MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 492/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 492         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 6 iulie 2015

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

188. - Lege pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2011 privind stabilirea cadrului instituţional şi autorizarea Guvernului, prin Ministerul Finanţelor Publice, de a scoate la licitaţie certificatele de emisii de gaze cu efect de seră atribuite României la nivelul Uniunii Europene

 

612. - Decret privind promulgarea Legii pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2011 privind stabilirea cadrului instituţional şi autorizarea Guvernului, prin Ministerul Finanţelor Publice, de a scoate la licitaţie certificatele de emisii de gaze cu efect de seră atribuite României la nivelul Uniunii Europene

 

189. - Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 291/2007 privind intrarea, staţionarea, desfăşurarea de operaţiuni sau tranzitul forţelor armate străine pe teritoriul României

 

613. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 291/2007 privind intrarea, staţionarea, desfăşurarea de operaţiuni sau tranzitul forţelor armate străine pe teritoriul României

 

190. - Lege privind modificarea şi completarea Legii nr. 240/2013 pentru realizarea capabilităţii operaţionale aeriene cuprinse în Faza 1 a Etapei de tranziţie iniţială a Concepţiei de realizare graduală a capabilităţii de apărare aeriană în cadrul programului Avion multirol al Forţelor Aeriene”

 

614. - Decret pentru promulgarea Legii privind modificarea şi completarea Legii nr. 240/2013 pentru realizarea capabilităţii operaţionale aeriene cuprinse în Faza 1 a Etapei de tranziţie iniţială a Concepţiei de realizare graduală a capabilităţii de apărare aeriană în cadrul programului Avion multirol al Forţelor Aeriene”

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

            496. - Hotărâre privind alocarea temporară, pentru luna iulie a anului 2015, a unor sume din venituri din privatizare ordonatorilor principali de credite cu rol de autoritate de management

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

            96. - Ordin pentru aprobarea Regulamentului privind activitatea de informare a clienţilor finali de energie electrică şi gaze naturale

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

            Decizia nr. 9 din 27 aprilie 2015 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept)

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2011 privind stabilirea cadrului instituţional şi autorizarea Guvernului, prin Ministerul Finanţelor Publice, de a scoate la licitaţie certificatele de emisii de gaze cu efect de seră atribuite României la nivelul Uniunii Europene

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - După articolul 127 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2011 privind stabilirea cadrului instituţional şi autorizarea Guvernului, prin Ministerul Finanţelor Publice, de a scoate la licitaţie certificatele de emisii de gaze cu efect de seră atribuite României la nivelul Uniunii Europene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 926 din 28 decembrie 2011, aprobată prin Legea nr. 163/2012, cu modificările şi completările ulterioare, se introduce un nou articol, articolul 128, cu următorul cuprins:

Art. 128. - (1) Prin excepţie de la prevederile art. 12, din sumele obţinute în urma scoaterii la licitaţie prin platforma comună a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră repartizate potrivit art. 10 alin, (1) lit. b), se aprobă alocarea sumei de 188.525 de mii lei Ministerului Transporturilor pentru finanţarea, în anul 2015, a proiectelor de investiţii «Magistrala IV - Metrou» cu suma de 150.000 de mii lei şi «Legătura reţelei de metrou cu Aeroportul Internaţional Henri Coandă-Otopeni» cu suma de 38.525 de mii lei.

(2) Pentru punerea în aplicare a prevederilor alin. (1) se respectă procedura prevăzută la art. 15 alin. (2)-(5).

(3) Ministerul Transporturilor răspunde de modul de utilizare, în conformitate cu dispoziţiile legale, a sumei alocate potrivit alin. (1).”

Art. II. - Prevederile art. 128 alin, (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2011 privind stabilirea cadrului instituţional şi autorizarea Guvernului, prin Ministerul Finanţelor Publice, de a scoate la licitaţie certificatele de emisii de gaze cu efect de seră atribuite României la nivelul Uniunii Europene, aprobată prin Legea nr. 163/2012, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

PREŞEDINTELE SENATULUI

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 2 iulie 2015.

Nr. 188.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru completarea Ordonanţei de urgenţa a Guvernului nr. 115/2011 privind stabilirea cadrului instituţional şi autorizarea Guvernului, prin Ministerul Finanţelor Publice, de a scoate la licitaţie certificatele de emisii de gaze cu efect de seră atribuite României la nivelul Uniunii Europene

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2011 privind stabilirea cadrului instituţional şi autorizarea Guvernului, prin Ministerul Finanţelor Publice, de a scoate la licitaţie certificatele de emisii de gaze cu efect de seră atribuite României la nivelul Uniunii Europene şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 2 iulie 2015.

Nr. 612.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea şi completarea Legii nr. 291/2007 privind intrarea, staţionarea, desfăşurarea de operaţiuni sau tranzitul forţelor armate străine pe teritoriul României

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Legea nr. 291/2007 privind intrarea, staţionarea, desfăşurarea de operaţiuni sau tranzitul forţelor armate străine pe teritoriul României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 5 mai 2014, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 2, litera h) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„h) înţelegeri tehnice înseamnă documentele bi- sau multilaterale care, fără a crea sau modifica raporturi juridice de drept internaţional public, stabilesc condiţiile concrete în care forţele armate străine intră, staţionează, prepoziţionează produse militare, echipamente şi materiale, desfăşoară operaţiuni sau tranzitează teritoriul României;”.

2. La articolul 2, după litera h) se introduce o nouă literă, litera i), cu următorul cuprins:

i) prepoziţionarea înseamnă dispunerea produselor militare, echipamentelor şi materialelor din înzestrarea forţelor armate străine şi, după caz, prezenţa personalului de deservire în facilităţi aparţinând autorităţilor publice, în scopul pregătirii şi/sau desfăşurării unor operaţiuni.”

3. Articolul 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 3. - Înfiinţarea pe teritoriul României a unor comandamente, entităţi/elemente sau structuri militare străine ori multinaţionale, precum şi a unor structuri sau reprezentanţe militare ale unor organizaţii internaţionale se face;

a) în baza tratatelor internaţionale ratificate de Parlament atunci când acestea conţin prevederi exprese în acest sens;

b) cu aprobarea Parlamentului, la propunerea Preşedintelui României, la solicitarea ministrului apărării naţionale, cu avizul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.”

4. La articolul 4, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

(11) Prepoziţionarea produselor militare, echipamentelor şi materialelor din înzestrarea forţelor armate străine se aprobă în condiţiile prevăzute la alin. (1).”

5. La articolul 8, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 8. - (1) Condiţiile concrete în care forţele armate străine intră, staţionează, prepoziţionează produse militare, echipamente şi materiale, desfăşoară operaţiuni sau tranzitează teritoriul României, inclusiv aspectele de reciprocitate prevăzute de prezenta lege, se stabilesc prin înţelegeri tehnice încheiate de Către Ministerul Apărării Naţionale cu reprezentanţii autorizaţi ai părţii trimiţătoare.”

6. La articolul 12, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (41), cu următorul cuprins:

(41) Pentru operaţiile şi exerciţiile ale căror scenarii includ trecerea frontierei în alte condiţii decât cele stabilite la alin. (3) şi (4), structurile competente din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne, Direcţiei generale a vămilor şi, după caz, Ministerului Transporturilor convin detaliile tehnice privind locul şi momentul efectuării controlului vamal şi de frontieră. În acest scop, Ministerul Apărării Naţionale solicită forţelor armate străine transmiterea detaliilor privind documentele de identificare, armamentul şi muniţia deţinute, precum şi despre alte bunuri care fac obiectul controlului vamal.”

7. La articolul 32, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 32. - (1) în cadrul activităţilor specifice, Ministerul Apărării Naţionale poate pune la dispoziţia forţelor armate străine, gratuit sau contra cost, după caz, poligoane, terenuri, clădiri, tehnică, armament, echipamente şi materiale, precum şi alte bunuri şi elemente de infrastructură din patrimoniul propriu.”

8. La articolul 32, după alineatul (1) se introduc trei noi alineate, alineatele (11)-(13), cu următorul cuprins*.

(11) Prin derogare de la prevederile art. 54 din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, cu modificările şi completările ulterioare, următoarele bunuri şi servicii pot fi puse gratuit la dispoziţia forţelor armate străine, pe timpul participării acestora la operaţiuni, cu suportarea cheltuielilor din bugetul aprobat al Ministerului Apărării Naţionale, în condiţii similare aplicabile personalului propriu:

a) spaţii de lucru;

b) spaţii şi servicii de pregătire şi servire a mesei;

c) cazare în facilităţi militare;

d) spaţii de depozitare, inclusiv pentru prepoziţionarea echipamentelor militare şi materialelor în sprijinul operaţiunilor;

e) facilităţi destinate recepţiei, staţionării temporare şi integrării forţelor;

f) servicii de evacuare medicală de urgenţă;

g) servicii genistice pentru logistică;

h) facilităţi de instruire şi poligoane de tragere;

i) facilităţi de recreere şi refacere, aşezăminte culturale;

j) alte bunuri şi servicii aprobate de Consiliul Suprem de Apărare al Ţării ca fiind destinate efortului de apărare colectivă.

(12) La solicitarea Ministerului Apărării Naţionale, celelalte autorităţi publice acordă sprijin în vederea asigurării bunurilor şi serviciilor prevăzute la alin. (11), cu suportarea cheltuielilor din bugetul aprobat al acestora, atunci când aceste bunuri şi servicii sunt destinate efortului de apărare colectivă.

(13) Detaliile privind asigurarea bunurilor şi serviciilor prevăzute la alin. (11) şi (12) se stabilesc prin înţelegeri tehnice, cu avizul autorităţilor publice participante prevăzute la alin. (12).”

9. La articolul 32, după alineatul (4) se introduc două noi alineate, alineatele (5) şi (6), cu următorul cuprins:

(5) Forţele armate străine pot prepoziţiona produse militare, echipamente şi materiale, în condiţiile:

a) existenţei unei notificări prealabile a autorităţilor române stabilite conform legii, cu privire la tipurile, cantităţile şt graficele de livrare a echipamentelor militare şi bunurilor ce urmează a fi prepoziţionate în România, precum şi la contractorii care vor derula aceste livrări;

b) asigurării informării periodice asupra existenţei şi stării produselor militare, echipamentelor şi materialelor prepoziţionate;

c) informării cu privire la condiţiile de siguranţă, securitate şi protecţia mediului, aferente prepoziţionării produselor militare, echipamentelor şi materialelor;

d) asigurării accesului autorităţilor române la produsele militare, echipamentele şi materiale prepoziţionate, în situaţii de forţă majoră.

(6) Cheltuielile pentru îndeplinirea angajamentelor asumate, în vederea asigurării condiţiilor de siguranţă şi securitate aferente prepoziţionării produselor militare, echipamentelor şi materialelor, se suportă din bugetul Ministerul Apărării Naţionale.”

10. Articolul 46 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 46. - (1) Ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de către un membru al forţelor armate străine, autorităţile militare ale statului trimiţător sau, după caz, organele de urmărire şi cercetare penală române sesizate pe orice cale notifică autorităţile militare române.

(2) Autorităţile militare române, notificate potrivit alin. (1), sau care au luat la cunoştinţă în orice mod despre săvârşirea infracţiunii notifică, în termen de 24 de ore, Ministerul Justiţiei, care, la rândul său, notifică de îndată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea luării măsurilor legale.

(3) Procedurile de notificare se stabilesc prin ordin comun al ministrului apărării naţionale, ministrului afacerilor interne şi al ministrului justiţiei.”

11. După articolul 54 se introduce un nou articol, articolul 541, cu următorul cuprins:

Art. 541. - Se abilitează ministrul apărării naţionale să emită ordine şi instrucţiuni pentru punerea în aplicare a prevederilor prezentei legi.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

PREŞEDINTELE SENATULUI

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 2 iulie 2015.

Nr. 189.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 291/2007 privind intrarea, staţionarea, desfăşurarea de operaţiuni sau tranzitul forţelor armate străine pe teritoriul României

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 291/2007 privind intrarea, staţionarea, desfăşurarea de operaţiuni sau tranzitul forţelor armate străine pe teritoriul României şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 2 iulie 2015.

Nr. 613.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

privind modificarea şi completarea Legii nr. 240/2013 pentru realizarea capabilităţii operaţionale aeriene cuprinse în Faza 1 a Etapei de tranziţie iniţială a Concepţiei de realizare graduală a capabilităţii de apărare aeriană în cadrul programului Avion multirol al Forţelor Aeriene”

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Legea nr. 240/2013 pentru realizarea capabilităţii operaţionale aeriene cuprinse în Faza 1 a Etapei de tranziţie iniţială a Concepţiei de realizare graduală a capabilităţii de apărare aeriană în cadrul programului Avion multirol al Forţelor Aeriene”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 22 iulie 2013, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. După articolul 4 se introduce un nou articol, articolul 41, cu următorul cuprins:

Art. 41 - Prin derogare de la prevederile art. 120 şi 1201 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu se datorează obligaţii fiscale accesorii pentru diferenţele suplimentare de creanţe fiscale rezultate din regularizarea valorii în vamă a bunurilor importate în cadrul contractelor de tip LOA atribuite de Guvernul României potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) lit. b).”

2. La articolul 5, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:

(2) în situaţia în care unele produse şi servicii prevăzute a se achiziţiona potrivit art. 1 alin. (1) lit. b) nu pot fi contractate sau dacă din punct de vedere economic şi/sau operaţional poate fi justificată achiziţia din alte surse, ordonatorul principal de credite poate aproba achiziţionarea acestora potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) lit. a) şi/sau c), iar fondurile necesare achiziţiilor vor fi asigurate prin deducerea corespunzătoare a celor estimate a se aloca potrivit anexei pentru achiziţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b).”

3. Anexa se modifică şi se înlocuieşte cu anexa*) la prezenta lege.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

PREŞEDINTELE SENATULUI

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 2 iulie 2015.

Nr. 190.


*) Anexa nu se publică, fiind clasificată, potrivit legii.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind modificarea şi completarea Legii nr. 240/2013 pentru realizarea capabilităţii operaţionale aeriene cuprinse în Faza 1 a Etapei de tranziţie iniţială a Concepţiei de realizare graduală a capabilităţii de apărare aeriană în cadrul programului Avion multirol al Forţelor Aeriene”

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind modificarea şi completarea Legii nr. 240/2013 pentru realizarea capabilităţii operaţionale aeriene cuprinse în Faza 1 a Etapei de tranziţie iniţială a Concepţiei de realizare graduală a capabilităţii de apărare aeriană în cadrul programului Avion multirol al Forţelor Aeriene” şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 2 iulie 2015.

Nr. 614.

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind alocarea temporară, pentru luna iulie a anului 2015, a unor sume din venituri din privatizare ordonatorilor principali de credite cu rol de autoritate de management

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 111 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, aprobată cu modificări prin Legea nr. 362/2009, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) în scopul asigurării necesarului de finanţare al autorităţilor de management pentru programele operaţionale finanţate din instrumente structurale în cadrul obiectivului convergenţă - Programul operaţional sectorial Mediu (POS M), Programul operaţional sectorial Creşterea competitivităţii economic(e) (POS CCE), Programul operaţional sectorial Dezvoltarea resurselor umane (POS DRU) şi Programul operaţional regional (POR), denumite în continuare programe operaţionale, aferent lunii iulie a anului 2015, în vederea efectuării plăţilor pentru rambursarea cheltuielilor eligibile către beneficiari şi pentru plata cheltuielilor eligibile rambursabile din cererile de plată aferente instrumentelor structurate, se aprobă alocarea temporară din venituri din privatizare de către Ministerul Finanţelor Publice a echivalentului în euro al sumei de 719.000,00 mii lei, potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre,

(2) Ordonatorii principali de credite cu rol de autoritate de management pentru programele operaţionale, care beneficiază de prevederile alin. (1), sunt prevăzuţi în anexă.

(3) Sumele alocate autorităţilor de management din venituri din privatizare şi utilizate vor fi rambursate Ministerului Finanţelor Publice, în euro, din sumele restituite cu această destinaţie de către Comisia Europeană, până la data de 30 octombrie 2015.

Art. 2. - (1) Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia generală de trezorerie şi datorie publică, efectuează transferul integral, în euro, al sumei prevăzute la art. 1 alin. (1) în termen de două zile lucrătoare de la data solicitării de către Autoritatea de certificare şi plată.

(2) Echivalentul în euro al sumei prevăzute la art. 1 alin. (1) se determină pe baza cursului Băncii Naţionale a României valabil la data efectuării transferului sumelor în valută din contul 3216.800000EUR Disponibil la vedere. Alte depozite atrase MFP/EURO”, deschis la Banca Naţională a României pe numele Ministerului Finanţelor Publice, în contul analitic denominat în euro 3216.800100EUR Disponibil din contribuţia financiară a Uniunii Europene reprezentând fonduri externe nerambursabile postaderare”, deschis la Banca Naţională a României şi administrat de Autoritatea de certificare şi plată.

(3) Autoritatea de certificare şi plată efectuează schimbul valutar al întregii sume în euro transferate potrivit alin. (1) şi virează echivalentul în lei al sumei rezultate în contul 54.01.03.00. Disponibil de la bugetul de stat reprezentând prefinanţări şi fonduri în cazul indisponibilităţii temporare aferente instrumentelor structurale”, deschis la Trezoreria Operativă Centrală şi gestionat de Autoritatea de certificare şi plată.

(4) Autoritatea de certificare şi plată efectuează transferul în conturile de disponibil deschise pe numele ordonatorilor principali de credite cu rol de autorităţi de management, integral sau în tranşe, în limita sumei rezultate în urma operaţiunii de schimb valutar prevăzute la alin. (3), proporţional cu sumele prevăzute în anexă, pe baza solicitărilor de fonduri ale autorităţilor de management, cuprinzând cereri de rambursare ale beneficiarilor autorizate la plată şi cereri de plată înregistrate la autorităţile de management.

(5) Autorităţile de management pentru programele operaţionale au obligaţia efectuării plăţilor în conturile beneficiarilor, din sumele transferate de Autoritatea de certificare şi plată conform alin. (4), în termen de 10 zile, dar nu mai târziu de data de 31 iulie 2015.

(6) Ordonatorii principali de credite cu rol de autorităţi de management pentru programele operaţionale şi Autoritatea de certificare şi plată restituie Ministerului Finanţelor Publice contravaloarea în euro a sumelor neutilizate în lei din venituri din privatizare în contul prevăzut la alin. (2) până la data de 10 august 2015.

(7) Autorităţile de management notifică Autoritatea de certificare şi plată cu privire la cheltuirea integrală a sumelor transferate potrivit alin. (4) sau cu privire ia restituirea sumelor neutilizate, prevăzute la alin. (6), în termen de două zile lucrătoare de la efectuarea operaţiunii.

Art. 3. - (1) Reconstituirea veniturilor din privatizare se realizează de ordonatorii principali de credite cu rol de autoritate de management prin intermediul Autorităţii de certificare şi plată, din sumele primite de la Comisia Europeană, ca urmare a transmiterii către aceasta a aplicaţiilor de plată aferente programelor operaţionale. Autorităţile de management pentru programele operaţionale au obligaţia transmiterii la Autoritatea de certificare şi plată, în termen de 30 de zile calendaristice de la data primirii fondurilor, a declaraţiilor lunare de cheltuieli eligibile, potrivit prevederilor cadrului legal naţional şi al Uniunii Europene, a căror valoare totală aferentă finanţării din instrumente structurale să fie cel puţin egală cu valoarea sumei primite. Autoritatea de certificare şi plată va asigura procesarea şi transmiterea declaraţiilor de cheltuieli către Comisia Europeană în termen de 20 de zile lucrătoare de la data primirii acestora de la autorităţile de management, în condiţiile în care nu este necesară întreruperea termenului de procesare ca urmare a identificării unor deficienţe.

(2) Reconstituirea sumelor transferate potrivit art. 2 alin. (4) se va efectua prin transferarea echivalentului în euro din contul denominat în euro Disponibil din contribuţia financiară a Uniunii Europene reprezentând fonduri externe nerambursabile postaderare”, deschis la Banca Naţională a României pe numele Autorităţii de certificare şi plată din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, în contul Disponibil la vedere. Alte depozite atrase MFP/EURO”, deschis la Banca Naţională a României pe numele Ministerului Finanţelor Publice până la incidenţa sumei în euro prevăzută la art. 2 alin. (2), potrivit notificărilor autorităţilor de management prevăzute la art. 2 alin. (7).

(3) Sumele necesare pentru finanţarea eventualelor diferenţe nefavorabile de curs valutar rezultate ca urmare a restituirii sumelor neutilizate din veniturile din privatizare, conform art. 2 alin. (6), se asigură din bugetul propriu al ordonatorilor principali de credite cu rol de autoritate de management.

(4) Sumele reprezentând diferenţe favorabile de curs valutar rezultate ca urmare a restituirii sumelor neutilizate din veniturile din privatizare, conform art. 2 alin. (6), se fac venit la bugetul de stat.

Art. 4. - Sumele în euro încasate potrivit art. 2 alin. (6) şi art. 3 alin. (2) şi (3) până la concurenţa totală a sumei alocate de Ministerul Finanţelor Publice potrivit art. 2 alin. (2) se înregistrează ca venituri din privatizare în valută şi se stinge obligaţia de restituire a sumelor alocate din venituri din privatizare în euro a ordonatorilor principali de credite prevăzuţi în anexă.

 

PRIM-MINISTRU INTERIMAR

GABRIEL OPREA

Contrasemnează:

Ministrul fondurilor europene,

Marius Nica

Ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Sevil Shhaideh

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 1 iulie 2015.

Nr. 496.

 

ANEXĂ

 

Repartiţia sumelor alocate temporar, pentru luna iulie a anului 2015, din venituri din privatizare, ordonatorilor principali de credite cu rol de autoritate de management

 

 

 

- mii lei

Ordonator principal de credite – AM

Total necesar fonduri iulie 2015 (FEN)

1

2

Ministrul fondurilor europene - POS M

199.000,00

Ministrul fondurilor europene - POS CCE

120.000,00

Ministrul fondurilor europene - POS DRU

150.000,00

Ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice - POR

250.000,00

TOTAL

719.000,00

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

AUTORITATEA NAŢIONALA DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

pentru aprobarea Regulamentului privind activitatea de informare a clienţilor finali de energie electrică şi gaze naturale

 

Având în vedere prevederile ari 57 alin. (1), art. 58, art. 62 alin. (1), art. 143 alin. (1) şi art. 145 alin. (4) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 11 alin. (5) lit. d) şi f) din Legea privind eficienţa energetică nr. 121/2014,

în temeiul prevederilor art. 5 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012,

preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Regulamentul privind activitatea de informare a clienţilor finali de energie electrică şi gaze naturale, prevăzut În anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Compartimentele de specialitate din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei şi titularii licenţelor pentru activitatea de furnizare din sectorul energiei electrice şi, respectiv, al gazelor naturale duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 86/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind activitatea de informare a consumatorilor de energie electrică şi gaze naturale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 793 din 20 noiembrie 2009.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Niculae Havrileţ

 

Bucureşti, 25 iunie 2015.

Nr. 96.

 

ANEXĂ

 

REGULAMENT

privind activitatea de informare a clienţilor finali de energie electrică şi gaze naturale

 

CAPITOLUL I

Scop şi domeniu de aplicare

 

Art. 1. - (1) Prezentul regulament are ca scop asigurarea informării clienţilor finali de energie electrică şi gaze naturale, stabilind totodată un sistem unitar de raportare de către titularii licenţei pentru activitatea de furnizare din sectorul energiei electrice şi, respectiv, al gazelor naturale la Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, denumită în continuare ANRE, a datelor şi informaţiilor referitoare la activitatea desfăşurată.

(2) Aplicarea prezentului regulament asigură informarea corectă, completă şi precisă a clienţilor finali de către titularul licenţei pentru activitatea de furnizare a energiei electrice şi, respectiv, pentru activitatea de furnizare a gazelor naturale, crearea bazei de date şi furnizarea de date şi informaţii privind activitatea desfăşurată.

Art. 2. - (1) Prezentul regulament se aplică activităţii de furnizare a energiei electrice în relaţia dintre titularul licenţei pentru activitatea de furnizare şi clienţii finali de energie electrică.

(2) Prezentul regulament se aplică activităţii de furnizare a gazelor naturale în relaţia dintre titularul licenţei pentru activitatea de furnizare şi clienţii finali de gaze naturale.

Art. 3. - Prezentul regulament stabileşte conţinutul Raportului privind activitatea de informare a clienţilor finali şi modul de transmitere la ANRE, în cadrul acestuia, a datelor şi documentelor referitoare la activitatea de informare desfăşurată de titularul licenţei pentru activitatea de furnizare, denumit în continuare furnizor.

 

CAPITOLUL II

Realizarea activităţii de informare a clienţilor finali

 

Art. 4. - (1) Furnizorul are obligaţia de a desfăşura activităţi de informare a clienţilor finali proprii.

(2) Pentru realizarea activităţii de informare a clienţilor finali, furnizorul are obligaţia de a-şi asigura resursele financiare necesare.

Art. 5. - Activitatea de informare a clienţilor finali se realizează, în principal, prin următoarele modalităţi:

a) publicarea pe pagina proprie de internet;

b) afişarea la punctele unice de contact, inclusiv la punctele de informare regională/locală;

c) publicarea în mass-media scrisă naţională şi/sau locală;

d) transmiterea de materiale informative către clienţii finali;

e) răspunsuri în scris, pe format hârtie sau e-mail, ori telefonic la întrebările clienţilor finali.

Art. 6. - Activitatea de informare a clienţilor finali trebuie să aibă ca obiect următoarele domenii principale:

a) drepturile şi obligaţiile clienţilor finali;

b) preţurile şi tipurile de tarife practicate,*

c) modalităţile de măsurare, facturare, conţinutul facturii şi mijloacele de plată;

d) principalele clauze ale contractului de furnizare;

e) principalele condiţii generale de contractare, inclusiv durata contractului, condiţiile de reînnoire şi renunţare la servicii, denunţarea unilaterală a contractului;

f) procedura, etapele şi documentele necesare procesului de soluţionare a plângerilor clienţilor finali;

g) procedura, etapele şi documentele necesare procesului de schimbare a furnizorului;

h) procedura, etapele şi documentele necesare procesului de soluţionare/mediere a neînţelegerilor precontractuale;

i) procedura, etapele şi documentele necesare procesului de soluţionare a disputelor contractuale;

j) principalele acte normative care reglementează domeniul energiei electrice şi al gazelor naturale, relevante pentru clienţii finali;

k) alte informaţii de interes pentru clienţii finali, inclusiv cele privind eficienţa energetică prevăzute la art. 11 alin. (5) lit. d) pct. (ii) şi (iii) şi lit. f) din Legea privind eficienţa energetică nr. 121/2014.

Art. 7. - (1) Furnizorul, de două ori într-un an calendaristic, prin mass-media scrisă, naţională şi/sau locală, are obligaţia de a informa clienţii finali asupra unuia sau mai multor domenii prevăzute la art. 6.

(2) Anexat Raportului privind activitatea de informare a clienţilor finali, prevăzut la art. 3, furnizorul transmite la ANRE copia contractului/contractelor încheiat/încheiate cu publicaţia/publicaţiile prin intermediul căreia/cărora s-a efectuat informarea clienţilor finali, precum şi copia materialului/ materialelor informativ/informative publicat/publicate.

(3) Prevederile alin. (1) nu se aplică furnizorului pentru care numărul clienţilor finali este mai mic de 1.000 pentru oricare lună a anului calendaristic.

(4) Obligaţia stabilită la alin. (1) nu se referă la publicarea în mass-media electronică.

Art. 8. - (1) Furnizorii au obligaţia de a elabora şi distribui clienţilor finali proprii materiale informative referitoare la unul sau mai multe dintre domeniile prevăzute la art. 6, de două ori într-un an calendaristic.

(2) Anexat Raportului privind activitatea de informare a clienţilor finali, prevăzut la art. 3, furnizorii transmit la ANRE un exemplar al materialelor informative prevăzute la alin. (1).

Art. 9. - La solicitarea ANRE, furnizorii au obligaţia de a distribui clienţilor finali proprii materialele informative elaborate de ANRE Distribuirea acestora se face în cel mult 30 de zile de la data la care ANRE a livrat furnizorului materialele informative.

Art. 10. - (1) în vederea realizării activităţii de informare, furnizorii au obligaţia de a înfiinţa, menţine şi actualiza periodic o pagină proprie de internet, în conţinutul căreia să se regăsească, cei puţin, datele şi informaţiile prevăzute la art. 6.

(2) Pagina de internet trebuie astfel elaborată încât să ofere posibilitatea de a înregistra numărul de accesări.

Art. 11. - (1) Activitatea de informare a clienţilor finali în legătură cu principalele acte normative care reglementează domeniul energiei electrice şi al gazelor naturale, relevante pentru clienţii finali, se face, cumulativ, prin publicarea pe pagina proprie de internet, precum şi prin una sau mai multe dintre modalităţile prevăzute la art. 5 lit. b), d) şi e), ori de câte ori apar noi reglementări sau modificări ale reglementărilor existente.

(2) Informarea prevăzută la alin. (1) va cuprinde precizarea emitentului, a tipului de act normativ, numărul, anul şi titlul acestuia, partea, numărul şi data Monitorului Oficial al României în care s-a publicat, precum şi prezentarea succintă a obiectului noii reglementări, respectiv a principalelor modificări intervenite.

Art. 12. - Informarea clienţilor finali în legătură cu procedura, etapele şi documentele necesare procesului de schimbare a furnizorului va cuprinde, în mod obligatoriu, menţiunea expresă că procesul de schimbare a furnizorului nu presupune plata niciunei taxe.

Art. 13. - Furnizorii de gaze naturale au obligaţia de a-şi informa clienţii finali, la 2 ani, prin modalităţile prevăzute la art. 5 lit. a), b), d) şi e), în legătură cu obligaţia acestora de a asigura şi efectua pe cheltuiala proprie, la intervalele corespunzătoare de timp, verificarea şi revizia instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, cu orice firmă autorizată de ANRE.

Art. 14. - Informaţiile destinate clienţilor finali trebuie să fie de actualitate şi să fie redactate şi prezentate într-un mod clar, precis, accesibil şi inteligibil, care să excludă orice echivoc şi să

permită parcurgerea cu uşurinţă a acestora, indiferent de mijloacele prin care acestea sunt puse la dispoziţie.

Art. 15. - Dreptul clientului final casnic de a fi informat trebuie adus la cunoştinţa acestuia de către furnizori cel puţin prin intermediul unui afiş având conţinutul şi structura prevăzute în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezentul regulament, care va fi expus la toate punctele unice de contact, inclusiv la punctele de informare regională/locală, în locuri uşor accesibile şi vizibile, în termen de maximum 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.

Art. 16. - Dimensiunile afişului prevăzut la art. 15 sunt de 50 x 70 centimetri (lăţime x lungime). Fontul folosit pentru tipărirea afişului va avea dimensiunea de minimum 25. Pentru a tipări datele de contact ale ANRE poate fi folosit un font de o dimensiune mai mică, în funcţie de spaţiul disponibil. În cazul în care se utilizează un fundal colorat (fotografie, elemente grafice, culoare plină), textul va fi tipărit cu o culoare contrastantă, care să permită citirea cu uşurinţă.

 

CAPITOLUL III

Raportarea datelor şi informaţiilor

 

Art. 17. - Furnizorii au obligaţia să întocmească şi să înainteze ANRE rapoarte privind activitatea de informare a clienţilor finali.

Art. 18. - (1) ANRE are dreptul să solicite furnizorilor completarea, clarificarea, detalierea şi/sau exemplificarea, după caz, a datelor şi informaţiilor cuprinse în raportul înaintat.

(2) Termenul pentru înaintarea de către furnizor a răspunsului de clarificare este stabilit de ANRE şi este de maximum 30 de zile de la data solicitării.

Art. 19. - (1) Raportul privind activitatea de informare a clienţilor finali se întocmeşte conform modelului prevăzut în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezentul regulament, şi, împreună cu anexele sale, se transmite la ANRE anual până cel târziu la data de 31 martie a anului următor anului pentru care se face raportarea.

(2) Raportul prevăzut la alin. (1) se întocmeşte pentru fiecare domeniu de activitate şi se transmite atât pe suport hârtie, cât şi în format electronic editat în Microsoft Word sau Microsoft Excel, prin e-mail, la adresele anre@anre.ro şi rapinfocons@anre.ro.

Art. 20. - ANRE înregistrează în baza de date proprie datele şi informaţiile obţinute din rapoartele primite de la furnizori, elaborează câte un raport privind activitatea de informare a clienţilor finali pentru domeniul energiei electrice, respectiv pentru domeniul gazelor naturale şi le publică pe pagina proprie de internet.

Art. 21. - ANRE poate solicita furnizorilor accesul Ia datele şi informaţiile raportate, în vederea verificării acestora.

 

CAPITOLUL IV

Costuri

 

Art. 22. - (1) Costurile justificate aferente activităţii de informare prevăzute în prezentul regulament sunt recunoscute la fundamentarea preţurilor şi a tarifelor reglementate din domeniul energiei electrice, în limita a maximum 1% din costurile proprii anuale, aferente activităţii de furnizare reglementată, în conformitate cu prevederile reglementărilor ANRE în materie.

(2) Costurile justificate aferente activităţii de informare prevăzute în prezentul regulament sunt recunoscute la fundamentarea preţurilor reglementate din domeniul gazelor naturale, în limita a maximum 0,5% din valoarea costurilor operaţionale anuale fundamentate şi recunoscute pentru activitatea de furnizare în regim reglementat, din care se exclude valoarea costurilor aferente activităţii de informare care face obiectul prezentului regulament, în conformitate cu prevederile reglementări lor ANRE în materie.

 

ANEXA Nr. 1

la regulament

 

DREPTUL LA INFORMARE

al clientului final de energie electrică/gaze naturale

 

Stimate client final,

Prin lege, aveţi dreptul de a fi informat, în relaţia dumneavoastră cu ............... (denumirea furnizorului)

Aveţi dreptul să cereţi şi să primiţi, gratuit, înainte de semnarea contractului de furnizare, o copie a acestuia şi a condiţiilor standard de furnizare a serviciului, după caz.

Înainte de semnarea contractului de furnizare, ............ (denumirea furnizorului) ..........are obligaţia de a vă pune la dispoziţie, în scris, următoarele informaţii:

- etapele şi documentele necesare pentru încheierea unui contract de furnizare;

- ofertele-tip pentru care puteţi opta, după caz;

- contractul corespunzător ofertei alese, după caz;

- preţurile şi tarifele practicate.

Verificaţi înainte de semnare dacă în contractul primit sunt incluse cel puţin următoarele informaţii:

- identitatea şi adresa furnizorului;

- serviciul furnizat, nivelurile de calitate a serviciului oferit şi continuitatea în alimentare, precum şi termenul de începere a derulării contractului;

- preţul/tariful aplicabil;

- durata contractului, condiţiile de reînnoire/prelungire a contractului şi de întrerupere temporară a alimentării cu energie electrică/gaze naturale, dreptul de denunţare unilaterală a contractului;

- compensaţiile/despăgubirile şi modalitatea de rambursare aplicabilă în caz de nerespectare a nivelurilor de calitate a serviciului prevăzut prin contract, după caz;

- modalităţi de iniţiere a procedurilor de soluţionare a litigiilor şi informaţii privind procedura de soluţionare a plângerilor clienţilor finali;

- penalităţile pe care trebuie să le plătiţi dacă nu respectaţi prevederile contractuale.

Furnizorul dumneavoastră ................................ (denumirea furnizorului) are obligaţia de a vă oferi, la cerere, prin intermediul punctelor unice de contact, un exemplar tipărit al procedurii privind obligaţia furnizorilor de energie electrică şi gaze naturale de soluţionare a plângerilor clienţilor finali.

Furnizorul dumneavoastră ................................ (denumirea

furnizorului) este obligat să vă informeze în legătură cu orice modificări ale preţurilor, modului de facturare, de încasare sau ale altor condiţii din contract, în mod direct şi în timp util, într-un mod transparent şi uşor de înţeles.

Dacă nu sunteţi de acord cu modificările anunţate, aveţi dreptul de a renunţa la contract, respectând prevederile contractuale şi legale în vigoare.

Dacă dreptul dumneavoastră de a fi informat vă este încălcat, vă puteţi adresa Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei.

 

AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

Str. Constantin Nacu nr. 3, sectorul 2, Bucureşti, România

Număr gratuit: 0800800410; fax: 021.312.43.65

E-mail: info@anre.ro; website:www.anre.ro

 

ANEXA Nr. 2

la regulament

 

RAPORT

privind activitatea de informare a clienţilor finali

 

I. Domeniul şi modalităţile alese pentru desfăşurarea acţiunilor de informare

 

Nr. crt.

Domeniu (conform art. 6 din regulament)

Modalitate

Număr acţiuni

1.

 

 

 

2.

 

 

 

 

II. Numărul solicitărilor de informaţii

 

Nr. crt.

Modalitatea de informare

Număr solicitări

1.

Compartimentul de informare

 

2.

Pagina proprie de internet

(denumirea paginii de internet)

 

3.

Telefonic

 

 

            III. Primele 5 subiecte întâlnite cel mai des în apelurile telefonice şi sinteza modului de rezolvare

 

Nr. crt.

Subiect

Sinteza modului de rezolvare

1.

 

 

2.

 

 

3.

 

 

4.

 

 

5.

 

 

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT

DECIZIA Nr. 9

din 27 aprilie 2015

 

Dosar nr. 379/1/2015

 

Judecător Iulia Cristina Tarcea - vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Judecător

Lavinia Curelea - preşedintele Secţiei I civile

Judecător Roxana Popa - preşedintele delegat al Secţiei a II-a civile

Judecător Ionel Barbă - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal

Nina Ecaterina Grigoraş - judecător în cadrul Secţiei I civile

Viorica Cosma - judecător în cadrul Secţiei I civile - judecător-raportor

Alina Iuliana Ţuca - judecător în cadrul Secţiei I civile

Simona Lala Cristescu - judecător în cadrul Secţiei I civile

Alina Sorinela Macavei - judecător în cadrul Secţiei I civile

Ileana Izabela Dolache - judecător în cadrul Secţiei a II-a civile

Constantin Brânzan - judecător în cadrul Secţiei a II-a civile

Carmen Trănica Teau - judecător în cadrul Secţiei a II-a civile - judecător-raportor

Rodica Dorin - judecător în cadrul Secţiei a II-a civile

Ruxandra Monica Duţă - judecător în cadrul Secţiei a II-a civile

Gheorghiţa Luţac - judecător în cadrul Secţiei de contencios administrativ şi fiscal

Iuliana Măiereanu - judecător în cadrul Secţiei de contencios administrativ şi fiscal

Cezar Hîncu - judecător în cadrul Secţiei de contencios administrativ şi fiscal

Carmen Maria Ilie - judecător în cadrul Secţiei de contencios administrativ şi fiscal - judecător-raportor

Elena Canţăr - judecător în cadrul Secţiei de contencios administrativ şi fiscal - judecător-raportor

 

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 379/1/2015 este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 275 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa este prezidată de doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. La şedinţa de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 276 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă în Dosarul nr. 5.225/118/2013 în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept:

Interpretarea art. 68 raportat la art. 58 alin. (1) şi art. 77 din Legea nr. 53 din 2003 - Codul Muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul de a stabili dacă, pentru stabilirea îndeplinirii condiţiilor concedierii colective, intră în calculul numărului de concedieri şi concedierile care;

- au fost dispuse prin decizii emise în intervalul relevant de 30 de zile, dar au produs efecte în afara acestui interval, întrucât au intervenit cauze legale care împiedică încetarea raporturilor de muncă (în special suspendarea contractului individual de muncă, acordarea preavizului, efectuarea concediului de odihnă);

- au fost dispuse ca urmare a aceleiaşi hotărâri de desfiinţare a unor locuri de muncă ce a fost pusă în aplicare, însă, prin concedieri succesive în mai mult de 30 de zile”.

După prezentarea referatului cauzei, preşedintele completului, doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele:

1. Titularul şi obiectul sesizării

Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă a dispus, prin încheierea din 17 decembrie 2014, în Dosarul nr. 5.225/118/2013, sesizarea din oficiu a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:

Interpretarea art. 68 raportat la art. 58 alin. (1) şi art. 77 din Codul Muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul de a stabili dacă, pentru stabilirea îndeplinirii condiţiilor concedierii colective, intră în calculul numărului de concedieri şi concedierile care:

- au fost dispuse prin decizii emise în intervalul relevant de 30 de zile, dar au produs efecte în afara acestui interval, întrucât au intervenit cauze legale care împiedică încetarea raporturilor de muncă (în special suspendarea contractului individual de muncă, acordarea preavizului, efectuarea concediului de odihnă);

- au fost dispuse ca urmare a aceleiaşi hotărâri de desfiinţare a unor locuri de muncă ce a fost pusă în aplicare, însă, prin concedieri succesive în mai mult de 30 de zile”.

2. Expunerea succintă a procesului

Prin acţiunea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă cu nr. 5.225/118/2013, reclamanta Hagicalil Ainur a chemat în judecată pe pârâta Societatea

Comercială Şantierul Naval Constanţa - S.A., solicitând anularea deciziei de concediere, obligarea intimatei la plata integrală a drepturilor salariale de care trebuia să beneficieze în perioada de preaviz, la reintegrarea contestatoarei în funcţie, cu plata salariului indexat de care ar fi putut beneficia, începând cu momentul concedierii şi până la momentul efectivei integrări, iar, în subsidiar, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale compensatorii datorate.

Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă, prin Sentinţa civilă nr. 454 din 28 februarie 2014, a respins acţiunea, astfel cum a fost formulată şi precizată de reclamanta Hagicalil Ainur, cu motivarea că încetarea contractului individual de muncă al acesteia reprezintă o concediere individuală dispusă în temeiul art. 65 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul muncii, republic al, cu modificările şi completările ulterioare), iar decizia de concediere emisă de către angajator a fost motivată de desfiinţarea locului de muncă al reclamantei, aceasta fiind efectivă şi având o cauză reală şi serioasă, impusă de necesitatea îmbunătăţirii activităţii angajatorului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta Hagicalil Ainur, susţinând că, în cazul său, a fost vorba despre o concediere care se încadrează în noţiunea de concediere colectivă, sens în care se invocă nelegalitatea măsurii pentru nerespectarea procedurii prevăzute de lege pentru concedierea colectivă.

Curtea de Apei Constanta - Secţia I civilă, în cadrul soluţionării apelului, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunile de drept deduse judecăţii, dispunând totodată suspendarea cauzei până la pronunţarea soluţiei cu privire la dezlegarea în drept a problemelor sesizate, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

3. Normele de drept intern care formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile

Normele legale incidente în cauză sunt următoarele:

I. Art. 58 din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare:

Art. 58. - (1) Concedierea reprezintă încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului.

(2) Concedierea poate fi dispusă pentru motive care ţin de persoana salariatului sau pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.”

II. Art. 68 din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare:

Art. 68. - (1) Prin concediere colectivă se înţelege concedierea, într-o perioadă de 30 de zile calendaristice, din unul sau mai multe motive care nu ţin de persoana salariatului, a unui număr de:

a) cel puţin 10 salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi mai mult de 20 de salariaţi şi mai puţin de 100 de salariaţi;

b) cel puţin 10% din salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi cel puţin 100 de salariaţi, dar mai puţin de 300 de salariaţi;

c) cel puţin 30 de salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi cel puţin 300 de salariaţi.

(2) La stabilirea numărului efectiv de salariaţi concediaţi colectiv, potrivit alin. (1), se iau în calcul şi acei salariaţi cărora le-au încetat contractele individuale de muncă din iniţiativa angajatorului, din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana salariatului, cu condiţia existenţei a cel puţin 5 concedieri”.

III. Art. 77 din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare: Art. 77. - Decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului”.

4. Motivele de admisibilitate reţinute de titularul sesizării

Prin încheierea din data de 17 decembrie 2014, în Dosarul nr. 5.225/118/2013, Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă a constatat admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, motivată de următoarele:

1. De lămurirea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 68 raportat la art. 58 alin. (1) şi art. 77 din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, depinde soluţionarea pe fond a cauzei, întrucât:

Potrivit art. 68 alin. (1) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, prin concediere colectivă se înţelege concedierea, într-o perioadă de 30 de zile calendaristice, a unui număr de salariaţi stabilit de lege în funcţie de numărul total de salariaţi.

În conformitate cu art. 58 alin. (1) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, concedierea reprezintă încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului.

Aşadar, coroborând cele două texte legale, ar rezulta că, pentru verificarea criteriului privind numărul de salariaţi concediaţi prevăzut de art. 68 alin. (1) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, ar trebui avuţi în vedere numai salariaţii ale căror contracte individuale de muncă au încetat în intervalul de 30 de zile.

Pe de altă parte, din diferite motive, producerea efectelor deciziei de concediere, respectiv încetarea contractului individual de muncă pot fi amânate, astfel încât, în intervalul de 30 de zile prescris de lege, să nu se producă concedierea numărului minim salariaţi prescris de lege.

Potrivit art. 77 din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului; în această situaţie, din motive independente de voinţa părţilor, există posibilitatea comunicării deciziei de concediere într-un interval de timp mai mare, iar concedierea să nu se producă în intervalul de 30 de zile relevant

Art. 60 din acelaşi act normativ stabileşte anumite interdicţii cu caracter temporar de concediere; în acest caz, concedierea va avea loc după dispariţia cauzelor respective, fiind posibil ca respectiva concediere să nu se producă în intervalul de 30 de zile relevant.

Prevederile art. 60 şi 77 din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instituie măsuri de protecţie pentru salariat.

Dacă se consideră că, în aceste cazuri, se are în vedere data producerii efectelor deciziei de concediere, aceste măsuri de protecţie produc în realitate efecte ce prejudiciază pe salariat, care nu mai poate avea beneficiile şi nu i se pot aplica măsurile de protecţie prevăzute de legiuitor în cazul concedierii colective, ceea ce este contrar scopului legii.

Pe de altă parte este posibil ca angajatorul să efectueze concedieri pe o perioadă mai mare de 30 de zile, deşi acestea sunt dispuse în baza aceleiaşi hotărâri de reorganizare a activităţii, astfel încât angajaţii pot fi lipsiţi de garanţiile şi beneficiile procedurii concedierii colective contrar scopului legii.

Totodată, concedierea colectivă este o măsură previzională de angajator, care are obligaţia de a notifica această măsură şi de a demara consultări, potrivit art. 69-72 din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, rezultând că, în realitate, caracterul de concediere colectivă este în legătură şi cu intenţia angajatorului de a concedia un anumit număr de salariaţi, manifestată prin hotărârea organelor de conducere de desfiinţare a locurilor de muncă.

De asemenea, în art. 73 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, se face referire la amânarea momentului emiterii deciziilor de concediere, rezultând că emiterea deciziilor, iar nu producerea efectelor lor,

are o anumită semnificaţie juridică pentru noţiunea de concediere colectivă.

Spre exemplu, art. 5 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2013 privind aplicarea în perioada 2013- 2018 a unor măsuri de protecţie socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate în baza planurilor de disponibilizare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 259/2013, permite şi efectuarea unei concedieri colective etapizate, ceea ce înseamnă că nu este necesar ca toate deciziile de concediere să producă efecte la aceeaşi dată, fiind relevant dacă încetarea contractelor individuale de muncă se produce în baza unui plan de disponibilizare din cadrul unei regii autonome care implică un număr de salariaţi suficient pentru a fi vorba de o concediere colectivă.

Rezultă, aşadar, că are relevanţă dacă concedierea s-a dispus în baza aceleiaşi hotărâri a angajatorului de a reorganiza activitatea prin desfiinţarea unui număr de locuri de muncă.

Trebuie avut în vedere că, în acest caz, salariatul se află într-o situaţie identică cu ceilalţi salariaţi vizaţi de procedura concedierii colective, iar beneficiul unor măsuri de protecţie legale constând în efectuarea concediului pentru incapacitate temporară de muncă şi în interdicţia de a fi concediat în această perioadă nu poate fi transformat într-o cauză de decădere din beneficiul unor măsuri de protecţie prevăzute de un act normativ, punându-se problema unui tratament discriminatoriu interzis de art. 5 şi 6 din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, faţă de împrejurarea că unicul criteriu de excludere ar fi făptui că a efectuat un concediu pentru incapacitate temporară de muncă ce a determinat amânarea producerii efectelor deciziei de concediere.

În acest sens ar putea avea relevanţă cele stabilite de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene prin Hotărârea din 27 ianuarie 2005 în Cauza C-188/03 (Irmtraud Junk contra Wolfgang Kuhnel), statuându-se că evenimentul care constituie concediere constă în exprimarea intenţiei de încetare a contractului individual de muncă făcută de angajator, iar nu în încetarea efectivă a contractului (dispozitiv şi paragraful 32), dar este adevărat că această hotărâre se referă la interpretarea unor texte privind iniţierea consultărilor în cazul concedierii colective şi nu la definirea noţiunii de concediere colectivă.

2. Problema de drept enunţată este nouă, deoarece, în urma consultării jurisprudenţei, nu s-au identificat cauze în care să fi statuat asupra acestei probleme printr-o altă hotărâre.

3. Problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, conform evidenţelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel cum rezultă din datele publice afişate pe portalul de internet al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

5. Punctul de vedere al pârtilor cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

5.1. Reclamanta Hagicalil Ainur a arătat că este vorba despre o chestiune de drept nouă şi este oportună sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri preliminare privind modalitatea în care ar trebui să decurgă algoritmul concedierilor colective, respectiv care este termenul aplicabil acestora, de când începe el să curgă, cum se calculează acest termen, dacă se calculează pe zile libere şi pe ce fel de zile libere, zile lucrătoare sau zile calendaristice, deoarece, în acest moment, nu există o opinie unitară şi clară în privinţa acestora, asumându-şi soluţia de suspendare, care va avea, drept consecinţă, prelungirea soluţionării dosarului.

5.2. Pârâta Societatea Comercială Şantierul Naval Constanţa - S.A. a solicitat respingerea cererii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că actul normativ incident, respectiv Codul muncii, este foarte strict în ceea ce priveşte procedura concedierii colective, art. 68 fiind clar în sensul: dacă Într-o perioadă de 30 de zile calendaristice” angajatorul concediază cel puţin 30 de salariaţi”.

6. Punctul de vedere al completului de judecată cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

Instanţa de sesizare nu a formulat un punct de vedere cu privire la problema de drept supusă interpretării, apreciind, însă, că are relevanţă dacă concedierea s-a dispus în baza aceleiaşi hotărâri a angajatorului de a reorganiza activitatea prin desfiinţarea unui număr de locuri de muncă.

7. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

Curţile de Apel Târgu Mureş, Galaţi, Craiova, Suceava, Oradea, laşi, Bacău şi Piteşti au învederat că nu există practică judiciară la nivelul acestor curţi şi al instanţelor arondate cu privire la problema de drept dedusă judecăţii.

Curtea de Apel Ploieşti, prin Adresa nr. 514/A din 26 februarie 2015, a învederat că nu au fost identificare hotărâri pronunţate referitoare la problema de drept semnalată, precizând, totodată, că opinia judecătorilor acestei instanţe este în sensul că intră în calculul numărului de concedieri necesare pentru a se aprecia caracterul colectiv al concedierii, atât concedierile dispuse prin decizii emise în intervalul relevant de 30 de zile care au produs efecte în afara acestui interval, cât şi concedierile succesive dispuse în mai mult de 30 de zile, în baza aceleiaşi hotărâri de desfiinţare a locurilor de muncă.

În primul caz se apreciază că deciziile de desfacere a contractului de muncă au fost emise în intervalul relevant, efectele producându-se din motive independente de voinţa angajatorului în afara acestei perioade, iar în cel de-al doilea caz, tocmai din vina angajatorului, pentru eludarea dispoziţiilor privind concedierea colectivă s-au emis decizii succesive, deşi măsura desfiinţării locurilor de muncă corespunzătoare numărului de concedieri necesare pentru aprecierea caracterului colectiv fusese luată printr-o singură hotărâre.

Curtea de Apel Bucureşti, prin Adresa nr. 3/1 576/C din data de 25 februarie 2015, a arătat că, deşi la nivelul Secţiei a VII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale nu au fost identificate hotărâri judecătoreşti prin care instanţa să se fi pronunţat propriu-zis asupra problemei de drept semnalate, prin Decizia nr. 1.876 din data de 27 martie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 3.443/98/2012, s-a hotărât asupra unei probleme de drept tangenţiale celei supuse atenţiei.

Curtea de Apei Braşov, prin răspunsul înregistrat cu nr. 226/33 din 25 februarie 2015, a susţinut că nu au fost înregistrate cauze având ca obiect problemele de drept deduse judecăţii, iar în exprimarea unui punct de vedere teoretic a menţionat că judecătorii specializaţi în litigii de muncă din cadrul secţiei civile au opinat în sensul primului punct de vedere din adresa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Curtea de Apel Timişoara, prin Adresa nr. 135 din 27 februarie 2015, a învederat că jurisprudenţa acestei instanţe este în sensul opiniei prezentate la punctul al doilea din adresa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, anexând, în acest sens, Decizia civilă nr. 2.687 din 13 noiembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 11.336/30/2012 şi Decizia civilă nr. 2.741 din 21 noiembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 10.435/30/2012.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin Adresa nr. 452 din 2 martie 2015, a comunicat că pe rolul tribunalelor Sibiu şi Alba nu au fost identificate acţiuni în care să se regăsească starea de fapt indicată.

Punctul de vedere al magistraţilor din cadrul Tribunalului Hunedoara, comunicat prin aceeaşi adresă, este în sensul că nu intră în calcul numărul de concedieri şi concedierile care au fost dispuse prin decizii emise în intervalul relevant de 30 de zile, dar au produs efecte în afara acestui interval, întrucât au intervenit cauze legale care împiedică încetarea raporturilor de muncă (în special suspendarea contractului de muncă, acordarea preavizului, efectuarea concediului de odihnă), cu menţiunea că acest gen de cauze trebuie analizat în funcţie de particularităţile fiecărui caz şi intră în calcul numărul de concedieri şi concedierile care au fost dispuse ca urmare a aceleiaşi hotărâri de desfiinţare a unor locuri de muncă ce a fost pusă în aplicare, însă pe concedieri succesive în mai mult de 30 de zile.

Curtea de Apel Cluj nu a trimis niciun punct de vedere cu privire la chestiunile de drept deduse judecăţii.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia judiciară, prin Adresa nr. 285/C/387/I11-5/2015 din 18 februarie 2015, a comunicat că, la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil, nu s-a verificat şi nu se verifică practica judiciară neunitară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept care formează obiectul sesizării Curţii de Apel Constanţa.

8. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

În urma verificărilor efectuate, Curtea Constituţională a respins excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77 din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, aşa cum rezultă din Decizia nr. 378 din 30 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 13 octombrie 2004, şi din Decizia nr. 1.230 din 20 decembrie 2007 publicată în Monitorul Oficial, al României, Partea I, nr. 119 din 14 februarie 2008.

9. Raportul asupra chestiunilor de drept

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat, referitor la admisibilitatea sesizării de faţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a instituţiei juridice privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

10. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, punctul de vedere formulat de parte, raportul întocmit de judecătorii-raportori şi chestiunile de drept ce se solicită a fi dezlegate, a reţinut următoarele:

Procedura hotărârii prealabile este un mecanism de unificare jurisprudenţială, ca şi recursul în interesul legii, care are menirea de a elimina riscul apariţiei unei practici neunitare, printr-o rezolvare de principiu a unei chestiuni de drept esenţiale, apărută într-o cauză aflată în curs de soluţionare în ultimă instanţă.

Analiza condiţiilor de admisibilitate instituite de legiuitor în cuprinsul articolului 519 din Codul de procedură civilă presupune ca acestea să fie întrunite în mod cumulativ, în doctrină, dar şi în jurisprudenţa Înaltei Curţi, fiind identificate după cum urmează:

1. existenţa unei cauze în curs de judecată, în ultimă instanţă;

2. cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza;

3. chestiunea de drept să aibă caracter de noutate;

4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra respectivei chestiuni de drept, iar aceasta nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare;

5. ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată.

Deşi, în principiu, s-a făcut dovada existenţei unei chestiuni de drept care este nouă”, judecata cauzei aflându-se În ultimă instanţă” la curtea de apel, iar asupra acestei chestiuni Înalta Curte nu a statuat”, în ceea ce priveşte condiţia de admisibilitate ca soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere”, se impun unele precizări cu privire la modalitatea în care completul de judecată învestit cu soluţionarea pricinii în ultimă instanţă a identificat problema de drept.

În cazul analizat, titularul sesizării solicită să se dezlege următoarea chestiune de drept: Interpretarea art. 68 raportat la art. 58 alin. (1) şi 77 din Codul Muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul de a stabili dacă, pentru stabilirea îndeplinirii condiţiilor concedierii colective, intră în calculul numărului de concedieri şi concedierile care:

- au fost dispuse prin decizii emise în intervalul relevant de 30 de zile, dar au produs efecte în afara acestui interval, întrucât au intervenit cauze legale care împiedică încetarea raporturilor de muncă (în special suspendarea contractului individual de muncă, acordarea preavizului, efectuarea concediului de odihnă);

- au fost dispuse ca urmare a aceleiaşi hotărâri de desfiinţare a unor locuri de muncă ce a fost pusă în aplicare, însă, prin concedieri succesive în mai mult de 30 de zile”.

Din încheierea prin care s-a dispus sesizarea instanţei supreme, care cuprinde motivele ce susţin admisibilitatea sesizării, punctul de vedere al completului de judecată este în sensul că soluţionarea pe fond a cauzei aflate în recurs pe rolul Curţii de Apel Constanţa ar depinde de lămurirea acestei chestiuni de drept, întrucât, coroborând dispoziţiile art. 68 alin. (1) şi art. 58 alin. (1) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, ar rezulta că, pentru verificarea criteriului privind numărul de salariaţi concediaţi prevăzut de art. 68 alin. (1) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, ar trebui avuţi în vedere numai salariaţii ale căror contracte individuale de muncă au încetat în intervalul de 30 de zile.

Pe de altă parte, din diferite motive, producerea efectelor deciziei de concediere, respectiv încetarea contractului individual de muncă pot fi amânate, încât, în intervalul de 30 de zile, să nu se producă concedierea numărului minim de salariaţi stabilit de lege.

Aplicând raţionamentul expus anterior sesizării deduse prezentei analize se constată că instanţa de trimitere formulează, în cuprinsul întrebării, două ipoteze distincte ce ţin de aprecierea caracterului colectiv al concedierii, raportat la calculul numărului de concedieri dispuse de angajator în perioada de referinţă de 30 de zile reglementată de legiuitor ca interval de raportare.

Astfel, prima ipoteză se referă la situaţia în care deciziile de concediere emise în intervalul de 30 de zile nu şi-au produs efectul de încetare a raportului de muncă în acest interval, din cauze ce au suspendat acest efect şi au prorogat momentul desfiinţării efective a contractului individual de muncă, iar a două ipoteză se referă la situaţia în care angajatorul, din aceleaşi raţiuni ce ţin de suspendarea raportului de muncă, nu emite decizia de concediere individuală în intervalul de 30 de zile, deşi hotărârea administrativă de desfiinţare a locului de muncă a fost luată anterior.

Nu rezultă cu claritate din ipoteza descrisă în încheierea de învestire a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în care dintre aceste ipoteze se află părţile litigante şi care este aspectul de nelegalitate al concedierii colective ce se impune a fi dezlegat în legătură directă cu răspunsul solicitat pe cale de întrebare preliminară. Trebuie amintit că nu se poate urmări definirea, la modul general, a noţiunii de concediere colectivă, context în care instanţa de sesizare trebuia să fie riguroasă, să evidenţieze ce relevanţă are chestiunea de drept asupra soluţionării în fond a cauzei.

Din prezentarea situaţiei de fapt rezultă că, în ceea ce priveşte pe contestatoarea Hagicalil Ainur, ar fi fost emise două decizii de concediere, una la data de 12 aprilie 2013, cu termen de preaviz ce a fost suspendat pe durata incapacităţii temporare de muncă, şi alta la expirarea termenului de preaviz, respectiv la 30 mai 2013, după scurgerea perioadei de 30 de zile de la data primelor concedieri, respectiv 12 aprilie 2013.

Totuşi, din analiza sentinţei fondului rezultă că, la data de 12 aprilie 2013, contestatoarei i-a fost emisă doar înştiinţarea de preaviz, decizia propriu-zisă fiind cea din 30 mai 2013.

De asemenea, ar rezulta că, la data adoptării hotărârii angajatorului (Decizia Consiliului de administraţie nr. 21 din 11 aprilie 2013) nu exista o interdicţie de concediere în fiinţă, în ceea ce o priveşte pe contestatoare, dintre cele prevăzute de art. 60 din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, cauza de suspendare a raportului de muncă survenind chiar în timpul derulării preavizului.

Din acest punct de vedere s-ar părea că incidenţă speţei este cea de-a două ipoteză, a emiterii deciziei de concediere în afara intervalului legal, însă, sub aspectul motivării relevanţei întrebării asupra soluţionării cauzei sesizarea instanţei de trimitere este lacunară, insuficientă, în contextul în care, în doctrină s-a subliniat constant, că, pentru a se evita abuzul procesual, exprimarea punctului de vedere al instanţei de trimitere asupra îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 519 din Codul de procedură civilă trebuie să se facă printr-o motivare temeinică, iar motivarea strânsei legături cu cauza este o condiţie de admisibilitate a sesizării.

Punerea în mişcare a mecanismului hotărârii prealabile presupune, prin urmare, ca întrebarea titularului sesizării să vizeze o chestiune de drept punctuală, concretă, adecvată speţei, şi anume: dacă un text legal se aplică sau nu într-o anumită ipoteză sau dacă într-o anumită ipoteză se aplică sau nu un anumit text de lege ori o anumită regulă cutumiară. Problema de drept supusă dezbaterii trebuie, aşadar, să fie una legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, putând fi formulate mai multe sesizări având ca obiect acelaşi text de lege.

Cu alte cuvinte, Înalta Curte este legată” de sesizarea făcută, astfel încât soluţia dată va avea în vedere numai întrebarea respectivă, iar nicidecum întreaga problematică a unui text de lege. Aici stă şi deosebirea esenţială dintre procedura hotărârii prealabile şi recursul în interesul legii: în primul caz se rezolvă o chestiune de drept punctuală de care

depinde soluţionarea pe fond a unei cauze, în al doilea caz se rezolvă, de regulă, o problemă de drept generică, de principiu.

În punctul de vedere exprimat de completul învestit cu soluţionarea recursului prin încheierea care cuprinde argumentarea admisibilităţii sesizării instanţei supreme nu se regăseşte un raţionament judiciar care să conducă la concluzia că este vorba de identificarea unor texte de lege lacunare ori controversate, care să necesite preventiv o rezolvare de principiu, în scopul împiedicării apariţiei unei jurisprudenţe neunitare în materie.

În acest sens, în doctrină a fost subliniată opinia, deşi textul nu o afirmă expres, că sesizarea trebuie să privească o normă de drept susceptibilă de interpretări diferite, care, odată aplicată în cauze concrete, ar genera o practică neunitară, iar aceste posibile interpretări diferite, doar prefigurate sau deja afirmate pe plan doctrinar, trebuie arătate în sesizare.

În consecinţă, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie trebuie să aibă drept obiect o problemă de drept care necesită cu pregnanţă a fi lămurită şi care prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme, în scopul înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii.

În considerarea argumentelor ce preced se apreciază că mecanismul de unificare a practicii judiciare reglementat de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă nu poate fi uzitat atât timp cât legiuitorul a limitat, prin condiţiile restrictive de admisibilitate analizate, rolul unificator al instituţiei juridice al hotărârii prealabile numai în scopul preîntâmpinării apariţiei unei practici neunitare, printr-o rezolvare de principiu şi numai în privinţa chestiunilor de drept de a căror lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată, în ultimă instanţă. Aşadar, în condiţiile unei sesizări lacunare, prin care se solicită, practic, o interpretare abstractă cu un grad de generalitate ridicat, cum este în cazul pendinte, definirea noţiunii de concediere colectivă”, se impune respingerea ca inadmisibilă a sesizării formulate de Curtea de Apel Constanţa.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, în temeiul art. 521 din acelaşi act normativ,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă în Dosarul nr. 5.225/118/2013 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea problemă de drept:

Interpretarea art. 58 raportat la art. 58 alin. (1) şi art. 77 din Codul Muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul de a stabili dacă, pentru stabilirea îndeplinirii condiţiilor concedierii colective, intră în calculul numărului de concedieri şi concedierile care:

- au fost dispuse prin decizii emise în intervalul relevant de 30 de zile, dar au produs efecte în afara acestui interval, întrucât au intervenit cauze legale care împiedică încetarea raporturilor de muncă (în special suspendarea contractului individual de munca, acordarea preavizului, efectuarea concediului de odihnă);

- au fost dispuse ca urmare a aceleiaşi hotărâri de desfiinţare a unor locuri de muncă ce a fost pusă în aplicare, însă, prin concedieri succesive în mai mult de 30 de zile.”

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 aprilie 2015.

 

VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

IULIA CRISTINA TARCEA

Magistrat-asistent,

Ileana Peligrad

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.