MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 424/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 424         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 15 iunie 2015

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 220 din 2 aprilie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

 

Decizia nr. 221 din 2 aprilie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal

 

Decizia nr. 290 din 28 aprilie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi ale art. 1121 alin. (2) lit. b) din Codul penal

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

665. - Ordin al ministrului finanţelor publice pentru modificarea Statutului CEC BANK - S.A., aprobat prin Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 425/2008

 

668. - Ordin al ministrului finanţelor publice pentru aprobarea instrucţiunilor privind valorificarea măsurilor dispuse prin dispoziţia obligatorie, evidenţa acţiunilor de inspecţie, raportarea privind modul de realizare a programelor de activitate şi rezultatele acţiunilor efectuate

 

1.541. - Ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale pentru modificarea anexei nr. 2 la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 1.414/2015 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Comisiei pentru acordarea licenţelor de depozit, a atribuţiilor şi obligaţiilor acesteia, precum şi a componenţei nominale

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN D6MENlUL ENERGIEI

 

            86. - Ordin pentru modificarea şi completarea Regulamentului privind cadrul  organizat de tranzacţionare pe piaţa centralizată de gaze naturale administrată de Operatorul Pieţei de Energie Electrică şi Gaze Naturale OPCOM - S.A., aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 52/2013

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 220

din 2 aprilie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona Maya-Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Bianca Drăghici - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Sindicatul Hidroelectrica Hidrosind, în numele şi pentru membra sa Georgeta Nedelea, în Dosarul nr. 31.691/3/2013(3.062/2014) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 982D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 64 din 24 februarie 2015, pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 85/2006 şi de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (6) teza a două din acelaşi act normativ.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 25 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 31.691/3/2013(3.062/2014), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Hidroelectrica Hidrosind, în numele şi pentru membra sa Georgeta Nedelea, într-un dosar având ca obiect soluţionarea apelului declarat împotriva unei sentinţe civile prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva deciziei de concediere emise în cadrul procedurii insolvenţei.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece s-a încălcat dreptul la protecţie socială a muncii al salariaţilor, principiu consacrat de Constituţie, sub aspectul faptului că nu s-a respectat dreptul de preaviz şi nu a fost informat şi consultat în legătură cu criteriile avute în vedere la concediere.

6. Arată că textul legal criticat înlătură, în cazul angajatorului aflat în insolvenţă, dreptul salariaţilor la consultare şi informare atunci când au loc concedieri colective, drept recunoscut, în general, salariaţilor şi reglementat expres în art. 69 şi următoarele din Codul muncii, aducând o derogare şi cu privire la termenul de preaviz ce trebuie respectat în această situaţie.

7. Consideră că prin Hotărârea din 3 martie 2011, pronunţată în Cauza C-235/10 David Claes şi alţii, în interpretarea Directivei 98/59/CE, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a dat o interpretare directă dreptului fundamental al salariaţilor de a fi consultaţi şi informaţi, inclusiv în procedura insolvenţei (în cazul respectiv societatea se afla chiar în lichidare). În aceste condiţii, în opinia autorului excepţiei, este evident că această hotărâre este generatoare de efecte juridice obligatorii pentru statele membre, în sensul recunoaşterii acestor drepturi.

8. De asemenea, apreciază că prin modul neclar, imprecis şi lipsit de previzibilitate în care textul este formulat nu se poate determina intenţia reală a legiuitorului, dacă a dorit sau nu reglementarea unei derogări de la normele generale privind termenul de preaviz în caz de concediere colectivă, menţionate în Codul muncii, termen de 20 de zile. Se are în vedere faptul că, la data adoptării Legii nr. 85/2006, în Codul muncii era reglementat un termen de 15 zile lucrătoare de preaviz în caz de concediere colectivă, termen modificat în anul 2011, fiind instituit un termen de 20 de zile lucrătoare de preaviz. Or, legea criticată face referire la un termen de 15 zile, care pare a fi o transpunere a termenului existent în forma anterioară a dispoziţiilor în materie din Codul muncii şi care era de 15 zile.

9. Mai arată că expresia folosită „doar preavizul de 15 zile” este de natură a crea confuzie, în sensul dacă aceasta reprezintă o derogare în continuarea derogării din teza iniţială sau, în contextul vechii reglementări a Codului muncii, doar o normă de întărire a normei generale. Neclaritatea şi imprevizibilitatea normei art. 86 alin. (6) teza finală din Legea nr. 85/2006 rezultă şi din faptul că aceasta este contrară reglementării instituite la alin. (5) ai aceluiaşi articol, unde se impune obligaţia „respectării termenelor legale de preaviz”.

10. Astfel, apreciază că cel disponibilizat, precum şi autorităţile competente chemate să aplice legea nu pot avea certitudinea reglementării termenului de preaviz în caz de concediere, întrucât în perioada 2011-2014 nu este clar şi precis reglementat dacă legiuitorul a avut în vedere sau nu b derogare de la norma generală, aplicarea legii depinzând de o interpretare subiectivă.

11. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.

12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare au fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

13. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Referitor la critica de neconstituţionalitate formulată prin raportare la art. 41 alin. (2) din Constituţie, arată că legiuitorul a condiţionat valorificarea unor drepturi de exercitarea acestora în cadrul unei anumite proceduri, reprezintă tocmai o consacrare a normelor constituţionale. Consideră că nici dreptul la un proces echitabil nu este încălcat, deoarece persoanele interesate se pot adresa justiţiei şi se pot prevala de toate garanţiile acestui drept constituţional. Cât priveşte critica formulată prin raportare la art. I alin. (5) din Constituţie, arată că autorul excepţiei este nemulţumit de necorelarea de către legiuitor a dispoziţiilor criticate cu cele din Codul muncii referitoare la termenul de preaviz. Astfel, eventualele necorelări de ordin legislativ dintre dispoziţiile Legii nr. 85/2003 şi cele ale Legii nr. 53/2003 - Codul muncii nu pot forma obiect al controlului de constituţionalitate şi nici nu pot fi invocate drept argument în sprijinul susţinerii neconstituţionalităţii unor reglementări. Examinarea acestora intră în competenţa exclusivă a Parlamentului de a interveni pe calea unor modificări, completări sau abrogări pentru a asigura ordinea juridică necesară.

14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006. potrivit cărora, „Prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare, după data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se va face de urgenţă de către administratorul judiciar/lichidator, fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă. Administratorul judiciar/lichidatorul va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucrătoare.”

17. Curtea reţine că Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei a fost abrogată prin Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, dar şi prevederile art. 343 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora „Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date”, Curtea urmează să analizeze prevederile art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu care a fost sesizată.

18. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 41 alin. (2) privind dreptul la măsuri de protecţie socială. Invocă şi încălcarea art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 29 privind dreptul la informare şi consultare în procedurile de concediere colectivă din Carta socială europeană, art. 27 privind dreptul lucrătorilor la informare şi la consultare în cadrul întreprinderii din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pct. 17 şi 18 privind informarea, consultarea şi participarea lucrătorilor din Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor şi Directiva 98/59/C.E. a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislaţiilor statelor membre cu privire la concedierile colective, transpusă în art. 69 şi următoarele din Codul muncii.

19. De asemenea, invocă şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, respectiv Hotărârea din 3 martie 2011, pronunţată în Cauza C-235/10 - David Claes şi alţii împotriva Landsbanki Luxembourg SA, referitoare la dreptul fundamental al salariaţilor de a fi consultaţi şi informaţi, inclusiv în procedura insolvenţei. Totodată, cu privire la cerinţa de claritate şi previzibilitate a normei legale, invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, şi Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66, jurisprudenţa reţinută şi de Curtea Constituţională, spre exemplu în Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014.

20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare, iar prin Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015*), nepublicată în Monitorul Oficial al României până la data pronunţării prezentei decizii, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 86 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 85/2006 sunt neconstituţionale, iar, în ceea ce priveşte art. 86 alin. (6) teza a două din Legea nr. 85/2006, Curtea a constatat că aceste prevederi sunt constituţionale, în raport cu criticile formulate.

21. Astfel, referitor la prevederile art. 86 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 85/2006, prin decizia de admitere precitată, Curtea a reţinut că o componentă esenţială a dreptului la muncă o reprezintă protecţia socială a muncii ce cuprinde, la rândul ei, aspectele prevăzute în art. 41 alin. (2) din Constituţie, aceasta avându-şi sorgintea în art. 1 alin. (3) din Constituţie, care consacră principiul statului social. Cu privire la garanţiile drepturilor fundamentale la muncă şi la protecţia socială a muncii, Curtea a stabilit că acestea vizează reglementarea legală a raporturilor de muncă, asigurarea stabilităţii acestora, a drepturilor şi obligaţiilor angajatorilor şi ale angajaţilor, ele având menirea, pe de o parte, să asigure desfăşurarea raporturilor juridice de muncă într-un cadru legal, judicios şi echitabil, apărarea deopotrivă a intereselor legitime, atât ale angajatorilor, cât şi ale salariaţilor, şi, pe de altă parte, să împiedice angajatorii să dispună, din propria iniţiativă, încetarea raporturilor de muncă în mod abuziv, nelegal şi nejustificat, şi, corelativ, să asigure exercitarea dreptului de apărare al salariaţilor împotriva oricăror măsuri nelegale sau neîntemeiate.

22. În esenţă, Curtea a reţinut că dreptul la informare şi consultare al angajaţilor, pe de o parte, este reglementat în Carta socială europeană revizuită, iar, pe de altă parte, în art. 69-73 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, texte legale care transpun obligaţii internaţionale asumate de statul român, astfel încât, atât prin prisma tezei întâi, cât şi a tezei a două a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie - teze care cuprind condiţii alternative pentru calificarea unor măsuri de protecţie socială a muncii ca fiind părţi componente ale dreptului fundamental pe care acestea îl consacră -, dreptul la informare şi consultare nu se plasează în coordonatele unei simple opţiuni legislative, ci, din contră, este inerent conţinutului normativ al dreptului fundamental la măsuri de protecţie socială a muncii. În acest context, Curtea a constatat că informarea şi consultarea angajaţilor sunt elemente componente ale dreptului la măsuri de protecţie socială a muncii cu valenţe constituţionale (a se vedea cu privire la această sintagmă şi Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 477 din 12 iulie 2012), alăturându-se, pe cale interpretativă, celor expres menţionate în cuprinsul art. 41 alin. (2) teza a două din Constituţie.

23. În aceste condiţii, Curtea a subliniat că dreptul la informarea şi consultarea angajaţilor în ipoteza concedierilor colective vizează orice procedură de concediere colectivă, indiferent de particularităţile domeniului în care aceasta intervine, legiuitorul putând adecva modul de configurare a dreptului, fără a putea nega, însă, acest drept. Astfel, Curtea a remarcat că prin modul în care legiuitorul a înţeles să reglementeze procedura concedierilor colective în ipoteza unei societăţi aflate în procedura insolvenţei, acesta a negat dreptul la informarea şi consultarea angajaţilor, ceea ce echivalează cu nesocotirea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie. În consecinţă, Curtea a constatat că prevederile art. 86 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 85/2006 sunt neconstituţionale, fiind contrare art. 41 alin. (2) din Constituţie, astfel cum acesta este interpretat, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituţie, prin prisma părţii I pct. 21 şi 29 din Carta socială europeană, revizuită.

24. Într-o atare situaţie, în prezenta cauză, devin incidente prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”.

25. Prin urmare, reţinând că acest caz de inadmisibilitate a intervenit după momentul sesizării Curţii Constituţionale de către instanţa de judecată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 85/2006 urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

26. În procesul de aplicare şi interpretare a legislaţiei incidente în speţa dedusă soluţionării, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, instanţa de judecată urmează să respecte deciziile Curţii Constituţionale atât sub aspectul dispozitivului, cât şi al considerentelor pe care acesta se sprijină. Prin urmare, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, în temeiul deciziei de admitere mai sus menţionate, prezenta decizie poate constitui motiv de revizuire, în condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă.

27. Cu privire la critica prevederilor art. 86 alin. (6) teza a două din Legea nr. 85/2006, Curtea reţine că acestea se referă la termenul de preaviz care se acordă salariaţilor şi care are o durată de 15 zile. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate, raportându-se la dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5), apreciază că prevederile criticate sunt de natură să provoace confuzie, având în vedere faptul că, la data adoptării Legii nr. 85/2006, în Legea nr. 53/2003 - Codul muncii era reglementat un termen de 15 zile lucrătoare de preaviz în caz de concediere colectivă, termen care a fost modificat în anul 2011, fiind instituit un termen de 20 de zile lucrătoare de preaviz, însă Legea nr. 85/2006 nu a fost modificată pentru a prelua acest termen de preaviz de 20 de zile.

28. Prin Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015, precitată în contextul criticii formulate, Curtea a observat că stabilirea duratei termenului de preaviz de 15 zile ţine de opţiunea legiuitorului, având în vedere situaţia specifică a procedurii insolvenţei. Dispoziţiile de lege criticate sunt precise şi previzibile, destinatarul normei juridice fiind capabil să îşi adapteze conduita în funcţie de conţinutul acesteia, astfel încât nu se poate reţine încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie.

29. Totodată, în condiţiile admiterii excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 85/2006, Curtea a reţinut că soluţia legislativă consacrată prin sintagma „doar preavizul de 15 zile lucrătoare” trebuie interpretată în sensul că se referă la o durată a termenului de preaviz mai scurtă decât cea reglementată în dreptul comun, respectiv art. 75 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu respectarea, aşadar, a dreptului la informare şi consultare a angajaţilor.

30. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, referitor la art. 86 alin. (6) teza a două din Legea nr. 85/2006.

31. În ceea ce priveşte pretinsa contrarietate a prevederilor legale criticate cu dispoziţiile art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil din Constituţie şi cu cele ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu motivează concret în ce anume constă această încălcare. În aceste condiţii, Curtea reţine că simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate, astfel încât această critică nu poate fi reţinută.

32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Sindicatul Hidroelectrica Hidrosind, în numele şi pentru membra sa Georgeta Nedelea, în Dosarul nr. 31.691/3/2013(3.062/2014) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată cu prevederile art. 86 alin. (6) teza a două din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei sunt constituţionale în raport cu critici le formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 2 aprilie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici

 


*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 64 din 24 februarie 2015 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 28 aprilie 2015.

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 221

din 2 aprilie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepţie ridicată de Florin Alin Avram în Dosarul nr. 1.623/187/2013 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.023 D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se susţine că concluzia la care autorul excepţiei a ajuns prin compararea dispoziţiilor art. 88 din Codul penal din 1969 cu cele ale art. 85 alin. (5) şi art. 86 alin. (4) lit. c) din Codul penal în vigoare privind instituţia amânării aplicării pedepsei este una eronată. Se arată că, în realitate, prevederile art. 85 alin. (5) şi art. 86 alin. (4) lit. c) din actualul Cod penal sunt mult mai clare în ceea ce priveşte solicitarea revocării măsurii amânării aplicării pedepsei pentru neplata obligaţiilor civile, faţă de cele din Codul penal din 1969 referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei, care îi sunt aplicabile, dar că acestea din urmă trebuie interpretate prin prisma Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 14 din 17 octombrie 2011, pronunţată într-un recurs în interesul legii, care conţine clarificările necesare cu privire la situaţia neplăţii de către persoana condamnată a obligaţiilor civile. Se subliniază, totodată, că neconstituţionalitatea textelor criticate nu poate fi dedusă din compararea acestora cu alte dispoziţii procesual penale, ci prin raportarea lor la prevederile Constituţiei. Se face trimitere, în acest sens, la Decizia Curţii Constituţionale nr. 362 din 24 septembrie 2013.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 7 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1.623/187/2013, Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepţie ridicată de Florin Alin Avram într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului declarat împotriva unei sentinţe penale prin care autorul excepţiei a fost condamnat pentru comiterea infracţiunilor de vătămare corporală, lovire şi alte violenţe, prevăzute de art. 181 şi art. 180 alin. 2 din Codul penal din 1969.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, ca normă tranzitorie, instituie o situaţie de ultraactivitate a legii vechi, care nu mai este în vigoare, şi creează o discriminare între persoane, în sensul în care unii vor beneficia de dispoziţiile mai favorabile ale noului Cod penal. Astfel, dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, care fac trimitere la art. 84 din Codul penal din 1969, creează o situaţie defavorabilă inculpatului în comparaţie cu alte persoane cărora le sunt aplicate dispoziţiile art. 85 alin. (5) şi art. 86 alin. (4) lit. c) din noul Cod penal şi beneficiază de un termen suspensiv până la care revocarea nu se poate produce 3 luni anterior expirării termenului de încercare. Potrivit legislaţiei şi practicii judiciare anterioare, revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul neexecutării obligaţiilor civile putea fi dispusă oricând după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

6. De aceea, autorul criticii consideră că neinstituirea de către legiuitor a unor dispoziţii tranzitorii care să stabilească un cadru similar al revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei celui stabilit pentru revocarea amânării aplicării pedepsei în cazul neîndeplinirii obligaţiilor civile încalcă principiul aplicării legii penale mai favorabile, în măsura în care nu sunt respectate prin similitudine condiţiile acestei instituţii potrivit normelor în vigoare în prezent şi art. 5 din noul Cod penal. Totodată, susţine că, în măsura în care art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 este interpretat restrictiv, în sensul că revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei pentru neîndeplinirea obligaţiilor civile se poate produce în orice moment după pronunţarea hotărârii de condamnare, se încalcă principiul egalităţii în faţa legii, deoarece creează un regim discriminatoriu între persoanele a căror pedeapsă a fost suspendată condiţionat şi persoanele a căror pedeapsă a fost suspendată sub supraveghere.

7. Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate. Consideră că nu este vorba de o problemă de neconstituţionalitate, ci mai degrabă sunt în prezenţa unei interpretări diferite a textelor de lege care ţine exclusiv de puterea de apreciere a instanţei de judecată.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, dispoziţii care au următorul cuprins:

- Art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012: „Regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.”

12. Art. 15 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 prevede că: „Măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menţine şi după intrarea în vigoare a Codului penal.

13. Se susţine că textele criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii şi ale art. 16 alin. (1) cu privire la egalitatea în drepturi.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că instituţia suspendării condiţionate a executării pedepsei nu se mai regăseşte în noul Cod penal intrat în vigoare, potrivit art. 246 din Legea nr. 187/2012, la 1 februarie 2014.

15. În legătură cu acest aspect, prin Decizia nr. 648 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 14 ianuarie 2015, având în vedere că instituţia suspendării condiţionate a executării pedepsei nu a mai fost preluată în noua reglementare, iar această instituţie priveşte modul de executare a pedepsei, Curtea a apreciat că, din perspectiva aplicării legii penale în timp, este justificat ca regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei, precum şi motivele care pot duce la revocarea măsurii să fie supuse legii în vigoare de la momentul aplicării acesteia. Prin urmare, textul de lege atacat nu contravine art. 15 alin. (2) din Constituţie.

16. Cu privire la critica referitoare la înfrângerea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), Curtea constată, de asemenea, că este neîntemeiată, de vreme ce în toate cazurile prevăzute de ipoteza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 se aplică Codul penal din 1969. Comparaţia pe care o face autorul excepţiei de neconstituţionalitate, raportându-se la persoane cărora le sunt aplicabile dispoziţiile art. 85 alin. (5) şi art. 86 alin. (4) lit. c) din noul Cod penal, nu poate fi primită, deoarece aceste dispoziţii reglementează măsurile de supraveghere şi obligaţiile în caz de amânare a aplicării pedepsei, instituţie diferită de suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

17. În ceea ce priveşte critica autorului, nemulţumit de neinstituirea de către legiuitor a unor dispoziţii tranzitorii care să stabilească un cadru similar al revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei celui stabilit pentru revocarea amânării aplicării pedepsei în cazul neîndeplinirii obligaţiilor civile, Curtea reţine că, fiind în prezenţa unor instituţii juridice diferite, şi regimul juridic diferit reglementat de către legiuitor este justificat. În aceste condiţii, Curtea reţine că diferenţa de tratament juridic aplicabilă persoanelor aflate în ipoteza celor două norme legale este justificată tocmai de faptul că acestea nu se află în situaţii juridice similare.

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Florin Alin Avram în Dosarul nr. 1.623/187/2013 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi constată că dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 2 aprilie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 290

din 28 aprilie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi ale art. 1121 alin. (2) lit. b) din Codul penal

 

Daniel Marius Morar - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi ale aii. 1121 alin. (2) lit. b) din Codul penal, excepţie ridicată de Marius Zamfir în Dosarul nr. 3.724/109/2014 al Tribunalului Argeş - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 848D/2014.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocatul Mihai Rapcea, cu împuternicire avocaţială la dosar.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia şi reiterează argumentele invocate în faţa Tribunalului Argeş - Secţia penală referitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi ale art. 1121 alin. (2) lit. b) din Codul penal.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă referitor la dispoziţiile art. 1121 alin. (2) lit. b) din Codul penal, întrucât acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei, respectiv ca neîntemeiată în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Codul penal, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

5. Prin încheierea din 4 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 3.724/109/2014, Tribunalul Argeş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi ale art. 1121 alin. (2) lit. b) din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Marius Zamfir cu ocazia soluţionării unei cereri privind aplicarea legii penale mai favorabile.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 6 alin. (î) din Codul penal încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitor la retroactivitatea legii penale mai favorabile şi ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, precum şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 148 alin. (2) referitor la prioritatea prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene şi a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, raportate la prevederile art. 7 referitor la legalitatea pedepsei şi ale art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie referitor la interzicerea generală a discriminării. Astfel, arată că persoanele condamnate anterior intrării în vigoare a noului Cod penal sunt discriminate faţă de persoanele pentru care procedurile judiciare s-au finalizat printr-o hotărâre definitivă ulterior datei de 1 februarie 2014, cu toate că ambele categorii de persoane se află în aceeaşi situaţie juridică, fiind cercetate pentru infracţiuni comise în aceeaşi perioadă. Instituirea unui tratament diferit în funcţie de momentul în care instanţa de judecată a soluţionat cauza nu are nicio justificare obiectivă şi rezonabilă. În acest sens, face trimitere la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.483 din 8 noiembrie 2011.

7. De asemenea, consideră că dispoziţiile art. 1121 alin. (2) lit. b) din Codul penal încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind retroactivitatea legii penale mai favorabile, ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 44 alin. (8) referitor la interzicerea confiscării averii dobândite licit şi la prezumţia dobândirii licite a averii. Consideră că măsurile dispuse de judecător nu pot fi luate decât pe bază de probe, iar nu pe baza convingerilor acestuia, legea fiind lacunară sub aspectul arătării modului în care judecătorul îşi formează convingerea că bunurile supuse confiscării extinse provin din activităţi infracţionale de natura celor prevăzute la art. 1121 alin. (1) din Codul penal. O astfel de lacună poate conduce la măsuri abuzive atunci când judecătorul dispune măsura confiscării extinse doar pe baza convingerilor, eludând obligaţia legală a arătării probelor pe care şi-a întemeiat convingerea. Conform prevederilor constituţionale, caracterul licitai dobândirii averii se prezumă, iar această prezumţie nu poate fi răsturnată doar pe baza convingerilor judecătorului, ci numai pe bază de probe, în caz contrar fiind afectat dreptul la un proces echitabil al persoanei cu privire la care se ia măsura confiscării extinse.

8. Tribunalul Argeş - Secţia penală apreciază că textul art. 6 alin. (1) din Codul penal este constituţional. Arată că respectivele dispoziţii de lege nu vin în contradicţie cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât art. 15 din vechiul Cod penal avea un caracter facultativ, deci nu reprezenta un drept al condamnatului, ci doar o vocaţie căreia instanţa de judecată putea să-i dea sau să nu-i dea eficienţă, fiind, cu atât mai mult, posibilă apariţia unor soluţii inechitabile în sensul că persoane cu situaţii similare primeau soluţii diferite. În plus, menţionează şi deciziile nr. 8 din 26 mai 2014 şi nr. 14 din 16 iunie 2014 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1121 alin. (2) lit. b) din Codul penal, consideră că acestea necesită o oarecare precizare, întrucât creează posibilitatea formării unor convingeri eronate asupra caracterului licit ori ilicit al dobândirii bunuri lor în discuţie, atât timp cât nu se face dovada fermă a modalităţii de obţinere. Apreciază că, pentru a se elimina orice suspiciune şi eventuale speculaţii, ar fi de dorit ca textul de lege criticat să stabilească criteriile în baza cărora instanţa îşi poate forma convingerea că bunurile respective provin din activităţi infracţionale de natura celor prevăzute în art. 1121 alin. (1) din Codul penal.

9. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 alin. (i) şi ale art. 1121 alin. (2) lit. b) din Codul penal, cel de-al doilea text de lege menţionat fiind introdus prin Legea nr. 63/2012 pentru modificarea şi completarea Codului penal al României şi a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 19 aprilie 2012. Dispoziţiile de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 6 alin. (1): „Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim.”;

- Art. 1121 alin. (2) lit. b): „Confiscarea extinsă se dispune dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: [...] b) instanţa are convingerea că bunurile respective provin din activităţi infracţionale de natura celor prevăzute la alin. (1).”

13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind retroactivitatea legii penale mai favorabile, ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 44 alin. (8) referitor la interzicerea confiscării averii dobândite licit şi la prezumţia dobândirii licite a averii, precum şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 148 alin. (2) referitor la prioritatea prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene şi a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu fată de dispoziţiile contrare din legile interne, raportate la prevederile art. 7 referitor la legalitatea pedepsei şi ale art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie referitor la interzicerea generală a discriminării.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 1121 alin. (2) lit. b) din Codul penal - referitoare la una din cele două condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ pentru dispunerea măsurii confiscării extinse - nu au legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât aceasta are ca obiect o cerere de aplicare a legii penale mai favorabile după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei (..,)”, Prin urmare, ţinând cont de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1121 alin. (2) lit. b) din Codul penal este inadmisibilă.

15. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Codul penal, acestea au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la prevederile art. 15 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie şi ale art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 379 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 7 august 2014, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Codul penal. Prin decizia menţionată, paragrafele 23-25, 26, 30 şi 31, Curtea a reţinut că în cazul unei succesiuni de legi în cursul procesului penal, anterior rămânerii definitive a hotărârii, instanţa trebuie să opereze, în concret, o stabilire a sancţiunii în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute de fiecare dintre aceste legi şi să aplice aceste criterii în limitele legii identificate ca fiind mai favorabilă, luând în considerare şi analizând faptele şi situaţia particulară a fiecărui caz în parte. Referitor la pedepsele definitive, prin aplicarea legii penale mai favorabile, legiuitorul nu a înţeles să repună în discuţie criteriile de stabilire şi individualizare a sancţiunii, ci numai să înlăture de la executare acea parte din sancţiune care excedează maximului prevăzut de legea nouă, respectiv acea sancţiune mai grea care nu mai este prevăzută de legea nouă. Astfel, Curtea a reţinut că legea nouă poate să prevadă o pedeapsă mai uşoară, dar sancţiunea aplicată fie să depăşească maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, fie să nu depăşească acest maxim. Dacă în primul caz se ajunge la executarea unei sancţiuni care nu are corespondent în legea penală în vigoare, acest raţionament nu mai subzistă în cea de-a două ipoteză. Curtea a apreciat că în cea de-a două ipoteză este vorba despre punerea în balanţă a dreptului unei persoane condamnate la aplicarea legii penale mai favorabile, descris mai sus, şi a altor drepturi sau valori constituţionale, precum principiul securităţii raporturilor juridice şi autoritatea de lucru judecat, care pot contracara parţial sau complet acest drept. Astfel, legiuitorul, având sarcina de a echilibra intensitatea încălcării drepturilor fundamentale ale persoanei condamnate şi valorile care justifică această încălcare, a eliminat aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile din Codul penal. Luând în considerare cele statuate în jurisprudenţa proprie, dar şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene referitor la principiul autorităţii de lucru judecat, Curtea a constatat că legiuitorul a limitat aplicarea legii penale mai favorabile în cazul hotărârilor definitive numai la acele cazuri în care sancţiunea aplicată depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, fără ca în acest mod să fie încălcat art. 15 alin. (2) din Constituţie.

16. Referitor la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16, Curtea a constatat că nu este vorba de situaţii identice - unele persoane au fost condamnate definitiv, altele nu au fost condamnate definitiv -, astfel că se justifică în mod obiectiv şi rezonabil tratamentul juridic neomogen la care se referă autorii excepţiei, principiul egalităţii în faţa legii presupunând instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Analizând situaţia persoanelor condamnate definitiv şi a celor în curs de judecată, Curtea a reţinut că, în concret, fiecare dintre aceste persoane beneficiază într-un mod efectiv de legea penală mai favorabilă aplicabilă la momentul judecării cauzelor respective. Acest element, alături de caracterul definitiv al condamnărilor, determină diferenţa dintre situaţia persoanei condamnate pentru o infracţiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969 şi persoanele care se află în curs de judecată.

17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură Să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin decizia mai sus menţionată, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

18. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi ai art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1121 alin. (2) lit. b) din Codul penal, excepţie ridicată de Marius Zamfir în Dosarul nr. 3.724/109/2014 al Tribunalului Argeş - Secţia penală.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar şi constată că dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Argeş - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 28 aprilie 2015.

PREŞEDINTE,

DANIEL MARIUS MORAR

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

pentru modificarea Statutului CEC BANK - S.A., aprobat prin Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 425/2008

În temeiul prevederilor art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 42/2005 privind instituirea unor măsuri de reorganizare a Casei de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. În vederea privatizării, aprobată prin Legea nr. 285/2005, cu modificările ulterioare,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

Art. I. - Statutul CEC BANK - S.A., aprobat prin Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 425/2008, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 4 martie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 7 punctul 7.1, teza I va avea următorul cuprins:

7.1. Capitalul social al Băncii, subscris şi vărsat integral, este de 1.170.443.700 lei, împărţit în 11.704.437 de acţiuni nominative, cu o valoare nominală de 100 lei/acţiune.”

2. Articolul 19 va avea următorul cuprins:

ARTICOLUL 19

Convocarea şi ţinerea şedinţelor Comitetului de direcţie

19.1. Comitetul de direcţie se întruneşte cel puţin o dată pe săptămână sau ori de câte ori este necesar, la convocarea preşedintelui Băncii sau, în lipsa acestuia, a prim-vicepreşedintelui ori, în cazul în care şi acesta lipseşte, la convocarea unuia dintre vicepreşedinţii membri ai Consiliului de administraţie, desemnat de preşedinte, şi ia decizii cu majoritatea absolută a voturilor membrilor săi. În situaţii de paritate de voturi, votul preşedintelui Băncii este decisiv.

19.2. Şedinţele Comitetului de direcţie sunt prezidate de preşedintele Băncii sau, în lipsa acestuia, de către prim-vicepreşedinte ori, în cazul în care şi acesta lipseşte, de către unul dintre vicepreşedinţii membri ai Consiliului de administraţie, desemnat de preşedinte.

19.3. Comitetul de direcţie poate lua decizii în mod operativ fără convocarea şi ţinerea în plen a unei şedinţe, în situaţii urgente ori, când consideră necesar preşedintele Băncii, prin votul unanim al membrilor săi exprimat în scris. Deciziile luate în mod operativ vor fi evidenţiate în procesul-verbal al următoarei şedinţe în plen.

19.4. Participarea membrilor Comitetului de direcţie al Băncii la şedinţele acestuia poate avea loc şi prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanţă, videoconferinţă, teleconferinţă, e-mail, fax, cu respectarea reglementărilor legale şi interne în domeniu privind asigurarea cvorumului. Mijloacele de comunicare la distanţă prevăzute mai sus trebuie să întrunească condiţiile tehnice necesare pentru identificarea participanţilor, participarea efectivă a acestora la şedinţa Comitetului de direcţie şi retransmiterea deliberărilor în mod continuu. Deciziile luate în acest mod vor fi evidenţiate în procesul-verbal al următoarei şedinţe în plen.

19.5. Votul în cadrul Comitetului de direcţie nu poate fi dat prin delegaţie.

19.6. Comitetul de direcţie prezintă trimestrial Consiliului de administraţie o informare asupra îndepliniri) obiectivelor dispuse de Consiliul de administraţie, precum şi asupra investiţiilor şi altor operaţiuni care au modificat patrimoniul acesteia cu valori mai mici de 10% din valoarea activelor nete ale Băncii la data operaţiunii.”

3. Articolul 21 va avea următorul cuprins:

ARTICOLUL 21

Comitetul de audit

21.1. Comitetul de audit este un comitet permanent, independent faţă de Comitetul de direcţie al Băncii, constituit în baza prevederilor Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a reglementărilor emise de Banca Naţională a României. Comitetul de audit asistă Consiliul de administraţie în realizarea atribuţiilor acestuia pe linia auditului intern. Comitetul de audit are funcţie consultativă în ceea ce priveşte strategia şi politica Băncii privind controlul intern, auditul intern şi auditul financiar, respectiv controlul modului în care sunt administrate riscurile.

21.2. Comitetul de audit este format din membri ai Consiliului de administraţie care nu îndeplinesc şi funcţii de conducere.

21.3. Comitetul de audit are următoarele responsabilităţi:

a) supraveghează auditorii interni şi auditorii financiari ai Băncii:

b) monitorizează eficacitatea controlului intern, auditului intern şi administrării riscurilor;

c) recomandă Consiliului de administraţie să supună aprobării adunării generale ordinare a acţionarilor numirea, remunerarea şi revocarea auditorului financiar;

d) analizează şi aprobă sfera de cuprindere şi frecvenţa auditului intern;

e) analizează rapoartele de audit;

f) verifică adoptarea la timp de către Comitetul de direcţie a măsurilor corective necesare pentru a remedia deficienţele legate de control, neconformarea cu cadrul legal şi de reglementare, cu politicile, precum şi cu alte probleme identificate de auditori;

g) supraveghează instituirea de politici contabile de către Bancă.

21.4. Principalele atribuţii ale Comitetului de audit sunt:

a) încurajează comunicarea între membrii Consiliului de administraţie, directorii Băncii, auditul intern, auditorul financiar şi Banca Naţională a României;

b) analizează şi propune spre aprobare Consiliului de administraţie statutul auditului intern, precum şi necesarul de resurse aferente acestei activităţi;

c) aprobă planul de audit şi revizuirea acestuia;

d) asigură relaţia cu auditorul financiar al Băncii, în sensul primirii planului de audit şi analizării constatărilor şi recomandărilor acestuia, precum şi ale altor organe de supraveghere şi control din afara Băncii;

e) analizează şi avizează constatările şi recomandările auditului intern şi planurile pentru implementarea acestora;

f) analizează şi propune spre aprobare Consiliului de administraţie raportul anual privind angajamentele de audit desfăşurate în perioada respectivă, din care să reiasă constatările şi recomandările auditului intern şi modul de implementare a recomandărilor respective de către conducerea structurii auditate;

g) are acces la orice date sau înregistrări necesare îndeplinirii atribuţiilor ce îi revin;

h) poate formula recomandări adresate Consiliului de administraţie privind strategia şi politica Băncii în domeniul controlului intern, auditului intern şi auditului financiar.

21.5. Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comitetului de audit face parte integrantă din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Băncii.”

Art. II. - Cheltuielile de publicare a acestui ordin în Monitorul Oficial al României, Partea I, se suportă de CEC BANK - S.A.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României. Partea I.

 

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 9 iunie 2015.

Nr. 665.

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

pentru aprobarea Instrucţiunilor privind valorificarea măsurilor dispuse prin dispoziţia obligatorie, evidenţa acţiunilor de inspecţie, raportarea privind modul de realizare a programelor de activitate şi rezultatele acţiunilor efectuate

 

Având în vedere prevederile art. 31 din Normele metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 101/2012,

în temeiul art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

Art. 1, - Se aprobă Instrucţiunile privind valorificarea măsurilor dispuse prin dispoziţia obligatorie, evidenţa acţiunilor de inspecţie, raportarea privind modul de realizare a programelor de activitate şi rezultatele acţiunilor efectuate, cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Direcţia generală de inspecţie economico-financiară din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, precum şi direcţiile generale regionale ale finanţelor publice şi Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală vor lua măsuri pentru aplicarea şi ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 9 iunie 2015.

Nr. 668.

 

 

ANEXĂ

 

INSTRUCŢIUNI

privind valorificarea măsurilor dispuse prin dispoziţia obligatorie, evidenţa acţiunilor de inspecţie, raportarea privind modul de realizare a programelor de activitate şi rezultatele acţiunilor efectuate

 

I. Valorificarea măsurilor dispuse prin dispoziţia obligatorie

1. Măsurile dispuse prin dispoziţiile obligatorii emise ca urmare a acţiunilor de inspecţie economico-financiară se centralizează la nivelul fiecărei structuri de inspecţie economico-financiară, într-o situaţie care cuprinde, în principal, informaţii cu privire la entitatea verificată, măsurile dispuse, temeiul de drept şi termenele de ducere la îndeplinire a acestora.

2. Situaţia centralizatoare a măsurilor dispuse se utilizează pentru:

- eliminarea riscului de neducere la îndeplinire a acestora;

- elaborarea de propuneri pentru îmbunătăţirea cadrului legislativ;

- programarea activităţii de inspecţie economico-financiară;

- iniţierea de acţiuni de control;

- identificarea necesităţilor de pregătire profesională.

3. În termen de maximum 5 zile de la scadenţa termenelor de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse, echipa de control procedează la verificarea modului de ducere la îndeplinire, urmărind:

- respectarea termenului prevăzut de art. 28 alin. (12) din Normele metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 101/2012;

- îndeplinirea măsurilor în termenul dispus în dispoziţia obligatorie, procedând la analiza informării transmise de entitate şi a documentelor justificative, după caz.

4. Dacă în urma analizei efectuate cu privire la modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse se constată că entitatea a dus la îndeplinire în totalitate şi la termen măsurile dispuse, echipa de inspecţie economico-financiară întocmeşte un referat prin care propune închiderea acţiunii şi care se arhivează la dosarul acţiunii de control. Referatul cuprinde datele de identificare ale entităţii, măsurile dispuse, termenele şi modul de ducere la îndeplinire a acestora.

5. În situaţia în care entitatea verificată nu informează organul de inspecţie economico-financiară sau informarea transmisă privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin dispoziţia obligatorie este insuficient documentată şi/sau nu rezultă că acesta a dus la îndeplinire măsurile dispuse prin dispoziţia obligatorie, organul de inspecţie economico-financiară solicită entităţii verificate comunicarea, în termen de maximum 10 zile, de clarificări privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor şi/sau documente justificative suplimentare în susţinerea ducerii la îndeplinire a măsurilor.

6. Organul de inspecţie economico-financiară efectuează o acţiune de control la entitate, pentru verificarea modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin dispoziţia obligatorie, în următoarele situaţii:

a) dacă entitatea nu informează organul de inspecţie economico-financiară cu privire la modul de îndeplinire a măsurilor dispuse prin dispoziţia obligatorie;

b) dacă entitatea informează organul de inspecţie economico-financiară că nu a dus la îndeplinire măsurile dispuse prin dispoziţia obligatorie;

c) dacă în termenul prevăzut la pct. 5 nu au fost comunicate clarificări privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor şi/sau documente justificative suplimentare în susţinerea ducerii la îndeplinire a măsurilor dispuse prin dispoziţia obligatorie;

d) dacă din documentele justificative transmise de entitate nu rezultă că măsurile dispuse prin dispoziţia obligatorie au fost duse la îndeplinire în totalitate.

7. După finalizarea acţiunii de control declanşate pentru verificarea modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin dispoziţia obligatorie, prevăzută la pct. 6, organul de control întocmeşte, după caz, următoarele acte:

a) referat, dacă se constată că măsurile dispuse prin dispoziţia obligatorie au fost duse la îndeplinire în totalitate şi la termen;

b) raport de urmărire a îndeplinirii măsurilor dispuse, dacă se constată că măsurile dispuse prin dispoziţia obligatorie nu au fost duse la îndeplinire, au fost duse parţial la îndeplinire sau au fost duse la îndeplinire cu nerespectarea termenelor stabilite.

8. Organul de inspecţie economico-financiară transmite dispoziţia obligatorie organului fiscal competent, pentru ca măsurile dispuse prin dispoziţia obligatorie, care stabilesc în sarcina entităţii verificate sume reprezentând creanţe bugetare, să fie înregistrate, urmărite, încasate şi/sau executate silit, în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

II Evidenţa acţiunilor de inspecţie, raportarea privind modul de realizare a programelor de activitate şi rezultatele acţiunilor efectuate

1. Pentru fiecare acţiune de control, la finalizarea acesteia, echipa de inspecţie întocmeşte fişa rezultatelor acţiunii de control, conform modelului prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentele instrucţiuni, care se arhivează la dosarul acţiunii de control.

2. Informaţiile din fişele rezultatelor se organizează într-o evidenţă a acţiunilor de control, în scopul evitării controalelor paralele sau repetate, al depăşirii duratei verificării şi al creşterii eficienţei activităţii aparatului de inspecţie economico-financiară.

3. Structurile de inspecţie economico-financiară teritoriale transmit lunar, până la data de 10 ale lunii curente pentru luna precedentă şi cumulat de la începutul anului, către Direcţia generală de inspecţie economico-financiară, precum şi la solicitarea conducerii Ministerului Finanţelor Publice raportarea privind modul de realizare a programelor de activitate pentru aparatul de inspecţie economico-financiară şi rezultatele acţiunilor de control efectuate.

4. Direcţia generală de inspecţie economico-financiară prezintă anual, până la data de 31 martie a anului curent pentru anul precedent sau la solicitarea conducerii Ministerului Finanţelor Publice, raportarea privind modul de realizare a programelor de activitate pentru aparatul de inspecţie economico-financiară şi rezultatele acţiunilor de control efectuate.

 

ANEXĂ

la instrucţiuni

 

FIŞA REZULTATELOR ACŢIUNII DE CONTROL

 

1. Echipa de control:...............................................................................................................................

2. Entitatea verificată:.............................................................................................................................

- sediul:.......................................................................................................................................;

- codul de identificare fiscală:.....................................................................................................;

- nr. de înregistrare la registrul comerţului:...................................................................................

3. Obiectivul/Obiectivele acţiunii:.............................................................................................................

4. Data începerii acţiunii:..........................................................................................................................

5. Data terminării acţiunii:..........................................................................................................................

6. Perioada verificată:................................................................................................................................

7. Măsuri dispuse:

                        - număr:..................................................................................................................................................

8. Contravenţii constatate şi sancţiunile contravenţionale aplicate:

- număr:.................................................................................................................................................;

- valoare:...............................................................................................................................................

9. Amenzi contravenţionale încasate:

- număr:................................................................................................................................................;

- valoare:...............................................................................................................................................

10. Imputaţii:

- număr:.................................................................................................................................................;

- valoare:...................................................................................................................................................

11. Bunuri şi valori confiscate:

- număr:................................................................................................................................................;

- valoare:..............................................................................................................................................

12. Acte înaintate:

- organelor de urmărire penală:

- număr procese-verbale:...........................................................................................................;

- valoarea estimată a prejudiciului:..............................................................................................;

- organelor fiscale competente:

- număr acte de control:..............................................................................................................;

- valoarea estimată a creanţelor de natură fiscală:......................................................................

13. Diferenţe în gestiune:..........................................................................................................................

14. Alte rezultate:........................................................................................................................................

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

pentru modificarea anexei nr. 2 la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 1.414/2015 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Comisiei pentru acordarea licenţelor de depozit, a atribuţiilor şi obligaţiilor acesteia, precum şi a componenţei nominale

 

Văzând Referatul de aprobare nr. 160.118 din 12 iunie 2015 al Direcţiei generale politici agricole şi strategii, în temeiul art. 4 alin. (8) din Legea nr. 101/2014 privind măsuri de reglementare a depozitării seminţelor de consum şi a regimului certificatelor de depozit pentru acestea, şi al art. 10 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 1.185/2014 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale emite următorul ordin:

Art. I. - Anexa nr. 2 la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 1.414/2015 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Comisiei pentru acordarea licenţelor de depozit, a atribuţiilor şi obligaţiilor acesteia, precum şi a componenţei nominale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 5 iunie 2015, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Dumitru Daniel Botănoiu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 12 iunie 2015.

Nr. 1.541.

 

ANEXĂ

(Anexe nr. 2 la Ordinul nr. 1.414/2015)

 

COMPONENŢA NOMINALĂ

a Comisiei pentru acordarea licenţelor de depozit

 

1

Silvia Ştefan

preşedinte, Direcţia generală politici agricole şi strategii - Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

2

Mihaela Vartolomei

membru, Direcţia generală politici agricole şi strategii - Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

3

Maria Şerban

membru, Direcţia generală buget finanţe şi fonduri europene - Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

4

Camelia Ionel

membru, Direcţia generală politici agricole şi strategii - Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

5

Nicuşor Ciocănea

membru, reprezentant al A.N.S.V.S.A. - Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor

6

Laurenţiu Baciu

membru, reprezentant al L.A.P.A.R. - Liga Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România

7

Ilie Popescu

membru, reprezentant al L.A.P.A.R. - Liga Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România

8

Ion Cioroianu

membru, reprezentant al PROAGRO - Confederaţia Naţională a Producătorilor din Agricultură, Industria Alimentară şi Servicii Conexe din România

9

Sorin Cezar Dogaru

membru, reprezentant al A.D.C.E.R. - Asociaţia Depozitarilor de Cereale din România

10

Andrei Solomon

membru, reprezentant al A.D.C.E.R. - Asociaţia Depozitarilor de Cereale din România

11

Ofelia Nalbant

membru, reprezentant al A.R.C.PA. - Asociaţia Română a Comercianţilor de Produse Agricole

12

Victor Beznea

membru, reprezentant al A.R.C.P.A. - Asociaţia Română a Comercianţilor de Produse Agricole

13

Aurel Popescu

membru, reprezentant al Rompan - Patronatul Român din Industria de Morărit, Panificaţie şi Produse Făinoase

14

Alexandru Ursache

membru, reprezentant al B.R.M. - Bursa Română de Mărfuri

15

Viorel Marin

membru, reprezentant al C.N.G.S.C. - Comisia Naţională de Gradare a Seminţelor de Consum

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

pentru modificarea şi completarea Regulamentului privind cadrul organizat de tranzacţionare pe piaţa centralizată de gaze naturale administrată de Operatorul Pieţei de Energie Electrică şi Gaze Naturale OPCOM - S.A., aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 52/2013

 

Având în vedere prevederile art. 99 lit. d), ale art. 100 pct. 72 şi ale art. 146 alin. (1) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu prevederile art. 3 şi ale art. 8 alin. (1) din Regulile generale privind piaţa centralizată de gaze naturale, aprobate prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 50/2013, cu modificările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 5 alin. (1) lit. c) şi ale art. 10 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012,

preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei emite următorul ordin:

Art. I. - Regulamentul privind cadrul organizat de tranzacţionare pe piaţa centralizată de gaze naturale administrată de Operatorul Pieţei de Energie Electrică şi Gaze Naturale OPCOM - SA, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 52/2013, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 29 iulie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 1, litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„b) modul de stabilire a ofertelor de vânzare sau cumpărare a gazelor naturale de către participanţii la piaţa centralizată de gaze naturale;”.

2. La articolul 2, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 2. - (1) Prin crearea pieţei centralizate a contractelor bilaterale de gaze naturale se urmăresc: asigurarea transparenţei tranzacţiilor, prin contracte standard de vânzare-cumpărare a gazelor naturale (modalitatea de tranzacţionare PCGN-LN), prin contracte propuse de către iniţiatorii licitaţiilor şi publicate împreună cu ofertele iniţiatoare (modalitatea de tranzacţionare PCGN-LP) şi prin contracte-cadru preagreate de vânzare-cumpărare a gazelor naturale (modalitatea de tranzacţionare PCGN-OTC), egalitatea de şanse şi accesul nediscriminatoriu la resursele de gaze naturale al tuturor participanţilor la piaţă, cu respectarea reglementărilor în vigoare în sectorul gazelor naturale.”

3. Articolul 4 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 4. - (1) în înţelesul prezentului regulament, termenii, expresiile şi abrevierile folosite au semnificaţiile următoare:

a) Convenţie de participare la piaţa centralizată de gaze naturale - convenţia standardizată stabilită de OPCOM - SA, în calitate de operator al pieţei centralizate de gaze naturale şi avizată de autoritatea competentă, ce prevede drepturile şi Obligaţiile reciproce dintre acesta şi fiecare participant la piaţa centralizată a contractelor bilaterale de gaze naturale;

b) corelare - acţiunea realizată în mod automat de platforma de tranzacţionare în cazul ofertelor care îndeplinesc simultan condiţia de preţ, respectiv preţul vânzării este mai mic sau cel mult egal cu preţul cumpărării sau preţul cumpărării este mai mare sau cel puţin egal cu preţul vânzării şi cele două preţuri - de vânzare, respectiv de cumpărare - sunt cele mai bune preţuri din piaţă; în urma corelării se realizează tranzacţia;

c) formularul de încheiere a tranzacţiilor - document emis de OPCOM - SA, în calitate de operator al pieţei centralizate de gaze naturale, prin care notifică o tranzacţie încheiată pe piaţa centralizată a contractelor bilaterale de gaze naturale, care reprezintă obligaţie pentru părţi în ceea ce priveşte semnarea, în conformitate cu datele notificate, a contractului bilateral de vânzare-cumpărare sau subscrierea tranzacţiei contractului-cadru preagreat dintre părţi;

d) intermediere - procedură derulată de administratorii platformei de tranzacţionare, exclusiv pentru modalitatea de tranzacţionare PCGN-OTC, în scopul identificării unui al treilea participant la piaţă, care să accepte încheierea a câte unei tranzacţii cu alţi doi participanţi la piaţă (care au propus cel mai bun preţ de cumpărare şi, respectiv, cel mai bun preţ de vânzare, neeligibili între ei, dar care sunt eligibili cu cel de-al treilea participant, conform listelor albe de eligibilitate);

e) licitaţie publică - PCGN-LP - modalitatea de tranzacţionare pe piaţa centralizată de gaze naturale, conform căreia contractele sunt atribuite prin licitaţie publică, desfăşurată cu respectarea termenelor şi condiţiilor stabilite prin procedurile specifice în vigoare, avizate de ANRE;

f) listă albă de eligibilitate - listă pe care fiecare participant o va menţine şi actualiza pe platforma de tranzacţionare, cuprinzând partenerii eligibili, distinct pe fiecare tip de tranzacţie - de vânzare sau de cumpărare - respectiv pe fiecare tip de produs de tranzacţionare;

g) negociere continuă - modalitatea de negociere în care atât partea iniţiatoare, cât şi partea respondentă îşi pot actualiza ofertele;

h) ofertă de gaze naturale - oferta cu caracteristici bine definite privind cantitatea de gaze naturale oferită spre cumpărare/vânzare, exprimată în unităţi de energie, cu precizarea intenţiei iniţiatorului cu privire la acceptarea atribuirii parţiale sau totale, perioada de livrare, preţul minim solicitat/maxim oferit, ferm stabilite în momentul introducerii lor în piaţă;

i) operator al pieţei centralizate de gaze naturale (OPGN) - persoana juridică titulară de licenţă care asigură administrarea pieţelor centralizate de gaze naturale, cu excepţia pieţei de echilibrare, în vederea tranzacţionării de gaze naturale pe termen scurt, mediu şi lung. În sensul prezentului regulament, operator al pieţei centralizate de gaze naturale este OPCOM - SA;

j) participant la piaţa centralizată de gaze naturale - operatorul economic din sectorul gazelor naturale, titular de licenţă de furnizare emisă de către ANRE, sau clientul care se înscrie şi respectă Convenţia de participare la piaţa centralizată de gaze naturale;

k) PCGN-OTC - modalitate de tranzacţionare pe piaţa centralizată a contractelor bilaterale de gaze naturale, conform căreia contractele sunt atribuite prin negociere dublă continuă;

l) piaţă centralizată a contractelor bilaterale de gaze naturale - cadrul organizat de desfăşurare a tranzacţiilor prin contracte cu livrare fizică de gaze naturale între participanţii la piaţă, organizat şi administrat de OPGN, pe baza unor reguli specifice; tranzacţionarea se poate realiza printr-un ansamblu de modalităţi, având ca bază licitaţia publică, şi are ca scop contractarea gazelor naturale pe termen determinat, la un preţ transparent, stabilit în urma procedurii de licitaţie, rezultat din echilibrul cererii şi al ofertei;

m) platformă de tranzacţionare - sistemul informatic stabilit şi menţinut de OPGN în scopul realizării tranzacţiilor pe piaţa centralizată de gaze naturale;

n) proces combinat licitaţie-negociere - PCGN-LN - modalitatea de tranzacţionare pe piaţa centralizată de gaze naturale conform căreia contractele sunt atribuite printr-un proces combinat de licitaţii şi negociere;

o) Regulament - Regulamentul privind cadrul organizat de tranzacţionare pe piaţa centralizată de gaze naturale administrată de Operatorul Pieţei de Energie Electrică şi Gaze Naturale OPCOM - SA;

p) tranzacţie - convenţie încheiată pe Platforma de tranzacţionare, în urma corelării unei oferte de vânzare cu o ofertă de cumpărare, concretizată într-un rezultat înregistrat în Platforma de tranzacţionare, notificată de OPCOM - S.A. prin Formularul de încheiere a tranzacţiei (care constituie obligaţie pentru părţi în ceea ce priveşte semnarea în conformitate cu datele notificate ale contractului bilateral de vânzare-cumpărare sau subscrierea tranzacţiei contractului-cadru preagreat dintre părţile notificate).

(2) Termenii, expresiile şi abrevierile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), sunt definite conform Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare, Codului civil, precum şi altor acte normative specifice sectorului gazelor naturale în vigoare.”

4. La articolul 6, punctul 6 se modifică şi va avea următorul cuprins:

6. Ofertele care au condus la încheierea de tranzacţii determină obligaţia participanţilor la PCGN-LN, notificaţi prin Formularul de încheiere a tranzacţiei, de a încheia contractul standard aferent tipului de produs standard tranzacţionat, la preţul de atribuire şi pentru cantitatea de gaze naturale aferentă tranzacţiei încheiate la acest preţ, notificate conform rezultatelor licitaţiei de către OPGN.”

5. La articolul 61, după punctul 5 se introduce un nou punct, punctul 51, cu următorul cuprins:

51. Părţile unei tranzacţii sunt notificate asupra rezultatelor licitaţiei de către OPGN, prin Formularul de încheiere a tranzacţiei.”

6. După articolul 61 se introduce un nou articol, articolul fî2, cu următorul cuprins:

Art. 62. - Principiile aplicate pentru tranzacţionarea prin licitaţie publică, în cadrul modalităţii de tranzacţionare denumite PCGN-OTC, sunt următoarele:

1. OPGN defineşte produse standard de vânzare şi cumpărare de gaze naturale, caracterizate prin:

a) profilul livrărilor: livrare în bandă (06,00-06,00 - zi gazieră);

b) perioada de livrare: zi, săptămână, lună, trimestru, semestru, an - clar definite ca dată de începere şi de finalizare a livrării;

c) cantitatea de gaze naturale tranzacţionată printr-un contract;

d) utilizarea contractelor preagreate între părţi. Participanţii vor tranzacţiona pe baza contractelor bilaterale, agreate înainte de participarea la tranzacţionare. În cadrul contractului, sunt stabiliţi toţi termenii contractuali, cu excepţia următoarelor elemente: profilul de livrare, preţul, cantitatea de gaze naturale şi perioada de livrare.

2. Participanţii iniţiază oferte de vânzare sau cumpărare pentru oricare dintre produsele definite conform pct. 1, prin introducerea ofertelor în platforma de tranzacţionare a PCGN-OTC.

3. Pentru tranzacţionarea ofertelor, OPGN programează perioadele de tranzacţionare specifice fiecărui produs standard.

4. Participarea pe PCGN-OTC se realizează luând în considerare operatorii economici înscrişi pe listele albe de eligibilitate, notificate OPGN de către fiecare participant la piaţa.

5. Responsabilitatea conţinutului listei albe de eligibilitate şi actualizării conţinutului său, odată cu modificarea listei de participanţi la PCGN-OTC, revine fiecăruia dintre participanţii la piaţă.

6. OPGN răspunde pentru configurarea şi actualizarea în sistemul de tranzacţionare al pieţei a listelor albe de eligibilitate, comunicate de către participanţii la piaţă.

7. OPGN organizează sesiuni de tranzacţionare în sistem online, care se desfăşoară cu respectarea următoarelor reguli:

a) sesiunile de tranzacţionare sunt organizate în zilele lucrătoare, conform programului de ofertare stabilit de către OPGN;

b) participanţii la piaţă pot introduce simultan atât oferte de cumpărare, cât şi oferte de vânzare pentru acelaşi produs.

8. Pe tot parcursul sesiunii de licitaţie, tranzacţionarea se realizează prin două modalităţi:

a) selectarea (accesare la «click») şi acceptarea ofertei eligibile de vânzare sau de cumpărare în platforma de tranzacţionare. Ofertele neeligibile nu vor putea fi tranzacţionate prin această metodă;

b) corelare automată, cu sau fără iniţierea procedurii de intermediere. În cazul în care pentru un produs PCGN-OTC se ajunge la situaţia de corelare a ofertelor:

(i) acestea sunt corelate automat, dacă ofertele sunt introduse de parteneri eligibili, încheindu-se tranzacţii asumate de către participanţii eligibili ale căror oferte au fost corelate;

(ii) acestea sunt rezervate automat de către platformă, iar administratorul platformei de tranzacţionare va desfăşura activităţile prevăzute pentru procedura de intermediere de încheiere a tranzacţiilor, dacă ofertele sunt introduse de participanţii la piaţă, alţii decât partenerii eligibili.

9. Pe tot parcursul sesiunii de licitaţie este permisă introducerea/modificarea/anularea ordinelor, toate operaţiunile fiind vizualizate în piaţă prin ecranele sistemului de tranzacţionare.

10. Pe parcursul sesiunii de tranzacţionare, în cazul în care ambii parteneri solicită anularea tranzacţiei în termen de maximum 10 minute de la momentul realizării tranzacţiei, OPGN va anula tranzacţia pe platformă.

11. Ofertele care au condus la încheierea de tranzacţii determină obligaţia participanţilor la PCGN-OTC, notificaţi prin Formularul de încheiere a tranzacţiei, de a-şi asuma tranzacţiile şi de a le subscrie contractelor preagreate de vânzare/ cumpărare a gazelor naturale, conform datelor comunicate de OPGN pentru tranzacţiile notificate.”

7. Articolul 10 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 10. - Participanţii la piaţa centralizată de gaze naturale depun garanţii de participare, stabilite în conformitate cu procedurile operaţionale specifice modalităţilor de tranzacţionare PCGN-LN şi PCGN-LP elaborate de OPGN şi avizate de autoritatea competentă.”

8. După secţiunea 6 Participarea la piaţa centralizată de gaze naturale” se introduce o nouă secţiune, secţiunea 61 Tarife”, cuprinzând articolele 131-136, cu următorul cuprins:

61. Tarife

Art. 131.- În calitate de OPGN, pentru activităţile şi serviciile desfăşurate, OPCOM - S.A. percepe următoarele tarife:

a) tariful de înscriere pe piaţa centralizată a contractelor bilaterale de gaze naturale;

b) tariful de administrare a pieţei centralizate a contractelor bilaterale de gaze naturale;

c) tariful de tranzacţionare pe piaţa centralizată a contractelor bilaterale de gaze naturale.

Art. 132. - Tariful de înscriere pe piaţa centralizată a contractelor bilaterale de gaze naturale se percepe o singură dată, la înregistrarea participantului. Factura se emite şi se comunică electronic (pe e-mail), în maximum 5 (cinci) zile lucrătoare de la data solicitării înregistrării.

Art. 133. - Tariful de administrare a pieţei centralizate a contractelor bilaterale de gaze naturale se percepe anual fiecărui participant la piaţă. În primul an, factura se emite şi se comunică electronic (pe e-mail), în maximum 5 (cinci) zile lucrătoare de la data înregistrării, cuprinzând valoarea tarifului, ponderată cu raportul dintre numărul de luni în care participantul este înscris şi numărul de luni din anul calendaristic. Începând cu al doilea an, pentru participanţii înregistraţi, factura se emite în luna decembrie a anului curent pentru anul următor. În situaţia retragerii participantului de pe piaţa centralizată a contractelor bilaterale de gaze naturale, OPGN are obligaţia emiterii facturii de regularizare, în termen de 5 (cinci) zile lucrătoare de la data retragerii acestuia.

Art. 134. - Tariful de tranzacţionare pe piaţa centralizată a contractelor bilaterale de gaze naturale se percepe lunar. Factura se emite şi se comunică electronic (pe e-mail) în primele 3 (trei) zile lucrătoare din luna următoare lunii în care au fost încheiate tranzacţiile de vânzare/cumpărare a gazelor naturale.

Tariful de tranzacţionare se aplică cantităţilor de gaze naturale tranzacţionate în luna respectivă, conform datelor comunicate prin formularele de încheiere a tranzacţiei.

Art. 135. - Participanţii la PCGN-OTC care acceptă intermedierea unei tranzacţii între doi participanţi aflaţi în imposibilitatea tranzacţionării în mod direct, conform listelor albe de eligibilitate, nu vor plăti tariful de tranzacţionare pentru tranzacţiile intermediate.

Art. 136. - Plata facturilor se efectuează de către participanţi prin virament bancar sau cu ordin de plată, în maximum 5 (cinci) zile lucrătoare de la comunicarea facturii. Factura se consideră achitată de către participant la data înregistrării plăţii în contul OPCOM - S.A.”

9. Articolul 14 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 14. - După încheierea fiecărei sesiuni de licitaţie, dar nu mai târziu de ora 18,00 a zilei în care aceasta a fost organizată, OPGN publică pe pagina sa web următoarele informaţii:

a) lista participanţilor la sesiunea de licitaţie, dacă aceasta cuprinde cel puţin 3 (trei) participanţi;

b) rezultatele sesiunii de licitaţie, precizând, pentru fiecare tranzacţie încheiată, următoarele elemente: tipul de produs tranzacţionat, preţul de pornire, preţul de adjudecare, cantitatea contractată şi perioada de livrare (modalitatea de tranzacţionare PCGN-LN şi PCGN-LP), respectiv pentru fiecare produs supus tranzacţionării, următoarele elemente: preţul de atribuire şi cantităţile aferente fiecărui preţ de atribuire înregistrat, preţul maxim de cumpărare şi preţul minim de vânzare propuse în cursul zilei de tranzacţionare, respectiv cantitatea totală tranzacţionată şi preţul mediu ponderat de tranzacţionare (modalitatea de tranzacţionare PCGN-OTC).”

10. După articolul 14 se introduc două noi articole, articolele 141 şi 142, cu următorul cuprins:

Art. 141. - Lista albă de eligibilitate a fiecărui participant pentru modalitatea de tranzacţionare PCGN-OTC se va publica pe pagina web a OPGN.

Art. 142. - Datele referitoare la rezultatele sesiunilor de tranzacţionare vor fi disponibile pe platforma OPGN-OTC timp de cel puţin 2 (doi) ani şi pot fi accesate, prin rapoarte, de către fiecare participant.”

11. Articolul 16 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 16. - OPGN publică pe pagina sa web tarifele percepute pentru serviciul efectuat în calitate de OPGN şi toate procedurile/avizele aferente pieţelor administrate.”

Art. II. - Operatorul Pieţei de Energie Electrică şi Gaze Naturale OPCOM - S.A., în calitate de operator al pieţei centralizate de gaze naturale, şi participanţii la derularea tranzacţiilor pe piaţa centralizată de gaze naturale administrată de Operatorul Pieţei de Energie Electrică şi Gaze Naturale OPCOM - S.A. vor proceda la ducerea la îndeplinire a prezentului ordin, iar compartimentele de specialitate din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei vor urmări respectarea prevederilor acestuia.

Art. III. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 71/2013 pentru aprobarea tarifelor reglementate practicate de operatorul licenţiat al pieţei centralizate din sectorul gazelor naturale - Operatorul Pieţei de Energie Electrică şi de Gaze Naturale OPCOM” -- S.A., publicat în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 604 din 27 septembrie 2013.

Art. IV. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Niculae Havrileţ

 

Bucureşti, 10 iunie 2015.

Nr. 86.

 


Copyright 1998-2024
DSC.NET All rights reserved.