MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 22/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 22         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 12 ianuarie 2015

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

10. - Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare şi societăţile de administrare a investiţiilor, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

 

20. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare şi societăţile de administrare a investiţiilor, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 639 din 11 noiembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 39 şi art. II din Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori

 

Decizia nr. 642 din 11 noiembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 404 alin. (5) din Codul de procedură penală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

            12. - Ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale privind aprobarea nivelului comisioanelor de garantare pentru anul 2015

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare şi societăţile de administrare a investiţiilor, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32 din 27 iunie 2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare şi societăţile de administrare a investiţiilor, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 30 iunie 2012, cu următoarele modificări şi completări:

1. La articolul 84, litera b) a alineatului (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„b) să asigure o evaluare corectă şi independentă a valorii instrumentelor financiare derivate, negociate în afara pieţelor reglementate. În acest sens S.A.I. şi societatea de investiţii autoadministrată nu trebuie să se bazeze în mod exclusiv sau mecanic pe ratinguri de credit emise de agenţiile de rating de credit definite la art. 3 alin. (1) lit. (b) din Regulamentul (CE) nr. 1.060/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind agenţiile de rating de credit, pentru a evalua bonitatea activelor O.P.C.V.M.”

2. La articolul 84, după alineatul (10) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

“(11) Ţinând cont de natura, amploarea şi complexitatea activităţilor O.P.C.V.M., A.S.F. monitorizează caracterul adecvat al proceselor de evaluare a creditelor de către societăţile de administrare sau de investiţii, evaluează utilizarea referirilor la ratingurile de credit, astfel cum sunt menţionate la alin. (1), în cadrul politicilor lor de investiţii cu privire la O.P.C.V.M., şi, atunci când este cazul, încurajează atenuarea impactului acestor referiri, în vederea reducerii dependenţei exclusive şi mecanice pe astfel de ratinguri de credit.”

3. La articolul 203, înaintea punctului 1 se introduce un nou punct, cu următorul cuprins:

“- La articolul 1, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (31), cu următorul cuprins:

«(31) În exercitarea atribuţiilor stabilite în statutul său, Autoritatea de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F., poate fi furnizor de formare, pregătire şi perfecţionare profesională, evaluator de competenţe profesionale în domeniul pieţei de capital. De asemenea, A.S.F. echivalează automat diplomele, atestatele şi certificatele emise de organismele internaţionale.»“

4. La articolul 203, după punctul 1 se introduce un nou punct, punctul 11, cu următorul cuprins:

“11. La articolul 2 alineatul (1), după punctul 6 se introduce un nou punct, punctul 61, cu următorul cuprins:

«61. firmă de investiţii - orice persoană juridică a cărei activitate curentă o constituie prestarea unuia sau a mai multor servicii de investiţii către terţi şi/sau desfăşurarea uneia sau a mai multor activităţi de investiţii pe baze profesionale prevăzute la art. 5 alin. (1), incluzând societăţile de servicii de investiţii financiare, definite conform art. 6;».”

5. La articolul 203, după punctul 7 se introduc două noi puncte, punctele 71 şi 72, cu următorul cuprins:

“71. După alineatul (4) al articolului 2 se introduce un nou alineat, alineatul (41), cu următorul cuprins:

«(41) A.S.F. exercită atribuţii de supraveghere, investigare şi control, pentru a căror realizare poate acţiona în oricare dintre următoarele moduri: direct, în colaborare cu alte entităţi ale pieţei, cu alte autorităţi prin sesizarea organelor judiciare competente.»

72. La articolul 2, partea introductivă a alineatului (5) şi litera a) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

«(5) în scopul exercitării atribuţiilor de supraveghere, investigare şi control, A.S.F. poate:

a) să verifice modul de îndeplinire a atribuţiilor şi obligaţiilor legale şi statutare ale administratorilor, directorilor, directorilor executivi, precum şi ale altor persoane în legătură cu activitatea entităţilor reglementate;»“.

6. La articolul 203, după punctul 8 se introduc două noi puncte, punctele 81 şi 82, cu următorul cuprins:

“81. La articolul 2 alineatul (5), literele d)-f) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

«d) să solicite informaţii şi/sau să examineze orice documente, să obţină copii, extrase şi să ridice orice documente ale entităţilor reglementate, ale emitenţilor sau ale altor entităţi care desfăşoară activităţi sau care efectuează operaţiuni în legătură cu piaţa de capital şi cu instrumentele financiare;

e) să efectueze inspecţii şi/sau controale la sediul entităţilor reglementate şi al celor care desfăşoară activităţi sau efectuează operaţiuni în legătură cu piaţa de capital şi cu instrumentele financiare şi să solicite, dacă se impune, concursul instituţiilor/autorităţilor/organelor competente pentru exercitarea acestui drept;

f) să audieze orice persoană şi să solicite informaţii în legătură cu activităţile desfăşurate de aceasta pe piaţa de capital şi/sau în legătură cu solicitări de asistenţă formulate de autorităţi similare A.S.F., în baza acordurilor internaţionale la care A.S.F. este parte.»

82. La articolul 2 alineatul (5), după litera f) se introduc nouă noi litere, literele g)-o), cu următorul cuprins:

«g) să sigileze orice încăpere care aparţine entităţilor ce desfăşoară activităţi sau care efectuează operaţiuni în legătură cu piaţa de capital în care se află documente sau alte evidenţe legate de activitatea acestora, pe durata investigaţiei şi în măsura în care aceasta se impune;

h) să dispună măsurile necesare astfel încât entităţile ce desfăşoară activităţi sau care efectuează operaţiuni în legătură cu piaţa de capital şi cu instrumentele financiare să se încadreze în prevederile prezentei legi, ale reglementărilor A.S.F. şi ale celorlalte acte normative privind piaţa de capital;

i) să solicite încetarea oricărei activităţi care este contrară prevederilor prezentei legi, reglementărilor A.S.F. şi celorlalte acte normative privind piaţa de capital;

j) să interzică exercitarea temporară a activităţii profesionale;

k) să solicite informaţii auditorilor entităţilor care desfăşoară activităţi sau care efectuează operaţiuni în legătură cu piaţa de capital şi cu instrumentele financiare;

l) să suspende tranzacţiile cu instrumente financiare şi/sau să retragă de la tranzacţionare instrumentele financiare;

m) să sesizeze organele judiciare competente;

n) să solicite entităţilor reglementate şi celor care desfăşoară activităţi sau efectuează operaţiuni în legătură cu piaţa de capital şi cu instrumentele financiare să permită efectuarea de verificări de către auditori sau de către experţi, la cererea motivată a acestora;

o) să solicite şi să fie în drept să primească de la instituţiile de credit autorizate de către Banca Naţională a României informaţii necesare investigaţiilor A.S.F., precum şi pentru a răspunde solicitărilor de asistenţă primite de A.S.F. În baza acordurilor internaţionale la care A.S.F. este parte.»“

7. La articolul 203, după punctul 14 se introduce un nou punct, punctul 141, cu următorul cuprins:

“141. La articolul 8, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

«(11) Persoanele care deţin calitatea de membru în consiliul de administraţie/consiliul de supraveghere al unui S.S.I.F. pot deţine concomitent şi calitatea de membru în consiliul de administraţie sau, după caz, în consiliul de supraveghere la cel mult alte două entităţi autorizate de A.S.F»“

8. La articolul 203, după punctul 24 se introduce un nou punct, punctul 241, cu următorul cuprins:

“241. La articolul 126 alineatul (1), Uterele c) şi e) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

«c) structura acţionariatului, identitatea şi integritatea acţionarilor care exercită o influenţă semnificativă asupra membrilor consiliului de administraţie şi directorilor sau, după caz, membrilor consiliului de supraveghere şi membrilor directoratului;

………………………………………………………………………………………………..

e) condiţiile de calificare, experienţă profesională şi reputaţie care trebuie îndeplinite, respectiv cazurile de incompatibilitate şi conflict de interese care trebuie evitate de către membrii consiliului de administraţie şi de directori sau, după caz, de membrii consiliului de supraveghere şi de membrii directoratului, din cadrul operatorului de piaţă;».”

9. La articolul 203, după punctul 25 se introduc două noi puncte, punctele 251 şi 252, cu următorul cuprins:

“251. Articolul 130 se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 130. - (1) Membrii consiliului de administraţie sau, după caz, membrii consiliului de supraveghere al operatorului de piaţă sunt validaţi individual de A.S.F., înainte de începerea exercitării mandatului de către fiecare dintre aceştia.

(2) Personalul din conducerea executivă, soţul/soţia sau rudele acestora, precum şi afinii până fa gradul al doilea inclusiv nu pot fi acţionari, administratori, cenzori, angajaţi, agenţi pentru servicii de investiţii financiare, reprezentanţi ai compartimentului de control intern la un intermediar sau persoane implicate cu acesta.

(3) Membrii consiliului de administraţie şi directorii sau, după caz, membrii consiliului de supraveghere şi membrii directoratului operatorului de piaţă sunt obligaţi să notifice în scris acestuia natura şi întinderea interesului ori a relaţiilor materiale, dacă:

a) este parte a unui contract încheiat cu operatorul de piaţă;

b) este membru al consiliului de administraţie sau, după caz, membru al consiliului de supraveghere al unei persoane juridice care este parte a unui contract încheiat cu operatorul de piaţă;

c) se află în legături strânse sau are o relaţie materială cu o persoană care este parte într-un contract încheiat cu operatorul de piaţă;

d) se află în situaţia care ar putea influenţa adoptarea deciziei în cadrul şedinţelor consiliului de administraţie sau, după caz, consiliului de supraveghere.

(4) Condiţiile de calificare, experienţă profesională şi reputaţie care trebuie îndeplinite, respectiv cazurile de incompatibilitate şi conflict de interese care trebuie evitate de către membrii consiliului de administraţie, directorii sau, după caz, membrii consiliului de supraveghere şi membrii directoratului sunt stabilite prin reglementări A.S.F.»

252. La articolul 139, după alineatul (1) se introduce un nou alineat alineatul (11), cu următorul cuprins:

«(11) Prevederile ari. 130 se aplică şi în cazul operatorului de sistem.»“

10. La articolul 203, după punctul 26 se introduc patru noi puncte, punctele 261-264, cu următorul cuprins:

„261. La articolul 146, alineatele (1), (2), (5) şi (7) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

«Art. 146. - (1) Depozitarul central este acea persoană juridică, constituită sub forma societăţii pe acţiuni, emitentă de acţiuni nominative, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, autorizată şi supravegheată de A.S.F., care efectuează operaţiunile de depozitare a instrumentelor financiare, altele decât cele derivate, precum şi orice operaţiuni în legătură cu acestea.

(2) Depozitarul central va efectua operaţiuni de compensare-decontare a tranzacţiilor cu instrumente financiare, altele decât cele derivate, în conformitate cu prevederile art. 143.

………………………………………………………………………………………………..

(5) Depozitarul central va furniza emitenţilor informaţiile necesare pentru exercitarea drepturilor aferente instrumentelor financiare depozitate, putând presta servicii pentru îndeplinirea obligaţiilor emitentului faţă de deţinătorii de instrumente financiare.

………………………………………………………………………………………………..

 (7) Raportarea prevăzută la alin. (6) se va efectua astfel: a) pentru un anumit instrument financiar, în termen de 3 zile lucrătoare de la data solicitării depozitarului central;

b) pentru toate instrumentele financiare, în termen de 3 zile lucrătoare de la datele de 30 iunie şi 31 decembrie.»

262. Articolul 147 se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 147. - Toate clasele de instrumente financiare, altele decât cele derivate, tranzacţionate pe o piaţă reglementată sau în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare vor fi depozitate, în mod obligatoriu, la depozitarul central autorizat, în vederea efectuării în mod centralizat a operaţiunilor cu instrumente financiare şi asigurării unei evidenţe unitare a acestor operaţiuni.»

263. La articolul 149, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (V), cu următorul cuprins:

«(11) Condiţiile de calificare, experienţă profesională şi reputaţie care trebuie îndeplinite, respectiv cazurile de incompatibilitate şi conflict de interese care trebuie evitate de către membrii consiliului de administraţie, directorii sau, după caz, membrii consiliului de supraveghere şi membrii directoratului sunt stabilite prin reglementări A.S.F.»

264. La articolul 151, alineatele (1)-(3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

«Art. 151. - (1) Conturile de instrumente financiare deschise la depozitarul central de intermediari vor fi evidenţiate astfel încât să se asigure separarea instrumentelor financiare deţinute în nume propriu de cele deţinute în contul clienţilor acestora.

(2) Participanţii la sistemul de compensare-decontare au obligaţia de a ţine subconturi individualizate de instrumente financiare deţinute în contul clienţilor lor şi de a înregistra zilnic în registrul propriu deţinerile, pe fiecare client, pentru fiecare clasă de instrumente financiare.

(3) Depozitarul central va fi direct răspunzător pentru asigurarea zilnică a concordanţei dintre cantitatea de instrumente financiare înregistrată în conturile de instrumente financiare şi cantitatea de instrumente financiare emise.»“

11. La articolul 203, punctul 27 sa modifică şi va avea următorul cuprins:

“27. La articolul 151, alineatele (4)-(6) se modifică şl vor avea următorul cuprins:

«(4) Garanţiile financiare şi ipotecile mobiliare asupra instrumentelor financiare, altele decât cele derivate, se constituie şi se execută potrivit reglementărilor emise de A.S.F., cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(5) Executarea silită a garanţiilor financiare asupra instrumentelor financiare, altele decât cele derivate, a ipotecilor mobiliare asupra instrumentelor financiare, altele decât cele derivate, sau, după caz, executarea silită iniţiată ca urmare a instituirii procedurii popririi/sechestrului asupra instrumentelor financiare, altele decât cele derivate, se realizează potrivit reglementărilor emise de A.S.F., cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(6) însuşirea instrumentelor financiare care fac obiectul unei ipoteci mobiliare sau al popririi/sechestrului se poate realiza numai în situaţia în care nu a fost posibilă stingerea creanţei prin vânzarea instrumentelor financiare respective printr-un intermediar, pe o piaţă reglementată sau în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare.»“

12. La articolul 203, după punctul 27 se introduc opt noi puncte, punctele 271-278, cu următorul cuprins:

“271. La articolul 155, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 155. - (1) Instrumentele financiare păstrate în conturile deschise la depozitarul central nu vor putea fi considerate ca aparţinând patrimoniului acestuia şi nu vor putea face obiectul niciunei pretenţii din partea creditorilor depozitarului.»

272. Denumirea capitolului V se modifică şi va avea următorul cuprins:

«CAPITOLUL V

Contrapartea centrală şi casa de compensare»

273. Articolul 157 se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 157. - (1) Contrapartea centrală este o persoană juridică care se interpune între contrapărţile la contractele tranzacţionate pe una sau mai multe pieţe financiare, devenind astfel cumpărător pentru fiecare vânzător şi vânzător pentru fiecare cumpărător.

(2) A.S.F. este autoritatea competentă responsabilă de îndeplinirea sarcinilor care decurg din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărţile centrale şi registrele centrale de tranzacţii, pentru autorizarea şi supravegherea contrapărţilor centrale stabilite pe teritoriul României.

(3) Casa de compensare este o entitate responsabilă de calcularea poziţiilor nete ale intermediarilor, ale unei posibile contrapărţi centrale şi/sau ale unui posibil agent de decontare.

(4) Casa de compensare pentru instrumente financiare derivate acţionează în calitate de contraparte centrală.

(5) Aceeaşi entitate poate fi autorizată să acţioneze ca o contraparte centrală, atât pentru instrumentele financiare derivate, cât şi pentru instrumentele financiare, altele decât cele derivate.»

274. La articolul 159, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

«(2) A.S.F. reglementează înfiinţarea şi funcţionarea casei de compensare şi a contrapărţii centrale, pentru a garanta siguranţa tranzacţiilor cu instrumente financiare derivate şi cu alte instrumente financiare decât cele derivate, în conformitate cu normele europene.

(3) Prevederile art. 148 şi 149 se vor aplica în mod corespunzător casei de compensare şi contrapărţii centrale.»

275. Articolul 160 se abrogă.

276. Articolul 161 se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 161. - (1) Marjele constituite în numele membrilor compensatori nu vor putea fi considerate ca aparţinând activelor casei de compensare/contrapărţii centrale şi nu vor putea face obiectul cererii sau plăţii creditorilor casei de compensare/ contrapărţii centrale.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică inclusiv în cazul falimentului sau lichidării administrative a casei de compensare/contrapărţii centrale.»

277. Articolul 162 se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 162. - (1) Reglementările contrapărţii centrale sunt supuse aprobării A.S.F. şi privesc cel puţin cerinţele aferente contrapărţilor centrale conform Regulamentului (UE) nr. 648/2012, altor norme ale Uniunii Europene relevante şi reglementărilor emise de A.S.F.

(2) Reglementările contrapărţii centrale sunt supuse aprobării A.S.F., în conformitate cu reglementările emise de A.S.F.

(3) Contrapartea centrală solicită aprobarea prealabilă a B.N.R. pentru sistemul de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare, precum şi pentru orice modificare a acestuia.»

278. Articolul 167 se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 167. - În cadrul declanşării procedurii de faliment împotriva contrapărţii centrale/casei de compensare, judecătorul-sindic numeşte lichidatorul, cu consultarea A.S.F.»“

13. La articolul 203, după punctul 28 se introduc două noi puncte, punctele 281 şi 282, cu următorul cuprins:

“281. La articolul 169, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 169. - (1) Momentul din care un ordin de transfer este considerat introdus în sistemul de compensare-decontare trebuie să fie clar precizat prin regulile sistemului de compensare-decontare.»

282. La articolul 169, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

«(11) Un ordin de transfer introdus în sistem nu va putea fi revocat de către un participant la sistemul de compensare-decontare sau de către un terţ, după termenul stabilit prin regulile sistemului respectiv.»“

14. La articolul 203, după punctul 43 se introduce un nou punct, punctul 431, cu următorul cuprins:

“431. La articolul 169, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

«(3) Dreptul investitorilor de a retrage subscrierile se exercită în condiţiile şi în limitele menţionate în prospect, ofertantul având posibilitatea de a stabili că subscrierile pot fi retrase numai în situaţiile menţionate la alin. (1) şi/sau la alin. (2), după caz.»“

15. La articolul 203, punctul 60 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“60. Articolul 272 se modifică şl va avea următorul cuprins:

«Art. 272. - (1) Constituie contravenţii următoarele fapte săvârşite de către:

a) S.S.I.F. şi/sau de către membrii consiliului de administraţie sau ai consiliului de supraveghere, directorii ori membrii

directoratului, reprezentanţii compartimentului de control intern, agenţii pentru servicii de investiţii financiare ai S.S.I.F. şi agenţii delegaţi, persoanele fizice care exercită de jure sau de facto funcţii de conducere ori exercită cu titlu profesional activităţi reglementate de prezenta lege, precum şi de către persoana sau persoanele care acţionează în mod concertat şi care a decis să achiziţioneze o participaţie calificată într-o S.S.I.F. sau sunt acţionari ai S.S.I.F., după caz, în legătură cu:

1. nerespectarea condiţiilor care au stat la baza autorizării şi a condiţiilor de funcţionare prevăzute la art. 3 alin. (2) şi (3), art. 4 alin. (1) şi (2), art. 6, art. 8 alin. (5), art. 9,14,15,16, art. 18 alin. (1), (2), (4), (5), (7) şi (8) şi art. 20 alin. (3);

2. nerespectarea regulilor prudenţiale prevăzute la art. 23 alin. (1) şi (4), art. 24 şi 25;

3. nerespectarea regulilor de conduită prevăzute la art. 26 alin. (1), art. 27 şi art. 28 alin. (1) şi (7);

4. nerespectarea prevederilor art. 37, art. 38 alin. (1) şi (4), art. 39 şi 391 referitoare la operaţiunile transfrontaliere ale S.S.I.F.;

5. nerespectarea prevederilor existente în reglementările proprii şi/sau ale operatorului de piaţă/sistem/depozitar central/casa de compensare aprobate de A.S.F.;

6. nerespectarea reglementărilor şi măsurilor emise de A.S.F. cu privire la serviciile de investiţii financiare;

7. desfăşurarea de activităţi şi servicii prevăzute la art. 5 alin. (1) care excedează obiectului de activitate autorizat de A.S.F.;

b) instituţiile de credit şi/sau de către conducătorii structurii organizatorice aferente operaţiunilor pe piaţa de capital, reprezentanţii compartimentului de control intern şi agenţii pentru servicii de investiţii financiare şi agenţii delegaţi ai instituţiilor de credit, precum şi de către persoanele fizice care exercită de jure sau de facto funcţii de conducere ori exercită cu titlu profesional activităţi reglementate de prezenta lege, după caz, în legătură cu:

1. nerespectarea cerinţei de înscriere în Registrul A.S.F. şi a condiţiilor de funcţionare prevăzute la art. 3 alin. (2) şi (3), art. 4 alin. (1) şi (2) şi art. 16;

2. nerespectarea regulilor prudenţiale prevăzute la art. 23 alin. (1) şi (4), art. 24 şi 25;

3. nerespectarea regulilor de conduită prevăzute la art. 26 alin. (1), art. 27 şi art. 28 alin. (1) şi (7);

4. nerespectarea prevederilor existente în reglementările operatorului de piaţă/sistem/depozitar central/casa de compensare aprobate de A.S.F,;

5. nerespectarea reglementărilor şi măsurilor emise de A.S.F. cu privire la serviciile de investiţii financiare;

6. desfăşurarea de activităţi şi servicii prevăzute la art. 5 alin. (1) care excedează obiectului de activitate autorizat de Banca Naţională a României;

c) intermediarii din alte state membre, precum şi de către persoanele fizice care exercită de jure sau de facto funcţii de conducere ori exercită cu titlu profesional activităţi reglementate de prezenta lege, după caz, în legătură cu:

1. nerespectarea cerinţei de înscriere în Registrul A.S.F. prevăzute la art. 3 alin. (2) pentru desfăşurarea de servicii şi activităţi de investiţii financiare pe teritoriul României;

2. nerespectarea prevederilor art. 41 alin. (1)- (3), alin. (5) şi (6) şi art. 42 alin. (2) referitoare la intermediari din alte state membre;

3. nerespectarea prevederilor existente în reglementările operatorului de piaţă/sistem/depozitar central/casa de compensare aprobate de A.S.F.;

4. nerespectarea reglementărilor şi măsurilor emise de A.S.F. cu privire la serviciile de investiţii financiare;

d) intermediarii din state nemembre, precum şi de către persoanele fizice care exercită de jure sau de facto funcţii de conducere ori exercită cu titlu profesional activităţi reglementate de prezenta lege, după caz, în legătură cu:

1. nerespectarea cerinţei de înscriere în Registrul A.S.F. prevăzute la art. 3 alin. (2) pentru desfăşurarea de servicii şi activităţi de investiţii financiare pe teritoriul României;

2. nerespectarea prevederilor art. 43 referitoare la intermediari din state nemembre;

3. nerespectarea prevederilor existente în reglementările operatorului de piaţă/sistem/depozitar central/casa de compensare aprobate de A.S.F.;

4. nerespectarea reglementărilor şi măsuri lor emise de A.S.F. cu privire la serviciile de investiţii financiare;

e) traderii, precum şi de către persoanele fizice care exercită de jure sau de facto funcţii de conducere ori exercită cu titlu profesional activităţi reglementate de prezenta lege, după caz, în legătură cu:

1. nerespectarea cerinţei de înscriere în Registrul A.S.F. prevăzute la art. 30 alin. (1);

2. nerespectarea prevederilor art. 31 referitoare la acordul operatorului de piaţă şi la respectarea reglementărilor respectivei pieţe reglementate;

3. nerespectarea prevederilor art. 32 referitoare la compensarea şi decontarea tranzacţiilor efectuate de traderi;

4. nerespectarea prevederilor art. 33 referitoare la interdicţiile stabilite pentru traderi;

5. nerespectarea regulilor prudenţiale şi de conduită prevăzute la art. 23 alin. (1) şi (4), art. 24 alin. (i) lit. d) şi art. 26 alin. (1);

6. nerespectarea prevederilor existente în reglementările operatorului de piaţă/sistem aprobate de A.S.F;

7. nerespectarea reglementărilor şi măsurilor emise de A.S.F. cu privire la serviciile de investiţii financiare;

f) consultanţii de investiţii, precum şi de către persoanele fizice care exercită de jure sau de facto funcţii de conducere ori exercită cu titlu profesional activităţi reglementate de prezenta lege, după caz, în legătură cu:

1. nerespectarea interdicţiilor stabilite la art. 35 alin. (4);

2. nerespectarea regulilor de conduită la care se face referire la art. 35 alin. (5);

3. nerespectarea reglementărilor şi măsurilor emise de A.S.F. cu privire la serviciile de investiţii financiare;

g) entităţile autorizate, reglementate şi supravegheate de A.S.F., emitenţii de valori mobiliare şi/sau de către membrii consiliului de administraţie sau ai consiliului de supraveghere, directorii ori membrii directoratului ai entităţii autorizate, reglementate şi supravegheate sau emitenţilor de valori mobiliare, persoanele fizice care exercită de jure sau de facto funcţii de conducere ori exercită cu titlu profesional activităţi reglementate de prezenta lege sau au legătură cu activitatea entităţilor autorizate, reglementate şi supravegheate de A.S.F. şi/sau a emitenţilor de valori mobiliare, precum şi de către entităţile care au obligaţia de informare cu privire la depăşirea pragurilor de deţinere prevăzute la art. 228 alin. (1), după caz, în legătură cu:

1. Încălcarea prevederilor privind ofertele publice şi operaţiunile de retragere a acţionarilor dintr-o societate prevăzute la art. 173 alin. (2), art. 174 alin. (2), art. 175 alin. (1), (31) şi (4), art. 176, 177, art. 178 alin. (1)-(3), art. 179, art. 183 alin. (1) şi (2), art. 184, art. 185 alin. (2) şi (4), art. 186 alin. (1), art. 187, art. 190-192, art. 193 alin. (2) şi (3), art. 195 alin. (1), art. 196 alin. (2) şi (3), art. 197, art. 198 alin. (1), art. 199 alin. (1), art. 200, art. 204 alin. (7), art. 206 alin. (5) şi art. 208;

2. Încălcarea prevederilor privind admiterea la tranzacţionare a valorilor mobiliare prevăzute la art. 211 alin. (1), art. 212, 215, 216, art. 217 alin. (1), art. 219, art. 220 alin. (1)-(3), art. 221, 222 şi art. 223 alin. (1);

3. Încălcarea obligaţiilor de raportare, de realizare a operaţiunilor şi de respectare a conduitei şi condiţiilor prevăzute la art. 209, 210, art. 224 alin. (1)-(5) si(8), art. 225, art. 226 alin. (1)-(5) şi (7), art. 227, art. 228 alin. (1), (3) şi (4), art. 229-233, art. 235 alin. (1), art. 236, 237, 239, art. 240 alin. (3), art. 241 alin. (1) şi (2), art. 242 şi art. 243 alin. (1), (4) şi (9)-(11);

4. desfăşurarea unei oferte publice fără aprobarea A.S.F. a prospectului/documentului de ofertă, precum şi desfăşurarea fără aprobarea A.S.F. a oricăror activităţi sau operaţiuni pentru care prezenta lege ori reglementările A.S.F. impun aprobarea;

5. nerespectarea condiţiilor stabilite prin decizia A.S.F. de aprobare a prospectului/documentului de ofertă, a unor amendamente la acesta, precum şi a anunţului/anunţului preliminar sau materialelor publicitare aferente unei oferte publice;

6. nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 146 alin. (4) privind încheierea de contracte cu depozitarul central;

7. nerespectarea reglementărilor şi măsurilor emise de A.S.F. cu privire la emitenţi şi operaţiuni de piaţă;

h) operatorii de piaţă/sistem, administratorii sau membrii consiliului de supraveghere, directorii sau membrii directoratului operatorilor de piaţă/operatorilor de sistem, de către persoanele fizice care exercită de jure sau de facto funcţii de conducere ori exercită cu titlu profesional activităţi reglementate de prezenta lege, precum şi de către persoanele care achiziţionează acţiuni care conduc la o deţinere directă sau împreună cu persoanele cu care acţionează în mod concertat, mai mare ori egală cu 20% din drepturile de vot, reglementate de prezenta lege, după caz, În legătură cu:

1. nerespectarea condiţiilor care au stat la baza autorizării şi a condiţiilor de funcţionare a operatorilor de piaţă prevăzute la art. 126 alin. (2) şi (3), art. 129, 130, 131 şi 133;

2. nerespectarea prevederilor privind reglementările emise de operatorii de piaţă prevăzute la art. 134 alin. (1) şi (2), art. 141 şi 249;

3. nerespectarea prevederilor existente în reglementările operatorului de piaţă/sistem aprobate de A.S.F.;

4. nerespectarea prevederilor privind supravegherea pieţelor reglementate prevăzute la art. 135 alin. (2);

5. nerespectarea obligaţiilor stipulate la art. 136 alin. (1) şi (2) privind furnizarea de date, informaţii şi documente, respectiv de modificare a reglementărilor proprii;

6. nerespectarea prevederilor privind sistemele alternative de tranzacţionare prevăzute la art. 140;

7. neacordarea în mod nejustificata accesului intermediarilor din state membre potrivit art. 42 alin. (1);

8. nerespectarea reglementărilor emise de A.S.F. cu privire la pieţe reglementate şi sisteme alternative de tranzacţionare;

i) S.A.I., A.O.RC, autoadministrată ori depozitar şi/sau de către membrii consiliului de administraţie sau ai consiliului de supraveghere, directorii ori membrii directoratului şi reprezentanţii compartimentului de control intern ai unei S.A.I. sau A.O.RC. autoadministrate, precum şi de către persoanele fizice care exercită de jure sau de facto funcţii de conducere ori exercită cu titlu profesional activităţi reglementate de prezenta lege, după caz, în legătură cu:

1. Încălcarea condiţiilor de constituire, înregistrare la A.S.F. şi funcţionare a A.O.P.C. prevăzute la art. 115 alin. (1) şi (4), art. 117 alin. (1), art. 118, art. 119 alin. (2), art. 120 alin. (1), (3) şi (4) şi art. 286 alin. (1)-(3);

2. nerespectarea prevederilor reglementărilor interne ale societăţii de investiţii de tip închis autoadministrate, regulilor

fondului/actului constitutiv al societăţii de investiţii de tip închis şi/sau ale prospectelor de emisiune ale A.O.RC;

3. nerespectarea reglementărilor şi măsurilor emise de A.S.F. cu privire la activitatea societăţilor de administrare a investiţiilor, a organismelor de plasament autorizate/avizate de A.S.F. şi a depozitarilor acestora;

j) depozitarii centrali, casele de compensare, contrapărţile centrale, intermediari şi/sau de către membrii consiliului de administraţie ori ai consiliului de supraveghere, directorii ori membrii directoratului, precum şi de către persoanele fizice care exercită de jure sau de facto funcţii de conducere în cadrul entităţilor anterior menţionate ori de către alte persoane responsabile, după caz, în legătură cu:

1. nerespectarea condiţiilor care au stat la baza autorizării şi a condiţiilor de funcţionare la care se face referire la art. 148 alin. (1) şi (2) şi art. 159 alin. (2) şi (3);

2. refuzul de a furniza A.S.F. informaţiile solicitate, conform art. 144 alin. (2), referitoare la compensarea şi decontarea tranzacţiilor;

3. refuzul de a furniza emitenţilor informaţiile necesare pentru exercitarea drepturilor aferente valorilor mobiliare depozitate conform art. 146 alin. (4) şi (5);

4. refuzul de a raporta depozitarului central titularii subconturilor individualizate deţinute de intermediari conform art. 146 alin. (6);

5. nerespectarea de către intermediari a obligaţiilor de raportare în termenele prevăzute la art. 146 alin. (7);

6. nerespectarea obligaţiilor privind evidenţierea valorilor mobiliare şi a sarcinilor asupra acestora prevăzute la art. 151;

7. refuzul de a duce la îndeplinire solicitările A.S.F. prevăzute la art. 153 alin. (2) şi art. 154;

8. nerespectarea de către persoanele responsabile a obligaţiilor privind achiziţia, deţinerea şi înstrăinarea acţiunilor depozitarului central conform art. 150;

9. nerespectarea de către persoanele responsabile a obligaţiilor privind achiziţia, deţinerea şi înstrăinarea acţiunilor casei de compensare/contrapărţii centrale conform normelor Uniunii Europene şi reglementărilor emise de A.S.F.;

10. folosirea marjelor în alt scop decât acela specificat în reglementările la care se face referire în art. 158;

11. nerespectarea de către casa de compensare şi/sau contrapartea centrală a obligaţiilor prevăzute la art. 163 şi 164;

12. refuzul de a duce la îndeplinire solicitările A.S.F. prevăzute la art. 153 alin. (2) şi art. 165 şi 166;

13. nerespectarea prevederilor referitoare la constituirea şi executarea garanţiilor financiare şi a ipotecilor mobiliare prevăzute la art. 151 alin. (4)-(6);

14. nerespectarea prevederilor existente în reglementările operatorului de piaţă/sistem aprobate de A.S.F;

15. nerespectarea prevederilor existente în reglementările depozitarului central/casei de compensare aprobate de A.S.F.;

16. neacordarea în mod nejustificat a accesului intermediarilor din state membre potrivit art. 42 alin. (1);

17. nerespectarea reglementărilor şi măsurilor emise de A.S.F. cu privire la depozitarul central, casele de compensare şi contrapărţile centrale;

k) persoanele responsabile din partea Fondului de compensare a investitorilor în legătură cu:

1. nerespectarea obligaţiilor de efectuare a plăţilor compensatorii conform art. 47 şi de publicare a informaţiilor prevăzute la art. 48;

2. nerespectarea reglementărilor Fondului de compensare a investitorilor aprobate de A.S.F.;

3. nerespectarea reglementărilor şi măsurilor emise de A.S.F. cu privire la Fondul de compensare a investitorilor.

(2) Constituie contravenţii următoarele fapte:

a) nerespectarea măsurilor stabilite prin actele de autorizare, supraveghere, reglementare şi control sau în urma acestora;

b) nerespectarea prevederilor referitoare la modul de întocmire a situaţiilor financiar-contabile şi la auditarea acestora, prevăzute la art. 258 alin. (1);

c) încălcarea prevederilor art. 245-248 privind abuzul pe piaţă;

d) nerespectarea obligaţiilor de raportare şi conduită prevăzute la art. 250;

e) utilizarea neautorizată a sintagmelor servicii şi activităţi de investiţii, societate de servicii de investiţii financiare, agent pentru servicii de investiţii financiare, piaţă reglementată şi bursă de valori, asociate cu oricare dintre instrumentele financiare definite la art. 2 alin. (1) pct. 11, sau a oricărei combinaţii între acestea;

f) nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 2861;

g) împiedicarea fără drept a exercitării drepturilor conferite de către lege A.S.F., precum şi refuzul nejustificat al oricărei persoane de a răspunde solicitărilor A.S.F. în exercitarea atribuţiilor care îi revin conform legii;

h) nerespectarea reglementărilor şi măsurilor emise de A.S.F. În domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării actelor de terorism prin intermediul pieţei de capital;

i) nepunerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale pe piaţa decapitai;

j) nerespectarea reglementărilor şi măsurilor emise de A.S.F. cu privire la formarea, pregătirea şi perfecţionarea profesională, respectiv echivalarea automată a diplomelor, atestatelor şi certificatelor emise de organismele internaţionale;

k) nerespectarea de către organul statutar competent a obligaţiilor prevăzute la art. 283 alin. (1);

l) nerespectarea prevederilor titlului II din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.»“

16. La articolul 203, punctul 61 se modifică şi va următorul cuprins:

“61. La articolul 273, literele a) şi b) ale alineatului (1) şi partea introductivă a alineatului (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

«a) în cazul contravenţiilor prevăzute la art. 272 alin. (1) lit. a)-f), lit. g) pct. 4, 5 şi 7, lit. h), i), lit. j) pct. 1-9 şi 11-17, lit. k) pct. 2 şi 3 şi la alin. (2) lit. e), h), i) şi k):

(i) cu avertisment sau amendă de la 1.000 lei la 50.000 lei, pentru persoanele fizice;

(ii) cu avertisment sau amendă de la 0,1% până la 5% din cifra de afaceri netă realizată în anul financiar anterior sancţionării, în funcţie de gravitatea faptei săvârşite, pentru persoanele juridice;

b) în cazul contravenţiilor prevăzute la art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1, 2, 3 şi 6, lit. j) pct. 10), lit. k) pct. 1, alin. (2) lit. a), b), d), f), g) şi j):

(i) cu amendă de la 10.000 lei la 100.000 lei, pentru persoanele fizice;

(ii) cu amendă de la 0,1% până la 10% din cifra de afaceri netă realizată în anul financiar anterior sancţionării, în funcţie de gravitatea faptei săvârşite, pentru persoanele juridice.

(3) Prin excepţie de la prevederile art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, în cazul persoanei juridice care a înregistrat o cifră de afaceri mai mică de 15 milioane lei sau nu a înregistrat cifră de afaceri în anul anterior sancţionării, precum şi în cazul persoanei juridice a cărei cifră de afaceri nu este accesibilă A.S.F., aceasta va fi sancţionată cu:».”

17. La articolul 203, după punctul 61 se introduce un nou punct, punctul 611, cu următorul cuprins:

“611. La articolul 273, după alineatul (4) se Introduc două noi alineate, alineatele (5) şl (6), cu următorul cuprins:

«(5) în cazul intermediarilor instituţii de credit, cuantumul amenzilor prevăzute la alin. (1) lit. a) pct. (ii) şi lit. b) pct. (ii) va fi determinat prin aplicarea procentelor respective la cifra de afaceri netă realizată din activitatea desfăşurată doar pe piaţa de capital, în anul financiar anterior sancţionării, cu luarea în considerare a prevederilor alin. (3).

(6) în cazul instituţiilor de credit care desfăşoară activitatea de depozitare pentru organismele de plasament colectiv autorizate/avizate de A.S.F. cuantumul amenzilor prevăzute la alin. (1) lit. a) pct. (ii) va fi determinat prin aplicarea procentelor respective la cifra de afaceri netă realizată din activitatea de depozitare, cu luarea în considerare a prevederilor alin. (3).»“

18. La articolul 203, punctul 62 se modifică va avea următorul cuprins:

“62. Articolele 2731 şi 2732 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

«Art. 2731. - Desfăşurarea fără autorizaţie a oricăror activităţi sau operaţiuni pentru care prezenta lege cere autorizarea constituie infracţiune şi se sancţionează potrivit legii penale, cu excepţia activităţilor şi serviciilor de investiţii prevăzute la art. 5 alin. (1) desfăşurate de S.S.I.F. şi instituţiile de credit, caz în care sunt aplicabile prevederile art. 273 alin. (1) lit. a).

Art. 2732. - (1) Nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 203 referitoare la iniţierea, în termenul prevăzut de lege, a unei oferte publice de preluare obligatorie constituie contravenţie şi se sancţionează după cum urmează:

(i) pentru persoanele fizice:

a) avertisment sau amendă de la 1.000 lei la 25.000 lei, în cazul în care termenul legal de lansare a ofertei a fost depăşit cu cel mult 30 de zile;

b) amendă de la 25.001 lei la 50.000 lei, în cazul în care termenul legal a fost depăşit cu cel mult 60 de zile;

c) prin excepţie de la prevederile art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 272001, amendă de la 50.001 lei la 500.000 lei, în cazul în care termenul legal a fost depăşit cu mai mult de 60 de zile;

(ii) pentru persoanele juridice:

a) avertisment sau amendă de la 0,1% până la 1% din cifra de afaceri netă realizată în anul financiar anterior sancţionării, în cazul în care termenul legal a fost depăşit cu cel mult 30 de zile, dar nu mai puţin de 10.000 lei;

b) amendă de la 0,1% până la 5% din cifra de afaceri netă realizată în anul financiar anterior sancţionării, în cazul în care termenul legal a fost depăşit cu cel mult 60 de zile, dar nu mai puţin de 25.000 lei;

c) amendă de la 0,1% până la 10% din cifra de afaceri netă realizată în anul financiar anterior sancţionării, în cazul în care termenul legal a fost depăşit cu mai mult de 60 de zile, dar nu mai puţin de 50.000 lei.

(2) Nerespectarea prevederilor privind interdicţia de a achiziţiona acţiuni prevăzută la art. 203 alin. (2) şi (4) constituie contravenţie şi se sancţionează după cum urmează:

(i) pentru persoanele fizice, avertisment sau amendă de la 10.000 lei la 500.000 lei;

(ii) pentru persoanele juridice, avertisment sau amendă de la 0,1% până la 10% din cifra de afaceri netă realizată, în anul financiar anterior sancţionării.

(3) în cazul în care cifra de afaceri realizată în anul financiar anterior sancţionării nu este disponibilă la data sancţionării, va fi luată în considerare cea aferentă anului financiar în care persoana juridică a înregistrat cifra de afaceri, an imediat anterior anului de referinţă. Prin an de referinţă se înţelege anul anterior sancţionării.

(4) Prin excepţie de la prevederile art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, în cazul persoanei juridice nou-înfiinţate care nu a înregistrat cifră de afaceri în anul anterior sancţionării sau în cazul persoanei juridice a cărei cifră de afaceri nu este accesibilă A.S.F. şi care nu respectă obligaţiile prevăzute la alin. (1), aceasta va fi sancţionată cu:

a) amendă de la 5.000 lei la 500.000 lei, în cazul în care termenul legal a fost depăşit cu cel mult 30 de zile;

b) amendă de la 10.000 lei la 1.000.000 lei, în cazul în care termenul legal a fost depăşit cu cel mult 60 de zile;

c) amendă de la 15.000 lei la 2.500.000 lei, în cazul în care termenul legal a fost depăşit cu mai mult de 60 de zile.

(5) Prin excepţie de la prevederile art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, în cazul persoanei juridice nou-înfiinţate care nu a înregistrat cifră de afaceri în anul anterior sancţionării sau în cazul persoanei juridice a cărei cifră de afaceri nu este accesibilă A.S.F. şi care nu respectă obligaţiile prevăzute la alin. (2), aceasta va fi sancţionată cu amendă de la 5.000 lei la 2.500.000 lei.

(6) Dispoziţiile alin. (1), (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător şi în cazul neîndeplinirii obligaţiilor prevăzute la art. 205 alin. (3)-(5).»“

19. La articolul 203 punctul 66, articolul 278 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 278. - (1) în ceea ce priveşte procedura de stabilire şi constatare a contravenţiilor, precum şi de aplicarea sancţiunilor, prevederile prezentei legi derogă de la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001.

(2) Prin derogare de la prevederile art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, termenul de prescripţie a constatării, aplicării şi executării sancţiunii contravenţionale este de 3 ani de la data săvârşirii faptei.

(3) în cazul contravenţiilor continue, termenul de prescripţie de 3 ani curge de la data constatării faptei.”

20. La articolul 203, după punctul 67 se introduce un nou punct, punctul 671, cu următorul cuprins:

671. După articolul 279 se introduce un nou articol, articolul 2791, cu următorul cuprins:

«Art. 2791. - Furtul instrumentelor financiare ale clienţilor şi/sau ale fondurilor băneşti aferente acestora constituie infracţiune şi se pedepseşte în conformitate cu prevederile Codului penal.»“

21. La articolul 203, după punctul 68 se introduce un nou punct, punctul 681, cu următorul cuprins:

681. După articolul 2862 se introduce un nou articol, articolul 2863, cu următorul cuprins:

«Art. 2863. - (1) Condiţiile de cvorum şi de majoritate de vot necesare desfăşurării adunărilor generale ale acţionarilor S.I.F. şi adoptării hotărârilor sunt cele prevăzute la art. 115 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Prin derogare de la prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, modificările ce vor fi efectuate la actele constitutive ale S.I.F., exclusiv pentru încadrarea acestora în prevederile alin. (1), vor fi înregistrate la oficiul registrului comerţului, în baza hotărârii consiliului de administraţie/consiliului de supraveghere al S.I.F. sau al SAL care administrează un S.I.F., după caz, ulterior obţinerii autorizaţiei din partea A.S.F.»“

22. Articolul 206 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 206. - Dispoziţiile referitoare la contravenţii se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.”

Art. II. - Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La titlul VII capitolul II articolul 71 alineatul (3), litera e) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„e) Fondul «Proprietatea» nu poate deţine mai mult de 10% din activele sale în valorile mobiliare menţionate la alin. (4) şi în instrumentele pieţei monetare menţionate la art. 101 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, emise de un singur emitent, cu excepţia titlurilor de stat;”.

2. La titlul VII capitolul II articolul 71 alineatul (3), după litera e) se introduc două noi litere, literele e1) şi e2), cu următorul cuprins:

„e1) se exceptează de la respectarea limitei prevăzute la lit. e) valorile mobiliare dobândite de la statul român în temeiul prezentei legi;

e2) până la momentul diminuării deţinerii aferente valorilor mobiliare prevăzute la lit. e1), sub limita prevăzută la lit. e), se interzice Fondului «Proprietatea» achiziţia de valori mobiliare emise de acelaşi emitent şi care au fost dobândite de la statul român, cu excepţia celor aferente exercitării drepturilor de preferinţă, caz în care sunt aplicabile prevederile lit. k);”.

3. La titlul VII capitolul II articolul 71 alineatul (3), litera k) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,k) Fondul «Proprietatea» poate să depăşească limitele privind investiţiile în instrumentele financiare care sunt incluse în activul său în cazul exercitării drepturilor de preferinţă de subscriere aferente acestora, cu condiţia ca depăşirea să nu se întindă pe o perioadă mai mare de 120 de zile calendaristice;”.

4. La titlul VII capitolul II articolul 71 alineatul (3), după litera k) se introduce o nouă literă, litera l), cu următorul cuprins:

“l) în cazul deţinerilor de valori mobiliare neadmise la tranzacţionare dobândite de la statul român în temeiul prezentei legi, conform prevederilor lit. b), Fondul «Proprietatea» îşi va putea exercita dreptul de preferinţă aferent deţinerilor respective, în acest caz nefiind aplicabile prevederile lit. k).”

5. La titlul VII capitolul II, articolul 8 se abrogă.

6. La titlul VII capitolul II articolul 9, alineatul (2) se abrogă.

7. La titlul VII capitolul II articolul 91, alineatele (4)-(7) se abrogă.

8. La titlul VII capitolul II articolul 10, alineatele (1)-(3) se abrogă.

9. La titlul VII capitolul II, articolul 101 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 101. - Orice vărsământ efectuat de statul român la Fondul «Proprietatea», în numerar sau natură, în temeiul prezentei legi, se consideră făcut cu prioritate pentru stingerea obligaţiei de plată a acţiunilor subscrise şi neplătite, fără distincţie ori distribuţie între surse sau sume.”

10. La titlul VII capitolul II articolul 12, alineatul (2) se abrogă.

Art. III. - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 21 decembrie 2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 2, după alineatul (6) se Introduc două noi alineate, alineatele (7) şl (8), cu următorul cuprins:

(7) în baza unor acorduri internaţionale la care este parte, A.S.F. va putea da curs şi solicitărilor de informaţii pentru investigaţii care nu reprezintă încălcări ale legislaţiei din România, dar reprezintă încălcări în acele state semnatare ale respectivelor acorduri internaţionale.

(8) A.S.F. este autoritatea competentă din România în sensul art. 10 alin. (5) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărţile centrale şi registrele centrale de tranzacţii.”

2. La articolul 6, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(3) Actele individuale ale A.S.F. sunt autorizaţiile, atestatele, avizele şi deciziile.”

3. După articolul 7 se introduce un nou articol, articolul 71, cu următorul cuprins:

“Art. 71. - (1) Obligaţia de păstrare a secretului de serviciu nu poate fi invocată de nicio persoană fizică sau juridică care are legătură cu piaţa financiara nonbancară din România atunci când A.S.F. se află în exercitarea atribuţiilor sale prevăzute de lege.

(2) Pentru îndeplinirea obiectivelor sale fundamentale şi a atribuţiilor ce îi revin, A.S.F. poate face schimb de informaţii atât publice, cât şi confidenţiale şi/sau clasificate cu Banca Naţională a României, Consiliul Concurenţei, Ministerul Afacerilor Interne, Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, precum şi cu alte autorităţi şi instituţii publice.”

4. La articolul 17, alineatul (3) se abrogă.

Art. IV. - (1) începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, creanţa prevăzută la art. 4 al titlului II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 142/2010, se preia de către Ministerul Finanţelor Publice de la Fondul “Proprietatea”, împreună cu toate accesoriile aferente.

(2) Sumele obţinute din valorificarea creanţei prevăzute la alin. (1) se virează la bugetul de stat.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

PREŞEDINTELE SENATULUI

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 8 ianuarie 2015.

Nr. 10.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare şi societăţile de administrare a investiţiilor, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare şi societăţile de administrare a investiţiilor, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 237/2004 privind piaţa de capital, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 8 ianuarie 2015.

Nr. 20.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 639

din 11 noiembrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 39 şi art. II din Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 39 şi art. II din Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, excepţie ridicată de Răzvan Ovidiu Mizgar în Dosarul nr. 1 850/30/2012** al Tribunalului Timiş - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 418D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate şi judecarea cauzei în lipsă.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece prin dispoziţia criticată nu se creează situaţii discriminatorii între cele două categorii de consumatori ca urmare a faptului că acestea se aplică tuturor consumatorilor aflaţi în aceeaşi situaţie juridică fără discriminări. De asemenea, arată că toate modalităţile de realizare a unui contract de credit sunt în acord cu normele europene, respectiv Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 noiembrie 2011.

5. În ceea ce priveşte practicile comerciale incorecte, consumatorul care constată existenţa unor asemenea practici se poate adresa, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin Sentinţa civilă nr. 233/PI/LP din 3 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1.850/30/2012**, Tribunalul Timiş - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 39 şi art. II din Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, excepţie ridicată de Răzvan Ovidiu Mizgar într-o cauză care are ca obiect obligaţia de a face şi pretenţii.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că Guvernul României a motivat modificarea art. 95 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 având în vedere solicitarea atât a reprezentanţilor Comisiei Europene, prin Memorandumul de înţelegere ca precondiţie pentru eliberarea următoarei tranşe de împrumut necesară pentru finanţarea deficitului bugetar, cât şi de reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional; or aceste imixtiuni exterioare în activitatea legislativului intern în scopul realizării intereselor economice a unor grupuri bancare aduc atingere suveranităţii statului [art. 2 alin. (2) din Constituţie], fiind inadmisibil ca un stat suveran să permită amestecul unor grupuri, fie ele şi financiare, întrucât suveranitatea naţională aparţine poporului român, consumatorii naţionali fiind grav afectaţi de această măsură.

8. Totodată, susţine că prevederile art. I pct. 39 din Legea nr. 288/2010 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 alin. (1) şi (2), întrucât, potrivit art. 169 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, este necesar să se asigure un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor, creând drepturi în favoarea acestora.

9. Totodată, arată că efectele ordonanţei de urgenţă s-au produs asupra tuturor consumatorilor care intrau în sfera ei de cuprindere, deci şi asupra celor ale căror contracte se aflau în derulare. Astfel, la data intrării în vigoare a Legii nr. 288/2010, efectele ordonanţei de urgenţă fiind epuizate, astfel cum este menţionat şi în Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.656 din 28 decembrie 2010, prevederea legală care stabileşte că nu se mai aplică contractelor aflate în derulare nu-şi mai găseşte raţiunea, aceste contracte fiind deja modificate, consumatorii nemaiputând renunţa la drepturile ce le-au fost conferite printr-o reglementare imperativă şi care urmărea protejarea unui interes general. Or, astfel cum a constatat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.656 din 28 decembrie 2010, modificările aduse art. 95 din ordonanţa de urgenţă nu pot opera decât de la data intrării în vigoare a Legii de aprobare a ordonanţei de urgenţă, altfel ar fi înlăturate efectele produse de ordonanţa de urgenţă până la data intrării în vigoare a legii de aprobare şi ar opera retroactiv. Odată ce aceste drepturi au fost asigurate prin ordonanţa de urgenţă, statul avea obligaţia respectării lor, în caz contrar s-ar fi încălcat prevederile art. 1 alin. (3) şi art. 15 alin. (1) din Constituţie. Faptul că mai întâi s-a emis o ordonanţă de urgenţă, care transpunea în mod corect Directiva 48/2008/CE, aceasta aplicându-se şi contractelor aflate în derulare, iar, ulterior, prin Legea nr. 288/2010 de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010, s-a revenit, precizându-se că dispoziţiile ordonanţei de urgenţă nu se mai aplică contractelor aflate în derulare, cu excepţia câtorva articole, este de natură a crea imprevizibilitate şi a deruta, în principal, consumatorii. Or, o asemenea atitudine a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care, în jurisprudenţa sa, a reţinut că incertitudinea, indiferent că este de natură legislativă, administrativă sau că ţine de practicile urmate de autorităţi, este un factor ce trebuie luat în considerare pentru a aprecia conduita statului, însă, atunci când este în joc o chestiune de interes general, autorităţile publice sunt obligate să reacţioneze în timp util, în mod corect şi cu cea mai mare coerenţă. În condiţiile în care s-ar primi o altă interpretare, se creează un vid legislativ pentru consumatorii ale căror contracte se aflau în derulare.

10. Contractele de credit fiind cu executare succesivă, se creează o discriminare între consumatorii contractelor de consum care au încheiat contracte înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 şi cei care au încheiat contracte după intrarea în vigoare a acesteia, deşi toţi consumatorii se bucură de acelaşi nivel ridicat de protecţie reglementat de Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

11. De asemenea, susţine că prevederile art. II din Legea nr. 288/2010 sunt contrare art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece, potrivit art. 95 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010, era interzisă introducerea în actele adiţionale a altor prevederi în afara celor stabilite prin ordonanţa de urgenţă, acestea fiind nule de drept, însă instituţiile bancare nu au respectat aceste dispoziţii şi au introdus şi alte clauze în defavoarea consumatorului sau prevederile ordonanţei de urgenţă au primit interpretări diferite celor avute în vedere de legiuitor. Art. 21 alin. (2) din Constituţie este încălcat şi pentru motivul că aceste prevederi permit instituţiilor bancare să profite de lipsa de cunoştinţe juridice a consumatorului.

12. Totodată, articolele criticate sunt neconstituţionale şi contravin art. 47 alin. (1) şi art. 57 din Constituţie, întrucât instituţiile bancare nu au respectat prevederile impuse de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010, respectiv modificarea art. 95 prin Legea nr. 288/2010, atunci când au elaborat actele adiţionale, exercitându-şi drepturile cu rea-credinţă şi încălcând drepturile consumatorilor.

13. Prin înlăturarea caracterului public al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010, ca urmare a intervenţiei grupurilor bancare, operatori privaţi, în materia economică a ţării se aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi f).

14. De asemenea, susţine că prevederile criticate sunt contrare art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, deoarece, potrivit prevederilor Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene, se urmăreşte asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a consumatorilor, or, prin modificarea art. 95 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 consumatorii au fost defavorizaţi, fiind încălcate mai multe prevederi din legislaţia Uniunii Europene.

15. În final, apreciază că prin modalitatea de formulare şi aplicare a prevederilor art. II din Legea nr. 288/2010 se încalcă principiul “dreptului pozitiv”, din moment ce legiuitorul intervine în favoarea părţii puternice din contract.

16. Tribunalul Timiş - Secţia a II-a civilă nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

17. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

18. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. I pct. 39 şi art. II din Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010, cu modificările şi completările ulterioare, sunt neconstituţionale. În acest sens arată că prin dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie se instituie o obligaţie generală, impusă tuturor subiectelor de drept, inclusiv puterii executive, care, în activitatea de legiferare, trebuie să respecte Legea fundamentală a ţării şi să asigure calitatea legislaţiei.

19. Este evident că, pentru a fi aplicat în înţelesul său, un act normativ trebuie să fie precis, previzibil şi totodată să asigure securitatea juridică a destinatarilor săi, iar în acord cu principiul general al legalităţii, prevăzut şi de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în privinţa importanţei asigurării accesibilităţii şi previzibilităţii legii, inclusiv sub aspectul stabilităţii acesteia, instituind şi o serie de repere pe care legiuitorul trebuie să le respecte pentru asigurarea acestor exigenţe. Or faptul că statul a emis mai întâi o ordonanţă de urgenţă care transpunea în mod corect Directiva 48/2008/CE, aceasta aplicându-se şi contractelor în derulare, iar ulterior, prin Legea nr. 288/2010 de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010, s-a revenit precizând că dispoziţiile ordonanţei nu se aplică contractelor aflate în derulare, cu excepţia câtorva articole, este de natură a crea imprevizibilitate şi a deruta consumatorii, aceştia fiind supuşi unor noi presiuni din partea instituţiilor bancare de a adera la actele adiţionale în forma impusă de ele. De asemenea, prevederile criticate pot fi considerate neconstituţionale în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât consumatorii care au contractele în curs de derulare la data intrării în vigoare a legii nu au posibilitatea să prevadă că o reglementare ulterioară le va afecta însăşi executarea obligaţiei, prin faptul că obligaţiile stabilite prin contractul de credit o să devină extrem de oneroase, situaţie pe care consumatorul nu avea cum să o prevadă la încheierea contractului.

20. În ceea ce priveşte neconcordanţa dispoziţiilor criticate în raport cu prevederile art. 16 din Legea fundamentală, menţionează că aceasta poate fi reţinută, întrucât discriminează aceeaşi categorie de persoane, şi anume debitorii din contractele de credit pentru consumatori, în curs de executare, faţă de cei care încheie contractele după adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010. Aceste contracta sunt contracte cu executare succesivă în timp, orice obligaţie executată (rată) şi-a produs efectele, în temeiul legii care a guvernat executarea ei, pentru toate celelalte obligaţii este aplicabilă legea în vigoare la acel moment. Aşadar, pentru ambele categorii de debitori trebuie să se aplice aceeaşi lege (tempus regit actum).

21. În preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 se invocă oportunitatea modificărilor în sensul de a se evita posibilitatea declanşării procedurii de infringement de către Comisia Europeană împotriva României, modificările fiind în conformitate cu art. 11, art. 20 şi art. 148 din Constituţie. Or sub niciun aspect, nici chiar al oportunităţii, aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 nu reglementează raporturile juridice care presupun o mai bună organizare a sistemului de credit bancar în România, ci, dimpotrivă, este în defavoarea consumatorilor.

22. Referitor la susţinerea autorului excepţiei faţă de încălcarea art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, arată că textele legale criticate nu conţin în cuprinsul lor nicio reglementare care să împiedice exercitarea accesului liber la justiţie, care presupune posibilitatea juridică a persoanei de a avea acces atât la structurile justiţiei, cât şi la mijloacele procedurale de înfăptuire a acesteia.

23. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 47 alin. (1) şi art. 57 din Constituţie, menţionează ca acestea nu au incidenţă în cauza de faţă.

24. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

25. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

26. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 39 şi art. II din Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 30 decembrie 2010, care au următorul cuprins:

- Art. I: “Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50 din 9 iunie 2010 privind contractele de credit pentru consumatori, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 11 iunie 2010, cu următoarele modificări şi completări:

39. Articolul 95 se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 95: Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, cu excepţia dispoziţiilor art. 371, ale art. 66-69 şi, în ceea ce priveşte contractele de credit pe durată nedeterminată existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, ale art. 50-55, ale art. 56 alin. (2), ale art. 57 alin. (1)şi (2), precum şi ale art. 66-71.»

- Art. II: “(1) Actele adiţionale încheiate şi semnate până la data intrării în vigoare a prezentei legi în vederea asigurării conformităţii contractelor cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 îşi produc efectele în conformitate cu termenii contractuali agreaţi între părţi.

(2) Actele adiţionale nesemnate de către consumatori, considerate acceptate tacit până la data intrării în vigoare a prezentei legi, îşi vor produce efectele în conformitate cu termenii în care au fost formulate, cu excepţia cazului în care consumatorul sau creditorul notifică cealaltă parte în sens contrar, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”

27. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitor la valorile supreme ale statului român, art. 2 alin. (2) potrivit căruia “Nici un grup şi nicio persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu”, art. 11 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (1) potrivit căruia “Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea”, art. 16 alin. (1) şi alin. (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai, art. 57 referitor la exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi f) privind obligaţiile statului în economie şi art. 148 alin. (2) şi alin. (4) privind integrarea în Uniunea Europeană.

28. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia a învestit instanţa de judecată pentru a constata caracterul nejustificat al refuzului de a soluţiona reclamaţia de către Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorului Timiş şi faptul că petiţia sa nu a fost soluţionată în termenul legal atât de către comisariat, cât şi de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului. Totodată, a solicitat instanţei să soluţioneze în mod direct petiţia sa, respectiv să constate faptul că există clauze abuzive în contractul de credit şi în actul adiţional şi încălcări ale prevederilor legale. De asemenea, pe parcurs, a formulat precizare şi completare de acţiune, context în care, în susţinerea cererii, autorul excepţiei de neconstituţionalitate arată că “nu înţelege să cheme în judecată Societatea Comercială Alpha Bank România - SA, întrucât raportul juridic dedus judecăţii este un raport de drept administrativ, litigiul privind raporturile dintre reclamant şi autorităţile competente privind protecţia consumatorului, astfel că este de competenţa contenciosului administrativ; că prin reclamaţia introdusă acestora Ie revenea obligaţia să se pronunţe cu privire la respectarea prevederilor legale, existenţa sau inexistenţa clauzelor abuzive în contractul de credit încheiat cu Societatea Comercială “Alpha Bank România” - S.A., însă printr-o interpretare şi aplicare eronată a legilor în timp, autorităţile statului au soluţionat în mod greşit reclamaţia sa”.

29. Instanţa de judecată (Secţia a II-a civilă) a reţinut că, deşi aceste organe au atribuţii de a constata existenţa unor clauze abuzive şi de a acţiona împotriva celor care inserează în contracte asemenea clauze, nu se justifică formularea unei acţiuni în contradictoriu cu aceste autorităţi, în condiţiile în care reclamantul are posibilitatea de a formula în nume propriu o acţiune în contradictoriu cu banca, aceasta fiind cea cu care se află în raporturi contractuale, fără a avea nevoie de concursul pârâtelor din prezentul litigiu. Mai mult, arată instanţa că nu este în măsură să analizeze anumite dispoziţii contractuale într-un cadru procesual care nu este complet, nefiind toate părţile contractante.

30. În acest context, Curtea observă că, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 28 decembrie 2007, în vederea stopării şi combaterii practicilor comerciale incorecte, persoanele sau organizaţiile care, potrivit legii, au un interes legitim pot fie să sesizeze Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor în legătură cu practicile comerciale incorecte pentru ca aceasta să decidă asupra reclamaţiilor, fie să iniţieze acţiuni în justiţie împotriva comercianţilor care au săvârşit sau sunt susceptibili să săvârşească practici comerciale incorecte.

31. Faţă de cele prezentate cu privire la cadrul procesual, Curtea constată că dispoziţiile criticate nu au legătură cu soluţionarea cererilor autorului prezentei excepţii de neconstituţionalitate, din moment ce acesta nu a dorit să introducă în cauză Societatea Comercială Alpha Bank România - S.A. cu care are raporturi contractuale, precizând în mod expres că “nu înţelege să cheme în judecată Alpha Bank, întrucât raportul juridic dedus judecăţii este un raport de drept administrativ, litigiul privind raporturile dintre reclamant şi autorităţile competente privind protecţia consumatorului, astfel că este de competenţa contenciosului administrativ”.

32. În consecinţă, faţă de cele mai sus menţionate, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia “Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia”, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate, întrucât prevederile criticate nu sunt aplicabile cadrului procesual din prezenta cauză.

33. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 39 şi art. II din Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, excepţie ridicată de Răzvan Ovidiu Mizgar în Dosarul nr. 1.850/30/2012** al Tribunalului Timiş - Secţia a II-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie

Decizia se comunică Tribunalului Timiş - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 11 noiembrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţă Cochinţu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 642

din 11 noiembrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 404 alin. (5) din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 404 alin. (5) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 699/177/P/2013, şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 462 D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Arată că textul de lege criticat stabileşte elementele pe care trebuie să le cuprindă dispozitivul hotărârii instanţei şi că nu poate fi interpretat în sensul că ar contrazice dispoziţiile art. 65 şi 67 din Codul penal.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 13 mai 2014, pronunţată în Dosarul nr. 699/177/P/2013, Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 404 alin. (5) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, în cadrul soluţionării unei cereri de apel.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că art. 404 alin. (5) din Codul de procedură penală se abate de la principiul de bază consacrat de art. 65 din Codul penal şi obligă instanţele de judecată să interzică una sau mai multe drepturi prevăzute de art. 65 din Codul penal, ceea ce este inechitabil şi contrar voinţei legiuitorului. Se arată că, în acest mod, legiuitorul, după stabilirea unor principii de bază privind aplicarea pedepselor complementare şi accesorii, le încalcă şi consacră un alt principiu, cel al aplicării obligatorii de pedepse complementare şi accesorii, încălcând astfel art. 1 alin. (5) din Constituţie. Astfel se aduce atingere calităţii şi predictibilităţii legii şi implicit dreptului la judecarea echitabilă a cauzei, în sensul că ar fi injust ca inculpatul, odată cu aplicarea dispoziţiilor Codului de procedură penală, să suporte executarea de pedepse complementare şi accesorii, alături de pedeapsa principală, deşi Codul penal nu prevede acest lucru.

6. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

7. Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 5.170 din 27 august 2014, prin care apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Arată că acestea întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate a legii, fără a afecta garanţiile constituţionale privind dreptul la un proces echitabil. Având în vedere dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, normele juridice nu există izolat, ci ele trebuie raportate la întregul ansamblu normativ din care fac parte. În acest context, dispoziţiile art. 404 alin. (5) din Codul de procedură penală trebuie corelate cu cele ale art. 67 din Codul penal, care reglementează posibilitatea aplicării pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda şi instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesara. Astfel fiind, nu pot fi reţinute argumentele potrivit cărora textul de lege criticat ar obliga instanţele de judecată să interzică persoanei condamnate la pedeapsa cu închisoarea unul sau mai multe drepturi.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 404 alin. (5) din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: “Când instanţa pronunţă pedeapsa Închisorii, În dispozitiv se face menţiune că persoana condamnată este lipsită de drepturile sau, după caz, unele dintre drepturile prevăzute la art. 65 din Codul penal, pe durata prevăzută în aceiaşi articol.

11. În opinia instanţei de judecată, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligaţia de respectare a Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 20 alin. (1) şi (2) cu raportare la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă. Textul de lege criticat, care stabileşte elemente pe care trebuie să le cuprindă dispozitivul hotărârii prin care instanţa penală soluţionează fondul cauzei, nu instituie o obligaţie pentru instanţele de judecată de a interzice unul sau mai multe drepturi prevăzute de art. 65 din Codul penal. Cu privire la aplicarea pedepselor complementare şi accesorii decide instanţa învestită în cauză, făcând aplicarea prevederilor art. 65-67 din Codul penal, obligaţia instituită de legiuitor fiind de consemnare a celor decise în dispozitivul hotărârii pronunţate.

13. Aşadar, textul de lege criticat trebuie interpretat prin coroborare cu prevederile art. 65-67 din Codul penal referitoare la pedeapsa accesorie şi pedepsele complementare, aspect care nu este de natură să aducă atingere clarităţii şi predictibilităţii acestuia sau dreptului la un proces echitabil. Astfel cum Curtea Constituţională a statuat în mai multe rânduri, interpretarea legilor este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 699/177/P/2013 şi constată că dispoziţiile art. 404 alin. (5) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 11 noiembrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

privind aprobarea nivelului comisioanelor de garantare pentru anul 2015

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 107.568 din 8 ianuarie 2015 al Direcţiei generale buget-finanţe şi fonduri europene,

în temeiul ari. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2009 privind reglementarea unor măsuri pentru stimularea absorbţiei fondurilor alocate prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală pentru renovarea spaţiului rural prin creşterea calităţii vieţii şi diversificării economiei în zonele rurale, aprobată prin Legea nr. 373/2009, cu modificările şi completările ulterioare, şi al Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 79/2009 privind reglementarea unor măsuri pentru stimularea absorbţiei fondurilor alocate prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală pentru renovarea şi dezvoltarea spaţiului rural prin creşterea calităţii vieţii şi diversificării economiei în zonele rurale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.262/2009, cu modificările şi completările ulterioare,

în baza prevederilor pct. 82 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 218/2005 privind stimularea absorbţiei fondurilor SAPARD, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, Fondul european pentru pescuit, Fondul european de garantare agricolă, prin preluarea riscului de creditare de către fondurile de garantare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 876/2005, cu modificările şi completările ulterioare,

în baza prevederilor art. 4 lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2013 privind unele măsuri pentru dezvoltarea şi susţinerea fermelor de familie şi facilitarea accesului la finanţare ai fermierilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 289/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 725/2010 privind reorganizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi a unor structuri aflate în subordinea acestuia, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă nivelul comisioanelor de garantare datorate fondurilor de garantare de către persoanele fizice autorizate şi asociaţiile familiale constituite conform legii, pentru garanţiile acordate în baza Legii nr. 218/2005 privind stimularea absorbţiei fondurilor SAPARD, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, Fondul european pentru pescuit, Fondul european de garantare agricolă, prin preluarea riscului de creditare de către fondurile de garantare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, existente în evidenţa fondului de garantare la 31 decembrie 2014, astfel:

 

Tipul de credit

Nivelul comisioanelor de garantare pentru anul 2015

a) Credite pe termen scurt acordate în scopul asigurării surselor de finanţare necesare realizării producţiei conform art. 6 lit. a) din Legea nr. 218/2005, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

1,5%

b) Credite pe termen scurt, mediu şi lung acordate în scopul realizării de investiţii

1,5%

Tipul de proiect

 

Proiecte finanţate din fonduri SAPARD, proiecte de investiţii neeligibile pentru finanţare din fonduri europene, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, emis anual

1,5%

 

            Art. 2. - Se aprobă nivelul comisionului de garantare datorat fondurilor de garantare de către beneficiarii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 79/2009 privind reglementarea unor măsuri pentru stimularea absorbţiei fondurilor alocate prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală pentru renovarea spaţiului rural prin creşterea calităţii vieţii şi diversificării economiei în zonele rurale, aprobată prin Legea nr. 373/2009, cu modificările şi completările ulterioare, în calitate de beneficiari eligibili ai FEADR, pentru acordarea de scrisori de garanţie în favoarea APDRP, în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 79/2009, aprobată prin Legea nr. 373/2009, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2015, astfel:

 

Tipul scrisorii de garanţie

Nivelul lunar al comisionului de garantare pentru anul 2015

1

2

Scrisorile de garanţie reprezentând 110% din avansul acordat de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit

0,05%

 

Art. 3. - Comisionul de garantare datorat fondurilor de garantare de către beneficiarii persoane fizice ai Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2013 privind unele măsuri pentru dezvoltarea şi susţinerea fermelor de familie şi facilitarea accesului la finanţare al fermierilor, pentru anul 2015, aprobată cu modificări prin Legea nr. 289/2013, cu modificările şi completările ulterioare, se stabileşte la nivelul de 3,8% pe an, în conformitate cu Comunicarea Comisiei 2008/C155/02.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Dumitru Daniel Botănoiu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 9 ianuarie 2015.

Nr. 12.