MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 413/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 413         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 11 iunie 2015

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 114 din 10 martie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, în ansamblul său, şi, în special, a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din aceasta

 

Decizia nr. 159 din 17 martie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

362. - Hotărâre privind aprobarea atribuţiilor, precum şi a modului de organizare şi funcţionare a Consiliului de coordonare pentru sistemele de transport inteligente

 

391. - Hotărâre privind transmiterea unui imobil din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor - Regia Naţională a Pădurilor - ROMSILVA în domeniul public al comunei Spanţov, judeţul Călăraşi

 

399. - Hotărâre privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune 2014-2020

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

            83. - Ordin privind aprobarea tarifului reglementat de tranzit perceput de operatorul de transport şi de sistem pentru prestarea serviciului de tranzit al energiei electrice din/spre ţările perimetrice prin sistemul electroenergetic naţional

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 114

din 10 martie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, în ansamblul său, şi, în special, a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din aceasta

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Popescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, în ansamblul său, şi a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, în particular, excepţie ridicată de Ştefan Doboş în Dosarul nr. 492/35/CA/2013 al Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 642D/2014 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal răspunde partea Agenţia Naţională de Integritate, prin Dragoş Vaida, şef serviciu în cadrul Direcţiei generale juridice a Agenţiei Naţionale de Integritate, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 670D/2014, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, excepţie ridicată de Şimon Levente în Dosarul nr. 497/35/CA/2013 - P.I. al Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

4. La apelul nominal răspunde partea Agenţia Naţională de Integritate, prin Dragoş Vaida, şef serviciu în cadrul Direcţiei generale juridice a Agenţiei Naţionale de Integritate, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

6. Reprezentantul Agenţiei Naţionale de Integritate şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării cauzelor.

7. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 670D/2014, la Dosarul nr. 642D/2014, care a fost primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul Reprezentantului Agenţiei Naţionale de Integritate, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care precizează că prevederile de lege criticate, instituind incompatibilităţi pentru aleşii locali, reprezintă măsuri necesare pentru asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice şi garanţii de asigurare a imparţialităţii. De asemenea, prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate reprezintă aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora ocuparea funcţiilor publice are loc în condiţiile legii. În acelaşi timp, arată că dispoziţiile art. 121 din Constituţie nu se opun ca o lege să instituie condiţii pentru un anumit domeniu, pentru o mai bună funcţionare a acestuia invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, spre exemplu, deciziile nr. 203, nr. 204, nr. 207 şi nr. 210 din 29 aprilie 2013. Depune note scrise.

9. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, deciziile nr. 147 din 16 aprilie 2003, nr. 739 şi nr. 754, ambele din 16 decembrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

10. Prin încheierea din 24 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 492/35/CA/2013, Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, în ansamblul său, şi a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, în particular. Excepţia a fost ridicată de Ştefan Doboş într-o cauză având ca obiect cererea de anulare şi suspendare a executării a unui raport de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate privind existenţa stării de conflict de interese/incompatibilitate.

11. Prin încheierea din 26 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 497/35/CA/2013 - P.L, Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003. Excepţia a fost ridicată de Levente Şimon în cauze având ca obiect o cerere de anulare a unui raport de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.

12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate critici de neconstituţionalitate extrinsecă a Legii nr. 161/2003, constând în aceea că expunerea de motive ce însoţeşte Proiectul de lege privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei este extrem de sumară, cuprinzând numai câteva menţiuni generice, fără o dezvoltare punctuală a motivelor care au stat la baza edictării unor astfel de măsuri, ceea ce este contrar art. 73 alin. (1) şi (3), art. 1 alin. (3) şi art. 51 din Constituţie, prin raportare la art. 3 alin. (1), art. 5 alin. (1), art. 6 alin. (3), art. 28 alin. (1) lit. a) şi art. 29 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Încălcarea acestor dispoziţii constituţionale şi a principiului legalităţii conduce şi la încălcarea art. 16 alin. (2) din Constituţie.

13. Invocând aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie (deciziile nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010, nr.1.655 din 28 decembrie 2010, nr. 51 din 25 ianuarie 2012), se apreciază că, în cazul Legii nr. 161/2003, nu au fost îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege. Mai mult, prin modul de acţiune a Guvernului s-a încălcat principiul separaţiei puterilor în stat şi rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare. Se susţine că, prin adoptarea Legii nr. 161/2003, au fost încălcate dispoziţiile Programului de Guvernare, în ceea ce priveşte rolul Parlamentului de reprezentant suprem al poporului român şi unică autoritate legiuitoare a ţării, respectarea separaţiei puterilor în stat, eficientizarea administraţiei publice locale şi creşterea autonomiei locale. De asemenea, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 710 din 6 mai 2009.

14. Ca motive de neconstituţionalitate intrinsecă, autorii excepţiei consideră, în esenţă, că, prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 încalcă principiul accesibilităţii şi previzibilităţii legii. Astfel, utilizând noţiunea de funcţie” pentru o activitate care nu este remunerată” dispoziţiile de lege criticate sunt redactate într-un mod deficitar, lipsit de precizie şi claritate şi contravin normelor de tehnică legislativă, dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil. Sunt invocate aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale privind obligativitatea respectării Constituţiei şi legilor într-un stat de drept (spre exemplu, deciziile nr. 232 din 5 iulie 2001, nr. 234 din 5 iulie 2001, nr. 53 din 25 ianuarie 2011, nr. 13 din 9 februarie 1999, nr. 570 din 29 mai 2012, nr. 615 din 12 iunie 2012, nr. 783 din 26 septembrie 2012, nr. 903 din 6 iulie 2010, nr. 26 din 18 ianuarie 2012), din cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului privind exigenţele de claritate şi previzibilitate a legii şi principiul securităţii raporturilor juridice (spre exemplu, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 16 februarie 2000, pronunţată în Cauza Amann împotriva Elveţiei, paragraful 50, Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunţată în Cauza Beian împotriva României, paragraful 39, Hotărârea din 1 decembrie 2005 pronunţată în Cauza Pădurarii împotriva României, paragraful 92). În acelaşi sens, este invocată şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, spre exemplu Hotărârea din î 5 iulie 2004, pronunţată în Cauza C-459/02-WWy Gerekens şi Asociaţia agricolă Procol pentru promovarea comercializării produselor lactate împotriva Marelui Ducat al Luxemburgului, paragrafele 23 şi 24.

15. Apreciază că reglementarea incompatibilităţilor şi a conflictelor de interese prin mai multe acte normative este contrară Legii nr. 24/2000, fiind necesară reglementarea unitară a materiei incompatibilităţilor şi a conflictelor de interese. Sunt invocate, în acest sens, deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.360 din 21 octombrie 2010 şi nr. 415 din 14 aprilie 2010. Pe de altă parte, în materia autorităţilor publice locale, Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, reglementează incompatibilităţi. Acest paralelism legislativ nu respectă principiul legalităţii, iar prin nerespectarea normelor de tehnică legislativă intervin situaţii de incoerenţă şi instabilitate, contrare principiului securităţii juridice, în componenta privind claritatea şi previzibilitatea legii.

16. De asemenea, prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 încalcă principiile autonomiei locale, întrucât nu au în vedere soluţionarea treburilor publice în interesul populaţiei locale şi nici principiul soluţionării treburilor publice de către autorităţile locale, care sunt cele mai apropiate de cetăţeni. Funcţia” de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local răspunde exigenţelor stabilite de art. 120 alin. (1) şi art. 121 alin. (2) din Constituţie şi art. 3 şi art. 4 alin. (3) şi (4) din Carta autonomiei locale, întrucât vizează soluţionarea treburilor publice în interesul populaţiei locale.

17. Pe de altă parte, prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 îngrădesc în mod nejustificat drepturile primarilor, atât timp cât le limitează dreptul de a reprezenta unitatea administrativ-teritorială în cadrul unei adunări generale a acţionarilor unei societăţi furnizoare de utilităţi publice, deşi această prerogativă se exercită pentru rezolvarea treburilor publice ale comunităţii.

18. Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează că nu sunt justificate motivele de neconstituţionalitate extrinsecă şi nici cele de neconstituţionalitate intrinsecă invocate în ceea ce priveşte Legea nr. 161/2003, în ansamblul său, şi prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din aceeaşi lege. Astfel, la data adoptării Legii nr. 161/2003, cerinţele art. 73 alin. (1) şi (3), art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (2), art. 51 alin. (1) şi art. 101 alin. (1)din Constituţie au fost respectate, actul normativ fiind adoptat prin angajarea răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului, în conformitate cu art. 114 alin. (1) din Constituţie. Totodată, nu se justifică invocarea încălcării principiilor accesibilităţii şi previzibilităţii legii, al securităţii juridice în raport cu prevederile Legii nr. 24/2000, şi nici a dispoziţiilor art. 121 alin. (2) şi art. 11 din Constituţie, fiind respectate principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice.

19. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

20. Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 642D/2014, consideră că Legea nr. 161/2003, în ansamblul său, şi prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din aceasta sunt constituţionale. În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 147 din 16 aprilie 2003 şi consideră că incompatibilitatea funcţiei de primar cu anumite funcţii private nu este o condiţie de eligibilitate, iar înlăturarea ei depinde de voinţa celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două calităţi incompatibile. Astfel, nu se poate îndeplini o funcţie publică care obligă la transparenţa modului de utilizare şi administrare a fondurilor publice, dacă în acelaşi timp o persoană este angrenată şi în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două calităţi ar putea duce la atingerea intereselor generale ale comunităţii şi a principiilor care stau la baza statului de drept. Incompatibilităţile stabilite prin dispoziţiile legale criticate pentru cei care au calitatea prevăzută de ipoteza normei legale reprezintă masuri necesare pentru asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, precum şi pentru prevenirea şi combaterea corupţiei, ce au ca scop garantarea exercitării cu imparţialitate a funcţiilor publice, în deplin acord cu principiile statului de drept. Totodată, în deplin acord cu prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (3), încetarea mandatului intervine în temeiul legii, în situaţia în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunţă la una dintre cele două funcţii incompatibile în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcţie. Arată, totodată, că prevederile legale criticate nu instituie discriminări sau privilegii pe criterii arbitrare şi că dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2), art. 51, art. 58 alin. (1), art. 73 alin. (1) şi (3), art. 101 alin. (1), art. 120 alin. (1) şi art. 121 alin. (2) din Constituţie nu au incidenţă în cauză.

21. În Dosarul nr. 670D/2014, Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 este inadmisibilă, deoarece, în speţă, este în discuţie o problemă de interpretare şi aplicare a legii, ceea ce excedează controlului de constituţionalitate.

22. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, notele scrise depuse de partea Agenţia Naţională de Integritate, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

23. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. I alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

24. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei^ în ansamblul său, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, şi, în special, prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din aceasta, având următorul cuprins: „Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu:

f) funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional;.”

25. În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (2) potrivit căruia „Nimeni nu este mai presus de lege”, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 61 privind rolul şi structura Parlamentului, art. 73 alin. (1) şi (3) privind categoriile de legi, art. 74 alin. (1) şi (3) privind iniţiativa legislativă, art. 102 alin. (1) privind rolul şi structura Guvernului, art. 114 privind angajarea răspunderii Guvernului, art. 120 alin. (1) privind principiile de bază ale administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale şi art. 121 privind autorităţile comunale şi orăşeneşti.

26. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile Legii nr. 161/2003, în ansamblul său, şi ale art. 87 alin. (1) lit. f) din aceasta, în special, au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici similare, în acest sens fiind Decizia nr. 147 din 16 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, Decizia nr. 739 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 18 februarie 2015, Decizia nr. 754 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 17 februarie 2015, Deciziile nr. 2 şi nr. 3 din 15 ianuarie 2015, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 4 martie 2015.

27. Astfel, referitor la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, Curtea a reţinut că Legea privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei a fost supusă controlului anterior de constituţionalitate, pe calea obiecţiei de neconstituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 147 din 16 aprilie 2003, citată anterior, Curtea a constatat că procedura de adoptare a Legii privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei este constituţională. Cu acel prilej, Curtea a statuat, în esenţă, că reglementările supuse controlului de constituţionalitate, adoptate prin angajarea răspunderii Guvernului în faţa Camerei Deputaţilor şi Senatului, nu se abat de la regulile întocmirii unui proiect de lege, aşa cum sunt stabilite prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Având în vedere scopul unic al noii reglementări cuprinse în Legea privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, modul în care aceasta este structurată nu este de natură să afecteze dispoziţiile art. 113 alin. (1) din Constituţia din anul 1991 (care au devenit art. 114 din Constituţia republicată în anul 2003) şi nici pe cele ale art. 3 şi 12 din Legea nr. 24/2000.

28. Referitor la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, Curtea a reţinut, în esenţă, că prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 instituie una dintre incompatibilităţile specifice funcţiilor publice de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean. Astfel, funcţiile menţionate sunt incompatibile cu funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional. Din analiza textului de lege dedus controlului de constituţionalitate, în raport de exigenţele principiului securităţii juridice, prin prisma normelor constituţionale invocate şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea a constatat că acestea sunt norme clare, previzibile, care stabilesc cât se poate de precis conduita aleşilor locali.

29. De asemenea, Curtea a constatat că instituirea prin textul de lege criticat a incompatibilităţii menţionate este o opţiune a legiuitorului şi se circumscrie scopului legii de înlăturare a cauzelor şi condiţiilor care determină corupţia, astfel încât funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional să nu constituie un factor generator de corupţie în cazul persoanelor care exercită funcţia de primar, viceprimar, primar general, viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte sau vicepreşedinte al consiliului judeţean.

30. Curtea a mai precizat că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate în cazul primarului, viceprimarului, primarului general, viceprimarului municipiului Bucureşti, preşedintelui şi vicepreşedintele consiliului judeţean, care exercită funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional, revine instanţei judecătoreşti, care, cu prilejul soluţionării acţiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, analizează particularităţile fiecărei speţe, în lumina dispoziţiilor legale cu incidenţă în materie, astfel încât soluţia dispusă să corespundă scopului legii de asigurare a imparţialităţii, protejare a interesului social şi evitare a conflictului de interese.

31. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, soluţia şi considerentele cuprinse în deciziile anterior menţionate îşi găsesc aplicabilitatea şi în cauza de faţă.

32. Distinct de acestea, Curtea reţine că instituirea prin lege a unor incompatibilităţi pentru funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind autorităţile comunale şi orăşeneşti, care, prin art. 121 alin. (2), stabilesc că primarii şi consiliile locale funcţionează în condiţiile legii. De asemenea, potrivit art. 16 alin. (3) din Constituţie, demnităţile şi funcţiile publice se exercită în condiţiile legii, astfel încât activitatea primarilor şi viceprimarilor, precum şi a preşedinţilor şi vicepreşedinţilor consiliilor judeţene, a consilierilor locali şi a consilierilor judeţeni trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul Ie-a edictat în vederea creării cadrului de funcţionare a acestora.

33. În fine, Curtea constată că invocarea celorlalte dispoziţii din Legea fundamentală nu are relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ştefan Doboş în Dosarul nr. 492735/CA/2013 şi de Levente Şimon în Dosarul nr. 497/35/CA/2013 - P. I. ale Curţii de Apel Oradea - Secţia a I l-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, în ansamblul său şi, în special, prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din aceasta sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 10 martie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Popescu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 159

din 17 martie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Popescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Valeriu Dragomir în Dosarul nr. 1.424/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 813D/2014 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal răspunde, pentru partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, consilierul juridic în cadrul Direcţiei juridice, Mihai Ionescu, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009 şi Decizia nr. 1.475 din 10 noiembrie 2009.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă de Guvernului nr. 24/2008, sens în care invocă, în esenţă, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

5. Prin încheierea din 26 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1.424/2/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008. Excepţia a fost ridicată de Valeriu Dragomir într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, încălcarea prezumţiei de nevinovăţie, deoarece prevederile de lege criticate, prin art. 2 lit. a), lasă loc unei interpretări abuzive, punând semnul egalităţii între calitatea de lucrător al Securităţii şi desfăşurarea de activităţi prin care s-au suprimat ori îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului şi creează premisele unei forme de răspundere morală şi juridică pentru simpla participare la activitatea fostelor servicii de informaţii, fără a stabili vreo formă de vinovăţie. Inducând ideea prezumţiei de vinovăţie colectivă pentru toţi lucrătorii fostei Securităţi, se încalcă dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Constituţie.

7. În acelaşi timp, susţine că prevederile legale criticate contravin art. 126 alin. (5) din Constituţie, deoarece acordă Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii atribuţii jurisdicţionale. Or, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii trebuie să fie o autoritate administrativă autonomă, fără atribuţii jurisdicţionale, iar unicul scop al acesteia să fie de a permite cetăţeanului accesul la propriul dosar, în calitatea sa de „depozitar şi administrator” al documentelor întocmite de fosta Securitate.

8. Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se substituie unei instanţe judecătoreşti, exercitând o jurisdicţie specifică în cadrul căreia administrează probe şi dă un verdict privind calitatea de lucrător al Securităţii, în timp ce persoana vizată nu are posibilitatea de a se apăra în faţa Colegiului Consiliului, care emite note de constatare a calităţii de lucrător al Securităţii.

9. Totodată, prin introducerea unei acţiuni în constatare, fără a avea o legitimare procesuală activă, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se subrogă în dreptul cetăţeanului de a avea acces liber la justiţie pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, şi se substituie instituţiei Avocatul Poporului. Astfel, prin art. 8 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 se realizează o extindere nepermisă a sferei titularilor dreptului de acces liber la justiţie, dincolo de limitele sale constituţionale. Cu alte cuvinte, prevederile legale criticate convertesc dreptul de acces liber la justiţie într-o obligaţie. Pe de altă parte, persoana verificată nu are posibilitatea de a se apăra în faţa Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

10. De asemenea, desemnarea Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ ca unică instanţă judecătorească competentă în ceea ce priveşte acţiunile în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii este neconstituţională, de vreme ce adeverinţele prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 din ordonanţa de urgenţă pot fi contestate, de orice persoană interesată, în faţa instanţei de contencios administrativ competente teritorial. Pe de altă parte, persoanei verificate i se îngrădeşte posibilitatea exercitării dreptului la apărare în faţa unei instanţe de judecată apropriate de domiciliul său. Prin reglementarea contradictorie referitoare la instanţa competentă în soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva adeverinţelor prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9, comparativ cu cea din aii. 11 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă privind instanţa judecătorească competentă să soluţioneze acţiunea în constatare introdusă de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, se creează o inegalitate de tratament juridic, contrară dispoziţiilor art. 16 din Constituţie,

11. De asemenea, susţine că instanţele de contencios administrativ nu pot avea competenţa materială de a se pronunţa asupra unor aspecte sau fapte ce ţin de regulamentele sau comandamentele militare specifice.

12. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând că nu a fost pronunţată o decizie de admitere a unei excepţii de neconstituţionalitate cu privire la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, în sensul urmărit de autorul excepţiei, apreciază că argumentele invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate nu relevă existenţa unui conflict între prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, şi dispoziţiile Constituţiei şi, prin urmare, excepţia este neîntemeiată.

13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

14. Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere formulat anterior în Dosarele Curţii Constituţionale nr. 309D/2014, nr. 481D/2014 şi nr. 217D/2014, exprimat în sensul constituţionalităţii prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008.

15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.

18. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 58 alin. (1) privind numirea şi rolul Avocatului Poporului şi art. 126 privind instanţele judecătoreşti.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, a constatat că sintagmele „indiferent sub ce formaşi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii” cuprinse în art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 sunt neconstituţionale. De asemenea, prin Decizia nr. 107 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 30 aprilie 2014, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 referitor la comunicarea notelor de constatare şi a adeverinţelor emise de Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat că aceste prevederi sunt neconstituţionale. Însă, în prezenta cauză, autorul excepţiei invocă alte critici de neconstituţionalitate decât cele admise, prin deciziile menţionate.

20. Totodată, Curtea reţine că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate exercitat din perspectiva unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare. În acest sens, sunt, cu titlu de exemplu: Decizia nr. 159 din 23 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 285 din 27 aprilie 2012, Decizia nr. 546 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 27 iulie 2011, Decizia nr. 1.309 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 845 din 29 noiembrie 2011, Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 381 din 9 iunie 2010. Astfel, Curtea a reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 urmăreşte deconspirarea prin consemnarea publică a acestor persoane, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

21. Curtea a mai statuat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a realizat o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuţii jurisdicţionale, iar actele sale privind accesul la dosar şi deconspirarea Securităţii sunt supuse controlului instanţelor de judecată.

22. Totodată, legitimarea procesuală a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de a introduce cererea în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii se justifică prin interesul general pe care, în actualul context istoric, societatea românească îl manifestă faţă de consemnarea publică a celor care au fost lucrători sau colaboratori ai Securităţii. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că acţiunile promovate de Consiliu nu tind la obţinerea unei condamnări judiciare, consecinţa acestora rezumându-se la simpla aducere la cunoştinţa publică a soluţiilor pronunţate de instanţele judecătoreşti în acţiunile în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.380 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2011).

23. Aşadar, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau colaborator al acesteia este introdusă la o instanţă de judecată a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, prevederile de lege criticate nu sunt de natură să plaseze Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în afara cadrului constituţional, respectând dispoziţiile art. 126 din Constituţie (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009).

24. În cadrul acţiunii în constatare promovate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, pârâtul nu trebuie să îşi demonstreze propria nevinovăţie, revenind instanţei de judecată obligaţia de a administra tot probatoriul pe baza căruia să pronunţe soluţia (a se vedea în acest sens Decizia nr. 455 din 8 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 30 iunie 2012). De altfel, Curtea nu a reţinut nici critica vizând presupusa încălcare a dispoziţiilor art. 23 alin. (11) din Constituţie, întrucât acestea se aplică numai în materie penală, dispunând că, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.

25. De asemenea, Curtea a constatat netemeinicia criticilor referitoare la nesocotirea dispoziţiilor art. 58 alin. (1) din Constituţie care statuează cu privire la rolul Avocatului Poporului de apărător al drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice. Posibilitatea pe care o are Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de a promova acţiuni în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia nu reprezintă o substituire în atribuţiile instituţiei Avocatului Poporului. Această instituţie dispune de mecanisme specifice, determinate în mod cuprinzător şi detaliat în Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 277 din 15 aprilie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, de natură să asigure în mod eficient realizarea rolului său constituţional (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.377 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 27 ianuarie 2011).

26. Cu privire la o critică similară referitoare la competenţa exclusivă a unei instanţe judecătoreşti de soluţionare a cauzelor având ca obiect constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, şi anume Secţia de contencios administrativ si fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, Curtea a observat, prin Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, că, potrivit art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie, justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti, a căror competenţă este stabilită numai prin lege. Or, dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 respectă exigenţele constituţionale invocate, inclusiv cele prevăzute de art. 126 alin. (5) referitoare la interdicţia înfiinţării de instanţe extraordinare.

27. În legătură cu critica de neconstituţionalitate susţinută din perspectiva stabilirii competenţei instanţelor de contencios administrativ de a se pronunţa asupra unor acte de comandament cu caracter militar, Curtea a constatat că prevederile legale criticate nu reglementează controlul judecătoresc al unor acte de comandament cu caracter militar. Controlul legalităţii sau temeiniciei unor astfel de acte excedează cadrului normativ al ordonanţei de urgenţă criticate, obiectul de reglementare al acesteia fiind în mod univoc menţionat, şi anume „accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii” (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 219 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 24 aprilie 2012).

28. Curtea nu a reţinut nici încălcarea principiului egalităţii în drepturi prevăzut de art. 16 din Constituţie, statuând că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 este aplicabilă în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, fără a institui privilegii sau discriminări pe criterii arbitrare (a se vedea Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011).

29. Distinct de acestea, Curtea a reţinut că aprecierea întrunirii cumulative a condiţiilor prevăzute de lege pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii revine instanţei judecătoreşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscala Curţii de Apel Bucureşti. Asemenea aspecte reprezintă, aşadar, probleme ce ţin exclusiv de interpretarea şi aplicarea legii, fiind de competenţa instanţei judecătoreşti, iar nu a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată (a se vedea, în sensul celor de mai sus, Decizia nr. 27 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 21 martie 2013).

30. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Valeriu Dragomir în Dosarul nr. 1.424/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 martie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Popescu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea atribuţiilor, precum şi a modului de organizare şi funcţionare a Consiliului de coordonare pentru sistemele de transport inteligente

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 8 alin. (3) şi (11) din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2012 privind implementarea sistemelor de transport inteligente în domeniul transportului rutier şi pentru realizarea interfeţelor cu alte moduri de transport, aprobată prin Legea nr. 221/2012,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă atribuţiile, precum şi modul de organizare şi funcţionare a Consiliului de coordonare pentru sistemele de transport inteligente, denumit în continuare CC STI, cuprinse în Regulamentul privind atribuţiile, modul de organizare şi funcţionare a CC STI, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne,

Gabriel Oprea

Ministrul transporturilor,

Ioan Rus

Ministrul pentru societatea informaţională,

Sorin Mihai Grindeanu

Ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Nicolae-Liviu Dragnea

Ministrul economiei, comerţului şi turismului,

Mihai Tudose

Ministrul sănătăţii,

Nicolae Bănicioiu

p. Ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice,

Vasile Şalaru,

secretar de stat

Ministrul mediului, apelor şi pădurilor,

Graţiela Leocadia Gavrilescu

Ministrul apărării naţionale,

Mircea Duşa

Ministrul afacerilor externe

Bogdan Lucian Aurescu

 

Bucureşti, 20 mai 2015.

Mr. 362.

 

ANEXĂ

 

REGULAMENT

privind atribuţiile, modul de organizare şi funcţionare a consiliului de coordonare pentru sistemele de transport inteligente

 

Art. 1. - (1) Consiliul de coordonare pentru sistemele de transport inteligente, denumit în continuare CC STI, constituit potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 7/2012 privind implementarea sistemelor de transport inteligente în domeniul transportului rutier şi pentru realizarea interfeţelor cu alte moduri de transport, aprobată prin Legea nr. 221/2012, este organizat în cadrul Ministerului Transporturilor şi funcţionează ca structură fără personalitate juridică.

(2) CC STI este alcătuit din reprezentanţi ai:

a) Ministerului Transporturilor (MT);

b) Ministerului pentru Societatea Informaţională (MSI);

c) Ministerului Afacerilor Interne (MAI);

d) Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP);

e) Ministerului Economiei, Comerţului şi Turismului (MECT);

f) Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice (MECS);

g) Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor (MMAP); h) Ministerului Sănătăţii (MS);

i) Ministerului Apărării Naţionale (MApN); j) Serviciului de Telecomunicaţii Speciale (STS); k) Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM);

l) Agenţiei Spaţiale Române (ROŞA);

m) Asociaţiei de Standardizare din România (ASRO);

n) Institutului Naţional de Statistică (INS);

o) Asociaţiei Municipiilor din România;

p) Asociaţiei Oraşelor din România;

q) Asociaţiei Comunelor din România;

r) Uniunii Naţionale a Consiliilor Judeţene din România.

(3) Instituţiile publice şi structurile asociative prevăzute la alin. (2) îşi desemnează reprezentanţii, prin act administrativ al conducătorilor acestora, după cum urmează:

a) un reprezentant la nivel de secretar de stat sau asimilat acestuia, preşedinte sau împuternicit al acestuia, după caz, în calitate de membru titular;

b) un reprezentant în calitate de membru supleant.

(4) în absenţa membrului titular, membrul supleant participă cu drepturi depline la şedinţele CC STI.

(5) Preşedinţia CC STI este asigurată de MT şi vicepreşedinţia de MSI.

(6) Secretariatul CC STI este asigurat de MT, prin direcţia de specialitate desemnată în acest sens prin ordin al ministrului transporturilor.

(7) CC STI îşi poate constitui, prin decizie, un grup de lucru interinstituţional, denumit în continuare GLI STI, alcătuit din:

a) experţi din cadrul instituţiilor publice prevăzute la alin. (2), desemnaţi prin act administrativ de către conducătorii acestora; şi

b) experţi din cadrul structurilor asociative prevăzute la alin. (2), desemnaţi prin decizie/hotărâre de către conducătorii acestora.

(8) CC STI poate fi sprijinit în activitatea sa de un grup tehnic cu rol consultativ, denumit în continuare GT STI, alcătuit din reprezentanţi ai: furnizorilor relevanţi de servicii STI, asociaţiilor de utilizatori, operatorilor de transport, constructorilor de autovehicule, partenerilor sociali, asociaţiilor profesionale, precum şi ai altor entităţi interesate.

(9 ) Procedura de constituire şi consultare a GT STI se stabileşte prin decizia CC STI.

Art. 2. - CC STI asigură coordonarea, la nivel naţional, a acţiunilor necesare implementării Ordonanţei Guvernului nr. 7/2012, aprobată prin Legea nr. 221/2012, precum şi realizării cooperării între instituţiile care au responsabilităţi în domeniile în legătură cu care se implementează servicii şi aplicaţii STI care fac obiectul acestei ordonanţe a Guvernului, act normativ ce transpune în legislaţia internă prevederile Directivei 2010/40/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 iulie 2010 privind cadrul pentru implementarea sistemelor de transport inteligente în domeniul transportului rutier şi pentru interfeţele cu alte moduri de transport, denumită în continuare Directiva STI,

Art. 3. - În conformitate cu reglementările în vigoare, CC STI îndeplineşte următoarele atribuţii;

a) coordonează elaborarea Strategiei naţionale privind STI în domeniul transportului rutier şi pentru realizarea interfeţelor cu alte moduri de transport, denumită în continuare Strategia naţională STI, precum şi a Planului naţional de acţiuni pentru punerea în aplicare a acesteia, denumit în continuare Plan de acţiuni STI;

b) supune aprobării Guvernului, prin MT, Strategia naţională STI, precum şi Planul de acţiuni STI;

c) urmăreşte stadiul implementării Strategiei naţionale STI şi a Planului de acţiuni STI şi formulează recomandări instituţiilor publice şi structurilor asociative reprezentate în CC STI în vederea îndeplinirii corespunzătoare a sarcinilor care le revin;

d) formulează recomandări autorităţilor competente privind reglementările, standardele şi acţiunile necesare implementării Ordonanţei Guvernului nr. 7/2012, aprobată prin Legea nr. 221/2012, şi realizării cooperării între autorităţile care au responsabilităţi în domeniile în legătură cu care se implementează servicii şi aplicaţii STI care fac obiectul acestei ordonanţe a Guvernului;

e) stabileşte instituţiile responsabile pentru fiecare domeniu şi acţiune prioritară prevăzute în Directiva STI în vederea participării la elaborarea unei poziţii coordonate, coerente şi integrate a României în cadrul consultărilor premergătoare adoptării de către Comisia Europeană a actelor delegate cu privire la acţiunile prioritare prevăzute de Directiva STI;

f) stabileşte instituţiile responsabile pentru implementarea actelor normative subsecvente Directivei STI;

g) propune instituţiilor responsabile măsuri necesare pentru implementarea actelor normative subsecvente Directivei STI;

h) informează Guvernul asupra resurselor necesare implementării Strategiei naţionale STI şi a Planului de acţiuni STI;

i) încurajează participarea factorilor de interes la lucrările comitetelor tehnice de standardizare ce desfăşoară activităţi în domeniul STI;

j) stabileşte temele de dezbatere, precum şi acţiunile şi termenele de realizare a acestora pentru GLI STI, în baza Planului de acţiuni STI;

k) face propuneri privind temele de dezbatere ale GT STI;

l) avizează rapoartele de progres privind implementarea acţiunilor menţionate în Raportul iniţial, prevăzut la art. 17 alin. (1) din Directiva STI, cât şi raportările conform cerinţelor regulamentelor delegate specifice acţiunilor prioritare din Directiva STI;

m) emite decizii privind atribuţiile, organizarea şi funcţionarea CC STI în sensul prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 7/2012, aprobată prin Legea nr. 221/2012.

Art. 4. - La emiterea actelor administrative în domeniul STI, conducătorii autorităţilor publice vor avea în vedere recomandările formulate de către CC STI prin decizie, în conformitate cu reglementările în vigoare.

Art. 5. - Preşedintele CC STI îndeplineşte următoarele atribuţii:

a) propune agenda şedinţelor CC STI;

b) emite dispoziţia de convocare a membrilor CC STI;

c) aprobă materialele ce urmează a fi transmise membrilor CC STI, în vederea discutării acestora în cadrul şedinţelor CC STI;

d) conduce lucrările CC STI;

e) semnează deciziile CC STI;

f) monitorizează realizarea Planului de acţiuni STI;

g) solicită membrilor CC STI rapoarte privind stadiul de realizare a sarcinilor ce le revin din Planul de acţiuni STI;

h) convoacă, ori de câte ori este necesar, GLI STI şi GT STI;

i) prezintă Guvernului, semestrial, informări cu privire la stadiul implementării Strategiei naţionale STI, precum şi a Planului de acţiuni STI;

j) aprobă elementele de mandat şi rapoartele experţilor desemnaţi conform art. 1 alin. (7) şi/sau art. 1 alin. (8), după caz, care reprezintă România în cadrul consultărilor premergătoare adoptării de către Comisia Europeană a actelor delegate cu privire la acţiunile prioritare prevăzute de Directiva STI, în conformitate cu reglementările în vigoare.

Art. 6. - Vicepreşedintele CC STI asigură preşedinţia CC STI în lipsa preşedintelui.

Art. 7. - Secretariatul CC STI îndeplineşte următoarele atribuţii:

a) convoacă membrii CC STI prin dispoziţia preşedintelui CC STI;

b) pregăteşte şi transmite documentele şi materialele necesare convocării şedinţelor CC STI;

c) primeşte, distribuie şi sintetizează propunerile şi comentariile transmise de membrii CC STI sau de persoanele cu statut de invitat;

d) asigură evidenţa documentelor primite de la membrii CC STI sau, după caz, a persoanelor cu statut de invitat, precum şi a materialelor rezultate în urma şedinţelor CC STI;

e) asigură, între şedinţe, asistenţa logistică necesară membrilor CC STI;

f) întocmeşte minutele şedinţelor CC STI; asigură publicarea deciziilor CC STI pe site-ul MT;

g) îndeplineşte orice alte activităţi legate de asigurarea bunei desfăşurări a activităţii CC STI;

h) centralizează informaţiile primite de la membrii CC STI, în vederea elaborării rapoartelor de progres privind implementarea acţiunilor menţionate în raportul iniţial, prevăzut la art. 17 alin. (1) din Directiva STI, cât şi informaţiile solicitate conform cerinţelor regulamentelor delegate specifice acţiunilor prioritare din Directiva STI;

i) stabileşte, după caz, lista invitaţilor la şedinţele CC STI.

Art. 8. - (1) Şedinţele CC STI se organizează semestrial, la sediul MT, şi ori de câte ori este necesar, la iniţiativa preşedintelui sau la solicitarea motivată a unei treimi din numărul membrilor CC STI.

(2) Convocarea şedinţelor, transmiterea invitaţiilor şi a agendei către membri şi invitaţi se fac de secretariatul CC STI, cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de data fiecărei şedinţe, Documentele supuse dezbaterii vor fi transmise cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de data convocării.

(3) Propunerile de completare/modificare a agendei preliminare se transmit secretariatului CC STI, prin e-mail sau fax, în termen de două zile lucrătoare de la data transmiterii acesteia. Orice propunere primită de completare/modificare a agendei va fi transmisă imediat către toţi membrii CC STI.

(4) Secretariatul CC STI poate furniza membrilor şi invitaţilor la şedinţele CC STI, până în preziua şedinţei şi chiar în cadrul şedinţei, alte informaţii relevante cu privire la ordinea de zi, astfel încât aceştia să aibă la dispoziţie cele mai recente informaţii cu privire la subiectele aflate pe agendă.

(5) Convocarea şedinţelor CC STI se face întotdeauna în scris, invitaţiile fiind transmise prin fax, e-mail sau poştă. Materialele aferente fiecărei şedinţe se vor transmite prin e-mail, atât membrului titular CC STI, cât şi membrului supleant CC STI.

(6) La începutul fiecărei şedinţe se adoptă agenda şi se discută şi se aprobă minuta şedinţei precedente a CC STI.

(7) CC STI poate formula recomandări, emite avize şi adoptă decizii.

(8) Deciziile adoptate în cadrul CC STI se vor comunica de către secretariatul CC STI tuturor membrilor, în maximum 5 zile lucrătoare de la data şedinţei.

(9) Minuta şedinţei, întocmită de secretariatul CC STI, se transmite prin e-mail membrilor şi invitaţilor la reuniunile CC STI în termen de 5 zile lucrătoare de la data şedinţei.

(10) Observaţiile asupra minutei pot fi transmise secretariatului CC STI, prin e-mail, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la transmiterea acesteia. Dacă la expirarea acestui termen nu au fost primite observaţii, se consideră textul propus ca fiind final.

(11) Observaţiile sunt consemnate în anexa la minuta şi sunt avute în vedere de secretariatul CC STI la întocmirea textului final al minutei. Documentul final şi anexele sunt transmise prin e-mail membrilor şi invitaţilor la reuniunea CC STI, cel mai târziu în 15 zile lucrătoare de la data şedinţei.

(12) Membrii CC STI prezintă în cadrul şedinţelor CC STI, la solicitarea preşedintelui CC STI, rapoarte privind stadiul realizării sarcinilor ce le revin din Planul de acţiuni STI.

Art. 9. - (1) Şedinţele CC STI se desfăşoară numai în prezenţa majorităţii membrilor săi. Dacă nu este îndeplinită această condiţie, şedinţa se reprogramează pentru o dată ulterioară care se comunică de secretariatul CC STI.

(2) Deciziile în cadrul CC STI se iau în unanimitate şi/sau prin consens.

Art. 10. - (1) GLI STI asigură suportul tehnic de specialitate membrilor CC STI şi îndeplineşte atribuţiile stabilite de CC STI.

(2) Atribuţiile, precum şi modul de organizare şi funcţionare al GLI STI se stabilesc prin regulament adoptat prin decizia CC STI.

(3) GLI STI se reuneşte la solicitarea preşedintelui CC STI. Art. 11. - GT STI se reuneşte la solicitarea preşedintelui

CC STI, ori de câte ori CC STI consideră necesară consultarea GT STI pe probleme tehnice de specialitate.

Art. 12. - La şedinţele CC STI pot participa, în calitate de invitaţi, şi alte persoane din cadrul instituţiilor publice şi structurilor asociative prevăzute la art. 1 alin. (2), persoane din mediul academic, mediul privat, reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale şi ai altor structuri, cu rol consultativ.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind transmiterea unui imobil din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor - Regia Naţională a Pădurilor – ROMSILVA în domeniul public al comunei Spanţov, judeţul Călăraşi

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, ai art. 9 alin. (1) şi art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 869 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Se aprobă transmiterea unui imobil, compus din teren şi construcţii, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, din domeniul

public al statului şi din administrarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor - Regia Naţională a Pădurilor - ROMSILVA în domeniul public al comunei Spanţov, judeţul Călăraşi.

(2) După transmiterea imobilului prevăzut la alin. (1), Consiliul Local al Comunei Spanţov va finaliza în zonă prin finanţare internă şi din fonduri ale Uniunii Europene nerambursabile, după caz, în termen de 8 ani de la data preluării, următoarele obiective de investiţii: club multidisciplinar pentru elevi cu cercuri aplicative, complex sportiv multifuncţional, cu instalaţie de nocturnă şi pensiune; parc de agrement cu spaţii verzi, alei pietonale şi locuri dejoacă pentru copii; platformă pentru susţinerea de spectacole în aer liber şi sistematizarea zonei prin crearea de reţele edilitar gospodăreşti.

(3) în cazul în care obiectivele nu se realizează în termenul prevăzut la alin. (2), imobilul revine în domeniul public al statului şi în administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor-ROMSILVA, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Art. 2. - Predarea-preluarea imobilului transmis potrivit ari 1 se face pe bază de protocol încheiat între părţile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 3. - Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor îşi va actualiza în mod corespunzător datele din evidenţa cantităţi v-valorică şi, împreună cu Ministerul Finanţelor Publice, va opera modificarea corespunzătoare a anexei nr. 12 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul mediului, apelor şi pădurilor,

Graţiela Leocadia Gavrilescu

Ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Sevil Shhaideh

Ministrul finanţelor publice.

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 27 mai 2015.

Nr. 391.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale imobilului care se transmite din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor - Regia Naţională a Pădurilor - ROMSILVA în domeniul public al comunei Spanţov, judeţul Călăraşi

 

 

Nr. MFP

Codul de clasificare

Denumirea bunului

Adresa/Carte funciară/Nr. cadastral

 

Valoarea de inventar

(lei)

Elementele-cadru de descriere tehnică/ capacitate/bucăţi/ valoare contabilă

Persoana juridică de la care se transmite imobilul

Persoana juridica la care se transmite imobilul

105.213

8.27.01

Imobil

Comuna Spanţov, judeţul Călăraşi, fost pichet de grăniceri (49-30)

CF 20103

Tarlaua 24

Parcela 1210

80.170

Suprafaţa terenului = 5,400 mp

Suprafaţa construită = 380 mp,

din care:

- Suprafaţă C1 = 228 mp;

- Suprafaţă C2 = 11 mp;

- Suprafaţă C3 = 61 mp;

- Suprafaţă C4 = 13 mp;

- Suprafaţă C5 = 10 mp;

- Suprafaţă C6 = 56 mp;

- Suprafaţă C7 = 1 mp.

CF. 20103

Tarlaua 24, parcela 1210

CF. 20103

Statul român, din administrarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor - Regia Naţională a Pădurilor ROMSILVA

CUI -1590120

Domeniul public al comunei Spanţov, judeţul Călăraşi

CUI: 4293957

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune 2014-2020

 

Având în vedere prevederile Regulamentului (UE) nr. 1.303/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziţii comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime, precum şi de stabilire a unor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului, cu modificările ulterioare, ale Regulamentului (UE) nr. 1.301/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare regională şi dispoziţiile specifice aplicabile obiectivului referitor la investiţiile pentru creşterea economică şi locuri de muncă şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.080/2006, cu modificările ulterioare, ale Regulamentului (UE) nr. 1.304/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul social european şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.081/2006 al Consiliului, cu modificările ulterioare, ale Regulamentului (UE) nr. 1.300/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.084/2006, cu modificările ulterioare, precum şi ale Regulamentului (UE, EUROATOM) nr. 966/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind Normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii şi de abrogare a Regulamentului (CE, EURATOM) nr. 1.605/2002 al Consiliului, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 65 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Obiectul prezentei hotărâri îl constituie stabilirea cadrului legal privind eligibilitatea cheltuielilor efectuate de beneficiari în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele finanţate din Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune şi din cofinanţarea naţională.

(2) Programele de cooperare teritorială europeană sunt exceptate de la aplicarea prevederilor prezentei hotărâri.

(3) Termenii Fondul european de dezvoltare regională”, Fondul social european” şi Fondul de coeziune”, denumite în continuare fonduri, „program”, axă prioritară”, autoritate de management”, autoritate de certificare”, organism intermediar”, beneficiar”, operaţiune”, proiect major”, operaţiune generatoare de venituri nete”, instrumente financiare”, ajutor de stat”, strategie de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunităţii” au înţelesul prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unor dispoziţii comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime, precum şi de stabilire a unor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1.083/2006 al Consiliului.

(4) în înţelesul prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) contract de finanţare reprezintă un act juridic supus regulilor de drept public, cu titlu oneros pentru beneficiar, de adeziune, comutativ şi sinalagmatic prin care se stabilesc drepturile şi obligaţiile corelative ale părţilor în vederea implementării operaţiunilor;

b) decizie/ordin de finanţare reprezintă actul unilateral intern prin care autoritatea de management/organismul intermediar acordă asistenţă financiară nerambursabilă instituţiei din care face parte;

c) admisibilitatea proiectelor majore de investiţii reprezintă îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 101 paragraful 1 lit. a)-i) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013, în ceea ce priveşte informaţiile care trebuie prezentate Comisiei Europene pentru aprobarea proiectului major;

d) ordinul de aprobare a depunerii cererilor de rambursare de către beneficiari reprezintă documentul emis de către ordonatorul de credite al instituţiei care îndeplineşte funcţia de autoritate de management după transmiterea notificării prevăzute la art. 102 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013 sau, după caz, după stabilirea admisibilităţii de către structurile de specialitate din cadrul Comisiei Europene şi aprobă depunerea de cereri de rambursare, confirmând că un proiect major respectă criteriile de selecţie aprobate pentru programul respectiv;

e) costuri directe reprezintă costurile care pot fi atribuite unei anumite activităţi individuale din cadrul operaţiunii şi pentru care este demonstrată legătura cu activitatea în cauză;

f) costurile directe de personal reprezintă costurile definite la lit. e) care derivă din încheierea de raporturi de serviciu/de muncă, inclusiv contribuţiile angajatului şi angajatorului, CU respectarea prevederilor Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi costurile rezultate din contracte de servicii încheiate cu personal extern beneficiarului, conform prevederilor legale în vigoare;

g) situri abandonate reprezintă zonele strict determinate care au fost constatate ca abandonate de către instanţele de judecată sau cele ai căror proprietari au declarat că renunţă la proprietate, conform art. 889 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare;

h) liber de orice sarcini reprezintă condiţia de a nu exista niciun act sau fapt juridic care împiedică sau limitează, total sau parţial, exercitarea unuia sau mai multor atribute ale dreptului de proprietate, astfel încât proprietarul să poată exercita cele trei atribute aferente dreptului său de proprietate în mod absolut, exclusiv şi perpetuu.

Art. 2. - (1) Fără a încălca prevederile art. 3 şi 4, pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii cu caracter general:

a) să fie angajată de către beneficiar şi plătită de acesta în condiţiile legii între 1 ianuarie 2014 şi 31 decembrie 2023, respectiv între 1 septembrie 2013 şi 31 decembrie 2023 pentru cheltuielile efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin Iniţiativa privind ocuparea forţei de muncă în rândul tinerilor, cu respectarea perioadei de implementare stabilită de către autoritatea de management prin contractul/decizia/ordinul de finanţare;

b) să fie însoţită de facturi emise în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale sau a statului în care acestea au fost emise ori de alte documente contabile pe baza cărora se înregistrează obligaţia de plată şi de documente justificative privind efectuarea plăţii şi realitatea cheltuielii efectuate, pe baza cărora cheltuielile să poată fi verificate/controlate/auditate, cu respectarea prevederilor art. 131 alin. (2) şi (4) din Regulamentul (UE)nr. 1.303/2013;

c) să fie în conformitate cu prevederile programului;

d) să fie în conformitate cu contractul/decizia/ordinul de finanţare, încheiat între autoritatea de management sau organismul intermediar şi beneficiar, cu respectarea art. 65 alin. (11), art. 70, art. 71, art. 125 alin. (1) şi art. 140 din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013;

e) să fie rezonabilă şi necesară realizării operaţiunii;

f) să respecte prevederile legislaţiei Uniunii Europene şi naţionale aplicabile;

g) să fie înregistrată în contabilitatea beneficiarului, cu respectarea prevederilor art. 67 din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013

(2) în cazul operaţiunilor aflate sub incidenţa ajutorului de stat, potrivit prevederilor art. 107 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene, prevederile prezentului act normativ se completează cu normele ajutorului de stat aplicabile.

(3) În cazul cheltuielilor aferente instrumentelor financiare, normele prevăzute în prezenta hotărâre se completează cu normele specifice instrumentelor financiare.

(4) în cazul cheltuielilor aferente instrumentului strategie de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunităţii, prevederile alin. (1) se completează cu prevederile art. 35 din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013.

(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. b), cheltuielile efectuate în cadrul operaţiunilor sunt eligibile cu excepţiile prevăzute la art. 131 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013.

(6) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. a) şi b), cheltuielile din cadrul schemelor de ajutor de stat sunt eligibile în conformitate cu prevederile art. 131 alin. (4) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013.

(7) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. d)r cheltuielile realizate în cadrul proiectelor majore, aşa cum sunt definite la art. 100 din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013, pentru care s-a transmis o notificare către Comisia Europeană, cu respectarea prevederilor art. 102 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013, sau s-a stabilit admisibilitatea de către Comisia Europeană, cu respectarea prevederilor art. 1 alin. (4) lit. c), dar care nu au fost aprobate corespunzător prevederilor art. 102 din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013, sunt eligibile în conformitate cu prevederile art. 65 din acelaşi regulament, dar numai dacă a fost emis ordinul de aprobare a depunerii cererilor de rambursare de către beneficiari.

(8) Cheltuielile efectuate în cadrul unui proiect major pot fi incluse într-o aplicaţie de plată potrivit prevederilor art. 102 alin. (6) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013. În cazul în care, în aplicarea art. 102 din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013, Comisia Europeană refuză să contribuie integral sau parţial la finanţarea proiectului major, cheltuielile rambursate beneficiarilor până la data aducerii la cunoştinţă a deciziei vor fi recuperate în conformitate cu legislaţia în vigoare, iar declaraţia de cheltuieli transmisă Comisiei Europene după adoptarea acestei decizii este rectificată corespunzător.

(9) în conformitate cu prevederile art. 65 alin. (6) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013, cheltuielile realizate în cadrul operaţiunilor care au fost încheiate în mod fizic sau implementate integral înainte de depunerea de către beneficiar a cererii de finanţare în cadrul programului nu sunt eligibile indiferent dacă toate plăţile aferente au fost efectuate de către beneficiar.

Art. 3. - Prin excepţie de la prevederile art. 2 alin. (1) lit. a), contribuţia în natură este considerată eligibilă, în conformitate cu prevederile art. 2, dacă îndeplineşte prevederile art. 69 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013, precum şi următoarele condiţii specifice:

a) obiectul contribuţiei în natură a fost achiziţionat sau construit din alte surse de finanţare decât cele nerambursabile publice;

b) imobilele definite conform prevederilor legale în vigoare trebuie să fie libere de orice sarcini sau interdicţii ce afectează implementarea operaţiunii şi să nu facă obiectul unor litigii având ca obiect dreptul invocat de către potenţialul beneficiar, aflate în curs de soluţionare la instanţele judecătoreşti, la momentul depunerii cererii de finanţare.

Art. 4. - Prin excepţie de la prevederile art. 2 alin. (1) lit. a), amortizarea este considerată cheltuială eligibilă dacă respectă celelalte prevederi aplicabile de la art. 2 şi pe cele ale art. 69 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013.

Art. 5. - (1) Costurile determinate în formele prevăzute la art. 67 alin. (1) lit. b)-d) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013 sunt eligibile în condiţiile prevăzute la art. 67 alin. (3) şi (4) din acelaşi regulament, conform metodei de calcul şi condiţiilor stabilite prin ordin comun al ministrului fondurilor europene şi, după caz, al ministrului coordonator al autorităţii de management, cu avizul ministrului finanţelor publice, respectând prevederile art. 67 alin. (5) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013.

(2) în aplicarea art. 67 alin. (1) lit. d) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013, ordinul comun prevăzut la alin. (1) detaliază şi lista cheltuielilor care intră în componenţa costurilor directe, respectiv a costurilor directe de personal, după caz, aşa cum sunt acestea definite la art. 1 alin. (4) lit. e) şi f).

Art. 6. - (1) Costul achiziţiei de teren cu sau fără construcţii este eligibil în limita a 10%, respectiv 15% în cazul siturilor abandonate şi al siturilor utilizate anterior pentru activităţi industriale care conţin clădiri, din totalul cheltuielilor eligibile ale operaţiunii, potrivit art. 69 alin. (3) lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013.

(2) în aplicarea alin. (1), procentul de eligibilitate poate fi mai mare, în cazuri excepţionale şi justificate, numai pentru operaţiunile privind conservarea mediului, iar condiţiile specifice fiecărei situaţii şi limitele acestora vor fi stabilite prin ghidurile solicitantului şi cu respectarea următoarelor condiţii:

a) achiziţia de teren a fost făcută în conformitate cu prevederile contractului /deciziei/ordinului de finanţare;

b) achiziţia este făcută de către sau în numele unei instituţii publice;

c) terenul este utilizat pentru destinaţia stabilită, cu respectarea clauzelor/condiţiilor din contractul/decizia/ordinul de finanţare şi pe perioada stabilită.

(3) în cazul în care se achiziţionează o clădire în vederea demolării şi utilizării ulterioare a terenului în scopul atingerii obiectivelor operaţiunii, este eligibil numai costul achiziţiei terenului, dacă respectă prevederile alin. (1) şi, după caz, prevederile alin. (2).

Art. 7. - Costul de achiziţie al imobilelor deja construite, cu excepţia cazului prevăzut la art. 6 alin. (3), inclusiv terenul pe care se află construcţia, este eligibil dacă sunt îndeplinite prevederile art. 2, precum şi următoarele condiţii specifice:

a) operaţiunea nu beneficiază de finanţare din Fondul social european în aplicarea art. 13 alin. (4) din Regulamentul (UE) nr. 1.304/2013, cu excepţia cazurilor în care se aplică prevederile art. 98 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013 şi art. 2 alin. (2);

b) imobilul nu a fost achiziţionat/construit prin intermediul unei finanţări nerambursabile publice în ultimii 10 ani;

c) imobilul este strict necesar implementării operaţiunii;

d) costul de achiziţie al imobilului este certificat de un evaluator, independent de beneficiarul operaţiunii şi autorizat, conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 99/2013, cu modificările şi completările ulterioare, care să confirme că preţul acestuia nu excede valoarea de piaţă, luând în calcul caracteristicile tehnice ale imobilului.

Art. 8. - (1) în cazul operaţiunilor generatoare de venituri nete, cheltuielile sunt eligibile dacă respectă prevederile art. 61 şi art. 65 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013.

(2) în cazul operaţiunilor generatoare de venituri nete pentru care cheltuielile eligibile nu au putut fi calculate conform prevederilor alin. (1), beneficiarul are obligaţia returnării sumelor calculate de autoritatea de management conform prevederilor art. 61 alin. (6) şi (7) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013, urmând ca Autoritatea de certificare să deducă sumele corespunzătoare din cheltuielile declarate Comisiei.

(3) în cazul în care beneficiarul nu îşi îndeplineşte obligaţia prevăzută la alin. (2), Autoritatea de management recuperează sumele cu aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea”, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau fondurilor publice naţionale aferente acestora, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 142/2012. cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 9. - În cazul leasingului, cheltuielile sunt eligibile dacă respectă cumulativ prevederile art. 2 şi următoarele condiţii specifice:

a) beneficiarul operaţiunii este utilizatorul bunurilor care fac obiectul contractului de leasing;

b) ratele de leasing plătite de utilizator sunt aferente contractului de leasing;

c) ratele de leasing sunt eligibile exclusiv pentru perioada de implementare a contractului/deciziei/ordinului de finanţare;

d) în cazul achiziţionării bunului, valoarea cumulată a ratelor de leasing rambursată nu depăşeşte valoarea de intrare a bunului în contabilitatea proiectului;

e) sunt respectate prevederile art. 11.

Art. 10. - Cheltuielile pentru achiziţia de autovehicule sau alte mijloace de transport, achiziţionate inclusiv în modalitatea prevăzută la art. 9, sunt eligibile dacă sunt indispensabile activităţilor prevăzute la art. 59 din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013 sau managementului operaţiunii. Valoarea cheltuielilor eligibile nu depăşeşte echivalentul a 15.000 euro, fără TVA, pentru fiecare autovehicul sau alte mijloc de transport achiziţionat.

Art. 11. - Prin excepţie de la prevederile art. 10, cheltuielile pentru achiziţia de autovehicule sau alte mijloace de transport, achiziţionate inclusiv în modalitatea prevăzută la art. 9, sunt eligibile peste plafonul echivalentului a 15.000 euro, fără TVA, dacă autovehiculele sau mijloacele de transport, inclusiv mijloace destinate transportului public de călători, sunt indispensabile şi sunt destinate exclusiv atingerii obiectivului operaţiunii. Caracteristicile tehnice ale autovehiculelor şi mijloacelor de transport trebuie să fie adecvate în raport cu activităţile operaţiunii.

Art. 12. - (1) Cu respectarea prevederilor art. 69 alin. (3) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013, cheltuiala cu taxa pe valoarea adăugată este eligibilă dacă este nerecuperabilă, potrivit legii.

(2) Pentru a fi eligibilă, cheltuiala prevăzută la alin. (1) trebuie să fie aferentă unor cheltuieli eligibile efectuate în cadrul proiectelor finanţate din fonduri.

(3) Instrucţiunile de aplicare a prevederilor alin. (1) se aprobă prin ordin comun al ministrului fondurilor europene şi al ministrului finanţelor publice în termen de 30 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei hotărâri.

Art. 13. - Următoarele categorii de cheltuieli nu sunt eligibile:

a) cheltuielile cu achiziţia de terenuri cu sau fără construcţii, care depăşesc limitele prevăzute la art. 69 alin. (3) lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013, şi cheltuielile prevăzute la art. 69 alin. (3) lit. a) şi c);

b) pentru Fondul european de dezvoltare regională, cheltuielile aferente activităţilor prevăzute la art. 3 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 1.301/2013;

c) pentru Fondul de coeziune, cheltuielile aferente activităţilor prevăzute la art. 2 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 1.300/2013;

d) pentru Fondul social european, cheltuielile prevăzute la art. 13 alin. (4) din Regulamentul (UE) nr. 1.304/2013;

e) achiziţia de echipamente şi autovehicule sau mijloace de transport second-hand;

f) amenzi, penalităţi, cheltuieli de judecată şi cheltuieli de arbitraj;

g) cheltuielile efectuate peste plafoanele specifice stabilite de autorităţile de management prin ghidul solicitantului, în aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. e);

h) cheltuielile excluse de la finanţare de autorităţile de management prin ghidul solicitantului, în aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. e), corespunzător specificului programului şi particularităţilor operaţiunilor.

Art. 14. - (1) Autorităţile de management au obligaţia să asigure verificarea respectării condiţiilor aplicabile, prevăzute în prezenta hotărâre, în procesul de evaluare a cererilor de finanţare, în procesul de contractare aferent încheierii contractului/deciziei/ordinului de finanţare, precum şi procesul de verificare a cererilor de rambursare.

(2) Ministerul Fondurilor Europene, în calitate de coordonator, potrivit prevederilor art. 11 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2013, cu modificările şi completările ulterioare, poate emite ordine şi instrucţiuni în aplicarea prezentei hotărâri, după consultarea prealabilă a autorităţilor de management.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul fondurilor europene,

Marius Nica

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

Ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Sevil Shhaideh

p. Ministrul afacerilor externe,

George Ciamba,

secretar de stat

 

Bucureşti, 27 mai 2015.

Nr. 399.

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

AUTORITATEA NAŢIONALA DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

privind aprobarea tarifului reglementat de tranzit perceput de operatorul de transport şi de sistem pentru prestarea serviciului de tranzit al energiei electrice din/spre ţările perimetrice prin sistemul electroenergetic naţional

 

Având în vedere prevederile art. 75 alin. (1) lit. b) şi ale art. 76 alin. (1) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, ale Regulamentul (CE) nr. 714/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condiţiile de acces la reţea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.228/2003, ale Regulamentului (UE) nr. 838/2010 al Comisiei din 23 septembrie 2010 privind stabilirea orientărilor referitoare la mecanismul compensărilor între operatorii de sisteme de transport şi abordarea comună de reglementare în domeniul stabilirii taxelor de transport, precum şi ale Procedurii operaţionale Mecanismul de compensare a efectelor utilizării reţelelor electrice de transport pentru tranzite de energie electrică între operatorii de transport şi de sistem”, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 6/2010, cu modificările ulterioare,

în temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012,

preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă aplicarea de către Compania Naţională de Transportai Energiei Electrice Transelectrica” - S.A. a tarifului reglementat de tranzit de 0,6 euro/MWh, exclusiv TVA, pentru prestarea serviciului de tranzit al energiei electrice din/spre ţările perimetrice prin sistemul electroenergetic naţional.

Art. 2. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 18/2013 privind tariful reglementat de tranzit perceput de operatorul de transport şi de sistem pentru prestarea serviciului de tranzit al energiei electrice din/spre ţările perimetrice prin Sistemul electroenergetic naţional, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 1 aprilie 2013.

Art. 3. - Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica” - S.A. duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin, iar departamentele de specialitate din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei urmăresc respectarea acestora.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Niculae Havrileţ

 

Bucureşti, 2 iunie 2015.

Nr. 83.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.