MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 109/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 109         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 11 februarie 2015

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 684 din 26 noiembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 7 alin. (1) şi art. 11 alin. (1) şi (2) şi a prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (6) şi (8), art. 31 alin, (5) şi art. 50 lit. b) teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire. În natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Decizia nr. 696 din 27 noiembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua, raportate la cele ale art. 41 alin. (1) teza întâi şi alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum şi ale art. XV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

66. - Hotărâre pentru aprobarea Acordului de cooperare dintre Ministerul Sănătăţii al României şi Ministerul Sănătăţii al Republicii Peru în domeniul sănătăţii şi ştiinţelor medicale, semnat la Bucureşti la 5 iunie 2014

 

Acord de cooperare între Ministerul Sănătăţii al României şi Ministerul Sănătăţii al Republicii Peru în domeniul sănătăţii şi ştiinţelor medicale

 

67. - Hotărâre pentru aprobarea Acordului de cooperare în domeniul sănătăţii şi al ştiinţelor medicale dintre Ministerul Sănătăţii din România şi Comisia Naţională de Sănătate şi Planificare Familială din Republica Populară Chineză, semnat la Bucureşti la 28 iunie 2014

 

Acord de cooperare în domeniul sănătăţii şi al ştiinţelor medicale între Ministerul Sănătăţii din România şi Comisia Naţională de Sănătate şi Planificare Familială din Republica Populară Chineză

 

70. - Hotărâre pentru aprobarea Memorandumului de înţelegere dintre Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice şi Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultura din România şi Administraţia de Stat pentru Silvicultură din Republica Populară Chineză privind cooperarea în domeniul pădurilor, conservării zonelor umede şi protecţiei vieţii sălbatice, semnat la Bucureşti la 14 aprilie 2014

 

Memorandum de înţelegere între Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice şi Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultura din România şi Administraţia de Stat pentru Silvicultură din Republica Populară Chineză privind cooperarea în domeniul pădurilor, conservării zonelor umede şi protecţiei vieţii sălbatice

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

            116. - Ordin al ministrului finanţelor publice pentru modificarea Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 1.739/2013 privind procedura de avizare a structurilor st a personalului care gestionează asistenţa financiară comunitară, conform art. 4 alin. (7) lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 595/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

            3. - Ordin pentru modificarea Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 9/2013 privind constituirea Comisiei tehnice de avizare a studiilor de fezabilitate întocmite în vederea concesionării serviciului de distribuţie a gazelor naturale şi de emitere a avizelor conforme pentru operatorii economici din sectorul gazelor naturale

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 684

din 26 noiembrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 7 alin. (1) şi art. 11 alin. (1) şi (2) şi a prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (6) şi (8), art. 31 alin. (5) şi art. 50 lit. b) teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea, în şedinţa publică din 11 noiembrie 2014, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Barta-Mihaly Susana şi Etedi Ana în Dosarul nr. 7.603/117/2013* al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului nr. 112D/2014 al Curţii Constituţionale.

2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 11 noiembrie 2014, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul prevederilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru o examinare suplimentară a problemelor ce formează obiectul cauzei, a amânat pronunţarea la 19 noiembrie 2014 şi apoi la 26 noiembrie 2014, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin încheierea din 24 ianuarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 7.603/117/2013*, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Barta-Mihaly Susana şi Etedi Ana într-o cauză civilă având ca obiect “pretenţii” în legătură cu dreptul de proprietate privată asupra unui imobil preluat în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia susţin, în esenţă, că prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 încalcă principiul neretroactivităţii legii şi dreptul la un proces echitabil, de vreme ce actele încheiate sub imperiul unei legi în vigoare pot fi repuse în discuţie după abrogarea sau modificarea ei, conform unei legi nou-adoptate, iar litigiile pendinte se judecă în conformitate cu alte norme juridice decât cele existente la momentul sesizării instanţelor judecătoreşti. Autorii excepţiei susţin că efectele aplicării art. 4 din Legea nr. 165/2013 constau în faptul că drepturile câştigate prin emiterea unor dispoziţii de propunere de acordare de despăgubiri sau chiar prin obţinerea unor hotărâri judecătoreşti nepuse în executare la data intrării în vigoare a legii noi sunt suprimate, reduse şi modificate pe calea acestui nou act normativ.

5. Se mai susţine că art. 4 din Legea nr. 165/2013 creează discriminări între persoanele care au formulat acelaşi tip de cereri, întrucât cele care, din motive obiective, nu au avut cererile de restituire sau de acordare de despăgubiri soluţionate şi judecate înaintea intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 sunt supuse acum obligaţiei de a primi despăgubiri conform legii noi, adică în rate şi pe bază de puncte. Diferenţa de tratament între persoanele care au făcut aceleaşi demersuri legale, dara căror situaţie diferă în prezent doar din cauză că autorităţile administrative nu le-au soluţionat cererile în aceiaşi timp, nu are la bază o justificare obiectivă şi rezonabilă, care să vizeze un scop legitim, ci doar condiţii subiective şi aleatorii. Astfel, evaluarea imobilului nerestituibil se va face pe baza grilei notariale existente la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, iar valoarea calculată nu se reactualizează cu indicele de inflaţie, deşi plata se va face după mulţi ani. În opinia autorilor excepţiei, lipsa unei reiaţii raţionale a despăgubirii în raport cu valoarea bunului, cerută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea-pilot Maria Atanasiu şi alţii Împotriva României, este agravată de prevederile art. 31 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 care arată că modalitatea de valorificare în numerar va fi reglementată ulterior, prin normele de aplicare a legii.

6. Autoarele excepţiei susţin că se încalcă prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie prin faptul că Legea nr. 165/2013 instituie termene inacceptabil de îndelungate pentru soluţionarea cererilor de despăgubire şi aceasta doar în faza administrativă. Arată că, în acelaşi timp, se suspendă din nou emiterea de hotărâri, eliberarea titlurilor de proprietate, punerile în posesie şi orice alte proceduri administrative, blocând în acest mod orice posibilitate de finalizare a procedurii de restituire şi regresând cu peste 10 ani. Apreciază că prevederile art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 încalcă prevederile constituţionale referitoare la soluţionarea procesului într-un termen rezonabil. Critică faptul că, în timp ce termenele de soluţionare a notificărilor sunt prorogate după data de 1 ianuarie 2016, posibilitatea petiţionarilor de a se adresa instanţei de judecată pentru recunoaşterea drepturilor lor este limitată la un termen de 30 de zile de la expirarea termenului stabilit la 1 ianuarie 2016, ceea ce îngrădeşte efectiv accesul acestora la instanţele de judecată.

7. Se mai arată că posibilitatea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor de a invalida deciziile entităţilor învestite de lege contravine principiului neretroactivităţii legii, principiului securităţii raporturilor juridice, principiului încrederii legitime, precum şi celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârile din 9 decembrie 2008, 27 mai 2010 şi 12 octombrie 2010, pronunţate în cauzele Viaşu împotriva României sau Marin şi Gheorghe Rădulescu împotriva României, respectiv Mana Atanasiu şi alţii împotriva României, paragraful 180, în sensul că “o decizie administrativă a autorităţii locale competente prin care i se recunoaşte părţii interesate un drept la reparaţie este suficientă pentru a crea un interes patrimonial apărat de art. 1 din Protocolul nr. 1 şi că, prin urmare, neexecutarea unei astfel de decizii constituie o ingerinţă în sensul primei fraze din primul alineat al acestui articol”. Arată că se încalcă şi dreptul de proprietate privată, în condiţiile în care, în sistemul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, este protejată şi creanţa virtuală, dacă reclamantul are o speranţă legitimă constând în existenţa unui fundament suficient în dreptul intern pentru a considera acea speranţă o valoare patrimonială în sensul art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia menţionată.

8. Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că textele de lege criticate respectă dispoziţiile constituţionale, precizând că Legea nr. 165/2013 a fost emisă cu girul Curţii Europene a Drepturilor Omului, ca o consecinţă a Hotărârii-pilot pronunţate în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 4 coroborate cu cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 sunt retroactive, întrucât, în baza acestor norme, cele mai multe acţiuni formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 au fost respinse ca prematur introduse. Arată că s-a acţionat asupra fazei iniţiale de constituire a situaţiei juridice, modificând în mod esenţial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum. Apreciază, de asemenea, că prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere principiului egalităţii în drepturi, întrucât, prin instituirea noilor reguli privind soluţionarea notificărilor, se creează premisele unei discriminări fără un criteriu obiectiv şi rezonabil. Astfel, persoanele ale căror procese s-au finalizat înainte de intrarea în vigoare a legii s-au aflat într-o situaţie mai favorabilă faţă de persoanele ale căror procese au fost în curs de soluţionare la data intrării în vigoare. De asemenea, prin adoptarea unor astfel de norme, legiuitorul a intervenit în procesul de realizare a justiţiei. O reluare a procedurilor cu caracter administrativ, ca urmare a respingerii acţiunii ca prematur introdusă din cauza noilor termene de soluţionare a notificărilor, contravine principiului soluţionării cauzei într-un termen optim şi previzibil. Consideră că celelalte critici de neconstituţionalitate nu pot fi reţinute.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. În realitate, din notele scrise în cuprinsul cărora aceasta este motivată, rezultă că este vizat art. 4 teza întâi prin raportare la prevederile mai multor articole din Legea nr. 165/2013, şi anume art. 7 alin. (1) şi art. 11 alin. (1) şi (2), precum şi art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (6) şi (8), art. 31 alin. (5) şi art. 50 lit. b) teza întâi. Textele de lege menţionate au următorul conţinut:

- Art. 4: “Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până ta data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”;

- Art. 7 alin. (1): “(1) Până la întocmirea situaţiei centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile judeţene de fond funciar sau, după caz, de către Comisia de Fond Funciara Municipiului Bucureşti, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum şi orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar.”;

- Art. 11 alin. (1) şi (2): “(1) Comisiile locale şi judeţene de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti au obligaţia de a soluţiona toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie şi de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016.

(2) în situaţia neîndeplinirii obligaţiilor în termenul prevăzut la alin. (1), persoana care se consideră îndreptăţită poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile. Hotărârea pronunţată de instanţa judecătorească este supusă numai apelului. Plângerea este scutită de taxa judiciară de timbru,”;

- Art. 17 alin. (1) lit. a): (1) în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare Comisia Naţională, care funcţionează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru şi are, în principal, următoarele atribuţii:

a) validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii”;

- Art. 21 alin. (6) şi (8): “(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naţionale şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. (...)

(8) Ulterior verificării şi evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naţionale, Comisia Naţională validează sau invalidează decizia entităţii învestite de lege şi, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).”;

- Art. 31 alin. (5): “(5) Modalitatea de valorificare în numerar se stabileşte prin normele de aplicare a prezentei legi.”

- Art. 50 lit. b) teza întâi: “La data intrării în vigoare a prezentei legi: (...)

b) orice dispoziţie referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaţionale de evaluare (...) se abrogă”.

14. În opinia autoarelor excepţiei, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia celei penale şi contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) şi (2) care consacră principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 21 alin. (1)-(3) referitor la dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil şi art. 44 care garantează dreptul de proprietate privată. Prin raportare la prevederile art. 11 şi art. 20 alin. (1) din Constituţie, se invocă, de asemenea, art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 - “Protecţia proprietăţii” din Primul Protocol adiţional la aceeaşi convenţie.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă, mai întâi, că, aşa cum rezultă din cererea de chemare în judecată aflată la dosarul cauzei, obiectul litigiului în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate îl reprezintă obligarea Comisiei municipale de fond funciar a Municipiului Cluj-Napoca la soluţionarea unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unui teren, prin emiterea unei hotărâri pe care, apoi, să o înainteze spre soluţionare Comisiei judeţene de fond funciar Cluj, autoritate care, la rândul său, să fie obligată să emită o hotărâre de validare sau invalidare a propunerii comisiei locale. De asemenea, se solicită obligarea instituţiei Primarului Municipiului Cluj-Napoca, respectiv a Instituţiei Prefectului Judeţului Cluj, după caz, să înainteze Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor întreaga documentaţie pentru finalizarea procedurii de despăgubire prin echivalent. Curtea observă că instanţa sesizată de reclamanţi, Tribunalul Cluj - Secţia civilă, şi-a declinat competenţa în favoarea Secţiei de contencios administrativ a Tribunalului Cluj, instanţă în faţa căreia a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, această instanţă şi-a declinat şi ea competenţa, în favoarea Judecătoriei Cluj, care, la 11 iunie 2014, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Cluj - Secţia civilă. În această situaţie, Curtea de Apel Cluj a fost învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, atribuind-o, în cele din urmă, Judecătoriei Cluj.

16. Acţiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj - Secţia civilă la data de 21 mai 2013, deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013 (20 mai 2013). Ca atare, faţă de obiectul cauzei, Curtea reţine că este incident art. 4 teza întâi a Legii nr. 165/2013, care stabileşte că prevederile acesteia se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a legii menţionate. În consecinţă, în ce priveşte prevederile art. 7 alin. (1)şi art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea le va examina coroborat cu dispoziţiile art. 4 teza întâi din aceeaşi lege.

17. Curtea observă că autoarele excepţiei susţin că se încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie prin faptul că prevederile art. 11 alin. (1)şi (2) din Legea nr. 165/2013 instituie termene inacceptabil de îndelungate pentru soluţionarea cererilor de despăgubire şi aceasta doar în faza administrativă, iar prin art. 7 alin. (1) se suspendă din nou emiterea de hotărâri, eliberarea titlurilor de proprietate, punerile în posesie şi orice alte proceduri administrative, blocându-se, în acest mod, orice posibilitate de finalizare a procedurii de restituire.

18. Curtea reţine că Legea nr. 165/2013 consacră principiul restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, oferind, în acelaşi timp, soluţii pentru situaţia în care restituirea în natură nu mai este posibilă, prin reglementarea unor măsuri reparatorii în echivalent, şi anume compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, precum şi măsura compensării prin puncte.

19. Legea dă, însă, prevalentă restituirii în natură, măsurile compensatorii fiind doar prevăzute pentru situaţia imposibilităţii realizării acestei principale modalităţi de reparaţie a abuzurilor din perioada regimului comunist. Restituirea în natură constituie modalitatea cea mai justă de restaurare efectivă şi integrală a dreptului de proprietate privată, garantat de Constituţie. În ipoteza imposibilităţii realizării acestei măsuri reparatorii principale, următoarea modalitate de satisfacere a drepturilor proprietarilor deposedaţi în mod abuziv o constituie atribuirea de teren în echivalent, pe un alt amplasament. În scopul concretizării acestei măsuri reparatorii subsecvente, pentru a se putea identifica terenurile disponibile, este justificată suspendarea emiterii hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile judeţene de fond funciar sau, după caz, de către Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum şi orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar până la inventarierea tuturor terenurilor. Doar în situaţia în care s-ar constata că suprafeţele de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local, au fost epuizate, comisiile judeţene de fond funciar şi Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti vor putea propune Comisiei Naţionale soluţionarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii, potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 165/2013.

20. Curtea observă, totodată, că Legea nr. 165/2013 cuprinde prevederi care limitează în timp perioada pe care această suspendare operează. Astfel, potrivit art. 6 alin. (1), Comisia locală pentru inventarierea terenurilor a avut la dispoziţie un interval de 180 de zile de la data constituirii în care să întocmească situaţia terenurilor agricole, cu sau fără investiţii, şi forestiere, aflate în domeniul public sau privat al statului sau, după caz, al unităţii administrativ-teritoriale, care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe fiecare unitate administrativ-teritorială. Prin art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 24 decembrie 2013, s-a stabilit un nou termen, de 180 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă. Acest termen s-a împlinit la 21 iunie 2014, dată de la care. În principiu, au reînceput emiterea hotărârilor de validare/invalidare, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale d3 fond funciar, precum şi orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar.

21. În ce priveşte art. 11 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, criticat în cauză sub aspectul termenelor exagerat de lungi, Curtea constată că acesta fixează data de 1 ianuarie 2016 ca dată maximă până la care comisiile locale şi judeţene de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti au obligaţia de a soluţiona toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie şi de a elibera titlurile de proprietate. Or, în condiţiile în care legiuitorul român a încercat să confere eficienţă procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv, stabilirea unui termen bine definit este benefică acestui demers. Cu privire la durata acestui interval, legiuitorul a apreciat în funcţie de situaţia economică financiară a statului român, stabilind o durată realistă, adaptată condiţiilor concrete.

22. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (6), art. 31 alin. (5) şi art. 50 lit. b) teza întâi din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că acestea au în vedere etapa stabilirii cuantumului despăgubirilor datorate pentru imobilele a căror restituire în natură nu mai este posibilă şi a valorificării acestora, etapă care, în succesiunea procedurală concepută de legiuitor prin Legea nr. 165/2013, este ulterioară emiterii de către entităţile învestite de lege a unor decizii/hotărâri care conţin propuneri de acordare de despăgubiri. Or, în speţă, din cuprinsul acţiunii introductive de instanţă nu rezultă că ar exista un astfel de act. Este adevărat că în motivarea scrisă a excepţiei autoarele acesteia fac referire la o “dispoziţie de propunere de acordare de despăgubiri nr. 1530/13.04.2006”, dar atât din cererea de chemare în judecată, cât şi din Decizia Curţii de Apel Cluj prin care a hotărât cu privire la instanţa competentă, rezultă că, în realitate, o asemenea dispoziţie nu există. Ca atare, Curtea Constituţională constată că prevederile de lege menţionate nu sunt incidente în cauză, motiv pentru care excepţia de neconstituţionalitate având acest obiect va fi respinsă ca inadmisibilă, neîndeplinind condiţia legăturii cu cauza impusă de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

23. Aceeaşi lipsă de legătură cu cauza se observă şi în ce priveşte prevederile art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (8) din Legea nr. 165/2013. Acestea vizează atribuţia Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor de a valida sau de a invalida deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii. În contextul inexistenţei unei asemenea decizii, textele de lege criticate nu sunt incidente în soluţionarea litigiului aflat pe rolul instanţei judecătoreşti, astfel că excepţia de neconstituţionalitate apare, de asemenea, ca inadmisibilă, prin raportare la prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Barta-Mihaly Susana şi Etedi Ana în Dosarul nr. 7.603/117/2013* al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 7 alin. (1) şi art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

II. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (6) şi (8), art. 31 alin. (5) şi art. 50 lit. b) teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de aceleaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I Pronunţată în şedinţa din data de 26 noiembrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 696

din 27 noiembrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua, raportate la cele ale art. 41 alin. (1) teza întâi şi alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum şi ale art. XV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare

 

Petre Lăzăroiu - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader – judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu­ţionalitate a prevederilor art. 4 şi ale art. 41 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată din oficiu de instanţa judecătorească şi de Eufrosina Bogdan în Dosarul nr. 14.377/62/2012 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 494D/2014 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent învederează asupra faptului că partea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a transmis la dosarul cauzei punctul său de vedere, prin care argumentează soluţia de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 şi ale art. 4V din Legea nr. 165/2013.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, întrucât acestea nu au incidenţă în prezenta cauză. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 şi ale art. 41 din Legea nr. 165/2013, acesta pune concluzii de respingere, apreciind că situaţia specifică litigiului de faţă nu se încadrează în ipoteza normelor legale criticate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 9 mai 2014, pronunţată în Dosarul nr. 14.377/62/2012, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat din oficiu Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua, raportate la cele ale art. 41 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţia fiind ridicată şi de Eufrosina Bogdan într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar împotriva unei sentinţe civile prin care autoritatea a fost Obligată să emită titlul de plată şi să achite reclamantei o sumă de bani, aceasta fiind, din 2009, beneficiara titlului de despăgubire reprezentat de decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate formulată în scris de intimata reclamantă Eufrosina Bogdan se susţine că dispoziţiile art. 4, raportate la cele ale art. 41 din Legea nr. 165/2013 şi cele ale art. XV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, aplicându-se şi asupra cauzelor aflate pe rolul instanţelor la momentul intrării în vigoare a acestor acte normative, în sensul impunerii modalităţii de plată eşalonat, în tranşe egale, în termen de 5 ani, a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, sunt retroactive. Or, principiul neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, impune ca cererile de chemare în judecată să fie soluţionate de legea în vigoare la data introducerii lor, iar hotărârile judecătoreşti să rămână supuse condiţiilor de formă şi de fond stabilite de legea sub imperiul căreia acestea au fost pronunţate. În acest sens statuează atât jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de pildă Decizia nr. 9 din 7 martie 1994, cât şi doctrina de specialitate în materie.

7. Mai mult, statul român, fără a se supune regulii de drept aplicabile oricărui debitor privind obligaţia de plată voluntară, a edictat norme favorabile, cu noi termene de graţie şi proceduri de plată eşalonată a creanţelor stabilite împotriva sa, “fără să consulte creditorii şi fără a obţine acordul acestora”, adoptând, în acest sens, următoarele acte normative: Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, Ordonanţa Guvernului nr. 62/2010, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012, Legea nr. 165/2013 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014. Prin urmare, autoarea excepţiei apreciază că este încălcat atât dreptul de proprietate al creditorilor, având în vedere că în noţiunea de “bun” intră şi creanţele, cât şi dreptul acestora la un proces echitabil. De altfel, prin actele normative enumerate, de amânare succesivă a termenelor de plată a creanţelor, statul român nu şi-a asumat nicio consecinţă juridică patrimonială sau de altă natură pentru cazul nerespectării acestor termene, în sensul că nu este reglementată şi obligaţia sa de plată a unor eventuale daune-interese, altele decât cele raportate la rata inflaţiei, ceea ce conferă legii caracter “imprevizibil, incoerent şi lipsit de bază rezonabilă”, iar normelor legale criticate “natură pur potestativă”. Or, o astfel de practică guvernamentală şi legislativă se opune jurisprudenţei prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat România în cauze privind restituirea proprietăţi* şi executarea creanţelor prin eşalonarea plăţilor, decizii ce se bucură de puterea de lucru interpretat (hotărârile din 24 martie 2005, 6 septembrie 2005 şi, respectiv, 9 decembrie 2008, pronunţate în cauzele Şandor împotriva României, Săcăleanu împotriva României şi, respectiv, Viaşu împotriva României).

8. Se mai arată că noile reguli cuprinse de actele normative criticate creează un tratament juridic diferit pentru situaţii juridice egale, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă, în sensul că unele persoane au obţinut despăgubiri materiale prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, în timp ce altele nu vor mai avea, potrivit legii noi, această vocaţie procesuală, ceea ce contravine prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie, precum şi art. 6 şi art. 14 din Convenţie.

9. Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal, în cuprinsul opiniei exprimate conform art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, şi nu a unei motivări distincte a excepţiei invocate din oficiu, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două şi ale art. 41 din Legea nr. 165/2013 este întemeiată, textele de lege criticate fiind contrare art. 15 alin. (2) şi art. 44 alin. (1) din Constituţie. În acest sens se arată că, anterior apariţiei Legii nr. 165/2013, sursele de finanţare, cuantumul şi procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, imposibil de restituit în natură, erau reglementate exclusiv de dispoziţiile din titlul VII al Legii nr. 247/2005. Ca urmare a pronunţării Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 a Curţii Europene a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României a fost adoptată Legea nr. 165/2013, act normativ destinat “să adopte măsuri capabile să ofere un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate.” Raportat la situaţia de fapt din speţa dedusă judecăţii, instanţa judecătorească arată că, la data de 14 decembrie 2012, când a fost introdusă acţiunea, era în vigoare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, emiterea titlurilor de plată şi de despăgubire fiind suspendată până la data de 15 mai 2013, urmând ca, ulterior acestei date, plata sumelor acordate în speţă cu titlu de despăgubiri să se facă într-o singură tranşă, în temeiul Legii nr. 247/2005. Or, prin adoptarea Legii nr. 165/2013, care prevede, la art. 41, că plata efectivă se face în termen de 5 ani, începând cu 1 ianuarie 2014, în tranşe egale, rezultă că reclamanta este în imposibilitate, pentru încă 5 ani, să îşi valorifice titlul de despăgubire emis cu aproape 5 ani în urmă, efect juridic ce goleşte de conţinut scopul reparator al Legii nr. 10/2001, fiind astfel afectat dreptul de proprietate privată ocrotit de art. 44 alin. (1) din Constituţie.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

11. Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere, prin care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, raportate la cele ale art. 41 din Legea nr. 165/2013, este neîntemeiată. În opinia acestuia, prevederile legale criticate se aplică numai pentru viitor, nemodificând stări legale anterioare ale unor raporturi ale căror efecte erau susceptibile a se realiza sub vechea lege. Se arată că o lege nu retroactivează atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi. Pentru aceleaşi motive se apreciază că nu poate fi reţinută nici încălcarea prevederilor art. 16 din Constituţie, acestea neprevăzând un tratament diferit pentru persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică. Textele criticate nu contravin nici dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, instituirea unei noi proceduri de stabilire şi acordare a despăgubirilor şi plata acestora în tranşe egale, în termen de 5 ani, neafectând dreptul de proprietate asupra creanţelor în cauză, având în vedere că, potrivit normei fundamentale invocate, stabilirea conţinutului şi a limitelor dreptului de proprietate este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care stabileşte, totodată, cadrul juridic al exercitării acestui drept.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la recepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este indicat în cuprinsul motivării excepţiei şi al încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. 4 şi ale art. 41 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare. Analizând motivarea excepţiei, textele de lege pretins criticate şi aspectele specifice litigiului de faţă, Curtea constată că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, în realitate, prevederile art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 41 alin. (1) teza întâi şi alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013.

15. De asemenea, Curtea Constituţională observă că, deşi nu sunt menţionate în dispozitivul încheierii de sesizare, ci doar în practicaua acesteia, autoarea excepţiei critică, pentru aceleaşi motive ce susţin neconstituţionalitatea prevederilor legale criticate din cuprinsul Legii nr. 165/2013, şi dispoziţiile art. XV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2014. Deoarece instanţa de judecată nu a respins această excepţie ca fiind inadmisibilă, dar nici nu a menţinut-o în dispozitivul încheierii de sesizare, ci doar în practicaua acesteia (această omisiune având, mai degrabă, caracterul unei erori), Curtea Constituţională, potrivit practicii sale, o va examina în raport cu criticile formulate prin motivarea scrisă a excepţiei. Prin urmare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 teza a doua, raportate la cele ale art. 41 alin. (1) teza întâi şi alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum şi ale art. XV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare, texte care au următorul cuprins:

- Art. 4 teza a două din Legea nr. 165/2013: “Dispoziţiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.”;

- Art. 41 alin. (1) teza întâi şi alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013: “(1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi (...) se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.

(2) Cuantumul unei tranşe nu poate fi mai mic de 5.000 lei.

(3) Pentru îndeplinirea obligaţiilor stabilite la alin. (1), Comisia Naţională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

(4) Titlul de plată se emite de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în condiţiile alin. (1) şi (2) şi se plăteşte de către Ministerul Finanţelor Publice în cei mult 180 de zile de la emitere.”;

- Art. XV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014: “(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule şi a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plăţii integrale şi cheltuielile de judecată, precum şi alte sume stabilite de instanţele judecătoreşti, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora.”

16. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 11 - Dreptul intern şi dreptul internaţional, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 20 alin. (1) referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţeneşti în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte, art. 21 alin. (3) privind dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul de proprietate privată şi ale art. 124 - înfăptuirea justiţiei. De asemenea se afirmă încălcarea art. 6 - Dreptul la un proces echitabil şi art. 14 - Interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale omului, a art. 1 - Protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţie, precum şi a art. 1 - Interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenţie.

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reaminteşte că, în vederea exercitării atribuţiei sale prevăzute de art. 146 lit. d) din Constituţie, şi anume soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale reglementează, la art. 29, condiţiile de admisibilitate ale excepţiei de neconstituţionalitate. Printre acestea, alin. (1) teza finală al articolului menţionat impune condiţia admisibilităţii constând în “legătura [textului legal criticat - s.n.] cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.” Din această perspectivă, Curtea urmează să determine obiectul cauzei în care a fost invocată excepţia, cu scopul de a stabili dacă există sau nu o legătură între soluţionarea cauzei şi dispoziţiile de lege ce fac obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate.

18. Curtea constată că, în speţa de faţă, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis în 18 noiembrie 2009 decizia reprezentând titlul de despăgubire în cuantum de 206.000 lei. Beneficiarele s-au adresat ulterior, conform Legii nr. 247/2005, Autorităţii pentru Restituirea Proprietăţilor pentru ca, urmare a opţiunii lor, să fie emis titlul de plată pentru suma de 68.700 lei (actualizat cu indicele inflaţiei, sumă ce se scade din totalul de 206.100 lei), cerere refuzată de autoritate prin invocarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010. La data de 14 decembrie 2012 reclamantele au introdus cerere de chemare în judecată a autorităţii menţionate, iar în data de 30 octombrie 2013, Tribunalul Braşov, prin sentinţă civilă, a admis cererea şi a obligat pârâta să emită titlul de plată şi să achite reclamantelor suma respectivă. Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a declarat recurs împotriva acestei sentinţei civile, recurs în cadrul căruia instanţa de judecată, pe de o parte, cât şi una dintre reclamante, pe de altă parte, a invocat prezenta excepţie de neconstituţionalitate. Cauza pendinte vizează stabilirea obligaţiei autorităţii pârâte de a emite titlul de plată, şi nu a titlului de despăgubiri. De altfel, în cursul judecării recursului, potrivit actelor anexate la dosar, autoritatea în cauză a emis, pe numele celorlalte două reclamante, un titlu de plată.

19. În continuare, analizând dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora “(1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014”, Curtea constată că acestea cuprind două ipoteze: 1) fie sumele de bani sunt stabilite în cadrul procedurii administrative, prin decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (dosar aprobat) reprezentând titlul de despăgubire, emisă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013; 2) fie sumele de bani sunt stabilite în procedura judiciară, prin hotărârea judecătorească, rămasă definitivă şi irevocabilă la data intrării în vigoare a legii. Pentru cele două situaţii, dispoziţia normei este comună, şi anume plata sumelor de bani stabilite în una din cele două variante se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.

20. Raportând circumstanţele litigiului în care a fost invocată excepţia la conţinutul normativ al art. 41 din Legea nr. 165/2013, Curtea reţine că prezenta cauză se încadrează în prima ipoteză a textului legal criticat, respectiv în situaţia existenţei unei decizii a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor reprezentând titlul de despăgubire în care se precizează suma de bani acordată ca despăgubire pentru imobilul preluat în mod abuziv. Prin urmare, Curtea, constatând că este îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992, va examina constituţionalitatea dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 41 alin. (1) teza întâi şi ale alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013, faţă de criticile formulate. Acestea se referă, în esenţă, la nerespectarea principiilor neretroactivităţii şi al nediscriminării, a dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, precum şi a dreptului de proprietate privată, autoarea excepţiei apreciind că decizia reprezentând titlul de despăgubire, emisă de autoritatea competentă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, trebuia pusă în executare potrivit legislaţiei sub imperiul căreia a fost emisă.

21. Critici de neconstituţionalitate asemănătoare celor formulate în prezenta cauză au fost recent examinate de Curtea Constituţională cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 566 din 16 octombrie 2014*), nepublicată în Monitorul Oficial al României la data pronunţării deciziei de faţă. Respingând excepţia, Curtea a reţinut, în esenţă, că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, procedura de emitere a titlului de plată este reglementată prin dispoziţiile legale criticate, care prevăd că acesta se emite de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în conformitate cu graficul de eşalonare stabilit în art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013. Aşadar, având în vedere acest din urmă aspect, Curtea a reţinut că, recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, prevederea legală criticată nu poate avea caracter retroactiv. Mai mult, ipoteza avută în vedere de legiuitor este aceea a unei obligaţii neexecutate, deci a unei situaţii juridice în curs de constituire, faţă de care noua reglementare nu poate fi decât imediat aplicabilă. Faţă de criticile de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea principiului egalităţii şi crearea unei stări discriminatorii, Curtea a arătat că beneficiarii unui titlu de despăgubire, care a fost valorificat prin emiterea unui titlu de plată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, pe de o parte, şi cei cărora nu Ie-a fost emis titlul de plată, corespunzător valorii titlului de despăgubire, până la intrarea în vigoare a legii noi, pe de altă parte, se află într-o situaţie juridică ce diferă în mod obiectiv, sub aspectul reglementării legale incidente în privinţa modalităţii de valorificare a titlului de despăgubire. Or, din acest punct de vedere, este firesc ca, în temeiul principiului de drept tempus regit actum, modalitatea de acordare a despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data emiterii deciziei administrative, în speţă titlul de plată, care, potrivit noii legi, este emis de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în temeiul art. 41 alin. (4) din Legea nr. 165/2013. Stabilind că titlurile de plată emise pentru sume de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a legii noi se vor executa în natură, prin plata unor tranşe anuale egale, iar nu prin modalitatea compensării prin puncte instituită de legea nouă, reglementarea legală criticată este în deplină concordanţă cu principiul constituţional al egalităţii în faţa legii.

22. Prin Decizia nr. 595 din 21 octombrie 2014**), nepublicată în Monitorul Oficial al României la data pronunţării prezentei decizii, Curtea a analizat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 din perspectiva încălcării art. 44 din Constituţie, privind dreptul de proprietate. Cu acel prilej, Curtea a reiterat jurisprudenţa sa (de pildă, Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010), prin care a reţinut că executarea eşalonată a unor titluri executorii ce au ca obiect drepturi băneşti nu este interzisă în niciun mod de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare a unei obligaţii, fără ca acest lucru să însemne că este singura şi unica posibilă modalitate de executare pe care Guvernul o poate aplica. S-a mai menţionat că, prin această modalitate de executare a creanţei, statul nu contestă existenţa unui bun în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate şi nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în condiţiile necesităţii plăţii unor sume mari de bani de la bugetul de stat (în acelaşi sens este Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010).

23. Curtea constată că, pentru argumentele mai sus arătate, care, pentru identitate de raţiuni, îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, nu poate fi reţinută nici critica de neconstituţionalitate formulată prin raportare la prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie. Stabilirea condiţiilor, termenelor şi modalităţilor concrete de acordare a beneficiilor constând în despăgubirile prevăzute de legile speciale de reparaţie intră în sfera marjei de apreciere pe care statele membre ale Convenţiei o au la dispoziţie, acestea putând lua în considerare posibilităţile financiare ale bugetului de stat într-un anumit context socio-politic, atât timp cât prin aceasta nu sunt afectate drepturile vizate, în substanţa lor. Or, reglementarea unui termen de 5 ani este, în lumina jurisprudenţei Curţii Constituţionale şi a Curţii de la Strasbourg, rezonabil, având în vedere necesitatea menţinerii unui just echilibru între interesul general constând în stabilitatea bugetară a statului şi interesul individual.

24. Pentru toate argumentele mai sus expuse, Curtea urmează să respingă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două prin raportare la art. 41 alin. (1) teza întâi şi alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013.

25. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. XV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, de asemenea criticate, Curtea reţine că, în opinia autoarei excepţiei, sumele de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi asimilate “altor sume stabilite de instanţele judecătoreşti, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015”, la care face referire art. XV alin. (1) teza a două din ordonanţa de urgenţă amintită, în sensul că plata respectivelor sume “se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora”. Or, Curtea constată că autoarea excepţiei interpretează în mod eronat textul legal criticat, deoarece Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare, singura referire la Legea nr. 165/2013 din cuprinsul acestei ordonanţe vizând fondurile necesare unităţilor administrativ-teritoriale pentru urgentarea activităţii de inventariere a terenurilor - art. XIX alin. (1) şi (4). Legea nr. 165/2013, şi nu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, reprezintă actul normativ cu caracter special care reglementează modalitatea de executare a plăţii sumelor de bani acordate cu titlu de despăgubire, ca modalitate de finalizare a procesului de restituire prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. În consecinţă, dispoziţiile art. XV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 nu au incidenţă pentru soluţionarea litigiului în cadrul căruia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate referitoare la acest text legal, urmând ca, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, aceasta să fie respinsă ca inadmisibilă.

26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitatea ridicată din oficiu de instanţa judecătorească şi de Eufrosina Bogdan în Dosarul nr. 14.377/62/2012 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 4 teza a doua, raportate la cele ale art. 41 alin. (1) teza întâi şi alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Eufrosina Bogdan în Dosarul nr. 14.377/62/2012 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 27 noiembrie 2014.

PREŞEDINTE,

PETRE LĂZĂROIU

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi


*) Decizia Curţi Constituţionale nr. 566 din 16 octombrie 2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 ianuarie 2015.

**) Decizia Curţii Constituţionale nr. 595 din 21 octombrie 2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 16 ianuarie 2015.

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Acordului de cooperare dintre Ministerul Sănătăţii al României şi Ministerul Sănătăţii al Republicii Peru în domeniul sănătăţii şi ştiinţelor medicale, semnat la Bucureşti la 5 iunie 2014

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 20 din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

 

Guvernul României adopta prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă Acordul de cooperare dintre Ministerul Sănătăţii al României şi Ministerul Sănătăţii al Republicii Peru în domeniul sănătăţii şi ştiinţelor medicale, semnat la Bucureşti la 5 iunie 2014.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul sănătăţii,

Nicolae Bănicioiu

Ministrul finanţelor publice,

Darius-Bogdan Vâlcov

Ministrul afacerilor externe,

Bogdan Lucian Aurescu

 

Bucureşti, 4 februarie 2015.

Nr. 66.

 

ACORD DE COOPERARE

între Ministerul Sănătăţii al României şi Ministerul Sănătăţii al Republicii Peru în domeniul sănătăţii şi ştiinţelor medicale

 

Ministerul Sănătăţii al României şi Ministerul Sănătăţii al Republicii Peru, denumite în continuare părţi,

animate de dorinţa de a întări legăturile de prietenie existente între cele două instituţii,

evidenţiind importanţa cooperării pentru înţelegerea reciprocă şi amplificarea şi perfecţionarea cunoştinţelor profesioniştilor din domeniul sănătăţii,

convinse că dezvoltarea şi consolidarea schimbului de informaţii şi experienţe cu privire la sănătate vor fi în beneficiul ambelor părţi şi va reflecta bunele relaţii dintre ele,

au convenit următoarele:

 

ARTICOLUL I

Obiectiv

 

            În baza prezentului acord, părţile vor stabili cadrul de cooperare dintre cele două instituţii pentru întărirea relaţiilor bilaterale în domeniul sănătăţii, abordând provocări şi probleme de sănătate de mare importanţă, vizând dezvoltarea şi întărirea sistemelor de sănătate din statele lor.

 

ARTICOLUL II

Domeniile de cooperare

 

Părţile sunt de acord să dezvolte cooperarea pe teme de sănătate prioritare şi de interes reciproc, în următoarele domenii:

1. medicamente şi biotehnologie;

2. medicină geriatrică;

3. alte activităţi de cooperare în domeniul sănătăţii, potrivit atribuţiilor de care dispun cele două părţi.

 

ARTICOLUL III

Modalităţi de cooperare

 

Cooperarea în cadrul prezentului acord se poate efectua prin următoarele modalităţi:

1. transfer de tehnologie;

2. asistenţă tehnică;

3. schimburi de experienţă între specialiştii de sănătate publică şi personalul din domeniul de cercetare medicală.

 

ARTICOLUL IV

Finanţarea

 

            Părţile vor finanţa activităţile de cooperare din cadrul prezentului acord potrivit disponibilităţilor lor bugetare, aprobate în conformitate cu legislaţiile în vigoare în România şi Republica Peru.

 

ARTICOLUL V

Coordonarea

 

            Pentru coordonarea activităţilor de cooperare care se vor executa în cadrul prezentului acord, fiecare dintre părţi va desemna un responsabil pentru coordonarea respectivelor activităţi.

 

ARTICOLUL VI

Modificări

 

            Prezentul acord poate fi modificat în orice moment, prin consimţământul reciproc al părţilor exprimat în scris. Modificările respective vor intra în vigoare în conformitate cu prevederile art. IX din acord.

 

ARTICOLUL VII

Rezolvarea diferendelor

 

            Orice diferend cu privire la interpretarea sau aplicarea prezentului acord va fi rezolvat pe cale amiabilă între părţi.

 

ARTICOLUL VIII

Durata

 

            Prezentul acord se încheie pe o perioadă nedeterminată.

 

ARTICOLUL IX

Intrarea în vigoare

 

            Prezentul acord va intra în vigoare la data primirii ultimei notificări prin care părţile îşi vor comunica reciproc, pe cale diplomatică, că au îndeplinit procedurile legale interne necesare în acest scop.

 

ARTICOLUL X

Încetarea valabilităţii

 

Fiecare parte poate notifica, oricând, în scris, cealaltă parte cu privire la decizia sa de a înceta valabilitatea acordului, urmând ca acesta să îşi înceteze valabilitatea în termen de 5 luni de la data notificării respective.

Încetarea valabilităţii prezentului acord nu va afecta îndeplinirea activităţilor de cooperare iniţiate în perioada de valabilitate a documentului.

Semnat la Bucureşti la data de 5 iunie 2014, în 3 exemplare originale, în limbile română, spaniolă, şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţă de interpretare va prevala textul în limba engleză.

 

Pentru Ministerul Sănătăţii al României

Nicolae Bănicioiu.

ministrul sănătăţii

Pentru Ministerul Sănătăţii al Republicii Peru

Midori Musme De Habich Rospigliosi,

ministrul sănătăţii

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Acordului de cooperare în domeniul sănătăţii şi al ştiinţelor medicale dintre Ministerul Sănătăţii din România şi Comisia Naţională de Sănătate şi Planificare Familială din Republica Populară Chineză, semnat la Bucureşti la 28 iunie 2014

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 20 din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă Acordul de cooperare în domeniul sănătăţii şi al ştiinţelor medicale dintre Ministerul Sănătăţii din România şi Comisia Naţională de Sănătate şi Planificare Familială din Republica Populară Chineză, semnat la Bucureşti la 28 iunie 2014,

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul sănătăţii,

Nicolae Bănicioiu

Ministrul finanţelor publice,

Darius-Bogdan Vâlcov

Ministrul afacerilor externe,

Bogdan Lucian Aurescu

 

Bucureşti, 4 februarie 2015.

Nr. 67.

 

ACORD DE COOPERARE

în domeniul sănătăţii şi al ştiinţelor medicale între Ministerul Sănătăţii din România şi Comisia Naţională de Sănătate şi Planificare Familială din Republica Populară Chineză

 

Ministerul Sănătăţii din România şi Comisia Naţională de Sănătate şi Planificare Familială din Republica Populară Chineză, denumite în continuare părţi,

recunoscând importanţa sănătăţii şi a ştiinţei medicale în dezvoltarea naţiunii,

dorind să întărească în continuare cooperarea în sănătate şi ştiinţe medicale prin discuţii prieteneşti,

au convenit următoarele:

 

ARTICOLUL 1

 

1. Părţile vor întări şi dezvolta cooperarea reciprocă în următoarele domenii prioritare:

- reforma sistemelor de sănătate;

- prevenirea şi controlul bolilor transmisibile;

- asistenţa medicală primară;

- ştiinţe medicale şi învăţământ medical;

- medicină tradiţională;

- sănătatea mamei şi a copilului;

- alte domenii de interes reciproc convenit de părţi.

2. Enumerarea acestor domenii este orientativă şi nu exclude cooperarea în alte domenii convenite reciproc.

 

ARTICOLUL 2

 

1. Părţile se vor informa reciproc, la cerere, asupra realizărilor lor din domeniul ştiinţei medicale şi al sănătăţii.

2. Părţile se vor informa reciproc, la cerere, asupra formelor şi metodelor de învăţământ şi formare din sănătate şi, în funcţie de nevoi şi posibilităţi, vor face schimb de manuale medicale şi materiale informative.

 

ARTICOLUL 3

 

1. Părţile vor promova cooperarea directă între institutele medicale sau de cercetare din ţările lor în domeniile prioritare ale sănătăţii şi ştiinţelor medicale.

2. Astfel de proiecte comune convenite între aceste institute vor fi derulate cu respectarea legilor şi reglementărilor interne din ţara fiecărei părţi şi vor fi finanţate de institutele colaboratoare în limita bugetelor lor disponibile.

 

ARTICOLUL 4

 

Aranjamentele administrative pentru implementarea prezentului acord vor fi următoarele:

1. Propunerile privind vizitele specialiştilor vor fi înaintate părţii primitoare de către partea trimiţătoare cu cel puţin două luni înaintea datei propuse pentru vizită. Acceptarea trebuie notificată cu cel puţin 6 săptămâni înainte de începerea vizitei.

2. Partea trimiţătoare va nominaliza specialiştii care vor vizita cealaltă ţară.

3. Dreptul de acceptare a propunerilor revine părţii primitoare.

4. Numai specialiştii cu o bună cunoaştere a limbii engleze vor fi nominalizaţi de ambele părţi.

5. Durata schimburilor de specialişti nu va depăşi un total de 5 săptămâni - persoane pe an pentru fiecare parte.

 

ARTICOLUL 5

 

            Pentru specialiştii care se deplasează în baza articolului 4 din prezentul acord, suportarea costurilor va fi hotărâtă pentru fiecare caz prin consimţământul părţilor, potrivit reglementărilor în vigoare în cele două ţări.

 

ARTICOLUL 6

 

1. Prezentul acord va intra în vigoare la data primirii ultimei notificări scrise prin care părţile se vor informa pe canale diplomatice asupra îndeplinirii procedurilor legale interne necesare intrării în vigoare a acordului.

2. Prezentul acord va rămâne în vigoare până la denunţarea sa, la cererea oricărei părţi, printr-o notificare pe cale diplomatică cu 6 luni înainte.

3. Termenii prezentului acord pot fi amendaţi în scris prin consimţământul reciproc al părţilor. Amendamentele vor intra în vigoare potrivit procedurii prevăzute în paragraful 1 al prezentului articol.

Întocmit la Bucureşti în 28 iunie 2014, în două exemplare originale, ambele în limbile română, chineză şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţă de interpretare, versiunea în limba engleză va prevala.

 

Pentru Ministerul Sănătăţii din România

Nicolae Bănicioiu,

ministrul sănătăţii

Pentru Comisia Naţională de Sănătate şi Planificare Familială din Republica Populară Chineză

Ma Xiaowei,

ministru adjunct

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Memorandumului de înţelegere dintre Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice şi Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultura din România şi Administraţia de Stat pentru Silvicultură din Republica Populară Chineză privind cooperarea în domeniul pădurilor, conservării zonelor umede şi protecţiei vieţii sălbatice, semnat la Bucureşti la 14 aprilie 2014

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 20 din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă Memorandumul de înţelegere dintre Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice şi Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultura din România şi Administraţia de Stat pentru Silvicultură din Republica Populară Chineză privind cooperarea în domeniul pădurilor, conservării zonelor umede şi protecţiei vieţii sălbatice, semnat la Bucureşti la 14 aprilie 2014.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul mediului, apelor şi pădurilor,

Graţiela Leocadia Gavrilescu

Ministrul afacerilor externe,

Bogdan Lucian Aurescu

 

Bucureşti, 4 februarie 2015.

Nr. 70.

 

MEMORANDUM DE ÎNŢELEGERE

între Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice şi Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultura din România şi Administraţia de Stat pentru Silvicultură din Republica Populară Chineză privind cooperarea în domeniul pădurilor, conservării zonelor umede şi protecţiei vieţii sălbatice

 

Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultura din România, pe de-o parte, şi Administraţia de Stat pentru Silvicultură din Republica Populară Chineză, pe de altă parte (denumite în continuare părţile),

având în vedere relaţiile de prietenie existente între România şi Republica Populară Chineză,

ţinând cont de semnificaţia importantă a pădurilor, conservării zonelor umede şi protecţiei vieţii sălbatice în dezvoltarea durabilă a ambelor ţări,

exprimându-şi dorinţa de a realiza o cooperare bilaterală mai extinsă şi intensă, pe termen lung, în domeniul pădurilor, conservării zonelor umede şi protecţiei vieţii sălbatice, la nivel naţional şi internaţional,

recunoscând că multe aspecte din aceste domenii sunt de natură transfrontalieră şi necesită o cooperare la nivel global, inclusiv prin convenţii internaţionale, cum ar fi Convenţia privind comerţul internaţional cu specii ale faunei şi florei sălbatice pe cale de dispariţie (CITES) şi Convenţia asupra zonelor umede de importanţă internaţională în special ca habitat al păsărilor acvatice (Convenţia Ramsar),

reamintind rezoluţiile celei de-a 11-a reuniuni a Conferinţei părţilor contractante la Convenţia Ramsar (Bucureşti, România, 6-13 iulie 2012),

au convenit următoarele:

 

ARTICOLUL 1

Obiectiv

 

            Părţile vor aprofunda cooperarea în domeniul pădurilor, conservării zonelor umede şi protecţiei vieţii sălbatice, în conformitate cu legile şi reglementările interne, precum şi în funcţie de resursele umane şi financiare.

 

ARTICOLUL 2

Domenii de cooperare

 

Cooperarea poate include următoarele domenii:

A. Politicile şi legislaţia privind pădurile;

B. Managementul sustenabil al pădurilor ca măsură de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră şi adaptare la efectele schimbărilor climatice;

C. Protecţia pădurilor (inclusiv controlul biologic şi chimic al speciilor invazive şi al altor dăunători forestieri şi gestionarea incendiilor forestiere);

D. Reforma şi dezvoltarea silviculturii în mediul rural;

E. Reconstrucţia ecologică şi reabilitarea terenurilor degradate;

F. Conservarea zonelor umede şi protecţia vieţii sălbatice;

G. Educaţia şi cercetarea în domeniul pădurilor; H. Alte subiecte de interes comun.

 

ARTICOLUL 3

Forme de cooperare

 

În domeniile de cooperare menţionate la articolul 2, părţile pot, în funcţie de disponibilitatea resurselor şi îndeplinirea cerinţelor interne, să realizeze proiecte sau activităţi de cooperare în următoarele forme:

A. Schimb de informaţii tehnice, publicaţii, documente şi alte rezultate de cercetare;

B. Schimb de specialişti;

C. Instruire tehnică, stagii şi vizite de studiu;

D. Organizare în comun de conferinţe, ateliere de lucru, seminarii şi prezentări;

E. Schimb de informaţii în procesele multilaterale relevante;

F. Proiecte comune;

G. Alte forme convenite de către părţi.

 

ARTICOLUL 4

Implementarea

 

Autoritatea competentă desemnată a fiecărei părţi este responsabilă pentru păstrarea şi menţinerea legăturii şi coordonarea proiectelor de cooperare. Autoritatea competentă desemnată din România este Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultura. Autoritatea competentă desemnată din Republica Populară Chineză este Departamentul de Cooperare Internaţională din cadrul Administraţiei de Stat pentru Silvicultură.

Autorităţile competente vor discuta despre domeniile, scopul şi formele planurilor de cooperare în baza prezentului memorandum. Părţile vor organiza reuniuni ale grupului de lucru

o dată la 2 ani, alternativ, în România şi în China pentru a discuta planurile de lucru detaliate.

 

ARTICOLUL 5

Dispoziţii financiare

 

            Fiecare parte va suporta costurile de transport internaţional, cazare, masă, diurnă şi asigurare ale propriilor lor delegaţi. Cheltuielile pentru experţii tehnici invitaţi de către o parte pentru a oferi asistenţă tehnică celeilalte părţi vor fi suportate de către partea care invită experţii, cu excepţia situaţiei în care poate fi identificată o parte finanţatoare terţă. Finanţarea pentru proiectele de cooperare va fi decisă prin consultare reciprocă, în funcţie de natura specifică a proiectelor.

 

ARTICOLUL 6

Drepturi şi obligaţii

 

            Dispoziţiile prezentului memorandum nu vor afecta drepturile şi obligaţiile părţilor care decurg din tratate şi alte acorduri la care părţile, guvernele sau statele lor sunt parte.

 

ARTICOLUL 7

Aplicabilitate, modificare şi ieşire din vigoare

 

Acest memorandum va intra în vigoare în ziua următoare datei primirii ultimei notificări scrise prin care părţile se informează reciproc, prin canale diplomatice, cu privire la încheierea procedurilor lor legale interne necesare pentru intrarea în vigoare a acestuia.

Acest memorandum va rămâne în vigoare pentru o perioadă nedeterminată. Fiecare parte poate denunţa acest memorandum printr-o notificare scrisă trimisă celeilalte părţi. Memorandumul va ieşi din vigoare la trei (3) luni de la data primirii notificării.

Acest memorandum poate fi modificat, în scris, prin acordul reciproc al părţilor. Aceste modificări vor intra în vigoare în conformitate cu procedura prevăzută la paragraful 1 al prezentului articol.

Încetarea valabilităţii acestui memorandum nu va conduce la încetarea activităţilor deja începute, cu excepţia cazului în care s-a convenit altfel de către părţi.

Semnat la Bucureşti, în data de 14 aprilie 2014, în două exemplare originale, în limbile română, chineză şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare, textul în limba engleză va prevala.

 

Pentru partea română,

Attila Korodi,

ministru Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice din România

Pentru partea chineză,

Zhao Shucong,

administrator

Administraţia de Stat pentru Silvicultură din Republica Populară Chineză

Adriana Doina Pană,

ministru delegat Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultura din România

 

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

pentru modificarea Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 1.739/2013 privind procedura de avizare a structurilor şi a personalului care gestionează asistenţa financiară comunitară, conform art. 4 alin. (7) lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 595/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare

 

În temeiul art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.181/2014 privind modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 595/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

Articol unic. - Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.739/2013 privind procedura de avizare a structurilor şi a personalului care gestionează asistenţa financiară comunitară, conform art. 4 alin. (7) lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 595/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667/2013, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 1, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“Art. 1. - (1) Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (7) lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 595/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările şi completările ulterioare, pentru a beneficia de majorările salariale prevăzute la art. 4 alin. (1)-(6) din Hotărârea Guvernului nr. 595/2009, cu modificările şi completările ulterioare. Serviciul inspecţie fonduri europene din cadrul Direcţiei generale de inspecţie economico-financiară şi Unitatea pentru coordonarea şi verificarea achiziţiilor publice/compartimentele de verificare a achiziţiilor publice, denumite în continuare UCVAP/CVAP, responsabile cu verificarea procedurală a achiziţiilor publice derulate în cadrul proiectelor finanţate din instrumente structurale, Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern şi structura responsabilă cu soluţionarea contestaţiilor administrative formulate împotriva titlurilor de creanţă emise de structura de control a fondurilor europene solicită Ministerului Finanţelor Publice avizarea structurii şi personalului care au ca obiect de activitate gestionarea asistenţei financiare nerambursabile comunitare.”

2. La articolul 2, alineatul (3) va avea următorul cuprins:

“(3) Comisia prevăzută la alin. (1) este compusă din următorii membri titulari:

a) secretarul general adjunct al Ministerului Finanţelor Publice - preşedinte;

b) directorul general al Direcţiei generale juridice - membru;

c) directorul general al Direcţiei generale managementul resurselor umane - membru;

d) directorul general adjunct al Direcţiei generale economice - membru;

e) directorul general al Direcţiei generale de inspecţie economico-financiară, în cazul solicitării avizării personalului Serviciului inspecţie fonduri europene din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, sau directorul general al UCVAP, în cazul solicitării avizării personalului UCVAP/CVAP - membru, sau directorul Unităţii Centrale de Armonizare pentru Auditul Public Intern, în cazul solicitării avizării personalului din UCAAPI - membru, sau şeful structurii responsabile cu soluţionarea contestaţiilor administrative formulate împotriva titlurilor de creanţă emise de structura de control fonduri europene - membru, în cazul solicitării personalului propriu din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.”

 

Ministrul finanţelor publice,

Darius-Bogdan Vâlcov

 

Bucureşti, 4 februarie 2015.

Nr. 116.

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

MJTORITATEA NAŢIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

pentru modificarea Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 9/2013 privind constituirea Comisiei tehnice de avizare a studiilor de fezabilitate întocmite în vederea concesionării serviciului de distribuţie a gazelor naturale şi de emitere a avizelor conforme

pentru operatorii economici din sectorul gazelor naturale

 

Având în vedere prevederile art. 10 alin. (1) lit. a) şi r) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012,

preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei emite prezentul ordin.

Art. I. - Anexa nr. 2 la Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 9/2013 privind constituirea Comisiei tehnice de avizare a studiilor de fezabilitate întocmite în vederea concesionării serviciului de distribuţie a gazelor naturale şi de emitere a avizelor conforme pentru operatorii economici din sectorul gazelor naturale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 19 martie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Direcţia generală de specialitate din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, precum şi membrii Comisiei tehnice de avizare a studiilor de fezabilitate întocmite în vederea concesionării serviciului de distribuţie a gazelor naturale şi de emitere a avizelor conforme pentru operatorii economici din sectorul gazelor naturale vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Niculae Havrileţ

 

Bucureşti, 30 ianuarie 2015.

Nr. 3.

 

ANEXĂ

(Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 9/2013)

 

MEMBRII SUPLEANŢI

ai Comisiei tehnice de avizare a studiilor de fezabilitate întocmite în vederea concesionării serviciului de distribuţie a gazelor naturale şi de emitere a avizelor conforme pentru operatorii economici din sectorul gazelor naturale

 

1. Roxana Mihaela Condrea - membru supleant - expert Serviciul reglementări tehnice regim înaltă presiune

2. Gabriela Mariana Biolan - membru supleant - consilier juridic Serviciul autorizare instalatori, verificatori, experţi şi operatori economici gaze naturale

3. Gabriela Sorinela Fruhn - membru supleant - şef Serviciul legislaţie

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.