MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 943/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 943         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 21 decembrie 2015

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 639 din 13 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 728 din 29 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 321-324 din Codul de procedură penală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

3.622. - Ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare utilizate în administrarea impozitului pe venit şi a contribuţiilor sociale datorate de persoanele fizice

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 21 din 19 octombrie 2015 (Completul competent să judece recursul în interesul legii)

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 639

din 13 octombrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată în Dosarul nr. 98/1/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 179D/2015.

2. La apelul nominal, pentru partea Iulian Iustin Scutaru răspunde apărătorul ales Martin Manache, cu împuternicire avocaţială la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului părţii iulian Iustin Scutaru, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Arată astfel că, prin actuala formulare a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din Codul de procedură penală, sunt excluse de la controlul de legalitate al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - în procedura recursului în casaţie - măsurile educative luate faţă de minori de către instanţele inferioare. Excluderea măsurilor educative de la o cale extraordinară de atac creează o situaţie discriminatorie pentru minori - cu privire la care se pot lua doar astfel de măsuri - faţă de majorii condamnaţi la pedepsele prevăzute de lege. Având în vedere că norma criticată este de strictă interpretare, consideră că dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din Codul de procedură penală nu sunt compatibile cu cele ale art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. Arată că formularea corectă a acestui motiv de recurs în casaţie ar trebui să fie următoarea: „s-au aplicat pedepse sau măsuri educative în alte limite decât cele prevăzute de lege1.

4. Reprezentantul Ministerului Public, în principal, pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că, în cauză, un inculpat minor a formulat o cerere de recurs în casaţie pe motiv că măsura educativă luată faţă de el este nelegală, cerere care a trecut de faza admisibilităţii în principiu, iar excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată, din oficiu, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cursul judecării recursului. Potrivit art. 440 din Codul de procedură penală, cererea de recurs în casaţie se respinge ca inadmisibilă, printre altele, dacă nu se invocă unul din cazurile de recurs prevăzute de art. 438 din acelaşi cod. Aceasta presupune o verificare formală, în sensul că susţinerile autorului cererii de recurs în casaţie se regăsesc între cazurile prevăzute de lege, condiţie care nu era îndeplinită în cauză, întrucât măsurile educative nu figurează între cazurile de recurs. Prin urmare, în faza verificării admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, putea şi trebuia, eventual, să fie invocată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din Codul de procedură penală, pentru că, altfel, instanţa nu ar fi putut să treacă de faza admisibilităţii în principiu. În acest sens, arată că, în cazul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate să verifice dacă măsura educativă este legală sau nu şi nu poate nici să respingă recursul în casaţie ca inadmisibil, pentru că singura soluţie de respingere permisă de art. 448 din Codul de procedură penală este aceea ca nefondat, respingerea recursului ca inadmisibil fiind posibilă doar în faza verificării admisibilităţii în principiu. Consideră că este acelaşi lucru ca atunci când în cursul judecăţii în fond s-ar ridica o excepţie de neconstituţionalitate cu privire la faza de cameră preliminară. Concluzionează că excepţia invocată nu are legătură cu soluţionarea cauzei, respectiv cu stadiul procesual în care se află aceasta, şi anume judecarea recursului în casaţie, stadiu procesual în care instanţa ar putea doar să verifice dacă măsura educativă este sau nu legală.

5. Pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate, reprezentantul Ministerului Public arată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie invocă, în preambulul motivării acestei excepţii, mai multe texte constituţionale, respectiv art. 16, art. 20, art. 21 şi art. 53 din Legea fundamentală, însă motivarea se referă doar la art. 16, susţinându-se, în esenţă, că minorii ar fi discriminaţi faţă de majori, pe motiv că majorii au acces la calea recursului în casaţie cu privire la legalitatea pedepsei, pe când minorii nu au acces în ceea ce priveşte legalitatea măsurii educative. Se porneşte, însă, de la premisa greşită că majorii ar fi în aceeaşi situaţie cu minorii. Din punct de vedere al dreptului substanţial, majorii nu sunt în aceeaşi situaţie cu minorii tocmai pentru Că faţă de majori se pot aplica pedepse, pe când faţă de minori nu se pot aplica pedepse, putându-se lua numai măsuri educative. Prin urmare, din punct de vedere al consecinţelor pe care legea penală le prevede pentru minori în cazul săvârşirii de infracţiuni, aceştia se află într-o situaţie juridică care este, în mod evident, mai favorabilă faţă de cea în care se găsesc majorii. Situaţia juridică fiind diferită, în sensul că minorii sunt, deja, din punct de vedere al dreptului substanţial, într-o situaţie mai favorabilă, atunci şi tratamentul juridic poate fi diferenţiat din punct de vedere al dreptului procesual. Mai arată că, prin Decizia nr. 424 din 9 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 21 august 2015, Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la un text din legea de punere în aplicare a noului Cod de procedură penală, text care prevedea abrogarea unor cazuri de recurs în casaţie, reţinând că restrângerea de către legiuitor atât a titularilor, cât şi a hotărârilor care pot fi supuse recursului în casaţie este justificată de finalitatea instituţiei, aceea de a supune aprecierii instanţei supreme conformitatea hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, şi de scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea noului Cod de procedură penală, respectiv degrevarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Prin urmare, stabilirea cazurilor de recurs în casaţie este o opţiune a legiuitorului. Reprezentantul Ministerului Public solicită, în această teză subsidiară, respingerea excepţiei ca nefondată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

6. Prin încheierea din 20 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 98/1/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată cu ocazia soluţionării recursului în casaţie formulat de un inculpat minor împotriva hotărârii instanţei de apel prin care a fost menţinută prelungirea măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru de detenţie.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecată, autoare a excepţiei, susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) potrivit cărora „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări” şi „Nimeni nu este mai presus de lege”, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 53 referitor la condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, întrucât exclud sancţiunile de drept penal aplicabile minorilor de la exercitarea controlului judiciar pe calea recursului în casaţie, creând discriminare între inculpaţii minori şi cei majori. Astfel, cazul de casare prevăzut de textul de lege criticat nu se referă, generic, la „sancţiuni”, ci doar la „pedepse”, în condiţiile în care noul Cod penal prevede exclusiv posibilitatea luării unei măsuri educative faţă de minorii care săvârşesc infracţiuni şi răspund penal. Având în vedere dispoziţiile de lege criticate, în cadrul reglementat pentru recursul în casaţie nu se poate examina legalitatea aplicării faţă de inculpaţii minori a sancţiunilor specifice pentru această categorie de făptuitori, respectiv a măsurilor educative, fiind exclusă posibilitatea exercitării căii extraordinare de atac întemeiate pe cazul de casare invocat, ceea ce, pe de o parte, contravine esenţei controlului judiciar, iar, pe de altă parte, reprezintă o profundă inechitate, sub aspectul eliminării verificării sancţiunilor de drept penal ce pot fi dispuse, potrivit legii, faţă de inculpaţii minori. Dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din Codul de procedură penală creează discriminare între cetăţeni, respectiv între inculpaţii minori şi cei majori, care, deşi se găsesc în situaţii obiectiv identice, beneficiază de un tratament juridic diferit, ceea ce contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, cu atât mai mult cu cât tratamentul discriminatoriu nu-şi găseşte nicio justificare obiectivă şi rezonabilă. În acest sens, arată că în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003, şi Decizia nr. 89 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 27 martie 2003).

8. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele;

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins; „Art. 438. - (1) Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri: [...] 12. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege;”.

12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, instanţa de judecată, autoare a excepţiei, invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) potrivit cărora „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări” şi „Nimeni nu este mai presus de lege”, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 53 referitor la condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul minor vizează hotărârea instanţei de apel prin care a fost menţinută prelungirea măsurii educative a internării într-un centru de detenţie pe durata maximă de 5 ani prevăzută de art. 125 alin. (2) teza întâi şi alin. (3) din Codul penal. Având în vedere că măsura educativă a fost luată în limitele prevăzute de lege, Curtea reţine că dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din Codul de procedură penală - care au ca ipoteză de aplicare cazul de casare a unor hotărâri prin care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege - nu au legătură cu soluţionarea cauzei deduse judecăţii instanţei de drept comun. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei […].”

Prin urmare, Curtea, ţinând cont de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, va respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din Codul de procedură penală ca inadmisibilă.

14. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată în Dosarul nr. 98/1/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României,

Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 13 octombrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 728

din 29 octombrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 321-324 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 321-324 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cristian Andrei Florea şi Petru Văcărescu în Dosarul nr. 7.028/290/2014 al Judecătoriei Reşiţa şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 764D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că noul Cod de procedură penală acordă garanţii diferite inculpatului în cursul procesului penal faţă de vechiul cod. Astfel, potrivit noului cod, inculpatul are acces întotdeauna la dosarul cauzei, are dreptul de a-i fi aduse la cunoştinţă fapta şi încadrarea juridică a acesteia, iar după punerea în mişcare a acţiunii penale accesul la dosar nu poate fi restricţionat decât pe o perioadă de cel mult 10 zile.

De asemenea, avocatul inculpatului are dreptul de a fi încunoştinţat despre efectuarea oricărui act de urmărire penală şi are dreptul de a participa la efectuarea acestuia. În baza Codului de procedură penală din 1968, accesul la dosar putea fi restricţionat aproape nelimitat de către organul de urmărire penală, existând, însă, corelativ, obligaţia ca, la terminarea urmăririi penale, materialul de urmărire penală să fie prezentat inculpatului. Soluţia din vechiul cod, care prevedea în sarcina procurorului o astfel de obligaţie de rezultat, era de natură a da naştere la abuzuri, întrucât procurorul era obligat să prezinte materialul de urmărire penală şi inculpaţilor care nu voiau să ia cunoştinţă de acest material, ceea ce ducea în unele cazuri la suspendarea în fapt a urmăririi penale, în condiţiile în care inculpatul se sustrăgea de la urmărire. Această soluţie putea duce, astfel, la încălcarea principiului celerităţii desfăşurării urmăririi penale şi, în cele din urmă, la afectarea drepturilor celorlalţi participanţi în procesul penal. Prin urmare, soluţia din noul Cod de procedură penală, cu garanţiile care o însoţesc privind accesul nelimitat la dosar în cursul urmăririi penale, este o soluţie care, în realitate, asigură exercitarea efectivă a dreptului la apărare în tot cursul urmăririi penale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 3 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 7.028/290/2014, Judecătoria Reşiţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 321-324 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Cristian Andrei Florea şi Petru Văcărescu cu ocazia soluţionării unei cauze penale aflate în procedura de cameră preliminară.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 321-324 din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, în măsura în care organul de cercetare penală sau procurorul apreciază în mod unilateral cu privire la terminarea urmăririi penale, nefiind prevăzută o procedură referitoare la acest moment important al procesului penal care să asigure exercitarea efectivă a dreptului la apărare al inculpatului prin posibilitatea de a lua cunoştinţă de dosarul de urmărire penală şi de a propune probe în apărarea sa. Arată că, potrivit art. 10 alin. (5) din Codul de procedură penală, organele judiciare au obligaţia de a asigura exercitarea deplină şi efectivă a dreptului la apărare de către părţi şi subiecţii procesuali principali în tot cursul procesului penal. Instituţia prezentării materialului de urmărire penală din vechiul Cod de procedură penală era o soluţie legislativă ce permitea exercitarea efectivă a dreptului la apărare, ca un corolar al finalizării fazei de urmărire penală, moment procesual în care inculpatul avea ultimul cuvânt, având posibilitatea efectivă de a cunoaşte dosarul de urmărire penală şi de a propune probe în apărare. Textele de lege criticate nu fixează un moment bine determinat în care inculpatul să îşi exprime ultimul cuvânt cu privire la probele existente la dosar şi să propună eventuale probe în apărare. Mai arată că, în temeiul dispoziţiilor art. 322 din Codul de procedură penală, procurorul procedează la verificarea lucrărilor urmăririi penale şi se pronunţă asupra acestora, de asemenea, în mod unilateral, fără respectarea dreptului la apărare al inculpatului, astfel încât nici la acest moment procesual inculpatul nu are la îndemână o posibilitate efectivă de a lua cunoştinţă de actele existente la dosar şi de a propune probe în apărare, care pot fi determinante. Menţionează că procedura camerei preliminare are alt obiect, neputând fi administrate probe noi, deşi în această fază procesuală inculpatul are posibilitatea efectivă de a lua cunoştinţă de întregul dosar. Astfel, textele de lege criticate încalcă dreptul la un proces echitabil - din perspectiva contradictorialităţii - în faza de urmărire penală, chiar dacă pot fi propuse probe noi la judecata pe fond. Plecând de la incidenţa art. 21 alin, (3) din Constituţie asupra tuturor litigiilor şi având în vedere şi prevederile art. 20 din Constituţie şi ale art. 53 din Convenţie, reiese că art. 6 din Convenţie trebuie respectat de legiuitor şi atunci când reglementează în domeniul procedurilor penale care nu ţin de rezolvarea cauzei pe fond, inclusiv în ceea ce priveşte procedura desfăşurată în faza de urmărire penală.

6. Judecătoria Reşiţa apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere că dreptul la apărare al inculpatului este garantat pe tot parcursul urmăririi penale, prin prisma drepturilor conferite de dispoziţiile art. 83 lit. d), art. 89, 90, 92, 94 şi 95 din Codul de procedură penală. Astfel, pe tot parcursul urmăririi penale, inculpatul are dreptul de a consulta dosarul de urmărire penală, de a propune probe în această fază şi de a asista la administrarea lor, cu posibilitatea formulării de plângeri împotriva modului de soluţionare a cererilor sale.

7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 321- 324 din Codul de procedură penală sunt constituţionale. Arată că acestea stabilesc procedura prin care organul de cercetare penală înaintează procurorului dosarul privind pe inculpat, iar procurorul verifică lucrările urmăririi penale, se pronunţă asupra acestora, restituie cauza sau o trimite la alt organ de urmărire penală, precum şi procedura privind efectuarea urmăririi penale de către procuror, fără a aduce atingere sub niciun aspect accesului liber la justiţie şi dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

În plus, posibilitatea procurorului de a restitui cauza organului care a efectuat urmărirea penală sau de a trimite cauza la alt organ în vederea completării ori refacerii urmăririi penale nu este menită să afecteze dreptul la un proces echitabil ori dreptul ia apărare, întrucât textul contestat vizează un caz de restituire în vederea completării urmăririi penale sau a respectării dispoziţiilor legale care garantează aflarea adevărului, având în vedere că urmărirea penală nu a fost finalizată. O atare măsură dispusă de către procuror anterior terminării urmăririi penale constituie doar un mijloc procesual de garantare a exercitării atribuţiilor de urmărire penală cu stricta respectare a legalităţii, în vederea administrării în continuare a probelor apreciate ca fiind necesare pentru clarificarea aspectelor nelămurite. Aşa fiind şi ţinând seama de rolul procurorului de apărător al ordinii de drept şi al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, care conduce şi supraveghează, cu respectarea principiului legalităţii şi al imparţialităţii, activitatea de cercetare penală, este evident că, prin posibilitatea conferită de textul de lege criticat, se dă expresie dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare, ca şi componente ale acestui rol. În plus, persoanele interesate nu sunt împiedicate în niciun fel să îşi exercite dreptul la apărare în condiţiile prevăzute de lege şi să sesizeze procurorului care supraveghează cercetarea penală orice neregularităţi menite a le prejudicia drepturile procesuale. Totodată, în cursul urmăririi penale, avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală, potrivit art. 92 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu excepţiile prevăzute de lege. Mai mult, potrivit art. 83 lit. d) din Codul de procedură penală, în cursul procesului penal, inculpatul are dreptul de a propune administrarea de probe în condiţiile prevăzute de lege, de a ridica excepţii şi de a pune concluzii, iar, în conformitate cu prevederile art. 89 din acelaşi Cod, suspectul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de unul ori de mai mulţi avocaţi în tot cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară şi al judecăţii, iar organele judiciare sunt obligate să îi aducă la cunoştinţă acest drept. În plus, dispoziţiile de lege criticate reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 321-324 din Codul de procedură penală. Alineatul (2) al art. 321 din Codul de procedură penală a fost modificat de art. 102 pct. 211 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea !, nr. 515 din 14 august 2013. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 321: „(1) De îndată ce urmărirea penală este terminată^ organul de cercetare înaintează dosarul procurorului, însoţit de un referat,

(2) Referatul trebuie să cuprindă menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (4), precum şi date suplimentare privitoare la mijloacele materiale de probă şi măsurile luate cu privire la ele în cursul cercetării penale, precum şi locul unde acestea se află.

(3) Când urmărirea penală priveşte mai multe fapte sau mai mulţi inculpaţi, referatul trebuie să cuprindă menţiunile arătate la alin. (2) cu privire la toate faptele şi la toţi inculpaţii şi, dacă este cazul, trebuie să se arate pentru care fapte ori făptuitori se propune clasarea sau renunţarea ia urmărire.”;

- Art. 322: (1) în termen de cel mult 15 zile de la primirea dosarului trimis de organul de cercetare penală potrivit art. 320 şi art. 321 alin. (1), procurorul procedează la verificarea lucrărilor urmăririi penale şi se pronunţă asupra acestora.

(2) Rezolvarea cauzelor în care sunt arestaţi se face de urgenţă şi cu precădere.”;

- Art. 323: (1) în situaţia în care procurorul constată că urmărirea penală nu este completă sau că nu a fost efectuată cu respectarea dispoziţiilor legale, restituie cauza organului care a efectuat urmărirea penală în vederea completării sau refacerii urmăririi penale sau trimite cauza la alt organ de cercetare penală potrivit dispoziţiilor art. 302.

(2) Atunci când completarea sau refacerea urmăririi penale este necesară numai cu privire la unele fapte sau la unii inculpaţi, iar disjungerea nu este posibilă, procurorul dispune restituirea sau trimiterea întregii cauze la organul de cercetare penală.

(3) Ordonanţa de restituire sau de trimitere cuprinde, pe lângă menţiunile arătate la art. 286 alin. (2), indicarea actelor de urmărire penală ce trebuie efectuate ori refăcute, a faptelor sau împrejurărilor ce urmează a fi constatate şi a mijloacelor de probă ce urmează a fi administrate.”;

- Art. 324: „(1) Urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror în cazurile prevăzute de lege.

(2) Procurorul poate dispune preluarea oricărei cauze în care exercită supravegherea, indiferent de stadiul acesteia, pentru a efectua urmărirea penală.

(3) în cazurile în care procurorul efectuează urmărirea penală, poate delega, prin ordonanţă, organelor de cercetare penală efectuarea unor acte de urmărire penală.

(4) Punerea în mişcare a acţiunii penale, luarea sau propunerea măsurilor restrictive de drepturi şi libertăţi, încuviinţarea de probatorii ori dispunerea celorlalte acte sau măsuri procesuale nu pot forma obiectul delegării prevăzute la alin. (3).

12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 privind dreptul la apărare, precum şi a prevederilor art. 20 din Constituţie referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi a prevederilor art. 53 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la apărarea drepturilor omului recunoscute, raportate la art. 6 din Convenţie referitor la dreptul la un proces echitabil.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 321-323 din Codul de procedură penală, care reglementează terminarea urmăririi penale, stabilesc procedura privind înaintarea de către organul de cercetare penală a dosarului referitor la inculpat procurorului şi verificarea de către acesta din urmă a lucrărilor urmăririi penale, procurorul având posibilitatea ca - în situaţia în care constată că urmărirea penală nu este completă sau nu a fost efectuată cu respectarea dispoziţiilor legale - să restituie cauza organului care a efectuat urmărirea penală în vederea completării sau refacerii urmăririi penale sau să trimită cauza la alt organ de cercetare penală, în timp ce art. 324 din Codul de procedură penală conţine dispoziţii privind efectuarea urmăririi penale de către procuror,

14. În doctrină s-a arătat că terminarea urmăririi penale potrivit aprecierii organului de cercetare penală are un caracter prezumtiv, întrucât nu pune efectiv capăt fazei de urmărire penală Procurorul, ca titular al dreptului de a exercita acţiunea penală, este cel care decide cu privire la rezultatul urmăririi, fie prin trimiterea în judecată a inculpatului, fie prin adoptarea altei soluţii, acest moment fiind cel care fixează terminarea efectivă a urmăririi penale. De altfel, chiar şi terminarea efectivă a urmăririi penale care se hotărăşte de procuror are caracter relativ, întrucât există posibilitatea ca urmărirea penală să fie reluată, actele emise de procuror nebucurându-se de autoritate de lucru judecat. Prin urmare, de îndată ce urmărirea penală este terminată, respectiv atunci când organul de cercetare consideră că sunt suficiente probe pentru a se dispune trimiterea în judecată - situaţie în care este obligatorie punerea în mişcare a acţiunii penale -, clasarea sau renunţarea la urmărirea penală, înaintează dosarul procurorului, însoţit de un referat. Organul de cercetare penală nu este obligat să procedeze la o nouă ascultare a inculpatului înainte de a formula propunerea de trimitere în judecată. După întocmirea referatului de terminare a urmăririi penale, organul de cercetare se dezînvesteşte de cauză şi o înaintează procurorului, existând, însă, posibilitatea să fie reînvestit cu cercetarea dacă procurorul îi restituie dosarul pentru completarea sau refacerea urmăririi penale. În cazul în care procurorul a efectuat personal urmărirea penală, acesta nu va întocmi referat cu privire la terminarea cercetării, însă, în rechizitoriu sau în ordonanţa pe care o va emite la momentul terminării efective a urmăririi penale, va face menţiunea cu privire la toate datele proprii acestui act.

15. Curtea reţine că noul Cod de procedură penală nu mai stabileşte în sarcina organului de urmărire penală obligaţia prezentării materialului de urmărire penală, fără a se aduce, în acest mod, vreo atingere dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare - consacrate de prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 24, respectiv de prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale -, având în vedere garanţiile acordate suspectului, respectiv inculpatului în cursul urmăririi penale. Astfel, potrivit art. 78 şi art. 83 lit. a1)-e) din Codul de procedură penală, suspectul, respectiv inculpatul, are dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat şi încadrarea juridică a acesteia, dreptul de a consulta dosarul, în condiţiile legii, dreptul de a avea un avocat ales, iar dacă nu îşi desemnează unul, în cazurile de asistenţă obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu, dreptul de a propune administrarea de probe în condiţiile prevăzute de lege. Prin urmare, suspectul, respectiv inculpatul are dreptul de a consulta dosarul de urmărire penală, de a formula plângeri, cereri şi memorii, de a propune probe în această fază, cu posibilitatea formulării de plângeri, potrivit art. 336-339 din Codul de procedură penală, împotriva modului de soluţionare a cererilor sale. Totodată, la asigurarea apărării efective a suspectului sau a inculpatului în faza de urmărire penală contribuie, în viziunea noului cod, şi reglementarea dreptului general ai avocatului suspectului sau inculpatului de a asista la efectuarea actelor de urmărire, aşa cum prevede art. 92 din Codul de procedură penală. Alin. (1) al aceluiaşi art. 92 permite doar două excepţii de la această regulă, şi anume, pe de o parte, situaţia în care se utilizează metodele speciale de supraveghere ori cercetare, prevăzute în cap. IV din titlul IV al Codului de procedură penală, iar, pe de altă parte, percheziţia corporală sau a vehiculelor în cazul infracţiunilor flagrante.

16. Astfel, potrivit art. 89 din Codul de procedură penală, suspectul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de unul ori de mai mulţi avocaţi în tot cursul urmăririi penale, iar organele judiciare sunt obligate să îi aducă la cunoştinţă acest drept. Asistenţa juridică este asigurată atunci când cel puţin unul dintre avocaţi este prezent. Art. 90 şi 91 din acelaşi Cod stabilesc cazurile de asistenţă juridică obligatorie a suspectului sau inculpatului, respectiv obligaţia organului judiciar de a lua măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu. Potrivit art. 94 din Codul de procedură penală, suspectul, respectiv inculpatul sau avocatul acestuia, are dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal. Consultarea dosarului presupune dreptul de a studia actele acestuia, dreptul de a nota date sau informaţii din dosar, precum şi de a obţine fotocopii pe cheltuiala suspectului sau inculpatului. În cursul urmăririi penale, procurorul stabileşte data şi durata consultării într-un termen rezonabil, putând restricţiona motivat consultarea dosarului, dacă prin aceasta s-ar putea aduce atingere bunei desfăşurări a urmăririi penale. După punerea în mişcare a acţiunii penale, restricţionarea se poate dispune pentru cel mult 10 zile. În toate cazurile, avocatului nu îi poate fi restricţionat dreptul de a consulta declaraţiile suspectului sau inculpatului pe care îl asistă ori îl reprezintă. În vederea pregătirii apărării, avocatul inculpatului are dreptul de a lua cunoştinţă de întreg materialul dosarului de urmărire penală în procedurile desfăşurate în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi privind măsurile privative sau restrictive de drepturi, la care avocatul participă. De asemenea, avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul de a formula plângere potrivit art. 336-339 din Codul de procedură penală.

17. Prin urmare, dispoziţiile art. 321-324 din Codul de procedură penală - care reprezintă norme de procedură a căror reglementare este, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, de competenţa exclusivă a legiuitorului - instituie o procedură care asigură respectarea prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate de autorii excepţiei referitor la dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, având în vedere garanţiile care o însoţesc privind accesul suspectului şi inculpatului la dosarul de urmărire penală.

18. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi ai art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cristian Andrei Florea şi Petru Văcărescu în Dosarul nr. 7.028/290/2014 al Judecătoriei Reşiţa şi constată că dispoziţiile art. 321-324 din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Reşiţa şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 29 octombrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

 

ORDIN

pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare utilizate în administrarea impozitului pe venit şi a contribuţiilor sociale datorate de persoanele fizice

În temeiul prevederilor:

- art. 11 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu modificările ulterioare;

- art. 5 alin. (4), art. 82,107,120,121,151, art. 169 alin. (5) şi (7), art. 173 şi 174 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,

- art. 342 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) Se aprobă modelul şi conţinutul următoarelor formulare, prevăzute în anexa nr. 1:

a) 220 „Declaraţie privind venitul estimat/norma de venit”, cod 14.13.01.13/3p, şi „Fişa capacităţii de cazare”, cod 14.13.01.13/3p;

b) 221 „Declaraţie privind veniturile din activităţi agricole impuse pe bază de norme de venit”, cod 14.13.01,13/9, şi „Anexa nr. ... la Declaraţia privind veniturile din activităţi agricole impuse pe bază de norme de venit”;

c) 222 „Declaraţie informativă privind începerea/încetarea activităţii persoanelor fizice care desfăşoară activitate în România şi care obţin venituri sub formă de salarii şi asimilate salariilor din străinătate”, cod 14.13.01.13/5i;

d) 223 „Declaraţie privind veniturile estimate pentru asocierile fără personalitate juridică şi entităţi supuse regimului transparenţei fiscale”, cod 1413.01.13/1i;

e) 224 „Declaraţie privind veniturile sub formă de salarii şi asimilate salariilor din străinătate obţinute de către persoanele fizice care desfăşoară activitate în România şi de către persoanele fizice române angajate ale misiunilor diplomatice şi posturilor consulare acreditate în România”, cod 14,13.01.13/5;

f) 260 „Decizie de impunere privind plăţile anticipate cu titlu de impozit pe venit/contribuţii de asigurări sociale de sănătate/contribuţie de asigurări sociale”, cod 14.13.02.13./3a, şi anexa nr. 1 „Situaţie privind modul de stabilire a venitului net pe baza normelor de venit”, respectiv anexa nr. 2 „Situaţie privind stabilirea contribuţiei lunare de asigurări sociale de sănătate/contribuţiei lunare de asigurări sociale”;

g) 650 „Decizie de impunere privind plăţile anticipate cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor”, cod 14.13.02.15/cfb, şi anexa „Situaţie privind stabilirea contribuţiei lunare de asigurări sociale de sănătate”.

(2) Formularele prevăzute la alin. (1) lit. a)-e) se completează şi se depun conform instrucţiunilor prevăzute în anexa nr. 2.

Art. 2. - Formularele prevăzute la art. 1 se utilizează pentru declararea veniturilor realizate începând cu 1 ianuarie 2016 şi stabilirea plăţilor anticipate cu titlu de impozit pe venit şi contribuţii sociale.

Art. 3. - Caracteristicile de tipărire, modul de difuzare, de utilizare şi de păstrare a formularelor prevăzute la art. 1 sunt stabilite în anexa nr. 3 la prezentul ordin.

Art. 4. - Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 5. - Direcţia generală proceduri pentru administrarea veniturilor, Direcţia generală de reglementare a colectării creanţelor bugetare şi Direcţia generală de tehnologia informaţiei din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili, precum şi direcţiile generale regionale ale finanţelor publice vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 6. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală,

Gelu-Ştefan Diaconu

 

Bucureşti, 10 decembrie 2015.

Nr. 3.622.

 

ANEXA Nr. 11)

 

220 „Declaraţie privind venitul estimat/norma de venit”

 

„Fişa capacităţii de cazare”

 

221 „Declaraţie privind veniturile din activităţi agricole impuse pe bază de norme de venit”

 

Anexa nr. ... la Declaraţia privind veniturile din activităţi agricole impuse pe bază de norme de venit”

 

222 „Declaraţie informativă privind începerea/încetarea activităţii persoanelor fizice care desfăşoară activitate în România şi care obţin venituri sub formă de salarii şi asimilate salariilor din străinătate”

 

223 „Declaraţie privind veniturile estimate pentru asocierile fără personalitate juridică şi entităţi supuse regimului transparenţei fiscale”

 

224 „Declaraţie privind veniturile sub formă de salarii şi asimilate salariilor din străinătate obţinute de către persoanele fizice care desfăşoară activitate în România şi de către persoanele fizice române angajate ale misiunilor diplomatice şi posturilor consulare acreditate în România”

 

260 „Decizie de impunere privind plăţile anticipate cu titlu de impozit pe venit/contribuţii de asigurări sociale de sănătate/contribuţie de asigurări sociale”

 

Anexa nr. 1 „Situaţie privind modul de stabilire a venitului net pe baza normelor de venit”

 

Anexa nr. 2 „Situaţie privind stabilirea contribuţiei lunare de asigurări sociale de sănătate/contribuţiei lunare de asigurări sociale”

 

650 „Decizie de impunere privind plăţile anticipate cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor”

 

 

ANEXA

 

Situaţie privind stabilirea contribuţiei lunare de asigurări sociale de sănătate

 

Decizie anterioară

Decizie curentă

Luna

Bază de calcul rezultată din contract (e)

Plafon maxim prevăzut de lege

Bază de calcul

CASS

Bază de calcul rezultată din contract (e)

Plafon maxim prevăzut de lege

Bază de calcul

CASS

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

Ianuarie

Februarie

Martie

Aprilie

Mai

Iunie

Iulie

August

Septembrie

Octombrie

Noiembrie

Decembrie

TOTAL

 

ANEXA Nr. 2

 

INSTRUCŢIUNI

de completare a formularului 220 „Declaraţie privind venitul estimat/norma de venit”

Cod 14.13.01.13/3p

 

I. Depunerea declaraţiei

1. Declaraţia se completează şi se depune de către persoanele fizice care realizează, în mod individual sau într-o formă de asociere, venituri în bani şi/sau în natură din România, supuse impozitului pe venit, provenind din:

a) activităţi independente;

b) cedarea folosinţei bunurilor, cu excepţia veniturilor din arendă;

c) activităţi agricole impuse în sistem real;

d) silvicultură şi piscicultură.

NOTĂ:

Persoanele fizice cu handicap grav ori accentuat care

realizează venituri din activităţi independente, din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, scutite de la plata impozitului pe venit, au obligaţia declarării veniturilor, prin completarea şi depunerea declaraţiei.

2. Formularul se utilizează pentru:

a) declararea veniturilor şi cheltuielilor estimate a se realiza în anul de impunere;

În cazul contribuabililor care desfăşoară activităţi pentru care venitul net se stabileşte pe baza normelor de venit, se vor avea în vedere dispoziţiile pct. 6.2 de la pct. 6 secţiunea II „Date privind activitatea desfăşurată”;

b) exercitarea opţiunii privind modificarea modului de determinare a venitului net;

c) recalcularea plăţilor anticipate cu titlu de impozit şi contribuţii sociale, potrivit legii.

3. Declaraţia se depune şi de către persoanele fizice care realizează venituri din pensii provenite dintr-un alt stat, cu respectarea prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, potrivit art. 169 alin, (5) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, CU modificările şi completările ulterioare.

4. Activităţi independente

4.1. Declaraţia se completează de către contribuabilii care realizează venituri în bani şi/sau în natură, provenind din activităţi independente, inclusiv din activităţi adiacente, desfăşurate în mod individual şi/sau în cadrul unei asocieri fără personalitate juridică, constituită între persoane fizice şi/sau în cadrul unei societăţi civile cu personalitate juridică constituită potrivit legii speciale şi care este supusă regimului transparenţei fiscale.

4.2. În categoria veniturilor din activităţi independente, pentru care există obligaţia depunerii declaraţiei, se cuprind:

- venituri din activităţi de producţie, comerţ, prestări de servicii;

- venituri din profesii liberale;

- venituri din drepturi de proprietate intelectuală, în situaţia în care plătitorii de venituri nu au obligaţia calculării şi reţinerii impozitului.

4.3. Persoanele fizice care obţin venituri din activităţi independente din mai multe surse depun câte o declaraţie pentru fiecare sursă.

4.4. În cazul societăţii civile cu personalitate juridică constituită potrivit legii speciale şi care este supusă regimului transparenţei fiscale, se aplică regulile de determinare a venitului net din activităţi independente.

Persoanele fizice care realizează venituri în cadrul unei asocieri fără personalitate juridică, constituită între persoane fizice sau în cadrul unei societăţi civile cu personalitate juridică constituite potrivit legii speciale şi care este supusă regimului transparenţei fiscale, potrivit legii, completează declaraţia având în vedere venitul net estimat distribuit, care le revine din asociere, cu excepţia persoanelor fizice pentru care venitul net se determină pe baza normelor de venit sau pe baza cotelor forfetare de cheltuieli.

5. Cedarea folosinţei bunurilor, cu excepţia veniturilor din arendă

5.1 Venituri din cedarea folosinţei bunurilor, altele decât cele de la subpct, 5.2. şi 5.3

5.1.1. Declaraţia se completează de către persoanele fizice care realizează venituri în bani şi/sau în natură, provenind din cedarea folosinţei bunurilor mobile şi imobile, obţinute în calitate de proprietar, uzufructuar sau alt deţinător legal, altele decât veniturile din activităţi independente.

5.1.2. Contribuabilii care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor din derularea unui număr de până la 5 contracte de închiriere, inclusiv bifează căsuţa „Cedarea folosinţei bunurilor” şi căsuţa „sub 5 contracte, inclusiv” de la secţiunea II „Date privind activitatea desfăşurată” pct. 1 „Categoria de venit”.

5.1.3. Persoanele fizice care obţin venituri din cedarea folosinţei bunurilor din mai multe surse, respectiv contracte de închiriere, depun câte o declaraţie estimativă pentru fiecare sursă.

5.1.4. În situaţia închirierii bunurilor deţinute în comun, fiecare coproprietar completează şi depune câte o declaraţie, corespunzător cotei care îi revine din proprietate.

5.2. Venituri din cedarea folosinţei bunurilor calificate în categoria venituri din activităţi independente

5.2.1. Declaraţia se depune de către contribuabilii care la sfârşitul anului precedent celui de impunere realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor din derularea unui număr mai mare de 5 contracte de închiriere sau subînchiriere.

5.2.2. Persoanele fizice care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor din derularea unui număr mai mare de 5 contracte de închiriere sau subînchiriere la sfârşitul anului fiscal, începând cu anul fiscal următor, califică aceste venituri în categoria veniturilor din activităţi independente şi le supun regulilor de stabilire a venitului net pentru această categorie. Veniturile şi cheltuielile luate în calcul pentru stabilirea venitului net estimat sunt cele de la nivelul tuturor contractelor de închiriere/subînchiriere, aflate în derulare în anul de impunere.

La stabilirea numărului de contracte se iau în calcul contractele de închiriere sau subînchiriere aflate în derulare la data de 31 decembrie a anului precedent celui de impunere, cu excepţia contractelor de arendare a bunurilor agricole.

5.2.3. Contribuabilii care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor calificate în categoria venituri din activităţi independente bifează căsuţa „Cedarea folosinţei bunurilor” şi căsuţa „peste 5 contracte” de la secţiunea II „Date privind activitatea desfăşurată” pct. 1 „Categoria de venit”.

5.3. Venituri din închirierea în scop turistic

5.3.1. Declaraţia se completează pentru fiecare an fiscal de către contribuabilii care realizează venituri din închirierea în scop turistic a camerelor situate în locuinţe proprietate personală, având o capacitate de cazare cuprinsă între 1 şi 5 camere, inclusiv, altele decât cele care constituie structuri de primire turistică, potrivit legislaţiei specifice.

La declaraţie se anexează formularul „Fişa capacităţii de cazare”, completată corespunzător situaţiei contribuabilului, în vederea stabilirii de către organul fiscal competent a impozitului anual datorat.

5.3.2. Contribuabilii care realizează venituri din închirierea în scop turistic a camerelor situate în locuinţe proprietate personală, având o capacitate de cazare cuprinsă între 1 şi 5 camere, inclusiv, precum şi contribuabilii care depăşesc, în cursul anului, numărul de 5 camere de închiriat, bifează căsuţa „Cedarea folosinţei bunurilor” şi căsuţa „în scop turistic” de la secţiunea II „Date privind activitatea desfăşurată” pct. 1 „Categoria de venit” şi menţionează numărul de camere de închiriat în scop turistic, pentru anul în curs, situate în locuinţe proprietate personală.

5.3.3. În situaţia în care în cursul anului se depăşeşte numărul camerelor închiriate (peste 5) se va depune un nou formular, în termen de 30 de zile de la data producerii evenimentului, bifându-se căsuţa „Sistem real” de la secţiunea li „Date privind activitatea desfăşurată” pct. 2 „Determinarea venitului net”, De la data depăşirii numărului de camere închiriate (peste 5) şi până la sfârşitul anului fiscal, determinarea venitului net se face în sistem real, potrivit regulilor de stabilire prevăzute pentru categoria venituri din activităţi independente.

Veniturile din închirierea în scop turistic a camerelor situate în locuinţe proprietate personală, având o capacitate de cazare mai mare de 5 camere de închiriat, se supun impunerii potrivit prevederilor cap. II „Venituri din activităţi independente” de la titlul IV „Impozitul pe venit” din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare. Pentru aceste venituri sunt aplicabile regulile de impunere proprii veniturilor din activităţi independente, pentru care venitul net anual se determină pe bază de normă de venit sau în sistem real, după caz.

5.3.4. În situaţia închirierii bunurilor deţinute în comun, fiecare coproprietar completează şi depune câte o declaraţie, corespunzător cotei care îi revine din proprietate.

6. Activităţi agricole impuse în sistem real, pe baza datelor din contabilitate

6.1. Declaraţia se completează şi se depune de către persoanele fizice care realizează venituri din activităţi agricole pentru care nu există obligaţia stabilirii normelor de venit, provenind din cultivarea produselor agricole vegetale, exploatarea plantaţiilor viticole, pomicole, arbuştilor fructiferi şi altele asemenea, creşterea şi exploatarea animalelor, inclusiv din valorificarea produselor de origine animală, în stare naturală, realizate în mod individual sau într-o formă de asociere.

6.2. Persoanele fizice care realizează venituri în cadrul unei asocieri fără personalitate juridică, constituită între persoane fizice, completează declaraţia având în vedere venitul net estimat distribuit, care le revine din asociere.

7. Silvicultură şi piscicultură

7.1. Declaraţia se completează şi se depune de către persoanele fizice care realizează venituri din recoltarea şi valorificarea produselor specifice fondului forestier naţional, respectiv a produselor lemnoase şi nelemnoase, precum şi cele obţinute din exploatarea amenajărilor piscicole.

7.2. Veniturile din silvicultură şi piscicultură se supun impunerii potrivit prevederilor cap. II „Venituri din activităţi independente” de la titlul IV „Impozitul pe venit”din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, venitul net anual fiind determinat în sistem real, pe baza datelor din contabilitate.

Pentru aceste venituri sunt aplicabile regulile de impunere proprii veniturilor din activităţi independente pentru care venitul net anual se determină în sistem real.

7.3. Persoanele fizice care realizează venituri în cadrul unei asocieri fără personalitate juridică, constituită între persoane fizice, completează declaraţia având în vedere venitul net estimat distribuit, oare le revine din asociere.

8. Termenul de depunere a declaraţiei

Declaraţia se depune la organul fiscal competent, astfel:

a) în termen de 30 de zile de la data începerii activităţii, în cazul contribuabililor care realizează venituri din activităţi independente, venituri din activităţi agricole impuse în sistem real, venituri din silvicultură şi piscicultură şi care încep o activitate în cursul anului fiscal;

b) în termen de 30 de zile de la data încheierii contractului între părţi, odată cu înregistrarea acestuia la organul fiscal competent, în cazul contribuabililor care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor din derularea unui număr de până la 5 contracte de închiriere, inclusiv;

c) pentru fiecare an fiscal, până la data de 31 ianuarie inclusiv, pentru anul în curs, sau în termen de 30 de zile de la data producerii evenimentului dacă persoanele fizice încep să realizeze venituri în cursul anului după data de 31 ianuarie inclusiv, în cazul contribuabililor care realizează venituri din închirierea în scop turistic a camerelor situate în locuinţe proprietate personală, având o capacitate de cazare cuprinsă între 1 şi 5 camere, inclusiv;

d) în termen de 30 de zile de la data producerii evenimentului, în cazul contribuabililor care realizează venituri din închirierea în scop turistic a camerelor situate în locuinţe proprietate personală, având o capacitate de cazare cuprinsă între 1 şi 5 camere inclusiv, impuşi pe baza normelor de venit, şi care, în cursul anului fiscal, depăşesc numărul de 5 camere de închiriat;

e) până la data de 31 ianuarie inclusiv, în cazul contribuabililor care realizează venituri din activităţi independente impuse pe bază de norme de venit şi care, în anul fiscal anterior, au înregistrat un venit brut anual mai mare decât echivalentul în lei al sumei de 100.000 euro şi au obligaţia determinării venitului net anual în sistem real, începând cu anul fiscal următor;

f) până la data de 25 mai a anului de impunere, odată cu declaraţia privind venitul realizat, în cazul contribuabililor care, în anul anterior, au realizat pierderi şi cei care au realizat venituri pe perioade mai mici decât anul fiscal, precum şi cei care, din motive obiective, estimează că vor realiza venituri care diferă cu cel puţin 20% faţă de anul fiscal anterior;

g) până la data de 31 ianuarie inclusiv, în cazul contribuabililor care în anul 2015 au realizat venituri din activităţi independente cu regim de reţinere la sursă a impozitului, altele decât veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, iar începând cu anul 2016, prin efectul legii, pentru aceste venituri se schimbă regimul fiscal;

h) în termen de 30 de zile de la data încadrării în categoria persoanelor fizice care realizează venituri din pensii provenite dintr-un alt stat, cu respectarea prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte.

9. Organul fiscal competent

Declaraţia se completează în două exemplare:

- originalul se depune la:

a) organul fiscal în a cărui rază teritorială contribuabilul are adresa unde îşi are domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuieşte efectiv, în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu, pentru persoanele fizice care au domiciliul fiscal în România;

b) organul fiscal competent, potrivit legii, pentru

administrarea contribuabililor persoane fizice, fără domiciliu fiscal în România.

- copia se păstrează de către contribuabil sau de împuternicitul/curatorul acestuia.

10. Modul de depunere a declaraţiei

10.1. Declaraţia se completează pe surse şi categorii de venit de către contribuabil sau de către împuternicitul acestuia, potrivit Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, înscriind cu majuscule, citeţ şi corect toate datele prevăzute de formular.

10.2. Declaraţia se depune în format hârtie, direct la registratura organului fiscal sau la oficiul poştal, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

10.3. Declaraţia se pune gratuit la dispoziţia contribuabilului.

10.4. Data depunerii declaraţiei este data înregistrării acesteia la organul fiscal sau data depunerii la poştă, după caz.

10.5. Declaraţia poate fi depusă şi prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, potrivit legii.

II. Completarea declaraţiei

1. Perioada de raportare

În rubrica „Anul” se înscrie anul pentru care se completează declaraţia, cu cifre arabe cu 4 caractere (de exemplu: 2016).

2. Căsuţa „Recalcularea plăţilor anticipate”

Căsuţa „Cu titlu de impozit” se bifează în următoarele situaţii:

a) în situaţia contribuabililor care realizează venituri din activităţi independente şi/sau din activităţi agricole impuse în sistem real, silvicultură şi piscicultura şi care în cursul anului fiscal îşi încetează activitatea, precum şi a celor care intră în suspendare temporară a activităţii, potrivit legislaţiei în materie.

În vederea recalculării plăţilor anticipate contribuabilii vor depune declaraţia, însoţită de documente justificative, în termen de 30 de zile de la data producerii evenimentului;

b) în cazul rezilierii, în cursul anului fiscal, a contractelor de închiriere, în cazul persoanelor care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor, cu excepţia veniturilor din arendă.

Contribuabilii care reziliază contractele de închiriere în cursul anului vor depune declaraţia însoţită de documente justificative, în termen de 5 zile, la organul fiscal competent;

c) în cazul în care, în cursul anului fiscal, are loc depăşirea numărului de 5 camere de închiriat, pentru contribuabilii care realizează venituri din închirierea în scop turistic a camerelor situate în locuinţe proprietate personală, având o capacitate de cazare cuprinsă între 1 şi 5 camere inclusiv, potrivit art. 87 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

Contribuabilii care, în cursul anului fiscal, depăşesc numărul de 5 camere de închiriat vor depune declaraţia în termen de 30 de zile de la data producerii evenimentului;

d) în cazul corecţiei normelor de venit ca urmare a încetării/întreruperii temporare a activităţii în cursul anului fiscal.

În vederea recalculării plăţilor anticipate contribuabilii vor depune declaraţia, însoţită de documente justificative, în termen de 5 zile de la data apariţiei uneia din situaţiile pentru care se poate solicita corecţia venitului net stabilit pe baza normelor de venit;

e) în cazul completării obiectului de activitate, în cursul anului fiscal, cu una sau mai multe activităţi impuse pe baza normelor de venit de către contribuabilii care realizează venituri din activităţi independente impuse pe baza normelor de venit;

f) în cazul completării obiectului de activitate, în cursul anului fiscal, în cazul contribuabililor care realizează venituri din activităţi independente impuse pe baza normelor de venit, cu una sau mai multe activităţi care nu sunt induse în Nomenclatorul activităţilor independente pentru care venitul net se poate determina pe baza normelor anuale de venit.

Căsuţa „Cu titlu de contribuţii sociale” se bifează în situaţia în care contribuabilii solicită recalcularea plăţilor anticipate reprezentând contribuţiile sociale, potrivit legii.

3. Căsuţa „Modificarea modului de determinare a venitului net” - se bifează de către persoanele fizice care realizează venituri din activităţi independente şi din cedarea folosinţei bunurilor care optează pentru modificarea modului de determinare a venitului net: sistem real, cote forfetare de cheltuieli sau normă de venit, după caz.

Contribuabilii care optează, în condiţiile legii, pentru modificarea modului de determinare a venitului net bifează căsuţa „Modificarea modului de determinare a venitului net” şi indică sistemul de impunere pentru care au optat, prin bifarea căsuţei corespunzătoare situaţiei contribuabilului de la secţiunea I! „Date privind activitatea desfăşurată” pct. 2 „Determinarea venitului net”: „sistem real”, „cote forfetare de cheltuieli” sau „normă de venit”, după caz.

În această situaţie, declaraţia se depune, după caz, în termen de 30 de zile de la data începerii activităţii, în cazul contribuabililor care încep o activitate în cursul anului, sau până la data de 31 ianuarie a anului fiscal, în cazul contribuabililor care au desfăşurat activitate şi în anul precedent.

4. Căsuţa „Venituri din pensii din străinătate, realizate în statul” - se bifează de persoanele fizice care realizează venituri din pensii provenite dintr-un alt stat, cu respectarea prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi ale acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, şi se completează statul din care provine venitul.

5. Secţiunea I „Date de identificare a contribuabilului”

În caseta „Cod numeric personal/Număr de identificare fiscală” se înscrie codul numeric personal al contribuabilului sau numărul de identificare fiscală, atribuit de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cu ocazia înregistrării fiscale, după caz, înscriindu-se cifrele cu aliniere la dreapta.

În rubricile „Nume” şi „Prenume” se înscriu numele şi prenumele contribuabilului.

Rubricile privind adresa se completează, după caz, cu datele privind adresa domiciliului fiscal al contribuabilului.

6. Secţiunea II „Date privind activitatea desfăşurată”

6.1. „Categoria de venit” - se bifează căsuţa corespunzătoare categoriei de venit, după caz: activităţi de producţie, comerţ, prestări de servicii, profesii liberale, drepturi de proprietate intelectuală, cedarea folosinţei bunurilor, activităţi agricole, silvicultură sau piscicultura.

6.2. „Determinarea venitului net” - se bifează căsuţa corespunzătoare, în funcţie de modul de determinare a venitului net, după caz: în sistem real, pe baza cotelor forfetare de cheltuieli sau pe normă de venit.

6.3. „Forma de organizare” - se bifează căsuţa corespunzătoare modului de desfăşurare a activităţii: individual, asociere fără personalitate juridică, entităţi supuse regimului transparenţei fiscale, modificarea modalităţii/formei de exercitare a activităţii.

6.3.1. Căsuţa „Individual” se bifează de persoanele fizice care obţin venituri dintr-o activitate desfăşurată în mod individual.

6.3.2. Căsuţa .Asociere fără personalitate juridică” se bifează de persoanele fizice care obţin venituri dintr-o activitate desfăşurată în cadrul unei asocieri fără personalitate juridică, constituita între persoane fizice.

6.3.3. Căsuţa „Entităţi supuse regimului transparenţei fiscale” se bifează de persoanele fizice care obţin venituri dintr-o activitate desfăşurată într-o formă de organizare cu personalitate juridică, constituită potrivit legii speciale şi care este supusă regimului transparenţei fiscale, potrivit legii.

6.3.4. Căsuţa „Modificarea modalităţii/formei de exercitare a activităţii” se bifează de contribuabili în cazul schimbării modalităţii de exercitare a unei activităţi independente şi/sau transformării formei de exercitare a acesteia într-o altă formă, potrivit legislaţiei în materie, în timpul anului, în condiţiile continuării activităţii.

6.4. „Obiectul principal de activitate” - se înscriu denumirea activităţii principale generatoare de venituri, desfăşurată de contribuabil, precum şi codul CAEN al activităţii desfăşurate.

6.5. „Sediul/Datele de identificare a bunului pentru care se cedează folosinţa”

6.5.1. „Sediul” - se completează adresa sediului sau locului principal de desfăşurare a activităţii, după caz.

În cazul în care activitatea se desfăşoară prin mai multe puncte de lucru, se completează adresa sediului sau locului principal de desfăşurare a activităţii, după caz.

Persoanele fizice care realizează venituri din activităţi agricole vor înscrie denumirea unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază se află terenul (terenurile), respectiv: municipiu, oraş, comună sau sector al municipiului Bucureşti, după caz.

6.5.2. „Datele de identificare a bunului pentru care se cedează folosinţa” - se înscriu datele de identificare a bunului a cărui folosinţă este cedată. De exemplu:

a) pentru imobile (clădiri, terenuri): adresa completă (stradă, număr, bloc, etaj, apartament), suprafaţa totală, din care închiriată;

b) pentru autovehicule: tipul, anul de fabricaţie, numărul de înmatriculare, seria motorului, seria şasiului;

c) alte bunuri: denumirea bunului, descrierea detaliată, cu identificarea principalelor caracteristici care individualizează bunul.

Rubrica se completează numai de către contribuabilii care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor.

6.6. Punctul 6 „Documentul de autorizare/Contractul de asociere/închiriere” - se înscriu numărul documentului care atestă dreptul contribuabilului de a desfăşura activitate independentă, potrivit legii, şi data emiterii acestuia.

Contribuabilii care desfăşoară activităţi în cadrul unei asocieri fără personalitate juridică, constituită între persoane fizice şi entităţile supuse regimului transparenţei fiscale, completează numărul sub care contractul de asociere a fost înregistrat la organul fiscal, precum şi data înregistrării acestuia.

Contribuabilii care au realizat venituri din cedarea folosinţei bunurilor completează numărul sub care a fost înregistrat la organul fiscal contractul încheiat între părţi şi data înregistrării acestuia.

Punctul 6 nu se completează de către contribuabilii care realizează venituri din închirierea în scop turistic a camerelor situate în locuinţe proprietate personală, având o capacitate de cazare cuprinsă între 1 şi 5 camere inclusiv.

6.7. Punctele 7, 8 „Data începerii/încetării activităţii” - se completează de către contribuabilii care îşi încep/încetează activitatea în cursul anului fiscal.

Rubricile de la pct. 7 şi 8 se completează numai dacă evenimentele respective se produc în cursul anului pentru care se depune declaraţia.

Persoanele fizice autorizate care încetează activitatea în cursul anului înscriu data depunerii autorizaţiei de funcţionare la organul emitent.

Contribuabilii care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor înscriu data prevăzută pentru începerea derulării contractului încheiat între părţi, respectiv data prevăzută pentru încetarea contractului încheiat între părţi.

Contribuabilii care realizează venituri din închirierea în scop turistic a camerelor situate în locuinţe proprietate personală, având o capacitate de cazare cuprinsă între 1 şi 5 camere inclusiv, precum şi contribuabilii care depăşesc, în cursul anului, numărul de 5 camere de închiriat înscriu data privind începerea, respectiv data privind încetarea activităţii.

6.8. Punctul 9 „Data suspendării activităţii” - se completează data suspendării activităţii de către contribuabilii care realizează venituri din activităţi independente şi/sau din activităţi agricole impuse în sistem real, silvicultură şi piscicultură şi care în cursul anului fiscal intră în suspendare temporară a activităţii, potrivit legislaţiei în materie.

Punctul 9 se completează numai dacă evenimentul respectiv se produce în cursul anului pentru care se depune declaraţia.

6.9. Punctul 10 „Număr zile de scutire” - se completează numărul de zile scutite de ia plata impozitului pe venit, în cazul persoanelor fizice cu handicap grav ori accentuat care realizează venituri din activităţi independente, din activităţi agricole impuse în sistem real, silvicultură şi piscicultură.

6.10. Punctul 11 „Data încetării obligaţiei de plată a CAS” - se completează de contribuabilii care nu se mai încadrează în categoria persoanelor care au obligaţia plăţii contribuţiei de asigurări sociale, potrivit legii.

7. Secţiunea III „Date privind venitul estimat”

7.1. Venit net determinat în sistem real, pe baza datelor din contabilitate

Se completează în cazul categoriilor de venit pentru care venitul net se determină în sistem real potrivit legii sau potrivit opţiunii contribuabilului de a determina venitul net în sistem real:

- venituri din activităţi de producţie, comerţ, prestări de servicii;

- venituri din exercitarea unei profesii liberale;

- venituri din închirierea în scop turistic a camerelor situate în locuinţe proprietate personală, având o capacitate de cazare mai mare de 5 camere;

- venituri din închirierea în scop turistic a camerelor situate în locuinţe proprietate personală, având o capacitate de cazare în scop turistic cuprinsă între una şi 5 camere inclusiv, care au optat pentru determinarea venitului net în sistem real sau au depăşit în cursul anului numărul de 5 camere de închiriat;

- venituri din cedarea folosinţei bunurilor din derularea unui număr mai mare de 5 contracte de închiriere sau subînchiriere, calificate în categoria venituri din activităţi independente;

- venituri din cedarea folosinţei bunurilor din derularea unui număr de până la 5 contracte de închiriere inclusiv;

- venituri din drepturi de proprietate intelectuală;

- venituri din activităţi agricole;

- venituri din silvicultură şi piscicultură.

a) Activitate desfăşurată în mod individual

Contribuabilii care realizează venituri în mod individual şi determina venitul net în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, completează declaraţia după cum urmează:

Rd. 1. Venit brut estimat - se înscrie suma reprezentând veniturile în bani şi/sau echivalentul în lei a! veniturilor în natură, estimate a se realiza în anul fiscal în curs de către contribuabili, atât din activitatea de bază, cât şi din activităţi adiacente.

Rd. 2. Cheltuieli deductibile estimate - se înscrie suma reprezentând cheltuielile estimate a se efectua în anul fiscal în curs, în vederea realizării venitului brut estimat, atât din activitatea de bază, cât şi din activităţi adiacente, specifice fiecărei activităţi.

Rd. 3. Venit net estimat - se înscrie suma reprezentând diferenţa dintre venitul brut estimat şi cheltuielile deductibile aferente, respectiv se scade rd. 2 din rd. 1.

b) Activitate desfăşurată într-o formă de asociere

Contribuabilii care realizează venituri în cadrul unei asocieri şi determină venitul net în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, completează numai rd. 3 „Venit net estimat” din declaraţie, după cum urmează:

Rd. 3. Venit net estimat - se înscrie venitul care îi revine contribuabilului din distribuirea venitului net estimat al asocierii, preluat din col. 5 a tabelului „Distribuţia venitului net estimat pe asociaţi” din „Declaraţia privind veniturile estimate pentru asocierile fără personalitate juridică şi entităţi supuse regimului transparenţei fiscale” (formular 223), de ia rândul corespunzător contribuabilului.

7.2. Venit net determinat pe baza normelor de venit

Contribuabilii care desfăşoară următoarele activităţi în mod individual sau într-o formă de asociere şi determină venitul net pe bază de norme de venit nu completează rândurile de la secţiunea III „Date privind venitul estimat”:

- activităţi de producţie, comerţ, prestări de servicii;

- închirierea în scop turistic a camerelor situate în locuinţe proprietate personală, având o capacitate de cazare cuprinsă între 1 şi 5 camere.

În această situaţie se bifează căsuţa „Normă de venit” de la secţiunea II „Date privind activitatea desfăşurată” pct. 2 „Determinarea venitului net”.

7.3. Venit net determinat pe baza unor cote forfetare de cheltuieli

Se completează în cazul activităţilor desfăşurate în mod individual şi într-o formă de asociere, pentru care venitul net se determină pe baza cotelor forfetare de cheltuieli:

- venituri din cedarea folosinţei bunurilor din derularea unui număr de până la 5 contracte de închiriere inclusiv;

- venituri din drepturi de proprietate intelectuală.

Contribuabilii care determină venitul net pe baza cotelor forfetare de cheltuieli completează declaraţia după cum urmează:

Rd. 1. Venit brut estimat - se înscrie, după caz:

- chiria prevăzută în contractul încheiat între părţi pentru anul fiscal de raportare, indiferent de momentul plăţii acesteia, majorată cu valoarea cheltuielilor ce cad, conform dispoziţiilor legale, în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau a altui deţinător legal, dacă sunt efectuate de cealaltă parte contractantă;

- venitul brut din drepturi de proprietate intelectuală.

Rd. 2. Cheltuieli deductibile estimate - se înscrie suma rezultată prin aplicarea cotei de 40% la venitul brut estimat (rd. 1), reprezentând cheltuieli deductibile aferente venitului, în cazul contribuabililor care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor şi din drepturi de proprietate intelectuală, inclusiv din crearea unor lucrări de artă monumentală care determină venitul net pe baza cotelor forfetare de cheltuieli.

Rd. 3. Venit net estimat - se înscrie suma reprezentând diferenţa dintre venitul brut estimat şi cheltuielile deductibile aferente, respectiv dintre datele înscrise la rd. 1 şi datele înscrise la rd. 2.

7.4. În cazul exploatării de către moştenitori a drepturilor de proprietate intelectuală, precum şi în cazul remuneraţiei reprezentând dreptul de suită şi al remuneraţiei compensatorii pentru copia privată, venitul net se determină prin scăderea din venitul brut a sumelor ce revin organismelor de gestiune colectivă sau altor plătitori de asemenea venituri, potrivit legii, fără aplicarea cotei forfetare de cheltuieli.

7.5. În cazul asocierilor fără personalitate juridică constituite între contribuabili care desfăşoară activitate individual sau contribuabili care desfăşoară activitate individual şi o asociere fără personalitate juridică şi pentru care stabilirea venitului anual pentru activitatea desfăşurată se efectuează pe baza normelor de venit sau prin utilizarea cotelor forfetare de cheltuieli, veniturile realizate În cadrul asocierii respective nu sunt considerate distribuite, în vederea impunerii, contribuabililor care datorează impozit potrivit prezentului titlu, fiind aplicabile numai regulile stabilite pentru impunerea venitului determinat pe baza normelor de venit sau stabilit pe baza cotelor forfetare.

7.6. În cazul persoanelor fizice care realizează venituri din pensii provenite dintr-un alt stat, cu respectarea prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi ale acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, declaraţia se completează, la rd. 1, cu venitul estimat calculat potrivit prevederilor art. 169 alin. (5) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

8. Secţiunea IV „Date de identificare a împuternicitului”

Se completează numai în cazul în care obligaţiile de declarare a veniturilor se îndeplinesc de către un împuternicit, conform Legii nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, desemnat de contribuabil.

În caseta „Cod de identificare fiscală” se înscrie codul de identificare fiscală al împuternicitului, înscriindu-se cifrele cu aliniere la dreapta.

În rubrica „Nume, prenume/Denumire” se înscriu, după caz, denumirea sau numele şi prenumele împuternicitului.

Rubricile privind adresa se completează, după caz, cu datele privind adresa domiciliului fiscal al împuternicitului.

 

INSTRUCŢIUNI

de completare a formularului 221 „Declaraţie privind veniturile din activităţi agricole impuse pe bază de norme de venit”

Cod 14.13.01.13/9

 

I. Depunerea declaraţiei

1. Declaraţia se completează şi se depune de către persoanele fizice care realizează, în mod individual sau într-o formă de asociere, venituri impozabile din România, din activităţi agricole pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit, provenind din:

a) cultivarea produselor agricole vegetale;

b) exploatarea plantaţiilor viticole, pomicole, arbuştilor fructiferi şi altele asemenea;

c) creşterea şi exploatarea animalelor, inclusiv din valorificarea produselor de origine animală, în stare naturală.

2. În cazul în care activitatea agricolă pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit se desfăşoară în cadrul unei asocieri fără personalitate juridică, obligaţiile declarative revin asocierii şi se îndeplinesc de către asociatul care răspunde pentru îndeplinirea obligaţiilor asociaţiei faţă de autorităţile publice.

3. Contribuabilii/Asocierile fără personalitate juridică care deţin suprafeţe destinate producţiei agricole vegetale/animale în localităţi/judeţe diferite vor completa la secţiunea III „Date pentru stabilirea venitului impozabil” câte un tabel pentru fiecare localitate/judeţ cu datele referitoare la activitatea desfăşurată, în situaţia în care tabelele de la secţiunea III „Date pentru stabilirea venitului impozabil” din formular nu sunt suficiente pentru declararea datelor referitoare la toate localităţile pe raza cărora se desfăşoară o activitate agricolă (contribuabilul/ asocierea fără personalitate juridică deţine suprafeţe destinate producţiei agricole vegetale/animale în mai mult de 4 localităţi), contribuabilii/asocierile fără personalitate juridică completează şi formularul „Anexa nr. la Declaraţia privind veniturile din activităţi agricole impuse pe bază de norme de venit”, care se ataşează la declaraţie.

4. Veniturile din activităţi agricole, impuse pe baza normelor de venit, sunt neimpozabile în limitele prevăzute la art. 105 alin. (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare:

 

Nr. crt.

Categoria

Plafon neimpozabil

(suprafeţele şi numărul de animale/familii de albine, pentru care nu există obligaţia depunerii declaraţiei)

0

1

2

I.

Produse vegetale

Suprafaţă

1

Cereale

până la 2 ha, inclusiv

2

Plante oleaginoase

până la 2 ha, inclusiv

3

Cartof

până la 2 ha, inclusiv

4

Sfeclă de zahăr

până la 2 ha, inclusiv

5

Tutun

până la 1 ha, inclusiv

6

Hamei pe rod

până la 2 ha, inclusiv

7

Legume în câmp

până la 0,5 ha, inclusiv

8

Legume în spaţii protejate

până la 0,2 ha, inclusiv

9

Leguminoase pentru boabe

până la 1,5 ha, inclusiv

10

Pomi pe rod

până la 1,5 ha, inclusiv

11

Vie pe rod

până la 1 ha, inclusiv

12

Arbuşti fructiferi

până la 1 ha, inclusiv

13

Flori şi plante ornamentale

până la 0,3 ha, inclusiv

II.

Animale

Număr capete/număr de familii de albine

1

Vaci

până la 2, inclusiv

2

Bivoliţe

până la 2, inclusiv

3

Oi

până la 50, inclusiv

4

Capre

până la 25, inclusiv

5

Porci pentru îngrăşat

până fa 6, inclusiv

6

Albine

până la 75 de familii, inclusiv

7

Păsări de curte

până la 100, inclusiv

 

5. În vederea stabilirii regimului fiscal aplicabil veniturilor din activităţi agricole, la încadrarea în limitele stabilite pentru fiecare grupă de produse vegetale şi fiecare grupă de animale vor fi avute în vedere suprafeţele/capetele de animale/familiile de albine însumate în cadrul grupei respective.

ATENŢIE!

În cazul contribuabililor care obţin venituri din activităţi agricole şi îşi desfăşoară activitatea sub forma unei asocieri fără personalitate juridică, plafonul neimpozabil se acordă la nivelul asocierii.

6. Veniturile din activităţi agricole pentru care nu există obligaţia stabilirii normelor de venit se supun impunerii potrivit prevederilor cap. II „Venituri din activităţi independente” de la titlul IV „Impozitul pe venit” din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

7. Veniturile obţinute din valorificarea produselor provenind din activităţi agricole în altă modalitate decât în stare naturală reprezintă venituri din activităţi independente şi se supun regulilor de impunere proprii categoriei respective.

8. Veniturile din activităţi agricole determinate pe bază de norme de venit, realizate din exploatarea bunurilor (suprafeţe destinate producţiei vegetale/cap de animal/familie de albine) deţinute în comun sau în devălmăşie de proprietari, uzufructuari sau de alţi deţinători legali, înscrişi într-un document oficial, se atribuie proporţional cu cotele-părţi pe care aceştia le deţin în acea proprietate sau contribuabilului care realizează venituri din activităţi agricole, în situaţia în care acestea nu se cunosc. În cazul persoanelor fizice pentru care nu a fost finalizată procedura succesorală, veniturile corespunzătoare suprafeţelor destinate producţiei vegetale/cap de animal/familie de albine se atribuie contribuabilului care realizează venituri din activităţi agricole.

II. Termenul de depunere a declaraţiei

Declaraţia se depune la organul fiscal competent la următoarele termene:

a) până la data de 25 mai inclusiv a anului fiscal, pentru anul în curs, privind suprafaţa cultivată/cap de animal/familie de albine deţinută/deţinut la data declarării. În cazul contribuabililor/asocierilor fără personalitate juridică care depun cu întârziere declaraţia pentru anul în curs, după data de 25 mai, informaţiile cuprinse în declaraţie vizează suprafeţele cultivate/capetele de animale/familiile de albine deţinute la data de 25 mai;

b) ori de câte ori contribuabilul constată erori în declaraţia depusă anterior, acesta completează şi depune o declaraţie rectificativă, situaţie în care se va înscrie „X” în căsuţa prevăzută în acest scop.

ATENŢIE!

1. În cazul în care intervin modificări privind structura suprafeţelor destinate producţiei agricole vegetale sau numărul de capete de animale/familii de albine, declaraţia rectificativă se depune până la data de 25 mai a anului fiscal de raportare, iar informaţiile cuprinse în declaraţie vizează suprafeţele cultivate/capetele de animale/familiile de albine deţinute la data depunerii declaraţiei rectificative.

2. În cazul în care declaraţia depusă nu reflectă suprafeţele cultivate/numărul capetelor de animale/familiilor de albine sau structura acestora la data de 25 mai a anului de impunere, contribuabilul poate depune o declaraţie rectificativă în care va declara elementele de impunere existente la data de 25 mai.

3. Modificarea structurii suprafeţelor destinate producţiei agricole vegetale sau a numărului de capete de animale/familii de albine, intervenite după data de 25 mai, nu conduce la ajustarea normelor de venit, respectiv a venitului anual impozabil.

III. Organul fiscal competent

1. În situaţia în care activitatea se desfăşoară în mod individual

Declaraţia se completează în două exemplare:

- originalul se depune la:

a) organul fiscal în a cărui rază teritorială contribuabilul are adresa unde îşi are domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuieşte efectiv, în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu, pentru persoanele fizice care au domiciliul fiscal în România;

b) organul fiscal competent, potrivit legii, pentru administrarea contribuabililor persoane fizice, fără domiciliu fiscal în România;

- copia se păstrează de către contribuabil sau de împuternicitul/curatorul acestuia.

2. În situaţia în care activitatea se desfăşoară în cadrul unei asocieri fără personalitate juridică

Declaraţia se completează în două exemplare:

- originalul se depune la organul fiscal la care asocierea este luată în evidenţă fiscală;

- copia se păstrează la domiciliul fiscal al asocierii, împreună cu celelalte documente privind activitatea acesteia.

IV. Modul de depunere a declaraţiei

1. Declaraţia se completează de către contribuabili sau de către împuterniciţii acestora, potrivit Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, înscriind cu majuscule, citeţ şi corect toate datele prevăzute de formular.

2. Declaraţia cuprinde datele pentru stabilirea venitului impozabil pentru fiecare localitate/judeţ pe raza căreia/căruia contribuabilul îşi desfăşoară activitatea.

3. Contribuabilii/Asocierile fără personalitate juridică care deţin suprafeţe destinate producţiei agricole vegetale/animale în localităţi/judeţe diferite vor completa la secţiunea III „Date pentru stabilirea venitului impozabil” câte un tabel pentru fiecare localitate/judeţ cu datele referitoare la activitatea desfăşurată, în situaţia în care tabelele de la secţiunea III „Date pentru stabilirea venitului Impozabil” din formular nu sunt suficiente pentru declararea datelor referitoare la toate localităţile/judeţele pe raza cărora se desfăşoară o activitate agricolă (contribuabilul/asocierea fără personalitate juridică deţine suprafeţe destinate producţiei agricole vegetale/animale în mai mult de 4 localităţi/judeţe), contribuabilii/asocierile fără personalitate juridică completează şi formularul „Anexa nr. .... la Declaraţia privind veniturile din activităţi agricole impuse pe bază de norme de venit”, care se ataşează la declaraţie.

4. Declaraţia se depune, împreună cu anexele completate, dacă este cazul, în format hârtie, direct la registratura organului fiscal sau se comunică prin poştă cu confirmare de primire.

5. Declaraţia se pune gratuit la dispoziţia contribuabilului.

6. Data depunerii declaraţiei este data înregistrării acesteia la organul fiscal sau data depunerii la poştă, după caz.

7. Nu se va depune formularul anexă la declaraţie ulterior depunerii unei declaraţii privind veniturile din activităţi agricole impuse pe bază de norme de venit. Datele necuprinse în declaraţia iniţială se declară prin depunerea unei declaraţii rectificative.

V. Completarea declaraţiei

1. Perioada de raportare

În rubrica „Anul” se înscrie anul pentru care se completează declaraţia, cu cifre arabe cu 4 caractere (de exemplu: 2016).

2. Secţiunea I „Date de identificare a contribuabilului/asocierii fără personalitate juridică”

2.1. În caseta „Cod de identificare fiscală” se completează, după caz, înscriindu-se cifrele cu aliniere la dreapta:

- codul numeric personal al contribuabilului sau numărul de identificare fiscală atribuit de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală cu ocazia înregistrării fiscale, în situaţia în care activitatea se desfăşoară în mod individual;

- codul de identificare fiscală atribuit asocierii fără personalitate juridică, în situaţia în care activitatea se desfăşoară în cadrul unei asocieri fără personalitate juridică.

2.2. În rubricile „Nume, prenume/Denumire” se înscriu, după caz, numele şi prenumele contribuabilului sau denumirea asocierii fără personalitate juridică.

2.3. Rubricile privind adresa se completează, după caz, cu datele privind adresa domiciliului fiscal al contribuabilului sau adresa sediului asocierii fără personalitate juridică.

3. Secţiunea II „Date privind activitatea desfăşurată”

3.1. Punctul 1 „Forma de organizare” - se bifează căsuţa corespunzătoare modului de desfăşurare a activităţii: individual sau asociere fără personalitate juridică.

3.1.1. Căsuţa „Individual” se bifează de persoanele fizice care obţin venituri dintr-o activitate desfăşurată în mod individual.

3.1.2. Căsuţa „Asociere fără personalitate juridică” se bifează în cazul în care veniturile sunt realizate dintr-o activitate desfăşurată în cadrul unei asocieri fără personalitate juridică, constituită între persoane fizice.

3.2. Punctul 2 „Număr asociaţi” - se înscrie numărul de persoane care fac parte din asociere.

Rubrica se completează numai în situaţia în care activitatea se desfăşoară în cadrul unei asocieri fără personalitate juridică, constituită între persoane fizice.

3.3. Punctul 3 „Contractul de asociere” - se înscriu numărul sub care contractul de asociere a fost înregistrat la organul fiscal, precum şi data înregistrării acestuia.

Rubrica se completează numai în situaţia în care activitatea se desfăşoară în cadrul unei asocieri fără personalitate juridică, constituită între persoane fizice.

3.4. Punctul 4 „Număr zile de scutire” - se completează numărul de zile scutite de la plata impozitului pe venit de către persoanele fizice cu handicap grav ori accentuat care realizează venituri din activităţi agricole, în mod individual.

4. Secţiunea III „Date pentru stabilirea venitului impozabil”

4.1. Se completează câte un tabel pentru fiecare localitate/judeţ.

4.2. „Activitatea desfăşurată pe raza localităţii din judeţul…......” - se înscriu denumirea localităţii pe raza căreia se află terenul (terenurile)/animalele/familiile de albine, precum şi judeţul pe raza căruia se află localitatea.

4.3. „Opţiune privind încadrarea în limitele veniturilor neimpozabile” - contribuabilii, persoane fizice/asocieri fără personalitate juridică, care deţin suprafeţe destinate producţiei agricole vegetale/animale în localităţi/judeţe diferite, vor opta pentru stabilirea localităţii/judeţului sau localităţilor/judeţelor unde vor beneficia de încadrarea în limitele veniturilor neimpozabile prevăzute pentru fiecare grupă de produse vegetale/animale de la art. 105 alin. (2) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare. Opţiunea se exercită prin bifarea căsuţei „Opţiune privind încadrarea în limitele veniturilor neimpozabile” corespunzătoare localităţii în raza căreia se desfăşoară activitatea agricolă pentru care contribuabilul va beneficia de încadrarea în limitele veniturilor neimpozabile. Stabilirea plafonului neimpozabil se va face de organul fiscal, având în vedere limitele veniturilor neimpozabile prevăzute pentru fiecare grupă de produse vegetale/animale şi suprafeţele/numărul de animale/familii de albine declarate de contribuabil, pe fiecare localitate, în ordinea enumerată de acesta în declaraţie.

De exemplu, un contribuabil care realizează venituri din cultivarea cerealelor pe o suprafaţă totală de 7 ha situată în raza a 3 localităţi: 0,75 ha în localitatea A, 2,9 ha în localitatea B şi 3,35 ha în localitatea C a optat pentru încadrarea în limita veniturilor neimpozabile (2 ha pentru cultura cerealelor) pentru localitatea A şi localitatea C. Stabilirea plafonului neimpozabil se va face de către organul fiscal, potrivit opţiunii contribuabilului, astfel: 0,75 ha localitatea A + 1,25 ha localitatea C. Venitul impozabil va fi stabilit pentru suprafaţa de 5 ha, astfel: 2,9 ha * norma de venit corespunzătoare localităţii B +

2,1 ha * norma de venit corespunzătoare localităţii C.

4.4. Terminologia folosită pentru definirea grupelor de produse vegetale şi animale prevăzute la art. 105 alin. (2) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, pentru care venitul se determină pe baza normelor de venit, este cea stabilită potrivit legii.

4.5. Tabelul „Produse vegetale”

Col. 2 „Total suprafaţă” - se înscrie, la rândul corespunzător grupei de produse vegetale, suprafaţa totală (ha) destinată producţiei vegetale aferentă fiecărei grupe, pe fiecare localitate.

4.6. Tabelul .Animale”

Col. 2 „Număr total capete animale/familii de albine” - se înscrie, distinct, pentru fiecare grupă de animale, numărul total de capete de animale sau de familii de albine deţinute, pe fiecare localitate.

ATENŢIE!

Suprafeţele destinate producţiei vegetale/Capetele de animale/Familiile de albine, deţinute în comun sau în devălmăşie de proprietari, uzufructuari ori de alţi deţinători legali, înscrişi într-un document oficial, se atribuie proporţional cu cotele-părţi pe care aceştia le deţin în acea proprietate sau contribuabilului care realizează venituri din activităţi agricole, în situaţia în care acestea nu se cunosc. În cazul persoanelor fizice pentru care nu a fost finalizată procedura succesorală, veniturile corespunzătoare suprafeţelor destinate producţiei vegetale/capetelor de animale/ familiilor de albine se atribuie contribuabilului care realizează venituri din activităţi agricole.

5. Secţiunea IV „Date privind asociaţii şi cota de distribuire din venitul impozabil calculat la nivelul asocierii”

5.1. Secţiunea se completează numai în situaţia în care activitatea se desfăşoară în cadrul unei asocieri fără personalitate juridică, constituită între persoane fizice.

5.2. Col. 1 „Nume şi prenume asociat” - se înscriu numele şi prenumele asociaţilor, conform contractului de asociere.

5.3. Col. 2 „Cod numeric personal/Număr de identificare fiscală” - se înscrie codul numeric personal din actul de identitate al fiecărui asociat sau numărul de identificare fiscală atribuit de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală cu ocazia înregistrării fiscale, după caz.

5.4. Col. 3 „Domiciliul” - se completează adresa domiciliului fiscal.

5.5. Col. 4 „Cota de distribuire din venitul impozabil al asocierii” - se înscrie cota procentuală de participare, corespunzătoare fiecărui asociat, la veniturile impozabile ale asocierii, conform contractului de asociere.

5.6. Col. 5 „Număr zile de scutire” - se completează numărul de zile scutite de la plata impozitului pe venit pentru fiecare asociat, persoană fizica cu handicap grav ori accentuat care realizează venituri din activităţi agricole, într-o asociere fără personalitate juridică.

6. Secţiunea V „Date de identificare a împuternicitului/ responsabilului asocierii”

6.1. Se completează în cazul în care obligaţiile de declarare a veniturilor se îndeplinesc de către un împuternicit, conform Legii nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, desemnat de contribuabil.

6.2. În situaţia în care activitatea se desfăşoară în cadrul unei asocieri fără personalitate juridică, constituită între persoane fizice, secţiunea se completează cu datele de identificare ale asociatului care răspunde pentru îndeplinirea obligaţiilor asociaţiei faţă de autorităţile publice desemnat conform contractului de asociere.

6.3. În caseta „Cod de identificare fiscală” se înscrie codul de identificare fiscală al împuternicitului sau asociatului care răspunde pentru îndeplinirea obligaţiilor asociaţiei faţă de autorităţile publice desemnat conform contractului de asociere, înscriindu-se cifrele cu aliniere la dreapta.

6.4. În rubrica „Nume, prenume/Denumire” se înscriu, după caz, denumirea sau numele şi prenumele împuternicitului ori numele şi prenumele asociatului care răspunde pentru îndeplinirea obligaţiilor asociaţiei faţă de autorităţile publice desemnat conform contractului de asociere.

6.5. Rubricile privind adresa se completează, după caz, cu datele privind adresa domiciliului fiscal al împuternicitului sau asociatului care răspunde pentru îndeplinirea obligaţiilor asociaţiei faţă de autorităţile publice desemnat conform contractului de asociere.

 

INSTRUCŢIUNI

de completare a formularului 222 „Declaraţie informativă privind începerea/încetarea activităţii persoanelor fizice care desfăşoară activitate în România şi care obţin venituri sub formă de salarii şi asimilate salariilor din străinătate”

Cod 14.13.01.13/5i

 

I. Depunerea declaraţiei

1. Declaraţia se completează şi se depune de către persoanele juridice, fizice sau orice altă entitate la care îşi desfăşoară activitatea persoanele fizice, care desfăşoară activitate în România şi care obţin venituri sub formă de salarii şi asimilate salariilor din străinătate.

2. În categoria persoanelor care au obligaţia să depună declaraţia informativă sunt cuprinse: reprezentanţele din România ale unor firme, asociaţii, fundaţii sau organizaţii cu sediul în străinătate, organizaţii şi organisme internaţionale care funcţionează în România etc.

3. Pentru fiecare contribuabil care obţine venituri sub formă de salarii şi asimilate salariilor din străinătate pentru activitatea desfăşurată în România, se completează şi se depune câte o declaraţie.

4. Declaraţia nu se depune de către misiunile diplomatice şi posturile consulare acreditate în România, precum şi reprezentanţele organismelor internaţionale ori reprezentanţele societăţilor şi ale organizaţiilor economice străine, autorizate potrivit legii să îşi desfăşoare activitatea în România, care optează ca, pentru angajaţii acestora, care realizează venituri din salarii impozabile în România, să îndeplinească obligaţiile privind calculul, reţinerea şi plata impozitului pe veniturile din salarii.

5. Termenul de depunere a declaraţiei

Declaraţia se depune ori de câte ori apar modificări de natura începerii/încetârii activităţii în documentele care reglementează raporturile de muncă, în termen de 30 de zile de la data producerii evenimentului.

6. Organul fiscal competent

Declaraţia se completează şi se depune în două exemplare:

- originalul se depune ia organul fiscal în a cărui evidenţă fiscală este înregistrată persoana fizică, juridică sau orice altă entitate la care îşi desfăşoară activitatea contribuabilul;

- copia se păstrează de către persoana fizică, juridică sau orice altă entitate la care îşi desfăşoară activitatea contribuabilul.

7. Modul de depunere a declaraţiei

Declaraţia se depune în format hârtie direct la registratura organului fiscal sau la oficiul poştal prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Declaraţia se pune gratuit la dispoziţia persoanelor fizice, juridice sau oricărei alte entităţi la care îşi desfăşoară activitatea contribuabilul.

Data depunerii declaraţiei este şi data înregistrării acesteia la organul fiscal sau data depunerii la poştă, după caz.

II. Completarea declaraţiei

1. Secţiunea I „Date referitoare la locul desfăşurării activităţii în România”

1.1. Caseta „Cod de identificare fiscală” se completează, după caz, dacă persoana fizică, juridică sau orice altă entitate la care îşi desfăşoară activitatea contribuabilul este înregistrată fiscal şi are atribuit cod de identificare fiscală, conform legislaţiei române.

1.2. În rubrica „Nume, prenume/Denumire” se înscriu, după

caz, denumirea sau numele şi prenumele persoanelor fizice, juridice sau oricărei alte entităţi la care îşi desfăşoară activitatea contribuabilul.

1.3. Rubricile privind adresa se completează adresa domiciliului fiscal al persoanei fizice, juridice sau oricărei alte entităţi la care contribuabilul îşi desfăşoară activitatea.

2. Secţiunea II „Date de identificare a persoanei fizice”

2.1. În caseta „Cod numeric personal/Număr de identificare fiscală” se înscrie codul numeric personal al contribuabilului sau numărul de identificare fiscală atribuit de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală cu ocazia înregistrării fiscale, după caz, înscriindu-se cifrele cu aliniere la dreapta.

2.2. În rubricile „Nume” şi „Prenume” se înscriu numele şi prenumele contribuabilului.

2.3. Rubricile privind adresa se completează, după caz, cu datele privind adresa domiciliului fiscal al contribuabilului.

3. Secţiunea III „Date privind situaţia persoanei fizice”

Rd. 1. „Documentul care reglementează raportul de muncă”- se înscriu numărul şi data documentului în baza căruia contribuabilul îşi desfăşoară activitatea.

Rd. 2. „Data începerii activităţii” - se completează în cazul unui raport de muncă nou, înscriindu-se data începerii activităţii prevăzută în documentul care reglementează raportul de muncă.

Rd. 3. „Data încetării activităţii” - se completează în cazul încetării raportului de muncă, înscriindu-se data încetării activităţii prevăzută în documentul care reglementează raportul de muncă.

Rd. 4. Căsuţa prevăzută în formular se bifează de către misiunile diplomatice şi posturile consulare acreditate în România, precum şi reprezentanţele organismelor internaţionale ori reprezentanţele societăţilor comerciale şi ale organizaţiilor economice străine, autorizate potrivit legii să desfăşoare activitate în România, la care îşi desfăşoară activitatea persoanele fizice, şi care optează ca pentru angajaţii acestora care realizează venituri din salarii impozabile în România să îndeplinească obligaţiile privind calculul, reţinerea şi virarea impozitului pe veniturile din salarii.

 

INSTRUCŢIUNI

de completare a formularului 223 „Declaraţie privind veniturile estimate pentru asocierile fără personalitate juridică şi entităţi supuse regimului transparenţei fiscale”

Cod 14.13.01.13/1 i

 

I. Depunerea declaraţiei

1. Declaraţia se completează în cazul asocierilor fără personalitate juridică, constituite între persoane fizice care realizează venituri din activităţi independente - activităţi de producţie, comerţ, prestări de servicii şi profesii liberale, inclusiv din activităţi adiacente, venituri din activităţi agricole pentru care venitul net anual se determină în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, precum şi venituri din silvicultură şi piscicultură.

Declaraţia se depune şi în cazul persoanelor fizice care obţin venituri dintr-o activitate desfăşurată într-o formă de organizare cu personalitate juridică, constituită potrivit legii speciale, societate profesională cu răspundere limitată şi care este supusă regimului transparenţei fiscale, potrivit legii.

În cazul societăţii civile cu personalitate juridică constituite potrivit legii speciale şi care este supusă regimului transparenţei fiscale, potrivit legii, se aplică regulile de determinare a venitului net din activităţi independente.

Persoanele fizice care obţin venituri dintr-o activitate desfăşurată într-o formă de organizare cu personalitate juridică (SPRL) constituită potrivit legii speciale şi care este supusă regimului transparenţei fiscale, potrivit legii, au obligaţia să asimileze acest venit distribuit venitului net anual din activităţi independente. Asocierile în cadrul cărora se obţin venituri de natura celor mai sus menţionate, din mai multe surse, depun câte o declaraţie estimativă pentru fiecare sursă, respectiv pentru fiecare categorie de venit.

2. Declaraţia nu se depune pentru:

- asocierile fără personalitate juridică constituite între persoane fizice în cadrul cărora se realizează venituri din activităţi independente pentru care impozitul se percepe prin reţinere la sursă de către plătitorii de venituri:

- asocierile constituite între persoane fizice şi persoane juridice, care nu dau naştere unei persoane juridice, care realizează venituri din activităţi independente, pentru care impozitul se percepe prin reţinere la sursă de către plătitorii de venituri;

- asocierile fără personalitate juridică constituite între persoane fizice în cadrul cărora se realizează venituri din activităţi agricole impuse pe baza normelor de venit, potrivit legii.

3. Termenul de depunere a declaraţiei

Declaraţia se depune la organul fiscal competent, astfel:

- în termen de 30 de zile de la data începerii activităţii, în cazul asocierilor care încep o activitate în cursul anului fiscal;

- odată cu declaraţia privind venitul realizat, în cazul asocierilor care, în anul anterior, au realizat pierderi şi ai celor care au realizat venituri pe perioade mai mici decât anul fiscal, precum şi al celor care, din motive obiective, estimează că vor realiza venituri care diferă cu cel puţin 20% faţă de anul fiscal anterior.

4. Organul fiscal competent

Declaraţia se depune în două exemplare:

- originalul se depune la organul fiscal la care asocierea este înregistrată în evidenţa fiscală;

- copia se păstrează la domiciliul fiscal al asocierii, împreună cu celelalte documente privind activitatea acesteia.

5. Modul de depunere a declaraţiei

Declaraţia se completează şi se depune de către asociatul desemnat prin contractul de asociere să răspundă de îndeplinirea obligaţiilor asocierii faţă de autorităţile publice, înscriind cu majuscule, citeţ şi corect toate datele prevăzute în formular.

Declaraţia se depune în format hârtie, direct la registratura organului fiscal sau la oficiul poştal, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Data depunerii declaraţiei este data înregistrării acesteia la organul fiscal sau data depunerii la poştă, după caz.

Declaraţia poate fi depusă şi prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, potrivit legii.

II. Completarea declaraţiei

1. Perioada de raportare

În rubrica „Anul” se înscrie anul pentru care se completează declaraţia, cu cifre arabe cu 4 caractere (de exemplu: 2016).

2. Secţiunea I „Date de identificare a asocierii”

În caseta „Cod de identificare fiscală” se înscrie codul de identificare fiscală atribuit asocierii fără personalitate juridică, înscriindu-se cifrele cu aliniere la dreapta.

În cazul în care asocierea fără personalitate juridică are calitatea de persoană impozabilă înregistrată în scopuri de taxă pe valoarea adăugată, codul de identificare fiscală va fi precedat de prefixul „RO”.

În rubrica „Denumire” se înscrie denumirea asocierii.

Rubricile privind adresa se completează, după caz, cu datele privind adresa domiciliului fiscal a asocierii.

3. Secţiunea II „Date privind activitatea desfăşurată”

3.1. Punctul 1 „Categoria de venit” - se bifează căsuţa corespunzătoare categoriei de venituri care urmează a se realiza în anul fiscal de impunere, după caz: activităţi de producţie, prestări de servicii, comerţ, profesii liberale, activităţi agricole impuse în sistem real, silvicultură, piscicultură sau alte venituri pentru care există obligaţia depunerii declaraţiei, potrivit legii.

3.2. Punctul 2 „Forma de organizare” - se bifează căsuţa corespunzătoare modului de desfăşurare a activităţii: asociere fără personalitate juridică, entităţi supuse regimului transparenţei fiscale, modificarea modalităţii/formei de exercitare a activităţii.

3.2.1. Căsuţa „Asociere fără personalitate juridică” - se bifează în cazul în care activitatea se desfăşoară în cadrul unei asocieri fără personalitate juridică, constituită între persoane fizice.

3.2.2. Căsuţa „Entităţi supuse regimului transparenţei fiscale” - se bifează în cazul în care activitatea se desfăşoară într-o formă de organizare cu personalitate juridică constituită potrivit legii speciale şi care este supusă regimului transparenţei fiscale, potrivit legii.

3.2.3. Căsuţa „Modificarea modalităţii/formei de exercitare a activităţii” - se bifează de contribuabili în cazul schimbării modalităţii de exercitare a unei activităţi independente şi/sau al transformării formei de exercitare a acesteia într-o altă formă, potrivit legislaţiei în materie, în timpul anului, în condiţiile continuării activităţii.

3.3. Punctul 3 „Determinarea venitului net” - se bifează căsuţa corespunzătoare în funcţie de modul de determinare a venitului net, după caz: în sistem real sau pe normă de venit.

3.4. Punctul 4 „Număr asociaţi” - se înscrie numărul de persoane care fac parte din asociere.

3.5. Punctul 5 „Obiectul principal de activitate” - se înscriu obiectul principal de activitate prevăzut în autorizaţie sau în contractul de asociere, precum şi codul CAEN al activităţii desfăşurate.

3.6. Punctul 6 „Sediul” - se completează adresa sediului acesteia sau locul unde se desfăşoară efectiv activitatea principală, după caz. În cazul în care activitatea se desfăşoară prin mai multe puncte de lucru, se completează adresa sediului sau locului principal de desfăşurare a activităţii, după caz.

3.7. Punctul 7 „Contract de asociere” - se înscriu numărul sub care contractul de asociere a fost înregistrat la organul fiscal, precum şi data înregistrării acestuia.

3.8. Punctul 8 „Documentul de autorizare” - se înscriu numărul şi data eliberării documentului de autorizare care atestă dreptul asocierii de a desfăşura activităţi economice pe teritoriul României.

3.9. Punctele 9,10 „Data începerii/încetării activităţii” - se înscrie data începerii/încetării activităţii, conform contractului de asociere.

3.10. Punctul 11 „Data suspendării activităţii” - se completează data suspendării activităţii de către contribuabilii care realizează venituri din activităţi independente şi/sau din activităţi agricole impuse în sistem real, silvicultură şi piscicultura şi care în cursul anului fiscal intră în suspendare temporară a activităţii, potrivit legislaţiei în materie.

4. Secţiunea III „Date privind venitul estimat”

1. Venit brut estimat - se înscrie suma, reprezentând veniturile în bani şi/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură estimate a se realiza de către asociere în anul fiscal în curs.

2. Cheltuieli deductibile estimate - se înscrie suma, reprezentând cheltuielile estimate a se efectua în anul fiscal în curs în vederea realizării venitului brut estimat.

3. Venit net estimat - se înscrie suma, reprezentând venitul net estimat a se realiza în anul fiscal în curs, determinată ca diferenţă între venitul brut estimat şi cheltuielile deductibile estimate, respectiv diferenţa dintre suma înscrisă la rd. 1 şi suma înscrisă ia rd. 2.

5. Secţiunea IV „Date de identificare a responsabilului asocierii”

Se completează datele de identificare a responsabilului asocierii desemnat prin contractul de asociere pentru îndeplinirea obligaţiilor asociaţiei faţă de autorităţile publice.

În caseta „Cod de identificare fiscală” se înscrie codul de identificare fiscală al responsabilului asocierii, înscriindu-se cifrele cu aliniere la dreapta.

În cazul în care responsabilul asocierii are calitatea de persoană impozabilă înregistrată în scopuri de taxă pe valoarea adăugată, codul de identificare fiscală va fi precedat de prefixul „RO”.

În rubrica „Nume, prenume/Denumire” se înscriu, după caz, denumirea sau numele şi prenumele responsabilului asocierii.

Rubricile privind adresa se completează, după caz, cu datele privind adresa domiciliului fiscal al responsabilului asocierii.

6. Secţiunea V „Distribuţia venitului net estimat pe asociaţi”

Col. 1. „Nume şi prenume/denumire asociat” - se înscriu numele şi prenumele/denumirea asociaţilor, conform contractului de asociere.

Col. 2. „Cod de identificare fiscală” - se înscrie pentru fiecare asociat, după caz:

- codul numeric personal;

- numărul de identificare fiscală, atribuit de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cu ocazia înregistrării fiscale;

- codul de înregistrare fiscală al asociatului, entitate transparentă fiscal, cu/fără personalitate juridică.

Col. 3. „Domiciliu” - se completează adresa domiciliului fiscal.

Col. 4. „Cota de distribuire a venitului net estimat la nivelul asocierii” - se înscrie cota procentuală de participare, corespunzătoare fiecărui asociat, la veniturile şi pierderile asocierii, conform contractului de asociere.

Col. 5. „Venit net estimat distribuit” - se înscrie, pentru fiecare asociat, suma venitului net estimat a se realiza în anul fiscal în curs, distribuit conform cotelor de distribuire prevăzute în contractul de asociere,

Rd. „Total” - se înscrie suma obţinută prin cumularea venitului net estimat, distribuit pe asociaţi. Suma astfel calculată va fi egală cu cea înscrisă la rd. 3 „Venit net estimat” de la secţiunea III „Date privind venitul estimat”,

NOTĂ:

În cazul asocierilor pentru care venitul net se determină pe baza normelor de venit se completează numai datele de identificare a asociaţilor (col. 1-3) şi cota de distribuire a venitului net estimat la nivelul asocierii, corespunzătoare fiecărui asociat (col. 4).

 

INSTRUCŢIUNI

de completare a formularului 224 „Declaraţie privind veniturile sub formă de salarii şi asimilate salariilor din străinătate obţinute de către persoanele fizice care desfăşoară activitate în România şi de către persoanele fizice române angajate ale misiunilor diplomatice şi posturilor consulare acreditate în România”

Cod 14.13.01.13/5

 

I. Depunerea declaraţiei

1. Declaraţia se completează de către persoanele fizice care îşi desfăşoară activitatea în România şi obţin venituri supuse impozitului pe venit în România sub formă de salarii şi asimilate salariilor din străinătate, precum şi de către persoanele fizice române angajate ale misiunilor diplomatice şi ale posturilor consulare acreditate în România.

Misiunile diplomatice şi posturile consulare acreditate în România, precum şi reprezentanţele organismelor internaţionale ori reprezentanţele societăţilor comerciale şi ale organizaţiilor economice străine, autorizate potrivit legii să îşi desfăşoare activitatea în România, pot opta ca pentru angajaţii acestora, care realizează venituri din salarii impozabile în România, să îndeplinească obligaţiile privind calculul, reţinerea şi virarea impozitului pe veniturile din salarii.

În cazul în care opţiunea este formulată şi comunicată organului fiscal competent, beneficiarii de venituri nu mai au obligaţia depunerii formularului 224.

2. Termen de depunere a declaraţiei Declaraţia se depune la organul fiscal competent, astfel: lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care s-a realizat venitul.

Contribuabilii care îşi prelungesc perioada de şedere în România, peste perioada menţionată în convenţia de evitare a dublei impuneri, au obligaţia să declare şi să plătească impozit pentru întreaga perioadă de desfăşurare â activităţii în România, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare împlinirii termenului prevăzut de respectiva convenţie;

- ori de câte ori contribuabilul constată erori în declaraţia anterioară, prin completarea unei declaraţii rectificative, situaţie în care se înscrie „X” în căsuţa special prevăzută în acest scop.

3. Organul fiscal competent

Declaraţia se completează în două exemplare:

- originalul se depune la:

a) organul fiscal în a cărui rază teritorială contribuabilul are adresa unde îşi are domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuieşte efectiv, în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu, pentru persoanele fizice care au domiciliul fiscal în România;

b) organul fiscal competent, potrivit legii, pentru administrarea contribuabililor persoane fizice, fără domiciliul fiscal în România;

- copia se păstrează de către contribuabil.

4. Modul de depunere a declaraţiei

Declaraţia se completează de către contribuabil sau de către împuternicitul acestuia, potrivit Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, înscriind cu majuscule, citeţ şi corect toate datele prevăzute de formular.

Declaraţia se depune în format hârtie, direct la registratura organului fiscal sau la oficiul poştal, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Declaraţia se pune gratuit la dispoziţia contribuabilului.

Data depunerii declaraţiei este şi data înregistrării acesteia la organul fiscal sau data depunerii ia poştă, după caz.

II. Completarea declaraţiei

1. Perioada de raportare

În rubrica „Luna” se înscrie luna pentru care se completează declaraţia, cu cifre arabe cu 2 caractere (de exemplu: 01)

În rubrica „Anul” se înscrie anul pentru care se completează declaraţia, cu cifre arabe cu 4 caractere (de exemplu: 2016)

2. Secţiunea I „Date de identificare a contribuabilului”

2.1. În caseta „Cod numeric personal/Număr de identificare fiscală” - se înscrie codul numeric personal sau numărul de identificare fiscală, atribuit de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cu ocazia înregistrării fiscale, după caz, înscriindu-se cifrele cu aliniere ia dreapta.

2.2. În rubricile „Nume” şi „Prenume” se înscriu numele şi prenumele contribuabilului

2.3. Rubricile privind adresa se completează, după caz, cu adresa domiciliului fiscal al contribuabilului.

2.4. În caseta „Documentul care reglementează raportul de muncă” - se înscriu numărul şi data documentului încheiat cu angajatorul, în baza căruia contribuabilul îşi desfăşoară activitatea.

2.5. În caseta „Perioada de activitate” - se înscrie perioada de activitate prevăzută în documentul care reglementează raportul de muncă.

3. Secţiunea II „Date referitoare la persoana fizică sau juridică la care îşi desfăşoară activitatea contribuabilul”

3.1. Caseta „Cod de identificare fiscală” - se completează, după caz, dacă persoana fizică, juridică sau orice altă entitate la care îşi desfăşoară activitatea contribuabilul este înregistrată fiscal şi are atribuit cod de identificare fiscală, conform legislaţiei române.

3.2. În rubrica „Nume, Prenume/Denumire” - se înscriu, după caz, denumirea sau numele şi prenumele persoanelor fizice, juridice sau orice altă entitate la care îşi desfăşoară activitatea contribuabilul.

3.3. Rubricile privind adresa - se completează adresa domiciliului fiscal al persoanei fizice, juridice sau orice altă entitate la care contribuabilul îşi desfăşoară activitatea.

4. Secţiunea III „Modul de calcul al impozitului pe veniturile sub formă de salarii şi asimilate salariilor din străinătate”

Rd. 1. „Venit brut” - se înscrie suma veniturilor în bani şi/sau în natură realizate de contribuabil în luna de raportare.

Rd. 2. „Contribuţii sociale datorate potrivit legii” - se înscrie suma totală a contribuţiilor obligatorii, datorate de contribuabil în luna de raportare potrivit legii şi plătite.

Rd. 3. „Venit net” - se calculează ca diferenţă între venitul brut şi suma totală a contribuţiilor sociale datorate, potrivit legii (rd. 1-rd. 2).

Rd. 4. „Deduceri personale” - se înscrie suma deducerilor personale cuvenite contribuabilului în luna de raportare, potrivit legii, stabilite pe baza documentelor justificative care atestă dreptul de deducere. Se completează numai de către persoanele rezidente care au dreptul la deduceri personale.

Rd. 5. „Cotizaţia sindicală plătită” - se înscrie suma, reprezentând cotizaţia sindicală plătită în luna de raportare.

Rd. 6 „Contribuţiile la fondurile de pensii facultative” - se înscrie suma reprezentând contribuţiile la fondurile de pensii facultative potrivit Legii nr. 204/2006 privind pensiile facultative, cu modificările şi completările ulterioare, astfel încât la nivelul anului să nu depăşească echivalentul în lei a 400 euro.

Rd. 7. „Primele de asigurare voluntară de sănătate” - se înscrie suma reprezentând primele de asigurare voluntară de sănătate, conform Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările ulterioare, suportate de angajaţi, astfel încât la nivelul anului să nu se depăşească echivalentul în lei al sumei de 400 euro,

Rd. 8. „Venit bază de calcul”:

- pentru funcţia de bază: se înscrie suma calculată prin scăderea deducerilor personale (rd. 4), a cotizaţiei sindicale plătite (rd. 5), a contribuţiilor la fondurile de pensii facultative (rd. 6) şi a primelor de asigurare voluntară de sănătate (rd. 7) din venitul net (rd. 3);

- în celelalte cazuri: se preia suma înscrisă la rd. 3.

Rd. 9. „Impozit lunar datorat” - se înscrie suma impozitului calculat prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului bază de calcul (rd. 8).

Rd. 10. „Impozit anual datorat” - se înscrie suma impozitului anual calculată prin însumarea impozitului lunar datorat de contribuabil în luna de raportare, potrivit legii.

Acest rând se va completa în declaraţia depusă pentru luna decembrie, respectiv luna în care contribuabilul şi-a încetat raportul contractual de muncă, după caz.

Rubricile de la rd. 4, rd. 5, rd. 6 şi rd. 7 se completează numai la funcţia de bază.

5. Secţiunea IV „Date de identificare a împuternicitului”

Se completează numai în cazul în care obligaţiile de declarare a veniturilor se îndeplinesc de către un împuternicit, conform Legii nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, desemnat de contribuabil.

În caseta „Cod de identificare fiscală” se înscrie codul de identificare fiscală al împuternicitului, înscriindu-se cifrele cu aliniere la dreapta.

În rubrica „Nume, prenume/Denumire” se înscriu, după caz, denumirea sau numele şi prenumele împuternicitului.

Rubricile privind adresa se completează, după caz, cu datele privind adresa domiciliului fiscal al împuternicitului.

 

ANEXA Nr. 3

 

Caracteristicile de tipărire, modul de difuzare, de utilizare şi de păstrare a formularelor

 

a) Denumire: „Declaraţie privind venitul estimat/norma de venit (formularul 220)”

1. Cod: 14.13.01.13/3p

2. Format: A4/t2

3. Caracteristici de tipărire:

- se tipăreşte pe ambele feţe (seturi);

- se poate utiliza şi echipament informatic pentru editare şi completare.

4. Se difuzează gratuit.

5. Se utilizează la:

- declararea veniturilor şi cheltuielilor estimate din activităţi independente, cedarea folosinţei bunurilor, cu excepţia veniturilor din arendă, activităţi agricole determinate în sistem real şi/sau silvicultură şi piscicultura;

- exercitarea opţiunii privind modificarea modului de determinare a venitului net;

- recalcularea plăţilor anticipate cu titlu de impozit şi contribuţii sociale, potrivit legii;

- declararea veniturilor din activităţi independente, din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, scutite de la plata impozitului pe venit;

- declararea veniturilor din pensii provenite dintr-un alt stat, cu respectarea prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi ale acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte.

6. Se întocmeşte în două exemplare de contribuabil sau împuternicitul acestuia

7. Circulă:

- originalul, la organul fiscal definit prin ordin;

- copia, la contribuabil.

8. Se arhivează la dosarul contribuabilului.

b) Denumire: „Declaraţie privind veniturile din activităţi agricole impuse pe bază de norme de venit (formularul 221)”

 

1. Cod: 14.13.01.13/9

2. Format: A4/t3

3. U/M: seturi

4. Caracteristici de tipărire: se tipăreşte pe ambele feţe.

5. Se difuzează gratuit.

6. Se utilizează la declararea suprafeţelor destinate producţiei vegetale şi/sau animalelor/familiilor de albine deţinute, pentru fiecare localitate pe raza căreia se desfăşoară activitatea agricolă impusă pe bază de norme de venit.

7. Se întocmeşte în două exemplare de către:

- persoanele fizice care realizează venituri din activităţi agricole în mod individual sau de împuterniciţii fiscali ai acestora;

- responsabilul asocierii, în cazul în care activitatea se desfăşoară în cadrul unei asocieri fără personalitate juridică, constituită între persoane fizice.

8. Circulă:

- originalul, la organul fiscal definit prin ordin;

- copia, la contribuabil.

9. Se arhivează la dosarul contribuabilului/asocierii.

c) Denumire: „Anexa nr. .... la Declaraţia privind veniturile din activităţi agricole impuse pe bază de norme de venit”.

 

1. Cod: 14.13.01.13/9

2. Format: A4/t1

3. Se difuzează gratuit.

4. Se utilizează, dacă este cazul, de către persoanele fizice care au realizat venituri din activităţi agricole şi deţin suprafeţe destinate producţiei agricole vegetale/animale în mai mult de patru localităţi, în completarea formularului 221 „Declaraţie privind veniturile din activităţi agricole impuse pe bază de norme de venit”.

5. Se întocmeşte în două exemplare de contribuabil sau de împuternicitul acestuia, după caz.

6. Circulă:

- originalul, la organul fiscal definit prin ordin, împreună cu formularul 221 „Declaraţie privind veniturile din activităţi agricole impuse pe bază de norme de venit”;

- copia, la contribuabil.

7. Se arhivează la dosarul contribuabilului.

d) Denumire: „Declaraţie informativă privind începerea/încetarea activităţii persoanelor fizice care desfăşoară activitate în România şi care obţin venituri sub formă de salarii şi asimilate salariilor din străinătate (formularul 222)”

 

1. Cod: 14.13.01.13/5i

2. Format: A4/t1

3. Caracteristici de tipărire:

- se tipăreşte pe o singură faţă (seturi);

- se poate utiliza şi echipament informatic pentru editare şi completare.

4. Se difuzează gratuit.

5. Se utilizează la furnizarea informaţiilor referitoare la data începerii şi încetării activităţii contribuabilului persoanelor fizice care desfăşoară activitate în România şi obţin venituri sub formă de salarii şi asimilate salariilor din străinătate.

6. Se întocmeşte în două exemplare de persoana fizică sau juridică la care îşi desfăşoară activitatea contribuabilul.

7. Circulă:

- originalul, la organul fiscal definit prin ordin;

- copia, la persoana fizică sau juridică la care îşi desfăşoară activitatea contribuabilul.

8. Se arhivează la dosarul contribuabilului.

e) Denumire: „Declaraţie privind veniturile estimate pentru asocierile fără personalitate juridică şi entităţi supuse regimului transparenţei fiscale (formularul 223)”

 

1. Cod: 14.13.01.13/1i

2. Format: A4/t2

3. Caracteristici de tipărire:

- se tipăreşte pe ambele feţe (seturi);

- se poate utiliza şi echipament informatic pentru editare şi completare.

4. Se difuzează gratuit.

5. Se utilizează la declararea veniturilor şi a cheltuielilor estimate a se realiza de către asocierile între persoane fizice care nu dau naştere unei persoane juridice şi entităţile supuse regimului transparenţei fiscale.

6. Se întocmeşte în două exemplare de responsabilul desemnat al asocierii.

7. Circulă:

- originalul, la organul fiscal definit prin ordin;

- copia, la asociere.

8. Se arhivează la dosarul asocierii.

f) Denumire: „Declaraţie privind veniturile sub formă de salarii şi asimilate salariilor din străinătate obţinute de către persoanele fizice care desfăşoară activitate în România şi de către persoanele fizice române angajate ale misiunilor diplomatice şi posturilor consulare acreditate în România (formularul 224)”

 

1. Cod: 14.13.01.13/5

2. Format: A4/t1

3. Caracteristici de tipărire:

- se tipăreşte pe o singură faţă (seturi);

- se poate utiliza şi echipament informatic pentru editare şi completare.

4. Se difuzează gratuit.

5. Se utilizează la declararea lunară a veniturilor sub formă de salarii şi asimilate salariilor din străinătate, obţinute de către persoanele fizice care desfăşoară activitate în România.

6. Se întocmeşte în două exemplare de contribuabil sau reprezentantul fiscal.

7. Circulă:

- originalul, la organul fiscal definit prin ordin;

- copia, la contribuabil.

8. Se arhivează la dosarul contribuabilului.

g) Denumire: „Decizie de impunere privind plăţile anticipate cu titlu de impozit pe venit/contribuţii de asigurări sociale de sănătate/contribuţii de asigurări sociale (formularul 260)”

 

1. Cod: 14.13.02.13/3a

2. Format: A4/t2

3. Caracteristici de tipărire:

- se tipăreşte pe ambele feţe (seturi);

- se poate utiliza şi echipament informatic pentru editare şi completare

4. Se difuzează gratuit.

5. Se utilizează, potrivit situaţiei specifice a contribuabilului:

- la stabilirea plăţilor anticipate cu titlu de impozit;

- la stabilirea plăţilor anticipate cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate şi contribuţii de asigurări sociale.

6. Se întocmeşte în două exemplare de către organul fiscal competent, după cum urmează:

6.1. organul fiscal în a cărui rază teritorială contribuabilul are adresa unde îşi are domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuieşte efectiv, în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu, pentru persoanele fizice care au domiciliul fiscal în România;

6.2. organul fiscal competent potrivit legii, pentru administrarea contribuabililor persoane fizice, fără domiciliu fiscal în România.

7. Circulă:

- un exemplar, la contribuabil;

- un exemplar, la organul fiscal competent.

8. Se arhivează copia la dosarul contribuabilului.

h) Denumire: „Situaţie privind modul de stabilire a venitului net pe baza normelor de venit” şi „Situaţie privind stabilirea contribuţiei lunare de asigurări sociale de sănătate/contribuţiei lunare de asigurări sociale”, anexele nr. 1 şi 2 la formularul 260

 

1. Format: A4/t1

2. Caracteristici de tipărire:

- se tipăreşte pe o singură faţă;

- se poate utiliza şi echipament informatic pentru editare şi completare.

3. Se difuzează gratuit.

4. Se utilizează potrivit situaţiei specifice a contribuabilului:

- la stabilirea normei de venit în cazul contribuabililor care desfăşoară două sau mai multe activităţi pentru care venitul net se determină pe baza normelor de venit sau la stabilirea venitului anual în cazul contribuabililor care desfăşoară activităţi agricole impuse pe baza normelor de venit şi care deţin suprafeţe destinate producţiei agricole vegetale/animale în

localităţi diferite (anexa nr. 1 „Situaţie privind modul de stabilire a venitului net pe baza normelor de venit*);

- la stabilirea contribuţiei lunare de asigurări sociale de sănătate/contribuţiei lunare de asigurări sociale (anexa nr. 2 „Situaţie privind stabilirea contribuţiei lunare de asigurări sociale de sănătate/contribuţiei lunare de asigurări sociale*).

5. Se întocmeşte ca anexă la formularul 260.

6. Circulă şi se arhivează împreună cu formularul 260.

i) Denumire: „Fisa capacităţii de cazare”

 

1. Cod: 14.13.01.13/3p

2. Format: A4/t1

3. U/M: seturi

4. Caracteristici de tipărire:

- se tipăreşte pe o singură faţă;

- se poate utiliza şi echipament informatic pentru editare şi completare.

5. Se difuzează gratuit.

6. Se utilizează de către contribuabilii care realizează venituri din închiriere în scop turistic a camerelor situate în locuinţe proprietate personală, având o capacitate de cazare cuprinsă

între 1 şi 5 camere inclusiv.

7. Se întocmeşte în două exemplare de contribuabil.

8. Circulă:

- originalul. Împreună cu „Declaraţie privind venitul estimat/norma de venit” (formularul 220), la organul fiscal definit prin ordin;

- copia, la contribuabil.

9. Se arhivează la dosarul contribuabilului.

j) Denumire: „Decizie de impunere privind plăţile anticipate cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor” (formularul 650)

 

1. Cod: 14.13.02.15/cfb

2. Format: A4/t1

3. Caracteristici de tipărire:

- se tipăreşte pe o singură faţă;

- se poate utiliza şi echipament informatic pentru editare şi completare, cu adaptări adecvate situaţiei contribuabilului.

4. Se difuzează gratuit.

5. Se utilizează la stabilirea plăţilor anticipate cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor, începând cu anul fiscal 2016.

6. Se întocmeşte în două exemplare de către organul fiscal competent.

7. Circulă:

- un exemplar, fa organul fiscal competent;

- un exemplar, la contribuabil.

8. Se arhivează la dosarul contribuabilului.

k) Denumire: „Situaţie privind stabilirea contribuţiei lunare de asigurări sociale de sănătate”, anexa la formularul 650

 

1. Format: A4/t1

2. Caracteristici de tipărire:

- se tipăreşte pe o singură faţă;

- se poate utiliza şi echipament informatic pentru editare şi completare, cu adaptări adecvate situaţiei contribuabilului.

3. Se difuzează gratuit

4. Se întocmeşte ca anexă la formularul 650.

5. Se utilizează la stabilirea contribuţiei lunare de asigurări sociale de sănătate, pentru persoanele fizice care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor.

6. Se întocmeşte în două exemplare de către organul fiscal competent.

7. Circulă:

- un exemplar, la organul fiscal competent;

- un exemplar, la contribuabil.

8. Se arhivează împreună cu formularul 650 la dosarul contribuabilului.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

COMPLETUL COMPETENT SĂ JUDECE RECURSUL ÎN INTERESUL LEGII

DECIZIA Nr. 21

din 19 octombrie 2015

 

Dosar nr. 17/2015

 

Iulia Cristina Tarcea - vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - preşedintele completului

Lavinia Curelea - preşedintele Secţiei I civile

Roxana Popa -preşedintele delegat al Secţiei a II-a civilă

Ionel Barbă - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal

Mirela Sorina Popescu - preşedintele Secţiei penale

Andreia Liana Constanda - judecător la Secţia I civilă - judecător-raportor

Viorica Cosma - judecător la Secţia l civilă - judecător-raportor

Lavinia Dascălu - judecător la Secţia I civilă

Nina Ecaterina Grigoraş - judecător la Secţia I civilă

Doina Popescu - judecător la Secţia I civilă

Bianca Elena Ţăndărescu - judecător la Secţia I civilă

Nicoleta Ţăndăreanu - judecător la Secţia I civilă

Romaniţa Ecaterina Vrînceanu - judecător la Secţia I civilă

Marian Budă - judecător la Secţia a II-a civilă

Iulia Manuela Cîrnu - judecător la Secţia a II-a civilă

Monica Ruxandra Duţă - judecător la Secţia a II-a civilă

Mărioara Isailă - judecător la Secţia a II-a civilă

Nela Petrişor - judecător la Secţia a II-a civilă - judecător-raportor

Mirela Poliţeanu - judecător la Secţia a II-a civilă

Carmen Trănica Teau - judecător la Secţia a II-a civilă

Rodica Zaharia - judecător la Secţia a II-a civilă

Doina Duican - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Niculae Măniguţiu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Simona Daniela Encean - judecător la Secţia penală

Mariana Ghena - judecător la Secţia penală

 

Completul competent să judece recursurile în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 17/2015 a fost constituit conform dispoziţiilor art. 516 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi ale art. 272 alin. (2) lit. a) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa este prezidată de doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna procuror Antonia Constantin.

La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Adriana Stamatescu, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 273 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a luat în examinare recursurile în interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava şi de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la „interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 527 alin. (2) şi art. 529 alin. (1) şi (2) din Codul civil raportate la prevederile art. 2 alin. (4) şi art. 4 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrană. În timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în ceea ce priveşte includerea echivalentului valoric al normei de hrană în totalul veniturilor lunare nete în raport de care se stabileşte pensia de întreţinere datorată de către părinte copilului”.

Magistratul-asistent referă cu privire la obiectul recursurilor în interesul legii, precum şi cu privire la faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a mai fost învestită cu această problemă de drept printr-o sesizare pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, ce a fost respinsă ca inadmisibilă pentru lipsa caracterului de noutate, prin Decizia nr. 6 din 23 iunie 2014 pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Referă, de asemenea, că la dosar au fost depuse hotărâri contradictorii pronunţate de instanţele judecătoreşti, că judecători-raportori au fost desemnaţi, conform prevederilor art. 516 alin (5) din Codul de procedură civilă, doamnele judecător Andreia Liana Constanda şi Viorica Cosma de la Secţia I civilă a Înaltei Curii de Casaţie şi Justiţie şi Nela Petrişor de la Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi că a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori.

Doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acordă cuvântul doamnei procuror Antonia Constantin, pentru susţinerea recursurilor în interesul legii.

Doamna procuror Antonia Constantin susţine că din verificarea jurisprudenţei se observă că şi după pronunţarea Deciziei nr. 6 din 23 iunie 2014 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept practica instanţelor a rămas neunitară, că unele instanţe s-au raportat la considerentele acestei decizii, pe când altele au reţinut că prin hotărârea pronunţată pentru dezlegarea acestei chestiuni de drept nu s-a hotărât asupra fondului.

Cât priveşte admisibilitatea recursurilor în interesul legii formulate, reprezentantul procurorului general apreciază că acestea sunt admisibile, deoarece sesizarea precedentă a fost respinsă pentru o condiţie de admisibilitate specială, ce deosebeşte cele două mecanisme de unificare a practicii judiciare. în practică s-au conturat două orientări jurisprudenţiale: unele instanţe au considerat că echivalentul valoric al normei de hrană nu se include în venitul lunar net realizat de către debitorul obligaţiei de întreţinere, deoarece, ca drept recunoscut unor categorii de persoane în virtutea activităţii desfăşurate şi a condiţiilor de muncă deosebite, având scopul de a asigura menţinerea sănătăţii angajatului potrivit standardului locului de muncă, reprezintă un venit cu destinaţie specială, exceptat de la orice urmărire pentru orice fel de datorii, inclusiv pentru cele care privesc pensii de întreţinere, potrivit art. 729 alin. (7) din Codul de procedură civilă, corespunzător art. 409 alin. 7 din Codul de procedură civilă din 1865.

Alte instanţe judecătoreşti au considerat că echivalentul valoric al drepturilor de hrană prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se include în veniturile nete realizate de către debitorul obligaţiei de întreţinere pe baza cărora se stabileşte cuantumul pensiei de întreţinere, întrucât constituie venituri cu caracter permanent, iar dispoziţiile art. 529 alin. (1) şi (2) din Codul civil nu fac nicio distincţie în această privinţă.

Doamna procuror Antonia Constantin arată că procurorul general apreciază că prima orientare jurisprudenţială este în litera şi spiritul legii deoarece, chiar dacă aceste venituri au caracter de continuitate, iar Codul civil se referă la totalitatea veniturilor nete ale debitorului, prioritară este afectaţiunea echivalentului valoric al normei de hrană. De asemenea, trebuie avute în vedere şi normele Codului de procedură civilă privind executarea silită a debitorului, respectiv art. 729 alin. (7), precum şi dispoziţiile art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care reglementează insesizabilitatea totală şi absolută a sumelor cu afectaţiune specială. Toate aceste considerente conduc la concluzia că afectaţiunea stabilită de legiuitor este un element de referinţă în aplicarea normei de drept. Mutatis mutandis, şi în cauza de faţă se păstrează raţiunile pentru care Plenului fostului Tribunal Suprem, în Decizia de îndrumare nr. 14 din 23 mai 1963 (despre care se face vorbire şi în Decizia nr. 6 din 23 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept), a decis că sporurile pentru condiţii deosebite de muncă nu pot fi cuprinse în câştigul din muncă pe baza căruia se stabileşte pensia de întreţinere, întrucât trebuie să se ţină seama de scopul urmărit de lege.

Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursurilor în interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava şi de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi pronunţarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea şi aplicarea unitară a legii.

Vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, declară dezbaterile închise, iar completul de judecată rămâne în pronunţare asupra recursurilor în interesul legii.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra recursurilor în interesul legii, constată următoarele:

I. Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

1. La data de 8 iunie 2615, prin Adresa nr. 2.359/A/2015, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea recursului în interesul legii privind interpretarea dispoziţiilor art. 527 alin. (2) şi art. 529 alin. (2) din Codul civil, coroborate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul de a se determina dacă în cuantumul pensiei de întreţinere stabilite în sarcina unuia dintre părinţi se include norma de hrană, ca fiind un venit cu caracter permanent.

2. Recursul în interesul legii a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 10 iunie 2015, formându-se Dosarul nr. 17/2015, cu termen de soluţionare la 19 octombrie 2015.

3. Cu adresele nr. 1.484/383/III-5/2013, 1.640/C/3.297/III- 5/2015 şi 1.667/C/3.357/III-5/2015 din 11 august 2015, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu recursul în interesul legii declarat de procurorul general, ca urmare a sesizării din oficiu, precum şi la Sesizarea nr. 101.365/2015 din 19 iunie 2015 a Ministrului Justiţiei şi în considerarea recursului în interesul legii promovat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava, în temeiul art. 514 din Codul de procedură civilă, referitor la problema de drept privind „interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 527 alin. (2) şi art. 529 alin. (1) şi (2) din Codul civil prin raportare la prevederile art. 2 alin. (4) şi art. 4 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională., republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în ceea ce priveşte includerea echivalentului valoric al normei de hrană în totalul veniturilor nete lunare în raport de care se stabileşte pensia de întreţinere datorată de către părinte copilului”.

4. Recursul în interesul legii declarat de procurorul general a fost înregistrat cu nr. 20/2015.

5. Constatându-se că obiectul sesizării este identic cu cel ce face obiectul Dosarului nr. 17/2015, s-a dispus conexarea celor două dosare.

II. Problema de drept ce a generat practica neunitară

6. Prin recursurile în interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava şi de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a arătat că în practica judiciară nu există un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 527 alin. (2) şi art. 529 alin. (1) şi (2) din Codul civil prin raportare la prevederile art. 2 alin. (4) şi art. 4 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul de a se stabili dacă valoarea financiară a normei de hrană prevăzută de acest din urmă act normativ trebuie inclusă în venitul lunar net ce reprezintă baza de calcul al pensiei de întreţinere datorate de către părinte copilului.

7. În această problemă de drept, jurisprudenţa instanţelor şi-a menţinut caracterul neunitar şi după publicarea Deciziei nr. 6 din 23 iunie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014.

III. Examenul jurisprudenţial

8. Într-o primă orientare jurisprudenţială s-a apreciat că echivalentul valoric al normei de hrană nu se include în venitul lunar net realizat de către debitorul obligaţiei de întreţinere. În motivarea acestor soluţii s-a arătat că drepturile băneşti în discuţie, nefiind impozitate potrivit art. 55 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare (în continuare Codul fiscal), nu constituie venituri asimilate salariilor. Excluderea lor din totalul veniturilor care constituie baza de calcul al pensiei de întreţinere se datorează destinaţiei speciale a acestor sume de bani, acestea fiind afectate în mod exclusiv desfăşurării activităţii debitorului obligaţiei de întreţinere.

Chiar dacă este un venit permanent şi stabil, echivalentul valoric al normei de hrană, ca drept recunoscut unor categorii de persoane în virtutea activităţii desfăşurate şi a condiţiilor de muncă deosebite, având scopul de a asigura menţinerea sănătăţii angajatului potrivit standardului locului de muncă, reprezintă un venit cu destinaţie specială, exceptat de la orice urmărire pentru orice fel de datorii, inclusiv pentru cele care privesc pensii de întreţinere, potrivit art. 729 alin. (7) din Codul de procedură civilă [corespunzător art. 409 alin. 7 din Codul de procedură civilă din 1865].

În motivarea unora dintre hotărârile judecătoreşti examinate s-a făcut trimitere şi la considerentele (Deciziei nr. 6 din 23 iunie 2014 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

9. Într-o altă opinie s-a susţinut că echivalentul valoric al drepturilor de hrană prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se include în veniturile nete realizate de către debitorul obligaţiei de întreţinere pe baza cărora se stabileşte cuantumul pensiei de întreţinere, întrucât constituie venituri cu caracter permanent, iar dispoziţiile art. 529 alin. (1) şi (2) din Codul civil nu fac nicio distincţie în această privinţă.

Fiind incluse în categoria veniturilor periodice realizate din muncă de către debitorul obligaţiei de întreţinere, acestea pot fi urmărite în condiţiile art. 729 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă [corespunzător art. 409 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă din 1865] , în motivarea unor hotărâri judecătoreşti, îndeosebi după publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014, a Deciziei nr. 6 din 23 iunie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a reţinut şi că echivalentul valoric al normei de hrană nu reprezintă un spor cu destinaţie specială (această natură având-o, de exemplu, drepturile de echipament) şi nici sporuri pentru condiţii deosebite de munca, întrucât scopul unui atare spor este de acela de a permite beneficiarului său să anihileze efectele nocive pe care le are asupra organismului prestarea unei munci în condiţii vătămătoare (cum ar fi, de exemplu, cazul sporului destinat achiziţionării unui aliment necesar combaterii efectelor substanţelor toxice de la locul de muncă), situaţie în care destinaţia sporului constă exclusiv în achiziţionarea acelui aliment pentru consumul propriu al angajatului.

S-a considerat că această modalitate de interpretare şi aplicare a legii corespunde principiului interesului superior al copilului impus de art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, principiu căruia trebuie să i se dea eficienţă în legătură cu toate drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor, inclusiv în ceea ce priveşte determinarea mijloacelor materiale ale părintelui debitor al obligaţiei de întreţinere.

IV. Opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

10. Prealabil analizei teoretice a problemei de drept, procurorul general a prezentat considerentele pentru care recursurile în interesul legii declarate sunt admisibile, prin raportare la Decizia nr. 6 din 23 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Astfel, a apreciat că în cauză este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 514 din Codul de procedură civilă, existând o problemă de drept rezultată din interpretarea şi aplicarea diferită a dispoziţiilor legale evocate. De asemenea este îndeplinită şi condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 515 din Codul de procedură civilă, întrucât divergenţa de jurisprudenţă este profundă şi persistă chiar şi după data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei amintite.

Având în vedere şi faptul că precedenta sesizare pentru dezlegarea chestiunii de drept a fost respinsă ca inadmisibilă, procurorul general a apreciat că recursul în interesul legii în aceeaşi problemă de drept este admisibil, neoperând în această privinţă efectul negativ al autorităţii de lucru judecat.

11. Sub aspect teoretic, procurorul general a apreciat primul punct de vedere exprimat ca fiind în acord cu litera şi spiritul legii, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 524 din Codul civil, temeiul obligaţiei legale de întreţinere este dat de starea de nevoie a creditorului şi de neputinţa acestuia de a se întreţine din munca sau bunurile sale.

În ceea ce priveşte stabilirea cuantumului întreţinerii, art. 529 alin. (1) şi art. 527 alin. (2) din Codul civil statuează cu valoare de principiu că întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti şi că la stabilirea mijloacelor debitorului obligaţiei de întreţinere se ţine seama de veniturile şi bunurile acestuia, precum şi de posibilităţile de realizare a acestora, urmând a fi avute în vedere şi celelalte categorii de obligaţii ale sale.

În mod constant, atât în doctrină, cât şi în practica judiciară s-a stabilit că la determinarea cuantumului pensiei de întreţinere nu se iau în calcul decât veniturile cu caracter permanent, nu şi cele întâmplătoare. Pentru evitarea unor posibile impedimente la executarea silită a datoriilor ce constau în pensii de întreţinere, dispoziţiile de drept substanţial trebuie aplicate prin coroborare cu prevederile de drept procesual care stabilesc veniturile ce pot forma obiect al urmăririi silite.

Deşi, în anumite condiţii, veniturile reprezentate de alocaţia financiară ce constituie echivalentul valoric al normei de hrană, atunci când executarea dreptului prevăzut în favoarea personalului din cadrul instituţiilor indicate în cuprinsul art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu se face în natură, dobândesc un caracter de continuitate, totuşi, nu pot fi luate în considerare la stabilirea bazei de calcul ai pensiei de întreţinere datorate potrivit art. 527 şi 529 din Codul civil, motivat de afectaţiunea specială a acestui venit al debitorului întreţinerii, ceea ce face ca în privinţa acestora să opereze insesizabilitatea absolută şi totală prevăzută de art. 729 alin. (7) din Codul de procedură civilă [corespunzător art. 409 alin. 7 din Codul de procedură civilă din 1865],

Astfel, potrivit art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, scopul acestui drept este de a asigura nevoile nutritive ale personalului indicat de actul normativ prin compensarea eforturilor depuse în procesul de instruire şi de îndeplinire a misiunilor, în considerarea condiţiilor de mediu şi a altor factori specifici locului de muncă şi activităţii prestate.

Este evident că raţiunile pentru care, în general, este recunoscut dreptul anumitor categorii de salariaţi ta o alimentaţie de protecţie, şi anume condiţiile de muncă deosebite ce necesită un aport caloric crescut, în scopul menţinerii sănătăţii pentru desfăşurarea activităţilor specifice, se regăsesc şi în cazul dreptului la hrană prevăzut de Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Această afectaţiune specială a dreptului se cuvine a fi recunoscută şi trebuie să primească efectele juridice corespunzătoare, chiar şi în acele situaţii în care executarea dreptului nu se face în natură, ci în echivalent, prin plata valorii financiare neimpozabile a normei de hrană, potrivit actului normativ menţionat anterior.

Sub acest aspect există o vădită asemănare între veniturile analizate şi sporurile pentru condiţii deosebite de muncă asupra cărora Plenul fostului Tribunalul Suprem a statuat, prin Decizia nr. 14 din 23 mai 1963, în sensul că nu pot fi cuprinse în câştigul din muncă pe baza căruia se stabileşte pensia de întreţinere, întrucât trebuie să se ţină seama de scopul urmărit de lege, acela de a da posibilitatea materială a angajaţilor să prevină ori să înlăture efectele dăunătoare pe care le au asupra organismului omenesc acele munci prestate în condiţii speciale avute în vedere la acordarea acestor sporuri. Aceleaşi raţiuni pot fi reţinute mutatis mutandis şi în privinţa echivalentului financiar al normei de hrană, conducând la aceeaşi soluţie de excludere a acestor venituri din baza de calcul al pensiei de întreţinere datorate potrivit art. 527 şi 529 din Codul civil, întrucât ubi eadem esse ratio, ibi eadem solutio esse debet.

V. Opinia Colegiului de conducere al Curţii de Apel Suceava

12. Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava nu a prezentat un punct de vedere asupra problemei de drept ce formează obiectul recursului în interesul legii, menţionând doar că la nivelul Curţii practica judiciară în materie este unitară, în sensul primei orientări jurisprudenţiale.

VI. Raportul asupra recursului în interesul legii

13. Judecătorii-raportori, constatând, mai întâi, admisibilitatea recursurilor în interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava şi de procurorul general, faţă de împrejurarea că prin Decizia nr. 6 din 23 iunie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nu s-a statuat asupra fondului sesizării, au apreciat că echivalentul valoric al normei de hrană prevăzute de art. 2 alin, (4) şi art. 4 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu se include în totalul veniturilor nete lunare în raport cu care se stabileşte pensia de întreţinere datorată de către părinte copilului.

VII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Examinând sesizările cu recurs în interesul legii, raportul întocmit de judecătorii-raportori şi dispoziţiile legale ce se solicită a fi interpretate în mod unitar, reţine următoarele:

A. Asupra admisibilităţii recursurilor în interesul legii

14. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii constată că este îndeplinită condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 515 din Codul de procedură civilă, deoarece din cuprinsul hotărârilor judecătoreşti anexate sesizărilor conexe, formulate de către Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava şi procurorul general, reiese existenţa unei practici neunitare la nivelul mai multor curţi de apel din ţară asupra problemei de drept ce face obiectul sesizărilor.

15. În contextul verificării admisibilităţii este necesar a se Clarificaşi chestiunea raportului dintre aceste sesizări şi Decizia nr. 6 din 23 iunie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea unor chestiuni de drept, prin prisma eventualei autorităţi de lucru judecat a deciziei în prezenta cauză.

16. Această analiză implică o dublă perspectivă:

- momentul creării practicii neunitare în legătură cu problema de drept în discuţie, respectiv anterior sau ulterior publicării Deciziei nr. 6 din 23 iunie 2014 în Monitorul Oficial al României, Partea t;

- efectul pozitiv ai autorităţii de lucru judecat.

17. În acest context se reţine că prin Decizia nr. 6 din 23 iunie 2014 a fost respinsă ca inadmisibilă sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 527 alin. (2) şi art. 529 alin. (2) din Codul civil în corelare cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar aceleaşi norme sunt vizate de prezentele sesizări privind interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către instanţele judecătoreşti.

18. În cuprinsul considerentelor deciziei s-a reţinut că problema de drept a cărei dezlegare s-a solicitat nu este nouă, în sensul art. 519 din Codul procedură civilă, întrucât a făcut obiect de preocupare şi a fost tranşată în doctrina şi jurisprudenţa anterioare actualului Cod civil, ale cărui prevederi relevante reiau vechile dispoziţii din Codul familiei, de o manieră ce îşi păstrează actualitatea, în sensul că nu vor putea fi luate în considerare pentru calculul pensiei de întreţinere sporul pentru condiţii deosebite de muncă şi nici sumele de bani cu destinaţie specială.

19. Nu mai puţin, însă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că cerinţă noutăţii din art. 519 din Codul de procedură civilă trebuie privită ca unul dintre elementele de diferenţiere între cele două mecanisme de unificare a practicii: dacă recursul în interesul legii are menirea de a înlătura o practică neunitară deja intervenită în rândul instanţelor judecătoreşti (control a posteriori), hotărârea preliminară are ca scop preîntâmpinarea apariţiei unei astfel de practici (control a priori). Din această perspectivă, procedura pronunţării unei hotărâri prealabile nu are scopul de a tranşa o practică divergentă deja existentă, ci de a da dezlegări asupra unor probleme veritabile şi dificile de drept, anterior formării unei practici neunitare.

20. Din considerentele Deciziei nr. 6 din 23 iunie 2014, redate anterior, rezultă, în primul rând, că, la data pronunţării acelei hotărâri, exista deja practică neunitară asupra problemei de drept supuse dezlegării instanţei supreme (fapt confirmat prin cercetarea hotărârilor judecătoreşti ataşate prezentelor sesizări), pe care completul învestit cu soluţionarea chestiunii de drept nu şi-a propus să o tranşeze, dimpotrivă, a respins sesizarea ca inadmisibilă şi în considerarea practicii preexistente.

21. Această primă constatare este relevantă în aprecierea admisibilităţii sesizărilor de faţă, în sensul că mecanismul recursului în interesul legii este eficient şi nu poate fi împiedicat să funcţioneze ori de câte ori se constată existenţa unei practici neunitare asupra unei probleme de drept, independent de derularea celeilalte proceduri de unificare a practicii judiciare, atât timp cât practica divergentă nu a fost tranşată în cadrul acelei proceduri.

22. O atare concluzie nu este contrazisă de faptul că, ulterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei privind inadmisibilitatea sesizării întemeiate pe art. 519 din Codul procedură civilă, problema de drept în discuţie a continuat să fie soluţionată diferit de către instanţele judecătoreşti; dimpotrivă, acest fapt atestă necesitatea adoptării unei decizii în interesul legii.

23. Este adevărat că recursul în interesul legii promovat ulterior procedurii hotărârii prealabile poate fi inadmisibil, însă numai dacă o problemă de drept a fost dezlegată în procedura hotărârii prealabile, iar ulterior sunt date soluţii care nesocotesc decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Aşadar, inadmisibilitatea ar putea fi reţinută doar atunci când o problemă de drept a fost considerată nouă în sensul art. 519 din Codul de procedură civilă şi a fost soluţionată în fond de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Efectul obligatoriu preconizat de către legiuitor prin art. 521 din Codul de procedură civilă este ataşat numai deciziilor conţinând o dezlegare dată chestiunilor de drept, fiind exclus în cazul deciziilor prin care sesizarea de pronunţare a unei hotărâri prealabile a fost respinsă ca inadmisibilă.

24. Rămâne de văzut dacă o decizie de respingere a sesizării în procedura hotărârii prealabile, care conţine considerente referitoare la fondul problemei de drept sesizate, precum în cazul de faţă, beneficiază, totuşi, de efecte juridice, în sensul că acele considerente pot fi apreciate drept o dezlegare dată chestiunii de drept.

25. Dacă se acceptă că decizia pronunţată în procedura hotărârii prealabile reglementată de art. 519-^521 din Codul de procedură civilă beneficiază de autoritate de lucru judecat, ca orice act jurisdicţional, iar autoritatea de lucru judecat ce este ataşată actelor jurisdicţionale priveşte nu numai dispozitivul, dar şi considerentele pe care acesta se sprijină, acest efect este recunoscut doar în privinţa considerentelor care sprijină şi explicitează soluţia adoptată (considerente decisive), precum şi a celor prin care s-au dat anumite dezlegări unor chestiuni litigioase ce au legătură cu obiectul dedus judecăţii şi care au fost dezbătute în proces (considerente decizorii). Autoritatea de lucru judecat nu priveşte considerentele indiferente, care ar putea lipsi din conţinutul motivării, fără ca aceasta să conducă la lipsirea de fundament a hotărârii.

26. De esenţa considerentelor decizorii este faptul că instanţa tranşează anumite aspecte ale judecăţii de o manieră incidentală, iar rezolvarea lor se reflectă în mod indirect în dispozitiv, aşadar în soluţia adoptată şi redată expres în dispozitivul hotărârii. Considerentele decizorii nu pot privi însuşi obiectul cererilor formulate în proces, deoarece asupra acestora instanţa este chemată să se pronunţe în mod explicit prin dispozitiv, astfel încât considerentele care sprijină soluţia nu pot fi decât decisive. Considerentele decizorii vizează alte aspecte dezbătute în proces, chiar dacă au legătură cu obiectul cererilor deduse judecăţii.

27. Întrucât în cadrul procedurii hotărârii prealabile nu intră în discuţie soluţionarea altor aspecte decât problema de drept cu a cărei dezlegare este învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, decizia pronunţată nu poate conţine considerente decizorii, ci doar decisive, în legătură fie cu însăşi problema de drept sesizată, fie cu inadmisibilitatea sesizării. Cu atât mai mult, nu poate fi conceput ca, atunci când sesizarea de pronunţare a unei hotărâri prealabile a fost respinsă ca inadmisibilă, eventualele considerente prin care instanţa se pronunţă chiar asupra problemei de drept să fie decizorii. Asemenea considerente ar contrazice dispozitivul deciziei, care nu conţine o soluţie asupra chestiunii de drept, situaţie în care ar trebui asimilate unor considerente indiferente, care nu afectează soluţia adoptată.

28. De altfel, Decizia nr. 6 din 23 iunie 2014 nu conţine aprecieri proprii ale instanţei supreme, în sensul neincluderii echivalentului valoric al normei de hrană prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în baza de calcul al pensiei de întreţinere. Instanţa doar a relevat conţinutul deciziei de îndrumare a Plenului fostului Tribunal Suprem şi al doctrinei, cu scopul de a demonstra că această chestiune a făcut obiect de preocupare şi a fost tranşată în doctrina şi jurisprudenţa anterioare noului Cod civil, nefiind o problemă de drept nouă, în sensul art. 519 din Codul de procedură civilă. Aceeaşi menire o are şi referirea la practica recentă, ulterioară adoptării şi intrării în vigoare a Codului civil.

29. Pe de altă parte, dincolo de paradoxul pe care îl presupune dezlegarea unei probleme de drept printr-o decizie de respingere a sesizării cu acel obiect, este de observat că eventuala inserare a unor considerente decizorii în legătură cu chestiunea de drept ar echivala cu însăşi tranşarea acesteia, din moment ce s-ar pune problema autorităţii de lucru judecat. Or, în acest caz, chiar dacă soluţia nu a fost reflectată şi în dispozitiv, decizia ar produce efecte obligatorii, iar pronunţarea ulterioară a unor hotărâri judecătoreşti cu ignorarea sa nu ar justifica promovarea unui recurs în interesul legii.

30. În concluzie, deoarece, în speţă, prin Decizia nr. 6 din 23 iunie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea unor chestiuni de drept, s-a constatat că problema de drept nu este nouă, motiv pentru care sesizarea a fost respinsă ca inadmisibilă, fără a se statua asupra fondului sesizării, recursul în interesul legii este admisibil.

B. Asupra problemei de drept

31. Se impune, mai întâi, a se observa, din cuprinsul art. 527 şi 529 din Codul civil, că legiuitorul a prevăzut că obligaţia de întreţinere este datorată în funcţie atât de nevoia creditorului, cât şi de mijloacele de care dispune debitorul întreţinerii ori pe care acesta le-ar putea obţine.

32. La calcularea întreţinerii se ţine seama de veniturile şi bunurile acestuia, de posibilităţile de realizare a lor şi de celelalte obligaţii ale debitorului. Când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte în raport cu venitul lunar net al părintelui [art. 529 alin. (2) din Codul civil].

33. Din examinarea tuturor hotărârilor judecătoreşti anexate sesizărilor rezultă, în esenţă, că instanţele - atât înainte, cât şi după pronunţarea Deciziei nr. 6 din 23 iunie 2014 -, deşi au soluţionat în mod diferit problema de drept în discuţie, au analizat dacă valoarea financiară a normei de hrană prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reprezintă sau nu un „venit” (mai mult, un „venit lunar net*) sau un „venit cu destinaţie specială”. Astfel, analiza de faţă are în vedere doar această categorie a „mijloacelor” creditorului, menţionată expres în dispoziţiile legale supuse interpretării.

34. în ceea ce priveşte noţiunea de „venit” este de observat că reglementarea din Codul civil referitoare la baza de calcul al pensiei de întreţinere datorate de către părinte copilului nu mai face referire doar la „câştigul din muncă” al debitorului [fostul art. 94 alin. (3) din Codul familiei], ci are în vedere, generic, toate veniturile acestuia, indiferent de sursă, respectiv din muncă ori din alte surse (de exemplu, chirii, redevenţe, dividende, depozite bancare, fructe civile şi industriale ale bunurilor proprii etc.).

35. Niciuna dintre instanţele care au dezlegat în mod diferit problema de drept nu a infirmat caracterul de continuitate pe care trebuie să îl aibă venitul luat în calculul pensiei de întreţinere, nefiind incluse veniturile ocazionale, astfel încât nu se vor dezvolta considerente pe acest aspect, reţinut în mod constant în practica judiciară şi în doctrină, atât în reglementarea Codului familiei, cât şi în actuala reglementare a Codului civil.

36. Ceea ce interesează în speţă este dacă echivalentul valoric al normei de hrană prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reprezintă un „venit  care trebuie luat în considerare la calcularea pensiei de întreţinere, conform art. 527 şi 529 din Codul civil.

37. După cum rezultă din prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, personalul instituţiilor publice expres menţionate are dreptul, în timp de pace, la hrană gratuită, potrivit unei norme zilnice, corespunzând unor plafoane calorice diferenţiate pe categorii. Hrana se acordă, de regulă, în natură, iar ca excepţie, în bani, prin echivalentul valoric al normei de hrană. În privinţa acestuia din urmă, legiuitorul foloseşte fie termenul de „alocaţie valorică” [art. 2 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare], fie pe cel de „valoare financiară” [art. 4 alin. (4) din acelaşi act normativ].

38. Potrivit art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, „beneficiază de acest drept personalul din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei - Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Serviciul Independent de Protecţie şi Anticorupţie, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale”. Intră în aceste categorii şi cadrele militare, militarii angajaţi pe bază de contract şi salariaţii civili din aceste instituţii publice, după cum rezultă din art. 4 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

39. Toate aceste persoane pot fi considerate că îşi desfăşoară activitatea în baza unui statut special prevăzut de lege pentru fiecare categorie îh parte şi, eventual, în baza unui contract individual de muncă (pentru salariaţii civili, doar dacă legea specială prevede încheierea unui asemenea contract). Includerea debitorilor unei obligaţii de întreţinere în categoriile de beneficiari ai dreptului reglementat de Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările şi  completările ulterioare, se analizează de la caz la caz, prin raportare la dispoziţiile legale incidente (de altfel, actele normative care reglementează statutul acestor categorii de persoane prevăd, generic, dreptul la hrană gratuită, reglementarea din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, vizând condiţiile de acordare).

40. Independent de statutul juridic al fiecărei categorii în parte se reţine că persoanele vizate pot fi considerate ca făcând parte din familia ocupaţională de funcţii bugetare „apărare, ordine publică şi siguranţă naţională”, în sensul anexei VII din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, fiind vorba despre personal din cadrul instituţiilor publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

41. Potrivit legii, aceste categorii de persoane beneficiază, după caz, de salariu lunar sau de un venit asimilat salariului, denumit soldă lunară, care includ - pe lângă salariul sau solda funcţiei de bază - indemnizaţii, compensaţii, sporuri, prime, premii şi alte drepturi salariale.

42. Ordonanţa în discuţie nu conţine vreo prevedere din care să rezulte că echivalentul valoric al normei de hrană ar reprezenta venit. De asemenea, Codul civil nu defineşte noţiunile de „venit” şi de „venit lunar net”, regăsite în art. 527 şi 529.

43. În acest context, fiind vorba despre venituri din salarii sau asimilate acestora, sunt incidente prevederile art. 55 din Codul fiscal, care defineşte în alin. (1) veniturile din salarii ca fiind „toate veniturile în bani şi/sau în natură obţinute de o persoană fizică ce desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă.” Potrivit art. 55 alin. (2) din acelaşi act normativ, sunt considerate venituri asimilate salariilor, în scopul aplicării legii, printre altele, „drepturile de soldă lunară, indemnizaţiile, primele, premiile, sporurile şi alte drepturi ale personalului militar, acordate potrivit legii” [lit. c)],

44. În conformitate cu art. 37 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, (1) în limbajul normativ aceleaşi noţiuni se exprimă numai prin aceiaşi termeni.

(2) Dacă o noţiune sau un termen nu este consacrat sau poate avea înţelesuri diferite, semnificaţia acestuia în context se stabileşte prin actul normativ ce le instituie, în cadrul dispoziţiilor generale sau într-o anexă destinată lexicului respectiv, şi devine obligatoriu pentru actele normative din aceeaşi materie. “

45. Prin folosirea noţiunii de venit În art. 527 şi 529 din Codul civil s-a intenţionat corelarea cu terminologia consacrată în legislaţia existentă, în sensul însuşirii semnificaţiei acordate prin acte normative în vigoare, iar această intenţie este confirmată de contextul în care noţiunea este folosită.

46. Codul fiscal cuprinde definiţii pentru fiecare categorie de venituri realizate dintr-o activitate desfăşurată de o persoană, în sensul art. 7 alin. (1), inclusiv orice activitate desfăşurată în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege.

47. Sunt, astfel, definite: veniturile din activităţi independente (inclusiv venituri din drepturi de proprietate intelectuală - art. 46); veniturile din salarii (art. 55); venituri din cedarea folosinţei bunurilor (art. 61); venituri din investiţii (printre care veniturile din dividende, dobânzi - art. 65); venituri din pensii

(art. 68); venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură (art. 71); venituri din premii şi din jocuri de noroc (art. 75); venituri din transferul proprietăţilor imobiliare (art. 771); venituri din alte surse (printre care primele de asigurări, onorariile din activitatea de arbitraj comercial - art. 78 şi 791).

48. Tot prin prisma dispoziţiilor Codului fiscal poate fi identificată natura de „venit” a unor sume de bani încasate de o persoană fizică din alte surse decât cele menţionate anterior, precum ajutoarele, indemnizaţiile şi alte forme de sprijin cu destinaţie specială, acordate din bugetul de stat sau din bugetul asigurărilor de stat. Acestea sunt menţionate în lege (art. 42), printre alte categorii, ca fiind venituri neimpozabile.

49. Dat fiind că obiectivul reglementării regimului juridic al impozitului pe venit a impus legiuitorului stabilirea veniturilor obţinute de o persoană fizică, pe care le-a calificat, după caz, drept impozabile ori neimpozabile, se poate considera că normele fiscale în discuţie sunt relevante pentru identificarea veniturilor debitorului întreţinerii. De altfel, enumerarea din literatura de specialitate a veniturilor ce intră în baza de calcul al obligaţiei de întreţinere, arătată mai sus, se suprapune categoriilor de venituri menţionate în Codul fiscal.

50. Trimiterea la normele fiscale este, însă, utilă în cadrul de faţă şi prin prisma finalităţii identificării veniturilor realizate de debitorul întreţinerii, în condiţiile în care obligaţia de întreţinere se calculează în raport cu venitul lunar net al debitorului.

51. Or, noţiunea de venit lunar net este proprie materiei fiscale, reprezentând baza de calcul al impozitului pe profit şi fiind definită, ca atare, de acelaşi Cod fiscal pentru diferite categorii de venituri, inclusiv pentru venituri din salarii şi venituri asimilate acestora.

52. Ca atare, în virtutea unităţii terminologice ce trebuie asigurată în diferitele acte normative care conţin o anumită noţiune, în acelaşi context, semnificaţia noţiunilor din Codul fiscal de venituri din salarii, venituri asimilate salariilor şi venit lunar net din salariu nu poate fi ignorată în interpretarea şi aplicarea textelor din Codul civil în ipoteza dată, în absenţa unui alt înţeles stabilit de către legiuitor.

53. În raport cu dispoziţiile art. 55 alin. (1) şi (2) din Codul fiscal, citate anterior, ar însemna că echivalentul valoric al normei de hrană cuvenite potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reprezintă un venit salarial sau asimilat, din moment ce reprezintă venit în bani obţinut de persoane fizice ce îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege. Mai mult, acest caracter s-ar păstra chiar şi atunci când acordarea normei de hrană are loc în natură, de vreme ce, potrivit definiţiei, intră în această categorie şi veniturile obţinute în natură.

54. Cu toate acestea, art. 55 alin. (4) din Codul fiscal prevede, prin excepţie de la alin. (1) şi (2), că anumite sume nu sunt incluse în veniturile salariate şi nu sunt impozabile, în înţelesul impozitului pe venit.

55. Printre acestea [art. 55 alin. (4) lit. a)-r) din Codul fiscal] sunt prevăzute explicit la lit. b) „drepturile de hrană acordate de angajatori angajaţilor, în conformitate cu legislaţia în vigoare”.

56. Prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, s-a arătat (pct. 82) că în categoria de sume din art. 55 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal se cuprind şi „drepturile de hrană în timp de pace, primite de personalul din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională”.

57.  0206n condiţiile în care sumele de bani reprezentând echivalentul normei de hrană acordate în numerar sau în natură nu intră în categoria veniturilor salariale ori a veniturilor asimilate acestora (în scopul impozitării), nu pot fi avute în vedere la calcularea pensiei de întreţinere, deoarece nu intră în venitul net lunar din salarii în raport cu care se cuantifică, în concret, această obligaţie, din moment ce nu intră nici măcar în venitul brut lunar, pe bâza căruia se stabileşte venitul net lunar, în acest sens fiind relevante prevederile referitoare la venitul lunar brut şi net din salarii.

58. Astfel, în cazul veniturilor din salarii, art. 57 din Codul fiscal prevede că venitul net lunar se calculează (în scopul determinării impozitului, cota de 16% aplicându-se la venitul net) prin deducerea din venitul brut a contribuţiilor sociale obligatorii aferente unei luni.

59. Pct. 106 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prevede că „Venitul brut lunar din salarii reprezintă totalitatea veniturilor realizate într-o lună, conform art. 55 alin. (1)-(3) din Codul fiscal, de o persoană fizică, pe fiecare loc de realizare, indiferent de denumirea acestora sau de forma sub care sunt acordate”.

60. Se observă că legiuitorul a exclus, în mod explicit, chiar din baza de calcul al venitului net lunar sumele prevăzute de art. 55 alin. (4) din Codul fiscal, relevante în analiza de faţă.

61. Aşadar, sumele în discuţie nu numai că sunt excluse de la impozitare, însă nici nu reprezintă venituri din salarii ori asimilate acestora şi, ca atare, nu se subsumează noţiunii de „venit”, relevantă în contextul art. 527 şi 529 din Codul civil.

62. Această concluzie este relevantă şi pentru executarea silită a sumelor datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere, deoarece, potrivit art. 729 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, în cazul acestor creanţe, salariile şi alte venituri periodice ale debitorului întreţinerii pot fi urmărite până la jumătate din venitul lunar net. Este de precizat că, în unele hotărâri judecătoreşti dintre cele anexate prezentelor sesizări, normele de procedură referitoare la urmărirea mobiliară a debitorului au fost aplicate în mod direct, în sensul că, din moment ce echivalentul valoric al normei de hrană din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, este insesizabil (fie pentru că nu este inclus în venitul salarial, fie în considerarea afectaţiunii speciale), acesta nu poate fi luat în considerare la calcularea pensiei de întreţinere. Acest argument este greşit, deoarece aplicarea dispoziţiilor referitoare la urmărirea silită a bunurilor debitorului implică un titlu executoriu, respectiv o hotărâre judecătorească ce conţine obligaţia de plată a pensiei de întreţinere, calculată în funcţie de venitul lunar net al debitorului. Ca atare, normele nu pot fi aplicate şi în cazul stabilirii cuantumului pensiei de întreţinere, cu finalitatea obţinerii unui titlu executoriu.

63. Constatarea anterioară semnifică, în acelaşi timp, neincluderea aceloraşi sume în salariul lunar sau, după caz, în solda lunară, nefiind drepturi salariale ce pot intra în componenţa sumelor ce reprezintă contraprestaţia muncii prestate de beneficiarii dreptului la hrană gratuită.

64. Este esenţial de precizat, totodată, că, în raport cu constatarea anterioară, este lipsită de relevanţă împrejurarea că sumele de bani în discuţie au caracter de continuitate, cât timp nu reprezintă venituri de natură salarială.

65. Desigur, nu pot fi ignorate considerentele referitoare la raţiunea acordării dreptului în discuţie, anume specificul activităţii depuse de beneficiari şi condiţiile în care aceasta se desfăşoară, ce impun un efort suplimentar pentru menţinerea randamentului optim îndeplinirii corespunzătoare a sarcinilor.

66. Aceste considerente se înscriu în abordarea tradiţională a problemei categoriilor de venituri ce pot fi incluse în baza de calcul al pensiei de întreţinere, pe linia deschisă de Decizia de îndrumare nr. 14 din 23 mai 1963 a Plenului fostului Tribunal Suprem. În cuprinsul acestei decizii s-a statuat că sporul pentru condiţii deosebite de muncă nu poate fi luat în considerare în acest scop, deoarece este acordat pentru „a da posibilitate materială angajaţilor să prevină ori să înlăture efectele dăunătoare pe care le au asupra organismului omenesc acele munci în condiţiile speciale avute în vedere la acordarea sporurilor”, astfel încât „este necesar ca sporul să rămână în întregime destinat afectaţiei sale”. S-a mai reţinut că ignorarea scopului urmărit de legiuitor la acordarea sporului „ar duce la micşorarea posibilităţii de apărare a organismului angajatului care lucrează în aceste condiţii, aceasta fiind şi împotriva intereselor creditorului întreţinerii”.

67. În doctrină a fost preluată ideea sumelor cu destinaţie specială, care trebuie să rămână în întregime destinate afectaţiunii lor, fără a se indica, însă, alte sume salariale decât cele privind sporul pentru condiţii deosebite de muncă (mediu vătămător, greu sau periculos), abordare menţinută inclusiv în condiţiile actualului Cod civil.

68. Se poate considera că, în funcţie de condiţiile în care îşi desfăşoară activitatea beneficiarii dreptului reglementat de Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sub aspectul condiţiilor concrete de acordare, legiuitorul a urmărit compensarea efortului depus de beneficiari prin asigurarea unui aport caloric proporţional, necesar menţinerii stării de sănătate şi a tonusului adecvat desfăşurării activităţii în condiţii optime, aport calculat prin numărul de calorii/zi.

69. În acelaşi timp, însă, nu poate fi ignorat că, în ceea ce priveşte pe beneficiarii dreptului în discuţie, statutul actual reglementat reflectă o multiplicare a drepturilor acordate în considerarea condiţiilor specifice de desfăşurare a activităţii, prevăzute în Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, anexa nr. VII, pentru personalul din cadrul instituţiilor publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

70. Acestea constau în sporuri (pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, pentru condiţii grele de muncă, pentru activităţile care solicită o încordare psihică foarte ridicată), compensaţii (de risc/pericol deosebii pentru munca cu grad ridicat de risc sau, după caz, în condiţii de pericol deosebit, desfăşurată în exercitarea atribuţiilor funcţionale; pentru cei care desfăşoară activităţi privind prevenirea şi combaterea corupţiei în rândul personalului propriu), majorări ale soldei de bază (de exemplu, pentru cei care execută lucrări de excepţie sau misiuni speciale), indemnizaţii (de exemplu, pentru personalul care lucrează cu cifru de stat).

71. La acestea se adaugă drepturile prevăzute de legile proprii privind statutul categoriilor de personal din fiecare domeniu - apărare, ordine publică, respectiv siguranţă naţională.

72. În contextul în care toate aceste drepturi pot fi socotite ca având o destinaţie specială (compensarea efortului depus în condiţii speciale de activitate) şi, uneori, se suprapun, criteriul afectaţiunii pentru includerea ori excluderea drepturilor de natură salarială din baza de calcul al pensiei de întreţinere se diluează, fiind dificil de aplicat de la caz la caz. În plus, există riscul ca raportul de proporţionalitate dintre starea de nevoie a creditorului şi mijloacele de care dispune în concret debitorul să fie rupt, cu toate că, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, părinţii au obligaţia de a-şi exercita drepturile şi de a-şi îndeplini obligaţiile faţă de copil ţinând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia, principiu care se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică şi morală normală, la echilibre socioafectiv şi la viaţa de familie, conform art. 2 alin. (2) din acelaşi act normativ.

73. Ca atare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii observă că este preferabilă raportarea la criteriul naturii de venit salarial, în raport cu dispoziţiile Codului fiscal, ce permite identificarea venitului din salariu sau a venitului asimilat acestuia (ceea ce face, oricum, inutilă stabilirea de către instanţă a destinaţiei speciale, cu atât mai mult cu cât această afectaţiune a fost avută în

74. Pentru toate aceste considerente, vedere de către legiuitorul fiscal la determinarea veniturilor salariale, atunci când acestea au caracter de continuitate). În plus, raportarea la acele dispoziţii echivalează cu aplicarea unui criteriu legal, ca atare previzibil.

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Admite recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava şi, în consecinţă, stabileşte că:

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 527 alin. (2) şi art. 529 alin. (1) şi (2) din Codul civil, echivalentul valoric al normei de hrană prevăzute de art. 2 alin. (4) şi art. 4 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu se include în totalul veniturilor nete lunare în raport de care se stabileşte pensia de întreţinere datorată de către părinte copilului.

Obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2015.

 

VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE şi JUSTIŢIE

IULIA CRISTINA TARCEA

Magistrat-asistent,

Adriana Stamatescu

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.