MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 898/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 898         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 3 decembrie 2015

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

299. - Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 109/2007 privind reutilizarea informaţiilor din instituţiile publice

 

878. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 109/2007 privind reutilizarea informaţiilor din instituţiile publice

 

302. - Lege pentru modificarea alin. (3) al art. 56 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul

 

881. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea alin. (3) al art. 56 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul

 

303. - Lege pentru modificarea art. 46 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul şi a art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2012 pentru modificarea alin. (13) al art. 46 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul

 

882. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea art. 46 d în Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul şi a art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2012 pentru modificarea alin. (13) al art. 46 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul

 

912. - Decret pentru supunerea spre adoptare Parlamentului a aderării României la Convenţia internaţională de la Nairobi privind îndepărtarea epavelor, adoptată la Nairobi la 18 mai 2007

 

913. - Decret pentru supunerea spre ratificare Parlamentului a Convenţiei dintre România şi Republica Italiană pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi prevenirea evaziunii fiscale şi a Protocolului adiţional la convenţie, semnate la Rigala 25 aprilie 2015

 

914. - Decret pentru supunerea spre ratificare Parlamentului a Acordului privind participarea Republicii Croaţia la Spaţiul Economic European, semnat de către Uniunea Europeană, Islanda, Liechtenstein, Regatul Norvegiei şi Republica Croaţia la 11 aprilie 2014 la Bruxelles şi de către România la 12 noiembrie 2014  la Bruxelles

 

915. - Decret privind supunerea spre ratificare Parlamentului a Convenţiei dintre România şi Republica Bulgaria pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnată la Craiova la 24 aprilie 2015

 

916. - Decret privind supunerea spre ratificare Parlamentului a Convenţiei dintre România şi Regatul Norvegiei pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnată la Oslo la 27 aprilie 2015

 

917. - Decret privind conferirea Ordinului Meritul Cultural

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

77. - Hotărâre privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul economic şi social european şi Comitetul regiunilor

 

79. - Hotărâre privind încuviinţarea reţinerii şi arestării preventive a domnului senator Şova Dan-Coman

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

158. - Ordin privind modificarea şi completarea Regulamentului pentru acordarea licenţelor şi autorizaţiilor în sectorul energiei electrice, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 12/2015

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 20 din 5 octombrie 2015 (Completul competent să judece recursul în interesul legii)

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea şi completarea Legii nr. 109/2007 privind reutilizarea informaţiilor din instituţiile publice

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Legea nr. 109/2007 privind reutilizarea informaţiilor din instituţiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 5 mai 2007, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Articolul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 1. - Scopul prezentei legi îl reprezintă reglementarea condiţiilor publicării şi reutilizării informaţiilor existente în instituţiile publice, inclusiv în vederea creării unor noi produse şi servicii informaţionale.”

2. Articolul 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 2. - (1) Prezenta lege reglementează cadrul juridic al reutilizării documentelor aflate În posesia instituţiilor publice pe care acestea din urmă le-au creat în cadrul activităţii publice proprii şi care pot fi ulterior utilizate în scopuri comerciale sau necomerciale.

(2) Prevederile prezentei legi nu aduc atingere dispoziţiilor Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare.”

3. La articolul 3, literele a) şi c)-f) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„a) documentele a căror punere la dispoziţie constituie o activitate care excedează activităţii serviciului public aferent instituţiilor în cauză, astfel cum este definit potrivit legii, cu condiţia ca activitatea sectorului public să fie transparentă şi să poată face obiectul unei căi de atac;

……………………………………………………………..

c) documentele prevăzute la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi documentele la care accesul publicului este exclus sau restrâns, conform legii, inclusiv din motive care privesc caracterul personal al datelor şi părţilor din documente accesibile în temeiul respectivelor regimuri care conţin date cu caracter personal a căror reutilizare a fost definită prin lege ca fiind incompatibilă cu legislaţia privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal, precum şi din motive care ţin de confidenţialitatea şi protecţia datelor statistice, definită conform legii, precum şi cele referitoare la secretul comercial;

d) documentele deţinute de serviciile publice de radiodifuziune şi televiziune şi de filialele lor, precum şi de alte organisme şi de filialele lor care îndeplinesc servicii publice de retransmisie radiodifuzată şi televizată, în măsura în care se aduce atingere drepturilor de proprietate intelectuală;

e) cu excepţia bibliotecilor universitare, documentele deţinute de instituţiile de învăţământ şi cercetare, cum ar fi, dar fără a se limita la şcolile, universităţile şi institutele de cercetare, centrele sau staţiunile de cercetare-dezvoltare, incluzând organizaţiile stabilite pentru transferul rezultatelor cercetării, în măsura în care se aduce atingere drepturilor de proprietate intelectuală;

f) documentele deţinute de instituţiile culturale, altele decât muzeele, bibliotecile şi arhivele;”.

4. La articolul 3, după litera g) se introduc trei noi litere, litere h)-j), cu următorul cuprins:

„h) documentele la care accesul este restrâns expres în condiţiile legii, inclusiv cazurile în care cetăţenii sau întreprinderile trebuie să facă dovada unui interes special pentru a obţine accesul la documente;

i) părţile din documente care conţin doar sigle, steme şi însemne;

j) documentele rezultate din activitatea unităţilor Trezoreriei Statului aferente operaţiunilor dispuse de clienţii acestora, cu excepţia cazurilor în care documentele sunt solicitate de către entităţi publice pentru domeniul de aplicare a sarcinilor lor publice.”

5. La articolul 4, punctul 3 al literei a) şi litera b) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„3. oricare persoană juridică, alta decât cele prevăzute la pct. 1 sau 2, care a fost înfiinţată pentru a desfăşura activităţi de interes public fără caracter industrial sau comercial şi care se află cel puţin în una dintre următoarele situaţii: este finanţată în proporţie majoritară din fonduri publice, se află în subordinea sau sub controlul unei instituţii publice prevăzute la pct. 1 şi 2 sau cel puţin jumătate din numărul membrilor consiliului de administraţie, organului de conducere ori de supervizare sunt numiţi de către o astfel de instituţie publică;

b) document - orice conţinut informaţional sau orice parte a unui asemenea conţinut, indiferent de forma de stocare a datelor;”.

6. La articolul 4, după litera e) se introduc şapte noi litere, literele f)-I), cu următorul cuprins:

,,f) format prelucraţii automat - un format de fişier structurat astfel încât să permită unor aplicaţii software să identifice, să recunoască şi să extragă cu uşurinţă date specifice, inclusiv declaraţii individuale de fapt şi structura internă a acestora;

g) format deschis - un format de fişier care este independent de platformele utilizate şi care se află la dispoziţia publicului, fără nicio restricţie de natură să împiedice reutilizarea documentelor în cauză;

h) standard format deschis - un standard care a fost stabilit în scris şi care conţine specificaţii privind cerinţele cu privire la modalitatea de asigurare a interoperabilităţii sistemelor informatice;

i) universitate - orice instituţie din sectorul public care organizează studii superioare, conform dispoziţiilor art. 114 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, la a căror absolvire se acordă diplome universitare;

j) date cu caracter personal - datele definite la art. 3 lit. a) din Legea nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare;

k) cost marginal - costul direct legat şi generat strict de colectarea, întocmirea, reproducerea, punerea la dispoziţie şi difuzarea documentelor în vederea reutilizării;

l) secret comercial - orice informaţie care, total sau parţial, nu este în general cunoscută sau nu este uşor accesibilă persoanelor din mediul care se ocupă în mod obişnuit cu acest gen de informaţie şi care dobândeşte o valoare comercială prin faptul că este secretă, pentru care deţinătorul legitim a luat măsuri rezonabile ţinând seama de circumstanţe, pentru a fi menţinută în regim de secret; protecţia secretului comercial operează atât timp cât condiţiile enunţate anterior sunt îndeplinite în mod cumulativ.”

7. La articolul 5, după alineatul (2) se introduc patru noi alineate, alineatele (3)-(6), cu următorul cuprins:

(3) în cazul în care documentele sunt reutilizate de o instituţie publică pentru activităţile sale comerciale desfăşurate în afara domeniului de aplicare a sarcinii sale publice, pentru furnizarea documentelor necesare activităţilor în cauză se aplică aceleaşi taxe şi condiţii precum cele valabile pentru ceilalţi utilizatori.

(4) Instituţiile publice pot permite reutilizarea necondiţionată sau pot impune, dacă este cazul, o serie de condiţii.

(5) Condiţiile respective nu trebuie să limiteze în mod inutil posibilităţile de reutilizare şi nu trebuie utilizate pentru restricţionarea concurenţei.

(6) în cazul documentelor asupra cărora bibliotecile, inclusiv bibliotecile universitare, muzeele şi arhivele deţin drepturi de proprietate intelectuală, dacă este permisă reutilizarea acestui tip de documente, acestea sunt reutilizabile în scopuri comerciale sau necomerciale, în conformitate cu cerinţele stabilite de prezenta lege şi cu respectarea legislaţiei privind proprietatea intelectuală.”

8. La articolul 6, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 6. - (1) Solicitările pentru reutilizarea documentelor sunt făcute în scris, fie pe suport hârtie, fie în formă electronică. Solicitările trebuie să cuprindă următoarele elemente:

a) instituţia publică la care se adresează cererea;

b) informaţia solicitată, astfel încât să permită instituţiei publice identificarea documentelor;

c) datele de identificare şi autentificare ale solicitantului, precum şi adresa la care se solicită primirea răspunsului;

d) scopul în care va fi folosită informaţia cerută.

(2) Soluţionarea cererilor pentru reutilizarea documentelor se face în termen de 20 de zile lucrătoare de la primirea acestora de către instituţia publică, prin compartimentul pentru relaţii cu publicul desemnat în acest sens.”

9. La articolul 6, după alineatul (9) se introduc două noi alineate, alineatele (10) şi (11), cu următorul cuprins:

„(10) Solicitanţii pot preciza în solicitare suportul şi formatul în care doresc documentele.

(11) Solicitarea se poate referi şi strict la dreptul de reutilizare a unor informaţii aflate deja în posesia solicitantului sau disponibile în spaţiul public, caz în care solicitantul poate preciza că nu doreşte să primească şi o copie a documentelor în cauză.”

10. Articolul 7 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 7. - (1) în măsura în care instituţiile publice aprobă reutilizarea documentelor pe care le deţin, acestea sunt puse la dispoziţia solicitantului, în orice format preexistent sau în orice limbă disponibilă şi, dacă este posibil şi adecvat, în formate deschise şi prelucrabile automat, împreună cu metadatele lor, care reprezintă informaţii despre datele cuprinse în document. Atât formatele, cât şi metadatele ar trebui, în măsura posibilului, să respecte standardele formale deschise.

(2) Instituţiile publice nu sunt obligate să creeze, să adapteze documente sau să furnizeze extrase din documente, în cazul în care acest demers ar necesita costuri disproporţionate, care depăşesc amploarea unei simple operaţiuni.

(3) Instituţiile publice nu sunt obligate să continue producţia şi stocarea unui anumit tip de documente, în vederea reutilizării acestora de către o organizaţie din sectorul privat sau public.”

11. Articolul 8 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 8. - (1) în cazul în care se percep taxe pentru reutilizarea informaţiilor, taxele respective se limitează la costul marginal asociat furnizării documentelor. Aceste costuri sunt suportate de către solicitant, în condiţiile legii. Veniturile colectate din plata acestor servicii se fac venit la bugetul instituţiei care a oferit datele spre reutilizare sau, după caz, la bugetul de stat, dacă instituţia nu poate avea venituri proprii.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică:

a) instituţiilor publice obligate să genereze venituri pentru a acoperi o parte semnificativă a costurilor legate de îndeplinirea activităţii de serviciu public care le revine;

b) cu titlu de excepţie, documentelor pentru care instituţia publică în cauză este obligată să genereze venituri pentru a acoperi o parte semnificativă a costurilor aferente colectării, întocmirii, reproducerii şi difuzării lor, în condiţiile legii;

c) bibliotecilor, inclusiv bibliotecilor universitare, muzeelor şi arhivelor.

(3) în cazul în care instituţiile publice prevăzute la alin. (2) lit. c) impun taxe, venitul total obţinut prin punerea la dispoziţie a documentelor şi autorizarea reutilizării lor în perioada contabilă corespunzătoare nu depăşeşte costul colectării, întocmirii, reproducerii, difuzării, conservării şi obţinerii autorizaţiei de a utiliza opere protejate prin drepturi, la care se adaugă un profit care nu va fi mai mare de 5% peste nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României.

(4) Taxele prevăzute la alin. (3) se stabilesc şi se calculează în conformitate cu principiile contabile aplicabile instituţiilor publice în cauză, în condiţii de transparenţă.”

12. Articolul 9 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 9. - (1) Instituţiile publice trebuie să asigure condiţii pentru facilitarea accesului la documentele disponibile prin publicarea listelor de documente disponibile şi desemnarea persoanelor responsabile de accesul şi reutilizarea acestora.

(2) Pentru a facilita accesul şi căutarea documentelor furnizate în format electronic şi prelucrabil automat, în condiţiile art. 7, instituţiile publice trebuie să publice documentele prevăzute la alin. (1) şi pe portalul guvernamental de date deschise - data.gov.ro -, împreună cu metadatele relevante, CU respectarea normelor de utilizare a acestuia.

(3) în măsura posibilităţilor, instituţiile publice facilitează accesul şi căutarea în mai multe limbi a documentelor.

(4) Documentele prevăzute la alin. (1) pot fi încărcate de instituţiile publice şi pe pagina de internet a instituţiei sau pe site-uri portal cu legături spre listele de date, indicând în acelaşi timp puncte de informare.”

13. După articolul 9 se introduce un nou articol, articolul 91, cu următorul cuprins:

„Art. 91. - (1) în cazul taxelor pentru reutilizarea documentelor deţinute de instituţiile publice, orice condiţie aplicabilă şi cuantumul real al respectivelor taxe, inclusiv baza de calcul al acestor taxe sunt prestabilite şi publicate prin mijloace electronice ori de câte ori este posibil şi adecvat, inclusiv pe pagina de internet a instituţiei.

(2) în cazul altor taxe pentru reutilizare decât cele prevăzute la alin. (1), instituţia publică în cauză indică în prealabil factorii care sunt luaţi îh considerare la calcularea taxelor în cauză. La cerere, instituţia publică în cauză indică şi modul în care au fost calculate aceste taxe în legătură cu respectiva cerere de reutilizare.

(3) Cerinţele prevăzute la art. 8 alin. (3) şi (4) sunt prestabilite. Acestea se publică prin mijloace electronice ori de câte ori este posibil şi adecvat, inclusiv pe pagina de internet a instituţiei.

(4) Instituţiile publice se asigură că persoanele care adresează cereri de reutilizare a documentelor sunt informate cu privire la căile de atac disponibile pentru deciziile sau practicile care îi privesc.”

14. Articolul 10 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 10. - (1) Reutilizarea documentelor trebuie să fie liberă pentru toate persoanele fizice şi juridice, chiar dacă exploatează deja pe piaţă produse noi obţinute pe baza acestor documente. Contractele sau alte acorduri încheiate între instituţiile publice care deţin documentele şi părţi terţe nu oferă drepturi exclusive.

(2) Reutilizarea informaţiilor din instituţiile publice poate face obiectul unei înţelegeri privind acordarea unui drept de exclusivitate numai dacă un astfel de drept este necesar pentru desfăşurarea unui serviciu public. Validitatea motivului pentru care a fost acordat dreptul exclusiv este reexaminată periodic şi, în orice caz, o dată la 3 ani, acordarea acestui drept neputând, prin cumulare, depăşi intervalul maxim de 10 ani.

(3) înţelegerile exclusive, încheiate în condiţiile alin. (2), trebuie să fie transparente şi făcute publice prin orice mijloc, precum şi pe pagina de internet a instituţiei publice implicate.

(4) Fără a aduce atingere alin. (1), în cazul în care un drept exclusiv priveşte digitalizarea resurselor culturale din sectorul public, perioada de exclusivitate nu depăşeşte 10 ani. În cazul în care perioada respectivă depăşeşte 10 ani, durata acesteia face obiectul unei revizuiri pe parcursul celui de al 11-lea an şi, ulterior, dacă este cazul, o dată la 7 ani.

(5) Acordurile prin care se stabilesc drepturile exclusive prevăzute la alin. (4) sunt transparente şi se fac publice.

(6) în cazul în care există un drept exclusiv menţionat la alin. (4), instituţia publică în cauză primeşte, în mod gratuit, ca parte a acordurilor respective, o copie a resurselor culturale digitalizate. Copia respectivă este disponibilă în scopul reutilizării la expirarea perioadei de exclusivitate.”

15. După articolul 11 se introduce un nou articol, articolul 12, cu următorul cuprins:

„Art. 12. - (1)0 dată la 3 ani, Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională prezintă Comisiei Europene un raport privind informaţiile din sectorul public disponibile în vederea reutilizării, condiţiile în care sunt puse la dispoziţie respectivele informaţii şi practicile în materie de căi de atac. Pe baza respectivului raport, care se face public, instituţiile publice întreprind o revizuire, în ceea ce priveşte aplicarea art. 8, în special în ceea ce priveşte impunerea de taxe superioare costului marginal; înaintea prezentării la Comisia Europeană, raportul va fi trimis spre informare comisiilor de specialitate ale Senatului şi Camerei Deputaţilor.

(2) în vederea elaborării raportului prevăzut la alin. (1), instituţiile din sectorul public au obligaţia ca, anual, să transmită Ministerului pentru Societatea Informaţională informaţiile solicitate.”

Art. II. - Acordurile de exclusivitate în derulare la data intrării în vigoare a prezentei legi, care nu se încadrează la excepţiile prevăzute în conformitate cu art. 10 alin. (2) şi (6) din Legea nr. 109/2007 privind reutilizarea informaţiilor din instituţiile publice, cu modificările ulterioare, astfel cum a fost modificată şi completată prin prezenta lege, încetează la sfârşitul contractului sau, în orice caz, cel mai târziu la data de 18 iulie 2043.

*

Prezenta lege transpune Directiva 2013/37/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 de modificare a Directivei 2003/98/CE privind reutilizarea informaţiilor din sectorul public, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 175 din 27 iunie 2013.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

PREŞEDINTELE SENATULUI

FLORIN IORDACHE

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 25 noiembrie 2015.

Nr. 299.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 109/2007 privind reutilizarea informaţiilor din instituţiile publice

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1)şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 109/2007 privind reutilizarea informaţiilor din instituţiile publice şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 25 noiembrie 2015.

Nr. 878.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea alin. (3) al art. 56 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Alineatul (3) al articolului 56 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 10 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) Avizarea documentaţiilor de interes general - toate categoriile din domeniul amenajării teritoriului, precum şi din domeniul urbanismului iniţiate de autorităţile şi instituţiile administraţiei publice - se face fără perceperea de taxe şi/sau tarife.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PREŞEDINTELE SENATULUI

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 27 noiembrie 2015.

Nr. 302.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea alin. (3) al art. 56 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul

În temeiul art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea alin. (3) al art. 56 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul şi se dispune publicarea acestei legi În Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 26 noiembrie 2015.

Nr. 881.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea art. 46 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul şi a art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2012 pentru modificarea alin. (13) al art. 46 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - La articolul 46, alineatul (13) din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 10 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(13) Termenul de valabilitate a Planului urbanistic general se prelungeşte o singură dată, pe bază de hotărâre a consiliului local/Consiliului General al Municipiului Bucureşti, până la intrarea în vigoare a noului plan urbanistic general, dar fără a se depăşi 10 ani de la data depăşirii termenului de valabilitate.

Art. II. - Art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2012 pentru modificarea alin. (13) al art. 46 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, aprobată prin Legea nr. 131/2013, se modifică după cum urmează:

„Art. II. - Termenul de valabilitate a planurilor de urbanism generale elaborate şi aprobate până în anul 2003 poate fi prelungit prin hotărâre a consiliului local/Consiliului General al Municipiului Bucureşti până la data aprobării, în condiţiile legii, a noii documentaţii de urbanism, dar nu mai târziu de 30 decembrie 2018.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PREŞEDINTELE SENATULUI

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 27 noiembrie 2015.

Nr. 303.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea art. 46 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul şi a art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2012 pentru modificarea alin. (13) al art. 46 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1)şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea art. 46 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul şi a art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2012 pentru modificarea a/in. (13) al art. 46 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 26 noiembrie 2015.

Nr. 882.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru supunerea spre adoptare Parlamentului a aderării României la Convenţia internaţională de la Nairobi privind îndepărtarea epavelor, adoptată la Nairobi la 18 mai 2007

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (1) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 19 alin. (1) lit. a) şi ale art. 21 alin. (1) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

la propunerea Guvernului, potrivit Hotărârii nr. E174 din 20 octombrie 2015,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se supune spre adoptare Parlamentului aderarea României la Convenţia internaţională de la Nairobi privind îndepărtarea epavelor, adoptată la Nairobi la 18 mai 2007, şi se dispune publicarea prezentului decret în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

 

Bucureşti, 27 noiembrie 2015.

Nr. 912.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru supunerea spre ratificare Parlamentului a Convenţiei dintre România şi Republica Italiană pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi prevenirea evaziunii fiscale şi a Protocolului adiţional la convenţie, semnate la Riga la 25 aprilie 2015

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (1) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

la propunerea Guvernului, potrivit Hotărârii nr. E 170 din 14 octombrie 2015,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se supun spre ratificare Parlamentului Convenţia dintre România şi Republica Italiană pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi prevenirea evaziunii fiscale şi Protocolul adiţional la convenţie, semnate la Riga la 25 aprilie 2015, şi se dispune publicarea prezentului decret în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

 

Bucureşti, 27 noiembrie 2015.

Nr. 913.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru supunerea spre ratificare Parlamentului a Acordului privind participarea Republicii Croaţia la Spaţiul Economic European, semnat de către Uniunea Europeană, Islanda, Liechtenstein, Regatul Norvegiei şi Republica Croaţia la 11 aprilie 2014 la Bruxelles şi de către România la 12 noiembrie 2014 la Bruxelles

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (1) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

la propunerea Guvernului, potrivit Hotărârii nr. E182 din 27 octombrie 2015,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se supune spre ratificare Parlamentului Acordul privind participarea Republicii Croaţia la Spaţiul Economic European, semnat de către Uniunea Europeană, Islanda, Liechtenstein, Regatul Norvegiei şi Republica Croaţia la 11 aprilie 2014 la Bruxelles şi de către România la 12 noiembrie 2014 la Bruxelles, şi se dispune publicarea prezentului decret în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

 

Bucureşti, 27 noiembrie 2015.

Nr. 914.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind supunerea spre ratificare Parlamentului a Convenţiei dintre România şi Republica Bulgaria pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnată la Craiova la 24 aprilie 2015

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (1) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

la propunerea Guvernului, potrivit Hotărârii nr. E 189 din 3 noiembrie 2015,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se supune spre ratificare Parlamentului Convenţia dintre România şi Republica Bulgaria pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnată la Craiova la 24 aprilie 2015, şi se dispune publicarea prezentului decret în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

 

Bucureşti, 27 noiembrie 2015.

Nr. 915.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind supunerea spre ratificare Parlamentului a Convenţiei dintre România şi Regatul Norvegiei pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnata la Oslo la 27 aprilie 2015

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (1) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

la propunerea Guvernului, potrivit Hotărârii nr. E 190 din 3 noiembrie 2015,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se supune spre ratificare Parlamentului Convenţia dintre România şi Regatul Norvegiei pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnată la Oslo la 27 aprilie 2015, şi se dispune publicarea prezentului decret în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

 

Bucureşti, 27 noiembrie 2015.

Nr. 916.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind conferirea Ordinului Meritul Cultural

În temeiul prevederilor art. 94 lit. a) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, ale art. 4 alin. (1), ale art. 7 lit. A şi ale art. 10 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, republicată,

având în vedere propunerea ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice,

cu ocazia împlinirii a două decenii de activitate, în semn de apreciere deosebită pentru contribuţia semnificativă în coordonarea activităţilor naţionale de cercetare, aplicaţii spaţiale şi de securitate,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se conferă Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofiţer, categoria H „Cercetarea ştiinţifică”, Agenţiei Spaţiale Române (ROŞA).

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

 

Bucureşti, 27 noiembrie 2015.

Nr. 917.

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul economic şi social european şi Comitetul regiunilor

 

Proiect de raport comun 2015 al Consiliului şi al Comisiei privind punerea 1h aplicare a cadrului reînnoit pentru cooperare europeană În domeniul tineretului (2010-2018)

COM (2015) 429 final

 

În temeiul dispoziţiilor art. 67, art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, şi ale Protocolului (nr. 1) anexat Tratatului de la Lisabona, de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

având în vedere Raportul Comisiei pentru afaceri europene nr. LXX/532 din 18 noiembrie 2015,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) în ceea ce priveşte priorităţile viitoare, cadrul european pentru cooperare reînnoită poate să contribuie la identificarea unor soluţii durabile pentru combaterea şomajului în rândul tinerilor, consolidarea incluziunii sociale şi prevenirea atitudinilor radicale.

(2) Apreciem că raportul Comisiei ar putea cuprinde direcţii de acţiune care să reflecte mai bine priorităţile naţionale, printre altele:

- creşterea incluziunii sociale a tuturor tinerilor, în special a celor din categoria NEETs (tineri aflaţi în afara pieţei forţei de muncă, a sistemului educaţional şi/sau a programelor de formare profesională), a tinerilor romi şi a celor proveniţi din familii de migranţi;

- facilitarea integrării pe piaţa forţei de muncă a tuturor tinerilor, inclusiv prin respectarea principiului liberei circulaţii a lucrătorilor în spaţiul Uniunii Europene;

- utilizarea resurselor financiare din mai multe rubrici ale cadrului financiar multianual, alocându-se fonduri pentru integrarea socioprofesională a tinerilor migranţi, în contextul în care Comunicarea Comisiei menţionează doar oportunităţile oferite tinerilor prin Fondul Social European şi prin programul Erasmus+.

(3) Apreciem că este oportună recunoaşterea valorii adăugate deţinute de programul COSME - Programul pentru competitivitatea întreprinderilor şi pentru IMM-uri (cu precădere măsura Tinerii antreprenori), programul Europa pentru cetăţeni şi de programul Tineret pentru parteneriatul estic.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar opinia cuprinsă în această hotărâre se transmite către instituţiile europene.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senatul României în şedinţa din 23 noiembrie 2015, în conformitate cu prevederile art. 771 din Regulamentul Senatului şi ale art. 5 Ut. f) şi art. 30 lit. b) din anexa la Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, cu modificările şi completările ulterioare.

 

PREŞEDINTELE SENATULUI

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 23 noiembrie 2015.

Nr. 77.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

privind încuviinţarea reţinerii şi arestării preventive a domnului senator Şova Dan-Coman

 

Având în vedere solicitarea ministrului justiţiei, doamna Raluca Alexandra Prună, de încuviinţare a reţinerii şi arestării preventive a domnului senator Şova Dan-Coman, în Dosarul nr. 611/P/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, transmisă Senatului cu Adresa nr. 95.337 din 20 noiembrie 2015,

în temeiul dispoziţiilor art. 72 alin. (2) din Constituţia României, republicată, ale art. 24 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată, cu modificările ulterioare, şi ale art. 172 din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Senatul încuviinţează reţinerea şi arestarea preventivă a domnului senator Şova Dan-Coman în Dosarul nr. 611/P/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

 

Această hotărâm a fost adoptată de Senat în şedinţa din 3 decembrie 2015, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

IOAN CHELARU

 

Bucureşti, 3 decembrie 2015.

Nr. 79.

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

privind modificarea şi completarea Regulamentului pentru acordarea licenţelor şi autorizaţiilor în sectorul energiei electrice, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 12/2015

 

Având în vedere prevederile art. 9 alin. (4) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 14 alin. (10) şi (11) din Legea nr. 121/2014 privind eficienţa energetică,

în temeiul prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) şi ale art. 9 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012,

preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei emite prezentul ordin.

Art. I. - Regulamentul pentru acordarea licenţelor şi autorizaţiilor în sectorul energiei electrice, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 12/2015, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 17 martie 2015, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 9, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alineatele (3) şi (4), cu următorul cuprins:

.(3) În cazul înfiinţării/retehnologizării unei capacităţi de producere a energiei electrice sau a energiei electrice şi termice produse în cogenerare cu puterea electrică instalată mai mare de 1 MW, care are în componenţă o instalaţie de producere, stocare şi utilizare a biogazului/biometanului, ANRE acordă o singură autorizaţie de înfiinţare, atât pentru capacitatea energetică, cât şi pentru instalaţia de producere a biogazului/biometanului, fiind aplicabile prevederile prezentului regulament, precum şi cele ale regulamentului privind autorizarea activităţilor îh domeniul gazelor naturale, aprobate de ANRE. Documentele comune se depun într-un singur exemplar.

(4) în cazul înfiinţării/retehnologizării unei capacităţi de producere a energiei electrice sau a energiei electrice şi termice produse în cogenerare cu puterea electrică instalată mai mică de 1 MW, care are în componenţă o instalaţie de producere, stocare şi utilizare a biogazului/biometanului, ANRE acordă o Singură autorizaţie de înfiinţare, exclusiv pentru instalaţia de producere a biogazului/biometanului, fiind aplicabile prevederile regulamentului privind autorizarea activităţilor în domeniul gazelor naturale, aprobat de ANRE.”

2. La articolul 10, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(5) Activitatea prevăzută la alin. (1) lit. g) sau h) se poate desfăşura în România de către o persoană juridică având sediul social într-unul din statele membre ale Uniunii Europene, fără ca aceasta să deţină licenţa acordată de ANRE, dacă persoana juridică străină deţine o licenţă valabilă sau un document similar pentru activitatea respectivă, emis de autoritatea competenta a statului membru, şi dacă declară pe propria răspundere că va respecta normele tehnice şi comerciale din România aplicabile pentru acea activitate.”

3. La articolul 10, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins:

„(6) În situaţia prevăzută la alin. (5), ANRE emite o decizie în condiţiile şi cu respectarea Procedurii de confirmare a dreptului de participare la pieţele de energie electrică din România a unor persoane juridice străine având sediul social într-un stat membru al Uniunii Europene, aprobate prin ordin al preşedintelui ANRE.”

4. La articolul 11, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

„(3) Acordarea unei licenţe pentru exploatarea comercială a unei capacităţi de producere a energiei electrice sau de producere a energiei electrice şi termice în cogenerare, care are în componenţă instalaţii de producere, stocare şi, respectiv, utilizare a biogazului/biometanului, respectiv modificarea unei licenţe existente în vederea includerii în condiţiile specifice asociate acesteia a unei noi capacităţi energetice de acest fel este condiţionată de:

a) autorizarea înfiinţării/exploatării acestor instalaţii în condiţiile reglementărilor ANRE aplicabile atât în domeniul energiei electrice, cât şi în cel al gazelor naturale; pentru exploatarea instalaţiilor de producere, stocare şi, respectiv, utilizare a biogazului, în vederea funcţionării în condiţii de siguranţă a acestor instalaţii, solicitantul licenţei poate opta pentru încheierea unui contract cu un operator economic deţinător al autorizaţiei specifice pentru acest tip de obiective, acordate de ANRE în conformitate cu prevederile Regulamentului pentru autorizarea operatorilor economici care desfăşoară activităţi în domeniul gazelor naturale şi a condiţiilor - cadru de valabilitate aferente autorizaţiilor, aprobate prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 98/2015, situaţie în care contractul se transmite, în copie, anexat cererii de acordare/modificare a licenţei;

b) punerea în funcţiune a instalaţiei de producere, stocare şi, respectiv, utilizare a biogazului/biometanului, confirmată de procesul-verbal de recepţie a punerii în funcţiune, care se transmite, în copie, anexat cererii de acordare/modificare a licenţei.”

5. La articolul 17, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(5) Documentele care însoţesc cererea de acordare a autorizaţiei/licenţei sunt semnate, pe fiecare pagină, de reprezentantul legal al solicitantului sau de o persoană împuternicită de acesta.”

6. La articolul 19, după alineatul (2) se introduc cinci noi alineate; alineatele (3)-(7), cu următorul cuprins:

„(3) În cazul solicitării autorizaţiei de înfiinţare pentru realizarea/retehnologizarea unei capacităţi termoelectrice de producere a energiei electrice, care se încadrează în prevederile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 121/2014 privind eficienţa energetică, pe lângă documentele prevăzute la alin. (1), solicitantul va prezenta şi documente emise de autorităţile administraţiei publice locale din zona centralei şi, după caz, de autorităţile administraţiei publice centrale, din care să rezulte concluziile evaluărilor şi analizelor realizate în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 121/2014, cu privire la identificarea unui potenţial de punere în aplicare a cogenerării de înaltă eficienţă în zona geografică din vecinătatea celei în care se va înfiinţa/retehnologiza capacitatea energetică ce face obiectul autorizaţiei.

(4) în cazul în care din documentele prevăzute la alin. (3) rezultă că în zona geografică din vecinătatea celei în care se va înfiinţa/retehnologiza capacitatea energetică ce face obiectul autorizaţiei a fost identificat un potenţial de punere în aplicare a cogenerării de înaltă eficienţă în acord cu prevederile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 121/2014, solicitantul realizează şi transmite la AN RE o analiză cost-beneficiu întocmită conform prevederilor art. 14 alin. (6) din Legea nr. 121/2014; în acest caz decizia de acordare/refuz de acordare a autorizaţiei de înfiinţare se va lua în funcţie de concluziile analizei cost-beneficiu prezentate.

(5) în cazul în care din documentele prevăzute la alin. (3) rezultă că nu a fost identificat un potenţial de punere în aplicare a cogenerării de înaltă eficienţă îh zona geografică din vecinătatea celei în care se va înfiinţa/retehnologiza capacitatea energetică ce face obiectul autorizaţiei sau în cazul în care nu există o analiză a potenţialului de punere în aplicare a cogenerării de înaltă eficienţă, realizată conform Legii nr. 121/2014, prin derogare de la prevederile alin. (3) şi (4), solicitantul va prezenta notificări de la autorităţile administraţiei publice locale/centrale care să confirme acest fapt.

(6) ANRE are dreptul să adopte, în cazul prevăzut la alin. (4), o decizie de autorizare a unei instalaţii energetice individuale diferită de rezultatele evaluărilor locale/naţionale ce identifică existenţa unui potenţial pentru aplicarea cogenerării de înaltă eficienţă, dacă există motive imperative juridice, de proprietate sau financiare în acest sens, dovedite de solicitant, în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (11) din Legea nr. 121/2014.

(7) Decizia prevăzută la alin. (6) şi motivaţia aferentă se notifică Comisiei Europene în termen de 3 luni de la adoptare.”

7. La articolul 20 alineatul (1), litera i) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„i) certificatul de racordare emis de operatorul de reţea corespunzător etapei/etapelor de dezvoltare prevăzute în avizul tehnic de racordare, cu excepţia situaţiei prevăzute la alin. (4);.

8. La articolul 20, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:

(4) în cazul centralelor electrice pentru care, potrivit reglementărilor tehnice emise de ANRE, este necesară obţinerea unui certificat de conformitate tehnică, dacă solicitantul transmite la ANRE, în locul documentului prevăzut la alin. (1) lit. i), certificatul de conformitate tehnică cu valabilitate temporară emis conform prevederilor procedurii privind punerea sub tensiune pentru perioada de probe şi certificarea conformităţii tehnice a centralelor electrice eoliene şi fotovoltaice, aprobată prin ordin al preşedintelui ANRE, licenţa se acordă în baza şi pe durata de valabilitate a certificatului de conformitate tehnică cu valabilitate temporară, cu posibilitatea de prelungire, în situaţia în care solicitantul depune la ANRE, în perioada de valabilitate a licenţei, certificatul de racordare emis de operatorul de reţea.”

9. La articolul 24, alineatul (6) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(6) în cazul în care solicitantul licenţei pentru furnizarea energiei electrice este şi titular al unei licenţe dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. a) sau b), valoarea contabilă a capacităţilor de producere a energiei electrice sau de producere a energiei electrice şi termice în cogenerare este luată în considerare la stabilirea valorii resurselor financiare precizate la alin. (3), alături de valorile rezultate din resursele prevăzute la alin. (3).”

10. La articolul 29, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

(3) în cazuri bine justificate, ANRE analizează caracterul complet al documentaţiei, prevăzut la alin. (1) lit. b), în raport cu documente care sunt similare prin conţinut sau efecte celor prevăzute de prezentul regulament.”

11. La articolul 33, litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„c) când se impune actualizarea condiţiilor specifice asociate autorizaţiei/licenţei: în cazul includerii în licenţă a unor capacităţi energetice noi sau excluderii unor capacităţi energetice dintre cele prevăzute în licenţă ori modificării unor caracteristici tehnice ce conduc la modificarea puterii instalate sau a delimitării teritoriale a zonei geografice în care se poate desfăşura activitatea respectivă ori în alte situaţii, cu excepţia celor prevăzute la lit. a) şi b);”.

12. La articolul 34, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

(3) în situaţiile prevăzute la art. 33 lit. a)-c), titularul licenţei/autorizaţiei înregistrează la ANRE o cerere de modificare a licenţei/autorizaţiei în termenele de notificare prevăzute, după caz, în condiţiile asociate acesteia sau, în cazul în care nu sunt prevăzute asemenea termene, în termen de cel mult 10 zile calendaristice de la apariţia situaţiei care impune modificarea licenţei/autorizaţiei."

13. La articolul 41 alineatul (1), litera f) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,f) în situaţia neîndeplinirii repetate de către furnizorii de energie electrică a obligaţiilor de plată a penalităţilor pentru nerealizarea obligaţiilor trimestriale şi/sau anuale de achiziţie de certificate verzi, conform prevederilor legii şi ale reglementărilor ANRE, constatată de ANRE la notificarea Administraţiei Fondului pentru Mediu.”

14. La articolul 49, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(4) în cazul producătorilor de energie electrică şi, după caz, termică produsă în cogenerare cu puterea electrică instalată mai mică sau egală cu 1 MW, tariful de acordare a licenţei şi contribuţia anuală prevăzută la alin. (2) sunt egale cu 20^ din tariful minim de acordare a licenţei, respectiv contribuţia minimă stabilită prin ordin al preşedintelui ANRE.”

15. Articolul 50 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 50. - Persoanele fizice titulare de licenţe pentru exploatarea comercială a capacităţilor de producere a energiei electrice sau de producere a energiei electrice şi termice în cogenerare pe care le deţin, acordate în condiţiile prezentului regulament, datorează ANRE o contribuţie anuală de 10% din contribuţia minimă anuală stabilită prin ordin al preşedintelui ANRE.”

Art. II. - Operatorii economici care solicită acordarea sau modificarea, după caz, a unei autorizaţii de înfiinţare şi/sau licenţe în sectorul energiei electrice şi gazelor naturale duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin, iar entităţile organizatorice din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei urmăresc respectarea prevederilor prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data publicării, cu excepţia prevederilor art. I pct. 6, care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2016.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Niculae Havrileţ

 

Bucureşti, 17 noiembrie 2015.

Nr. 158.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL COMPETENT SĂ JUDECE RECURSUL ÎN INTERESUL LEGII

DECIZIA Nr. 20

din 5 octombrie 2015

 

Dosar nr. 13/2015

 

Iulia Cristina Tarcea - vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele completului

Lavinia Curelea - preşedintele Secţiei I civilă

Roxana Popa - preşedintele delegat al Secţiei a II-a civilă

Ionel Barbă - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal

Mirela Sorina Popescu - preşedintele Secţiei penale

Cezar Hîncu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Veronica Năstasie - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Iuliana Rîciu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Carmen Maria Ilie - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Eugenia Ion - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Carmen Sîrbu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Simona Camelia Marcu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal, judecător-raportor

Eugenia Marin - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Iuliana Măiereanu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Luiza Maria Păun - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Angelica Denisa Stănişor - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal, judecător-raportor

Rodica Florica Voicu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal, judecător-raportor

Liliana Vişan - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Viorica Trestianu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Dragu Creţu - judecător la Secţia I civilă

Raluca Moglan - judecător la Secţia I civilă

Marian Budă - judecător la Secţia a II-a civila

Iulia Manuela Cîrnu - judecător la Secţia a II-a civilă

Maricela Cobzariu - judecător la Secţia penală

Silvia Cerbu - judecător la Secţia penală

 

Completul competent să judece recursul în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 13/2015 este legal constituit, conform dispoziţiilor art. 516 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată (Codul de procedură civilă), şi ale art. 271 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa este prezidată de doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna procuror-şef adjunct Antonia Eleonora Constantin.

La şedinţa de judecată participă magistratul-asistent-şef Bogdan Georgescu.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava referitor la interpretarea şi aplicarea art. 28716 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare, cu privire la calificarea căii de atac în litigiile având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi în cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică.

După prezentarea referatului cauzei de către magistratul-asistent, preşedintele completului acordă cuvântul reprezentantei procurorului general.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pune concluzii de admitere a recursului în interesul legii şi pronunţarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor legale, expunând argumentele cuprinse în punctul de vedere depus la dosar.

Preşedintele completului, doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, constatând că nu sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, declară dezbaterile închise, iar completul de judecată rămâne în pronunţare asupra recursului în interesul legii.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

I. Problema de drept care a generat practica neunitară

1. Prin recursul în interesul legii, formulat în temeiul art. 514 din Codul de procedură civilă, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra problemei de drept, care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti, vizând interpretarea şi aplicarea art. 28716 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare (O.G.G. nr. 34/2006), cu privire la calificarea căii de atac în litigiile având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi în cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică.

II. Examenul jurisprudenţial

2. Prin recursul în interesul legii se arată că, în practica judiciară, nu există un punct de vedere unitar cu privire la problema de drept menţionată la pct. 1.1, fiind ataşate hotărâri judecătoreşti definitive, în sensul art. 515 din Codul de procedură civilă.

3. Potrivit unei orientări jurisprudenţiale, instanţele de judecată, având în vedere succesiunea în timp a prevederilor ce fac obiectul recursului în interesul legii, au calificat calea de atac în litigiile aflate sub imperiul art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006 ca fiind recursul, apreciind că dispoziţia vizând calea de atac a apelului din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 76/2012), nu a intrat niciodată în vigoare.

4. În acest sens, instanţele au avut în vedere intenţia legiuitorului, materializată în prevederile art. I pct. 68 şi 71 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2012 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2013 (O.U.G. nr. 77/2012), de a stabili calea de atac ca fiind recursul, în urma stabilirii competenţei de primă instanţă în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.

5. De asemenea, după intrarea în vigoare a Legii nr. 76/2012, O.U.G. nr. 77/2012 a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 28 iunie 2013.

6. Deşi Legea nr. 193/2013 modifică o serie de prevederi din O.U.G. nr. 77/2012, păstrează neschimbată dispoziţia cuprinsă în art. 2871& din O.U.G. nr. 34/2006 referitoare la calea de atac a recursului şi la instanţa competentă să o soluţioneze, respectiv curtea de apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

7. Prin urmare, dispoziţiile art. 83 lit. k)din Legea nr. 76/2012, potrivit cărora, la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, se abrogă orice alte dispoziţii contrare, chiar dacă sunt cuprinse în legi speciale, nu este incidenţă cu privire la art. 2871$ din O.U.G. nr. 34/2006, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 77/2012, care a fost aprobată printr-o lege specială, intrată în vigoare ulterior Codului de procedură civilă.

8. Într-o altă orientare jurisprudenţială, instanţele au interpretat prevederile art. 28716 din O.U.G. nr. 34/2006, modificate prin Legea nr. 76/2012, respectiv O.U.G. nr. 77/2012, în sensul reglementării căii de atac a apelului.

9. În esenţă, instanţele au considerat că, la data intrării în vigoarea Legii nr. 76/2012 (15 februarie 2013), art. I pct. 71 din O.U.G. nr. 77/2012 - care prevedea calea de atac a recursului în tipul de litigii analizat - a fost abrogat implicit, întrucât constituia o prevedere contrară art. 61 pct. 4 din aceeaşi lege, care modifica art. 28716 din O.U.G. nr. 34/2006 în sensul reglementării căii de atac a apelului.

10. Astfel, Legea nr. 76/2012 a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 77/2012 (1 ianuarie 2013), şi, conform art. 83 lit. k), a abrogat orice alte dispoziţii contrare.

11. S-a susţinut că Legea nr. 193/2013 (în vigoare de la 1 iulie 2013) a aprobat cu modificări şi completări O.U.G. nr. 77/2012 în forma modificată de Legea nr. 76/2012, respectiv cu art. I pct. 71 abrogat, în această interpretare, calea de atac aplicabilă la acest moment ar fi apelul, conform modificării introduse prin Legea nr. 76/2012.

III. Opinia autorului sesizării

12. Autorul sesizării, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava, a apreciat că prima orientare jurisprudenţială este în acord cu litera şi spiritul legii.

13. În acest sens, autorul sesizării consideră că stabilirea căii de atac reglementate de art. 28716 din O.U.G. nr. 34/2006 ca fiind recursul corespunde intenţiei legiuitorului, care, corelativ stabilirii competenţei soluţionării litigiilor circumscrise art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, a statuat şi calea de atac compatibilă acestei competenţe funcţionale, respectiv recursul, conform art. I pct. 68 şi 71 din O.U.G. nr. 77/2012.

IV. Opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

14. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că este în acord cu litera şi spiritul legii opinia jurisprudenţială conform căreia prevederile art. 28716 din O.U.G. nr. 34/2006, modificate prin Legea nr. 76/2012, respectiv O.U.G. nr. 77/2012, aprobată prin Legea nr. 193/2013, se interpretează în sensul reglementării căii de atac a apelului.

15. În argumentarea opiniei exprimate, procurorul general a arătat că antinomia juridică referitoare la calea de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în primă instanţă de secţiile de contencios administrativ şi fiscal îh litigiile de tipul celor indicate în textul vizat de recursul în interesul legii trebuie soluţionată prin aplicarea regulii lex posteriori derogat lex anteriori. Cum Legea nr. 76/2012, lege de procedură, a intrat în vigoare ulterior O.U.G. nr. 77/2012, rezultă că, după data de 15 februarie 2013, hotărârile pronunţate în această materie sunt supuse numai apelului.

16. S-a subliniat că actul modificat şi actul modificator nu au o existenţă separată, întrucât, de la data intrării în vigoare a actului modificator, prevederile sale se integrează în actul modificat şi iau locul dispoziţiilor normative din actul de bază supus modificării.

17. Ca urmare, modificările aduse prin art. 61 pct. 4 din Legea nr. 76/2012 aceloraşi prevederi din actul normativ de bază (art. 28716 din O.U.G. nr. 34/2006) au operat de la intrarea în vigoare asupra formei pe care textul de bază o avea la data de 15 februarie 2013, astfel încât, de la aceeaşi dată, operează în privinţa proceselor începute după acest moment schimbarea de soluţie legislativă în privinţa căii de atac din recurs, în apel.

18. Pe linia aceluiaşi raţionament s-a punctat că intrarea în vigoare a Legii nr. 193/2013 pentru aprobarea cu modificări a O.U.G. nr. 77/2012, fără a se interveni asupra art. I pct. 71 din ordonanţa de urgenţă aprobată, nu poate avea nicidecum semnificaţia repunerii în vigoare a acestui text, pentru că, potrivit art. 64 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 24/2000), abrogarea are întotdeauna caracter definitiv.

19. În fine, a mai fost reliefat faptul că, în cuprinsul titlului IV din Legea nr. 76/2012, a mai fost prevăzută şi materia contravenţională, care aparţine tot contenciosului administrativ, pe lângă cea a achiziţiilor publice, ca fiind supusă unei singure căi de atac, aceea a apelului, prin derogare atât de la prevederile art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 554/2004), cât şi de la prevederile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012, ceea ce denotă intenţia legiuitorului de a permite, în aceste materii, un control judecătoresc total devolutiv în calea de atac.

V. Raportul asupra recursului în interesul legii

20. Prin raportul asupra recursului în interesul legii, întocmit de judecătorii-raportori, sunt propuse soluţia de admitere a recursului în interesul legii şi pronunţarea unei decizii în sensul că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 28716 din O.U.G. nr. 34/2006, hotărârea pronunţată de către secţia de contencios administrativ a tribunalului în procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică poate fi atacată numai cu recurs.

VI. Înalta Curta de Casaţie şi Justiţie

21. Problema de drept supusă interpretării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost generată de omisiunea legiuitorului de a corela dispoziţia legală care stabileşte competenţa materială funcţională a instanţelor de contencios administrativ (tribunale şi curţi de apel) cu calea de atac specifică, dublată de o tehnică legislativă contrară art. 16 alin. (1) şi art. 17 din Legea nr. 24/2000, conform cărora:

Art. 16 - Evitarea paralelismelor - alin. (1)

„Art. 16. - (1) în procesul de legiferare este interzisă instituirea aceloraşi reglementări în mai multe articole sau alineate din acelaşi act normativ ori în două sau mai multe acte normative. Pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere.”

Art. 17. - Asanarea legislaţiei

„Art. 17. - În vederea asanării legislaţiei active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispoziţiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte de contradictorialitate cu reglementarea preconizată.”

22. O rezolvare judicioasă a recursului în interesul legii presupune o prezentare diacronică a reglementărilor incidente, în scopul decelării voinţei reale a legiuitorului.

23. În perioada cuprinsă între data publicării O.U.G. nr. 34/2006 - 15 mai 2006 - şi data pronunţării prezentei decizii, competenţa soluţionării cauzelor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi în cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică a aparţinut fie instanţelor de contencios administrativ (ia data publicării actului normativ, art. 287 stabilea expres că se aplică dispoziţiile Legii nr. 554/2004), fie instanţelor comerciale (competenţă stabilită începând cu data de 3 ianuarie 2011, prin art. I pct. 74 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 76/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, astfel cum a fost modificat prin articolul unic pct. 35 din Legea nr. 278/2010), fie a fost partajată între cele două, în sensul că litigiile de natură precontractuală erau soluţionate de instanţele de contencios administrativ, iar cele ulterioare contractului, de instanţele comerciale (începând cu 23 iunie 2009, conform art. I pct. 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 72/2009 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006).

24. În perioada în care cauzele de tipul celor analizate au intrat în competenţa tribunalelor în raza cărora se află sediul autorităţii contractante, ca instanţe de contencios administrativ, trimiterea la dispoziţiile Legii nr. 554/2004, precum şi prevederea expresă că „hotărârea pronunţată de tribunal este supusă recursului la curtea de apel” nu au lăsat loc vreunei posibilităţi de interpretare a căii de atac, aceasta fiind, de altfel, calea de atac unică, specifică materiei contenciosului administrativ, respectiv recursul.

25. La data de 30 mai 2012 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356, Legea nr. 76/2012. Termenul prevăzut iniţial pentru intrarea în vigoare a acestui act normativ, corelat cu cel prevăzut pentru intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă, a fost 1 septembrie 2012.

26. Prin acte normative succesive (conform articolului unic pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2012 privind modificarea art. 81 din Legea nr. 76/2012, aprobată prin Legea nr. 206/2012, s-a stabilit mai întâi data de 1 februarie 2013 şi, apoi, prin art. I pct. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2013 privind modificarea Legii nr. 76/2012, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 214/2013, cu modificările ulterioare, s-a stabilit data de 15 februarie 2013), acest termen a fost modificat, fiind stabilită, în final, aceeaşi dată de intrare în vigoare (15 februarie 2013) pentru ambele legi, respectiv Legea nr. 76/2012 şi Codul de procedură civilă.

27. Prin art. 61 din Legea nr. 76/2012, situat în titlul IV „Modificarea şi completarea unor legi speciale”, au fost modificate mai multe dispoziţii din O.U.G. nr. 34/2006, inclusiv cele ale art. 28716 alin. (1), care, potrivit pct. 4, urmau să aibă următorul cuprins: „Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată numai cu apel, în termen de 5 zile de la comunicare. Apelul se judecă de curtea de apel.”

28. Atât la momentul publicării actului normativ modificator, cât şi la termenul iniţial stabilit pentru intrarea sa în vigoare, actul de bază - O.U.G. nr. 34/2006 - stabilea că litigiile indicate la art. 286 „se soluţionează în primă instanţă de către secţia comercială a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante”.

29. În contextul redat, soluţia normativă aleasă se integra armonios în concepţia noii reglementări procesual civile referitoare la căile de atac. În cvasitotalitatea materiilor adesea reglementate prin legi speciale, apelul a fost prevăzut ca singura cale de atac, iar recursul a devenit o veritabilă cale extraordinară de atac, noua reglementare nemaiprevăzând un „recurs devolutiv” de tipul celui reglementat prin art. 3041 din Codul de procedură civilă din 1865.

30. Dificultăţile de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor care formează obiectul recursului în interesul legii au fost generate de intervenirea O.U.G. nr. 77/2012, act normativ publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827, la data de 10 decembrie 2012 şi intrat în vigoare, potrivit art. IV, la data de 1 ianuarie 2013, adică anterior Legii nr. 76/2012.

31. Prin această nouă intervenţie legislativă, legiuitorul delegat, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţie, şi-a schimbat, din nou, concepţia asupra instanţei competente, modificând prevederile cuprinse în art. 286 alin. (1) şi art. 28716 din O.U.G. nr. 34/2006 în sensul atribuirii competenţei în favoarea „secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante” şi stabilirii căii de atac împotriva hotărârii pronunţate în primă instanţă, ca fiind „numai recursul”.

32. Această soluţie legislativă este, la rândul ei, unitară, pentru că reafirmă regula conţinută în art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi confirmă o soluţie de tradiţie în legislaţia naţională, în materia contenciosului administrativ, recursul fiind singura cale de atac compatibilă.

33. Însă, după data de 15 februarie 2013, prin efectul intrării în vigoare consecutive a O.U.G. nr. 77/2012 şi a Legii nr. 76/2012, competenţa soluţionării litigiilor la care se referă art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006 a rămas stabilită în favoarea instanţelor de contencios administrativ, punându-se problema clarificării, prin recursul în interesul legii de faţă, a căii de atac ce poate fi exercitată împotriva soluţiei tribunalului.

34. Există argumente consistente pentru a conchide în sensul că instituirea căii de atac a apelului prin Legea nr. 76/2012 a avut în vedere împrejurarea că, la momentul adoptării acestui act normativ, competenţa de soluţionare a litigiilor în cauză aparţinea secţiei civile (comerciale), iar nu celei de contencios administrativ.

35. Paralelismul legislativ creat prin existenţa în realitatea juridică a două acte normative cu aceeaşi forţă juridică prin care se stabilesc căi de atac diferite împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunal, ca instanţă de contencios administrativ, s-a produs pentru că data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 77/2012 a fost stabilită la 1 ianuarie 2013, contrar art. 58 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, care prevede că modificările pot fi dispuse şi în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi data prevăzută pentru intrarea în vigoare a actului normativ, „cu condiţia ca intervenţiile propuse să intre în vigoare la aceeaşi dată cu actul normativ supus evenimentului legislativ”.

36. Această tehnică legislativă deficitară presupune identificarea unei modalităţi de rezolvare a antinomiei juridice, cea mai judicioasă modalitate, raportată la problematica identificată, fiind cercetarea spiritului reglementării în scopul extragerii voinţei legiuitorului.

37. Concluzia că art. 83 lit. k) din Legea nr. 76/2012, conform căruia „La data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă se abrogă: (...) orice alte dispoziţii contrare, chiar dacă sunt cuprinse în legi speciale”, a abrogat expres indirect prevederile art. I pct. 71 din O.U.G. nr. 77/2012 este în mod evident artificială, deşi, prin jocul momentului intrării în vigoare a acestor acte normative, ar putea părea corectă.

38. Aceasta deoarece, la momentul publicării actului normativ abrogator - Legea nr. 76/2012 (30 mai 2012), actul abrogat - O.U.G. nr. 77/2012 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data de 10 decembrie 2012) nu exista în realitatea juridică.

39. În aceste condiţii, intrarea în vigoare a Legii nr. 193/2013 pentru aprobarea cu modificări a O.U.G. nr. 77/2012, fără a se aduce modificări dispoziţiilor din ordonanţa de urgenţă privind calea de atac şi fără a avea în vedere evenimentele legislative intervenite în perioada de la intrarea în vigoare a ordonanţei şi până la data aprobării de către Parlament, determină concluzia că prevederea cuprinsă în art. 28716 din O.U.G. nr. 34/2006, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 77/2012, aprobată printr-o lege specială ulterioară Codului de procedură civilă, este în fondul activ al legislaţiei.

40. Pe un alt palier al argumentaţiei nu poate fi primită teza potrivit căreia, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, legiuitorul ar fi înţeles să se îndepărteze de la regula statornicită instituind, în unele situaţii, şi în materia contenciosului administrativ un control total devolutiv, prin intermediul căii de atac a apelului.

41. În realitate, doar în materie contravenţională s-a prevăzut calea de atac devolutivă a apelului, dar aceasta se justifică prin specificul dreptului contravenţional de a reprezenta „micul penal”.

42. În materia achiziţiilor publice, dimpotrivă, în preambulul O.U.G. nr. 77/2012 - obligatoriu conform art. 43 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 - care enunţă scopul şi motivarea reglementării s-a arătat că se impune „adoptarea unor măsuri urgente pentru perfecţionarea şi flexibilizarea sistemului achiziţiilor publice, în caz contrar existând riscul diminuării gradului de cheltuire a fondurilor alocate, inclusiv a fondurilor comunitare”, ceea ce, din perspectiva acestui recurs în interesul legii, justifică o dată în plus identificarea recursului ca fiind calea de atac cea mai adecvată scopului indicat de legiuitorul delegat.

43. Nu în ultimul rând, prin soluţia de principiu a judecătorilor Secţiei de contencios administrativ şi fiscal din 28 octombrie 2013 s-a statuat că, „Întrucât calea de atac a apelului este incompatibilă cu specificul materiei contenciosului administrativ, cauzele având ca obiect cereri de apel formulate în temeiul dispoziţiilor Codului de procedură civilă din 2010 împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel ca instanţe de contencios administrativ, se califică şi se înregistrează ca cereri de recurs. La adoptarea soluţiei au fost avute în vedere dispoziţiile art. 7-12 din Legea nr. 76/2012”.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 517 cu referire la art. 514 din Codul de procedură civilă,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE şi JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava şi, în consecinţă, stabileşte că: în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 28710 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare, hotărârea pronunţată de către secţia de contencios administrativ a tribunalului în procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică poate fi atacată numai cu recurs.

Obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 octombrie 2015.

 

VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

IULIA CRISTINA TARCEA

Magistrat-asistent-şef,

Bogdan Georgescu

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.