada 2010-2024

 

Nr. crt.

Denumirea obiectivului

Fondul alocat (mii lei)

Capitolul bugetar

1.

 - Proiecte tehnice, execuţie lucrări şi achiziţie echipamente pentru “Dezvoltarea capabilităţii combaterii căderilor de grindină şi extinderea domeniilor de activitate pentru intervenţii active în atmosferă şi aplicaţii în agricultură a Centrului Zonal de Coordonare Moldova şi a Unităţii de Combatere a Căderilor de Grindină Moldova 1 laşi cu grupurile de combatere din structură”

1.050

Cap. 80.01

Titlul VII - Alte transferuri

Art. 55.01.05

2.

 - Proiecte tehnice, execuţie lucrări, achiziţie echipamente şi dotări pentru Unitatea de Combatere a Căderilor de Grindină Moldova 2 Vrancea

692

Cap. 80.01

Titlul VII - Alte transferuri

Art. 55.01.05

3.

 Centrul Zonal de Coordonare Transilvania

- Studii, proiecte tehnice şi execuţie lucrări pentru Centrul Zonal de Coordonare Transilvania - Unitatea de Combatere a Căderilor de Grindină Mureş

700

Cap. 80.01

Titlul VII - Alte transferuri

Art. 55.01.05

- Proiecte tehnice şi execuţie lucrări pentru Unitatea de Combatere a Căderilor de Grindină Timiş

2.800

4.

 Studiu de fezabilitate “Dezvoltarea capabilităţii de combatere a căderilor de grindină a Unităţii - Pilot de Combatere a Căderilor de Grindină Prahova prin realizarea Punctului de lansare Tisău”, proiecte tehnice, execuţie lucrări şi achiziţie echipamente pentru Unitatea - Pilot de Combatere a Căderilor de Grindină Prahova

1.000

Cap. 80.01

Titlul VII - Alte transferuri Art. 55.01.05

5.

 Studiu de fezabilitate “Unitatea de Combatere a Căderilor de Grindină Oltenia”

400

Cap. 80.01

Titlul VII - Alte transferuri

Art. 55.01.05

 

TOTAL GENERAL

6.642

 

 

NOTĂ:

Defalcarea activităţilor şi fondurile necesare acestora pentru fiecare obiectiv în parte se aprobă potrivit legislaţiei în vigoare.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

AGENŢIA NAŢIONALA PENTRU RESURSE MINERALE

 

DECIZIE

privind aprobarea Procedurii pentru emiterea autorizaţiei de explorare în vederea stocării geologice a dioxidului de carbon

 

Având în vedere dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 1.419/2009 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 6 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2011 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 114/2013,

preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale emite prezenta decizie.

Art. 1. - Se aprobă Procedura pentru emiterea autorizaţiei de explorare în vederea stocării geologice a dioxidului de carbon, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta decizie.

Art. 2. - Prezenta decizie intră în vigoare în termen de 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale,

Gheorghe Duţu

 

Bucureşti, 30 aprilie 2015.

Nr. 5.

 

ANEXĂ

 

PROCEDURĂ

pentru emiterea autorizaţiei de explorare în vederea stocării geologice a dioxidului de carbon

 

CAPITOLUL I

Prevederi generale

 

Art. 1. - (1) Autorizaţia de explorare se emite de către Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2011 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 114/2013, cu respectarea dispoziţiilor aplicabile din Legea petrolului nr. 238/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi din Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările şi completările ulterioare, ale normelor lor specifice şi ale prezentei proceduri pentru emiterea autorizaţiei de explorare în vederea stocării geologice a dioxidului de carbon.

(2) Autorizaţia de explorare în vederea stocării geologice a dioxidului de carbon este denumită autorizaţie de explorare în tot cuprinsul procedurii.

(3) Autorizaţia de explorare se emite câştigătorului selecţiei de oferte organizate de către Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale.

Art. 2. - (1) Termenii şi expresiile utilizate în cuprinsul prezentei proceduri au înţelesul prevăzut la art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 114/2013.

(2) Termenii, abrevierile şi expresiile utilizate în cuprinsul prezentei proceduri, alţii/altele decât cele reglementate potrivit alin. (1), se definesc după cum urmează:

a) A.N.R.M, - Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale;

b) CO2 - dioxid de carbon;

c) estimarea impactului asupra mediului - o suită de informaţii privind modul în care explorarea în perimetrul propus poate afecta mediul (apă, aer, sol, biodiversitate etc.), în zona respectivă;

d) F.G.N. - Fondul Geologic Naţional;

e) ofertant - persoana care, în urma publicării ordinului preşedintelui A.N.R.M. prevăzut la art. 7 alin. (1), depune oferta în vederea participării la selecţia de oferte;

f) O.U.G. nr. 64/2011 - semnifică Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2011 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 114/2013;

g) perimetru de explorare - arie corespunzătoare proiecţiei în plan a conturului suprafeţei din scoarţa terestră, în interiorul căreia, pe un interval de adâncime determinat, se desfăşoară lucrările de explorare în vederea stocării geologice a CO2;

h) procedura de emitere - semnifică prezenta procedura pentru emiterea autorizaţiei de explorare în vederea stocării geologice a CO2;

i) solicitant - persoană care solicită A.N.R.M., printr-o cerere, analiza de oportunitate a explorării unui perimetru, în vederea stocării geologice a CO2;

j) tip de stocare - categoria de depozit (zăcăminte de hidrocarburi epuizate/acvifere saline/straturi de cărbune neexploatabile/zăcăminte de hidrocarburi la care se utilizează injectarea de CO2 pentru creşterea gradului de recuperare/altele) aleasă pentru a fi caracterizată şi evaluată conform art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 64/2011;

k) zona - porţiune de suprafaţă, delimitată geografic sau administrativ-teritorial pe baza unor caracteristici distinctive sau unor destinaţii determinate, în cadrul căreia pot fi delimitate unul sau mai multe perimetre de explorare.

Art. 3- - În scopul păstrării evidenţei documentelor şi informaţiilor cu privire la organizarea şi desfăşurarea selecţiilor de oferte, A.N.R.M. stabileşte conţinutul registrului, completează şi păstrează următoarele:

a) Registrul privind autorizaţiile de explorare emise;

b) dosarele cu exemplarele în copie certificată a fiecărei oferte;

c) documentele referitoare la/sau în legătură cu ofertanţii/ofertele.

 

CAPITOLUL II

Cererea de autorizare a explorării

 

SECŢIUNEA 1

Iniţierea analizei de oportunitate a explorării perimetrelor

 

Art. 4. - Oportunitatea explorării unor perimetre în vederea stocării geologice a CO2 se analizează de către A.N.R.M., conform prezentei proceduri.

Art. 5. - (1) în vederea analizării oportunităţii explorării, persoanele interesate înaintează către A.N.R.M. o cerere, însoţită de memoriul justificativ şi fişa perimetrului, conform modelului-cadru prevăzut în anexele nr. 1A-1C.

(2) Cererea şi anexele, redactate în limba română, în format electronic şi pe suport hârtie, se depun la A.N.R.M. sau pot fi transmise acesteia prin corespondenţă poştală cu confirmare de primire.

Art. 6. - (1) A.N.R.M. verifică şi stabileşte suprafaţa perimetrului de explorare, coordonatele topogeodezice ale acestuia şi decide asupra oportunităţii explorării perimetrului propus.

(2) Rezultatul analizei de oportunitate se comunică în scris solicitantului/solicitanţilor, în termen de 60 de zile de la înregistrarea cererii.

(3) Analiza de oportunitate va lua în considerare:

a) existenţa unor cauze de excludere a perimetrului sau a unor suprafeţe din cadrul perimetrului (în situaţia unor restricţii privind monumentele istorice, culturale, religioase, siturile arheologice de interes deosebit, rezervaţiile naturale, zonele de protecţie meteorologică absolută, zonele de protecţie sanitară şi perimetrele de protecţie hidrogeologică ale surselor de alimentare cu apă existente în perimetrul de explorare propus);

b) tipul de stocare preconizat;

c) riscul de utilizare conflictuală a complexului de stocare;

d) riscul de litigiu transfrontalier;

e) existenţa zonelor cu regim special legal instituite, aferente lucrărilor inginereşti, în perimetrul de explorare propus;

f) distribuţia populaţiei în regiunea de deasupra complexului de stocare şi în zonele adiacente;

g) topografia complexului de stocare;

h) cantitatea de CO2 estimată a fi stocată;

i) distanţa şi metodele de transport a CO2;

j) zonele cu grad ridicat de seismicitate;

k) existenţa şi utilizarea rezervelor de ape subterane potabile;

l) apropierea faţă de resurse naturale importante;

m) existenţa şi utilizarea acviferelor geotermale;

n) siturile Natura 2000 din perimetru şi/sau din zonele adiacente şi distanţa faţă de acestea;

o) ariile naturale protejate, declarate la nivel naţional/internaţional;

p) existenţa unor eventuale riscuri semnificative identificate anterior conform O.U.G. nr. 64/2011.

(4) în urma analizei, A.N.R.M. stabileşte:

a) explorarea perimetrului solicitat este oportună;

b) explorarea perimetrului solicitat este oportună, cu modificarea limitelor şi a suprafeţei perimetrului şi/sau a limitei în adâncime a acestuia;

c) explorarea perimetrului solicitat nu este oportună, nefiind îndeplinite condiţiile pentru autorizarea explorării.

(5) în cazul în care A.N.R.M. stabileşte, în urma analizei de oportunitate, modificarea perimetrului, acest lucru se comunică în scris şi justificat solicitantului în vederea obţinerii acordului său.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Punerea la dispoziţia publicului

 

Art. 7. - (1) Lista cu perimetrele considerate oportune pentru explorare în vederea stocării geologice a CO2, stabilite conform art. 6 alin. (4) lit. a) şi b), se aprobă prin ordin al preşedintelui A.N.R.M. şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi pe pagina de internet a A.N.R.M.

(2) Ordinul preşedintelui A.N.R.M. prevăzut la alin. (1) cuprinde următoarele:

a) denumirea şt sediul A.N.R.M.;

b) denumirea perimetrelor propuse pentru explorare, cu datele de identificare şi de delimitare;

c) cerinţele privind modul în care trebuie prezentată şi depusă oferta în vederea participării la selecţia de oferte;

d) termenul şi locul de depunere a ofertelor;

e) data, ora şi locul de deschidere a ofertelor;

f) termenul de analiză şi evaluare a ofertelor;

g) termenul de comunicare a deciziei privind stabilirea ofertantului câştigător;

h) termenele de depunere şi soluţionare a contestaţiilor;

i) documentele şi informaţiile solicitate ofertanţilor;

j) modul în care pot fi obţinute datele şi informaţiile geologice necesare elaborării programului de explorare propus şi necesitatea încheierii unui acord de confidenţialitate cu privire la acestea;

k) alte date şi informaţii considerate necesare bunei desfăşurări a selecţiei de oferte.

 

SECŢJUNEA a 3-a

Depunerea ofertelor în vederea selecţiei

 

Art. 8. - (1) În vederea formulării ofertelor, A.N.R.M. pune la dispoziţia ofertanţilor date şi informaţii geologice existente în F.G.N.

(2) Accesul la datele şi informaţiile geologice se face, conform legii, în baza solicitării scrise, cu respectarea condiţiilor impuse de legislaţia privind informaţiile clasificate, a acordului de confidenţialitate şi în condiţiile achitării de către ofertant a tarifelor stabilite de către A.N.R.M., conform prevederilor legale.

Art. 9. - Termenul de depunere a ofertei, întocmită conform anexei nr. 2, însoţită de Fişele sintetice privind oferta, întocmite conform anexei nr. 2A, este prevăzut în ordinul preşedintelui A.N.R.M., potrivit art. 7 alin. (2) lit. d), care intră în vigoare de la data publicării lui în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 10. - (1) Pentru fiecare perimetru un ofertant poate depune o singură ofertă.

(2) Ofertele se depun la sediul A.N.R.M., în plic sigilat, însoţite de o adresă de înaintare, şi vor fi înregistrate în ordinea primirii acestora.

(3) Ofertele se depun atât pe suport hârtie, semnate şi ştampilate, cât şi în format electronic.

(4) Ofertele sunt redactate în limba română, în două exemplare, unul original şi altul în copie certificată în conformitate cu originalul, pe care se vor menţiona “Exemplar original/Copie”, “Datele de identificare ale ofertantului - Perimetrul...” şi un exemplar în format electronic, anexat exemplarului original, care se vor depune la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, bd. Dacia, nr. 59, sectorul 1, cod 010407, Bucureşti, România.

(5) Documentele depuse în cadrul ofertelor, numerotate şi semnate de către reprezentantul ofertantului, vor fi însoţite de un opis.

(6) Ofertele depuse în vederea participării la selecţia de oferte sunt păstrate de către A.N.R.M., sigilate, până în momentul deschiderii acestora de către comisia de selecţie a ofertelor, asigurându-se deplina confidenţialitate.

 

SECŢIUNEA a 4-a

Comisia pentru selecţia ofertelor şi negociere

 

Art. 11. - (1) Deschiderea, selecţia ofertelor şi negocierea se realizează de către o comisie pentru selecţia ofertelor şi negociere, denumită în continuare comisie, aprobată prin ordin al preşedintelui A.N.R.M. şi alcătuită dintr-un număr de 5 membri titulari şi 2 membri supleanţi, desemnaţi de către A.N.R.M. pe baza propunerilor din cadrul direcţiilor tehnice.

(2) Conducerea comisiei este asigurată de preşedintele comisiei, numit de preşedintele A.N.R.M. dintre membrii titulari.

(3) Consemnarea activităţii comisiei este asigurată de un secretar numit de preşedintele A.N.R.M., care nu are calitatea de membru al acesteia.

(4) Secretarul comisiei pentru selecţia ofertelor are obligaţia convocării membrilor titulari/supleanţi la şedinţa pentru selecţia ofertelor şi confirmării prezenţei acestora.

Art. 12. - (1) Membrii comisiei nu pot avea calitatea de soţ/soţie, rudă sau afin până la gradul IV inclusiv cu asociaţii, cu acţionarii care deţin poziţii de control în structurile ofertanţilor ori cu administratorii sau cenzorii acestora.

(2) După împlinirea termenului de depunere, dar nu mai târziu de şedinţa publică de deschidere a ofertelor, membrii comisiei vor da o declaraţie pe propria răspundere privind situaţia lor în raport cu prevederile alin. (1).

(3) Dacă situaţia de incompatibilitate intervine după data şedinţei de deschidere a ofertelor, persoanele în cauză vor înştiinţa de îndată preşedintele comisiei, care va lua măsurile necesare înlocuirii acestora.

(4) Situaţiile de incompatibilitate pot fi sesizate preşedintelui comisiei şi de către oricare altă persoană interesată, prevederile alin. (3) aplicându-se corespunzător.

Art. 13. - (1) Comisia se consideră legal întrunită numai în prezenţa a 5 membri.

(2) Lipsa unor membri titulari va fi suplinită, prin decizia preşedintelui de comisie, prin înlocuirea acestora cu membrii supleanţi, astfel încât comisia să fie legal întrunită.

(3) Hotărârile comisiei se adoptă în mod autonom, cu votul majorităţii membrilor săi, opiniile separate fiind consemnate în procesul-verbal al şedinţei.

(4) Comisia are următoarele atribuţii principale:

a) verifică îndeplinirea cerinţelor privind depunerea şi conţinutul ofertelor şi consemnează într-un proces-verbal, semnat de toţi membrii comisei şi de către secretar, situaţia privind conţinutul ofertelor;

b) hotărăşte descalificarea ofertanţilor în cazurile prevăzute în prezenta procedură;

c) desemnează ofertantul câştigător, conform prezentei proceduri, printr-un proces-verbal pe care îl prezintă preşedintelui A.N.R.M.;

d) negociază cu ofertantul declarat câştigător programul de lucrări suplimentare şi planul de refacere a mediului;

e) îndeplineşte orice alte sarcini specifice, necesare bunei desfăşurări a selecţiei de oferte.

(5) Procesul-verbal de desemnare a ofertantului câştigător se transmite către ofertanţi şi către structura de specialitate din cadrul A.N.R.M., competentă pentru emiterea autorizaţiei de explorare.

(6) Preşedintele comisiei are următoarele atribuţii principale:

a) decide convocarea comisiei şi transmite datele de convocare secretarului comisiei;

b) înlocuieşte membrii titulari ai comisiei cu membri supleanţi, dacă este cazul, în scopul asigurării legalităţii întrunirii comisiei;

c) înlocuieşte oricare membru al comisiei, care intră în situaţia de incompatibilitate în perioada de desfăşurare a lucrărilor comisiei, cu un membru supleant;

d) îndeplineşte orice alte sarcini specifice, necesare bunei desfăşurări a selecţiei de oferte.

(7) Secretarul comisiei are următoarele atribuţii principale:

a) primeşte ofertele şi asigură depozitarea acestora în condiţii de securitate şi confidenţialitate;

b) convoacă membrii comisiei, la solicitarea preşedintelui acesteia;

c) întocmeşte, redactează şi semnează, alături de ceilalţi membri ai comisiei, procesele-verbale ale şedinţelor comisiei şi documentaţia specifică activităţii comisiei;

d) asigură transmiterea documentelor comisiei către ofertanţi şi către structura de specialitate din cadrul A.N.R.M.;

e) redactează adresele de informare către ofertanţi şi către structura de specialitate din cadrul A.N.R.M.;

f) îndeplineşte orice alte sarcini specifice, necesare bunei desfăşurări a selecţiei de oferte şi a negocierii.

(8) Membrii comisiei şi secretarul acesteia sunt obligaţi să păstreze confidenţialitatea datelor şi informaţiilor cuprinse în oferte.

Art. 14. - Termenul pentru analiza şi evaluarea ofertelor va fi stabilit prin ordinul preşedintelui A.N.R.M., prevăzut la art. 7 alin. (2) lit. f).

 

SECŢIUNEA a 5-a

Selecţia ofertelor

 

Art. 15. - (1) Descalificarea ofertantului, fără a se mai proceda la analiza ofertei, se face în următoarele situaţii:

a) depăşirea termenului de depunere a ofertei;

b) oferta nu este în conformitate cu cerinţele art. 7 alin. (2) şi ale anexei nr. 2;

c) pentru documentele necesare întocmirii ofertei, ofertantul nu poate face dovada legalităţii deţinerii datelor şi informaţiilor incluse în F.G.N., a respectării condiţiilor impuse de legislaţia privind informaţiile clasificate, a acordului de confidenţialitate şi a achitării tarifelor stabilite conform legii.

(2) în toate situaţiile de mai sus se informează în scris ofertantul.

Art. 16. - (1) Selecţia ofertelor se face de către comisie, prin acordarea unui număr de puncte din punctajul maxim prevăzut pentru fiecare criteriu prevăzut în anexa nr. 3 şi prin însumarea punctajelor obţinute de către fiecare ofertant.

(2) Punctarea fiecărui criteriu se face regresiv, prin scăderea din punctajul maxim atribuit.

(3) Fiecare membru al comisiei acordă un punctaj pentru fiecare criteriu de evaluare.

(4) Punctajele pentru fiecare criteriu de evaluare şi punctajul total, acordate de către fiecare membru al comisei fiecărui ofertant, vor fi înscrise în fişa de evaluare din anexa nr. 3 (coloana 2).

(5) Media punctajelor totale acordate de către fiecare membru al comisiei fiecărei oferte constituie punctajul obţinut de către fiecare ofertant.

(6) Punctarea ofertelor cu mai puţin de 50% din punctajul maxim însumat pentru toate criteriile ori obţinerea unui punctaj mai mic de 50% din punctajul maxim al oricărui criteriu conduc la descalificarea acestora.

(7) La punctaje totale egale va fi declarat câştigător ofertantul cu punctaj mai mare la criteriul “Program de explorare propus”.

(8) Punctajele acordate pentru fiecare criteriu, fiecărui ofertant, de către fiecare membru al comisiei, precum şi media punctajelor totale obţinute de către fiecare ofertă se consemnează într-un proces-verbal semnat de către toţi membrii comisei şi de către secretar.

(9) Ofertantul care obţine cea mai mare medie totală este declarat câştigător.

Art. 17. - (1) Procesul-verbal de desemnare a ofertantului câştigător este înaintat preşedintelui A.N.R.M. şi structurii de specialitate din cadrul A.N.R.M., competentă pentru emiterea autorizaţiei de explorare.

(2) A.N.R.M. notifică în scris ofertanţilor rezultatul selecţiei şi îl publică pe pagina proprie de internet.

(3) Notificarea este înmânată reprezentantului fiecărui ofertant sau este transmisă prin corespondenţă poştală cu confirmare de primire.

 

SECŢIUNEA a 6-a

Depunerea şi soluţionarea contestaţiilor

 

Art. 18. - (1) Ofertanţii pot formula contestaţii privind modul de respectare a prevederilor prezentei proceduri şi/sau a selecţiei realizate de către membrii comisiei, în termen de 15 zile de la primirea notificării prevăzute la art. 17 alin. (2).

(2) A.N.R.M. soluţionează contestaţiile şi comunică răspunsul său ofertanţilor, în termen de 30 de zile de la primirea acestora.

Art. 19. - (1) Soluţionarea contestaţiilor se realizează de către o comisie pentru soluţionarea contestaţiilor formată din reprezentanţi ai A.N.R.M., numită prin ordin al preşedintelui A.N.R.M. şi alcătuită dintr-un număr de 3 membri titulari şi 2 membri supleanţi.

(2) Conducerea lucrărilor comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor este asigurată de către preşedintele comisiei, numit de către preşedintele A.N.R.M. dintre membrii titulari.

(3) Activităţile comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor sunt consemnate de către un secretar, în procesele-verbale ale şedinţelor, semnate de către toţi membrii comisiei,

(4) Secretarul comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor nu are calitatea de membru al acesteia.

Art. 20. - (1) Nu va putea fi membru al comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor nici unul dintre membrii comisiei de selecţie a ofertelor.

(2) Membrii comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor nu pot avea calitatea de soţ/soţie, rudă sau afin până la gradul IV inclusiv, cu asociaţii, cu acţionarii care deţin poziţii de control în structurile ofertanţilor ori cu administratorii sau cenzorii acestora, şi nici cu membrii comisiei de selecţie a ofertelor.

(3) Dacă situaţia de incompatibilitate intervine după numirea în comisia pentru soluţionarea contestaţiilor, persoanele în cauză vor înştiinţa de îndată preşedintele comisiei, care va lua măsurile necesare înlocuirii acestora.

(4) Situaţiile de incompatibilitate pot fi sesizate preşedintelui comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor şi de către oricare altă persoană interesată, prevederile alin. (3) aplicându-se corespunzător.

Art. 21. - (1) Comisia pentru soluţionarea contestaţiilor se consideră legal întrunită numai în prezenţa a 3 membri.

(2) Lipsa unor membri titulari va fi suplinită, prin decizia preşedintelui comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor, cu membri supleanţi, astfel încât aceasta să fie legal întrunită.

(3) Atribuţiile preşedintelui şi ale secretarului comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor sunt similare cu cele ale preşedintelui şi ale secretarului comisiei pentru selecţia ofertelor, aşa cum sunt specificate la art. 13 alin. (6) şi (7).

(4) Hotărârile comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor se adoptă în mod autonom, cu votul majorităţii membrilor, opiniile separate fiind consemnate în procesul-verbal al şedinţei.

Art. 22. - (1) Comisia pentru soluţionarea contestaţiilor analizează toate aspectele contestate, toate documentele emise de către comisia pentru selecţia ofertelor şi verifică respectarea prezentei proceduri, întocmind un raport prin care propune soluţionarea contestaţiei.

(2) Raportul comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor, care cuprinde admiterea sau respingerea motivată a contestaţiilor, se comunică preşedintelui A.N.R.M., ofertanţilor şi se publică pe pagina de internet a A.N.R.M.

(3) în cazul în care comisia pentru soluţionarea contestaţiilor apreciază contestaţia ca fiind întemeiată, aceasta propune preşedintelui A.N.R.M. următoarele:

a) revocarea hotărârii de descalificare a ofertanţilor;

b) revocarea hotărârii de desemnare a ofertantului câştigător;

c) reevaluarea ofertelor de către o altă comisie.

(4) Comisia pentru soluţionarea contestaţiilor nu face şi reevaluarea ofertelor.

(5) în cazul în care comisia pentru soluţionarea contestaţiilor hotărăşte ca fiind necesară revocarea hotărârii de descalificare a ofertanţilor sau revocarea hotărârii de desemnare a ofertantului câştigător şi reevaluarea ofertelor, ca urmare a admiterii contestaţiei, este numită o comisie pentru reevaluarea ofertelor, prin ordin al preşedintelui A.N.R.M.

(6) În cazul respingerii contestaţiei sau în cazul unei nemulţumiri privind modul în care aceasta a fost soluţionată, ofertantul contestatar poate recurge la instanţa judecătorească competentă, potrivit legii, după ce primeşte Raportul comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor.

(7) Contestarea, inclusiv în faţa instanţei, suspendă procedura de emitere a autorizaţiei de explorare, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă.

Art. 23. - (1) Termenul pentru reevaluarea ofertelor va fi stabilit prin ordinul preşedintelui A.N.R.M. prevăzut la art. 22 alin. (5).

(2) Comisia pentru reevaluarea ofertelor, aprobată prin ordin al preşedintelui A.N.R.M., este alcătuită dintr-un număr de 5 membri titulari şi 2 membri supleanţi, desemnaţi de către A.N.R.M. pe baza propunerilor din cadrul direcţiilor tehnice.

(3) Nu pot face parte din comisia pentru reevaluarea ofertelor membrii comisiei pentru evaluarea ofertelor şi membrii comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor.

(4) Conducerea comisiei pentru reevaluarea ofertelor este asigurată de preşedintele comisiei, numit de către preşedintele A.N.R.M. dintre membrii titulari.

(5) Consemnarea activităţii comisiei pentru reevaluarea ofertelor este asigurată de către un secretar care nu are calitatea de membru al acesteia.

(6) Organizarea şi atribuţiile comisiei pentru reevaluarea ofertelor sunt cele prevăzute la art. 12 şi 13 din secţiunea a 4-a, iar reevaluarea şi punctarea ofertelor se face în conformitate cu art. 16.

(7) Comisia pentru reevaluarea ofertelor întocmeşte un proces-verbal privind desemnarea ofertantului câştigător, pe care îl comunică preşedintelui A.N.R.M. şi structurii de specialitate din cadrul A.N.R.M., competentă pentru emiterea autorizaţiei de explorare.

 

SECŢIUNEA a 7-a

Notificarea rezultatului sesiunii de selecţie a ofertelor

 

Art. 24. - (1) A.N.R.M. notifică ofertanţilor rezultatul final al selecţiei şi îl publică pe pagina de internet a A.N.R.M.

(2) Notificarea este înmânată reprezentantului fiecărui ofertant sau este transmisă prin corespondenţă poştală cu confirmare de primire.

 

SECŢIUNEA a 8-a

Negocierea programului de lucrări suplimentare şi a planului de refacere a mediului

 

Art. 25. - (1) Elementele care se negociază în vederea stabilirii condiţiilor cuprinse în autorizaţia de explorare, precum şi termenele pentru finalizarea negocierilor şi pentru refacerea documentaţiilor sunt stabilite de către comisie şi de către structura de specialitate şi aprobate prin ordin al preşedintelui A.N.R.M.

(2) Comisia prevăzută la art. 11 sau la art. 23, după caz, negociază cu ofertantul declarat câştigător programul de lucrări suplimentare şi planul de refacere a mediului.

(3) Condiţiile convenite în urma negocierii nu pot fi inferioare celor propuse prin oferta depusă pentru participarea la selecţia de oferte, atât din punctul de vedere al volumului de lucrări, cât şi al costurilor bugetate.

Art. 26. - (1) Rezultatul negocierii este consemnat într-un proces-verbal de negociere, semnat de membrii comisiei, de secretar şi de ofertantul declarat câştigător, în cel puţin două exemplare originale.

(2) Ofertatul declarat câştigător primeşte un exemplar original al procesului-verbal de negociere.

(3) Procesul-verbal de negociere este înaintat preşedintelui A.N.R.M. şi se transmite către structura de specialitate din cadrul A.N.R.M. competentă pentru emiterea autorizaţiei de explorare.

Art. 27. - (1) Imposibilitatea finalizării negocierii din culpa ofertantului declarat câştigător, în termenul stabilit conform art. 25 alin. (1), atrage descalificarea acestuia.

(2) Descalificarea propusă de comisie şi aprobată de preşedintele A.N.R.M. se comunică de îndată ofertantului.

(3) Decizia de descalificare poate fi contestată în condiţiile secţiunii a 6-at care se aplică corespunzător.

(4) în situaţia în care ofertantul descalificat a fost singurul participant la selecţia de oferte, atunci se organizează o nouă selecţie, în baza unui ordin al preşedintelui A.N.R.M.

(5) în situaţia în care la selecţia de oferte s-au prezentat cel puţin 2 ofertanţi, ofertantul clasat pe locul următor este declarat câştigător, dacă acesta a îndeplinit condiţiile de calificare, iar procedura de negociere se reia.

Art. 28. - (1) Documentaţiile refăcute în urma negocierii se vor depune la sediul A.N.R.M. În plic sigilat, atât pe suport hârtie, cât şi în format electronic, însoţite de o adresă de înaintare.

(2) Documentaţiile refăcute în urma negocierii vor fi depuse în două exemplare, unul original şi altul în copie certificată în conformitate cu originalul, pe care se vor menţiona: “Exemplar original” sau “Exemplar copie”, “Datele de identificare ale ofertantului declarat câştigător - Perimetrul... - Documentaţie refăcută în urma negocierii” şi un exemplar în format electronic, inclus în exemplarul original, care se vor depune la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, bd. Dacia nr. 59, sectorul 1, cod 010407, Bucureşti, România.

(3) Documentaţiile refăcute în urma negocierii, numerotate şi semnate de către reprezentantul ofertantului declarat câştigător, vor fi însoţite de un opis.

 

CAPITOLUL III

Emiterea autorizaţiei de explorare

 

Art. 29. - (1) A.N.R.M. Întocmeşte proiectul autorizaţiei de explorare, după conţinutul-cadru din anexa nr. 4, prin care se autorizează explorarea şi se precizează condiţiile în care aceasta se poate desfăşura, în termen de 60 zile de la data semnării procesului-verbal de negociere, conform art. 26 alin. (1).

(2) Proiectul autorizaţiei de explorare se pune la dispoziţia publicului pe pagina de internet a A.N.R.M., pentru o perioadă de 30 de zile, în vederea consultării publice.

(3) Propunerile şi sugestiile cetăţenilor şi asociaţiilor legal constituite, cu privire la proiectul autorizaţiei de explorare, pot fi adresate în scris atât prin poştă, cât şi prin fax sau e-mail, utilizând datele de contact menţionate pe pagina de internet a A.N.R.M., cel târziu până în ultima zi a perioadei de consultare publică.

(4) în perioada de consultare publică, propunerile şi sugestiile formulate vor fi înscrise într-un registru, menţionându-se data primirii, persoana care a făcut propunerea şi datele de contact de la care s-a primit propunerea, numai după validarea acestora de către persoana desemnată.

(5) Persoana desemnată să valideze propunerile şi sugestiile este salariatul A.N.R.M. numit de către conducătorul structurii de specialitate, care gestionează şi asigură selectarea şi înscrierea în registrul de propuneri a propunerilor şi sugestiilor formulate de către cetăţenii şi asociaţiile legal constituite.

(6) Nu vor fi validate propunerile şi sugestiile care nu sunt în legătură directă cu conţinutul proiectului de autorizaţie de explorare, care nu sunt formulate adecvat şi clar sau care conţin cuvinte injurioase ori aprecieri privind iniţiatorul acestuia.

(7) Validarea sau invalidarea propunerilor şi sugestiilor formulate cu privire la proiectul de autorizaţie de explorare se va transmite, motivat, inclusiv către iniţiator.

(8) Propunerile validate şi înscrise în registrul de propuneri vor fi discutate şi analizate în cadrul structurii de specialitate, competentă pentru emiterea autorizaţiei de explorare, în vederea includerii sau nu a acestora în proiectul de autorizaţie de explorare, în termen de 15 zile de la data încheierii perioadei de consultare publică.

(9) Proiectul de autorizaţie de explorare, astfel modificat, va fi publicat pe pagina de internet a A.N.R.M., cu menţiunea “Forma finală”.

(10) Autorizaţia de explorare se emite, după îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (2)-(9), sub semnătura preşedintelui A.N.R.M. şi se înregistrează în Registrul privind autorizaţiile de explorare emise.

(11) Ofertantul câştigător este invitat la sediul A.N.R.M. În vederea înmânării autorizaţiei de explorare.

(12) Exemplarele originale ale ofertelor se returnează ofertanţilor, cu excepţia ofertantului declarat câştigător, căruia i se returnează exemplarul depus în copie.

Art. 30. - (1) Autorizaţia de explorare intră în vigoare la data publicării deciziei preşedintelui A.N.R.M. de aprobare a acesteia, în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Valabilitatea autorizaţiei de explorare nu poate depăşi perioada necesară realizării explorării pentru care A.N.R.M. a avizat programul de lucrări propus de ofertantul câştigător.

(3) în situaţia în care explorarea realizată conform autorizaţiei de explorare nu este suficientă pentru evaluarea capacităţii formaţiunilor geologice din perimetru de a fi utilizate ca sit de stocare şi pentru caracterizarea acestuia, titularul autorizaţiei de explorare poate solicita prelungirea valabilităţii acesteia, printr-o notificare transmisă A.N.R.M., cu cel puţin 60 de zile înainte de expirarea valabilităţii sale, însoţită de un memoriu justificativ şi de un program de lucrări suplimentare.

(4) valabilitatea autorizaţiei de explorare se poate prelungi cu maximum 2 ani, în condiţiile aprobate.

 

CAPITOLUL V

Dispoziţii finale

 

Art. 31. - Anexele nr. 1A, 1B, 1C, 2,2A, 3 şi 4 fac parte din prezenta procedură.

Art. 32. - Prezenta procedură este aprobată prin decizia preşedintelui A.N.R.M. şi intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

ANEXA Nr. 1A

la procedură

 

CERERE

privind analiza de oportunitate a explorării în vederea stocării geologice a CO2

(model)

 

Persoana juridica/Persoana fizică: ...............................................

Sediul/Domiciliul: ..........................................................................

Persoana de contact: ....................................................................

Telefon: ..........................................................................................

Nr. de înregistrare: ............./.........................................................

 

Către,

Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale

 

Subsemnatul(a) ........................................................, domiciliat(ă) în judeţul ................................, oraşul/comuna ......................................................... str. ............................................................. nr. .........., în calitate de persoană fizică/reprezentant al S.C. ...................................................................................... cu sediul în ................................................................, str. ............................................................... nr. ..........,

având în vedere prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2011 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 114/2013, şi ale Procedurii pentru emiterea autorizaţiei de explorare în vederea stocării geologice a dioxidului de carbon, aprobată prin Decizia preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale nr. 5/2015, prin prezenta, solicit analiza de oportunitate a explorării în vederea stocării geologice a CO2, pentru perimetrul ........................................................ .

 

Pentru susţinerea prezentei cereri anexez următoarele:

a) memoriu justificativ;

b) documente emise de autorităţile competente în domeniile stabilite prin art. 28 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 114/2013;

c) fişa de localizare a perimetrului de explorare propus.

 

Data

..........................

Semnătura şi ştampila

........................................................

 

ANEXA Nr. 1B

la procedură

 

CERINŢE

privind anexele Cererii privind analiza de oportunitate a explorării în vederea stocării geologice a CO2

 

a) Memoriul Justificativ va trebui să cuprindă cel puţin următoarele informaţii:

- prezentarea succintă a solicitantului, a activităţii sale şi a scopului solicitării;

- denumirea/specificarea zonei în care se află perimetrul de explorare propus, denumirea perimetrului propus şi criteriile care au condus la această propunere;

- date privind localizarea geografică a perimetrului, descrierea reliefului şi a vegetaţiei;

- denumirea şi coordonatele punctelor de sprijin din reţeaua geodezică de stat în sistemul de referinţă “Stereografie 1970”, folosite la măsurătorile topografice, precum şi coordonatele punctelor care delimitează perimetrul pentru care se solicită analiza de oportunitate a explorării;

- suprafaţa şi limita în adâncime a perimetrului de explorare propus;

- informaţii referitoare la formaţiunea geologică avută în vedere pentru stocarea CO2 (adâncime, vârstă, litologie, alte informaţii, după caz);

- siturile Natura 2000 din perimetru şi/sau din zonele adiacente şi distanţa faţă de acestea;

- ariile naturale protejate, declarate la nivel naţional/internaţional;

- date şi informaţii privind existenţa zonelor cu regim special legal instituite, aferente lucrărilor inginereşti, în perimetrul de explorare propus;

- distribuţia spaţială a populaţiei în regiunea de deasupra complexului de stocare şi în zonele adiacente;

- localizarea sursei/surselor de CO2 avută/avute în vedere pentru captare, precum şi tipul sau tehnologia de captare preconizată a fi folosită;

- distanţa şi metodele de transport avute în vedere;

- tipul de stocare prevăzut;

- cantitatea estimată de CO2 care urmează să fie injectat şi stocat, precum şi caracteristicile acestuia;

- durata maxima estimată a operării sitului de stocare;

- o descriere succintă a lucrărilor de explorare propuse şi durata de execuţie a acestora.

 

b) Documente emise de autorităţile competente în domeniile stabilite prin art. 28 alin, (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 64/2011 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 114/2013 privind existenţa, în cuprinsul perimetrului de explorare propus, a unor monumente istorice, culturale, religioase, situri arheologice de interes deosebit, rezervaţii naturale, zonele de protecţie meteorologică absolută, zonele de protecţie sanitară şi perimetre de protecţie hidrogeologică ale surselor de alimentare cu apă.

 

c) Fişa de localizare a perimetrului de explorare, conform modelului din anexa nr. 1C la procedură, la scara adecvată.

Pe fişa de localizare a perimetrului de explorare propus se vor figura cel puţin:

- caroiajul rectangular corespunzător sistemului de proiecţie “Stereo 70”;

- conturul perimetrului de explorare propus;

- delimitarea unităţilor administrativ-teritoriale;

- construcţiile inginereşti din perimetru;

- reţeaua hidrografică.

În cazul în care numărul punctelor de delimitare a perimetrului, înscrise în ordinea închiderii poligonului, depăşeşte spaţiul rezervat, acestea se vor înscrie pe verso.

 

ANEXA Nr. 1C

la procedură

 

Fişa de localizare a perimetrului de explorare propus

(model)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Scara 1:.......

1. Localizarea perimetrului

2. Date privind perimetrul

1.1. Coordonatele de delimitare a perimetrului

2.1. Denumirea perimetrului:

Pct.

X

Y

2.2. Număr TOPO:

1

 

 

2.3. Tip de stocare a CO2 prevăzut:

2

 

 

2.4, Faza lucrărilor:

3

 

 

2.5. Numărul autorizaţiei:

4

 

 

3. Observaţii

1.2. Sistem de referinţă:

Stereografic 1970”

1.3. Limita în adâncime               Z =... m

1.4. Suprafaţa                               S = ... k m2

1.5. Localizarea administrativ-teritorială:

 

ANEXA Nr. 2

la procedură

 

CERINŢE

privind conţinutul ofertei pentru obţinerea autorizaţiei de explorare în vederea stocării geologice a CO2

 

            Oferta se prezintă în două volume, care sunt etichetate clar cu datele ofertantului şi însoţite de suporturi magnetice distincte, cuprinzând:

 

VOLUMUL I

1. Date şi informaţii privind ofertantul

1.1. Date generale

- denumirea, sediul social, codul unic de înregistrare sau codul fiscal, dacă astfel de coduri se aplică ofertantului, capitalul social, asociaţii sau acţionarii, precum şi orice alte informaţii relevante privind datele ofertantului;

- obiectul principal de activitate;

- numele, funcţia, adresa de e-mail, numărul de telefon şi numărul de fax al reprezentantului ofertantului, locul unde se vor face comunicările, precum şi orice alte informaţii relevante privind reprezentantul ofertantului;

- copii certificate pentru conformitate, de pe actul constitutiv şi de pe certificatul de înregistrare ale ofertantului, pentru persoana juridică română sau documentele echivalente, traduse în limba română şi legalizate, în cazul persoanelor juridice din spaţiul Uniunii Europene sau din state terţe;

- certificat constatator emis de Oficiul Registrului Comerţului, în termenul de valabilitate, pentru persoanele juridice române sau, în cazul ofertanţilor persoane juridice din spaţiul Uniunii Europene ori din state terţe, un document echivalent, tradus în limba română şi legalizat.

1.2. Capabilitate financiară

- situaţia financiară anuală din anul precedent, auditară; ultimul raport financiar semestrial al ofertantului persoană juridică, dacă este cazul;

- scrisoare de bonitate din partea băncii ofertantului sau a altor instituţii şi organizaţii la care acesta este înregistrat ori cu care lucrează, inclusiv opinia de la auditorii sau contabilii autorizaţi independenţi ai acestuia, care oferă raport de auditori expertiză, cuprinzând situaţia indicatorilor financiari relevanţi privind cifra de afaceri, profitul brut sau profitul net, rata profitului net, rata lichidităţii globale, rata solvabilităţii generale, indicatorii de risc etc.;

- în cazul în care ofertantul este o persoană juridică nou-înfiinţată, se vor furniza date similare privind acţionarul/acţionarii sau asociatul/asociaţii principali al/as ofertantului, până la nivel de persoană fizică;

- în cazul în care ofertantul este o firmă străină fără activitate anterioară în România, se va prezenta ultimul raport financiar anual auditat al acestuia sau, după caz, al acţionarului/acţionarilor ori al asociatului/asociaţilor principali al/ai acestuia;

- certificate de atestare fiscală emise de autorităţile sau instituţiile publice care administrează bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat, precum şi bugetul local, din care să reiasă situaţia executării de către ofertant a obligaţiilor fiscale.

1.3. Capabilitate tehnică

- memoriu privind capacitatea tehnică a ofertantului sau a executantului/operatorului planului de lucrări, care va cuprinde, după caz:

1. prezentarea operaţiunilor de explorare şi/sau stocare de CO2 derulate până în prezent, în România sau în alte ţări, cu precizarea zonelor pe care şi-a desfăşurat sau îşi desfăşoară această activitate;

2. prezentarea activităţilor de explorare/exploatare/ înmagazinare pentru hidrocarburi derulate, dacă ofertantul a desfăşurat sau desfăşoară astfel de activităţi;

3. personalul de specialitate, atestat de către A.N.R.M., care va desfăşura operaţiunile de explorare prevăzute în ofertă, cu precizarea raporturilor contractuale ale acestuia cu ofertantul sau cu executantul/operatorul;

4. dotarea tehnică existentă a ofertantului sau a executantului/operatorului, care să ateste capacitatea de a desfăşura operaţiunile de explorare din programul de lucrări propus pe baza recomandărilor din cele mai bune tehnici disponibile.

Prezentarea operaţiunilor/activităţilor menţionate la pct. 1 şi 2 nu reprezintă cerinţe obligatorii pentru depunerea ofertelor, ci criterii de evaluare a acestora, conform anexei nr. 3 la procedură.

În cazul în care ofertantul nu are capacitate tehnică proprie, respectiv o dotare tehnică şi personal de specialitate, pentru toate lucrările din programul de explorare propus sau numai pentru o parte a acestora, urmând ca lucrările de explorare să fie făcute în parte sau în totalitate de o persoană juridică atestată de către A.N.R.M., se vor specifica detaliat sarcinile şi obligaţiile care revin acesteia în calitate de executant/operator şi se va depune contractul prin care s-a convenit în mod ferm executarea lucrărilor de explorare, în cazul în care ofertantul va câştiga selecţia de oferte.

Pentru certificarea competenţei tehnice şi a experienţei ofertantului sau a executantului/operatorului în explorarea petrolieră, stocarea geologică a dioxidului de carbon, înmagazinarea gazelor şi/sau în domeniile conexe, vor fi anexate copii ale actelor doveditoare (atestate, licenţe, diplome etc.).

2. Oferta

Oferta va cuprinde, în principal, programul de lucrări necesare pentru conturarea, caracterizarea şi evaluarea potenţialului complex de stocare.

În ofertă se vor prezenta:

- lista cu datele şi informaţiile geologice disponibile în F.G.N. şi utilizate la elaborarea programului de explorare propus, iar în cazul utilizării de date şi informaţii geologice publice se va indica sursa din care provin acestea;

- dovada privind deţinerea legală a datelor şi informaţiilor geologice disponibile în F.G.N., respectiv factura emisă de către A.N.R.M. şi ordinul de plată sau chitanţa corespunzătoare.

Rezumatul ofertei se va prezenta în fişele sintetice privind oferta, conform anexei nr. 2A la procedură, în scopul evaluării comparative a ofertelor.

Programul de lucrări propus se va prezenta defalcat pe etape şi pe tipuri de activităţi, cu precizarea perioadelor de timp în care se vor desfăşura acestea şi va cuprinde cel puţin:

2.1. Colectarea datelor pentru caracterizarea şi evaluarea complexului de stocare şi a zonelor înconjurătoare

Datele colectate trebuie să fie suficiente pentru a construi un model structural geologic static 3D şi se referă cel puţin la:

- geologie şi geofizică;

- hidrogeologie, în special existenţa apelor subterane potabile;

- ingineria de rezervor şi petrofizică, inclusiv calcule volumetrice ale volumului poros permeabil în care se va face injectarea de CO2 şi capacitatea finală de stocare;

- geochimie, inclusiv viteza de dizolvare şi viteza de mineralizare;

- geomecanică, inclusiv permeabilitatea şi presiunea de fracturare;

- seismicitate;

- prezenţa şi starea căilor de scurgere naturale şi a celor create de om, inclusiv puţuri şi foraje care ar putea constitui căi de scurgere;

- studii topografice şi căile de acces la complexul de stocare;

- distribuţia spaţială a populaţiei în regiunea de deasupra complexului de stocare şi în zonele adiacente;

- apropierea faţă de resursele naturale importante, inclusiv ariile naturale protejate, siturile Natura 2000, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, apele subterane potabile şi hidrocarburi;

- interacţiunea posibilă cu alte activităţi din jurul perimetrului în care se face explorarea, de exemplu explorarea, exploatarea şi stocarea de hidrocarburi, utilizarea geotermală a acviferelor şi utilizarea rezervelor de apă subterană;

- distanţa faţă de sursa potenţială sau sursele potenţiale de CO2 şi faţă de reţelele de transport adecvate;

- estimări ale cantităţii totale de CO2 care ar fi disponibilă din punct de vedere economic pentru stocare;

- analiza procesului din care provine CO2 capturat;

- influenţa procesului industrial asupra compoziţiei fluxului de CO2 (capturare precombustie sau postcombustie, procese industriale etc.).

2.2. Crearea modelului structural geologic static 3D

Cu ajutorul datelor colectate în etapa anterioară, se construieşte un model structural geologic static tridimensional sau un set de astfel de modele ale complexului de stocare propus, incluzând roca protectoare din acoperiş, zonele care comunică din punct de vedere hidrodinamic şi fluidele.

Modelul structural geologic static sau setul de modele va caracteriza complexul de stocare din punctul de vedere al:

- structurii geologice a capcanei fizice;

- caracteristicilor geomorfologice şi structurale ale rezervorului;

- proprietăţilor geomecanice, geochimice şi de curgere ale rezervorului, ale secvenţelor sedimentare ce acoperă rezervorul (roca protectoare din acoperiş) şi ale formaţiunilor înconjurătoare;

- caracterizării sistemului de fracturi, precum şi privind prezenţa unor căi de scurgere potenţială create de om;

- extinderii în suprafaţă şi în pian vertical a complexului de stocare;

- datelor sedimentologice, petrografice şi mineralogice;

- datelor privind porozitatea şi distribuţia porozităţii, a permeabilităţii, precum şi a volumului poros-permeabil;

- caracteristicilor privind heterogenitatea de rezervor/omogenitatea/continuitatea şi caracteristicile fluxului de fluid;

- distribuţiei de fluide de formaţiune din faza iniţială;

- Siguranţei închiderii rezervorului, precum şi din punctul de vedere al extinderii şi capacităţii acestuia;

- Căilor de migrare identificate;

- oricăror alte caracteristici relevante.

Incertitudinea asociată fiecărui parametru utilizat pentru construirea modelului este evaluată prin elaborarea unei serii de scenarii pentru fiecare parametru şi prin calcularea limitelor corespunzătoare de încredere.

2.3. Caracterizarea comportamentului dinamic al stocării, caracterizarea sensibilităţii, evaluarea riscurilor

2.3.1. Caracterizarea comportamentului dinamic al stocării Sunt luaţi în considerare cel puţin următorii factori:

- debitele posibile de injectare şi proprietăţile fluxului de CO2;

- producţiile istorice realizate ale fluxurilor de fluide (în zonele cu petrol şi gaze);

- eficienţa modelării cuplate a procesului, şi anume modul în care interacţionează diversele efecte individuale din simulator/simulatoare;

- procesele reactive (şi anume modul în care se integrează în model reacţiile CO2 injectat cu mineralele în situ);

- simulatorul de rezervor utilizat (pot fi necesare mai multe simulări, cu aplicaţii de simulare diferite, pentru validarea anumitor observaţii);

- simulări pe termen scurt şi pe termen lung (pentru a stabili evoluţia şi comportamentul CO2 de-a lungul deceniilor şi mileniilor, inclusiv rata dizolvării CO2 în apă);

- recalibrarea modelării bazată pe date operaţionale şi din monitorizare.

Modelarea dinamică furnizează informaţii referitoare la:

- presiunea şi temperatura formaţiunii de stocare în funcţie de debitul de injectare şi de volumul de injectare stocat de-a lungul timpului;

- extinderea în suprafaţă şi pe verticală a CO2 injectat, de-a lungul timpului;

- natura fluxului de CO2 în rezervor, inclusiv comportamentul şi starea de fază;

- mecanismele de captare şi debitele CO2, inclusiv punctele de revărsare/pierdere şi formaţiunile de etanşare laterale şi verticale;

- sisteme secundare de reţinere în ansamblul complexului de stocare;

- capacitatea de depozitare/stocare şi gradienţii de presiune în situl de stocare;

- caracterizarea riscurilor:

- riscul de fracturare a formaţiunii sau formaţiunilor geologice în care se face stocarea şi a rocii protectoare din acoperiş;

- riscul pătrunderii CO2 în roca protectoare din acoperiş;

- riscul de scurgere din situl de stocare pe diferite căi;

- rata de migrare (în rezervoare deschise, care nu au toate limitele determinate);

- vitezele de colmatare a fracturilor;

- modificări ale chimiei fluidelor şi reacţiile ulterioare intervenite la nivelul formaţiunii/formaţiunilor (de exemplu: schimbarea pH-ului sau a compoziţiei mineralogice) şi includerea modelării reactive pentru evaluarea efectelor;

- dislocarea fluidelor din formaţiune;

- seismicitatea crescută şi ridicarea la nivelul suprafeţei.

2.3.2. Caracterizarea sensibilităţii

- se folosesc metode iterative de modelare a procesului, cu scenarii multiple şi analize de sensibilitate, actualizate cu datele noi achiziţionate şi cu modul de interacţionare al diverselor efecte individuale din simulatoare;

- simulările se bazează pe modificarea parametrilor din modelul structural geologic static sau din seturile de modele, pe schimbarea funcţiilor debitului şi a ipotezelor aferente exerciţiului de modelare dinamică;

- la evaluarea riscurilor se ţine seama de orice sensibilitate semnificativă.

2.3.3. Evaluarea riscurilor Evaluarea riscurilor cuprinde: a) Caracterizarea pericolelor

Caracterizarea pericolelor se realizează prin caracterizarea potenţialului de scurgere din complexul de stocare, după cum s-a stabilit prin modelarea dinamică şi prin caracterizarea securităţii prezentate mai sus, luându-se în considerare, cel puţin:

- căile potenţiale de scurgere;

- gravitatea potenţială a scurgerilor pentru căile de scurgere identificate (viteza şi debitul fluxului);

- parametrii critici care influenţează scurgerea potenţială

(cum ar fi: presiunea maximă din rezervor, debitul maxim de injectare, temperatura, sensibilitatea la diferite ipoteze din modelul structural geologic static sau din seturile de modele);

- efectele secundare ale stocării de CO2, inclusiv fluidele de formaţiune dislocate şi substanţele nou-create prin stocarea CO2;

- abordări privind traseele posibile ale conductelor şi privind reducerea riscurilor potenţiale asociate, provocate de scurgeri pe traseul acestora;

- orice alţi factori care ar putea pune în pericol sănătatea umană sau mediul, cum ar fi structurile fizice asociate proiectului.

b) Evaluarea expunerii

- se face pe baza caracteristicilor mediului şi a distribuţiei şi activităţilor populaţiei umane pe suprafaţa de deasupra complexului de stocare şi pe baza comportamentului potenţial şi a evoluţiei potenţiale a 662 care se scurge prin căile potenţiale identificate la etapa “caracterizarea pericolelor”.

c) Evaluarea efectelor

- se face pe baza sensibilităţii unor anumite specii, comunităţi sau habitate legate de scurgerile potenţiale identificate la etapa 2.3.3. a);

- acolo unde este relevant, evaluarea cuprinde efecte ale expunerii la concentraţii ridicate de CO2 din biosferă, inclusiv în soluri, sedimente marine şi ape bentonice (efecte privind asfixierea, hipercapnia şi pH-ul redus din aceste medii ca urmare a scurgerilor de CO2);

- se include şi o evaluare a efectelor altor substanţe care pot fi prezente în fluxurile de CO2 scurs, fie impurităţi prezente în fluxul injectat, fie substanţe nou-formate prin stocarea de CO2;

- aceste efecte se examinează la scara temporală şi la scară spaţială, în legătură cu o serie de evenimente de scurgeri de gravităţi diferite.

d) Caracterizarea riscurilor

- aceasta cuprinde o evaluare a siguranţei şi integrităţii sitului pe termen scurt şi pe termen lung, inclusiv o evaluare a riscului de scurgere în condiţiile de utilizare propuse şi cu efecte asupra mediului şi sănătăţii de proporţiile celui mai pesimist scenariu;

- caracterizarea riscurilor se va face pe baza evaluării pericolelor, a expunerii şi a efectelor;

- aceasta include o evaluare a surselor de incertitudine identificate în timpul etapelor caracterizării şi evaluării sitului de stocare şi, dacă acest lucru este posibil, o descriere a posibilităţilor de reducere a riscurilor.

2.3.4. Monitorizarea injectării, a efectelor acesteia şi măsurile corective

- se face în cazul efectuării unor teste de injectare, pentru integrarea în obligaţiile instituite prin art. 6 alin. (4), coroborat cu art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2011 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 114/2013;

- planul de monitorizare şi testare cuprinde, pentru etapa iniţială, etapa de operare şi pentru cea de post-închidere, cel puţin următoarele elemente:

- parametrii monitorizaţi;

- locaţiile de monitorizare, frecvenţa monitorizării şi justificarea alegerii acestora;

- metodele de monitorizare, tehnologiile şi limitările lor şi justificarea alegerii acestora;

- parametrii monitorizaţi, continuu sau discontinuu, sunt cel puţin pentru:

- emisiile fugitive de CO2 la instalaţiile de injectare;

- fluxul volumetric, presiunea şi temperatura CO2 la gura puţului de injectare;

- analiza chimică a materialului injectat, inclusiv privitor la respectarea prevederilor art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 114/2013;

- temperatura şi presiunea în rezervor, pentru determinarea comportamentului şi a stării de fază;

- calitatea apelor subterane potabile;

- coroziunea instalaţiilor şi a materialelor care intră în contact permanent cu fluxul de CO2;

- integritatea forajului de injecţie, a forajelor de monitorizare şi a forajelor abandonate;

- scăpările la suprafaţă, pe căi structurale sau create de om, distribuţia CO2 în sol şi dispersia sa în atmosferă;

- microseismicitatea şi transferul la suprafaţă;

- imaginea zonei invadate, distribuţia în suprafaţă şi pe verticală a penei de CO2;

- datele colectate din monitorizare sunt aplicate modelării dinamice 3D, utilizând modelul structural geologic tridimensional static actualizat, pentru a se putea compara comportamentul preconizat al sitului de testare cu cel observat prin monitoizare;

- atunci când există devieri semnificative între comportamentul observat şi cel preconizat al modelului dinamic 3D, modelul 3D va fi recalibrat pentru a reflecta comportamentul observat;

- atunci când modelarea dinamică, în urma aplicării datelor reale din monitorizare, generează noi scenarii privind unele sensibilităţi semnificative ale evaluărilor anterioare, se va face o nouă revizuire a evaluării riscurilor şi o actualizare a plan ului de măsuri corective;

- atunci când modelarea dinamică, în urma aplicării datelor reale din monitorizare, sugerează existenţa a noi surse de CO2, căi de scurgere, rate de flux anormale sau alte abateri semnificative, se va reface planul de monitorizare şi testare, urmărind să se obţină date suplimentare privind aceste comportamente;

- se precizează scopul şi formatul planului de măsuri corective, cu exemple de măsuri corective;

- se precizează metodologia măsurilor corective, respectiv sumarul metodelor, situaţiile şi limitările tehnologice, consideraţii asupra duratei măsurilor corective;

- plan de implementare, activitatea de management şi raportări.

 

VOLUMUL II

Volumul II va cuprinde:

1. prezentarea sistemului de management pentru sănătate şi securitate ocupaţională;

2. o estimare a impactului asupra mediului şi programul de lucrări propus pentru evitarea riscului asupra mediului;

3. planul de refacere a mediului, care cuprinde măsurile de refacere şi reabilitare a mediului afectat de lucrările propuse, în perimetrul de explorare;

4. documentele emise de autorităţile competente în domeniile stabilite prin art. 28 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 114/2013 privind existenţa, în cuprinsul perimetrului de explorare, a unor monumente istorice, culturale, religioase, situri arheologice de interes deosebit, rezervaţii naturale, zone de protecţie meteorologică absolută, zone de protecţie sanitară şi perimetre de protecţie hidrogeologică ale surselor de alimentare cu apă.

 

NOTĂ:

Ofertantul îşi asumă răspunderea pentru corectitudinea şi completitudinea datelor şi informaţiilor furnizate la A.N.R.M., autoritatea responsabilă pentru emiterea autorizaţiei de explorare.

 

ANEXA Nr. 2A

la procedură

 

Fişe sintetice privind oferta

 

Anexa nr. 2A, Partea 1

Fişa cu datele de contact

1.1. Date cu privire la ofertant

A

 Numele societăţii

 

B

 Reprezentant autorizat

 

C

 Adresa de contact

 

D

Telefon fix

 

E

Telefon mobil

 

F

 Număr de fax

 

G

 E-mail

 

H

 Alte informaţii relevante

 

1.2. Date cu privire la persoana desemnată de către ofertant ca persoană de contact

A

 Persoana de contact

 

B

 Funcţia

 

C

 Adresa de contact

 

D

Telefon fix

 

E

Telefon mobil

 

F

 Număr de fax

 

G

E-mail

 

H

 Alte informaţii relevante

 

 

 

Anexa nr. 2A, Partea a 2-a

Fişa perimetrului de explorare

Se va prezenta fişa de localizare a perimetrului de explorare, conform anexei nr. 1C la procedură.

 

 

 

 

 

 

 

 

Se vor prezenta, cel puţin:

- harta geologică a zonei în care se încadrează perimetrul de explorare;

- harta geologică a perimetrului de explorare, cu amplasarea lucrărilor propuse;

- profile geologice.

 

 

 

 

 

 


Anexa nr. 2A, Partea a 3-a

Fişa programului de lucrări propuse în ofertă (rezumat)

Lucrări propuse

Cantitatea

Număr de foraje

Pentru fiecare foraj se vor specifica localizarea şi adâncimea minimă.

 

Teste de injectare

Se vor specifica forajul în care se vor efectua testele, cantităţile de CO2 ce se vor injecta şi durata testelor.

 

Achiziţie profile seismice 2D (km)

 

Achiziţie profile seismice 3D (km2)

 

Profile seismice 2D existente (km)

Obţinere, din care pentru reprelucrare:

 

Profile seismice 3D existente (km2)

Obţinere, din care pentru reprelucrare:

 

Alte lucrări şi studii propuse în următoarele domenii:

a) geologie şi geofizică;

b) hidrogeologie, în special existenţa apelor subterane potabile;

c) inginerie de rezervor şi petrofizică, inclusiv calcule volumetrice ale volumului poros permeabil în care se va face injectarea de CO2 şi capacitatea finală de stocare;

d) geochimie, inclusiv viteze de dizolvare, viteze de mineralizare;

e) geomecanică, inclusiv permeabilitatea şi presiunea de fracturare;

f) seismicitate;

g) identificarea şi evaluarea riscului prezentei şi stării căilor de scurgere naturale şi a celor create de om, inclusiv puţuri şi foraje;

h) studii topografice;

i) alte lucrări care să ofere informaţii esenţiale privind capacitatea rezervorului de a retine CO2 stocat în mod complet şi permanent.

 

Lucrări de refacere şi reabilitare a mediului afectat de lucrările propuse (m2)

Se va specifica suprafaţa care va fi refăcută şi reabilitată.

 

NOTĂ: Elementele înscrise trebuie să constituie angajamente ferme. Dacă depind unele de altele, trebuie

explicat/reformulat.

 

 

Anexa nr. 2A, Partea a 4-a

Grafic de execuţie pentru programul de lucrări propus şi pentru activităţile prevăzute pentru caracterizarea şi evaluarea potenţialului complex de stocare

Activităţi

Durata activităţii

Etapa 1: Colectarea datelor pentru caracterizarea complexului de stocare şi a zonelor înconjurătoare

Enumerarea activităţilor

 

Etapa 2: Crearea modelului structural geologic static tridimensional

Enumerarea activităţilor

 

Etapa 3; Caracterizarea comportamentului dinamic al stocării, caracterizarea sensibilităţii, evaluarea riscurilor

 

Etapa 3.1: Caracterizarea comportamentului dinamic al stocării

Enumerarea activităţilor

 

Etapa 3-2: Caracterizarea sensibilităţii

Enumerarea activităţilor

 

Etapa 3-3: Evaluarea riscurilor

Enumerarea activităţilor

 

Etapa 4; Monitorizarea injectării, a efectelor acesteia şi măsurile corective

Enumerarea activităţilor

 

Etapa 5: Refacerea şi reabilitarea mediului

Enumerarea activităţilor

 

Etapa 6: întocmirea şi prezentarea raportului final

Enumerarea activităţilor

 

NOTĂ:

Durata prevăzută a activităţilor va include şi durata obţinerii acordurilor/avizelor necesare, după caz.

 

 

Data

.........................................

Semnătura şi ştampila

.........................................................

 

ANEXA Nr. 3

la procedură

 

CRITERIILE DE EVALUARE

privind selecţia ofertelor şi punctajele corespunzătoare

 

Ofertant.......................................................

 

Criteriu

Punctaj maxim

Punctaj primit

0

1

2

A. Capabilitatea financiară şi tehnică a ofertantului

 

 

a) Capabilitatea financiară:

1. Situaţie financiară anuală din anul precedent, auditată; ultimul raport financiar semestrial al ofertantului persoană juridică, dacă este cazul;

2. Scrisoare de bonitate din partea băncii ofertantului sau a altor instituţii şi organizaţii la care acesta este înregistrat sau cu care lucrează, inclusiv de la auditorii sau contabilii autorizaţi independenţi ai acestuia, care oferă raport de audit sau expertiză, cuprinzând situaţia indicatorilor privind cifra de afaceri, profitul brut/net, rata profitului net, rata lichidităţii globale, rata solvabilităţii generale, indicatori de risc;

3. Certificate de atestare fiscală emise de autorităţile/instituţiile publice care administrează bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale şi fondurilor speciale, precum şi bugetul local, din care să reiasă situaţia executării de către ofertant a obligaţiilor fiscale;

4. Este depunctat ofertantul român care are datorii la bugetul de stat, la bugetul asigurărilor sociale şi fondurilor speciale sau la bugetele locale şi ofertantul străin care nu probează, printr-un document emis de o autoritate competentă din ţara de origine, că nu are datorii la bugetele acestei ţări;

5. Obţine punctaj suplimentar ofertantul care demonstrează că dispune de surse de finanţare proprii (profit reinvestit, conturi bancare etc.) faţă de ofertantul care îşi fundamentează viitoarele investiţii pe împrumuturi bancare.

15

 

 

 

b) Capabilitatea tehnică:

1. Operaţiuni de explorare şi/sau stocare de CO2, derulate până în prezent;

2. Operaţiuni de explorare/exploatare/înmagazinare pentru hidrocarburi, derulate până în prezent;

3. Personal de specialitate, atestat de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, care va desfăşura operaţiunile de explorare prevăzute în ofertă;

4. Dotarea tehnică existentă a ofertantului sau a executantului/operatorului, care atestă capacitatea de a desfăşura operaţiunile din programul de lucrări propus;

5. Competenţa tehnică/Experienţa ofertantului sau a executantului/operatorului în explorarea petrolieră, stocarea geologică a CO2, înmagazinarea gazelor şi/sau în domeniile conexe (atestate, licenţe, diplome etc.);

6. Tehnologia utilizată aparţine celor mai bune tehnici disponibile în domeniu.

15

 

 

 

Total lit. A

30

 

B. Programul de lucrări propus

 

 

a) Calitatea programului de lucrări propus:

1. Strategia de explorare propusă şi condiţionarea execuţiei lucrărilor, dacă este cazul;

2. Studiul preliminar/Studiile preliminare realizat/realizate pentru stabilirea programului de lucrări, cu justificarea necesarului de execuţie a unor noi lucrări sau reprelucrări ale datelor şi informaţiilor existente;

3. Lucrările şi activităţile propuse (scopul, necesarul de date şi informaţii, metodologia, livrabilele).

30

 

b) Durata/Graficul de execuţie al programului de lucrări propus

20

 

Total lit. B

50

 

C. Estimarea impactului şi planul de refacere a mediului:

1. Estimarea impactului asupra mediului şi programul de lucrări propus pentru evitarea riscului asupra mediului;

2. Planul de refacere a mediului şi măsurile de refacere şi reabilitare a mediului afectat de lucrările propuse, în perimetrul de explorare.

15

 

D. Sistemul de management pentru sănătate şi securitate ocupaţională

5

 

TOTAL GENERAL

100

 

 

Data

.........................................................

Membrii comisiei

Numele şi semnătura

.........................................................

 

ANEXA Nr. 4

la procedură

 

 

CONŢINUTUL-CADRU1

al autorizaţiei de explorare în vederea stocării geologice a dioxidului de carbon

 

I. Autorizaţia

II. Condiţiile şi termenii autorizaţiei

 

 

AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE

Bd. Dacia nr. 59, sectorul 1, Bucureşti, cod 010407

Telefon: 0213.170.094; fax: 0213.170.780

 

I. AUTORIZAŢIA Nr. .........../...............

 

Având în vedere că, potrivit prevederilor Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale nr. ..........., publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. ............ a fost iniţiat un concurs de oferte pentru explorarea în vederea stocării geologice a dioxidului de carbon în perimetrul .......................................................................................................................;

ţinând cont că oferta depusă de către .......................................................... pentru acest perimetru a fost declarată câştigătoare, după cum s-a consemnat în procesul-verbal de adjudecare întocmit de Comisia pentru selecţia ofertelor şi negociere, constituită prin Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse minerale nr. ...............;

Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, cu sediul în Bucureşti, bd. Dacia nr. 59, sectorul 1, cod 010407, România, cod fiscal RO4192790, care reprezintă interesele statului român în domeniul resurselor de petrol, al resurselor minerale şi al stocării geologice a dioxidului de carbon, care este autoritatea desemnată să aplice dispoziţiile Legii petrolului nr. 238/2004, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii minelor nr. 85/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2011 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 114/2013, organizată în subordinea Guvernului României prin Hotărârea Guvernului nr. 1.419/2009 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, cu modificările şi completările ulterioare, şi care este reprezentată legal prin domnul/doamna ...................................................... preşedinte, denumită în cele ce urmează A.N.R.M.,

autorizează

S.C. .........................................., societate comercială legal constituită şi funcţionând în baza legilor din ................................. cu sediul în ................................................... înregistrată cu nr. ....................... în registrul companiilor din ............................... reprezentată prin ................................................................ denumită în cele ce urmează operator,

să execute lucrări de explorare în vederea stocării geologice a dioxidului de carbon în perimetrul ........................................... judeţul .............................. România.

Coordonatele de delimitare a perimetrului sunt:

 

 

X

Y

1

 

 

2

 

 

3

 

 

4

 

 

 

Limita în adâncime     (Z): ....... m

Suprafaţa                     (S): ............. km2

Tipul de stocare a CO2 prevăzut: .........................................

Perioada de valabilitate: ............... ani

 

Prezenta autorizaţie este valabilă şi se prezintă numai însoţită de “II. CONDIŢIILE ŞI TERMENII AUTORIZAŢIEI” şi de anexele A-I, care fac parte integrantă din aceasta.

 

Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale

Preşedinte,

.........................................................

 


1 Acest conţinut-cadru al autorizaţiei de explorare în vederea stocării geologice a dioxidului de carbon este un document orientativ menit să ofere un model de abordare, precum şi principalele prevederi ale autorizaţiei de explorare care vor trebui să fie adaptate fiecărui caz în parte.

Diferenţele majore dintre diferitele abordări vor fi date, în principal, de tipurile de lucrări din programul de lucrări aprobat, de cantitatea de dioxid de carbon utilizat în testele de injectare [vezi art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 64/2011 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 114/2013], de tipul de stocare preconizat (în zăcăminte de hidrocarburi epuizate/acvifere saline/straturi de cărbune neexploatabile/zăcăminte de hidrocarburi la care se utilizează injectarea de CO2 pentru creşterea gradului de recuperare/altele) şi de situarea perimetrului pe uscat sau pe mare.

Anexele A- I se vor întocmi pe baza planurilor şi programelor propuse de operator.

 

II. CONDIŢIILE ŞI TERMENII AUTORIZAŢIEI

 

CUPRINS

1. Definiţii .....................................................................

2. Anexele autorizaţiei ...........................................................................

A. Fişa de localizare a perimetrului de explorare

B. Harta geologică a perimetrului de explorare, cu amplasarea lucrărilor propuse

C. Programul de lucrări

D. Planurile de construcţie a sondelor

E. Planul de monitorizare şi testare

F. Planul de măsuri corective

G. Planul provizoriu pentru închiderea sondelor şi pentru etapa postînchidere

H. Programul de lucrări pentru evitarea riscului asupra mediului

I. Planul de refacere a mediului

3. Obiectul autorizaţiei ..........................................................................

4. Perimetrul de explorare .....................................................................

5. Durata ........................................................

6. Acţiuni asupra autorizaţiei: modificarea, renunţarea, suspendarea, încetarea, anularea, prelungirea, transferul şi eliberarea duplicatului autorizaţiei .................................................

6.1. Modificarea autorizaţiei

6.2. Renunţarea la autorizaţie

6.3. Suspendarea autorizaţiei

6.4. Încetarea autorizaţiei

6.5. Anularea autorizaţiei

6.6. Prelungirea autorizaţiei

6.7. Eliberarea duplicatului

7. Conducerea şi executarea lucrărilor de explorare ..................

8. Drepturile şi obligaţiile titularului .............................................

8.1. Drepturile titularului

8.2. Obligaţiile titularului

9. Drepturile şi obligaţiile Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale ...................................................

10. Responsabilitatea financiară .........................................................

10.1. Garanţia financiară

10.2. Actualizarea garanţiei financiare

11. Dreptul de folosinţă a terenurilor necesare explorării .......

12. Dreptul de proprietate .......................................................................

13. Programul de lucrări .......................................................................

14. Construcţia sondelor ......................................................................

14.1. Criterii de amplasare

14.2. Coloanele de tubare şi cimentarea, specificaţii

15. Testele de preinjectare şi testele de injectare .........................

15.1. Studii, teste şi măsurători în faza de pretestare a injectării

15.2. Începerea testelor de injectare

15.3. Testele de injectare

15.4. Sistemul de alarmare şi de închidere automată

15.5. Încetarea testelor de injectare

16. Monitorizarea, testarea şi măsurile corective ...........................

16.1. Planul de monitorizare şi testare

16.2. Teste şi analize ale fluxului de CO2

16.3. Monitorizarea continuă

16.4. Monitorizarea coroziunii instalaţiilor

16.5. Monitorizarea calităţii apei subterane

16.6. Monitorizarea gazelor de la suprafaţă şi/sau din sol

16.7. Teste speciale

16.8. Monitorizarea suplimentară

16.9. Planul de măsuri corective

17. Închiderea sondelor, măsuri postinjectare ...................................................

17.1. Planul provizoriu pentru închiderea sondelor şi pentru etapa postînchidere

17.2. Avizul de închidere şi de abandonare

17.3. Abandonarea temporară

17.4. Măsurile postinjectare şi închiderea sitului de testare

18. Raportarea şi păstrarea documentelor ..........................................

18.1. Modalităţi de raportare

18.2. Raportarea anuală

18.3. Raportarea semestrială

18.4. Raportarea la cererea autorităţilor

18.5. Raportarea în 24 de ore

18.6. Rapoarte suplimentare

18.7. Păstrarea informaţiilor şi documentelor

19. Protecţia mediului, sănătatea şi securitatea ocupaţională .......

19.1. Măsuri de siguranţă şi protecţia mediului

19.2. Sistemul de management pentru sănătate şi securitate ocupaţională

20. Taxe şi impozite ....................................................................

21. Forţa majoră .......................................................................

21.1. Efect şi definiţie

21.2. Proceduri

21.3. Efectul asupra acestei autorizaţii

22. Confidenţialitatea ..................................................................

23. Legea care guvernează autorizaţia şi soluţionarea disputelor

23.1. Legea care guvernează autorizaţia

23.2. Soluţionarea disputelor

24. Sediul şi notificări ....................................................................

24.1. Sediul, sucursala sau filiala

24.2. Notificări

25. Prevederi generale ..................................................................

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.