MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 436/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 436         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 18 iunie 2015

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

147. - Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2013 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară

 

542. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2013 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară

 

148. - Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România

 

543. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 293 din 28 aprilie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 110 din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic

 

Decizia nr. 297 din 28 aprilie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 3 şi art. III pct. 1 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală ai României, precum şi ale art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

435. - Hotărâre privind actualizarea valorii de inventar a unui imobil aflat în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Afacerilor Interne

 

438. - Hotărâre privind numirea unui controlor financiar şef adjunct la Corpul controlorilor delegaţi din cadrul Ministerului Finanţelor Publice

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

            723. - Ordin al ministrului transporturilor pentru modificarea anexei nr. 2 la Ordinul ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 153/2011 privind modificarea şi completarea Regulamentului pentru circulaţia trenurilor şi manevra vehiculelor feroviare - nr. 005, aprobat prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1.816/2005, şi pentru definirea trenurilor de călători în funcţie de serviciile oferite de operatorii de transport feroviar de călători

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALEAROMÂNIEI

 

4. - Ordin privind funcţionarea sistemului de plăti ii TARGET2 – România

 

23. - Circulară privind ratele dobânzilor plătite la rezervele minime obligatorii constituite în lei şi în euro începând cu perioada de aplicare 24 mai-23 iunie 2015

 

LEGI SI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2013 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78 din 26 iunie 2013 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 29 iunie 2013.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

IOAN CHELARU

Bucureşti, 16 iunie 2015.

Nr. 147.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2013 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2013 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 15 iunie 2015.

Nr. 542.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94 din 16 octombrie 2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 18 octombrie 2013, cu următoarele modificări şi completări:

1. La articolul I, după punctul 2 se introduce un nou punct, punctul 21, cu următorul cuprins:

„21. La articolul 6, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«(2) Reglementările A.S.F. pot fi sub formă de hotărâri, ordine, regulamente, norme şi instrucţiuni.»„

2. La articolul I punctul 6, la articolul 9, litera a2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„a2) să aibă o experienţă profesională în domeniul financiar, al instituţiilor de credit şi/sau al instituţiilor financiare nebancare de minimum 8 ani de la data absolvirii studiilor prevăzute la lit. a1);”.

3. La articolul I, după punctul 7 se introduc patru noi puncte, punctele 71-74, cu următorul cuprins:

„71. La articolul 12, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«(4) Pentru înlăturarea oricăror incompatibilităţi care rezultă din prevederile art. 9, membrii Consiliului A.S.F. au la dispoziţie un termen de 30 de zile de la data numirii.»

72. La articolul 14, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 14. - (1) Convocarea Consiliului A.S.F. se face de către preşedinte şi/sau prim-vicepreşedinte, ori de câte ori este necesar sau la solicitarea a cel puţin 4 membri ai acestuia.»

73. La articolul 16, după alineatul (1) se Introduce un nou alineat alineatul (2), cu următorul cuprins:

«(2) Comisiile reunite din Senat şi Camera Deputaţilor prevăzute la art. 8 alin. (2) pot dispune oricând verificarea activităţilor A. S.F.»

74. La articolul 17, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«(2) Raportul prevăzut la alin. (1) se publică de către A.S.F, după prezentarea acestuia în Parlament, în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a.»

4. La articolul I punctul 10, articolul 211 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 211. - Execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli al A.S.F. este supusă controlului Curţii de Conturi a României.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale ari. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

IOAN CHELARU

 

Bucureşti, 16 iunie 2015.

Nr. 148.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 15 iunie 2015.

Nr. 543.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 293

din 28 aprilie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 110 din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic

 

Daniel Marius Morar - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 110 din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, excepţie ridicată de Flavius Hudişteanu, Ioan Ţieran, Ovidiu-Constantin Tinca, Ion-Nilă Tinca, Nicolae-Sabin Catrinescu şi Gheorghe-Nicolae Tinca în Dosarul nr. 128/338/2014 al Judecătoriei Zărneşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 993 D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textul criticat reprezintă opţiunea legiuitorului, care, în limitele atribuţiilor sale constituţionale, a apreciat că, în cazul infracţiunii prevăzute la art. 110 din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, acţiunea penală trebuie pusă în mişcare din oficiu, şi nu la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 14 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 128/338/2014, Judecătoria Zărneşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 110 din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, excepţie ridicată de Flavius Hudişteanu, Ioan Ţieran, Ovidiu-Constantin Tinca, Ion-Nilă Tinca, Nicolae-Sabin Catrinescu şi Gheorghe-Nicolae Tinca într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăţiei inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt de arbori, prevăzută la art. 110 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) şi c) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că, potrivit art. 231 alin. (2) din Codul penal, în cazul infracţiunilor de furt, prevăzute la art. 228 din Codul penal, furt calificat, în variantele prevăzute la art. 229 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) şi c) din Codul penal şi furt în scop de folosinţă, prevăzută la art. 230 din Codul penal, împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, în timp ce dispoziţiile art. 110 din Legea nr. 46/2008 nu prevăd această posibilitate. Se observă că şi acestea din urmă reglementează tot o infracţiune de furt, având ca obiect arbori, astfel că persoanele care o săvârşesc se află în aceeaşi situaţie juridică cu cele care comit infracţiunile prevăzute la art. 228, art. 229 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) si” art. 230 din Codul penal. Se susţine, prin urmare, că textul criticat este discriminatoriu, în măsura în care acesta este interpretat în sensul că, în cazul infracţiunii pe care o reglementează, nu poate interveni împăcarea părţilor, ca o cauză de înlăturare a răspunderii penale. Se arată, totodată, că, pentru aceleaşi motive, prevederile art. 110 din Legea nr. 46/2008 contravin dispoziţiilor art. 23 alin. (11), art. 53 şi art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală, precum şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţie.

6. Judecătoria Zărneşti opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi arată că textul criticat nu contravine normelor constituţionale invocate de autorii excepţiei.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

8. Guvernul susţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că, în funcţie de importanţa valorii sociale ocrotite prin norma penală, legiuitorul poate stabili ca pentru anumite infracţiuni sau pentru anumite variante ale aceleiaşi infracţiuni răspunderea penală să nu poată fi înlăturată prin împăcarea părţilor. Această diferenţă de reglementare nu are însă caracter discriminatoriu, întrucât are în vedere un criteriu obiectiv, şi anume importanţa valorii sociale ocrotite prin norma de incriminare, valoare ce se concretizează, în cazul infracţiunilor ce au obiect material, în acest obiect. Se arată, pe de altă parte, că prevederile art. 110 din Legea nr. 46/2008 se aplică în mod egal tuturor persoanelor care săvârşesc infracţiunea pe care acestea o reglementează. Se susţine, de asemenea, că textul criticat nu contravine nici dispoziţiilor constituţionale ce reglementează prezumţia de nevinovăţie, dreptul la un proces echitabil şi unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei, întrucât art. 110 din Legea nr. 46/2008 nu vizează aspecte procesuale şi, prin urmare, nu are incidenţă asupra acestor drepturi.

9. Avocatul Poporului susţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se observă că autorii excepţiei deduc neconstituţionalitatea textului criticat din compararea acestuia cu dispoziţiile Codului penal şi că aceştia aduc în discuţie probleme ce ţin, mai degrabă, de interpretarea prevederilor art. 110 din Legea nr. 46/2008; or, astfel de aspecte nu pot constitui temei de neconstituţionalitate. Se face trimitere, în acest sens, la Decizia Curţii Constituţionale nr. 99 din 4 februarie 2010. Distinct de cele arătate, se apreciază că textul criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autorii excepţiei.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 110 din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 27 martie 2008, care au următorul cuprins: „(1) Furtul de arbori doborâţi sau rupţi de fenomene naturale ori de arbori, puteţi sau lăstari care au fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecţie, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire şi din vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional, precum şi al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier naţional constituie infracţiune şi se pedepseşte după cum urmează:

a) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea materialului lemnos sustras este de cel puţin 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior;

b) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a materialului lemnos depăşeşte valoarea prevăzută la lit. a);

c) cu închisoare de la un an la 5 ani, dacă valoarea materialului lemnos sustras este de cel puţin 20 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior;

d) cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă valoarea materialului lemnos sustras depăşeşte de 50 de ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.

(2) Limitele speciale ale pedepselor prevăzute la alin. (1) se majorează cu jumătate în cazul în care faptele au fost săvârşite în următoarele împrejurări:

a) de o persoană având asupra sa o armă sau o substanţă narcotică ori paralizantă;

b) în timpul nopţii;

c) în pădurea situată în arii naturale protejate de interes naţional;

d) de personal silvic.

13. Se susţine că textele criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie, art. 53 cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiţiei, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că obiectul material al infracţiunii de furt reglementate la art. 110 din Legea nr. 46/2008 este format din arbori doborâţi sau rupţi de fenomene naturale ori de arbori; puieţi sau lăstari care au fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecţie, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire şi din vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional, precum şi orice alte produse specifice ale fondului forestier naţional. Prin urmare, acesta cuprinde elemente ale fondului forestier naţional.

15. Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 46/2008, fondul forestier naţional este, după caz, proprietate publică sau privată şi constituie bun de interes naţional, iar, conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 46/2008, fondul forestier naţional este compus din: păduri; terenuri în curs de regenerare şi plantaţiile înfiinţate în scopuri forestiere; terenuri destinate împăduririi: terenuri degradate şi terenuri neîmpădurite, stabilite în condiţiile legii a fi împădurite; terenuri care servesc nevoilor de cultură: pepiniere, solare, plantaje şi culturi de plante-mamă; terenuri care servesc nevoilor de producţie silvică: culturile de răchită, pomi de Crăciun, arbori şi arbuşti ornamentali şi fructiferi; terenuri care servesc nevoilor de administraţie silvică: terenuri destinate asigurării hranei vânatului şi producerii de furaje, terenuri date în folosinţă temporară personalului silvic; terenuri ocupate de construcţii şi curţile aferente acestora: sedii administrative, cabane, fazanerii, păstrăvării, crescătorii de animale de interes vânătoresc, drumuri şi căi forestiere de transport, spaţii industriale, alte dotări tehnice specifice sectorului forestier; iazuri, albii ale pâraielor, precum şi terenurile neproductive incluse în amenajamentele silvice; perdele forestiere de protecţie; jnepenişuri; păşuni împădurite cu consistenţa mai mare sau egală cu 0,4, calculată numai pentru suprafaţa ocupată efectiv de vegetaţia forestieră.

16. Regimul juridic al dreptului de proprietate ce are ca obiect componentele fondului forestier naţional este prevăzut la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 46/2008, conform căruia fondul forestier naţional poate fi: fond forestier proprietate publică a statului; fond forestier proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale; fond forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice; şi fond forestier proprietate privată a unităţilor administrativ-teritoriale. Conform alin. (2) al art. 7 din Legea nr. 46/2008, fondul forestier proprietate privată a unităţilor administrativ-teritoriale cuprinde păşunile împădurite, incluse în domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale, care, prin efectul aceleiaşi legi, sunt incluse în fondul forestier naţional.

17. Pe de altă parte, Curtea constată că, potrivit art. 159 alin. (1) din Codul penal, împăcarea poate interveni în cazul în care punerea în mişcare a acţiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres. Conform art. 231 alin. (2) din Codul penal, împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, în cazul infracţiunilor de furt, prevăzută la art. 228 din Codul penal, furt calificat, în variantele prevăzute la art. 229 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) şi c) din Codul penal şi furt în scop de folosinţă, prevăzută la art. 230 din Codul penal în vigoare. Acest aspect a constituit un element de noutate în raport cu dispoziţiile Codului penal din 1969, care prevedea, la art. 132 alin. (1)şi (3), împăcarea părţilor ca modalitate de înlăturare a răspunderii penale doar pentru infracţiunile în privinţa cărora acţiunea penală era pusă în mişcare la plângerea penală a persoanei vătămate. Conform acestor din urmă dispoziţii legale, coroborate cu cele ale art. 208-210 din Codul penai din 1969, singurele infracţiuni de furt pentru care putea interveni împăcarea părţilor erau cele prevăzute la art. 210 din acelaşi cod, respectiv furtul săvârşit între soţi ori între rude apropiate sau de către un minor în paguba tutorelui său ori de către cel care locuieşte împreună cu persoana vătămată sau este găzduit de aceasta.

18. Prin urmare, Curtea reţine că, în actuala reglementare, în cazul tuturor infracţiunilor de furt, împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, cu excepţia celor prevăzute la art. 229 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) din Codul penal, respectiv: furtul săvârşit asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural [art. 229 alin. (2) lit. a) din Codul penal] şi furtul privind următoarele categorii de bunuri: ţiţei, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă; componente ale sistemelor de irigaţii; componente ale reţelelor electrice; un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte situaţii de urgenţă publică; un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la accidente de cale ferată, rutiere, navale sau aeriene ori în caz de dezastru; instalaţii de siguranţă şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian şi componente ale acestora, precum şi componente ale mijloacelor de transport aferente; bunuri prin însuşirea cărora se pune în pericol siguranţa traficului şi a persoanelor pe drumurile publice; cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum şi componente de comunicaţii [art. 229 alin. (3) din Codul penal].

19. Astfel, Curtea reţine că regula generală în privinţa împăcării este cea prevăzută la art. 159 alin. (1) din Codul penal, cuprinsă în Partea generală a acestui cod, potrivit căreia, în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, împăcarea părţilor poate interveni numai dacă aceasta este prevăzută în mod expres de lege. În cazul infracţiunii reglementate la art. 110 din Legea nr. 46/2008, Curtea constată că, prin art. 202 pct. 4 din Legea nr. 187/2012 privind Codul penal, legiuitorul a modificat această infracţiune în sensul precizării obiectului său material şi al reducerii pedepselor pentru variantele infracţionale incriminate, fără să prevadă, în mod expres, în cazul acesteia posibilitatea împăcării părţilor în vederea înlăturării răspunderii penale.

20. În acest sens, Curtea reţine că, în limita atribuţiilor sale constituţionale prevăzute la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, dar şi potrivit politicii penale a statului, legiuitorul poate decide, în considerarea importanţei valorilor sociale ocrotite prin normele penale adoptate şi a raporturilor sociale ce se nasc în urma acestor incriminări, pentru care dintre infracţiunile în cazul cărora acţiunea penală este pusă în mişcare din oficiu este posibilă înlăturarea răspunderii penale prin împăcarea părţilor şi pentru care dintre aceste infracţiuni împăcarea părţilor nu este posibilă.

21. Referitor la pretinsa încălcare prin textul criticat a prevederilor art. 16 din Constituţie, Curtea nu poate reţine existenţa unei discriminări între persoanele care săvârşesc infracţiunea de furt şi care beneficiază de posibilitatea împăcării, ca modalitate de înlăturare a răspunderii penale, şi persoanele care săvârşesc infracţiunea de furt de arbori, prevăzută la art. 110 din Legea nr. 46/2008, întrucât acestea se află în situaţii diferite, iar tratamentul juridic diferit instituit de legiuitor în privinţa acestora are la bază criteriul obiectiv al importanţei valorii sociale ocrotite prin norma de incriminare, fondul forestier naţional constituind bun de interes naţional.

22. Pentru aceleaşi motive şi având în vedere că textul criticat nu reglementează aspecte procesuale, Curtea constată că prevederile art. 110 din Legea nr. 46/2008 nu încalcă prezumţia de nevinovăţie şi nici dreptul la un proces echitabil al autorilor infracţiunii reglementate prin textul criticat.

23. Având în vedere argumentele expuse anterior, Curtea reţine că dispoziţiile art. 53 nu au incidenţă în cauză, textul criticat neîncălcând niciunul dintre drepturile fundamentale invocate de autorii excepţiei.

24. Curtea constată, totodată, că prevederile constituţionale ale art. 124 alin. (2) nu au incidenţă în cauză, întrucât acestea prevăd cu privire la unicitatea şi imparţialitatea justiţiei.

25 Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d)şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Flavius Hudişteanu, Ioan Ţieran, Ovidiu-Constantin Tinca, Ion-Nilă Tinca, Nicolae-Sabin Catrinescu şi Gheorhe-Nicolae Tinca în Dosarul nr. 128/338/2014 al Judecătoriei Zărneşti şi constată că prevederile art. 110 din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Zărneşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 28 aprilie 2015.

 

PREŞEDINTE,

DANIEL MARIUS MORAR

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 297

din 28 aprilie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 3 şi art. III pct. 1 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României, precum şi ale art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie

 

Daniel Marius Morar - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 3 şi art. III pct. 1 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României, precum şi ale art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Adrian Negru în Dosarul nr. 28.104/299/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1006 D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia analizată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 18 octombrie 2013, îndreptată, sub aspectul inserării în dispozitivul ei a dispoziţiei instanţei de sesizare a Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, prin încheierea din 15 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 28.104/299/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 3 şi art. III pct. 1 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României, precum şi ale art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Adrian Negru într-o cauză având ca obiect soluţionarea unor apeluri formulate împotriva unei sentinţe penale de condamnare a autorului excepţiei pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art. 181 şi art. 182 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 3 şi art. III pct. 1 din Legea nr. 177/2010, se arată că lipsa obligativităţii suspendării soluţionării cauzelor în care sunt invocate excepţii de neconstituţionalitate până la data soluţionării de către Curtea Constituţională a respectivelor excepţii este de natură a încălca drepturile şi libertăţile fundamentale reglementate prin normele constituţionale invocate. Se susţine că este afectată, în acest fel, stabilitatea raporturilor juridice, principiu dedus de autorul excepţiei prin interpretarea normelor constituţionale de la art. 1 alin. (3) şi (5), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 21 alin. (1) şi (3), Se susţine, de asemenea, că promulgarea actului normativ criticat reprezintă un grav pericol pentru ordinea publică şi că această pârghie juridică permite Preşedintelui României şi Parlamentului, cu concursul instanţelor judecătoreşti, să adopte, să promulge şi să pună în aplicare acte normative contrare Legii fundamentale, situându-se în acest fel deasupra dispoziţiilor Constituţiei, aspect ce contravine prevederilor constituţionale ale art. 1. Se arată, de asemenea, că dreptul de a cere revizuirea hotărârilor judecătoreşti pronunţate pe baza unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale nu oferă părţilor interesate o garanţie echivalentă cu obligaţia suspendării cauzelor până la efectuarea controlului de constituţionalitate, întrucât există situaţii în care pronunţarea unor astfel de hotărâri să aibă ca efect producerea de prejudicii ce nu mai pot fi reparate pe calea revizuirii.

6. În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, autorul susţine că acestea încalcă liberul acces la justiţie şi dreptul la apărare, prevăzute la art. 21 şi art. 24 alin. (1) din Constituţie, întrucât constatările tehnico-ştiinţifice efectuate de către angajaţii Direcţiei Naţionale Anticorupţie nu reprezintă mijloace de probă care să asigure o justiţie liberă şi echitabilă, întrucât împotriva rezultatelor acestor expertize nu pot fi propuse contraexpertize şi nu pot fi formulate întâmpinări şi concluzii pertinente.

7. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că textele criticate nu încalcă nici una dintre normele constituţionale invocate de autorul excepţiei.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

9. Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestei opinii se face trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 805 din 3 iulie 2008 şi nr. 1.106 din 22 septembrie 2010.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 3 şi art. III pct. 1 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, precum şi cele ale art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002. Textele criticate au următorul cuprins:

- Art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010: „La articolul 29, alineatul (5) se abrogă.”;

- Art. III pct. 1 din Legea nr. 177/2010: „La articolul 303, alineatul 6 se abrogă.”;

- Art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002: „(1) în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie sunt numiţi, prin ordin al procurorului şef al acestei direcţii, cu avizul ministerelor de resort, specialişti cu înaltă calificare în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum şi în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală.

(2) Specialiştii prevăzuţi la alin. (1) au calitatea de funcţionar public şi îşi desfăşoară activitatea sub directa conducere, supraveghere şi control nemijlocit al procurorilor din Direcţia Naţională Anticorupţie. Specialiştii au drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru funcţionarii publici, cu excepţiile menţionate în prezenta ordonanţă de urgenţă. De asemenea, specialiştii beneficiază, în mod corespunzător, de drepturile prevăzute la art. 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Constatarea tehnico-ştiinţifică efectuată din dispoziţia scrisă a procurorului de specialiştii prevăzuţi la alin. (1) constituie mijloc de probă, în condiţiile legii.”

13. Art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 şi art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală din 1968 aveau următorul cuprins:

- Art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992: „Pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspendă.”;

- Art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală din 1968: „Instanţa suspendă judecata, prin încheiere motivată, şi în cazul în care a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate, până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei. Dacă inculpatul este arestat, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 3002, iar dacă faţă de acesta s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau măsura obligării de a nu părăsi ţara, se aplică. În mod corespunzător, art. 145 şi 1451. Încheierea este supusă recursului în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă. Recursul se judecă în termen de 3 zile.”

14. Art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 a fost abrogat prin art. 58 pct. 1 din Legea 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Având însă în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a statuat că sintagma „În vigoare” din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează a se pronunţa şi asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002.

15. Se susţine că textele criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) referitor la statul român, art. 15 privind universalitatea, art. 16 alin. (1) şi (2) cu privire la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (3) referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 124 alin. (2) cu privire la înfăptuirea justiţiei şi art. 147 alin. (1) referitor la efectele deciziilor Curţii Constituţionale.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. I pct. 3 şi art. III pct. 1 din Legea nr. 177/2010 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici de neconstituţionalitate similare, prin Decizia nr. 1.106 din 22 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, Decizia nr. 1.476 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 17 ianuarie 2012, Decizia nr. 1.610 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 7 martie 2012, şi Decizia nr. 188 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 269 din 24 aprilie 2012, prin care a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate invocate.

17. Prin Decizia nr. 1.476 din 8 noiembrie 2011, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010, reţinând, în esenţă, că opţiunea legiuitorului în sensul abrogării măsurii suspendării de drept se întemeiază pe faptul că invocarea excepţiilor de neconstituţionalitate de către părţi este folosită de multe ori ca modalitate de a întârzia judecarea cauzelor. În condiţiile în care scopul măsurii suspendării de drept a judecăţii cauzelor la instanţele de fond a fost acela de a asigura părţilor o garanţie procesuală în exercitarea dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare, prin eliminarea posibilităţii judecării cauzei în temeiul unei dispoziţii legale considerate a fi neconstituţionale, realitatea a dovedit că această măsură s-a transformat, în majoritatea cazurilor, într-un instrument menit să tergiverseze soluţionarea cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti. Reglementarea a încurajat abuzul de drept procesual şi arbitrarul într-o formă care nu poate fi sancţionată, atâta vreme cât suspendarea procesului este privită ca o consecinţă imediată şi necesară a exercitării liberului acces la justiţie. Astfel, scopul primordial al controlului de constituţionalitate - interesul general al societăţii de a asana legislaţia în vigoare de prevederile afectate de vicii de neconstituţionalitate - a fost pervertit într-un scop eminamente personal al unor părţi litigante, care au folosit excepţia de neconstituţionalitate drept pretext pentru amânarea soluţiei pronunţate de instanţa în faţa căreia a fost dedus litigiul. Or, Curtea a reţinut că, prin adoptarea Legii nr. 177/2010, voinţa legiuitorului a fost aceea de a elimina invocarea excepţiei de neconstituţionalitate în alt scop decât cel prevăzut de Constituţie şi lege, preîntâmpinând, pentru viitor, exercitarea abuzivă de către părţi a acestui drept procesual. Mai mult, măsura adoptată asigură echilibrul procesual între persoane cu interese contrare, fiind menită să garanteze egalitatea de arme a acestora, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.

18. Curtea a mai constatat că aceleaşi raţiuni sunt valabile şi în ce priveşte soluţia legislativă prevăzută de art. III pct. 1 din Legea nr. 177/2010, care a abrogat art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală din 1968, potrivit căruia instanţa era obligată să suspende judecata în cazul în care a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate.

19. Distinct de cele arătate la paragrafele 16-18, instanţa de contencios constituţional reţine că, potrivit art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, în situaţia pronunţării unei soluţii de admitere de către Curtea Constituţională, autorul excepţiei de neconstituţionalitate, în privinţa căruia a fost pronunţată o hotărâre judecătorească bazată pe prevederea legală declarată neconstituţională, hotărâre ce a rămas definitivă, are dreptul de a formula cerere de revizuire.

20. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, Curtea constată că acestea au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici similare, prilejuri cu care instanţa de contencios constituţional a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate invocate. Cu titlul de exemplu, au fost, în acest sens, pronunţate deciziile nr. 805 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 5 august 2008, nr. 952 din 23 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 716 din 22 octombrie 2008, şi nr. 850 din 9 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 1 iulie 2009.

21. Prin Decizia nr. 805 din 3 iulie 2008, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie sunt numiţi specialişti cu înaltă calificare în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum şi în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală. Aceştia au calitatea de funcţionari publici, iar constatările tehnico-ştiinţifice efectuate din dispoziţia scrisă a procurorului constituie mijloc de probă.

22. Prin aceeaşi decizie, Curtea a constatat că o componentă a garanţiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, este principiul egalităţii armelor, ce semnifică tratarea egală a părţilor pe toată durata desfăşurării procedurii în faţa unei instanţe de judecată, fără ca una să fie dezavantajată în raport cu cealaltă. Din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea, din 18 martie 1977, pronunţată în cauza Mantovanelli împotriva Franţei) reiese că se încalcă principiul egalităţii armelor atunci când procedura contestată, în ansamblul ei, nu a respectat prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţie. Totodată, Curtea a reţinut că principiul contradictorialităţii, o altă componentă a dreptului la un proces echitabil, presupune, în esenţă, posibilitatea pentru părţile unui proces de a lua la cunoştinţă de toate probele şi observaţiile prezentate judecătorului, de natură să îi influenţeze decizia şi de a le discuta (Hotărârea, din 2 iunie 2005, pronunţată în Cauza Cottin împotriva Belgiei, paragraful 29).

23. Având în vedere aceleaşi aspecte, Curtea a reţinut că partea poate lua cunoştinţă de existenţa constatării tehnico-ştiinţifice - mijloc de probă efectuat de specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - odată cu prezentarea materialului de urmărire penală, în condiţiile art. 250-254 din Codul de procedură penală din 1968. Aşadar, Curtea a arătat că partea poate formula obiecţiuni la raportul de constatare sau poate contesta în faţa instanţei de judecată, în condiţii de contradictorialitate, mijlocul de probă respectiv.

24. De asemenea, Curtea a constatat că o reglementare similară cu cea criticată este cuprinsă în art. 112 din Codul de procedură penală din 1968, potrivit căruia, în anumite cazuri, organul de urmărire penală poate folosi cunoştinţele unui specialist sau tehnician, dispunând, din oficiu sau la cerere, efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice, care se efectuează, de regulă, de către specialişti sau tehnicieni care funcţionează în cadrul ori pe lângă instituţia de care aparţine organul de urmărire penală, dar care poate fi efectuată şi de către specialişti sau tehnicieni care funcţionează în cadrul altor organe.

25. Pe de altă parte, Curtea a observat că în procesul deliberării judecătorul verifică şi evaluează materialul probator şi îşi fundamentează soluţia pe întregul probatoriu administrat în cauză, prin coroborarea şi aprecierea probelor, iar nu prin raportarea exclusivă la constatările tehnico-ştiinţifice întocmite de specialiştii prevăzuţi de textele de lege criticate. Aşadar, judecata se desfăşoară de către o instanţă independentă şi imparţială, în condiţii de publicitate, oralitate şi contradictorialitate, iar judecătorul îşi fundamentează soluţia pe întregul probatoriu administrat, verificând, evaluând şi coroborând probele, astfel că informaţiile conţinute în constatările tehnico-ştiinţifice nu pot crea în mod concret riscul unui abuz de procedură.

26. În plus faţă de argumentele arătate la paragrafele 20-26, Curtea constată că şi Codul de procedură penală în vigoare prevede, la art. 97 alin. (2) lit. e), ca mijloace de probă, rapoartele de expertiză sau de constatare, iar art. 172 alin. (9) şi (10) din acelaşi cod arată că atunci când există pericol de dispariţie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situaţii de fapt ori este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, organul de urmărire penală poate dispune prin ordonanţă efectuarea unei constatări, iar această constatare este efectuată de către un specialist care funcţionează în cadrul organelor judiciare sau în afara acestora. De asemenea, ca o garanţie suplimentară, art. 172 alin. (12) din Codul de procedură penală prevede că, după finalizarea raportului de constatare, când organul judiciar apreciază că este necesară opinia unui expert sau când concluziile raportului de constatare sunt contestate, se dispune efectuarea unei expertize.

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Adrian Negru în Dosarul nr. 28.104/299/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penală şi constată că prevederile art. I pct. 3 şi art. III pct. 1 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României, precum şi ale art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 28 aprilie 2015.

PREŞEDINTE,

DANIEL MARIUS MORAR

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind actualizarea valorii de inventară unui imobil aflat în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Afacerilor Interne

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 2 alin. (1) şi (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă actualizarea valorii de inventar a unui imobil aparţinând domeniului public al statului, aflat în administrarea Ministerului Afacerilor Interne, potrivit datelor prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Ministerul Afacerilor Interne îşi va actualiza în mod corespunzător datele din evidenţa cantitativ-valorică şi, împreună cu Ministerul Finanţelor Publice, va opera modificarea corespunzătoare a anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

p. Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne,

Ilie Botoş,

secretar de stat

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 10 iunie 2015.

Nr. 435.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a imobilului, aflat în domeniul public al statului şi administrarea Ministerului Afacerilor Interne, pentru care se actualizează valoarea de inventar

 

Nr. M.F.P.

Codul de clasificare

Denumirea imobilului

Persoana juridică care administrează imobilul

Adresa imobilului

Valoarea de inventar actualizată

(lei)

20411

8.19.01

47-132

Ministerul Afacerilor Interne; CUI 4267095; C.F. nr. 211123/2015

Municipiul Bucureşti, sectorul 1

15.221.468,15

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind numirea unui controlor financiar şef adjunct la Corpul controlorilor delegaţi din cadrul Ministerului Finanţelor Publice

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 19 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial şi controlul financiar preventiv, republicata, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Domnul Orăşanu Alexandru, controlor delegat la Corpul controlorilor delegaţi din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, se numeşte în funcţia de controlor financiar şef adjunct al Corpului controlorilor delegaţi, pentru un mandat de 6 ani.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 10 iunie 2015.

Nr. 438.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

 

ORDIN

pentru modificarea anexei nr. 2 la Ordinul ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 153/2011 privind modificarea şi completarea Regulamentului pentru circulaţia trenurilor şi manevra vehiculelor feroviare - nr. 005, aprobat prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1.816/2005, şi pentru definirea trenurilor de călători în funcţie de serviciile oferite de operatorii de transport feroviar de călători

În temeiul prevederilor art. 3 alin. (2) lit. k) pct. (i) din anexa nr. 1 „Regulamentul de organizare şi funcţionare a Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română - ASFR” la Regulamentul de organizare şi funcţionare a Autorităţii Feroviare Române - AFER, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 626/1998 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Feroviare Române - AFER, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 4 alin. (1) pct. 1 şi 12 şi art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 21/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, cu modificările ulterioare,

ministrul transporturilor emite următorul ordin:

Art. I. - Anexa nr. 2 „Definirea trenurilor de calatori în funcţie de serviciile oferite de operatorii de transport feroviar de călători” la Ordinul ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 153/2011 privind modificarea şi completarea Regulamentului pentru circulaţia trenurilor şi manevra vehiculelor feroviare - nr. 005, aprobat prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1.816/2005, şi pentru definirea trenurilor de călători în funcţie de serviciile oferite de operatorii de transport feroviar de călători, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 22 martie 2011, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul transporturilor,

Ioan Rus

 

Bucureşti, 4 iunie 2015.

Nr. 723.

 

ANEXĂ

(ANEXA Nr. 2 la Ordinul nr. 153/2011)

 

Definirea categoriilor de trenuri de călători în funcţie de serviciile oferite de operatorii de transport feroviar de călători

 

A. Operatorii de transport feroviar de călători vor solicita, prin cererea de alocare a traseelor sau prin cererea de punere În circulaţie a trenurilor, după caz, categoria trenurilor, iar Compania Naţională de Căi Ferate „CFR” - S.A. are obligaţia de a verifica încadrarea acestor solicitări în condiţiile prevederilor prezentei anexe referitoare la viteza comercială, distanţa maximă de circulaţie şi procentul minim de opriri specifice fiecărei categorii de tren.

B. Definirea trenurilor de călători pe categorii este:

I. Trenurile intercity (IC) se clasifică astfel:

a) Intercity Eurocity (IC-EC)

b) Intercity Euronight (IC-EN)

c) Intercity (IC)

d) Intercity Night(IC-N)

II. Trenurile interregio (IR) se clasifică astfel:

a) Interregio (IR)

b) Interregio Night (IR-N)

III. Trenurile Regio (R)

I. Trenuri Intercity (IC)

a) Intercity Eurocity HC-EC)

- Trenurile Intercity Eurocity (IC-EC) operează între oraşele importante, în trafic intern sau internaţional.

- Trenurile Intercity Eurocity (IC-EC) respectă în totalitate criteriile de calitate definite pentru marca Eurocity EC, conform prevederilor din Fişa UIC nr. C6/2001, appendix D.

b) Intercity Euronight (IC-EN)

- Trenurile Intercity Euronight (IC-EN) operează între oraşele importante, au parcurs de noapte, în trafic intern sau internaţional.

- Trenurile Intercity Euronight (IC-EN) respectă în totalitate criteriile de calitate definite pentru marca Euronight (EN), conform prevederilor din Fişa UIC nr. C6/2001, appendix D.

ci Intercity (IC)

- Trenurile Intercity (IC) operează între oraşele importante şi circulă de regulă în timpul zilei, incluzând destinaţii internaţionale.

- Asigură o viteză medie comercială/tren de minimum 60 km/h.

 

Nivelul minimal de servicii oferite pentru trenurile Intercity (IC) este:

 

 

Nivelul serviciului

Caracterul serviciului

obligatoriu

opţional

cls. I

cls. II

cls. I

cls. II

Servicii pentru planificarea călătoriei

Permite selectarea locurilor în perioada de anticipaţie

X

X

 

 

Facilităţi pentru dizabilităţi

 

 

X

X

Sistem de informare pentru călători

X

X

 

 

Vânzare de bilete on-line

X

X

 

 

Regim de rezervare a locului

X

X

 

 

Servicii la bordul trenului

Climatizare

X

X

 

 

Sonorizare

X

X

 

 

Servicii video

 

 

X

X

Prize 230 V/50 Hz

X

X

 

 

Iluminat lizieră

 

 

X

X

Conexiune internet

 

 

X

X

Toalete ecologice

X

X

 

 

Supraveghere video

 

 

X

X

Difuzare presă cotidiană/reviste

 

 

X

X

Pliante şi broşuri cu informaţii

 

 

X

X

Servicii de alimentaţie publică

 

 

X

X

Asistenţă şi informare din partea personalului de tren

X

X

 

 

Sistem automat de informare

 

 

X

X

Servicii în staţii

Acces la sala de aşteptare

X

X

 

 

Informaţii în staţii

X

X

 

 

Automate de vânzări bilete

 

 

X

X

Plata electronică

X

X

 

 

Asistenţă pentru călători

X

X

 

 

Alte servicii

Serviciul business

 

 

X

 

a) Intercity Night (IC-N)

- Trenurile Intercity Night (IC-N) operează între oraşele importante, incluzând destinaţii internaţionale, şi oferă servicii suplimentare de transport cu vagoane de dormit şi/sau cuşetă.

- Trenurile Intercity Night (IC-N) au parcurs de noapte.

- Asigură o viteză medie comercială/tren de minimum 55 km/h.

- Trenurile Intercity Night (IC-N) pot avea în compunere vagoane aparţinând operatorilor feroviari străini care oferă servicii specifice proprii.

- Pot avea serviciu opţional de transport al autoturismelor, în vagoane specializate.

 

Nivelul minimal de servicii oferite pentru trenurile Intercity Night (IC-N) este:

 

 

Nivelul serviciului

Caracterul serviciului

obligatoriu

opţional

cls. I

cls. II

VD

Bc

cls. I

cls. II

VD

Bc

 

Permite selectarea locurilor în perioada de anticipaţie.

X

X

X

X

 

 

 

 

Servicii pentru planificarea călătoriei

Facilităţi pentru dizabilităţi

 

 

 

 

X

X

X

X

Sistem de informare pentru călători

X

X

X

X

 

 

 

 

Vânzare de bilete on-line

X

X

X

X

 

 

 

 

Regim de rezervare a locului

X

X

X

X

 

 

 

 

Servicii la bordul trenului

Climatizare

X

X

X

X

 

 

 

 

Sonorizare

X

X

 

 

 

 

X

X

Servicii video

 

 

 

 

X

X

X

X

Prize 230 V/50 Hz

X

X

X

X

 

 

 

 

Iluminat lizieră

 

 

 

 

X

X

X

X

Conexiune internet

 

 

 

 

X

X

X

X

Toalete ecologice

X

X

 

X

 

 

X

 

Supraveghere video

 

 

 

 

X

X

X

X

Difuzare presă cotidiană/reviste

 

 

 

 

X

X

X

X

Pliante şi brasuri cu informaţii

 

 

 

 

X

X

X

X

Servicii de alimentaţie publică

 

 

X

X

X

X

 

 

Asistenţă şi informare din partea personalului de tren

X

X

X

X

 

 

 

 

Sistem automat de informare

 

 

 

 

X

X

X

X

Servicii în staţii

Acces la sala de aşteptare

X

X

X

X

 

 

 

 

Informaţii în staţii

X

X

X

X

 

 

 

 

Automate de vânzări bilete

 

 

 

 

X

X

X

X

Plata electronică

X

X

X

X

 

 

 

 

Asistenţă pentru călători

X

X

X

X

 

 

 

 

 

II. Trenuri Interregio (IR)

a) Interregio (IR)

- Viteza medie comercială/tren este de minimum 45 km/h.

- în principalele staţii feroviare se vor asigura conexiuni convenabile cu celelalte trenuri de călători.

 

Nivelul minimal de servicii oferite pentru trenurile Interregio (IR) este:

 

 

Nivelul serviciului

Caracterul serviciului

obligatoriu

opţional

cls. I

cls. II

cls. I

cls. II

Servicii pentru planificarea călătoriei

Permite selectarea locurilor în perioada de anticipaţie

 

 

X

X

Facilităţi pentru dizabilităţi

 

 

X

X

Sistem de informare pentru călători

X

X

 

 

Vânzare de bilete on-line

X

X

 

 

Regim de rezervare a locului

 

 

X

X

Servicii la bordul trenului

Climatizare

X

 

 

X

Sonorizare

 

 

X

X

Prize 230 V/50 Hz

 

 

X

X

Iluminat liziera

 

 

X

X

Toalete ecologice

 

 

X

X

Supraveghere video

 

 

X

X

Difuzare presă cotidiană/reviste

 

 

X

X

Pliante şi broşuri cu informaţii

 

 

X

X

Servicii de alimentaţie publică

 

 

X

X

Asistenţă şi informare din partea personalului de tren

X

X

 

 

Sistem automat de informare

 

 

X

X

Servicii în staţii

Acces la sala de aşteptare

 

 

X

X

Informaţii în staţii Plata electronică

X

X

X

x

Asistenţă pentru călători

 

 

X

X

Automate de vânzări bilete

 

 

X

X

Alte servicii

Vagoane pentru schiuri şi biciclete

 

 

X

X

 

b) Interregio Night (IR-N)

- Trenurile Interregio Night (IR-N) au parcurs de noapte şi oferă servicii suplimentare de transport cu vagoane de dormit şi/sau cuşetă.

- Trenurile Interregio Night (IR-N) pot avea în compunere vagoane aparţinând operatorilor feroviari străini care oferă servicii specifice proprii.

- Au opriri frecvente (în majoritatea oraşelor din parcurs).

- Viteza medie comercială/tren este de minimum 40 km/h.

- Pot avea serviciu opţional de transport al autoturismelor, în vagoane specializate.

 

Nivelul minimal de servicii oferite pentru trenurile Interregio Night (IR-N) este:

 

 

Nivelul serviciului

Caracterul serviciului

obligatoriu

opţional

cls. I

cls. II

VD

Bc

cls. I

cls. II

VD

Bc

 

Permite selectarea locurilor în perioada de anticipaţie.

 

 

 

 

X

X

X

X

Servicii pentru planificarea călătoriei

Facilităţi pentru dizabilităţi

 

 

 

 

X

X

X

X

Sistem de informare pentru călători

X

X

X

X

 

 

 

 

Vânzare de bilete on-line

X

X

X

X

 

 

 

 

Regim de rezervare a locului

X

X

X

X

 

 

 

 

Servicii la bordul trenului

Climatizare

 

 

 

 

X

X

X

X

Sonorizare

 

 

 

 

X

X

X

X

Prize 230 V/50 Hz

 

 

X

X

X

X

 

 

Iluminat lizieră

 

 

X

X

X

X

 

 

Toalete ecologice

 

 

 

 

X

X

X

X

Supraveghere video

 

 

 

 

X

X

X

X

Difuzare presă cotidiană/reviste

 

 

 

 

X

X

X

X

Pliante şi broşuri cu informaţii

 

 

 

 

X

X

X

X

Servicii de alimentaţie publică

 

 

X

X

X

X

 

 

Asistenţă şi informare din partea personalului de tren

X

X

X

X

 

 

 

 

Sistem automat de informare

 

 

 

 

X

X

X

X

Servicii în staţii

Acces la sala de aşteptare

 

 

 

 

X

X

X

X

Informaţii în staţii

X

X

X

X

 

 

 

 

Automate de vânzări bilete

 

 

 

 

X

X

X

X

Plata electronică

 

 

 

 

X

X

X

X

Asistenţă pentru călători

 

 

 

 

X

X

X

X

 

III. Trenuri regio (R)

Regio (R):

- Pentru asigurarea legăturii, trenurile Regio vor fi solicitate şi trasate la un interval suficient de timp pentru a permite îmbarcarea/debarcarea călătorilor în/din trenurile de legătură din staţiile/nodurile de cale ferată.

- Viteza medie comercială este în principiu de minimum 35 km/h.

- Asigură condiţii de transport pentru arii geografice restrânse, distanţa maximă de circulaţie fiind de 230 km +/-10%, sau prima staţie de cale ferată dacă se depăşeşte această distanţă.

- Opreşte în halte, haltele de mişcare, haltele comerciale şi staţiile de cale ferată din parcursul trenului, în proporţie de minimum 70% din numărul total al acestora.

- Pentru trenurile care circulă în intervalul 23,00-05,00, în vederea asigurării traficului de zi, se poate circula fără oprire în acest interval orar.

 

Nivelul minimal de servicii oferite pentru trenurile Regio este:

 

 

Nivelul serviciului

Caracterul serviciului

obligatoriu

opţional

cls. II

cls. II

Servicii pentru planificarea călătoriei

Sistem de informare pentru călători

X

 

Vânzare de bilete on-line

 

 

Servicii la bordul trenului

Climatizare

X*

X

Sonorizare

 

X

Toalete ecologice

 

X

îndrumare şi informare din partea personalului de tren

X

 

Servicii în staţii

Acces la sala de aşteptare

 

X

Informaţii în staţii

 

X

Automate de vânzări bilete

 

X

 

- Serviciul clasa I nu are caracter obligatoriu.

X* - obligatoriu începând cu anul 2017, pentru trenurile care circulă pe secţiile de circulaţie interoperabile.

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

 

ORDIN

privind funcţionarea sistemului de plăţi TARGET2 - România

 

Având în vedere prevederile art. 22 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României şi ale art. 404 şi 405 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul dispoziţiilor art. 48 din Legea nr. 312/2004,

Banca Naţională a României emite următorul ordin:

Art. 1. - Prezentul ordin stabileşte regulile de funcţionare a sistemului de plăţi TARGET2 - România, care este componenta naţională a sistemului transeuropean automat de transfer rapid cu decontare pe bază brută în timp real (TARGET2).

Art. 2. - (1) Regulile de funcţionare a sistemului de plăţi TARGET2 - România sunt prevăzute în anexele II, IIa şi V, dispoziţiile referitoare la acordarea creditului pe parcursul zilei (intraday credit) sunt prevăzute în anexa III, dispoziţiile referitoare la operaţiunile de autocolateralizare (auto-collateralisation operations) sunt prevăzute în anexa lila şi procedurile de decontare pentru sistemele auxiliare sunt prevăzute în anexa IV.

(2) Regulile de funcţionare sunt aplicabile participanţilor la sistemul de plăţi TARGET2 - România, care au încheiat cu Banca Naţională a României contractul de participare la sistem prevăzut în anexa I.

(3) Anexele I-V*) fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. - (1) Prezentul ordin intră în vigoare la data de 22 iunie 2015.

(2) Dispoziţiile art. 3 alin. (2) lit. (a) şi (b), art. 16 alin. (2), art. 17 alin. (2), art. 24 alin. (5), art. 25 - art. 26 din anexa II, punctul 9 din apendicele VI, apendicele VII, definiţiile sau părţile de definiţii privind modalitatea lichiditate agregată (AL) din art. 1 al anexei II, referirile la modalitatea AL sau grup AL din art. 23, art. 24 alin. (4)-(7) din anexa II şi din paragrafele 9-11 şi 14 din apendicele VI din anexa II, art. 4 alin. (2) lit. (a) şi (b) din anexa IIa, anexa III, anexa lila, precum şi orice alte dispoziţii privind lichiditatea agregată, creditul pe parcursul zilei (intraday credit) şi operaţiunile de autocolateralizare (auto-collateralisation operations) intră în vigoare la data adoptării de către România a monedei euro.

(3) începând cu data adoptării de către România a monedei euro, Banca Naţională a României va putea acorda participanţilor la TARGET2 - România credit pe parcursul zilei şi facilitatea de autocolateralizare şi va oferi metodele de agregare a lichidităţii prevăzute de regulile de funcţionare a sistemului TARGET2 - România.

Art. 4. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul Băncii Naţionale a României nr. 17/2012 privind funcţionarea sistemului de plăţi TARGET2 - România, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 şi 894 bis din 28 decembrie 2012, cu modificările şi completările ulterioare. Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României,

Mugur Constantin Isărescu

 

Bucureşti, 9 iunie 2015.

Nr. 4.


*) Anexele nr. I-V se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, sos. Panduri nr. 1.

 

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

 

CIRCULARĂ

privind ratele dobânzilor plătite la rezervele minime obligatorii constituite în lei şi în euro începând cu perioada de aplicare 24 mai-23 iunie 2015

 

În baza dispoziţiilor art. 5 şi art. 8 alin. (3) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României,

în aplicarea prevederilor art. 15, 16 şi 17 din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 6/2002 privind regimul rezervelor minime obligatorii, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 48 din Legea nr. 312/2004,

Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României hotărăşte:

Începând cu perioada de aplicare 24 mai-23 iunie 2015 rata dobânzii plătită la rezervele minime obligatorii constituite în lei este de 0,21% pe an, iar rata dobânzii plătită la rezervele minime obligatorii constituite în euro este de 0,17% pe an.

 

Preşedintele Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României,

Mugur Constantin Isărescu

 

Bucureşti, 15 iunie 2015.

Nr. 23.


Copyright 1998-2024
DSC.NET All rights reserved.