MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 897/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 897         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 2 decembrie 2015

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 589 din 1 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 107, art. 108 lit. d) şi art. 112 din Codul penal şi ale art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 648 din 13 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ

 

Decizia nr. 671 din 20 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (1) teza a două din Codul de procedură penală

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

313. - Decizie privind eliberarea domnului George-Aurel Mircea, la cerere, din funcţia de secretar de stat la Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

182. - Ordin al preşedintelui Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor privind modificarea Ordinului viceprim-ministrului, ministrul finanţelor publice, al ministrului administraţiei şi internelor şi al preşedintelui Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor nr. 663/110/76/2012 pentru aprobarea componenţei Comisiei de autorizare a activităţii de schimb valutar

 

845. - Ordin al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice privind aprobarea reglementării tehnice “Normativ pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de încălzire centrală (revizuire şi comasare normativele I 13-2002 şi I 13/1-2002)”, indicativ I 13-2015

 

2.961. - Ordin al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice privind stabilirea procedurii de efectuare a plăţii titlurilor devenite executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - aparat central şi unităţi subordonate

 

3.936. - Ordin al ministrului finanţelor publice privind prospectele de emisiune a certificatelor de trezorerie cu discont şi a obligaţiunilor de stat de tip benchmark aferente lunii decembrie 2015

 

3.988/C. - Ordin al ministrului justiţiei pentru modificarea Regulamentului de ordine interioară al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.643/C/2015

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 589

din 1 octombrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 107, art. 108 lit. d) şi art. 112 din Codul penal şi ale art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 107, art. 108 lit. d) şi art. 112 din Codul penal şi ale art. 598 lit. d) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Copos în Dosarul nr. 40.607/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 158 D/2015.

2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prezent personal şi asistat de avocat Corneliu-Liviu Popescu din cadrul Baroului Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul domnului avocat Corneliu-Liviu Popescu, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate.

4. Cu privire la dispoziţiile art. 107, art. 108 lit. d) şi art. 112 din Codul penal se arată că, potrivit art. 2 alin. (1) din Codul penal, măsurile de siguranţă sunt sancţiuni de drept penal şi că raportul dintre fapta prevăzută de legea penală şi infracţiune, aşa cum aceasta din urmă este definită la art. 15 alin, (1) din Codul penal, este un raport gen-specie. Se observă că dispoziţiile art. 44 alin. (9) din Constituţie fac referire la bunuri destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni, şi nu din orice fapte prevăzute de legea penală, atunci când prevede cu privire la confiscare. Or, prevederile art. 112 din Codul penal permit confiscarea specială în cazul săvârşirii unor fapte prevăzute de legea penală, situându-se, în acest fel, sub standardul de protecţie constituţională prevăzut prin dispoziţiile art. 44 alin. (9) din Legea fundamentată şi venind, prin urmare, în contradicţie cu acestea.

5. Referitor la prevederile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, se susţine că acestea sunt discriminatorii sub aspectul accesului la justiţie. Se arată că art. 598 din Codul de procedură penală permite formularea unei contestaţii la executare în condiţiile în care prin aceasta se solicită micşorarea unei pedepse, iar art. 600 din acelaşi cod permite promovarea aceleiaşi căi extraordinare de atac pentru a solicita micşorarea unei obligaţii civile. Măsurile de siguranţă însă nu pot face obiectul unei contestaţii la executare. Se subliniază că cele mai grave dintre sancţiunile prevăzute de Codul penal sunt pedepsele, iar cele mai puţin grave sunt obligaţiile civile, între acestea situându-se măsurile de siguranţă, care nu sunt pedepse, dar sunt sancţiuni de drept penal. Se observă că atât pentru micşorarea pedepselor, cât şi pentru reducerea obligaţiilor civile legiuitorul permite promovarea contestaţiei la executare, în timp ce, în scopul micşorării măsurilor de siguranţă, nu este permisă folosirea acestei căi extraordinare de atac. În consecinţă, se solicită Curţii Constituţionale pronunţarea unei soluţii interpretative, prin care instanţa de contencios constituţional să constate că prevederile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în măsura în care acestea permit formularea de contestaţii la executare şi atunci când se invocă o cauză de stingere sau de micşorare a unei măsuri de siguranţă.

6. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 107, art. 108 lit. d) şi art. 112 din Codul penal şi de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală.

7. În ceea ce priveşte prevederile art. 107, art. 108 lit. d) şi art. 112 din Codul penal, se arata că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a fost condamnat pentru mai multe infracţiuni de evaziune fiscală şi obligat la despăgubiri civile către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, pentru o parte dintre aceste infracţiuni fiind dispusă încetarea procesului penal şi confiscarea unor sume de bani. În aceste condiţii, se susţine că este neîntemeiat argumentul conform căruia în prezenta cauză s-a dispus încetarea procesului penal pentru o faptă prevăzută de legea penală şi nu pentru o infracţiune, atâta vreme cât în cauză s-a exercitat urmărirea penală, s-a pus în mişcare acţiunea penală, a avut loco judecată, cu atât mai mult cu cât prescripţia înlătură doar răspunderea penală şi nu caracterul penal al faptei. Prin urmare, în cazul în care intervine prescripţia răspunderii penale şi se pronunţă o soluţie de încetare a procesului penal, şi nu de achitare, fapta este şi rămâne infracţiune, continuând să fie prevăzută de legea penală, nejustificată, săvârşită cu vinovăţie, imputabilă făptuitorului, doar că, din cauza trecerii timpului, legiuitorul a înţeles să nu îi mai aplice acestuia o pedeapsă. Se arată că, prin urmare, şi în prezenta cauză s-a dispus confiscarea specială pentru săvârşirea unei infracţiuni, şi nu pentru săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, aşa cum susţine autorul excepţiei.

8. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, se observă că, într-adevăr, măsurile de siguranţă sunt dispuse pentru înlăturarea unei stări de pericol sau pentru prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi că, referitor la măsura confiscării speciale, art. 574 din Codul de procedură penală reglementează executarea acestei măsuri. Se susţine că norma anterior referită se completează cu dispoziţiile legale referitoare la contestaţia la executare. Se mai arată că confiscarea presupune luarea unui bun din proprietatea făptuitorului şi trecerea sa în proprietatea statului, iar atunci când măsura analizată este dispusă printr-o hotărâre definitivă, aceasta dă naştere unui drept de creanţă în favoarea statului. Prin urmare, tot ceea ce ţine de punerea în executare a acestei măsuri de siguranţă se soluţionează conform dispoziţiilor legale referitoare la punerea în executare a obligaţiilor civile, specifice laturii civile a procesului penal; aceasta deoarece procesul penal nu se caracterizează printr-o latură penală, una civilă şi una a măsurilor de siguranţă, ci doar prin latura penală şi priii cea civilă. Se susţine că formularea unei contestaţii la executare cu privire la stingerea sau la micşorarea despăgubirilor impuse printr-o hotărâre definitivă ar fi de natură să afecteze autoritatea de lucru judecat a acestora, observaţie care este valabilă şi pentru confiscarea specială. Se opinează că ceea ce s-ar putea invoca pe calea contestaţiei la executare ar fi plata unei părţi din suma de bani sau plata sumei de bani la care este obligat autorul infracţiunilor, drept cauză de stingere sau micşorare a măsurii de siguranţă criticate, aspecte ce ţin de executarea acestei măsuri. Se apreciază că autorul excepţiei încearcă prin raţionamentul expus să folosească o cale de atac deghizată sub forma contestaţiei la executare, prin care să înfrângă autoritatea de lucru judecat.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

9. Prin încheierea din 20 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 40.607/3/2014, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 107, art. 108 lit. d) şi art. 112 din Codul penal şi ale art. 598 lit. d) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Copos într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare formulate conform art. 598 a(in. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, în condiţiile în care, în cauza dedusă judecăţii, a fost constatată prescripţia specială a faptelor comise şi a fost luată faţă de autorul excepţiei măsura confiscării speciale, contestaţie prin care se solicită reducerea cuantumului măsurii confiscării speciale.

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, referitor la art. 107, art. 108 lit. d) şi art. 112 din Codul penal, ce reglementează măsura confiscării speciale, se susţine că sintagma “faptă prevăzută de legea penală” din cuprinsul acestora este de natură a contraveni dispoziţiilor art. 44 alin. (9) din Constituţie, care prevăd posibilitatea confiscării, în condiţiile legii, doar a bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni sau contravenţii, nu şi din alte fapte prevăzute de legea penală.

11. În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, se susţine că acestea încalcă dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil al persoanelor cărora le-au fost aplicate prin hotărâri judecătoreşti doar măsuri de siguranţă, întrucât nu le dă şi acestora posibilitatea de a formula contestaţie la executare împotriva hotărârilor în cauză, limitând sfera de aplicare a instituţiei anterior referite la hotărârile judecătoreşti prin care sunt aplicate pedepse. Se susţin, totodată că textul criticat creează discriminare între persoanele cărora le-au fost aplicate pedepse penale, care au dreptul de a promova contestaţie la executare, şi cele cărora le sunt aplicate doar măsuri de siguranţă, care nu beneficiază de acest drept.

12. Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Cu privire la dispoziţiile art. 107, art. 108 lit. d) şi art. 112 din Codul penal se susţine că, potrivit art. 44 alin. (9) din Constituţie, bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni pot fi confiscate în condiţiile legii; or, textele criticate prevăd tocmai aceste condiţii legale, fără a încălca prevederile normei constituţionale invocate.

13. Referitor la dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, se arată că dispunerea unei măsuri de siguranţă nu este echivalentă cu dispunerea unei pedepse penale şi nu este întotdeauna consecinţa unei astfel de pedepse, măsurile de siguranţă putând fi dispuse şi faţă de persoane care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală care nu constituie infracţiuni. Se susţine că, pentru acest motiv, persoanele cărora li s-au aplicat pedepse penale nu se află în aceeaşi situaţie juridică cu cele cărora li s-au aplicat doar măsuri de siguranţă, astfel încât nu poate fi reţinută încălcarea prin textul criticat a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală. Se arată, de asemenea, că persoanele cărora nu le-au fost aplicate pedepse penale au posibilitatea de a formula contestaţie la executare conform prevederilor art. 598 alin. (1) lit. a)-c) din Codul de procedură penală. Se observă că dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală sunt în acord cu normele de drept penal substanţial ce reglementează amnistia, prescripţia, graţierea, acestea neproducând efecte asupra măsurilor de siguranţă.

14. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele;

16. Curtea Constituţională a fost legai sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 107, art. 108 lit. d) şi art. 112 din Codul penal şi ale art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate Curtea constată că autorul critică, în realitate, prevederile art. 107, art. 108 lit. d) şi art. 112 din Codul penal, cu referire la sintagma “faptă prevăzută de legea penală”, şi dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, cu referire la cuvântul “pedepse”. Textele criticate au următorul cuprins:

- Art. 107 din Codul penal: “(1) Măsurile de siguranţă au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală.

(2) Măsurile de siguranţă se iau faţă de persoana oare a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată.

(3) Măsurile de siguranţă se pot lua şi în situaţia în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă.”;

- Art. 108 lit. d) din Codul penal: “Măsurile de siguranţă sunt:

[...] d) confiscarea specială”.;

- Art. 112 din Codul penai: “(1) Sunt supuse confiscării speciale:

a) bunurile produse prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală;

b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;

c) bunurile folosite, imediat după săvârşirea faptei, pentru a asigura scăparea făptuitorului sau păstrarea folosului ori a produsului obţinut, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor,

d) bunurile care au fost date pentru a determina săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală sau pentru a răsplăti pe făptuitor;

e) bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi În măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;

f) bunurile a căror deţinere este interzisă de legea penală.

(2) în cazul prevăzut în alin. (1) lit. b) şi lit. c), dacă valoarea bunurilor supuse confiscării este vădit disproporţionată faţă de natura şi gravitatea faptei, se dispune confiscarea în parte, prin echivalent bănesc, ţinând seama de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce şi de contribuţia bunului la aceasta. Dacă bunurile au fost produse, modificate sau adaptate în scopul săvârşirii faptei prevăzute de legea penală, se dispune confiscarea lor în întregime.

(3) în cazurile prevăzute în alin. (1) lit. b) şi lit. c), dacă bunurile nu pot fi confiscate, întrucât nu aparţin infractorului, iar persoana căreia îi aparţin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se va confisca echivalentul în bani al acestora, cu aplicarea dispoziţiilor alin. (2).

(4) Dispoziţiile alin. (1) lit. b) nu se aplică în cazul faptelor săvârşite prin presă.

(5) Dacă bunurile supuse confiscării potrivit alin. (1) lit. b)-e) nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa valorii acestora.

(6) Se confiscă, de asemenea, bunurile şi banii obţinuţi din exploatarea bunurilor supuse confiscării, precum şi bunurile produse de acestea, cu excepţia bunurilor prevăzute în alin. (1) lit. b) şi lit. c).”;

- Art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală: “(1) Contestaţia împotriva executării hotărârilor penale se poate face în următoarele cazuri: [...] d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.”

18. Se susţine că prevederile art. 107, art. 108 lit. d) şi art. 112 din Codul penal contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (9) referitor la dreptul de proprietate, iar cele ale art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (1) şi (2) cu privire la liberul acces la justiţie din Constituţie.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că art. 44 din Constituţie reglementează dreptul de proprietate privată, arătând că acesta, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate. În acest context, alin. (9) al aceluiaşi art. 44 reglementează una dintre garanţiile constituţionale ale dreptului de proprietate privată, conform căreia confiscarea poate fi dispusă numai în condiţiile legii asupra bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii.

20. În aceste condiţii, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile art. 107 alin, (1) din Codul penal contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (9), întrucât fac trimitere la fapte prevăzute de legea penală şi nu doar la infracţiuni şi contravenţii, atunci când reglementează cazurile în care poate fi dispusă măsura confiscării speciale.

21. Prin infracţiune se înţelege, conform prevederilor art. 15 alin. (1) din Codul penal, fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şt imputabilă persoanei care a săvârşit-o, acestea fiind, aşa cum arată şi denumirea marginală a articolului anterior referit, şi trăsăturile esenţiale ale infracţiunii.

22. Confiscarea specială reprezintă o sancţiune de drept penal, respectiv o măsură de siguranţă, care constă în transferul silit şi gratuit al dreptului de proprietate asupra unor bunuri din patrimoniul persoanei care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată, în patrimoniul statului, întrucât, având în vedere legătura acestor bunuri cu fapta săvârşită, deţinerea lor în continuare de către persoana în cauză prezintă pericolul săvârşirii unor noi infracţiuni. Se deduce astfel intenţia legiuitorului de a aplica măsura confiscării speciale şi altor fapte

prevăzute de legea penală decât cele care constituie infracţiuni, intenţie reglementată expres prin art. 107 alin. (2) din Codul penal. De asemenea, conform art. 107 alin. (3) din Codul de procedură penală, măsurile de siguranţă se pot lua şi în situaţia în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă. O astfel de situaţie este şi cea a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

23. Curtea constată că în prezenta cauză, conform Deciziei penale nr. 222/A din 4 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 3.134/2/2009, autorul excepţiei a fost condamnat pentru săvârşirea, în concurs, a trei infracţiuni de înşelăciune şi a două infracţiuni de evaziune fiscală, pentru cele dintâi instanţa dispunând încetarea procesului penal, potrivit art. 17 alin. (2) şi art. 18 din Codul de procedură penală, ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale, conform art. 154 alin. (1) lit. d) şi art. 155 alin. (4) din Codul penal. Prin aceeaşi decizie penală instanţa a dispus măsura confiscării extinse şi, în acest scop, menţinerea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile ale autorului excepţiei, dispusă prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie nr. 48/P/2006 din 17 iulie 2008, respectiv asupra unor sume de bani.

24. Prin urmare, faptele săvârşite de autorul excepţiei de neconstituţionalitate sunt şi rămân infracţiuni, iar soluţia de încetare a procesului penal ca urmare a constatării prescripţiei răspunderii penale, cu consecinţa neaplicării unei pedepse, nu este de natură a o transforma pe aceasta într-o faptă prevăzută de legea penală ce nu constituie infracţiune. Pentru acest motiv, Curtea reţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu se află în ipoteza juridică invocată în susţinerea excepţiei,

25. Potrivit art. 108 din Codul penal, măsurile de siguranţă sunt obligarea la tratament medical, internarea medicală, interzicerea ocupării unei funcţii sau a exercitării unei profesii, confiscarea specială şi confiscarea extinsă. În privinţa obligării la tratament medical şi a internării medicale, dispoziţiile art. 109 şi art. 110 din Codul penal prevăd că acestea pot fi dispuse până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol. Mai mult, art. 245 şi art. 246 alin. (1)-(8) şi, respectiv, art. 247 şi art. 248 alin. (1)(10) din Codul de procedură penală reglementează aplicarea cu caracter provizoriu a celor două măsuri pe parcursul desfăşurării procesului penal, iar art. 246 alin. (9)-(12) şi, respectiv, art. 248 alin. (11)-(13) din Codul de procedură penală prevăd cu privire la ridicarea lor. Referitor la interzicerea ocupării unei funcţii sau a exercitării unei profesii, conform art. 111 alin. (2) din Codul penal, măsura de siguranţă poate fi revocată la cerere, după trecerea unui termen de cel puţin un an, dacă se constată că temeiurile care au impus luarea ei au încetat.

26. În privinţa confiscării speciale şi a confiscării extinse, dispoziţiile penale şi cete procesual penale nu conţin norme care să reglementeze expres modalităţi de contestare a acestora nici pe parcursul desfăşurării procesului penal şi nici după rămânerea definitivă a hotărârii penale de condamnare.

27. Art. 598 alin. (1) din Codul de procedură penală reglementează cazurile în care se poate formula contestaţie împotriva executării hotărârii penale, respectiv: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă: b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

28. În cauză, autorul excepţiei invocă, pe baza art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, intervenirea prescripţiei speciale a răspunderii penale drept cauză de micşorare a măsurii de siguranţă, criticând faptul că dispoziţiile

procesual penale anterior arătate fac referire doar la cauzele de stingere sau micşorare a pedepsei, nu şi a măsurilor de siguranţă, fiind vizată în speţă măsura confiscării speciale dispusă asupra unor sume de bani.

29. Referitor la această critică, Curtea constată că noţiunea de cauză de stingere sau de micşorare a pedepsei din cuprinsul art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală nu are în vedere o revizuire a cuantumului pedepsei dispus prin hotărâre judecătorească definitivă, deoarece aceasta ar echivala cu o încălcare a autorităţii de lucru judecat, ci micşorarea sau stingerea pedepsei astfel dispuse ca urmare a intervenirii unor cauze, cum este, cu titlu de exemplu, plata integrală sau parţială de către persoana condamnată a obligaţiei stabilite în sarcina sa.

30. Pe de altă parte, Curtea reţine că, potrivit art. 574 lit. d) din Codul de procedură penală referitor la executarea confiscării speciale şi a confiscării extinse, atunci când confiscarea priveşte sume de bani ce nu au fost consemnate la unităţi bancare, judecătorul delegat cu executarea trimite o copie de pe dispozitivul hotărârii organelor fiscale, în vederea executării confiscării potrivit dispoziţiilor privind creanţele bugetare. Potrivit dispoziţiei legale anterior citate, executarea confiscării speciale a sumelor de bani care nu au fost consemnate la unităţi bancare urmează a fi făcută de către organele fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, conform Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, care constituie, potrivit art. 2 alin. (2), procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, procedură care se completează, conform alin. (3) al aceluiaşi art. 2, cu prevederile Codului de procedură civilă. Aşa fiind, executarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale, în situaţia invocată de autorul excepţiei, se realizează potrivit dispoziţiilor cap. VIII din Codul de procedură fiscală, ce reglementează stingerea creanţelor fiscale prin executare silită.

31. Prin urmare, contestaţia la executarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale având ca obiect sume de bani neconsemnate la unităţi bancare poate fi formulată conform procedurii reglementate la art. 172 şi următoarele din Codul de procedură fiscală, care, potrivit art. 2 alin. (3) din acest cod, se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la executarea silită. Rezultă că persoana interesată poate să formuleze contestaţie la executare împotriva măsurii de siguranţă a confiscării speciale dispuse în condiţiile din prezenta cauză şi îşi va întemeia cererea pe dispoziţiile art. 172 şi următoarele din Codul de procedură fiscală, coroborate cu cele ale art. 712 şi următoarele din Codul de procedură civilă.

32. Acest mecanism juridic, bazat pe dispoziţiile Codului de procedură civilă, este de altfel justificat de caracterul patrimonial al măsurii confiscării, indiferent de natura bunurilor care fac obiectul acesteia, caracter rezultat din faptul că de natura confiscării este trecerea bunurilor supuse acesteia din proprietatea persoanei care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală în proprietatea statului.

33. În sensul celor de mai sus, Curtea reţine, de asemenea, că titlul V al părţii speciale a Codului de procedură penală, intitulat “Executarea hotărârilor penale”, reglementează, la cap. II “Punerea în executare a hotărârilor”, punerea în executare a pedepselor principale (art. 555-561 din Codul de procedură penală), punerea în executare a pedepselor complementare (art. 562-565 din Codul de procedură penală), punerea în executare a măsurilor de siguranţă (art. 566-574 din Codul de procedură penală), punerea în executare a altor dispoziţii (art. 575-576 din Codul de procedură penală), punerea în executare a amenzilor judiciare şi a cheltuielilor judiciare avansate de stat (art. 577-578 din Codul de procedură penală) şi punerea în executare a dispoziţiilor civile din hotărâri (art. 579-581 din Codul de procedură penală). Cap. IV al aceluiaşi titlu, care prevede cu privire la contestaţia la executarea hotărârilor penale, conţine dispoziţii referitoare la promovarea contestaţiei privind executarea dispoziţiilor penale ale cauzei (art. 598-599 din Codul de procedură penală), la contestaţia privind executarea dispoziţiilor civile (art. 600 din Codul de procedură penală) şi la contestaţia privitoare la amenzile judiciare (art. 601 din Codul de procedură penală). Astfel, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor procesual penale mai sus enumerate, Curtea reţine că contestaţiile privind executarea măsurii de siguranţă a confiscării se încadrează în categoria contestaţiilor ce au ca obiect executarea dispoziţiilor civile prevăzute la art. 600 din Codul de procedură penală.

34. În aceste condiţii, Curtea constată că persoanele în privinţa cărora sunt pronunţate hotărâri penale definitive prin care nu sunt aplicate pedepse, dar este menţinută măsura de siguranţă a confiscării speciale, se află în situaţii juridice diferite de cele condamnate la pedepse penale definitive şi care ar putea invoca o cauză de stingere sau de micşorare a pedepsei, conform art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală. Această diferenţă justifică reglementarea de către legiuitor a unui regim juridic diferit în privinţa posibilităţii de a contesta măsura de siguranţă a confiscării speciale, faţă de cel al contestării executării hotărârilor penale sub aspectul pedepselor penale aplicate. Or, cu privire la principiul egalităţii în drepturi, prevăzut la art. 16 din Constituţie, Curtea Constituţională a statuat în repetate rânduri în jurisprudenţa sa că principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectarea principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).

35. Având în vedere aceste argumente, Curtea reţine că textele criticate reprezintă opţiunea legiuitorului în acord cu politica penală a acestuia, exprimată în exercitarea atribuţiilor sale constituţionale reglementate la art. 61 alin. (1) din Constituţie şi în marja de apreciere a acestuia, precum şi o aplicare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 129 care fac referire la “condiţiile legii” atunci când reglementează exercitarea căilor de atac.

36. Pentru aceleaşi motive, Curtea constată că textul criticat nu încalcă accesul liber la justiţie al persoanelor interesate să promoveze contestaţie împotriva executării măsurii de siguranţă a confiscării speciale atunci când aceasta este dispusă prin hotărâre penală definitivă. Pe de o parte, aşa cum s-a arătat mai sus, persoanele în cauză au posibilitatea de a formula contestaţie la executare împotriva unor astfel de hotărâri, potrivit prevederilor art. 172 şi următoarele din Codul de procedură fiscală şi ale art. 712 şi următoarele din Codul de procedură civilă.

37. În consecinţă, Curtea nu poate reţine încălcarea prin textul criticat a dispoziţiilor art. 21 din Constituţie referitoare la accesul liber la justiţie, acest drept putând fi exercitat prin aplicarea reglementărilor legale specifice măsurii ce urmează a fi executată.

38. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Copos în Dosarul nr. 40.607/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi constată că dispoziţiile art. 107, art. 108 lit. d) şi art. 112 din Codul penal şi ale art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa din data de 1 octombrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 648

din 13 octombrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Popescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, excepţie ridicată de Sindicatul învăţământului Preuniversitar Satu Mare în Dosarul nr. 957/83/2014 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 367D/2015 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 368D/2015-372D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 63/2011, excepţie ridicată de Sindicatul Liber “Educaţia” Galaţi în Dosarul nr. 3.786/121/2014/a1 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi de Sindicatul învăţământ Brăila “Corneliu Gheorghe Caranica” în dosarele nr. 1.584/113/2014 şi nr. 1.627/113/2014 ale Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, precum şi de Sindicatul Liber din învăţământ Satu Mare în dosarele nr. 1.546/83/2014 şi nr. 1.611/83/2014 ale Tribunalului Satu Mare - Secţia I civilă.

4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării cauzelor.

7. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 368D/2015-372D/2015 la Dosarul nr. 367D/2015, care a fost primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

9. Prin încheierea din 19 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 957/83/2014, Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul Sindicatul învăţământului Preuniversitar Satu Mare, în calitate de reprezentant al membrilor săi, cu prilejul soluţionării apelurilor împotriva unei sentinţe pronunţate de Tribunalul Satu Mare într-o cauză având ca obiect un litigiu de muncă - cererea de acordare a unor drepturi băneşti.

10. Prin încheierile din 17 februarie 2015, pronunţate în dosarele nr. 3.786/121/2014/a1, nr. 1.584/113/2014 şi nr. 1.627/113/2014, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Sindicatul Liber “Educaţia” Galaţi şi Sindicatul învăţământ Brăila “Corneliu Gheorghe Caranica” cu prilejul soluţionării apelurilor împotriva unor sentinţe pronunţate de Tribunalul Galaţi şi Tribunalul Brăila în cauze având ca obiect cererile de acordare a unor drepturi băneşti.

11. Prin încheierile din 12 februarie 2015, pronunţate în dosarele nr. 1.546/83/2014 şi nr. 1.611/83/2014, Tribunalul Satu Mare - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Sindicatul Liber din învăţământ Satu Mare în cauze având ca obiect cererile de acordare a unor drepturi băneşti.

12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin, în esenţă, că prin dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ a fost stabilită valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru perioadele 1 ianuarie-31 martie 2008,1 aprilie-30 septembrie 2008 şi 1 octombrie-31 decembrie 2008. Prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, coeficientul de multiplicare 1,000 a fost majorat la valoarea de 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008. Prin acte normative ulterioare, aşa cum sunt Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 136/2008, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 151/2008, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2009, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2009 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, Guvernul a încercat să diminueze această valoare, însă toate aceste ordonanţe au fost declarate ca fiind neconstituţionale de către Curtea Constituţională. Prin urmare, a rămas aplicabilă valoarea stabilită de art. 1 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2008, aşa cum a fost stabilită prin Legea nr. 221/2008. Ulterior, Guvernul a încercat încă o dată blocarea aplicării prevederilor Legii nr. 221/2008 prin dispoziţiile art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010. Cu privire la aceste dispoziţii de lege, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 877 din 28 iunie 2011, a arătat că “prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 mai 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 şi 31 decembrie 2009, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învăţământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienţii şi salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, şi nu cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009.” Prin Decizia nr. 11 din 8 octombrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat în acelaşi sens.

13. Prin Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar s-a prevăzut diminuarea veniturilor brute pentru întregul personal plătit din fonduri publice, dar fără modificarea coeficienţilor de calculare a salariilor de bază stabiliţi de Legea nr. 221/2008. Ulterior, prin Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, salariile diminuate prin Legea nr. 118/2010 au fost majorate cu 15%.

14. Până la data pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 877 din 28 iunie 2011, ordonatorii de credite au aplicat în mod diferit legea, fie raportându-se la valoarea coeficientului de multiplicare stabilită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, fie prin raportare la valoarea stabilită prin Legea nr. 221/2008. Pentru a uniformiza aplicarea a fost adoptată Legea nr. 63/2011. Această lege ar fi trebuit să se raporteze la valorile rezultate din înmulţirea coeficienţilor de ierarhizare şi de multiplicare prevăzuţi de Legea nr. 221/2008, dar, contrar art. 1 alin. (5) din Constituţie, s-a raportat la valorile stabilite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, astfel încât a rezultat o reducere a salariilor personalului didactic cu 25% faţă de prevederile Legii nr. 221/2008.

15. Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, câtă vreme legiuitorului îi aparţine competenţa stabilirii sistemului de salarizare al personalului bugetar, iar în realizarea politicilor sale, raportat la condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat, poate prevedea un regim salarial distinct pentru anumite categorii de bugetari. Legea nr. 63/2011 nu afectează drepturile salariale dobândite pentru o perioadă anterioară intrării sale în vigoare. Chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a opinat în sensul că statul e în măsură să stabilească valoarea sumelor ce urmează a fi plătite angajaţilor săi din bugetul de stat, statul putând introduce, suspenda ori înceta plata unor astfel de sume prin modificări legislative. În acest sens aminteşte Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei. Reţine că Legea nr. 63/2011 a fost adoptată tocmai pentru a fi realizată unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat.

16 Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că, prin adoptarea unei legi, nu este încălcat principiul supremaţiei Constituţiei, consacrat de dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. De asemenea, este dreptul legiuitorului să adopte măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economico-sociale existente. În ceea ce priveşte conţinutul Legii nr. 63/2011, prin raportare la reglementările anterioare dispuse în materia salarizării personalului din învăţământ, instanţa judecătorească apreciază că acesta nu prezintă niciun viciu de neconstituţionalitate.

17. Tribunalul Satu Mare - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, legiuitorul având atribuţii constituţionale de a reglementa modalitatea de salarizare a angajaţilor din învăţământ.

18. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şt Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

19. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

20. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011.

22. Curtea observă că, deşi Legea nr. 63/2011 reglementează salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ în anul 2011, având, aşadar, aplicabilitate limitată în timp, potrivit Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii acesteia, întrucât actul normativ menţionat produce efecte juridice în cauza în cadrul căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. De altfel, aplicabilitatea Legii nr. 63/2011 a fost prelungită succesiv până la sfârşitul anului 2015.

23. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile Legii nr. 63/2011 contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în ari 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor.

24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile Legii nr. 63/2011 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici similare celor formulate în cauzele de faţă. În acest sens, sunt, de exemplu, Decizia nr. 623 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 13 ianuarie 2015, Decizia nr. 200 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 27 mai 2015, Decizia nr. 286 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 30 iunie 2015, Decizia nr. 355 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 30 iunie 2015, şi Decizia nr. 563 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 615 din 13 august 2015.

25. Cu acel prilej, Curtea a statuat, în esenţă, referitor la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta sa referitoare la calitatea legii, că exigenţele referitoare la previzibilitatea normelor juridice şi protecţia aşteptărilor legitime ale cetăţenilor nu sunt încălcate câtă vreme Legea nr. 63/2011 a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. În plus, Curtea a reţinut că drepturile câştigate nu sunt cu nimic afectate prin reglementarea dedusă controlului de constituţionalitate.

26. De asemenea, prin Decizia nr. 575 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011, Curtea s-a pronunţat în cadrul controlului a priori de constituţionalitate asupra Legii privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ (devenită Legea nr. 63/2011), reţinând că legea a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii socioprofesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. Această lege temporară a fost promovată în scopul de a crea premisele necesare pentru ca statul să îşi îndeplinească obligaţiile constituţionale menţionate, prin aplicarea măsurilor preconizate urmând să se asigure existenţa fondurilor necesare pentru ca întreg personalul din învăţământ să îşi poată primi drepturile cuvenite, în aceleaşi condiţii, fără discriminări.

27. Referitor la invocarea de către autorii excepţiei de neconstituţionalitate a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 877 din 28 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, Curtea a reţinut următoarele: considerentele rezultate din Decizia Curţii Constituţionale nr. 877 din 28 iunie 2011 şi din deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3 din 4 aprilie 2011 şi nr. 11 din 8 octombrie 2012 nu pot fi aplicate mutatis mutandis la situaţia legislativă actuală, şi anume la Legea nr. 63/2011, pentru că se referă la soluţii legislative diferite. Deciziile pronunţate în cadrul soluţionării unor recursuri în interesul legii reprezintă rezultatul unei activităţi de interpretare a legii, iar nu de legiferare, şi îşi găsesc aplicabilitatea atât timp cât norma interpretată este în vigoare.

28. În final, Curtea a subliniat că, deşi legiuitorul are dreptul, potrivit Legii fundamentale, de a reglementa salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar, iar Legea nr. 63/2011 a fost concepută ca o lege temporară (a cărei aplicabilitate a fost prelungită succesiv până la sfârşitul anului 2015), totuşi, în activitatea de legiferare în această materie legiuitorul trebuie să ţină seama că învăţământul constituie prioritate naţională, iar salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar trebuie să fie în acord cu rolul şi importanţa activităţii prestate.

29. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţiile pronunţate de Curte prin deciziile mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul învăţământului Preuniversitar Satu Mare în Dosarul nr. 957/83/2014 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă, Sindicatul Liber “Educaţia” Galaţi în Dosarul nr. 3.786/121/2014/a 1 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi de Sindicatul învăţământ Brăila “Corneliu Gheorghe Caranica” în dosarele nr. 1.584/113/2014 şi nr. 1.627/113/2014 ale Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, precum şi de Sindicatul Liber din învăţământ Satu Mare în dosarele nr. 1.546/83/2014 şi nr. 1.611/83/2014 ale Tribunalului Satu Mare - Secţia I civilă şi constată că prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă, Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalului Satu Mare - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 13 octombrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Popescu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 671

din 20 octombrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (1)teza a două din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Laurenţiu Boureanu în Dosarul nr. 4.295/1/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 186D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece, prin critica formulată, autorul excepţiei solicită modul de interpretare şi de aplicare a dispoziţiilor legale criticate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Sentinţa nr. 34^ din 19 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 4.295/1/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (1) teza a două din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Laurenţiu Boureanu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de strămutare a unui dosar al cărui obiect l-a constituit o plângere formulată împotriva unei soluţii de clasare.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece, dacă strămutarea este admisibilă în cursul judecării unei cauze, atunci aceleaşi raţiuni sunt valabile şi cu privire la necesitatea strămutării unei cauze în cursul procedurii de cameră preliminară. Procesul echitabil presupune şi imparţialitatea judecătorului, respectiv încrederea că raţionamentul acestuia nu este afectat de elemente exterioare cum sunt calitatea părţilor sau împrejurările în care se judecă cauza. Or, arată autorul excepţiei, în situaţia în care fosta sa soţie riscă excluderea din magistratură daca va fi condamnată pentru săvârşirea unui infracţiuni intenţionate, «suspiciunea rezonabilă” este în mod evident întemeiată şi concretă şi este evident că niciun coleg magistrat nu îşi va asuma responsabilitatea de a redeschide urmărirea penală.

6. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece dispoziţiile criticate limitează posibilitatea părţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanţă imparţială.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea

nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 72 alin. (1) teza a două cu denumirea marginală Cererea de strămutare şi efectele acesteia din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: “În cursul procedurii de cameră preliminară nu se poate face cerere de strămutare.

11. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil.

12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în fapt, autorul acesteia a formulat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov o plângere penala împotriva fostei sale soţii (judecător în cadrul Curţii de Apel Braşov) şi împotriva unui funcţionar public. Prin Ordonanţa nr. 162/P/2014 din 2 septembrie 2009 s-a dispus clasarea cauzei, iar prin Ordonanţa nr. 1.057/11/2/2014 din 12 decembrie 2014 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov a respins ca nefondată plângerea formulată împotriva ordonanţei procurorului. Drept urmare, autorul excepţiei s-a adresat instanţei de judecată cu o plângere împotriva soluţiei de clasare, dosarul fiind repartizat aleatoriu judecătorului de cameră preliminară.

13. Deoarece fosta sa soţie este judecător în cadrul Curţii de Apel Braşov şi a activat inclusiv în cadrul secţiei penale, autorul excepţiei apreciază că acest fapt poate fi interpretat ca 0 suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor acelei curţi este afectată, deoarece niciunul dintre judecătorii instanţei respective nu îşi va asuma responsabilitatea de a infirma soluţia de clasare şi de a crea astfel premisele condamnării colegei lor pentru o infracţiune intenţionată.

14. Sesizată cu cererea de strămutare astfel formulată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins-o ca inadmisibilă, deoarece o astfel de cerere nu este posibilă.

15. Or, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată într-o cauză al cărei obiect îl constituie soluţionarea unei plângeri formulate împotriva soluţiei de netrimitere în judecată dispuse de procuror, cauză care nu are în vedere procedura camerei preliminare la care fac trimitere dispoziţiile legale contestate. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 342 din Codul de procedură penală, obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Această procedură vizează atribuţiile judecătorului de cameră preliminară prevăzute la art. 54 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală.

16. Aşa fiind, Curtea constată că interdicţia formulării cererii de strămutare, prevăzută de ari 72 alin. (1) teza a două din Codul de procedură penală, vizează exclusiv procedura de cameră preliminară, respectiv procedura reglementată de art. 342-348 din Codul de procedură penală cuprinse în titlul II - Camera preliminară, iar nu procedura de soluţionare a plângerilor împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată de către judecătorul de cameră preliminară prevăzut de art. 341 din Codul de procedură penală cuprins în titlul I - Urmărirea penală.

17. În concluzie, ţinând seama de exigenţele art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 potrivit cărora instanţa de contencios constituţional decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti care au legătură cu soluţionarea cauzei, Curtea urmează a respinge prezenta excepţie ca inadmisibilă, deoarece dispoziţiile legale criticate fac trimitere la procedura camerei preliminare reglementată de art. 342-348 din Codul de procedură penală, prevederi care nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost invocată, respectiv plângerea împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată reglementată de art. 340 şi 341 din Codul de procedură penală.

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (1) teza a două din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Laurenţiu Boureanu în Dosarul nr. 4.295/1/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României,

Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 20 octombrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind eliberarea domnului George-Aurel Mircea, la cerere, din funcţia de secretar de stat la Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor

 

Având în vedere demisia domnului George-Aurel Mircea, înregistrată la Cabinetul primului-ministru cu nr. 5/6.769 din 26 noiembrie 2015,

în temeiul art. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul George-Aurel Mircea se eliberează, la cerere, din funcţia de secretar de stat la Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Sorin Sergiu Chelmu

 

Bucureşti, 2 decembrie 2015.

Nr. 313.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

GUVERNUL ROMÂNIEI

OFICIUL NAŢIONAL DE PREVENIRE ŞI COMBATERE A SPĂLĂRII BANILOR

 

ORDIN

privind modificarea Ordinului viceprim-ministrului, ministrul finanţelor publice, al ministrului administraţiei şi internelor şi al preşedintelui Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor nr. 663/110/76/2012 pentru aprobarea componenţei Comisiei de autorizare a activităţii de schimb valutar

 

În baza prevederilor art. 23 alin. (3) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată, cu modificările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 7 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.599/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor emite următorul ordin:

Art. I. - Ordinul viceprim-ministrului, ministrul finanţelor publice, al ministrului administraţiei şi internelor şi ai preşedintelui Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor nr. 663/110/76/2012 pentru aprobarea componenţei Comisiei de autorizare a activităţii de schimb valutar, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2012, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

- La articolul 1 alineatul (1), punctul 7 va avea următorul cuprins:

“7. un reprezentant din cadrul Direcţiei supraveghere şi control - membru”.

Art. II. - Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea L

 

Preşedintele Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor,

Neculae Plăiaşu

 

Bucureşti, 24 noiembrie 2015.

Nr. 182.

MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

 

ORDIN

privind aprobarea reglementării tehnice “Normativ pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de încălzire centrală (revizuire şi comasare normativele I 13-2002 şi I 13/1-2002), indicativ I 13-2015

 

În conformitate cu prevederile art. 43 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, republicată, ale art. 2 alin. (3) şi (4) din Regulamentul privind tipurile de reglementări tehnice şi de cheltuieli aferente activităţii de reglementare în construcţii, urbanism, amenajarea teritoriului şi habitat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 203/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere Procesul-verbal de avizare nr. 9 din 3 iunie 2015 al Comitetului tehnic de specialitate nr. 10 “Instalaţii şi echipamente aferente construcţiilor şi Procesul-verbal de avizare nr. 1 din 5 iulie 2015 al Comitetului tehnic de coordonare generală, în temeiul prevederilor art. 10 din Legea nr. 10/1995, republicată, şi ale art. 4 pct. II lit. e) şi art. 12 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 1/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă reglementarea tehnică “Normativ pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de încălzire centrală (revizuire şi comasare normativele I 13-2002 şi I 13/1-2002)”, indicativ I 13-2015, prevăzută în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin 1 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării.

Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 930/20022 pentru aprobarea reglementării tehnice “Normativ privind proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire centrală, indicativ I 13-2002” şi Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 929/20022 pentru aprobarea reglementării tehnice “Normativ pentru exploatarea instalaţiilor de încălzire centrală, indicativ 113/1-2002”, precum şi orice alte dispoziţii contrare îşi încetează aplicabilitatea.

 

Ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Sevil Shhaideh

 

Bucureşti, 12 octombrie 2015.

Nr. 845.


*) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome “Monitorul Oficial, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

1 Ordinul şi anexa se publică şi în Buletinul Construcţiilor, editat de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii, Urbanism şi Dezvoltare Teritorială Durabilă “URBAN - ÎNCERC.

2 Ordinele ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 930/2002 şi nr. 929/2002 nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI PERSOANELOR VÂRSTNICE

 

ORDIN

privind stabilirea procedurii de efectuare a plăţii titlurilor devenite executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariate personalului din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - aparat central şi unităţi subordonate

 

Având în vedere:

- prevederile art. 54 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 şi unele măsuri bugetare, cu modificările ulterioare;

- prevederile art. 18 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 344/2014 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, precum şi pentru modificarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice emite următorul ordin;

Art. 1. - (1) Prezentul ordin stabileşte procedura de efectuare a plăţii sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - aparat central şi unităţi subordonate, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2014.

(2) Plata sumelor datorate în temeiul titlurilor executorii prevăzute de prezentul ordin, respectiv valoarea titlului executoriu, cuprinde atât sumele aferente drepturilor de natură salarială, cât şi pe cele pentru plata dobânzilor şi penalităţilor.

Art. 2. - Începând cu data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 şi unele măsuri bugetare, prin derogare de la termenul prevăzut la art. 35 alin. (5) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, se plăteşte a patra tranşă din sumele prevăzute la art. 35 alin. (2)-(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 3. - Sumele care vor fi achitate conform eşalonării prevăzute la art. 2 se actualizează cu indicele preţurilor de consum stabilit de Institutul Naţional de Statistică.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 5. - Direcţia resurse umane şi Direcţia generală planificare bugetară şi management financiar din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

 

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Claudia-Ana Costea

 

Bucureşti, 27 noiembrie 2015.

Nr. 2.961.

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

privind prospectele de emisiune a certificatelor de trezorerie cu discont şi a obligaţiunilor de stat de tip benchmark aferente lunii decembrie 2015

În temeiul:

- art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 109/2008, cu modificările ulterioare, al Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.470/2007, cu modificările şi completările ulterioare;

- Regulamentului privind operaţiunile cu titluri de stat emise în formă dematerializată, aprobat prin Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 2.509/2008, cu modificările şi completările ulterioare, al Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 11/2012 privind piaţa primară a titlurilor de stat administrată de Banca Naţională a României, al Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 12/2005 privind piaţa secundară a titlurilor de stat administrată de Banca Naţională a României, cu modificările ulterioare, şi al Convenţiei nr. 184.575/13/2005, încheiate între Ministerul Finanţelor Publice şi Banca Naţională a României,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

Art. 1. - În vederea finanţării deficitului bugetului de stat şi refinanţării datoriei publice în luna decembrie 2015 se aprobă prospectele de emisiune a certificatelor de trezorerie cu discont şi a obligaţiunilor de stat de tip benchmark, În valoare nominală totală de 2.700 milioane lei, la care se poate adăuga suma de 330 milioane lei din alocările sesiunilor suplimentare de oferte necompetitive organizate exclusiv pentru instrumentele de tip benchmark, prevăzute în anexele nr. 1 şi 2, care fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Direcţia generală de trezorerie şi datorie publică va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul finanţelor publice,

Enache Jiru,

secretar de stat

 

Bucureşti, 27 noiembrie 2015.

Nr. 3.936.

 

ANEXA Nr. 1

 

PROSPECT DE EMISIUNE

a certificatelor de trezorerie cu discont lansate în luna decembrie 2015

 

Art. 1. - În vederea finanţării deficitului bugetului de stat şi Finanţelor Publice anunţă lansarea unei emisiuni de certificate refinanţării datoriei publice în luna decembrie 2015, Ministerul de trezorerie cu discont, astfel:

 

Cod ISIN

Data licitaţiei

Data emisiunii

Data scadenţei

Nr. de zile

Valoarea emisiunii

- lei -

RO1516CTN0L8

17.12.2015

21.12.2015

19.12.2016

364

500,000,000

 

Art. 2. - Valoarea nominală individuală a unui certificat de trezorerie cu discont este de 5.000 lei.

Art. 3. - Metoda de vânzare este licitaţia, care va avea loc la data menţionată în tabelul de mai sus, iar adjudecarea se va face după metoda cu preţ multiplu.

Art. 4. - Certificatele de trezorerie cu discont pot fi cumpărate de către dealerii primari, care vor depune oferte atât în cont propriu, cât şi în contul clienţilor persoane fizice şi juridice.

Art. 5. - (1) Ofertele de cumpărare sunt competitive şi necompetitive.

(2) în cadrul ofertei de cumpărare competitive se vor indica elementele cuprinse în anexa nr. 5.1 la Normele Băncii Naţionale a României nr. 2/2012 în aplicarea Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 11/2012 privind piaţa primară a titlurilor de stat administrată de Banca Naţională a României, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Numărul de tranşe valorice, la rate diferite ale randamentului, nu este restricţionat.

(4) Ofertele de cumpărare necompetitive pot fi depuse de persoane fizice şi juridice, cu excepţia instituţiilor de credit, astfel cum sunt acestea definite în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, în calitate de clienţi ai dealerilor primari.

(5) în cadrul ofertei de cumpărare necompetitive se vor indica elementele cuprinse în anexa nr. 4.1 la Normele Băncii Naţionale a României nr. 2/2012, cu modificările şi completările ulterioare. Se admit oferte de cumpărare necompetitive într-o pondere de 25% din totalul valorii aferente fiecărei emisiuni anunţate. Oferta necompetitivă depusă de dealerul primar în contul unui singur client nu va putea depăşi valoarea calculată prin aplicarea ponderii anterior menţionate. Executarea acestora se va efectua la nivelul mediu ponderat al randamentului la care s-au adjudecat ofertele competitive.

(6) Fiecare tranşă a ofertei de cumpărare competitive sau necompetitive va fi de minimum 5.000 lei.

Art. 6. - Preţul şi randamentul se vor determina utilizând următoarele formule:

 

P =  (1 - d x r) / 360

Y = r/P, în care:

 

P = preţul titlului cu discont, exprimat cu patru zecimalei

d = număr de zile până la scadenţă;

r - rata discontului, exprimată cu două zecimale;

Y = randamentul, exprimat cu două zecimale.

Art. 7. - (1) Ofertele de cumpărare se transmit la Banca Naţională a României, ce acţionează în calitate de administrator al pieţei primare şi secundare a titlurilor de stat şi al sistemului de înregistrare/depozitare, în ziua licitaţiei, în intervalul orar 10,00-12,00.

(2) Şedinţa de licitaţie începe după încheierea orarului de transmitere a ofertelor de cumpărare specificat la alin. (1).

Art. 8. - Rezultatul licitaţiei se va stabili în aceeaşi zi la sediul Băncii Naţionale a României de către comisia de licitaţie constituită în acest scop şi va fi dat publicităţii.

Art. 9. - Evenimentele de plată aferente certificatelor de trezorerie cu discont se gestionează în conformitate cu Regulile Sistemului de înregistrare şi decontare a operaţiunilor cu titluri de stat - SaFIR.

Art. 10. - Dacă data la care trebuie efectuată una dintre plăţile aferente titlurilor de stat este o zi de sărbătoare sau o zi nelucrătoare, plata se va face în următoarea zi lucrătoare, fără obligarea la dobânzi moratorii. Titlurile de stat care se regăsesc în această situaţie rămân în proprietatea deţinătorului înregistrat şi nu pot fi tranzacţionate.

Art. 11. - Regimul fiscal al titlurilor de stat prevăzute la art. 1 este reglementat de legislaţia în vigoare.

 

ANEXA Nr. 2

 

PROSPECT DE EMISIUNE

a obligaţiunilor de stat de tip benchmark lansate în luna decembrie 2015

 

Art. 1. - În vederea finanţării deficitului bugetului de stat şi obligaţiuni de stat de tip benchmark cu scadenţă la 3, 5, 7 şi refinanţării datoriei publice în luna decembrie 2015, Ministerul 10 ani şi organizarea de sesiuni suplimentare de oferte Finanţelor Publice anunţă redeschiderea emisiunilor de necompetitive (SSON), astfel:

 

Codul ISIN*)

Data licitaţiei

Data SSON

Data emisiunii

Data scadenţei

Maturitate

Nr. de ani

Maturitate reziduală Nr. de ani

Rata cuponului

%

Dobânda acumulată

- lei/titlu -

Valoarea nominală a licitaţiei de referinţă

- lei -

Valoarea nominală SSON

- lei -

R01418DBN040

3.12.2015

4.12.2015

7.12.2015

17.01.2018

3

2,12

3,25

144,25

600.000.000

90.000.000

RO1425DBN029

7.12.2015

8.12.2015

9.12.2015

24.02.2025

10

9,22

4,75

187,40

200.000.000

30.000.000

RO1522DBN056

10.12.2015

11.12.2015

14.12.2015

19.12.2022

7

7,02

3,50

172,60

300.000.000

45.000.000

R01521DBNQ41

14.12.2015

15.12.2015

16.12.2015

22.03.2021

5

5,27

3,25

119,43

500.000.000

75.000.000

RO1519DBN037

21.12.2015

22.12.2015

23.12.2015

29.04.2019

3

3,35

2,50

81,28

600.000.000

90.000.000


*) În conformitate cu prevederile Ordinului ministrului economiei şi finanţelor nr. 2.231/2008 privind titlurile de stat ce urmează a fi tranzacţionate şi pe piaţa reglementată administrată de Societatea Comercială “Bursa de Valori Bucureşti” - S.A., aceste serii se tranzacţionează simultan pe piaţa secundară administrata de Banca Naţională a României şi pe piaţa reglementată administrată de Societatea Comercială “Bursa de Valori Bucureşti” - S.A.

 

Art. 2. - Valorile nominale totale ale emisiunilor de obligaţiuni de stat de tip benchmark pot fi majorate prin redeschideri ulterioare ale acestora.

Art. 3. - Valoarea nominală individuală a unei obligaţiuni de stat de tip benchmark emise înainte de data de 1 octombrie 2013 este de 10.000 lei, ulterior acestei date valoarea nominală individuală a noilor obligaţiuni de stat de tip benchmark este de 5.000 lei.

Art. 4. - (1) Pentru obligaţiunile de stat de tip benchmark redeschise, specificate la art. 1, dobânda (cuponul) se plăteşte la datele specificate în prospectele de emisiune aferente, după cum urmează:

 

ISIN

Ordinul privind prospectul de emisiune aferent emisiunii iniţiale

Luna lansării

R01418DBN040

1.344/02.10.2014

Octombrie 2014

RO1425DBN029

855/27.06.2014

Iulie 2014

RO1522DBN056

1.415/29.10.2015

Noiembrie 2015

RO1521DBN041

1.204/01.10.2015

Octombrie 2015

RO1519DBN037

1.004/28.08.2015

Septembrie 2015

 

(2) Dobânda se determină conform formulei:

D = VN* r/frecvenţa anuală a cuponului (1),

în care:

D = dobânda (cupon);

VN = valoarea nominală;

r = rata cuponului.

(3) Pentru licitaţiile de referinţă, metoda de vânzare este licitaţia care va avea loc la datele menţionate în tabelul de la art. 1, iar adjudecarea se va efectua după metoda cu preţ multiplu. Cotaţia de preţ va fi exprimată sub formă procentuală, cu patru zecimale.

(4) Pentru SSON, metoda de vânzare este subscripţia, care va avea loc la datele menţionate în tabelul de la art. 1, preţul de vânzare fiind preţul mediii de adjudecare stabilit în licitaţia de referinţă.

Art. 5. - (1) La licitaţia de referinţă, obligaţiunile de stat de tip benchmark pot fi cumpărate de către dealerii primari, care vor transmite oferte atât în cont propriu, cât şi în contul clienţilor, persoane fizice şi juridice.

(2) în cadrul SSON, obligaţiunile de stat de tip benchmark pot fi cumpărate exclusiv de dealerii primari, care vor transmite oferte în nume şi cont propriu.

Art. 6. - La licitaţia de referinţă:

1. Ofertele de cumpărare sunt competitive şi necompetitive.

2. În cadrul ofertei de cumpărare competitive se vor indica elementele cuprinse în anexa nr. 5.3 la Normele Băncii Naţionale a României nr. 2/2012 în aplicarea Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 11/2012 privind piaţa primară a titlurilor de stat administrată de Banca Naţională a României, cu modificările şi completările ulterioare.

3. Numărul cotaţiilor de preţ nu este restricţionat.

4. Ofertele de cumpărare necompetitive pot fi depuse de persoane fizice şi juridice, cu excepţia instituţiilor de credit, aşa cum sunt acestea definite în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, în calitate de clienţi ai dealerilor primari.

5. În cadrul ofertei de cumpărare necompetitive se vor indica elementele cuprinse în anexa nr. 4.2 la Normele Băncii Naţionale a României nr. 2/2012, cu modificările şi completările ulterioare. Se admit oferte de cumpărare necompetitive într-o pondere de 25% din totalul valorii nominale totale a licitaţiei de referinţă aferente fiecărei emisiuni anunţate. Oferta necompetitivă depusă de dealerul primar în contul unui singur client nu va putea depăşi valoarea calculată prin aplicarea ponderii anterior menţionate. Executarea acestora se va efectua la nivelul mediu ponderat al preţului la care s-au adjudecat ofertele competitive.

6. Fiecare tranşă a ofertei de cumpărare competitive sau necompetitive va avea o valoare minimă egală cu valoarea nominală unitară aferentă fiecărui instrument emis.

Art. 7. - Pentru SSON:

1. Ofertele de cumpărare sunt necompetitive.

2. Ofertele de cumpărare necompetitive pot fi depuse exclusiv de dealerii primari, conform prevederilor din secţiunea a 2-a “Sesiunea de oferte necompetitive adresată dealerilor primari” a cap. III “Plasarea titlurilor de stat pe piaţa primară” din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 11/2012 privind piaţa primară a titlurilor de stat administrată de Banca Naţională a României.

3. În cadrul ofertei de cumpărare necompetitive se vor indica elementele cuprinse în anexa nr. 4.3 la Normele Băncii Naţionale a României nr. 2/2012, cu modificările şi completările ulterioare.

4. Valoarea minimă a ofertei necompetitive transmise în cadrul SSON va fi egală cu valoarea nominală unitară aferentă fiecărui instrument emis, plafonul maxim fiind, după caz, cel prevăzut la art. 24 din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 11/2012.

Art. 8. - (1) Ofertele de cumpărare se transmit la Banca Naţională a României, ce acţionează în calitate de administrator al pieţei primare şi secundare a titlurilor de stat şi al sistemului de înregistrare/depozitare, în ziua licitaţiei de referinţă, în intervalul orar 10,00-12,00, respectiv în ziua SSON în intervalul orar 10,00-11,00.

(2) Şedinţa de licitaţie începe după încheierea orarului de transmitere a ofertelor de cumpărare specificat la alin. (1).

Art. 9. - Rezultatele licitaţiei de referinţă/SSON se vor stabili în ziua desfăşurării, la sediul Băncii Naţionale a României, de către comisia de licitaţie constituită în acest scop şi vor fi date publicităţii.

Art. 10. - Evenimentele de plată aferente obligaţiunilor de stat de tip benchmark se gestionează în conformitate cu Regulile Sistemului de depozitare şi decontare a Instrumentelor Financiare - SaFIR.

Art. 11. - Dacă data la care trebuie efectuată una dintre plăţile aferente titlurilor de stat este o zi de sărbătoare sau o zi nelucrătoare, plata se va face în următoarea zi lucrătoare, fără obligarea la dobânzi moratorii. Titlurile de stat care se regăsesc în această situaţie rămân în proprietatea deţinătorului înregistrat şi nu pot fi tranzacţionate.

Art. 12. - Regimul fiscal al titlurilor de stat prevăzute la art. 1 este reglementat de legislaţia în vigoare.

MINISTERUL JUSTIŢIEI

 

ORDIN

pentru modificarea Regulamentului de ordine interioară al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.643/C/2015

 

Având în vedere propunerile procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie transmise prin Adresa nr. 3.564/C/1.384/VI-2/2015 privind modificarea unor prevederi ale Ordinului ministrului justiţiei nr. 1.643/C/2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, cu modificările ulterioare,

luând în considerare Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.103 din 27 octombrie 2015 prin care au fost avizate favorabil propunerile de modificare a Regulamentului de ordine interioară al Direcţiei Naţionale Anticorupţie,

în conformitate cu dispoziţiile art. 9 şi 13 din Hotărârea Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul dispoziţiilor art. 140 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul justiţiei emite următorul ordin:

Art. I. - Regulamentul de ordine interioară al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.643/C/2015, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 21 mai 2015, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

- La articolul 4 alineatul (2), litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,c) Secţia judiciară penală:

- Serviciul de reprezentare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie I;

- Serviciul de reprezentare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie II;

- Serviciul de reprezentare la alte instanţe;”.

Art. II. - Direcţia Naţională Anticorupţie va duce la îndeplinire dispoziţiile prezentului ordin.

Art. III. - (1) Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) La data intrării în vigoare, orice alte dispoziţii contrare se abrogă.

 

Ministrul justiţiei,

Raluca Alexandra Prună

 

Bucureşti, 24 noiembrie 2015.

Nr. 3.988/C.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.