MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 605/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 605         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 11 august 2015

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 475 din 16 iunie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi ale art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice

 

Decizia nr. 490 din 23 iunie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), (2) şi (6), art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, ale anexelor nr. 2 şi nr. 3b la Legea nr. 63/2011, precum şi ale Legii nr. 63/2011 în ansamblu

 

Decizia nr. 493 din 23 iunie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Decizia nr. 499 din 24 iunie 2015 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Hotărârii Senatului nr. 42/2015 privind respingerea cererii de încuviinţare a reţinerii şi arestării preventive a domnului senator Şova Dan-Coman

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

            626. - Hotărâre pentru aprobarea strategiei de privatizare a unei cote din participaţia deţinută de statul român la Societatea Rompetrol Rafinare” - S.A. Constanţa

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

            4.074. - Ordin al ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice pentru aprobarea Listei nominale a beneficiarilor Legii nr. 269/2004 privind acordarea unui ajutor financiar în vederea stimulării achiziţionării de calculatoare, pentru anul 2015

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

81. - Decizie privind desemnarea organismelor de gestiune colectivă Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi - ARAIEX, Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM şi Uniunea Naţională a Artiştilor din România - UNART drept colectori ai remuneraţiilor datorate artiştilor interpreţi sau executanţi pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune, în limita repertoriilor gestionate

 

Rectificări la:

 - Hotărârea Guvernului nr. 582/2015

 

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 475

din 16 iunie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi ale art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel-Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi ale art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepţie ridicată de Vlad Ţari în Dosarul nr. 5.406/2/CAF/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 469D/2015.

2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 9 iunie 2015, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronie, şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având în vedere cererea formulată de autorul excepţiei de amânare a pronunţării în vederea depunerii de note scrise la dosar, Curtea a amânat pronunţarea la data de 16 iunie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin încheierea din 5 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 5.406/2/CAF/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru Instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi ale art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepţia a fost ridicată de Vlad Ţari cu prilejul soluţionării unui litigiu privind magistraţi”.

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, coroborat cu ultima teză din art. II art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, respectiv ultima teză din art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, contravin prevederilor art. 41, art. 53 şt art. 16 din Constituţie, dar şi prevederilor art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în mod concret, critica vizează sintagma “fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare”, autorul considerând că neacordarea acestui salariu cu prilejul avansării într-o nouă gradaţie aferentă tranşei de vechime în muncă îl plasează într-o situaţie discriminatorie în raport cu persoanele care, anterior anului 2012, au beneficiat de acest salariu cu prilejul avansării în aceeaşi gradaţie, astfel că au obţinut un cuantum al salariului mai mare.

5. În susţinerea celor arătate, invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 872 şi nr. 874 din 25 iunie 2010 şi Decizia nr. 457 din 7 noiembrie 2013, în care s-a subliniat obligaţia ca legiuitorul să revină la nivelul salarial avut înainte de diminuarea salariilor ca urmare a adoptării Legii nr. 118/2010. De asemenea, aminteşte Decizia nr. 244 din 29 aprilie 2014, în care Curtea Constituţională a statuat că, deşi autorităţile au dreptul de a dispune cu privire ia acordarea drepturilor băneşti pretinse de autorii excepţiei de neconstituţionalitate, restrângerea ori suspendarea acestor drepturi şi în viitor, în condiţiile în care textele de lege care le prevăd nu au fost abrogate, ar putea justifica întrebarea dacă aceste drepturi mai există şi dacă nu cumva textele de lege care le prevăd au fost în fapt lipsite de eficienţă.

6. În sfârşit, arată că restrângerea dreptului la salariu nu se mai justifică în prezent, de vreme ce condiţiile economice care au justificat adoptarea acestor măsuri s-au modificat.

7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal arată că excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă, iar exprimarea opiniei sale cu privire la aceasta, potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu este obligatorie.

8. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Ministerului Justiţiei transmis la dosar, concluziile procurorului, concluziile scrise ale autorului excepţiei depuse la dosar, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. II art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, şi aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011. De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, şi aprobată prin Legea nr. 36/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 8 aprilie 2014 Totodată, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, şi aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 21 martie 2014. Textele de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. II art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010: “În anul 2012, avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit ia art. 10 alin. (5) din legea sus-menţionată, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare

- Art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012: “Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, şi ale art. 1 alin. (4) şi (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) şi (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) şi art. 13 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011. se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013.”

- Art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013: “În anul 2014, avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul prevăzut la art. 10 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, fără acordarea salariului aferent clasei de salarizare prevăzut în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, după caz.

12. Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 referitor la dreptul la muncă şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. De asemenea, invocă încălcarea prevederilor art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul de proprietate privată.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, s-a instituit un nou sistem unitar de salarizare pentru persoanele din sectorul bugetar. Deşi s-a prevăzut reîncadrarea personalului bugetar pe noi funcţii, gradaţii şi grade, precum şi în raport cu vechimea avută, art. 7 alin. (2) din această lege a stabilit că realizarea trecerii la noul sistem de salarizare se va face etapizat, astfel încât, în perioada de implementare, nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficia. În acest scop, prin art. 30 alin. (5) din aceeaşi lege s-a prevăzut că, “În anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009

14. Urmare a crizei economice traversate de România, prin art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, drepturile salariale ale personalului bugetar au fost diminuate cu 25%, începând cu data de 1 iulie 2010. Potrivit art. 16 alin. (1) din aceeaşi lege, această măsură urma să se aplice până la 31 decembrie 2010.

15. Începând cu 1 ianuarie 2011, a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, care a abrogat Legea-cadru nr. 330/2009. Această lege a prevăzut, de asemenea, reîncadrarea personalului pe clase de salarizare, pe noi funcţii, gradaţii şi grade. Deşi reîncadrarea personalului bugetar potrivit Legii-cadru nr. 284/2010 s-a făcut începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, a stabilit, în mod derogator, că în anul 2011 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în Legea-cadru nr. 284/2010, art. 1 din Legea nr. 285/2010 prevăzând însă majorarea cuantumului brut al drepturilor salariate cu 15%, raportat la cuantumul avut în luna octombrie 2010. În mod corespunzător, art. 6 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 a prevăzut că, în anul 2011, avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din Legea-cadru, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010, fără a se acorda însă salariul corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare

16. Prin Legea nr. 283/2011 s-a prevăzut introducerea în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 a art. II art. 1 care a prevăzut că, în anul 2012, cuantumul brut ai drepturilor salariate se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fondurile publice pentru luna decembrie 2011. De asemenea, art. II art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 a prevăzut, pentru anul 2012, dispoziţii identice celor ale art. 6 alin. (1) din Legea nr. 285/2010. Art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 a prelungit aplicarea dispoziţiilor art. li art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 şi pentru anul 2013, în timp ce art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 a prevăzut aceleaşi dispoziţii pentru anul 2014.

17. Autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile de lege criticate instituie o diferenţă de tratament juridic nejustificată între persoanele care au fost avansate într-o gradaţie anterior anului 2012 şi persoanele care au fost avansate ulterior acestei date şi susţine că această diferenţă de tratament este determinată de sintagma “fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare”, conţinută de textele de lege supuse analizei de constituţionalitate.

18. Având în vedere atât critica de neconstituţionalitate, cât şi evoluţia legislativă în domeniul salarizării, Curtea constată că autorul excepţiei porneşte de la o premisă falsă, anume că diferenţele de salarizare apărute între el şi colegii săi ca urmare a avansării într-o nouă gradaţie sunt determinate de faptul că, în anul 2012 şi ulterior, cu prilejul avansării, nu a fost acordat salariul aferent clasei de salarizare prevăzut în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010. Or, Curtea observă că şi anterior anului 2012 a existat acelaşi regim juridic, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 285/2010. Raţiunea neacordării salariului aferent clasei de salarizare prevăzut în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 în anul 2011 şi în anii ce au urmat a fost aceea de a preveni afectarea drepturilor salariale ale unor categorii de personal care ar fi rezultat din aplicarea dispoziţiilor acestei legi şi necesităţii de a se circumscrie celor statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.658 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011, cu privire la dispoziţiile Legii-cadru nr. 284/2010, în sensul că există o obligaţie pozitivă în sarcina legiuitorului ca, în momentul aplicării prezentei legi în privinţa determinării valorii salariului/soldei/indemnizaţiei brute, indiferent de coeficientul de ierarhizare aplicabil diverselor categorii de personal plătit din fonduri publice, salariul/solda/indemnizaţia brută a acestora să fie la un nivel cel puţin aplicabil egal lunii iunie 2010.” Astfel, pentru ca la momentul aplicării prezentei legi în privinţa determinării valorii salariului/soldei/indemnizaţiei brute acestea din urmă să nu cunoască o scădere sub nivelul din iunie 2010, legiuitorul trebuie să stabilească o valoare de referinţă adecvată, superioară celei prevăzute în momentul de faţă prin art. 10 alin. (4) din lege.”

19. Prin urmare, diferenţele de salarizare apărute sunt rezultatul schimbărilor legislative care au intervenit de-a lungul timpului în această materie, în special între legislaţia anterioară anului 2010 şi cea ulterioară acestui an, iar nu ca urmare a neacordării în anii 2012, 2013 şi 2014 a salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent clasei de salarizare prevăzut de Legea-cadru nr. 284/2010.

20. Cu privire la aceste diferenţe de tratament juridic, Curtea, prin Decizia nr. 669 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, ori Decizia nr. 29 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României. Partea I, nr. 240 din 3 aprilie 2014, a reţinutei avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în mutică şi calculul indemnizaţiilor potrivit acestor gradaţii se face potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislaţiei aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câştigate. De asemenea, Curtea a subliniat faptul că legiuitorul poate interveni oricând, din raţiuni ce ţin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor criterii de avansare şi a unor metodologii de calcul al indemnizaţiilor obţinute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având acelaşi obiect, pe care le abrogă.

21. Cât priveşte invocarea de către autorul excepţiei a considerentelor deciziilor nr. 872 şi nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, şi ale Deciziei nr. 457 din 7 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 771 din 10 decembrie 2013, Curtea reţine că instanţa de contencios constituţional s-a referit la obligaţia legiuitorului de a reveni la cuantumul salariilor avut anterior aplicării dispoziţiilor Legii nr. 118/2010, şi nu la obligaţia de a reveni la cuantumul care ar fi rezultat din aplicarea dispoziţiilor Legii-cadru nr. 284/2010, act normativ la care fac trimitere dispoziţiile de lege criticate atunci când se referă la “salariul corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare. “

22. În sfârşit, în ceea ce priveşte critica referitoare la restrângerea continuă a exerciţiului dreptului la salariu, ceea ce ar pune în discuţie respectarea acestui drept, aşa cum susţine autorul excepţiei, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 244 din 29 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 25 iunie 2014, Curtea reţine că, din perspectiva celor reţinute prin Decizia nr. 1.658 din 28 decembrie 2010, neaplicarea pentru mai mulţi ani consecutivi a dispoziţiilor Legii-cadru nr. 284/2010 nu poate fi privită ca o restrângere a dreptului la salariu contrară art. 53 din Constituţie, ci, din contră, ca o măsură ce împiedică diminuarea salariilor sub nivelul din iunie 2010.

23. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vlad Ţari în Dosarul nr. 5.406/2/CAF/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII l-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. II art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi ale art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII l-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 iunie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 490

din 23 iunie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), (2) şi (6), art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, ale anexelor nr. 2 şi nr. 3b la Legea nr. 63/2011,

precum şi ale Legii nr. 63/2011 în ansamblu

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani, în numele şi în calitate de reprezentant legal al membrilor săi de sindicat Ana Alecsa şi alţii, în Dosarul nr. 2.762/40/2014 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 50D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3. Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 51D/2015-56D/2015 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), (2) şi (6), art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, precum şi a anexelor nr. 2 şi nr. 3b din Legea nr. 63/2011, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani, în numele şi în calitate de reprezentant legal al membrilor săi de sindicat Maria Achirei şi alţii, Georgeta Culiceanu şi alţii, Elena Siminiceanu şi alţii, Carmen Băetu şi alţii, Maria Bombă şi alţii, Ciceroni Costea şi alţii în dosarele nr. 2.801/40/2014, nr. 2.692/40/2014, nr. 2.707/40/2014, nr. 2.723/40/2014, nr. 2.771/40/2014 şi nr. 2.800/40/2014 ale Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă.

4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor, iar reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.

6. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 51D/2015-56D/2015 la Dosarul nr. 50D/2015, care este primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

8. Prin încheierea din 10 decembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2.762/40/2014, Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani, în numele şi în calitate de reprezentant legal al membrilor săi de sindicat Ana Alecsa şi alţii, cu ocazia soluţionării unor litigii de muncă având ca obiect despăgubiri/drepturi salariale.

9. Prin încheierile din 8 şi 10 decembrie 2014, pronunţate în dosarele nr. 2.801/40/2014, nr. 2.692/40/2014, nr. 2.707/40/2014, nr. 2.723/40/2014, nr. 2.771/40/2014 şi nr. 2.800/40/2014, Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), (2) şi (6), art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, precum şi ale anexelor nr. 2 şi nr. 3b din Legea nr. 63/2011, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani, În numele şi în calitate de reprezentant legal al membrilor săi de sindicat Maria Achirei şi alţii, Georgeta Culiceanu şi alţii, Elena Siminiceanu şi alţii, Carmen Băetu şi alţii, Maria Bombă şi alţii, Ciceroni Costea şi alţii cu ocazia soluţionării unor litigii de muncă având ca obiect despăgubiri/drepturi salariale.

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 877 din 28 iunie 2011. În acest sens, arată că, prin Legea nr. 63/2011, salariile de încadrare ale cadrelor didactice au fost micşorate, deşi, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 877/2011, reîncadrarea salariată a cadrelor didactice, începând cu data de 1 ianuarie 2010, trebuia făcută în raport cu salariile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008. astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, adică prin luarea în calcul a unui coeficient de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400 lei.

11. În acest context, precizează faptul că Guvernul a încercat, în repetate rânduri, modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 şi în anul 2009 personalului din învăţământ, prin numeroase ordonanţe de urgenţă, care au fost atacate la Curtea Constituţională pentru vicii de neconstituţionalitate. Instanţa de contencios constituţional, prin decizii succesive, a constatat neconstituţionalitatea acestora, astfel încât Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 a rămas aplicabilă astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008.

12. Potrivit considerentelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 877 din 28 iunie 2011 şi celor ale deciziilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3 din 4 aprilie 2011 şi nr. 11 din 8 octombrie 2012 (pronunţate în soluţionarea unor recursuri în interesul legii), salariile cadrelor didactice trebuiau să revină, începând cu data de 1 ianuarie 2011, la cuantumul avut în luna iunie 2010, deci la nivelul prevăzut de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008.

13. Arată că, în fapt, Legea nr. 63/2011 a readus valorile salariale ale cadrelor didactice la nivelul stabilit prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, care a fost declarată neconstituţională, ceea ce a condus la o scădere a cuantumului salariilor. În acest sens, susţine că, după pronunţarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 877 din 28 iunie 2011, Guvernul avea obligaţia să respecte prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie şi să modifice salariile prevăzute în anexele Legii nr. 63/2011, prin raportarea lor la valorile stabilite prin Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008.

14. În concluzie, autorii excepţiei susţin că dispoziţiile Legii nr. 63/2011 sunt neconstituţionale, întrucât contravin prevederilor art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, deoarece aceste dispoziţii perpetuează prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, chiar dacă introduc în locul coeficienţilor de multiplicare rezultatul înmulţirii acestora”. În opinia acesteia, soluţia constituţională pentru uniformizarea salariilor din învăţământ era raportarea valorilor la cele rezultate din prevederile Legii nr. 221/2008”.

15. Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă opinează că prevederile criticate nu contravin Constituţiei, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 575 din 4 mai 2011.

16. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1), (2) şi (6), art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea îi anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, ale anexelor nr. 2 şi nr. 3b la Legea nr. 63/2011, precum şi ale Legii nr. 63/2011 în ansamblu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011. Dispoziţiile criticate, în mod punctual, au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (1), (2) şi (6): (1) începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la 31 decembrie 2011, personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ beneficiază de drepturile de natură salariată stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege.

(2) Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ este cel prevăzut în anexele nr. 1, 2, 3a şi 3b, după caz.[...]

(6) Prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă şi contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii ori alte drepturi băneşti sau în natură care excedează prevederilor prezentei legi.”;

- Art. 2 alin. (1) şi (2): (1) încadrarea personalului prevăzut la art. 1 se face potrivit prevederilor prezentei legi.

(2) Persoanele care au salariul de încadrare între limita minimă şi maximă a tranşei de vechime pentru funcţiile didactice din învăţământul universitar, respectiv a gradului profesional sau a treptei profesionale pentru funcţiile didactice auxiliare îşi păstrează încadrarea avută dacă se situează între Urnitele prevăzute în anexele ia prezenta lege.”[...];

- Art. 6: “Orice alte dispoziţii contrare cu privire la stabilirea salariilor şi a celorlalte drepturi de natură salariată, în anul 2011, pentru personalul prevăzut la art. 1 alin. (1), se abrogă.”;

- Anexa nr. 2 are următorul titlu: “Salarii de încadrare pentru personalul didactic din învăţământul preuniversitar”, iar anexa nr. 3b, “Salarii de încadrare pentru personalul didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar”.

20. Deşi Legea nr. 63/2011 reglementează, după cum indică însuşi titlul său, salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, având aplicabilitate limitată în timp, potrivit Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii acesteia, întrucât îşi produce efecte în cauzele în cadrul cărora a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. Mai mult, Curtea reţine că aplicabilitatea Legii nr. 63/2011 a fost prelungită de legiuitor, succesiv, până la sfârşitul anului 2015.

21. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor.

22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că principala critică a autorilor excepţiei de neconstituţionalitate este aceea că salariile personalului didactic şi didactic auxiliar trebuiau să revină, începând cu data de 1 ianuarie 2011, la cuantumul (calculat pe baza coeficientului de multiplicare 1,000 de 400 lei) prevăzut de Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, publicată În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008, coroborată cu Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009. Astfel, autorii excepţiei critică noua reglementare a salarizării personalului didactic şi didactic auxiliar - Legea nr. 63/2011, prevederi cu privire la care Curtea s-a pronunţat, spre exemplu, prin Decizia nr. 623 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 13 ianuarie 2015, sau prin Decizia nr. 203* * *) din 31 martie 2015 şi prin Decizia nr. 211**) din 31 martie 2015, nepublicate la data pronunţării prezentei decizii, constatând constituţionalitatea acestora.

23. Referitor la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea a reiterat jurisprudenţa sa referitoare la dreptul autorităţii legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării, în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, şi Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficiai al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013). De asemenea, Curtea a amintit jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor săi din bugetul de stat, şi anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010. pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57. Cu privire la exigenţele referitoare la previzibilitatea normelor juridice şi protecţia aşteptărilor legitime ale cetăţenilor, Curtea a constatat că acestea nu sunt încălcate, câtă vreme Legea nr. 63/2011 a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. În plus, Curtea a reţinut că drepturile câştigate nu sunt cu nimic afectate prin reglementarea dedusă controlului de constituţionalitate.

24. De asemenea, Curtea a constatat că, în materia salarizării personalului didactic şi didactic auxiliar, a existat o situaţie juridică specifică, determinată de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare şi de practica judiciară neunitară, care a condus la un sistem de salarizare neunitar.

În acest context specific salarizării personalului didactic şi didactic auxiliar, reglementarea criticată dă expresie unei măsuri de politică bugetară, determinate de impactul financiar major asupra cheltuielilor de personal aprobate pentru anul 2011, având în vedere consecinţele modificărilor legislative şi ale soluţiilor pronunţate de instanţele judecătoreşti, urmărind să elimine inechitatea în stabilirea salariilor din sistemul naţional de învăţământ.

25. Cu privire la principiul constituţional consacrat de art. 1 alin. (5), prin Decizia nr. 575 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011, Curtea s-a pronunţat în cadrul controlului a priori de constituţionalitate asupra Legii privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ (devenită Legea nr. 63/2011), reţinând că acesta impune existenţa unei legislaţii previzibile, unitare şi coerente. De asemenea, impune limitarea posibilităţilor de modificare a normelor juridice, stabilitatea regulilor instituite prin acestea, ceea ce presupune obligaţii deopotrivă opozabile atât legiuitorului primar, cât şi celui delegat. Curtea a mai constatat că aceste exigenţe nu sunt încălcate câtă vreme legea a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii socio-profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. Această lege temporară a fost promovată în scopul de a crea premisele necesare pentru ca statul să îşi îndeplinească obligaţiile constituţionale menţionate, prin aplicarea măsurilor preconizate urmând să se asigure existenţa fondurilor necesare pentru ca întreg personalul din învăţământ să îşi poată primi drepturile cuvenite, În aceleaşi condiţii, fără discriminări. Totodată, Curtea, în acord cu jurisprudenţa instanţei de contencios european ai drepturilor omului, a subliniat distincţia dintre dreptul persoanei de a continua să primească, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum şi dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată. În acelaşi sens sunt Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 19 aprilie 2007, pronunţată în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei (paragraful 94), şi Hotărârea din 20 mai 2010, pronunţată în Cauza Lelas împotriva Croaţiei (paragraful 58).

26. Referitor la invocarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 877 din 28 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, Curtea a reţinut că, în ceea ce priveşte considerentele rezultate din Decizia Curţii Constituţionale nr. 877 din 28 iunie 2011 şi din deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3 din 4 aprilie 2011 şi nr. 11 din 8 octombrie 2012 (pronunţate în soluţionarea unor recursuri în interesul legii), acestea nu pot fi aplicate mutatis mutandis la situaţia legislativă actuală, şi anume la prevederile Legii nr. 63/2011, pentru că se referă la soluţii legislative diferite. Deciziile pronunţate în cadrul soluţionării unor recursuri în interesul legii reprezintă rezultatul unei activităţi de interpretare a legii, iar nu de legiferare, şi îşi găsesc aplicabilitatea atât timp cât norma interpretată este în vigoare.

27. Totodată, Curtea a observat că, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011, legiuitorul a reglementat prin art. 2 alin. (1) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, o majorare cu până la 10% a salariilor de bază şi a sporurilor, indemnizaţiilor şi a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care nu fac parte, potrivit legii, din salariul de bază, pentru anumite categorii de personal didactic din învăţământul preuniversitar, începând cu ianuarie 2014, iar prin art. 2 alin. (2)-(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, o majorare cu 5% a salariilor de bază şi a sporurilor, indemnizaţiilor şi a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care nu fac parte, potrivit legii, din salariul de bază al personalului didactic şi didactic auxiliar, începând cu 1 martie 2015, şi cu 5% începând cu 1 septembrie 2015.

28. În final, Curtea a subliniat că, deşi legiuitorul are dreptul, potrivit Legii fundamentale, de a reglementa salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar, iar Legea nr. 63/2011 a fost concepută ca o lege cu aplicare limitată în timp (a cărei aplicabilitate a fost prelungită succesiv până la sfârşitul anului 2015), totuşi, în activitatea sa de legiferare în această materie, trebuie să ţină seama că învăţământul constituie prioritate naţională, iar salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar trebuie să fie în acord cu rolul şi importanţa activităţii prestate.

29. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

30. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani, în numele şi în calitate de reprezentant legal al membrilor săi de sindicat Ana Alecsa şi alţii, Maria Achirei şi alţii, Georgeta Culiceanu şi alţii, Elena Siminiceanu şi alţii. Carmen Băetu şi alţii, Maria Bombă şi alţii, Ciceroni Costea şi alţii în dosarele nr. 2.762/40/2014, nr. 2.801/40/2014. nr. 2.692/40/2014, nr. 2.707/40/2014, nr. 2.723/40/2014, nr. 2.771/40/2014 şi nr. 2.800/40/2014 ale Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (1), (2) şi (6), art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, ale anexelor nr. 2 şi nr. 3b la Legea nr. 63/2011, precum şi ale Legii nr. 63/2011 în ansamblu sunt constituţionale în raport cu criticii© formulate.

Definitivă şi general obligatorie,

Decizia se comunică Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I,

Pronunţată în şedinţa din data de 23 iunie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţă Cochinţu


*) Decizia nr. 203 din 31 martie 2015 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 15 iunie 2015.

*) Decizia nr. 211 din 31 martie 2015 a fost publicată ta Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 11 iunie 2015.

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 493

din 23 iunie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România - teza potrivit căreia această lege se aplică şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor, excepţie ridicată de Ileana Angela Colorian (fostă Rizescu), Radu Andrei Ionescu, Star» Rizescu, Şerban Rizescu şi Irina Rosseti (fostă Rizescu) în Dosarul nr. 616/3/2001 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 187D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru Ileana Angela Colorian (fostă Rizescu), Stan Rizescu, Şerban Rizescu şi Irina Rosseti (fostă Rizescu), avocat Livia Cinteză, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, precum şi domnul Stan Rizescu personal, pentru Radu Andrei Ionescu se prezintă avocat Cătălina Dicu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, iar pentru partea Grand Plaza Hotel” - S.A. din Bucureşti, avocat Gabriela Elena Petcu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Se constată lipsa celorlalte părţi.

3. Procedura de citare este legal îndeplinită.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentanţilor autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, iar doamna avocat Cătălina Dicu solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată. Apreciază că prevederile art. 4 teza a două din Legea nr. 165/2013 care permit aplicarea acestui act normativ tuturor cauzelor aflate în curs de judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti fără niciun fel de distincţie, inclusiv contestaţiilor formulate împotriva hotărârilor şi dispoziţiilor emise în temeiul Legii nr. 10/2001, sunt neconstituţionale, sens în care arată că în cauza de faţă sunt valabile aceleaşi raţiuni care au fost reţinute în Decizia Curţii Constituţionale nr. 88 din 27 februarie 2014. Consideră că dispoziţiile criticate sunt contrare art. 15 alin. (2), art. 21, art. 24 şi art. 16 alin. (1) din Constituţie şi arată că norma juridică trebuie cunoscută şi înţeleasă şi să ofere securitate juridică, previzibilitate şi să nu retroactiveze. În acest context precizează că, în cauza de faţă, se încalcă principiul previzibilităţii, securităţii juridice şi neretroactivităţii legii, întrucât este vorba de o contestaţie care a fost introdusă împotriva unei hotărâri care a fost emisă şi, ca atare, are valoarea unei căi de atac. Astfel, susţine că este normal să se aplice norma juridică în vigoare la data la care s-a adoptat respectiva hotărâre sau dispoziţie, iar nu un act normativ care a fost adoptat ulterior, astfel cum sunt dispoziţiile criticate, care permit aplicarea Legii nr. 165/2013 [respectiv a prevederilor art. 1, art. 4, art. 16 şi art. 50 lit. b) care se referă la compensarea prin puncte] şi în cazul acestor contestaţii, situaţie care se regăseşte şi în speţa de faţă, contestaţia fiind introdusă încă din anul 2001. În continuare prezintă situaţia particulară a evoluţiei procesuale a cauzei, astfel cum este precizată în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate. În concluzie, solicită Curţii ca, în măsura în care dispoziţiile criticate dau posibilitatea ca Legea nr. 165/2013 să fie aplicabilă şi contestaţiilor introduse împotriva hotărârilor emise în temeiul Legii nr. 10/2001, să considere că acestea sunt neconstituţionale.

5. În continuare, doamna avocat Livia Cinteză, susţinând cele prezentate anterior, arată că s-a ajuns în această situaţie ca urmarea disjungerii cauzei, astfel că o parte din dosar/proces a fost judecat după imperiul unei legislaţii, iar cealaltă parte, sub imperiul unei legislaţii diferite. Cu privire la importanţa principiului neretroactivităţii, menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie şi arată că acesta trebuie respectat atât de judecătorul care aplică legea, cât şi de legiuitor.

6. Domnul Stan Rizescu, în calitate de autor al excepţiei de neconstituţionalitate, având cuvântul, precizează că nu are nimic de adăugat la cele expuse de apărătorul ales.

7. Reprezentantul Grand Piaza Hotel” - S.A. din Bucureşti, doamna avocat Gabriela Elena Petcu, menţionează că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în faţa instanţei de judecată în raport cu prevederile constituţionale ale art. 15, art. 21 şi art. 24, iar în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, acestea se regăsesc în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, arată că nu se pune problema retroactivităţii, întrucât dispoziţiile criticate privesc situaţii în curs de constituire, efectele viitoare ale acestor situaţii neconsumate, nefinalizate referindu-se la cauze care se află în curs de judecare pe rolul instanţelor de judecată. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 21 şi art. 24 din Constituţie, consideră că nu este încălcat dreptul la apărare şi liberul acces la justiţie, întrucât dispoziţiile criticate nu introduc niciun impediment în exercitarea acestor drepturi. În final, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi menţionează că nu sunt încălcate dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

9. Prin încheierea din 20 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 616/3/2001, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România - teza potrivit căreia această lege se aplică şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor, excepţie ridicată de Ileana Angela Colorian (fostă Rizescu), Radu Andrei Ionescu, Stan Rizescu, Şerban Rizescu şi Irina Rosseti (fostă Rizescu) cu ocazia soluţionării recursurilor declarate împotriva sentinţei civile pronunţate de Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile criticate sunt contrare art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21 şi art. 24 din Constituţie, precum şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, prevederile criticate, respectiv teza potrivit căreia “dispoziţiile prezentei legi se aplică cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor”, sunt neconstituţionale atunci când aceste cauze reprezintă contestaţii formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 împotriva dispoziţiilor sau deciziilor emise, cauze care erau pe rolul instanţelor de judecată la data la care a fost adoptată Legea nr. 165/2013. Totodată, se arată că textele de lege criticate se aplică şi proceselor în curs, fără nicio distincţie, ceea ce duce la încălcarea principiilor fundamentale prevăzute de dispoziţiile constituţionale şi convenţionale menţionate.

11. În susţinerea celor mai sus arătate, autorii excepţiei de neconstituţionalitate invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, precum şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului în ceea ce priveşte principiul securităţii juridice, previzibilitatea şi neretroactivitatea legii.

12. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă opinează în sensul că prevederile criticate nu contravin principiului neretroactivităţii legii în măsura în care vizează cauze aflate pe rolul instanţelor şi care privesc contestaţii introduse împotriva unor decizii/dispoziţii emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Aplicarea imediată a legii noi, în privinţa unor efecte juridice consumate, poate da naştere unei încălcări a dispoziţiilor constituţionale referitoare la principiul neretroactivităţii legii civile, însă, în măsura în care legea nouă intervine în cazul unei situaţii juridice cu caracter de continuitate, constitutivă de facta pendentia, nu se poate reţine încălcarea acestui principiu. Or, în cauză este vorba de natura măsurii reparatorii cuvenite, iar sub acest aspect se arată că Legea nr. 10/2001 nu prevedea decât că acestea pot consta în compensarea cu alte bunuri sau despăgubiri care vor fi acordate în condiţiile legii speciale, care urma să fie adoptată.

13. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 şi art. 24, apreciază că aceasta nu poate fi reţinută, întreaga motivare tinzând spre ideea aplicării retroactive a legii. De altfel, accesul la justiţie şi dreptul la apărare, în elementele lor, nu sunt vizate de textul art. 4 din Legea nr. 165/2013, neaducând limitări sau circumstanţieri acestor drepturi recunoscute constituţional.

14. În ceea ce priveşte menţionarea celorlalte prevederi constituţionale în susţinerea excepţiei, referirea la acestea le consideră aspecte invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate.

15. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

16. Avocatul Poporului arată că punctul de vedere transmis şi reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 177 din 1 aprilie 2014 şi nr. 724 din 16 decembrie 2014 este în sensul că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, sunt neconstituţionale. Totodată, menţionează că, în prezenta cauză, autorii fac referire la art. 4 teza a două din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, fapt ce determină incidenţa Deciziei nr. 177 din 1 aprilie 2014.

17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, susţinerile părţilor prezente, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România - teza potrivit căreia această lege se aplică şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, obiect al excepţiilor de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 4 teza a două din Legea nr. 165/2013, care au următorul cuprins: “Dispoziţiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor (.. .) la data intrării în vigoare a prezentei legi.

20. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) - “Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile”, art. 21 - Accesul liber la justiţie şi art. 24 - Dreptul la apărare. De asemenea, este invocat art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, în notele scrise sunt menţionate şi dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5) - “În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.”, art. 16 alin. (1)-”Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului.

21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două din Legea nr. 165/2013 este inadmisibilă, întrucât autoarea excepţiei de neconstituţionalitate invocă neconstituţionalitatea acestor dispoziţii legale fără, însă, a indica şi prevederile legale cuprinse în acest act normativ incidente în soluţionarea litigiului aflat pe rolul instanţei de judecată, în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate. Or, Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat că, având în vedere existenţa unor proceduri diferite de restituire, în cadrul cărora pot fi incidente atât dispoziţii cu caracter procedural, cât şi dispoziţii cu caracter substanţial, cuprinse în Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, analiza constituţionalităţii prevederilor art. 4 teza a două cuprinsă în acest act normativ, potrivit cărora “Dispoziţiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi”, nu poate fi disociată de indicarea expresă a prevederilor legale cuprinse în acest act normativ incidente în soluţionarea litigiului aflat pe rolul instanţei de judecată, în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate (a se vedea, în acest, spre exemplu Decizia nr. 177 din 1 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 23 iunie 2014).

22. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ileana Angela Colorian (fostă Rizescu), Radu Andrei Ionescu, Stan Rizescu, Şerban Rizescu şi Irina Rosseti (fostă Rizescu) în Dosarul nr. 616/3/2001 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 23 iunie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 499

din 24 iunie 2015

referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Hotărârii Senatului nr. 42/2015 privind respingerea cererii de încuviinţare a reţinerii şi arestării preventive a domnului senator Şova Dan-Coman

 

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-şef

 

1. Pe rol se află soluţionarea sesizării de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Hotărârii Senatului nr. 42/2015 privind respingerea cererii de încuviinţare a reţinerii şi arestării preventive a domnului senator Şova Dan-Coman, sesizare formulată de un număr de 36 de senatori.

2. Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 3.391 din 8 iunie 2015 şi formează obiectul Dosarului nr. 1.037L/2/2015.

3. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate se arată că, în urma pronunţării deciziilor Curţii Constituţionale nr. 261 din 8 aprilie 2015 şi nr. 341 din 6 mai 2015, Biroul permanent al Senatului, în şedinţa din 26 mai 2015, a hotărât transmiterea la Comisia juridică de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 341 din 6 mai 2015 pentru formularea unui punct de vedere. Membrii acestei comisii, în şedinţa din 27 mai 2015, au supus votului două propuneri formulate în cadrul dezbaterilor. Prima dintre aceste propuneri a vizat adoptarea de către Plenul Senatului a unei hotărâri, cu votul majorităţii senatorilor prezenţi, din care să reiasă rezultatul votului secret, cu bile, dat în şedinţa Plenului Senatului din 25 mai 2015, respectiv o hotărâre de încuviinţare a cererii de reţinere şi arestare preventivă a senatorului Şova Dan-Coman. A două propunere a vizat reluarea întregii proceduri pentru încuviinţarea cererii menţionate. Niciuna dintre cele două propuneri nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru formularea unui punct de vedere. În aceste condiţii, Biroul permanent al Senatului, în şedinţa din 27 mai 2015, a hotărât să solicite Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări să redacteze un proiect de hotărâre a Senatului ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 341 din 6 mai 2015, deşi aceasta nu ar fi fost competentă în acest sens.

4. În data de 2 iunie 2015, pe ordinea de zi a Plenului Senatului a fost înscrisă pentru a fi supusă Sa vot Cererea ministrului justiţiei nr. 2/22716/13.03.2015, la solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, în vederea încuviinţării reţinerii şi arestării preventive a domnului senator Şova Dan-Coman, formulată în Dosarul nr. 122/P/2012”. Se apreciază că Senatul, în mod abuziv, a recurs la soluţia supunerii aceleiaşi cereri a ministrului justiţiei la un nou vot şi că, atât timp cât votul dat în şedinţa Plenului Senatului din 25 martie 2015 asupra cererii în discuţie nu a fost contestat conform art. 138 din Regulamentul Senatului, Senatul, pe baza procesului-verbal în care au fost consemnate voturile de la data anterior referită, trebuia, prin reevaluarea votului, să redacteze, în conformitate cu art. 76 alin. (2) din Constituţie, o hotărâre prin care să admită solicitarea parchetului”.

5. Se arată că singurul vot valabil a fost cel dat în data de 25 martie 2015, iar prin încălcarea art. 138 din Regulamentul Senatului s-a creat, în mod nejustificat, o situaţie favorabilă senatorului Şova Dan-Coman, contrar art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Or, în concret, Senatul avea obligaţia de a lua act de punerea de acord a hotărârii date de Senat în data de 25 martie 2015 cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 341 din 6 mai 2015 în sensul înlocuirii temeiului legal în baza căruia s-a emis hotărârea constatată a fi neconstituţională şi, implicit, a admiterii cererii de încuviinţare a cererii antereferite, Adoptându-se o nouă hotărâre, în lipsa unei noi cereri formulate, s-a încălcat obligaţia constituţională de a pune de acord hotărârea neconstituţională cu Decizia nr. 341 din 6 mai 2015 şi a fost schimbată în fapt şi în drept voinţa Senatului legal exprimată în Plenul său în data de 25 martie 2015, dată la care, prin votul exprimat, s-a aprobat cererea de încuviinţare a reţineri şi arestării senatorului Şova Dan-Coman.

6. În conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedintelui Senatului pentru a comunica punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului.

7. Preşedintele Senatului a transmis Curţii Constituţionale, cu Adresa nr. XXXV/2.699 din 16 iunie 2015, punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului, prin care se arată că sesizarea de neconstituţionalitate formulată este neîntemeiată.

8. În esenţă, se arată că Hotărârea Senatului nr. 32/2015 a fost adoptată în temeiul unor reglementări normative care la acea dată se bucurau de prezumţia relativă de constituţionalitate, iar dacă Senatul, la data adoptării hotărârii, respectiv 25 martie 2015, ar fi aplicat direct dispoziţiile art. 76 alin. (2) din Constituţie, ar fi exercitat un control de constituţionalitate, negând rolul şi funcţiile Curţii Constituţionale. Ulterior, în temeiul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 341 din 6 mai 2015, Senatul a repus pe ordinea de zi cererea ministrului justiţiei, adoptând, pe data de 2 iunie 2015, Hotărârea nr. 42/2015, în conformitate cu art. 76 alin. (2) din Constituţie. Reinterpretarea rezultatului votului exprimat în data de 25 martie 2015 nu are suport constituţional, neputându-se aplica o normă juridică nouă la o situaţie anterioară. Se mai arată că reluarea procedurii de vot cu privire ia cererea ministrului justiţiei ţine de puterea suverană a Senatului de a soluţiona o problemă de competenţa sa, iar cele învederate de autorii sesizării reprezintă mai degrabă o dispută politică internă în cadrul Parlamentului, şi nu o problemă de constituţionalitate.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. I) din Constituţie şi ale art. 1, 10 şi 27 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate.

10. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie Hotărârea Senatului nr. 42/2015 privind respingerea cererii de încuviinţare a reţinerii şi arestării preventive a domnului senator Şova Dan-Coman, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 2 iunie 2015, care are următorul cuprins:

“Articol unic. - Senatul nu încuviinţează reţinerea şi arestarea preventivă a domnului senator Şova Dan-Coman în Dosarul nr. 122/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi, în consecinţă, respinge cererea ministrului justiţiei, transmisă Senatului cu Adresa nr. 2/22.716 din 13 martie 2015.”

11. Textele constituţionale invocate în susţinerea sesizării de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 1 alin (5) în componenta sa referitoare la respectarea Constituţiei şi a supremaţiei sale, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi art. 76 alin. (2) cu privire la adoptarea hotărârilor parlamentare.

12. Examinând sesizarea de neconstituţionalitate formulată, Curtea reţine că Cererea ministrului justiţiei nr. 2/22,716/ 13 martie 2015, transmisă la solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, în vederea încuviinţării reţinerii şi arestării preventive a domnului senator Dan-Coman Şova, formulată în Dosarul nr. 122/P/2012, a fost dezbătută în şedinţa Plenului Senatului din data de 25 martie 2015, iar rezultatul votului a fost următorul: 79 de voturi pentru încuviinţarea cererii, 67 de voturi împotriva acesteia şi 5 abţineri (a se vedea Stenograma şedinţei Senatului din data de 25 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 51 din 6 aprilie 2015). Făcând aplicarea art. 24 alin, (4) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 25 iulie 2013, şi art. 173 din Regulamentul Senatului, ambele în forma redacţională în vigoare la momentul votului, Senatul a constatat că nu a fost întrunită majoritatea absolută a voturilor pentru încuviinţarea cererii antereferite, fără a redacta o hotărâre în acest sens. Ulterior, atât art. 24 alin. (4) din Legea nr. 96/2006, cât şi art. 173 din Regulamentul Senatului au fost modificate prin Legea nr. 90/2015 pentru modificarea art. 24 alin. (4) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 27 aprilie 2015, respectiv Hotărârea Senatului nr. 25/2015 privind modificarea art. 173 din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 31 martie 2015, fiind puse de acord cu art. 76 alin, (2) din Constituţie. Ca urmare a pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 261 din 8 aprilie 2015 referitoare la cererea de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Senatul României, cerere formulată de preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 17 aprilie 2015, Senatul a redactat Hotărârea nr. 32/2015 (referitoare la neîntrunirea condiţiilor cerute pentru a încuviinţa reţinerea şi arestarea preventivă a domnului senator Şova Dan-Coman), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 22 aprilie 2015, care a reflectat cele consemnate în procesul-verbal al şedinţei Plenului Senatului din 25 martie 2015. Ulterior, Curtea, prin Decizia nr. 341 din 6 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 19 mai 2015, a constatat neconstituţionalitatea Hotărârii Senatului nr. 32/2015, Întrucât a fost adoptată în temeiul unor dispoziţii legale şi regulamentare care contraveneau prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţie”. Pe cale de consecinţă, Senatul a supus din nou la vot cererea iniţială formulată de ministrul justiţiei şi, prin Hotărârea nr. 42/2015, a respins cererea respectivă.

13. În prezenta cauză, Hotărârea nr. 42/2015 este criticată prin prisma faptului că ea nu trebuia adoptată ca o hotărâre distinctă, ci, pe coordonatele votului din 25 martie 2015, ar fi trebuit reinterpretată hotărârea iniţială prin reevaluarea votului majorităţii senatorilor prezenţi, operaţiune din care urma să reiasă rezultatul votului secret, cu bile, dat în şedinţa Plenului Senatului din 25 martie 2015. Cu alte cuvinte, Curtea reţine că, în acest caz, ar fi trebuit adoptată o nouă hotărâre care să reexamineze rezultatul votului exprimat în 25 martie 2015. În acest context, Curtea constată că autorii prezentei sesizări de neconstituţionalitate, prin reexaminarea solicitată, recunosc, implicit, necesitatea unui nou vot pentru adoptarea unei hotărâri de încuviinţare a măsurilor anterior referite, diferind doar modalitatea de realizare a acestuia (reexaminarea printr-un nou vot a hotărârii iniţiale/adoptarea unei noi hotărâri distincte). În consecinţă, Curtea apreciază că disputa se poartă asupra modului procedural de ducere la îndeplinire a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 341 din 6 mai 2015, niciuna dintre părţi necontestând, însă, caracterul general obligatoriu al acesteia; mai mult, finalitatea urmărită prin ambele moduri de ducere la îndeplinire a deciziei Curţii este aceeaşi, şi anume adoptarea hotărârii Senatului cu respectarea cerinţelor constituţionale referitoare la majoritatea de vot necesară încuviinţării măsurii reţinerii şi arestării preventive. Aceste aspecte, care ţin de un evident nivel regulamentar, ar putea fi stabilite printr-o dispoziţie expresă cuprinsă în Regulamentul Senatului, regulament care prevede regulile desfăşurării procedurii parlamentare la nivelul Senatului. În acest context, Curtea reţine că aspectele învederate de autorii sesizării nu au relevanţă constituţională, fiecare modalitate de ducere la îndeplinire a celor statuate de Curte punând în prim plan aspecte procedurale pentru respectarea art. 76 alin. (2) din Constituţie,

14. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit, în mod expres, că, pentru a fi admisibilă sesizarea de neconstituţionalitate astfel formulată, norma de referinţă trebuie să fie de rang constituţional pentru a se putea analiza dacă există vreo contradicţie între hotărârile menţionate la art. 27 din Legea nr. 47/1992, pe de o parte, şi exigenţele procedurale şi substanţiale impuse prin dispoziţiile Constituţiei, pe de altă parte; aşadar, criticile trebuie să aibă o evidentă relevanţă constituţională, şi nu legală sau regulamentară. Prin urmare, toate hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, plenului Senatului şi plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului pot fi supuse controlului de constituţionalitate dacă în susţinerea criticii de neconstituţionalitate sunt invocate dispoziţii cuprinse în Constituţie. Desigur, invocarea acestor dispoziţii nu trebuie să fie formală, ci efectivă” (Decizia nr. 307 din 26 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 4 mai 2012, Decizia nr. 738 din 19 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 8 octombrie 2012, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 3 octombrie 2012, Decizia nr. 251 din 30 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 376 din 21 mai 2014, sau Decizia nr. 628 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015).

15. În contextul menţionat, invocarea art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 76 alin. (2) din Constituţie în susţinerea criticii de neconstituţionalitate nu poate fi calificată decât ca fiind una pur formală, din moment ce autorii sesizării nu indică vreun motiv care să argumenteze încălcarea prevederilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi la majoritatea de vot necesară adoptării unei hotărâri parlamentare în ipoteza reluării votului asupra cererii formulate de ministrul justiţiei şi a adoptării, în consecinţă, a hotărârii Senatului cu majoritatea membrilor prezenţi, ci doar critică, prin prisma unor aspecte procedurale, modul de ducere la îndeplinire a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 341 din 6 mai 2015. Întrucât Curtea nu este o instanţă de control al acestor opţiuni parlamentare cu evidentă natură regulamentară - aşadar, care nu ridică probleme de constituţionalitate, urmează să respingă sesizarea de neconstituţionalitate formulată ca inadmisibilă (a se vedea, cu privire la soluţia de inadmisibilitate în ipoteza în care invocarea textelor constituţionale este una formală, Decizia nr. 1.094 din 20 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 30 ianuarie 2013, sau Decizia nr. 335 din 4 iulie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 15 iulie 2013).

16. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. I) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1,3, 10 şi 27 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Senatului nr. 42/2015 privind respingerea cererii de încuviinţare a reţinerii şi arestării preventive a domnului senator Şova Dan-Coman.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică preşedintelui Senatului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 24 iunie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Benke Károly

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea strategiei de privatizare a unei cote din participaţia deţinută de statul român la Societatea Rompetrol Rafinare” - S.A. Constanţa

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 41 şi al art. 13 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 4 lit. a), al art. 51 alin. (1) şi al art. 51 lit. b) teza I din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 11 lit. f) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Se aprobă strategia de privatizare a Societăţii Rompetrol Rafinare” - S.A. Constanţa, denumită în continuare Societatea, prin vânzarea unui pachet de acţiuni deţinut de statul român, reprezentând 26,6959% din capitalul social al Societăţii.

(2) Vânzarea pachetului de acţiuni prevăzut la alin. (1) de către statul român se realizează prin derularea unei proceduri de vânzare prin licitaţie cu strigare, cu acordarea dreptului de preferinţă prevăzut la art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 118/2003 privind măsuri pentru reglementarea unor obligaţii bugetare ale Societăţii Comerciale Rompetrol Rafinare” - S.A. Constanţa, aprobată cu modificări prin Legea nr. 89/2005, persoanei juridice/fizice ofertante care face dovada că este investitorul care deţine pachetul majoritar de acţiuni al Societăţii cu respectarea prevederilor art. 3.

Art. 2. - Ministerul Energiei, întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri este mandatat, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, în calitate de instituţie publică implicată:

a) să deruleze acţiunile necesare pentru implementarea strategiei de privatizare prevăzute la art. 1;

b) să respecte condiţiile cuprinse la pct. 1 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 35/2014 pentru aprobarea tranzacţiei convenite la 15 februarie 2013 prin Memorandumul de înţelegere” încheiat între statul român şi The Rompetrol Grup N.V., precum şi a unor măsuri pentru implementarea acesteia, cu modificările ulterioare, în cazul în care adjudecatar va fi declarat KMG International N.V., în calitate de succesor al The Rompetrol Group N.V.

Art. 3. - Se mandatează Ministerul Energiei, întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri:

a) să stabilească preţul de ofertă care nu va fi mai mic decât valoarea nominală a pachetului de acţiuni prevăzut la art. 1;

b) să finalizeze vânzarea pachetului de acţiuni care face obiectul strategiei de privatizare prevăzute la art. 1 la un preţ minim de adjudecare de 200.000.000 USD sau echivalentul în lei al acestei sume, la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României, prin derogare de la prevederile art. 60 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 577/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4. - (1) în vederea implementării strategiei de privatizare prevăzute la art. 1, prin derogare de la art. 52 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 577/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se constituie o comisie de privatizare a societăţii, denumită în continuare Comisia de privatizare, formată din 5 membri, titulari şi supleanţi, şi secretariatul tehnic aferent acesteia, format din 3-5 membri.

(2) Comisia de privatizare are următoarea componenţă:

a) un reprezentant la nivel de secretar de stat, numit prin ordin al ministrului energiei, întreprinderilor mici şi mijlocii şi mediului de afaceri, în calitate de preşedinte;

b) un reprezentant numit prin ordin al ministrului economiei, comerţului şi turismului;

c) un reprezentant numit prin ordin ai ministrului finanţelor publice;

d) doi reprezentanţi ai Ministerului Energiei, întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri.

(3) Pentru fiecare membru titular, instituţiile/autorităţile publice reprezentate în Comisia de privatizare îşi vor desemna câte un membru supleant.

(4) Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Economiei, Comerţului şi Turismului reprezentate în Comisia de privatizare comunică Ministerului Energiei, întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoarea prezentei hotărâri, nominalizările prevăzute la alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (3).

(5) Comisia de privatizare are următoarele atribuţii:

a) coordonează acţiunile necesare pentru implementarea Strategiei de privatizare prevăzute la art. 1, inclusiv pregătirea şi realizarea privatizării;

b) avizează documentaţia de selecţie a consultantului juridic şi a evaluatorului Societăţii, evaluare necesară a fi avută în vedere la recomandarea preţului acţiunilor oferite spre vânzare;

c) avizează dosarul de prezentare elaborat pentru privatizarea Societăţii, anterior supunerii acestuia spre aprobare ministrului energiei, întreprinderilor mici şi mijlocii şi mediului de afaceri;

d) avizează preţul de ofertă pe baza recomandărilor evaluatorului anterior supunerii acestuia spre aprobare ministrului energiei, întreprinderilor mici şi mijlocii şi mediului de afaceri;

e) aprobă lista ofertanţilor acceptaţi la licitaţie;

f) derulează procesul de licitaţie, cu respectarea prevederilor legale în vigoare;

g) avizează contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni anterior supunerii acestuia spre aprobare ministrului energiei, întreprinderilor mici şi mijlocii şi mediului de afaceri;

h) elaborează informări către Guvernul României în legătură cu toate aspectele importante în derularea procesului de privatizare;

i) adoptă măsurile legale care se impun pe parcursul derulării procesului de privatizare.

(6) Nominalizarea reprezentanţilor Ministerului Energiei, întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri în Comisia de privatizare, drepturile şi atribuţiile membrilor Comisiei de privatizare, altele decât cele prevăzute la alin. (5), şi ale secretariatului tehnic al Comisiei de privatizare se stabilesc prin ordin al ministrului energiei, întreprinderilor mici şi mijlocii şi mediului de afaceri. Secretariatul tehnic al Comisiei de privatizare este asigurat de către Ministerul Energiei, întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri.

(7) Activitatea comisiei prevăzute la alin. (1) şi a secretariatului tehnic aferent acesteia încetează:

a) la data emiterii, în acest sens, a ordinului ministrului energiei, întreprinderilor mici şi mijlocii şi mediului de afaceri, în cazul suspendării şi/sau sistării procesului de privatizare potrivit strategiei de privatizare prevăzute la art. 1; sau

b) în termen de 5 zile lucrătoare de la data finalizării procesului de privatizare potrivit strategiei de privatizare prevăzute la art. 1, certificată prin confirmarea încasării sumelor reprezentând preţul acţiunilor potrivit contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni şi înregistrarea transferului dreptului de proprietate asupra pachetului de acţiuni care face obiectul privatizării.

(8) Cheltuielile necesare pentru implementarea strategiei de privatizare prevăzute la art. 1, inclusiv cheltuielile necesare desfăşurării activităţii Comisiei de privatizare şi a secretariatului tehnic aferent, constituite potrivit alin. (1), şi cele angajate în acest scop de către Ministerul Energiei, întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, vor fi suportate, în condiţiile legii, din sursele prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli aferent activităţii de privatizare al Ministerului Energiei, întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul energiei, întreprinderilor mici şi mijlocii şi mediului de afaceri,

Andrei Dominic Gerea

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 28 iulie 2015.

Nr. 626.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

 

ORDIN

pentru aprobarea Listei nominale a beneficiarilor Legii nr. 269/2004 privind acordarea unui ajutor financiar în vederea stimulării achiziţionării de calculatoare, pentru anul 2015

În temeiul:

- art. 4 din Legea nr. 269/2004 privind acordarea unui ajutor financiar în vederea stimulării achiziţionării de calculatoare, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 4, art. 9 alin. (3) lit. c) şi art. 10 alin. (1) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 269/2004 pentru acordarea unui ajutor financiar în vederea stimulării achiziţionării de calculatoare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.294/2004, cu modificările şi completările ulterioare;

- procesului-verbal din data de 29 mai 2015;

- prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 26/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice,

ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice emite prezentul ordin.

Art. 1. - (1) Se aprobă Lista nominală a beneficiarilor Legii nr. 269/2004 privind acordarea unui ajutor financiar în vederea stimulării achiziţionării de calculatoare, cu modificările şi completările ulterioare, pentru anul 2015, privind acordarea unui ajutor financiar, reprezentând echivalentul în lei a 200 euro, în vederea achiziţionării unui calculator personal nou, cuprinzând 17.129 de beneficiari, potrivit anexei*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Venitul maxim brut lunar pe membru de familie, pentru care se acordă ajutorul financiar beneficiarilor prevăzuţi în anexă, este de 150 lei.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. - Direcţia generala juridic, Direcţia generală învăţământ universitar, Direcţia generală învăţământ preuniversitar, Direcţia generală buget-finanţe, salarizare şi resurse umane, Direcţia patrimoniu şi informatizare vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

 

p. Ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice,

Gigei Paraschiv,

secretar de stat

 

Bucureşti, 29 mai 2015.

Nr. 4.074.


*) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome Monitorul Oficial, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

DECIZIE

privind desemnarea organismelor de gestiune colectivă Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi - ARAIEX, Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM şi Uniunea Naţională a Artiştilor din România - UNART drept colectori ai remuneraţiilor datorate artiştilor interpreţi sau executanţi pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune, în limita repertoriilor gestionate

 

Ţinând cont de referatele Direcţiei registre şi gestiune colectivă nr. RG II/4.698 din 9 iunie 2015 şi nr. RG 11/6.151 din 29 iulie 2015,

în conformitate cu prevederile art. 138 alin. (1) lit. a) şi f) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile Hotărârii arbitrale din data de 22 septembrie 2010 pentru stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 30 septembrie 2010, prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 284/2010, precum şi ale Deciziei civile nr. 153A din 12 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze de proprietate intelectuală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 5 iulie 2011, prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 216/2011,

în baza prevederilor art. 7 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, funcţionarea, structura personalului şi dotările necesare îndeplinirii atribuţiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, cu modificările ulterioare, a Deciziei prim-ministrului nr. 289/2014 privind numirea domnului Leonard Artur Horvath în funcţia de director general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite prezenta decizie.

Art. 1. - Se desemnează Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi - ARAIEX, cu sediul în Bucureşti, str. Bibescu Vodă nr. 2, bl. P5, sc. 1, et. 2, ap. 4, sectorul 4, Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM, cu sediul în Bucureşti, str. Jules Michelet nr. 15-17, et. 2, ap. 11, sectorul 1, şi Uniunea Naţională a Artiştilor din România - UNART, cu sediul în Bucureşti, Calea Dorobanţilor nr. 50 B, sectorul 1, drept colectori ai remuneraţiilor datorate artiştilor interpreţi sau executanţi pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune, în limita repertoriilor gestionate.

Art. 2. - Prezenta decizie poate fi atacată la instanţele judecătoreşti de contencios administrativ.

Art. 3. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi pe site-ul www.orda.ro.

 

Directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

Leonard Artur Horvath

 

Bucureşti, 29 iulie 2015.

Nr. 81.

 

RECTIFICĂRI

 

La Hotărârea Guvernului nr. 582/2015 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 518/1995 privind unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 27 iulie 2015, se face următoarea rectificare:

- La art. II, în loc de: ... pct. 10....” seva citi: ... pct. 11,...”.

 

La Cuantumul total al sumelor provenite din finanţările private ale partidelor politice în anul 2014, conform Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale - Partidul Naţional Liberal, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 1 aprilie 2015, se fac următoarele rectificări:

- la pct. 2 Lista membrilor de partid care au plătit în anul 2014 cotizaţii a căror valoare cumulată depăşeşte 10 salarii minime brute pe ţară”, la nr. crt. 11, în loc de:

 

„11.

Beianu Dumitru

română

1650502520010

10.283.50”

 

se va citi:

 

11.

Beianu Dumitru

română

1650502520010

14.513,50”

 

- la pct. 4 Lista persoanelor fizice care au făcut în anul 2014 donaţii a căror valoare însumată depăşeşte 10 salarii minime brute pe ţară”, după nr. crt. 102*) se va citi:

 

103.

Barbu Valentin

română

1840623100167

10.000

bani

15.09.2014

104.

Marin Petre

română

1670722400201

10.000

bani

15.09.2014”


*) A se vedea şi rectificarea din data de 27 aprilie 2015. publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 27 aprilie 2015.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.