MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 504/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 504         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 8 iulie 2015

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

175. - Lege privind ratificarea celui de-ai treilea Protocol adiţional dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova, semnat la Chişinău la 10 decembrie 2013, la Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind implementarea programului de asistenţa tehnică şi financiară în baza unui ajutor financiar nerambursabil în valoare de 100 milioane de euro acordat de România Republicii Moldova, semnat la Bucureşti la 27 aprilie 2010

 

Al treilea Protocol adiţional dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova la Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind implementarea programului de asistenţă tehnică şi financiară în baza unui ajutor financiar nerambursabil în valoare de 100 milioane de euro acordat de România Republicii Moldova, semnat la Bucureşti la 27 aprilie 2010

 

596. - Decret pentru promulgarea Legii privind ratificarea celui de-ai treilea Protocol adiţional dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova, semnat la Chişinău la 10 decembrie 2013, la Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind implementarea programului de asistenţă tehnică şi financiară în baza unui ajutor financiar nerambursabil în valoare de 100 milioane de euro acordat de România Republicii Moldova, semnat la Bucureşti la 27 aprilie 2010

 

192. - Lege pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

622. - Decret privind promulgarea Legii pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

195. - Lege pentru completarea Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă

 

625. - Decret privind promulgarea Legii pentru completarea Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă

 

627. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

628. - Decret privind conferirea Ordinului Naţional Serviciul Credincios în grad de Mare Cruce

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 318 din 30 aprilie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 50 lit. b) teza a două din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Decizia nr. 350 din 7 mai 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) penultima teză din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 370 din 14 mai 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cum parării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

            256. - Ordin al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice privind acordarea titlului de parc industrial Societăţii „DIBO” - S.A.

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

24. - Circulară privind lansarea în circulaţie a unei monede din alamă cu caracter comemorativ, dedicată împlinirii a 10 ani de la denominarea monedei naţionale

 

Rectificări la:

 - Hotărârea Guvernului nr. 67/2014

 

LEGI ŞI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

privind ratificarea celui de-al treilea Protocol adiţional dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova, semnat la Chişinău la 10 decembrie 2013, la Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind implementarea programului de asistenţă tehnică şi financiară în baza unui ajutor financiar nerambursabil în valoare de 100 milioane de euro acordat de România Republicii Moldova, semnat la Bucureşti la 27 aprilie 2010

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. 1. - Se ratifică cel de-al treilea Protocol adiţional dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova, semnat la Chişinău la 10 decembrie 2013, la Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind implementarea programului de asistenţă tehnică şi financiară în baza unui ajutor financiar nerambursabil în valoare de 100 milioane de euro acordat de România Republicii Moldova, semnat la Bucureşti la 27 aprilie 2010, ratificat prin Legea nr. 12/2011.

Art. 2. - (1) Acceptul privind finanţarea propunerilor de proiecte va fi acordat de autoritatea de coordonare naţională în domeniul protecţiei mediului din România.

(2) Alocarea financiară va fi realizată pe baza listei de proiecte din domeniul protecţiei mediului şi schimbărilor climatice, convenită de comun acord de către cele două autorităţi naţionale de coordonare în domeniul protecţiei mediului şi schimbărilor climatice din România şi Republica Moldova.

(3) Sumele necesare realizării proiectelor convenite se alocă prin transferuri de la bugetul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi schimbărilor climatice din România către bugetul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi schimbărilor climatice din Republica Moldova.

(4) Alocările de fonduri se vor face pe bază de convenţii încheiate între cele două autorităţi publice centrale pentru protecţia mediului şi schimbărilor climatice din România şi Republica Moldova.

(5) Necesarul de fonduri de la bugetul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi schimbărilor climatice din România se va solicita periodic de la autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi schimbărilor climatice din Republica Moldova, pe bază de decont de cheltuieli certificate.

(6) Modul de gestionare a sumelor alocate proiectelor, precum şi implementarea şi monitorizarea acestor proiecte se stabilesc la propunerea autorităţii centrale pentru protecţia mediului, prin hotărâre a Guvernului, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

CRISTIAN-SORIN DUMITRESCU

 

Bucureşti, 30 iunie 2015.

Nr. 175.

 

Al treilea

PROTOCOL ADIŢIONAL

dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova la Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind implementarea programului de asistenţă tehnică şi financiară în baza unui ajutor financiar nerambursabil în valoare de 100 milioane de euro acordat de România Republicii Moldova, semnat la Bucureşti la 27 aprilie 2010

 

Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova, denumite în continuare părţi,

având în vedere prevederile Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind implementarea programului de asistenţă tehnică şi financiară în baza unui ajutor financiar nerambursabil în valoare de 100 milioane de euro acordat de România Republicii Moldova, semnat la Bucureşti ta 27 aprilie 2010, denumit în continuare Acord,

având în vedere evoluţia ascendentă a relaţiilor de prietenie dintre cele două ţări, precum şi disponibilitatea României de a menţine această dinamică în spiritul unei perspective europene comune,

au convenit următoarele:

Articolul 1. - Articolul 1 din Acord se completează cu paragraful (4) şi va avea următorul conţinut:

(4) în baza prezentului Acord, părţile vor conveni, anual sau atunci când se consideră necesar, asupra proiectelor concrete de colaborare în domeniul protecţiei mediului şi schimbărilor climatice, care vor fi finanţate de către România.”

Articolul 2. - Articolul 2 din Acord se completează cu următoarea definiţie:

„Proiectele în domeniul protecţiei mediului şi schimbărilor climatice” desemnează proiectele destinate reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră şi/sau adaptării la efectele schimbărilor climatice.”

Articolul 3. - Articolul 3 din Acord se modifică şi se completează şi va avea următorul conţinut:

„Cuantumul contribuţiei:

(1) Guvernul României acordă Guvernului Republicii Moldova o contribuţie nerambursabilă în valoare de 100 milioane de euro, din care 15 milioane de euro sunt destinate proiectelor în domeniul protecţiei mediului şi schimbărilor climatice, plătibile pe o perioadă de 4 ani de la intrarea în vigoare a prezentului Acord, pe baza programelor anuale de cooperare şi a proiectelor convenite de comun acord, cu posibilitatea prelungirii implementării Acordului pentru un an.

(2) Fondurile care nu sunt folosite în perioada la care se face referire la alin. (1) al prezentului articol nu mai pot fi disponibilizate.”

Articolul 4. - Articolul 4 din Acord se completează şi va avea următorul conţinut:

„(1) Părţile sunt de acord să dezvolte cooperarea în următoarele sectoare de activitate:

- infrastructură de transport;

- unităţi de învăţământ;

- asistenţă umanitară acordată în cazul unor situaţii de urgenţă;

- sectorul energetic;

- domeniul protecţiei mediului şi schimbărilor climatice. (2) Prevederile prezentului Acord sunt aplicabile:

a) proiectelor dintre cele două părţi;

b) proiectelor dintre instituţiile publice sau private, inclusiv societăţi comerciale din cele două ţări;

c) proiectelor comune ce derivă din acţiunile derulate în cazul unor situaţii de urgenţă, cu caracter deosebit şi ocazional;

d) implementării proiectelor bilaterale de colaborare şi de investiţii în sectorul energetic;

e) implementării proiectelor bilaterale de colaborare în domeniul protecţiei mediului şi schimbărilor climatice.”

Articolul 5. - Articolul 5 din Acord se modifică şi se completează şi va avea următorul conţinut:

„(1) Autorităţile de coordonare naţională sunt:

- pentru Republica Moldova - Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor (MDRC) pentru proiectele din sectoarele: infrastructură de transport, unităţi de învăţământ, asistenţă umanitară acordată în cazul unor situaţii de urgenţă, sectorul energetic şi Ministerul Mediului (MM) pentru proiectele în domeniul protecţiei mediului şi schimbărilor climatice;

- pentru România - Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP) pentru proiectele din sectoarele: infrastructură de transport, unităţi de învăţământ, asistenţă umanitară acordată în cazul unor situaţii de urgenţă, sectorul energetic şi Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice (MMSC) pentru proiectele în domeniul protecţiei mediului şi schimbărilor climatice.

(2) în cazul modificării autorităţilor de coordonare naţională, părţile se vor informa despre acest lucru pe canale diplomatice.”

Articolul 6. - Prezentul protocol adiţional intră în vigoare la data ultimei notificări, pe cale diplomatică, prin care se confirmă îndeplinirea procedurilor interne legale necesare pentru intrarea în vigoare.

Prezentul protocol adiţional va rămâne în vigoare până la data încetării valabilităţii Acordului.

 

Semnat la Chişinău la data de 10 decembrie 2013, în două exemplare originale.

 

Pentru Guvernul României,

Anne-Rose-Marie Jugănaru,

secretar de stat

Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice

Pentru Guvernul Republicii Moldova,

Gheorghe Şalaru,

ministrul mediului

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind ratificarea celui de-al treilea Protocol adiţional dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova, semnat la Chişinău la 10 decembrie 2013, la Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind implementarea programului de asistenţă tehnică şi financiară în baza unui ajutor financiar nerambursabil în valoare de 100 milioane de euro acordat de România Republicii Moldova, semnat la Bucureşti la 27 aprilie 2010

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind ratificarea celui de-al treilea Protocol adiţional între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova, semnat la Chişinău la 10 decembrie 2013, la Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind implementarea programului de asistenţă tehnică şi financiară în baza unui ajutor financiar nerambursabil în valoare de 100 milioane de euro acordat de România Republicii Moldova, semnat (a Bucureşti la 27 aprilie 2010 şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 30 iunie 2015.

Nr. 596.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - După articolul 169 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, se introduce un nou articol, articolul 1691, cu următorul cuprins:

„Art. 1691. - (1) Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 ianuarie 2011, care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, respectiv activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite şi/sau condiţii speciale, potrivit legii, beneficiază de o creştere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează:

a) cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă sau în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale;

b) cu 25% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupa a II-a de muncă sau în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică pensionarilor ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior datei de 1 ianuarie 2011 şi care, conform prevederilor legale în vigoare, nu au beneficiat de majorarea punctajelor anuale conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr. 154/2009, Legii nr. 218/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, art. 782 din Legea nr. 19/2000, de prevederile art. 169 din prezenta lege, precum şi de majorarea punctajului pentru perioadele realizate în condiţii speciale după data de 1 aprilie 2001.

(3) în cazul persoanelor prevăzute la alin. (2), la numărul total de puncte realizate de acestea până la data prezentei recalculări se adaugă numărul de puncte corespunzător majorării rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1), la determinarea punctajului mediu anual utilizându-se stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii.

(4) în situaţia în care, în urma aplicării prevederilor alin. (1)-(3). rezultă un punctaj mediu anual mai mic, se menţine punctajul mediu anual şi cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării.

(5) Recalcularea prevăzută la alin. (1)-(4) se efectuează în termen de 24 de luni, calculat de la data de 1 ianuarie 2016.

(6) Drepturile de pensie recalculate potrivit alin. (1)-(5) se cuvin şi se plătesc începând cu data de 1 ianuarie 2016.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

PREŞEDINTELE SENATULUI

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 7 iulie 2015.

Nr. 192.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 6 iulie 2015.

Nr. 622.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru completarea Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, se completează după cum urmează:

- La capitolul V „Măsuri pentru stimularea ocupării forţei de muncă”, secţiunea a 3-a „Stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a şomerilor”, la punctul 1 „Subvenţionarea locurilor de muncă” se introduc două noi articole, articolele 771 şi 772, cu următorul cuprins:

„Art. 771. - (1) Din bugetul asigurărilor pentru şomaj şi din alte surse alocate conform prevederilor legale se pot subvenţiona cheltuielile cu forţa de muncă efectuate în cadrul realizării unor programe care au ca scop ocuparea temporară a forţei de muncă din rândul şomerilor, pentru executarea de lucrări şi activităţi de interes pentru comunităţile locale.

(2) Pot fi subvenţionate din sursele prevăzute la alin. (1), în principal, următoarele categorii de servicii:

a) servicii publice de refacere şi întreţinere a infrastructurii, de ecologizare şi de realizare a unor lucrări edilitare, organizate de autorităţile publice focale, de firme private sau organizaţii neguvemamentale, cu avizul administraţiei publice locale;

b) servicii sociale care cuprind activităţi de îngrijire la domiciliu a copiilor, bolnavilor, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, organizate de autorităţile publice locale, organizaţii neguvernamentale şi alte organisme, în condiţiile legii.

(3) Angajarea persoanelor conform prezentului articol se va face numai în condiţiile încadrării în cheltuielile bugetare.

Art. 772. - (1) Subvenţiile prevăzute la art. 771 se acordă, la solicitarea autorităţilor publice locale, angajatorilor cărora li s-au atribuit contracte cu respectarea reglementărilor în vigoare privind achiziţiile publice, pe o perioadă de cel mult 12 luni pentru fiecare persoană încadrată, din rândul şomerilor, cu contract individual de muncă pe perioadă determinată de cel mult 12 luni.

(2) Cuantumul lunar al subvenţiei acordate pentru fiecare persoană încadrată cu contract individual de muncă din rândul şomerilor este:

a) în perioada 1 aprilie-31 octombrie, 70% din valoarea indicatorului social de referinţă;

b) în perioada 1 noiembrie-31 martie, valoarea indicatorului social de referinţă, la care se adaugă contribuţiile de asigurări sociale datorate de angajatori, aferente acestuia.

(3) Subvenţiile prevăzute la art. 771 se acordă angajatorilor, inclusiv societăţilor reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi regiilor autonome de interes local sau judeţean, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, cu respectarea reglementărilor aplicabile în domeniul ajutorului de minimis.

(4) Prevederile alin. (3) referitoare la respectarea reglementărilor aplicabile în domeniul ajutorului de minimis nu se aplică în situaţia în care subvenţiile prevăzute la art. 771 se acordă autorităţilor administraţiei publice locale.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-STEFAN ZGONEA

PREŞEDINTELE SENATULUI

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 7 iulie 2015.

Nr. 195.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru completarea Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru completarea Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 6 iulie 2015.

Nr. 625.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui judecător

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. f) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 722/2015,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Dan Olaru, judecător la Judecătoria Zimnicea, se eliberează din funcţie ca urmare a condamnării definitive pentru săvârşirea unei infracţiuni.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 7 iulie 2015.

Nr. 627.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind conferirea Ordinului Naţional Serviciul Credincios în grad de Mare Cruce

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. a) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, ale art. 4 alin. (1), ale art. 6 lit. Aşi ale art. 10 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, republicată, având în vedere propunerea ministrului afacerilor externe, în semn de înaltă recunoaştere şi apreciere pentru contribuţia activă la dezvoltarea relaţiilor bilaterale dintre ţara noastră şi Republica Polonă, a dialogului la nivel înalt, tehnic şi sectorial, precum şi a schimburilor culturale dintre cele două ţări,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se conferă Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Mare Cruce Excelenţei Sale domnului Marek Szczygiel, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Polone în România.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU INTERIMAR

GABRIEL OPREA

 

Bucureşti, 7 iulie 2015.

Nr. 628.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 318

din 30 aprilie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 50 lit. b) teza a două din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Daniel Marius Morar - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu­ţionalitate a prevederilor art. 4 raportate la cele ale art. 50 alin. (1) lit. b)teza a două din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Voina Georg, Telicksak Delia Helene, von Kosta-Rab Michael Ilie Călin, von Kosta-Rab Christian Michael, Juan Nicolae Selva y Kosta-Rab şi Felipe Selva y Kosta-Rab în Dosarul nr. 4.605/62/2012 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.054D/2014 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Precizează că legiuitorul poate interveni în timpul procesului prin modificarea unor dispoziţii legale, menţionând că, în ceea ce priveşte textele de lege criticate, acestea dau expresie celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României.

CURTEA,

având În vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele;

4. Prin încheierea din 20 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 4605/62/2012, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 raportat la art. 50 alin. (1) lit. b) teza a două din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Voina Georg, Telicksak Delia Helene, von Kosta-Rab Michael Ilie Călin, von Kosta-Rab Christian Michael, Juan Nicolae Selva y Kosta-Rab şi Felipe Selva y Kosta-Rab într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unor dispoziţii emise de primar şi de obligare a Municipiului Săcele, prin Primar, să restituie un imobil format din teren şi construcţie prin acordare, în compensare, de bunuri imobile libere din domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale, conform art. 26 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că desfiinţarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 nu poate opera retroactiv în cursul soluţionării procesului prin care se examinează o dispoziţie de restituire emisă de primar, în temeiul legii menţionate, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Potrivit principiului tempus regit actum, actul supus controlului judiciar trebuie examinat în conformitate cu legea în vigoare la data emiterii sale, nu prin prisma unor prevederi legale apărute ulterior, necunoscute părţilor la momentul emiterii actului juridic respectiv. Autorii excepţiei arată că statul român a avut o atitudine fluctuantă în privinţa măsurii reparatorii a compensării cu bunuri şi servicii, schimbând de mai multe ori, în decursul procedurii de soluţionare a cererilor de restituire depuse în baza Legii nr. 10/2001, soluţia de restituire în echivalent a imobilelor ce fac obiectul legii menţionate. Aceştia mai susţin că modificările legislative au avut ca efect prejudicierea drepturilor persoanelor care urmau să beneficieze de prevederile legilor de restituire, aşa cum este şi cazul lor. Totodată, precizează că procesul nu poate fi echitabil atunci când este judecat în contradictoriu cu statul, iar persoana particulară îşi vede diminuate drepturile prin reguli impuse de acesta, reguli care se modifică în timpul judecării procesului.

6. Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În opinia sa, este prerogativa statului de a aprecia modalitatea de reparaţie pe care o poate suporta În funcţie de posibilităţile materiale şi financiare de la un moment dat. Aceasta nu înseamnă că legea civilă se aplică retroactiv şi că s-ar crea un regim discriminatoriu între părţi aflate în situaţii similare.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere transmis în alte dosare ale Curţii Constituţionale, în sensul că nu pot fi reţinute critici le formulate faţă de art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 prin raportare la art. 15 alin. (2) din Constituţie.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 4 raportate la cele ale art. 50 alin. (1) lit. b) teza a două din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Din motivarea scrisă a excepţiei şi faţă de împrejurarea că acţiunea introductivă de instanţa a fost formulată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, rezultă că obiect al acesteia TI constituie, în realitate, prevederile art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 50 lit. b) teza a două din Legea nr. 165/2013, care au următorul conţinut:

- Art. 4 teza a doua: „Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.”;

- Art. 50 lit. b) teza a doua: „La data intrării în vigoare a prezentei legi: (...) b) orice dispoziţie referitoare la (...) măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă”.

12. În opinia autorilor excepţiei, textele de lege supuse controlului de constituţionalitate contravin art. 15 alin. (2) din Constituţie, care instituie principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia celei penale şi contravenţionale mai favorabile. Prin raportare la art. 20 din Legea fundamentală - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, autorii excepţiei invocă şi prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorii acesteia au solicitat Tribunalului Braşov să dispună anularea unor dispoziţii emise de primarul Municipiului Săcele şi să oblige această unitate administrativ-teritorială să restituie un imobil format din teren şi construcţie, parţial în natură şi restul prin acordarea, în compensare, de bunuri imobile libere din domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale, conform art. 26 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2015, cu modificările şi completările ulterioare. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicata în cursul soluţionării recursului formulat de aceştia împotriva sentinţei prin care Tribunalul Braşov a obligat intimatul Municipiul Săcele, prin primar, să restituie în natură cota-parte solicitată din imobilul revendicat şi să facă propunere de restituire în echivalent prin acordarea de puncte pentru restul de imobil. Instanţa a respins cererea reclamanţilor de atribuire în echivalent a unor alte bunuri imobile solicitate de aceştia, întrucât respectivele imobile fac parte din domeniul public şi, prin destinaţia acestora - dispensar şi staţie de salvare -, servesc interesului comunităţii.

14. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia critică abrogarea, prin art. 50 lit. b) teza a două din Legea nr. 165/2013, a dispoziţiilor din Legea nr. 10/2001 referitoare la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent. Aşa cum se observă din lucrările cauzei, autorii excepţiei nu au solicitat acordarea de servicii în compensare pentru bunuri ce nu pot fi restituite în natură. Prin urmare, abrogarea posibilităţii legale de acordare a măsurii compensării cu servicii oferite de entitatea deţinătoare nu are relevanţă în cauza soluţionată de Tribunalul Braşov. Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, lipsa legăturii cu cauza a textului de lege criticat reprezintă o cauză de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, aplicabilă în situaţia de faţă.

15. De altfel, pe lângă faptul că această măsură nu a fost expres solicitată, ea oricum nu ar fi putut fi acordată, întrucât, potrivit pct. 1.8 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 250/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 3 aprilie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, măsura compensării se poate aplica numai dacă unitatea deţinătoare obligată la restituire este agent economic, aceasta putând acorda în cadrul ofertei de compensare diverse servicii pe care aceasta le prestează în cadrul obiectului său de activitate (cum ar fi: construirea unei locuinţe, repararea, renovarea sau întreţinerea unei alte construcţii deţinute de solicitant, efectuarea unor lucrări de racordare la utilităţile publice, efectuarea de lucrări de instalaţii, amenajarea unor alte spaţii deţinute de persoana îndreptăţită ca spaţii de recreere sau producţie ori altele asemenea). Or, în speţă, deţinătorul imobilului revendicat nu este un agent economic, ci o unitate administrativ-teritorială.

16. În continuare, este de observat că, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, se poate acorda măsura reparatorie constând în compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001.

17. Dispoziţiile art. 1 alin. (2) în varianta iniţială a Legii nr. 165/2013 prevedeau compensarea prin puncte ca unică măsură reparatorie. Ulterior, acest text a fost modificat prin art. I pct. 1 din Legea nr. 368/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 18 decembrie 2013. Astfel, pe lângă compensarea prin puncte, au fost introduse şi compensarea cu bunuri, conform Legii nr. 10/2001, precum şi măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, şi de Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, ca modalităţi suplimentare de acordare a despăgubirilor prin echivalent.

18. În cauza de faţă, critica vizează abrogarea, prin art. 50 lit. b) teza a doua, a măsurii reparatorii a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001. Or, această critică este formulată corelativ cu dispoziţiile art. 1 alin. (2) în redactarea iniţială, care nu includea şi posibilitatea compensării cu bunuri oferite în echivalent, ci doar prin puncte.

19. În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât vizează o soluţie legislativă care nu mai este prevăzută în prezent şi care nici nu este aplicabilă autorilor excepţiei. Sub acest aspect, este de observat că Tribunalul Braşov a respins cererea acestora de acordare a unui imobil în echivalent pe considerentul că acesta se află în domeniul public al statului, fiind, în acelaşi timp, de utilitate publică, iar nu ca urmare a faptului că o compensare cu bunuri nu ar fi posibilă.

O asemenea compensare poate fi dispusă, dar numai în măsura în care este vorba despre bunuri imobile care se regăsesc înscrise pe lista celor disponibile.

20. Curtea reiterează, totodată, constatarea cuprinsă în considerentele Deciziei nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, în sensul că între actuala redactare a art. 1 alin. (2) şi art. 50 lit. b) teza a două din Legea nr. 165/2013 există o lipsă de corelare ce nu a fost avută în vedere la momentul adoptării Legii nr. 368/2013, aspect care nu este, însă, de natură a afecta constituţionalitatea normei juridice în sine.

21. În consecinţă, în circumstanţele ridicării prezentei excepţii de neconstituţionalitate, aceasta este inadmisibilă, fiind contrară dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, motiv pentru care urmează să fie respinsă ca atare.

22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 50 lit. b)teza a două din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Voina Georg, Telicksak Delia Helene, von Kosta-Rab Michael Ilie Călin, von Kosta-Rab Christian Michael, Juan Nicolae Selva y Kosta-Rab şi Felipe Selva y Kosta-Rab în Dosarul nr. 4.605/62/2012 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 30 aprilie 2015.

PREŞEDINTE,

DANIEL MARIUS MORAR

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 350

din 7 mai 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) penultima teză din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu­ţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Bozgan în Dosarul nr. 16.821/55/2013 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.138D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, textul art. 1 alin. (3) din Constituţie instituie un principiu general al statului de drept şi nu un drept în concluzie, se poate considera că acest principiu este încălcat numai în măsura în care se constată încălcarea vreunuia din drepturile sau libertăţile fundamentale. Mai arată că în cauza de faţă dispoziţiile legale criticate reprezintă norme de procedură, care, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, se analizează prin perspectiva dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 124 privind înfăptuirea justiţie şi art. 126 privind instanţele judecătoreşti.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Decizia civilă nr. 760 din 7 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 16.821/55/2013, Curtea de Apel Timişoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Bozgan într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei decizii a Tribunalului Arad prin care s-a respins apelul declarat împotriva sentinţei civile a Judecătoriei Arad prin care s-a admis contestaţia la executare şi s-a dispus anularea formelor de executare dintr-un dosar execuţional.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece restrâng sfera hotărârilor care pot fi atacate cu recurs. Calitatea actului de justiţie în speţele supuse căii de atac a apelului este afectată, fiind frecvente situaţiile în care încălcări grave ale legii săvârşite de judecătorul instanţei de fond rămân valide în calea de atac a apelului, deoarece judecătorii instanţei de apel, care se pronunţă definitiv, încalcă la rândul lor legea. Excepţiile prevăzute de dispoziţiile legale criticate acoperă majoritatea covârşitoare a hotărârilor definitive date în apel care sunt excluse de la controlul de legalitate.

6. Curtea de Apel Timişoara - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul în toate cazurile la toate căile de atac, întrucât legiuitorul poate institui în considerarea unor situaţii juridice deosebite reguli speciale de procedură şi modalităţi speciale de executare a acestora.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate a prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actul de sesizare al Curţii Constituţionale, îl reprezintă dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Curtea observă că dispoziţiile legale criticate din Codul de procedură civilă se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016 potrivit art. XVIII din Legea nr. 2/2013. Până la această dată se aplică art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, care prevede că: „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.”

11. Curtea reţine că singura deosebire dintre cele două texte, respectiv art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, constă în limita valorica a cererilor evaluabile în bani. Prin urmare, Curtea va reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. XVIII alin. (2) penultima teză din Legea nr. 2/2013.

12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind valorile supreme ale statului român. Din motivarea autorului excepţiei, Curtea reţine ca texte de referinţă şi dispoziţiile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 129 privind folosirea căilor de atac.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul excepţiei este nemulţumit, în principal, de faptul că beneficiază numai de calea de atac a apelului, fiind suprimată calea de atac a recursului, dispoziţia legală criticată încălcând, astfel, dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală potrivit căruia în România dreptatea reprezintă o valoare supremă şi este garantată.

14. Curtea reţine că în noua lege procesual civilă legiuitorul a reaşezat căile de atac, recursul constituind o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulţumită pentru motive de nelegalitate şi numai în condiţiile prevăzute de lege. Apelul reprezintă calea ordinară de atac care are un caracter devolutiv, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept (art. 476 din Codul de procedură civilă).

15. În ceea ce priveşte reglementarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are competenţa exclusivă de a institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi speciale de exercitare a drepturilor procedurale, semnificaţia liberului acces la justiţie nefiind aceea a accesului, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac (a se vedea, în acest sens, Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 1.132 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008, sau Decizia nr. 396 din 26 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 31 mai 2012).

16. De asemenea, în legătură cu dispoziţiile art. 129 din Constituţie, în jurisprudenţa sa Curtea a subliniat că Legea fundamentală nu cuprinde dispoziţii cu privire la obligativitatea existenţei tuturor căilor de atac, ci statuează că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 99 din 23 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000. Decizia nr. 1.034 din 14 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 16 noiembrie 2010, sau Decizia nr. 1.415 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 28 noiembrie 2011).

17. Totodată, Curtea reţine că Legea fundamentală nu precizează in terminis că accesul liber la justiţie implică întotdeauna dreptul de a exercita atât calea de atac a apelului, cât şi a recursului (art. 21).

18. În ceea ce priveşte invocarea ca text de referinţă pretins încălcat a art. 1 alin. (3) din Constituţie, Curtea reţine că această dispoziţie constituţională priveşte valorile supreme ale statului de drept. Este o reglementare de principiu care constituie cadrul pe care se grefează toate celelalte norme ale Legii fundamentale. Prin urmare, atât timp cât art. 21 din Constituţie nu precizează în terminis că accesul liber la justiţie implică întotdeauna dreptul de a exercita atât calea de atac a apelului, cât şi a recursului, iar potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are competenţa exclusivă de a institui regulile de procedură şi potrivit art. 129 din Legea fundamentală părţile interesate şi Ministerului Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii, dreptatea, ca valoare supremă a statului, nu este încălcată.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Bozgan în Dosarul nr. 16.821/55/2013 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. XVIII alin. (2) penultima teză din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu critici le formulate.

Definitivă şi general obligatorie

Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 7 mai 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 370

din 14 mai 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Cătălin Ionuţ Predescu în Dosarul nr. 3.120/183/2014 al Judecătoriei Băi Ieşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 270D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că prin încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare nu se naşte un drept de proprietate, ci un drept de creanţă condiţională a cărui realizare depinde de rezultatul procedurii judiciare. De asemenea mai arată că pentru pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, aşadar, a unui hotărâri constitutive de drepturi, trebuie îndeplinite condiţiile legii în vigoare la data pronunţării hotărârii. În consecinţă, nu se pot reţine criticile de neconstituţionalitate cu privire la retroactivitatea textului legal menţionat. Celelalte critici de neconstituţionalitate nu vizează în mod direct textul criticat, ci, spre exemplu, dispoziţiile art. 20 din lege, or, potrivit jurisprudenţei sale, Curtea nu îşi poate extinde controlul de constituţionalitate asupra dispoziţiilor legale cu privire la care nu a fost sesizată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 4 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.120/183/2014, Judecătoria Băileşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Cătălin Ionuţ Predescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea acţiunii privind pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare a unui teren agricol situat în extravilan.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că aplicarea prevederilor art. 3 din Legea nr. 17/2014 în privinţa unui antecontract sub semnătură privată încheiat înainte de intrarea în vigoare a acestui din urmă act normativ are semnificaţia unei aplicări retroactive a legii civile, ceea ce contravine şi dispoziţiilor art. 6 - Aplicarea în timp a legii civile din Codul civil. De asemenea se susţine că Legea nr. 17/2014 este discriminatorie, întrucât exclude din domeniul său de aplicare antecontractele autentificate la notariat anterior intrării sale în vigoare, convenţiile încheiate între rude şi terenurile situate în intravilanul localităţilor. Mai mult, având în vedere dispoziţiile art. 5 - Aplicarea prioritară a dreptului Uniunii Europene din Codul civil, actul normativ criticat contravine şi dispoziţiilor convenţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la interzicerea discriminării.

6. Judecătoria Băileşti îşi exprimă opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că aceasta este neîntemeiată. În acest sens se apreciază că prevederile art. 3 din Legea nr. 17/2014 reglementează condiţii suplimentare de admisibilitate a acţiunii având ca obiect pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare a unui teren agricol situat în extravilan şi au natura unor dispoziţii procedurale, de imediată aplicare, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrare acesteia în vigoare. Prin urmare, prevederile legale criticate sunt dispoziţii de procedură, aplicabile pentru viitor, în deplin acord cu dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie. Mai mult, instanţa de judecată apreciază că promisiunile de vânzare-cumpărare încheiate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014 rămân valabile, fiind guvernate de legea în vigoare la momentul încheierii lor, părţile putând solicita rezoluţiunea antecontractului, cu consecinţa repunerii în situaţia anterioară, sau pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege în momentul introducerii acţiunii. Instanţa de judecată mai apreciază că prevederile art. 6 din Codul civil reprezintă norma generală, iar dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 17/2014 reprezintă norma specială, în temeiul căreia prevederile legale criticate, respectiv art. 3 din Legea nr. 17/2014, nu sunt aplicabile antecontractelor şi pactelor de opţiune care au fost autentificate la notariat anterior intrării în vigoare a legii, înstrăinărilor între coproprietari, soţi, rude şi afini până la gradul al treilea inclusiv, procedurilor de executare silită şi contractelor de vânzare încheiate ca urmare a îndeplinirii unor formalităţi de licitaţie publică.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 3 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 178 din 12 martie

2014, cu modificările şi completările ulterioare, care are următorul cuprins: „(1) Terenurile agricole situate în extravilan pe o adâncime de 30 km faţă de frontiera de stat şi ţărmul Mării Negre, către interior, precum şi cele situate în extravilan la o distanţă de până la 2.400 m faţă de obiectivele speciale pot fi înstrăinate prin vânzare-cumpărare doar cu avizul specific al Ministerului Apărării Naţionale, eliberat în urma consultării cu organele de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, prin structurile interne specializate menţionate la art. 6 alin. 1 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică preemptorilor.

(3) Avizele prevăzute la alin. (1) vor fi comunicate în termen de 20 de zile lucrătoare de la înregistrarea cererii de solicitare de către vânzător. Procedura şi alte elemente privind obţinerea avizului specific al Ministerului Apărării Naţionale se reglementează prin normele metodologice de aplicare a legii. În cazul neîndeplinirii acestei obligaţii de a emite avizul, se consideră ca fiind favorabil.

(4) Terenurile agricole situate în extravilan, în care se află situri arheologice, în care au fost instituite zone cu patrimoniu arheologic reperat sau zone cu potenţial arheologic evidenţiat întâmplător, pot fi înstrăinate prin vânzare doar cu avizul specific al Ministerului Culturii, respectiv al serviciilor publice deconcentrate ale acestuia, după caz, emis în termen de 20 de zile lucrătoare de la înregistrarea cererii de solicitare de către vânzător. Procedura şi alte elemente privind obţinerea avizului specific al Ministerului Culturii se reglementează prin normele metodologice de aplicare a legii. În cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, avizul se consideră ca fiind favorabil.”

11. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile şi art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi. De asemenea sunt invocate prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil şi art. 14 - Interzicerea discriminării cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 din Legea nr. 17/2014, Curtea reţine că acestea au mai format obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 38 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 19 martie 2015, paragraful 26, Curtea, analizând o critica de neconstituţionalitate raportată la art. 15 alin. (2) din Constituţie, a stabilit că, întrucât promisiunea de vânzare nu este translativă de proprietate, nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor constituţionale antereferite, având în vedere că legea vizează doar condiţiile privind transferul dreptului de proprietate a terenurilor agricole situate în extravilan după intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014. De altfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că În aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002).

13. Distinct de cele anterior menţionate, Curtea reţine că prevederile art. 3 din Legea nr. 17/2014, circumscriind-se domeniului temporal propriu de reglementare al legii, sunt aplicabile tuturor contractelor de vânzare de terenuri agricole extravilane care se încheie după intrarea în vigoare a acestui act normativ. Totodată, prin raportare la art. 5 din Legea nr. 17/2014, care reglementează condiţiile de admisibilitate ale acţiunii în instanţă promovată pentru pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare, Curtea reţine că textul legal criticat este aplicabil tuturor cauzelor, având ca obiect pronunţarea, după intrarea în vigoare a legii, a unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare.

14. În ceea ce priveşte susţinerile referitoare Sa discriminarea creată prin inaplicabilitatea prevederilor legale criticate şi antecontractelor autentificate la notariat, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014, spre deosebire de antecontractele încheiate sub semnătură privată, cum este situaţia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, urmare a pronunţării Deciziei nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, prin care excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 a fost admisă, această critică a rămas fără obiect. Prin urmare, art. 3 din Legea nr. 17/2014, privită, pe de o parte, ca o condiţie de încheiere a contractului de vânzare a terenurilor arabile din extravilan şi, pe de altă parte, prin raportare la art. 5 din aceeaşi lege, ca o condiţie de admisibilitate a acţiunii în instanţă pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare, vizează toate antecontractele ce corespund domeniului de reglementare al Legii nr. 17/2014, încheiate cu respectarea condiţiilor legale de validitate, indiferent de data sau de forma încheierii lor.

15. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil. Or, având în vedere faptul că, pe de o parte, dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenţie, presupune respectarea unor principii fundamentale, precum contradictorialitatea, dreptul de apărare, egalitatea procesuală, cu toate consecinţele ce decurg din acestea, iar, pe de altă parte, prevederile art. 3 din Legea nr. 17/2014 reglementează o condiţie pentru înstrăinarea prin vânzare-cumpărare a terenurilor agricole situate în extravilanul localităţilor, Curtea reţine că textul convenţional invocat nu are incidenţă în cauză.

16. De altfel, problema de neconstituţionalitate invocată în legătură cu textul de lege criticat se referă la aplicarea retroactivă a acestuia, în cazul în care şi antecontractele încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014 trebuie să se supună dispoziţiilor noii legi. Astfel, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, efectul specific al unui antecontract de vânzare, constând în obligaţia reciprocă de a încheia în viitor contractul de vânzare, ar trebui să se supună legii în vigoare la data încheierii antecontractului, iar nu legii noi. În legătură cu aceste susţineri, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, anterior citată, şi a reţinut că beneficiarul unei promisiuni neexecutate de vânzare este titularul unui drept de creanţă, corelativ obligaţiei de a vinde asumată de promitent în temeiul antecontractului, iar nu titularul unui drept de proprietate, transferul acestui drept urmând a se realiza în viitor, la momentul încheierii contractului de vânzare, respectiv al pronunţării hotărârii judecătoreşti care să ţină locul acordului de voinţă nerealizat. Cu alte cuvinte, îndeplinirea tuturor condiţiilor legale pentru încheierea contractului de vânzare, respectiv pentru pronunţarea hotărârii judecătoreşti care să ţină loc de contract, nu poate fi raportată la un moment anterior, reprezentat de acela al încheierii antecontractului de vânzare, având în vedere că acesta din urmă nu este translativ de proprietate, ci la momentul realizării transferului dreptului de proprietate, moment care este supus legii în vigoare, potrivit principiului tempus regit actum.

17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cătălin Ionuţ Predescu în Dosarul nr. 3.120/183/2014 al Judecătoriei Băileşti şi constată că dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Băileşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 14 mai 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Pentru magistrat-asistent

Irina Loredana Gulie

semnează, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă,

Prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE şi ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

 

ORDIN

privind acordarea titlului de parc industrial Societăţii DIBO” - S.A.

 

Având în vedere prevederile:

- art. 2 şi art. 32 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2013, cu modificările şi completările ulterioare, şi cele ale art. 18 alin. (1) lit. I) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2014 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative;

- art. 8 alin. (7) şi (8) şi art. 9 din Legea nr. 186/2013 privind constituirea şi funcţionarea parcurilor industriale,

în temeiul art. 12 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 1/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) Se dispune acordarea titlului de parc industrial Societăţii „DIBO” - S.A., cu sediul social în judeţul Prahova, comuna Brazi, satul Negoieşti, str. Piatra Craiului nr. 7, cod unic de înregistrare 11058016, care administrează parcul industrial constituit pe terenul având datele de identificare prevăzute la art. 2.

(2) Durata titlului de parc industrial acordat potrivit alin. (1) este de 50 de ani, în condiţiile respectării caracteristicilor de parc industrial prevăzute de legislaţia în vigoare.

Art. 2. - (1) Terenul pentru care se acordă titlul de parc industrial are următoarele caracteristici:

a) este amplasat pe teritoriul administrativ al comunei Brazi, judeţul Prahova, şi identificat în baza extraselor de carte funciară pentru informare nr. 22394/11.06.2015 şi 22477/10.06.2015, eliberate de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Prahova, Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ploieşti;

b) are o suprafaţă de 17,04 ha.

(2) Locaţia terenului pentru care se acordă titlul de parc industrial este prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. - Societatea-administrator transmite Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice un raport anual privind dezvoltarea parcului industrial.

AA 1 „7/1 1 C

Art. 4. - Titlul de parc industrial, acordat potrivit prezentului ordin, conferă operatorilor economici din parcul industrial dreptul la facilităţile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 186/2013 privind constituirea şi funcţionarea parcurilor industriale, în situaţia îndeplinirii condiţiilor stipulate în:

a) Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei din 17 iunie 2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piaţa internă în aplicarea articolelor 107 şi 108 din tratat;

b) Regulamentul (UE) nr. 1.407/2013 al Comisiei din 18 decembrie 2013 privind aplicarea articolelor 107 şi 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis;

c) Ordinul viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, nr. 2.980/2013 privind aprobarea condiţiilor de acordare a măsurilor de sprijin pentru investiţiile realizate în parcurile industriale, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 5. - Furnizorul ajutorului de stat acordat în temeiul titlului de parc industrial acordat potrivit prezentului ordin este comuna Brazi, judeţul Prahova.

Art. 6. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Sevil Shhaideh

 

Bucureşti, 26 iunie 2015.

Nr. 256.

 

ANEXĂ*)

 


*) Anexa este reprodusă în facsimil.

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

 

CIRCULARĂ

privind lansarea în circulaţie a unei monede din alamă cu caracter comemorativ, dedicată împlinirii a 10 ani de la denominarea monedei naţionale

 

Art. 1. - În conformitate cu prevederile Legii nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, începând cu data de 1 iulie 2015, Banca Naţională a României va lansa în circulaţie o monedă din alamă cu caracter comemorativ, dedicată împlinirii a 10 ani de la denominarea monedei naţionale.

Art. 2. - Caracteristicile monedei sunt următoarele:

 

Valoare nominală

50 bani

Metal

alamă Cu8oZn15Ni5

Titlu

-

Formă

rotundă

Diametru

23,75 mm

Greutate

6,1 g

Grosime la chenar

1,9 mm

Calitate

necirculată

Cant

inscripţionat cu „ROMÂNIA”

 

de două ori; cu steluţă între

 

cele două cuvinte

 

Aversul monedei redă inscripţia „ROMÂNIA”, anul de emisiune „2015”, stema României şi valoarea nominală „50 BANI”, iar în plan secund, în spatele valorii nominale şi al stemei, textul inscripţionat continuu, pe 5 rânduri, „BNR50”.

Reversul monedei prezintă Palatul Vechi al Băncii Naţionale a României, inscripţiile „10 ANI”, „DENOMINAREA MONEDEI NAŢIONALE” şi „2005” - anul denominării.

Art. 3. - Monedele de circulaţie cu caracter comemorativ, cu valoare nominală de 50 bani, au aceleaşi caracteristici tehnice cu monedele aflate în prezent în circulaţie la cupiura de 50 bani şi vor circula în paralel cu acestea.

Art. 4. - Punerea în circulaţie a monedelor din alamă cu caracter comemorativ, dedicate împlinirii a 10 ani de la denominarea monedei naţionale, se va face prin sucursalele regionale Bucureşti, Cluj, laşi şi Timiş ale Băncii Naţionale a României, cu ocazia efectuării plăţilor în numerar către instituţiile de credit/Trezoreria Statului.

 

Preşedintele Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României,

Mugur Constantin Isărescu

 

Bucureşti, 25 iunie 2015.

Nr. 24.

 

RECTIFICĂRI

 

În anexa nr. II/3 la Hotărârea Guvernului nr. 67/2014 privind aprobarea Listei cuprinzând 3 obiective de investiţii prioritare din infrastructura de gospodărirea apelor şi de mediu, precum şi a caracteristicilor principale şi a indicatorilor tehnico-economici aferenţi acestora, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 20 februarie 2014, se face următoarea rectificare:

- în cuprinsul Indicatorilor tehnico-economici, la Capacităţi rest de executat, în loc de: „volum de apă acumulat în acumulare frontală” se va citi: ,,volum de apă în acumulare laterală”.

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.