MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 473/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 473         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 30 iunie 2015

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

167. - Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate

 

572. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate

 

168. - Lege pentru completarea art. 6 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

573. - Decret privind promulgarea Legii pentru completarea art. 6 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 245 din 7 aprilie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (4) şi ale art. 374 alin. (7) teza întâi din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 286 din 23 aprilie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ

 

ORDONANŢE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

24. - Ordonanţă de urgenţă pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală

 

25. - Ordonanţă de urgenţa pentru completarea art. 8 din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat

 

456. - Hotărâre privind modificarea datelor de identificare şi actualizarea valorilor de inventar ale unor bunuri din domeniul public al statului aflate în administrarea Ministerului Sănătăţii prin unităţi din subordine

 

458. - Hotărâre privind aprobarea unor modificări şi completări în inventarul bunurilor din domeniul public al statului aflate în administrarea Ministerului Apărării Naţionale

 

467. - Hotărâre pentru modificarea Normelor privind certificarea mecanicilor de locomotiva care conduc locomotive şi trenuri în sistemul feroviar din România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.611/2009

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

56. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul afacerilor interne, pentru modificarea şi completarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale Antidrog, aprobat prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 52/2012

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea şi completarea Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 15, după litera k) se introduc trei noi litere, literele l)-n), cu următorul cuprins:

l) produse geospaţiale - produsele analogice sau digitale obţinute prin prelucrarea informaţiilor geospaţiale, de tipul reprezentărilor cartografice constând în planuri topografice, cadastrale şi tematice, hărţi topografice, cadastrale şi tematice şi/sau înregistrări aerofotogrammetrice, imagini ortorectificate, ortofotoplanuri şi ortofotohărţi;

m) înregistrare aerofotogrammetrică - înregistrarea analogica sau digitală realizată cu senzori aeropurtaţi activi şi/sau pasivi în spectrul electromagnetic;

n) senzori aeropurtaţi de orice tip - echipamentul analogic sau digital, instalat pe o platformă aeropurtată ce detectează, indică şi/sau înregistrează obiecte sau fenomene prin intermediul energiei sau particulelor emise, reflectate sau modificate de diverse obiecte.”

2. La articolul 17, litera h) se modifică şi va avea următorul cuprins:

h) produsele geospaţiale, cu excepţia înregistrărilor aerofotogrammetrice, pe care sunt reprezentate elemente de conţinut cu relevanţă în domeniul securităţii naţionale;”.

3. La articolul 17, după litera h) se introduce o nouă literă, litera h1), cu următorul cuprins:

h1) înregistrările aerofotogrammetrice obţinute cu senzori aeropurtaţi de orice tip care operează în spectrul electromagnetic, cu rezoluţia spaţială mai mică de 15 cm, şi înregistrările aerofotogrammetrice obţinute cu senzori aeropurtaţi activi de tip digital care conţin mai mult de 9 puncte/m2, pe care sunt reprezentate elemente de conţinut cu relevanţă în domeniul securităţii naţionale;”.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

PREŞEDINTELE SENATULUI

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 29 iunie 2015.

Nr. 167.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 26 iunie 2015.

Nr. 572.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru completarea art. 6 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - La articolul 6 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins:

(6) Sunt exceptate de la aplicarea procedurilor prevăzute la alin. (5) suprafeţele de teren cu destinaţie agricolă indispensabile activităţii de cercetare-dezvoltare-inovare şi multiplicării materialului biologic vegetal şi animal, de utilitate publică, prevăzute în anexele nr. 1-5 şi 7 la Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice «Gheorghe Ionescu-Şişeşti» şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, cu modificările şi completările ulterioare.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

PREŞEDINTELE SENATULUI

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 29 iunie 2015.

Nr. 168.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru completarea art. 6 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru completarea art. 6 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 26 iunie 2015.

Nr. 573.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 245

din 7 aprilie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (4) şi ale art. 374 alin. (7) teza întâi din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 şi ale art. 374 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Paul Ionescu în Dosarul nr. 1.972/30/2014 al Tribunalului Timiş - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.174D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită,

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (4) din Codul de procedură penală şi, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 374 alin. (7) teza întâi din Codul de procedură penală.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 12 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1.972/30/2014, Tribunalul Timiş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 şi ale art. 374 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Paul Ionescu într-un dosar având ca obiect judecarea unei cauze penale în primă instanţă.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 344 alin. (4) încalcă principiul contradictorialităţii prin aceea că răspunsul parchetului la cererile şi excepţiile formulate de inculpat nu este comunicat acestuia din urmă. Astfel, atât cererile şi excepţiile formulate de inculpat, cât şi cererile şi excepţiile invocate din oficiu de către judecătorul de cameră preliminară sunt aduse la cunoştinţa parchetului, fără a exista însă obligaţia instanţei de a trimite inculpatului memoriul parchetului sau cererile şi excepţiile invocate din oficiu de către instanţă.

7. De asemenea, prin modul imperativ în care este reglementat art. 374 din Codul de procedură penală se ajunge la situaţia în care judecătorul cauzei să nu mai administreze nicio probă în faza de cercetare judecătorească, fără să aibă vreun criteriu clar, juridic, în baza căruia să poată stabili el însuşi dacă proba administrată în cursul urmăririi penale, deşi administrată în mod legal în faza iniţială a procesului penal, are un caracter obiectiv sau subiectiv şi dacă poate să ţină cont de aceasta probă la pronunţarea hotărârii de condamnare.

8. În acest fel, se creează o limitare evidentă a dreptului la apărare al persoanei cercetate, care pe durata întregului proces penal poate să se afle în imposibilitatea de a interoga, în mod direct, în condiţii de imparţialitate un martor sau să conteste un înscris, tocmai din cauza prevederilor art. 374 din Codul de procedură penală. Mai mult, ca urmare a eliminării instituţiei prezentării materialului de urmărire penală, în opinia autorului excepţiei, se pot ivi situaţii (generate de prevederile criticate) în care inculpatul sa fie condamnat, fără să cunoască probele administrate în acuzare şi fără să poată formula apărări.

9. Tribunalul Timiş - Secţia penală opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (4) din Codul de procedură penală trebuie respinsă ca devenită inadmisibilă, iar excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 374 alin. (7) teza întâi din Codul de procedură penală ca neîntemeiată. În ceea ce priveşte aceste din urmă dispoziţii, Guvernul arată că ele prevăd faptul că doar acele probe care au fost administrate în cursul urmăririi penale şi nu au fost contestate de către părţi urmează să nu mai fie readministrate în cursul cercetării judecătoreşti, dar şi aceste probe sunt puse în dezbaterea contradictorie a părţilor. De asemenea, art. 374 din Codul de procedură penală permite judecătorului să administreze din oficiu atât probele la care se referă art. 374 alin. (7), precum şi orice alte probe pe care le apreciază a fi necesare pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei. Revine judecătorului învestit cu soluţionarea dosarului cauzei să aprecieze, în concret şi de la caz la caz, care probe este necesar să fie administrate. De aceea, elemente de fapt, respectiv faptul că judecătorul unei cauze nu a dispus readministrarea, în faza cercetării judecătoreşti, a uneia sau a mai multora dintre probele administrate în cursul urmăririi penale şi necontestate de către părţi, nu pot conduce la concluzia ca dispoziţiile art. 374 alin. (7) din Codul de procedură penală ar fi neconstituţionale, prin raportare la dispoziţiile art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil din Constituţie.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 344 şi ale art. 374 din Codul de procedură penală. În realitate, având în vedere critica de neconstituţionalitate, Curtea constată că obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 344 alin. (4) şi ale art. 374 alin. (7) teza întâi din Codul de procedură penală, şi care au următorul cuprins:

- Art. 344 alin. (4): “La expirarea termenelor prevăzute la alin. (2) şi (3), judecătorul de cameră preliminară comunică cererile şi excepţiile formulate de către inculpat ori excepţiile ridicate din oficiu parchetului, care poate răspunde în scris, în termen de 10 zile de la comunicare.”;

- Art. 374 alin. (7) teza întâi: “Probele administrate în cursul urmăririi penale şi necontestate de către părţi nu se readministrează în cursul cercetării judecătoreşti. Acestea sunt puse în dezbaterea contradictorie a părţilor şi sunt avute în vedere de instanţă la deliberare.”

15. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare. Totodată, se invocă şi art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (4) din Codul de procedură penală, Curtea constată că prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, a admis excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii. Prin această decizie, Curtea a apreciat că inculpatul nu se bucură de posibilitatea reală de a formula comentarii referitoare la tot ceea ce este avansat în drept sau în fapt de către adversar şi la tot ceea ce este prezentat de acesta, fiind limitat doar la a depune cereri şi excepţii după consultarea rechizitoriului, iar în ceea ce priveşte partea civilă şi partea responsabilă civil mente, Curtea a reţinut că acestea sunt excluse ab initio din procedura de cameră preliminară. Reglementând în acest mod, legiuitorul a restrâns în mod absolut posibilitatea pârtilor de a avea cunoştinţă şi de a dezbate excepţiile ridicate din oficiu şi susţinerile parchetului, plasându-le într-o situaţie dezavantajoasă faţă de procuror.

17. Astfel, din perspectiva contradictorialităţii, ca element definitoriu al egalităţii de arme şi al dreptului la un proces echitabil, instanţa constituţională a apreciat că norma legală trebuie să permită comunicarea către toate părţile din procesul penal - inculpat, parte civilă, parte responsabilă civilmente - a documentelor care sunt de natură să influenţeze decizia judecătorului şi să prevadă posibilitatea tuturor acestor părţi de a discuta în mod efectiv observaţiile depuse instanţei. Or, Curtea a observat că normele ce reglementează procedura camerei preliminare se rezumă la a indica drept persoane participante în această fază procesuală doar pe procuror şi pe inculpat, contrar art. 131 alin. (1) din Constituţie.

18. Având în vedere prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora “nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”, precum şi faptul că instanţa de contencios constituţional a fost sesizată anterior publicării Deciziei nr. 641 din 11 noiembrie 2014, prezenta excepţie de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 374 alin, (7) teza întâi din Codul de procedură penală, Curtea observă că dispoziţiile legale criticate prevăd nereadministrarea în cursul cercetării judecătoreşti a probelor administrate în cursul urmăririi penale şi care nu au fost contestate. Autorul excepţiei a criticat aceste prevederi, deoarece înlătură dreptul judecătorului de a readministra probele în cursul cercetării judecătoreşti. Din această perspectivă, Curtea constată că legiuitorul a impus o singură condiţie cu privire la incidenţa normei procesul penale, respectiv absenţa unei manifestări exprese de voinţă a părţii interesate sau a persoanei vătămate de a contesta probele administrate în cursul urmăririi penale.

20. Faptul că instanţa de judecată, fără a readministra probele în condiţiile art. 374 alin. (7) din Codul de procedură penală, va ţine seama de ele la judecarea cauzei nu poate fi apreciat ca afectând dreptul la apărare ori dreptul la un proces echitabil al inculpatului, întrucât, potrivit art. 103 alin. (1) din Codul de procedură penală, probele nu au o valoare dinainte stabilită de lege, fiind apreciate de organele judiciare în urma evaluării întregului probatoriu administrat în cauză. Totodată, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a cristalizat ideea potrivit căreia utilizarea probelor obţinute în faza instrucţiei penale nu contravine art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, atât timp cât dreptul la apărare a fost respectat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 septembrie 1993, pronunţată în Cauza Saidi împotriva Franţei, paragraful 43 şi 44 şi Hotărârea din 13 octombrie 2005 pronunţată în Cauza Bracci împotriva Italiei, paragrafele 51 şi 54.) De aceea, utilizarea unei probe aşa cum a fost administrată în faza de urmărire penală nu poate fi luată în considerare dacă acuzatul nu a avut posibilitatea, în niciun stadiu al procedurii, să o conteste. Prin urmare, nu se poate susţine că prin dispoziţiile legale criticate este încălcat dreptul la un proces echitabil, câtă vreme acuzatul, deşi a avut posibilitatea, nu a contestat temeinicia acestor probe. A porni de la premisa administrării părtinitoare a probelor, complinită de nepăsarea acuzatului, nu atrage neconstituţionalitatea unui text, deoarece obiectul acţiunii penale constă în tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit infracţiuni în cadrul unui proces guvernat de principiul aflării adevărului. De altfel, soluţionarea unei cauze penale în baza unei probe nereadministrate de instanţa de judecată în faţa acuzatului nu este incompatibilă în sine cu dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil, deoarece, în procesul penal, cerinţa ca elementele de probă să fie administrate întotdeauna în faţa persoanei acuzate nu este absolută, putând exista situaţii particulare, de excepţie, cu respectarea dreptului persoanei acuzate de a fi avut ocazia adecvată şi suficientă de a contesta proba şi de a solicita refacerea ei (a se vedea mutatis mutandis Hotărârea din 27 martie 2014, pronunţată în Cauza Matytsina împotriva Rusiei, paragrafele 151-153).

21. Totodată, Curtea constată că, întrucât legalitatea şi temeinicia sunt însuşiri fundamentale ale oricărei probe care, prin elementele de fapt conţinute, servesc la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei contribuind la aflarea adevărului în procesul penal, afectarea dreptului la apărare ori a dreptului la un proces echitabil s-ar putea pune în discuţie dacă, în pofida faptului că părţile sau persoana vătămată nu au avut posibilitatea contestării lor în faţa unui judecător anterior cercetării judecătoreşti, probele nu sunt readministrate.

22. Or, dimpotrivă, din perspectiva legalităţii administrării probelor, Curtea constată că aceste aspecte sunt verificate de către judecătorul de cameră preliminară, potrivit art. 342 din Codul de procedură penală, iar acesta în baza art. 346 alin. (3) lit. b) şi alin. (4) din acelaşi cod, poate exclude una, mai multe sau toate probele administrate în cursul urmăririi penale. După începerea judecăţii, dispusă de judecătorul de cameră preliminară, în faţa instanţei de judecată pot fi puse în discuţie numai aspecte ce ţin de temeiniciei probelor, aspecte referitoare la împrejurări de fapt ce reies din proba contestată şi care, raportat la acuzaţia concretă pentru care a fost dispusă trimiterea în judecată, prezintă relevanţă.

23. Analizând conţinutul normativ al dispoziţiilor legale criticate, Curtea constată că acestea dispun cu privire la nereadministrarea probelor necontestate şi nicidecum cu privire la imposibilitatea contestării lor. Aşa fiind, nimic nu opreşte partea căreia probele avute în vedere îi sunt defavorabile să le conteste din perspectiva temeiniciei - în faza de judecată imediat după citirea rechizitoriului, dar anterior audierii inculpatului - cerând astfel readministrarea/refacerea lor de către instanţa de judecată în condiţii de publicitate, nemijlocire şi contradictorialitate. Terminologia utilizată de legiuitor are în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale care nu au fost contestate. În acest sens, Curtea reţine alineatul 5 al art. 374 din Codul de procedură penală, conform căruia “Preşedintele întreabă procurorul, părţile şi persoana vătămată dacă propun administrarea de probe”, părţile şi persoana vătămată având posibilitatea să conteste probele administrate şi să propună administrarea de probe, indiferent dacă au fost administrate sau nu în faza de urmărire penală.

24. În sfârşit, este de observat că legiuitorul nu a exclus posibilitatea readministrării probelor administrate în cursul urmăririi penale şi necontestate de către părţi, întrucât, potrivit art. 374 alin. (8) din Codul de procedură penală, acestea pot fi administrate din oficiu de către instanţă dacă apreciază că este necesar pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei. Faptul că această posibilitate este atributul exclusiv al instanţei de judecată nu este de natură a afecta în vreun fel dreptul la apărare ori dreptul la un proces echitabil, pentru că, potrivit art. 349 alin. (1) din Codul de procedură penală, “Instanţa de judecată soluţionează cauza dedusă judecăţii cu garantarea respectării drepturilor subiecţilor procesuali şi asigurarea administrării probelor pentru lămurirea completă a împrejurărilor cauzei în scopul aflării adevărului, cu respectarea deplină a legii.”

25. În aceste condiţii, având în vedere argumentele prezentate mai sus, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 374 alin. (7) teza întâi din Codul de procedură penală urmează să fie respinsă ca neîntemeiată,

26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 344 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Paul Ionescu în Dosarul nr. 1.972/30/2014 al Tribunalului Timiş - Secţia penală.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia ridicată de aceeaşi parte în dosarul aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 374 alin. (7) teza întâi din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu critici le formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Timiş - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 7 aprilie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 286

din 23 aprilie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, excepţie ridicată de Sindicatul învăţământului Preuniversitar Satu Mare, în calitate de reprezentant al membrilor săi de sindicat, în Dosarul nr. 1.285/83/2014 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 237D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc autorul excepţiei şi partea Şcoala Gimnazială Pomi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 341D/2015 şi 342D/2015, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, invocată de Sindicatul învăţământului Preuniversitar Satu Mare, în calitate de reprezentant al membrilor săi de sindicat, în dosarele nr. 953/83/2014 şi nr. 1.276/83/2014 ale Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă.

4. La apelul nominal lipsesc autorul excepţiei şi părţile Liceul cu Program Sportiv din Satu Mare şi Şcoala Gimnazială nr. 3 din Cărei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 237D/2015, 341 D/2015 şi 342D/2015, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

7. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 341 D/2015 şi 342D/2015 la Dosarul nr. 237D/2015, care este primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

9. Prin încheierea din 4 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.285/83/2014, şi încheierile din 12 februarie 2015, pronunţate în dosarele nr. 953/83/2014 şi nr. 1.276/83/2014, Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Sindicatul învăţământului Preuniversitar Satu Mare, în calitate de reprezentant al membrilor săi de sindicat, cu prilejul soluţionării unor cauze având ca obiect drepturi băneşti.

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile Legii nr. 63/2011 contravin prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât elimină coeficienţii de ierarhizare şi valoarea coeficientului de multiplicare prevăzuţi de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2008, aprobată prin Legea nr. 221/2008. Astfel, stabilirea drepturilor salariale se realizează prin raportare la dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, care este neconstituţională, şi la dispoziţiile art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, care, practic, reia reglementarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009. Or, arată că, aşa cum s-a reţinut în deciziile nr. 3 din 4 aprilie 2011 şi nr. 11 din 8 august 2012, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu prilejul soluţionării unor recursuri în interesul legii, personalul didactic din învăţământ aflat în funcţie la data de 31 decembrie 2009 avea dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 15/2008.

11. De asemenea, arată că dreptul la salarizare a personalului didactic şi auxiliar din învăţământul preuniversitar prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2008, aprobată prin Legea nr. 221/2008, s-a perpetuat şi după ianuarie 2010. Astfel, deşi prin Legea nr. 118/2010 s-a prevăzut diminuarea veniturilor brute, nu au fost modificaţi coeficienţii de calcul al salariilor de bază stabiliţi de Legea nr. 221/2008. Totodată, începând cu ianuarie 2011, a intrat în vigoare Legea nr. 285/2010, care a majorat salariile diminuate prin Legea nr. 118/2010 cu 15%, fără a se modifica în vreun fel coeficienţii de calcul al salariilor de bază. Cuantumul brut al salariilor în anul 2011 a fost stabilit la valoarea de referinţă stabilită în luna octombrie 2010, prin aplicarea coeficientului de multiplicare 1 în cuantum de 400.0, aşa cum prevedea Legea nr. 22V2008, care a fost majorat cu 15%.

12. Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată câtă vreme legiuitorului îi aparţine competenţa stabilirii sistemului de salarizare a personalului bugetar, iar în realizarea politici lor sale, raportat la condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat, poate prevedea un regim salarial distinct pentru anumite categorii de bugetari. Chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a opinat în sensul că statul e în măsură să stabilească valoarea sumelor ce urmează a fi plătite angajaţilor săi din bugetul de stat, statul putând introduce, suspenda ori înceta plata unor astfel de sume prin modificări legislative. În acest sens aminteşte Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei

13. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatul Poporului pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.

14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011.

17. Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 1 alin, (5) din Constituţie, referitoare la obligaţia de a respecta Constituţia, supremaţia sa şi legile.

18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că Legea nr. 63/2011 a constituit obiect al controlului de constituţionalitate a priori prin Decizia nr. 575 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011, Curtea constatând că obiecţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile Legii privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ este neîntemeiată în raport cu criticile formulate.

19. Totodată, actul normativ criticat, în ansamblu, a mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, a posteriori, exercitat din perspectiva unor critici similare cu cele invocate în prezenta cauză. În acest sens sunt, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 264 din 20 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 5 iunie 2012, Decizia nr. 322 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2012, Decizia nr. 526 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 16 iulie 2012, Decizia nr. 574 din 29 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 24 iulie 2012, Decizia nr. 577 din 29 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 14 august 2012, şi Decizia nr. 593 din 5 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 504 din 23 iulie 2012, prin care Curtea a respins, ca neîntemeiate, excepţiile de neconstituţionalitate, constatând că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.

20. În jurisprudenţa precitată, Curtea a reţinut, în esenţă, faptul ca legea supusă controlului de constituţionalitate stabileşte drepturile salariale ale cadrelor didactice de la data intrării sale în vigoare, aşadar pentru viitor, fără a afecta în niciun mod drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare. Din examinarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în această materie Curtea a constatat, de asemenea, că dreptul la anumite foloase băneşti în calitate de salariat a fost asimilat, în anumite condiţii, unui drept de proprietate şi analizat din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În această privinţă însă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a distins între dreptul persoanei de a continua să primească, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum şi dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată. Astfel, prin Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunţată în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că în Convenţie nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu cu un anumit cuantum. Reluând aceste considerente în Hotărârea din 20 mai 2010, pronunţată în Cauza Lelas împotriva Croaţiei, paragraful 58, Curtea a reţinut că nu este consacrat prin Convenţie dreptul de a continua să fii plătit cu un salariu într-un anumit cuantum; venitul care a fost câştigat reprezintă însă un “bun” în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (în acelaşi sens, Decizia din 9 noiembrie 2000, pronunţată în Cauza Schettini şi alţii împotriva Italiei). Aceeaşi distincţie semnificativă este realizată şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, aplicabilă, mutatis mutandis, în prezenta cauză, spre exemplu Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.

21. Aşa încât, cât priveşte salariul ce urmează a fi plătit în viitor, Curtea a constatat că este dreptul autorităţii legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat. În această privinţă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că statul este cel în măsură să stabilească valoarea sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de sume prin modificări legislative corespunzătoare (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23). De altfel, printr-o jurisprudenţa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în acest domeniu (spre exemplu, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57).

22. Totodată, examinând legea criticată prin prisma exigenţelor referitoare la previzibilitatea normelor juridice şi protecţia aşteptărilor legitime ale cetăţenilor, Curtea Constituţională a constatat că acestea nu sunt încălcate câtă vreme Legea nr. 63/2011 a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. În plus, Curtea a reţinut că drepturile câştigate nu sunt cu nimic afectate prin reglementarea dedusă controlului de constituţionalitate.

23. Cu acelaşi prilej, Curtea a constatat că, în materia salarizării personalului didactic şi didactic auxiliar, a existat o situaţie juridică specifică, determinată de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare şi de practica judiciară neunitară, care a condus la un sistem de salarizare neunitar. În acest context specific salarizării personalului didactic şi didactic auxiliar, reglementarea criticată dă expresie unei măsuri de politică bugetară, determinată de impactul financiar major asupra cheltuielilor de personal aprobate pentru anul 2011, având în vedere consecinţele modificărilor legislative şi ale soluţiilor pronunţate de instanţele judecătoreşti, urmărind să elimine inechitatea în stabilirea salariilor din sistemul naţional de învăţământ.

24. Totodată, Curtea a reţinut că în anul 2012 salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ s-a făcut conform prevederilor Legii nr. 63/2011, potrivit art. II - art. 1 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010. De asemenea, salariul personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, potrivit art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, s-a majorat cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna mai 2012, şi cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012. În anul 2013, salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ s-a făcut potrivit prevederilor Legii nr. 63/2011 şi s-au menţinut în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, potrivit art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012. În anul 2014, salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ s-a făcut potrivit prevederilor Legii nr. 63/2011 şi s-a menţinut la nivelul acordat pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul şi-a desfăşurat activitatea în aceleaşi condiţii, conform dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013.

25. Faţă de cele menţionate, în ceea ce priveşte salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, Curtea a constatat o prelungire a aplicabilităţii dispoziţiilor criticate din Legea nr. 63/2011 în perioada 2012-2014. În acest sens sunt Decizia nr. 642 din 14 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 18 iulie 2012, Decizia nr. 691 din 28 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 16 august 2012, Decizia nr. 692 din 28 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 16 august 2012, Decizia nr. 722 din 5 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea i, nr. 607 din 23 august 2012, Decizia nr. 818 din 4 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 11 decembrie 2012, Decizia nr. 902 din 25 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 7 ianuarie 2013, şi Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013.

26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor invocate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

27. Distinct faţă de cele statuate în jurisprudenţa precitată, Curtea reţine că legiuitorul are dreptul, potrivit Legii fundamentale, de a reglementa salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar, iar Legea nr. 63/2011 a fost concepută ca o lege temporară (a cărei aplicabilitate a fost prelungită succesiv până la sfârşitul anului 2015). Totuşi, în activitatea de legiferare în această materie legiuitorul trebuie să ţină seama că învăţământul constituie o prioritate naţională, iar salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar trebuie să fie în acord cu rolul şi importanţa activităţii prestate.

28. Cât priveşte invocarea de către autorii excepţiilor de neconstituţionalitate a deciziilor nr. 3 din 4 aprilie 2011 şi nr. 11 din 8 octombrie 2012, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unor recursuri în interesul legii, Curtea observă că acestea au vizat o situaţie existentă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2011, iar aspectele rezultate din aceste decizii nu mai subzistă în actuala reglementare care a stabilit un sistem de salarizare unitar pentru personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ. De altfel, legiuitorul nu este obligat la adoptarea unei soluţii legislative care să preia cele stabilite în decizia pronunţată în urma soluţionării unui recurs în interesul legii, ci poate adopta o reglementare nouă şi neechivocă (în acest sens este Decizia nr. 575 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din

26 mai 2011). Decizia pronunţată în urma promovării unui recurs în interesul legii reprezintă rezultatul unei activităţi de interpretare a legii (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 221 din 9 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 26 aprilie 2010), şi nu de legiferare (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 838 din

27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009), şi îşi găseşte aplicabilitatea atât timp cât temeiul de drept, mai precis norma interpretată, este în vigoare. De altfel, aceste considerente de principiu se regăsesc în prevederile art. 518 din noul Cod de procedură civilă, potrivit cărora “Decizia în interesul legii îşi încetează aplicabilitatea la data modificării, abrogării sau constatării neconstituţionalităţii dispoziţiei legale care a făcut obiectul interpretării”.

29. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi ai art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul învăţământului Preuniversitar Satu Mare în dosarele nr. 1.285/83/2014, 953/83/2014 şi 1.276/83/2014 ale Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 23 aprilie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

ORDONANŢE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ

pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală

 

Având în vedere faptul că în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 12 iunie 2015 a fost publicată Decizia Curţii Constituţionale nr. 361 din 7 mai 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 218-222 şi art. 241 alin. (11) lit. a) din Codul de procedură penală, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222 din Codul de procedură penală,

luând în considerare că, potrivit deciziei menţionate, Curtea Constituţională a subliniat că nereglementarea termenelor pentru care poate fi dispusă măsura şi nereglementarea duratei maxime a arestului la domiciliu în procedura de cameră preliminară şi de judecată în primă instanţă, “sunt neconstituţionale, de vreme ce organele judiciare pot dispune măsura arestului la domiciliu pentru perioade nelimitate de timp, pe cale de consecinţă fiind restrâns, în mod nelimitat temporal, exerciţiul drepturilor şi libertăţilor fundamentale vizate de conţinutul acestei măsuri”,

observând că declararea ca neconstituţională a acestor dispoziţii legale impune adaptarea de urgenţă a legislaţiei la exigenţele deciziei Curţii Constituţionale anterior menţionate, pentru a preveni afectarea proceselor penale în curs şi pentru a se realiza cadrul normativ necesar aplicării instituţiei arestului la domiciliu în faza de cameră preliminară sau în cursul judecăţii în primă instanţă, în limite şi coordonate constituţionale,

ţinând cont de faptul că toate aspectele sus menţionate vizează interesul public şi constituie o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, neadoptarea prezentului act normativ producând consecinţe negative asupra proceselor penale, prin imposibilitatea aplicării instituţiei arestului la domiciliu în fazele procesuale ale camerei preliminare, respectiv judecăţii în fond, în lipsa unor corective legislative care să aducă această instituţie în limitele constituţionale, astfel cum au fost acestea impuse prin decizia Curţii Constituţionale, în sensul de a institui un termen cert şi rezonabil astfel încât restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale să nu depăşească în nicio situaţie limite rezonabile şi necesare într-o societate democratică, iar măsura arestului la domiciliu să respecte cerinţele de proporţionalitate aşa cum au fost acestea cristalizate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

Art. I. - Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 207, alineatul (6) va avea următorul cuprins:

(6) în tot cursul procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară, din oficiu, verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive şi a măsurii arestului la domiciliu sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menţinerea acestor măsuri. Dispoziţiile alin. (2)-(5) se aplică în mod corespunzător.”

2. La articolul 208, alineatul (4) va avea următorul cuprins:

(4) în tot cursul judecăţii, instanţa, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menţinerea măsurii arestării preventive şi a măsurii arestului la domiciliu dispuse faţă de inculpat sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menţinerea acestor măsuri.”

3. Articolul 222 va avea următorul cuprins:

 

Durata arestului la domiciliu

Art. 222. - (1) în cursul urmăririi penale, arestul la domiciliu poate fi luat pe o durată de cel mult 30 de zile,

(2) Arestul la domiciliu poate fi prelungit în cursul urmăririi penale, numai în caz de necesitate, dacă se menţin temeiurile care au determinat luarea măsurii sau au apărut temeiuri noi, fiecare prelungire neputând să depăşească 30 de zile.

(3) în cazul prevăzut la alin. (2), prelungirea arestului la domiciliu poate fi dispusă de către judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află locui unde s-a constatat săvârşirea infracţiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.

(4) Judecătorul de drepturi şi libertăţi este sesizat în vederea prelungirii măsurii de către procuror, prin propunere motivată, însoţită de dosarul cauzei, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia.

(5) Judecătorul de drepturi şi libertăţi, sesizat potrivit alin. (4), fixează termen de soluţionare a propunerii procurorului, în camera de consiliu, mai înainte de expirarea duratei arestului la domiciliu şi dispune citarea inculpatului.

(6) Participarea procurorului este obligatorie.

(7) Judecătorul de drepturi şi libertăţi admite sau respinge propunerea procurorului prin încheiere motivată.

(8) Dosarul cauzei se restituie organului de urmărire penală în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de formulare a contestaţiei.

(9) Durata maximă a măsurii arestului la domiciliu, în cursul urmăririi penale, este de 180 de zile.

(10) Durata privării de libertate dispusă prin măsura arestului la domiciliu nu se ia în considerare pentru calculul duratei maxime a măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale.

(11) Dispoziţiile art. 219 alin. (4)-(6) se aplică în mod corespunzător.

(12) În procedura de cameră preliminară şi în cursul judecăţii, măsura arestului la domiciliu poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult 30 de zile. Dispoziţiile art. 239 se aplică în mod corespunzător.”

 

PRIM-MINISTRU INTERIMAR

GABRIEL OPREA

Contrasemnează:

Ministrul justiţiei,

Robert Marius Cazanciuc

 

Bucureşti, 30 iunie 2015.

Nr. 24.

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ

pentru completarea art. 8 din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat

 

Ţinând cont de faptul că la stabilirea veniturilor care se iau în calcul pentru acordarea drepturilor de ajutor social în baza Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a drepturilor de alocaţie pentru susţinerea familiei în baza Legii nr. 277/2010 privind alocaţia pentru susţinerea familiei, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se are în vedere şi alocaţia de stat pentru copii, prin majorarea cuantumului acesteia, aprobată prin Legea nr. 125/2015, un număr semnificativ de familii beneficiare ale drepturilor menţionate sunt afectate negativ fie prin scăderea cuantumului beneficiilor de asistenţă socială menţionate, fie prin ieşirea din plată a acestora, în această situaţie fiind un număr de aproximativ 300.000 familii.

Având în vedere impactul negativ asupra drepturilor de ajutor social şi de alocaţie pentru susţinerea familiei, precum şi faptul că alocaţia de stat pentru copii este un drept al copilului şi aceasta nu trebuie să influenţeze negativ acordarea altor drepturi de asistenţă socială, se impune stabilirea unor măsuri de protecţie socială care să permită menţinerea acordării drepturilor de ajutor social şi de alocaţie pentru susţinerea familiei în cazul familiilor cu copii.

În considerarea faptului că impactul majorării alocaţiei de stat pentru copii se produce începând cu luna iulie 2015 şi având în vedere numărul mare de beneficiari ce vor fi afectaţi, constituind astfel o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, se impune adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanţei de urgenţă, prin completarea art. 8 al Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare.

În temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

Articol unic. - La articolul 8 din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 20 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11). cu următorul cuprins:

„(11) Pentru familiile definite la art. 2 care au în întreţinere copii, la stabilirea venitului net lunar al familiei, în condiţiile alin. (1), se ia în caicul cuantumul alocaţiei de stat pentru copii stabilit înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 125/2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 65/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative.”

 

PRIM-MINISTRU INTERIMAR

GABRIEL OPREA

Contrasemnează:

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Rovana Plumb

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovci

 

Bucureşti, 30 iunie 2015.

Nr. 25.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind modificarea datelor de identificare şi actualizarea valorilor de inventar ale unor bunuri din domeniul public al statului aflate în administrarea Ministerului Sănătăţii prin unităţi din subordine

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 20 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere art. 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă modificarea anexei nr. 15 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.020 şi 1.020 bis din 21 decembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, prin modificarea, completarea datelor de identificare şi actualizarea valorii de inventar, potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Ministerul Sănătăţii va actualiza în mod corespunzător datele din evidenţa cantitativ-valorică şi va opera, împreună cu Ministerul Finanţelor Publice, modificările în anexa nr. 15 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU INTERIMAR

GABRIEL OPREA

Contrasemnează:

Ministrul sănătăţii,

Nicolae Bănicioiu

Ministrul finanţelor publice.

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 24 iunie 2015.

Nr. 456.

 

ANEXĂ

 

Datele de identificare a bunurilor din domeniul public al statului ale căror date de identificare şi valori de inventar se modifică

 

Nr. M.F.P.

Cod de clasificare

Denumirea bunului care face obiectul actului normativ

Datele de identificare a imobilului

Valoarea de inventar

(lei)

Descriere tehnică

Adresa

1

2

3

4

5

6

Administrator: Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Constanţa (CUI 4301073)

100874

8.29.11

Sediul Direcţiei de Sănătate Publică Constanţa

C1 =S + P + 3E, Sc = 464 mp, Sd = 2.124 mp

Steren = 487 mp, CF nr. 230699

Ţara: România, judeţul Constanţa,

MRJ Constanţa, str. Nicolae Iorga nr. 89

5.568.493

Administrator: Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Covasna (CUI 4404672)

96740

8.29.11

Clădirea sediului Direcţiei de Sănătate Publică Covasna

C1 = P + M, Sc =345 mp, Sd = 643 mp,

C2 = P, Sc = 110 mp,

Steren = 1.257 mp, CF nr. 29975

Ţara: România, judeţul Covasna,

MRJ Sfântu Gheorghe, str. Gödri Ferenc nr. 12

1.272.899

Administrator: Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Hunedoara (CUI 4374415)

100855

8.29.11

Clădirea sediului Direcţiei de Sănătate Publică Hunedoara

C1 = P + 2E, Sc = 574 mp, Sd = 1.346 mp, CF. nr. 69348

Ţara: România, judeţul Hunedoara,

MRJ Deva, Bd. 22 Decembrie nr. 58

6.907.252

158554

8.29.11

Teren

Steren = 671 mp, CF. nr. 69348

Ţara: România, judeţul Hunedoara,

MRJ Deva; Bd. 22 Decembrie nr. 58

193.979

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea unor modificări şi completări în inventarul bunurilor din domeniul public al statului aflate în administrarea Ministerului Apărării Naţionale

 

În temeiul prevederilor art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă actualizarea valorilor de inventar ale bunurilor din domeniul public al statului aflate în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 1, ca urmare a reevaluării acestora conform prevederilor art. 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi a constatării unor suprafeţe de teren în minus după finalizarea lucrărilor tehnice de cadastru şi intabularea în cartea funciară.

Art. 2. - Se aprobă actualizarea valorilor de inventar ale bunurilor din domeniul public al statului aflate în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 2, ca urmare a reevaluării acestora conform prevederilor art. 2^ şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi a constatării unor suprafeţe de teren în plus după finalizarea lucrărilor tehnice de cadastru şi intabularea în cartea funciară.

Art. 3. - Se aprobă actualizarea adreselor unde sunt situate bunurile aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 3, ca urmare a adăugării cărţilor funciare aferente după intabulare.

Art. 4. - Se aprobă completarea datelor de identificare privind baza legală cu actele juridice care atestă dreptul de administrare al Ministerului Apărării Naţionale asupra unor bunuri din domeniul public al statului, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 4, în scopul îndreptării unor erori materiale.

Art. 5. - Se aprobă actualizarea valorii de inventar a bunului din domeniul public al statului aflat în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 5, ca urmare a reevaluării acestuia conform prevederilor art. 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi a diminuării din inventarul centralizat a valorii de 121.224.647,5081 lei, actualizată, corespunzătoare suprafeţei de 19,01165 ha teren, în baza Sentinţei civile nr. 3.956 din 3 iunie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, definitivă, şi a Deciziei nr. 1.080/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Art. 6. - Ministerul Apărării Naţionale îşi va actualiza în mod corespunzător datele din evidenţa cantitativ-valorică şi, împreună cu Ministerul Finanţelor Publice, va opera modificarea anexei nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.020 şi 1.020 bis din 21 decembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 7. - Anexele nr. 1-5) fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU INTERIMAR

GABRIEL OPREA

Contrasemnează:

p. Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne,

Ilie Botoş,

secretar de stat

p. Ministrul apărării naţionale,

Valeriu Nicuţ,

secretar de stat

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 24 iunie 2015.

Nr. 458.


*) Anexele nr. 1-5 nu se publică, fiind clasificate potrivit legii.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Normelor privind certificarea mecanicilor de locomotivă care conduc locomotive şi trenuri în sistemul feroviar din România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.611/2009

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Normele privind certificarea mecanicilor de locomotivă care conduc locomotive şi trenuri în sistemul feroviar din România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.611/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 13 din 8 ianuarie 2010, se modifică după cum urmează:

1. La anexa nr. 2, punctul 1. Cerinţe generale”, subpunctul 1.2. Vederea”, a şaptea liniuţă va avea următorul cuprins:

- vederea cu ambii ochi: existentă;”.

2. Anexa nr. 4 se înlocuieşte cu anexa la prezenta hotărâre.

3. La anexa nr. 6, punctul 8. Testele lingvistice” va avea următorul cuprins:

8. Testele lingvistice

Mecanicii care trebuie să comunice cu administratorul de infrastructură cu privire la probleme esenţiale de siguranţă trebuie să aibă cunoştinţe lingvistice în limba stabilită de administratorul de infrastructură respectiv. Cunoştinţele lingvistice trebuie să le permită acestora să comunice activ şi eficient în situaţii normale, dificile şi de urgenţă. Aceştia trebuie să fie capabili să utilizeze mesajele şi metoda de comunicare precizate în STI «Exploatare şi managementul traficului». Mecanicii trebuie să fie capabili să înţeleagă (atât la nivel de ascultare, cât şi de citit) şi să comunice (atât verbal, cât şi în scris) conform nivelului B1 din Cadrul european comun de referinţă pentru limbi (CEFR) stabilit de Consiliul Europei.”

Art. II. - Mecanicii de locomotivă care şi-au obţinut sau îşi vor obţine permisul în România» în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 1.611/2009 pentru aprobarea Normelor privind certificarea mecanicilor de locomotivă care conduc locomotive şi trenuri în sistemul feroviar din România, sau în alte state membre ale UE, în conformitate cu Directiva 2007/59/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind certificarea mecanicilor de locomotivă care conduc locomotive şi trenuri în sistemul feroviar comunitar, înainte de 1 ianuarie 2016, se consideră că îndeplinesc cerinţele prezentei hotărâri.

Art. III. - Prezenta hotărâre intră în vigoare la 1 ianuarie 2016.

*

Prezenta hotărâre transpune prevederile Directivei 2014/82/UE a Comisiei din 24 iunie 2014 de modificare a Directivei 2007/59/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte cunoştinţele profesionale generale şi cerinţele medicale şi cele referitoare la permis, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 184 din 25 iunie 2014.

 

PRIM-MINISTRU INTERIMAR

GABRIEL OPREA

Contrasemnează:

p. Ministrul transporturilor,

Virgil Dragoş Titea,

secretar de stat

Ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice,

Sorin Mihai Cîmpeanu

Ministrul afacerilor externe,

Bogdan Lucian Aurescu

 

Bucureşti, 24 iunie 2015.

Nr. 467.

 

ANEXĂ

(Anexa nr. 4 la norme)

 

CUNOŞTINŢE PROFESIONALE GENERALE ŞI CERINŢELE PRIVIND PERMISUL

 

Obiectivul “formării generale” este de a oferi competenţe “generale” cu privire la toate aspectele relevante pentru profesia de mecanic de locomotivă. În acest sens, formarea generală se va concentra pe cunoştinţele de bază şi principiile care se aplică independent de tipul şi de natura materialului rulant sau a infrastructurii. Aceasta poate să nu cuprindă exerciţii practice.

Competenţele cu privire la anumite tipuri de material rulant sau cu privire la siguranţa şi normele de exploatare şi tehnicile pentru o anumită infrastructură nu fac parte din competenţele “generale”. Formarea legată de competenţele specifice unui material rulant sau unei infrastructuri se referă la certificatul de mecanic de locomotivă şi este specificată în anexele nr. 5 şi 6 la norme.

Formarea generală cuprinde temele 1-7 enumerate mai jos. Ordinea în care sunt enumerate nu reprezintă o ordine de prioritate.

Infinitivele lungi utilizate în listă indică natura competenţei pe care cursantul trebuie să o dobândească. Sensul acestora este descris în tabelul următor:

 

Natura competenţei

Descriere

cunoaştere, descriere

descrie dobândirea de cunoştinţe (date, fapte) care sunt necesare pentru a înţelege relaţiile

înţelegere, identificare

descrie identificarea şi memorarea contextului, a îndeplinirii sarcinilor şi a rezolvării problemelor într-un cadru definit

 

1. Sarcinile unui mecanic de locomotivă, mediul de lucru, rolul său şi responsabilitatea sa în activităţile feroviare, exigenţele sarcinilor mecanicului din punct de vedere profesional şi personal:

a) cunoaşterea în linii generale a legislaţiei şi a regulilor aplicabile în materie de exploatare şi siguranţă feroviară (cerinţe şi proceduri privind certificarea mecanicilor de locomotivă, mărfurile periculoase, protecţia mediului, protecţia împotriva incendiilor etc.);

b) înţelegerea cerinţelor specifice şi a exigenţelor profesionale şi personale (munca în mare parte pe cont propriu, lucrul în ture pe un ciclu de 24 de ore, protecţie şi securitate individuală, citirea şi actualizarea documentelor etc.);

c) înţelegerea comportamentelor care sunt compatibile cu responsabilităţi esenţiale pentru siguranţă (medicamente, alcool, droguri şi alte substanţe psihoactive, boală, stres, oboseală etc.);

d) identificarea documentelor de referinţă şi de exploatare (de exemplu, manualul de proceduri, manualul de parcurs, manualul mecanicului etc.);

e) identificarea responsabilităţilor şi a funcţiilor persoanelor implicate;

f) înţelegerea importanţei de a fi precis în ceea ce priveşte îndeplinirea sarcinilor şi metodele de lucru;

g) înţelegerea sănătăţii şi a siguranţei la locul de muncă (de exemplu, codul de conduită pe căile ferate şi în apropierea acestora, codul de conduită la urcarea şi coborârea în siguranţă de pe unitatea de tracţiune, ergonomie, reguli de siguranţă a personalului, echipamente de protecţie individuală etc.);

h) cunoaşterea aptitudinilor şi a principiilor în materie de comportament (managementul stresului, situaţii extreme etc.);

i) cunoaşterea principiilor de protecţie a mediului (conducere durabilă etc.).

2. Tehnologii feroviare, inclusiv principiile de siguranţă care stau la baza regulilor de exploatare:

a) cunoaşterea principiilor, a regulamentelor şi a dispoziţiilor privind siguranţa activităţilor feroviare;

b) identificarea responsabilităţilor şi a funcţiilor persoanelor implicate.

3. Principii de bază ale infrastructurii feroviare:

a) cunoaşterea principiilor şi a parametrilor sistemici şi structurali;

b) cunoaşterea caracteristicilor generale ale căilor ferate, ale staţiilor şi ale staţiilor de triaj;

c) cunoaşterea structurilor feroviare (poduri, tuneluri, puncte etc.);

d) cunoaşterea modurilor de exploatare (cale ferată simplă, cale ferată dublă etc.);

e) cunoaşterea sistemelor de semnalizare şi de control ale trenurilor;

f) cunoaşterea instalaţiilor de siguranţă (detectoare de osii supraîncălzite, detectoare de fum în tuneluri etc.);

g) cunoaşterea alimentării cu energie de tracţiune (catenară, a treia şină etc.).

4. Principii de bază ale comunicării operaţionale:

a) cunoaşterea importanţei comunicării şi a mijloacelor şi procedurilor de comunicare;

b) identificarea persoanelor pe care mecanicul trebuie să le contacteze, precum şi a rolului şi responsabilităţii acestora (personalul administratorului de infrastructură, sarcinile personalului altor trenuri etc.);

c) identificarea situaţiilor/cauzelor care impun iniţierea comunicării;

d) înţelegerea metodelor de comunicare.

5. Trenurile, elementele lor constitutive şi cerinţele tehnice pentru unităţile de tracţiune, vagoanele de marfă şi de pasageri şi alte tipuri de material rulant

a) cunoaşterea tipurilor generice de tracţiune (electrică, diesel, aburi etc.);

b) descrierea caracteristicilor unui vehicul (boghiuri, organe, cabină de conducere, sisteme de protecţie etc.);

c) cunoaşterea conţinutului şi a sistemelor de etichetare;

d) cunoaşterea documentaţiei privind compunerea trenului;

e) înţelegerea sistemelor de frânare şi a calculării performanţelor;

f) identificarea vitezei trenului;

g) identificarea sarcinii maxime şi a forţelor exercitate asupra cuplei;

h) cunoaşterea funcţionării şi a scopului sistemului de managemental trenului.

6. Riscuri legate de activităţile feroviare în general:

a) înţelegerea principiilor care guvernează siguranţa traficului;

b) cunoaşterea riscurilor legate de activităţile feroviare şi a diverselor mijloace care trebuie folosite pentru reducerea acestora;

c) cunoaşterea incidentelor de siguranţă şi înţelegerea comportamentului necesar/reacţiei necesare;

d) cunoaşterea proceduri lor aplicabile accidentelor în care sunt implicate persoane (de exemplu, evacuarea).

7. Principii de bază ale fizicii:

a) înţelegerea forţelor la nivelul roţii;

b) identificarea factorilor care influenţează performanţa la accelerare şi la frânare (condiţii meteorologice, echipamente de frânare, aderenţă redusă, sablară etc.);

c) înţelegerea principiilor energiei electrice (circuite, tensiune de măsură etc.).

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERULAFACERILOR INTERNE

 

ORDIN

pentru modificarea şi completarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale Antidrog, aprobat prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 52/2012

În temeiul art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

viceprim-ministrul, ministrul afacerilor interne, emite următorul ordin:

Art. I. - Regulamentul de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale Antidrog, aprobat prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 52/2012, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 5 martie 2012, cu modificările ulterioare, se modifică şi completează după cum urmează:

1. La articolul 22 alineatul (1) punctul 1, literele e), p) şi q) se abrogă.

2. La articolul 22 alineatul (1), după punctul 4 se introduce un nou punct, punctul 5, cu următorul cuprins:

5. pentru segmentul achiziţii publice:

a) întocmeşte şi actualizează Programul anual de achiziţii publice, în baza necesităţilor şi priorităţilor Aparatului propriu şi a celor transmise de structurile teritoriale ale Agenţiei;

b) răspunde de organizarea, planificarea şi desfăşurarea achiziţiilor publice de bunuri materiale, servicii şi lucrări necesare structurilor Agenţiei, prevăzute în Programul anual de achiziţii publice;

c) elaborează documentaţia de atribuire/documentaţia de concurs, cu sprijinul structurilor Agenţiei;

d) îndeplineşte obligaţiile legale referitoare la publicitate şi corespondenţa aferentă organizării procedurilor de achiziţie;

e) elaborează notele de estimare a valorii contractului şi stabilire a procedurii de atribuire, notele justificative de alegere a procedurii de atribuire, altele decât licitaţia deschisă sau restrânsă, notele justificative privind criteriile minime de calificare şi notele privind alegerea criteriului de atribuire «oferta cea mai avantajoasă tehnico-economică», împreună cu compartimentele de specialitate care au solicitat achiziţia în cauză şi care au participat la întocmirea caietului de sarcini;

f) întocmeşte contractele de furnizare pentru bunurile, serviciile şi lucrările adjudecate;

g) transmite cererea de reînnoire a înregistrării în Sistemul electronic al achiziţiilor publice, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.660/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică prin mijloace electronice din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările şi completările ulterioare;

h) monitorizează execuţia Programului anual al achiziţiilor publice;

i) constituie şi păstrează dosarele achiziţiilor publice.”

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne,

Gabriel Oprea

 

Bucureşti, 24 iunie 2015.

Nr. 56.

 


Copyright 1998-2024
DSC.NET All rights reserved.