MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 285/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 285         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 28 aprilie 2015

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

            Decizia nr. 79 din 26 februarie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 1 alin. (2), în redactarea anterioară modificării acestor prevederi prin Legea nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013, art. 21 alin. (6), art.22, art. 27 alin. (1), art. 31 alin. (1)şi (2), art. 32, art. 33 alin. (1) şi (2) şi la cele ale art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

ORDONANŢE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

            8. - Ordonanţă de urgenţă pentru modificarea şi completarea unor acte normative

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

108. - Ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale Anti-Doping privind aprobarea Deciziei Consiliului director al Agenţiei Naţionale Anti-Doping nr. 1 din 11 februarie 2015 pentru stabilirea cuantumului taxei pentru activitatea prestată de Comisia de apel de pe lângă Agenţia Naţională Anti-Doping

 

525. - Ordin al ministrului sănătăţii privind modificarea anexei nr. 1 la Ordinul ministrului sănătăţii şi familiei nr. 698/2001 pentru aprobarea unor metodologii privind angajarea, transferarea şi detaşarea medicilor, farmaciştilor, biologilor, biochimiştilor şi chimiştilor, precum şi a altui personal de specialitate cu studii superioare din unităţile sanitare publice

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 79

din 26 februarie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 1 alin. (2), în redactarea anterioară modificării acestor prevederi prin Legea nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013, art. 21 alin. (6), art. 22, art. 27 alin. (1), art. 31 alin. (1) şi (2), art. 32, art. 33 alin. (1) şi (2) şi la cele ale art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader – judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 4, art. 21 alin. (6), art. 22, art. 27, art. 31, art. 32, art. 33 şi ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Livia-Flora Piso în Dosarul nr. 10.659/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 665D/2Q14 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de Citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent învederează Curţii faptul că partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a transmis la dosarul cauzei punctul său de vedere în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 1 alin. (2), art. 21 alin. (6), art. 22, art. 27, art. 31, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, având în vedere că textele de lege criticate nu au incidenţă asupra soluţionării litigiului în care a fost ridicată excepţia. În privinţa excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 32 din aceeaşi lege, apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât nu este încălcat art. 44 din Constituţie. În sfârşit, mai menţionează că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 se justifică a fi respinsă ca devenită inadmisibilă, în considerarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 88 din 27 februarie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Decizia civilă nr. 2.324 din 27 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 10.659/2/2011*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 4, art. 21 alin. (6). art. 22, art. 27, art. 31, art. 32, art. 33 şi ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Livia-Flora Piso într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs promovat de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor împotriva unei sentinţe prin care aceasta (denumită la acea vreme Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor) a fost obligată să desemneze, în cadrul unor termene precis stabilite şi sub sancţiunea unei penalităţi de 100 lei pe fiecare zi de întârziere, un evaluator în vederea efectuării raportului de expertiză şi să emită, în final, pe numele reclamantei, decizia reprezentând titlul de despăgubire.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine încălcarea principiului neretroactivităţii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece art. 4 se aplică inclusiv cauzelor aflate pe rolul instanţelor la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, deşi, potrivit principiului fundamental enunţat, „Legea dispune numai pentru viitor”. Acelaşi principiu este nesocotit şi prin art. 22, care prevede că dispoziţiile aceleiaşi legi se aplică deciziilor anterioare legii emise în temeiul art. 6 alin. (4) şi art. 31 din Legea nr. 10/2001, în sensul că Secretariatul Comisiei Naţionale propune Comisei Naţionale validarea sau invalidarea măsurilor reparatorii stabilite anterior.

7. În opinia autoarei excepţiei, principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, prevăzut de art. 16 din Constituţie, este contrazis de art. 1 alin. (2), care prevede că singura măsură reparatorie în echivalent acordată este compensarea prin puncte, de art. 21 alin. (6), care instituie grila notarială ca modalitate de evaluare a imobilului obiect al notificării, în opoziţie cu cea anterioară, care se raporta la valoarea de piaţă a imobilelor şi care urmărea aplicarea principiului restitutio in integrum, de art. 27, prin efectul căruia persoanele îndreptăţite ale căror cereri nu au fost soluţionate anterior apariţiei legii trebuie să aştepte doi ani şi jumătate (până la 1 ianuarie 2016) pentru valorificarea punctelor şi de art. 31, potrivit căruia persoanele îndreptăţite trebuie să aştepte până în 2017 pentru a putea converti punctele în bani, care se pot încasa, la rândul lor, numai în tranşe. Toate aceste dispoziţii generează discriminare (sub aspectul modalităţii de despăgubire - în natură sau echivalent -, al cuantumului despăgubirilor şi al termenelor de executare a creanţelor) între aceeaşi categorie de cetăţeni, cea a persoanelor îndreptăţite în temeiul legilor de reparaţie, după cum notificările lor au fost sau nu soluţionate anterior apariţiei Legii nr. 165/2013.

8. Se mai arată că dispoziţiile art. 32 aduc atingere dreptului de proprietate, deoarece condiţionează obţinerea calităţii de persoană îndreptăţită de depunerea într-un termen de decădere de 90 de zile a unor înscrisuri ce se găsesc în posesia autorităţilor publice, care, în ciuda obligaţiei eliberării lor într-un termen de 30 de zile, nu au niciun interes să o facă, prelungirea primului termen menţionat fiind, în acelaşi timp, lăsată la latitudinea şi aprecierea conducătorului entităţii.

9. Potrivit criticilor de neconstituţionalitate, prevederile art. 33 şi ale art. 35 din legea examinată împiedică accesul liber la justiţiei al persoanei interesate prin instituirea unor termene administrative cuprinse între un an şi trei ani, introducerea unei acţiuni la instanţă anterior împlinirii acestora comportând riscul respingerii ei ca premature, deşi cererile sau notificările sunt depuse de 12 ani la autorităţile competente. În mod evident, înăuntrul acestor termene persoana îndreptăţită nu îşi poate valorifica nici dreptul de proprietate.

10. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece nu se poate susţine că aplicarea imediată a prevederilor legii noi, inclusiv cererilor de despăgubiri adresate Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi nesoluţionate prin emiterea titlului de despăgubire, ar încălca principiile securităţii juridice, accesul liber la justiţie şi principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor. Aplicarea legii noi efectelor juridice viitoare ale unei situaţii juridice născute anterior intrării ei în vigoare, respectiv cererilor de despăgubiri nesoluţionate încă, nu este o situaţie de retroactivitate a legii noi, pentru că astfel se reglementează modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, ceea ce intră în domeniul propriu de aplicare a legii noi.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

12. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 a devenit inadmisibilă, în condiţiile în care Curtea Constituţională a constatat, prin Decizia nr. 210 din 8 aprilie 2014, că aceste texte sunt neconstituţionale. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 4 din lege, consideră că sunt neconstituţionale, iar referitor la normele cuprinse la art. 21 alin. (6), art. 22, art. 27, art. 31-33 şi art. 35, raportat la susţinerile autoarei excepţiei, apreciază că sunt constituţionale.

13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, prevederile art. 1 alin. (2), art. 4, art. 21 alin. (6), art. 22, art. 27, art. 31, art. 32, art. 33 şi ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Analizând motivarea excepţiei, raportat la circumstanţele litigiului, Curtea observă că obiectul excepţiei îl constituie, în realitate, prevederile art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 1 alin. (2), art. 21 alin. (6), art. 22, art. 27 alin. (1), art. 31 alin. (1) şi (2), art. 32, art. 33 alin. (1) şi (2) şi la cele ale art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013, care, în prezent, au următorul conţinut:

- Art. 1 alin. (2): (2) în situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III.”;

- Art. 4 teza a doua: „Dispoziţiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.”;

- Art. 21 alin. (6): „Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naţionale şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.”;

- Art. 22: „Prin excepţie de la procedura de evaluare prevăzută de art. 21 alin. (6) şi (7), Secretariatul Comisiei Naţionale analizează dosarele care conţin decizii emise în temeiul art. 6 alin. (4) şi art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi propune Comisiei Naţionale validarea sau invalidarea măsurilor reparatorii la nivelul stabilit prin decizia entităţii învestite de lege.”;

- Art. 27 alin. (1): „(1) Punctele acordate prin decizia de compensare pot fi valorificate prin achiziţionarea de imobile din Fondul naţional la licitaţia publică naţională, începând cu data de 1 ianuarie 2016.”,

- Art. 31 alin. (1) şi (2): „(1) în termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, deţinătorul poate opta pentru valorificarea punctelor şi în numerar.

(2) în aplicarea alin. (1), deţinătorul poate solicita, anual, după 1 ianuarie 2017, Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor emiterea unui titlu de plată pentru cel mult 14% din numărul punctelor acordate prin decizia de compensare şi nevalorificate în cadrul licitaţiilor naţionale de imobile. Ultima tranşă va reprezenta 16% din numărul punctelor acordate.”;

- Art. 32: (1) Se instituie un termen de decădere în procedura administrativă, de 120 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptăţite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entităţile învestite de lege. Termenul curge de la data la care persoanei i se comunică în scris documentele necesare soluţionării cererii sale.

(2) Termenul prevăzut la alin. (1) poate fi prelungit la cererea scrisă a persoanei care se consideră îndreptăţită sau a reprezentantului legal, prin decizia conducătorului entităţii învestite de lege sau a persoanei împuternicite de către acesta, o singură dată, pentru o perioadă de 60 de zile, în situaţia în care persoana care se consideră îndreptăţită face dovada efectuării unor demersuri privind completarea dosarului în raport cu alte instituţii.

(3) Cererea de prelungire a termenului se va formula în interiorul termenului prevăzut la alin. (1) şi va fi însoţită de dovada demersurilor întreprinse.

(4) Instituţiile deţinătoare au obligaţia de a elibera, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, actele doveditoare solicitate.”;

- Art. 33 alin. (1) şi (2): B(1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.”;

- Art. 35 alin. (1) şi (2): „(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.”

16. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate normele constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, ale art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi ale art. 44 alin. (1) potrivit cărora dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 4 teza a două raportate la cel ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, că autoarea acesteia critică soluţia legislativă prevăzută iniţial de către textul de lege menţionat, potrivit căreia singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă pentru situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă este compensarea prin puncte. Ulterior invocării excepţiei, dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 au fost modificate prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 368/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013, dobândind un conţinut normativ diferit. Astfel, pe lângă compensarea prin puncte, a fost introdusă şi compensarea prin bunuri.

18. Sub aspectul incidenţei în cauză a prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 în forma lor iniţială, din documentele aflate la dosarul cauzei reiese că acestea nu au fost aplicate în litigiu în forma supusă controlului de constituţionalitate şi, deci, nu au produs efecte juridice în cauză, astfel că nu se poate face aplicarea considerentelor Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011. Aşadar, de vreme ce noua soluţie legislativă se aplică imediat şi cauzelor aflate în curs de judecată, rezultă că prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în forma lor iniţială, nu mai sunt în vigoare şi nici nu îşi mai produc efecte juridice în cauză. Prin urmare, în condiţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 1 alin. (2), în forma iniţială, din Legea nr. 165/2013 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

19. În ceea ce priveşte prevederile art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 21 alin. (6), art. 22, art. 27 alin. (1) şi art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că, faţă de obiectul litigiului în care a fost invocată excepţia şi de stadiul său procesual, şi excepţia având acest obiect apare ca inadmisibilă, prin raportare la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Astfel, dispoziţiile art. 21 alin. (6) - referitoare la modalitatea de evaluare a imobilului prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoarea Legii nr. 165/2013, ale art. 22 - potrivit cărora, prin excepţie de la procedura de evaluare prevăzută de art. 21 alin. (6) şi (7), Secretariatul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor analizează dosarele care conţin decizii emise în temeiul art. 6 alin. (4) şi art. 31 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi propune Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor validarea sau invalidarea măsurilor reparatorii la nivelul stabilit prin decizia entităţii învestite de lege, precum şi cele ale art. 27 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) şi (2) - referitoare la modalitatea şi termenele de valorificare a punctelor acordate prin decizia de compensare, nu îndeplinesc condiţia legăturii lor cu soluţionarea cauzei, întrucât, în acest moment procesual, nu se poate aprecia incidenţa lor în cauza în care a fost invocată excepţia.

20. În acest sens, Curtea reţine că acţiunea autoarei excepţiei a fost admisă în primă instanţă, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor fiind obligată să desemneze, în cadrul unor termene precis stabilite şi sub sancţiunea unei penalităţi de 100 lei pe fiecare zi de întârziere, un evaluator în vederea efectuării raportului de expertiză şi să emită, în final, pe numele reclamantei, decizia reprezentând titlul de despăgubire. Curtea Constituţională a fost, însă, sesizată prin decizia civilă prin care a fost admis recursul formulat de Comisie, pe motiv că nu mai subzistă cadrul legal necesar în vederea executării obligaţiilor fixate în sarcina Comisiei. Aşadar, în prezenta cauză nu s-a procedat încă la o evaluare a imobilului revendicat, pentru a se putea pretinde că au fost folosite alte criterii de evaluare decât cele conţinute de legea veche, întrucât, la data sesizării Curţii Constituţionale, dosarul administrativ de despăgubiri al autoarei excepţiei se afla înregistrat la Secretariatul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor. În consecinţă, incidenţa textelor legale criticate poate fi apreciată abia ulterior emiterii deciziei acestei autorităţi la finalul acestei proceduri. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 21 alin. (6), art. 22, art. 27 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă (a se vedea, în sensul acestei soluţii, şi Decizia nr. 302 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, Decizia nr. 395 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 1 august 2014, şi Decizia nr. 691 din 27 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 20 ianuarie 2015.)

21. De altfel, referitor la art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, criticat întrucât modalitatea de evaluare a imobilului prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a acestei legi ar crea inegalităţi între persoanele îndreptăţite sub aspectul cuantumului despăgubirilor cuvenite, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 395 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 1 august 2014, că modificarea criteriilor de evaluare a imobilelor reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înţeles să transpună în legislaţia naţională obligaţiile impuse statului român prin Hotărârea-pilot a Curţii Europene a Drepturilor Omului din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, în vederea urgentării şi finalizării procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv.

22. În ceea ce priveşte prevederile art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 32 din Legea nr. 165/2013, Curtea s-a mai pronunţat din perspectiva unor critici similare şi într-o cauză ale cărei coordonate sunt similare celei în cadrul căreia a fost ridicată excepţia de faţă. Astfel, prin Decizia nr. 302 din 5 iunie 2014, precitată, Curtea a observat că, potrivit art. 32 alin, (4) din Legea nr. 165/2013, „Instituţiile deţinătoare au obligaţia de a elibera, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, actele doveditoare solicitate”. În plus, art. 36 lit. h) coroborat cu art. 37 din aceeaşi lege prevede că nerespectarea termenelor prevăzute de prezenta lege” constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 100.000 lei. Curtea a constatat, aşadar, că legiuitorul a stabilit suficiente garanţii care să protejeze dreptul persoanei care se consideră îndreptăţită de a obţine, în termenul de 30 de zile, actul doveditor solicitat în vederea completării dosarului. Din această perspectivă, Curtea a constatat că pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 din legea examinată faţă de garanţiile dreptului de proprietate privată prevăzute de art. 44 alin. (1) din Constituţie se bazează doar pe ipoteza relei-credinţe sau a abuzului de putere a autorităţii publice, situaţie ce este însă sancţionată legal, astfel că aceste critici de neconstituţionalitate nu pot fi reţinute. Considerentele deciziei amintite îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, textul de lege fiind criticat din aceeaşi perspectivă.

23. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 33 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că nici aceste din urmă dispoziţii, care instituie în sarcina entităţilor învestite de lege obligaţia de a soluţiona notificările formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, nu sunt incidente în cauză. Aceasta deoarece, în cauza de faţă, etapa administrativă desfăşurată în faţa entităţii învestite de lege a fost depăşită prin soluţionarea notificării formulate de autoarea excepţiei. În consecinţă, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 33 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, neavând legătură cu soluţionarea cauzei.

24. În fine, în ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea constată că şi aceasta urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, deoarece, la acest stadiu procesual al litigiului, este prematur a aprecia incidenţa lor în soluţionarea litigiului. Astfel, dispoziţiile menţionate, care reglementează căile de atac împotriva deciziilor emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 din Legea nr. 165/2013, sau a refuzului entităţii învestite de lege de a emite această decizie, nu sunt, în acest stadiu procesual, incidente în cauză. Or, dosarul de despăgubire încă nu a epuizat procedura administrativă, în urma căreia Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor va emite o decizie pe care, în funcţie de drepturile pe care i le va stabili, autoarea excepţiei va avea sau nu interes să o conteste în justiţie.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 1 alin. (2), în redactarea anterioară modificării acestor prevederi prin Legea nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013, art. 21 alin. (6), art. 22, art. 27 alin. (1), art. 31 alin. (1) şi (2), art. 33 alin. (1)şi (2) şi la cele ale art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Livia-Flora Piso în Dosarul nr. 10.659/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti şi constată că dispoziţiile art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 32 din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 26 februarie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 

ORDONANŢE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ

pentru modificarea şi completarea unor acte normative

 

Pentru eliminarea apariţiei unor interpretări eronate cu privire la provenienţa sumelor încasate cu titlu de bacşiş, ca fiind sume provenite din comercializarea de bunuri sau prestări de servicii pentru care nu s-au emis bonuri fiscale şi aplicarea în consecinţă a unor sancţiuni contravenţionale nejustificate care implică şi închiderea activităţii operatorilor economici, pentru o perioadă de la o lună la trei luni, indiferent de cuantumul sumei neînregistrate, chiar de la prima abatere, fapt care conduce implicit şi la pierderi însemnate de locuri de muncă,

având în vedere necesitatea introducerii unor prevederi legale cu privire la definirea sumelor încasate în plus sub formă de bacşiş, în vederea evidenţierii acestui tip de venit pe bonul fiscal, cu scopul delimitării clare a acestuia de veniturile încasate de operatorii economici pentru livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor direct către populaţie şi asigurării fiscalizării acestuia potrivit Codului fiscal,

pentru asigurarea protejării mediului de afaceri, prin asigurarea unui cadru legislativ stimulativ, simplu, transparent şi echilibrat din punctul de vedere al sancţionării contravenţionale,

pentru instituirea unor pârghii care să conducă la creşterea gradului de colectare a veniturilor bugetare şi la diminuarea evaziunii fiscale în domeniu,

pentru întărirea supravegherii şi controlului acestor activităţi,

pentru a genera şi menţine ritmuri ridicate de creştere economică pe termen lung sunt necesare eforturi susţinute pentru dezvoltarea unei economii competitive prin diminuarea economiei subterane prin reducerea componentei de nedeclarare a veniturilor realizate în domeniul comerţului cu amănuntul şi prestărilor de servicii către populaţie.

Pentru stimularea competitivităţii şi reducerea evaziunii fiscale, cu scopul creşterii capacităţii previzionale a autorităţilor în perspectiva aplicării bugetarii multianuale, pentru crearea premiselor pentru fiscalizarea economiei informale, precum şi pentru creşterea veniturilor încasate din TVA,

având în vedere necesitatea implementării complete şi la timp a Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006 şi prelungit prin Hotărârea Guvernului nr. 1.133/2010, Hotărârea Guvernului nr. 109/2013 şi Hotărârea Guvernului nr. 225/2015 până în 31 martie 2017, data-limită de finalizare a Proiectului,

pentru faptul că Proiectul este finanţat din două surse:

(i) împrumutul în valoare totală de 110 milioane euro; şi

(ii) contribuţia României de 32 milioane euro, asigurată de la bugetul de stat, conform art. 3 din Legea de ratificare a Acordului de împrumut nr. 205/2006,

structura Proiectul menţionat cuprinde patru componente, după cum urmează:

1. Componenta I - Reabilitarea infrastructurii instanţelor

2. Componenta II - Consolidarea capacităţii administrative a instanţelor

3. Componenta III - Realizarea unui sistem integrat de management al resurselor în cadrul sistemului judiciar

4. Componenta IV - Dezvoltarea instituţională a instituţiilor sistemului judiciar.

Pentru faptul că în cadrul primei componente se urmăresc reabilitarea, construirea şi dotarea a cca 19 sedii de instanţe de judecată, prin furnizarea de lucrări, servicii şi bunuri, din care:

(i) 14 sedii au fost finalizate în perioada 2010-2014;

(ii) altele 3 sunt în curs de execuţie şi vor fi finalizate din valoarea totală a împrumutului (110 milioane euro); şi

(iii) ultimele 2 au fost începute în cadrul Proiectului, dar nu pot fi finalizate prin finanţarea acestora integral din Acordul de împrumut;

având în vedere necesitatea şi urgenţa identificării unei soluţii de finanţare care să permită şi finalizarea celor 2 obiective de investiţii anterior menţionate în cel mai scurt timp posibil (dar nu mai târziu de 31 martie 2017 - data-limită a Acordului de împrumut), pentru a evita deteriorarea fizică a acestora şi întârzieri suplimentare în punerea la dispoziţia justiţiabililor arondaţi acestor instanţe, a unor sedii adecvate, construite la standarde europene, care să faciliteze accesul cetăţenilor la justiţie,

având în vedere consecinţele negative evidente rezultate din nefinalizarea în cel mai scurt timp posibil a celor 2 obiective de investiţii menţionate, generându-se astfel costuri suplimentare cauzate de deteriorarea fizică continuă a celor 2 sedii de instanţă, în condiţiile în care activitatea instanţelor nu se desfăşoară în condiţii adecvate, având în vedere că spaţiul pus la dispoziţia justiţiabililor este insuficient,

având în vedere că dreptul de a utiliza ca surse de finanţare restul rămas disponibil din cadrul Acordului de împrumut (32,4 milioane Euro) şi din contribuţia României la finanţarea acestuia (26,8 milioane euro) poate fi exercitat numai până la data de 31 martie 2017, data-limită a Acordului de împrumut şi, respectiv, a Legii nr. 205/2006 de ratificare a acestuia,

având în vedere că obiectivele de investiţii cuprinse în cadrul Proiectului răspund obiectivelor asumate de Ministerul Justiţiei în Strategia de reformă a sistemului judiciar - „Consolidarea capacităţii administrative a instanţelor şi parchetelor”, principiul consacrat în acest capitol fiind „continuarea şi finalizarea tuturor obiectivelor de investiţii în sediile instanţelor, finanţate de Programul Băncii Mondiale privind reforma sistemului judiciar”,

ţinând cont de faptul că, odată cu terminarea lucrărilor şi darea în folosinţă a tronsonului Autostrăzii A2 Cernavodă – Medgidia - Constanta, vehiculele care realizează aşa-numitul turism de week-end şi nu numai au fost în număr de până la 4.000

de vehicule/oră şi până la 50.000 de vehicule/zi, astfel încât s-au creat, în perioadele de vârf de trafic, aglomerări şi ambuteiaje în zona Agenţiei de încasare Feteşti, unde se achită tariful de trecere pentru podurile peste Dunăre de la Feteşti-Cernavodă,

luând în considerare faptul că, începând cu anul 2010, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. a implementat sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare şi control al rovinietei - SIEGMCR, realizat în scopul îmbunătăţirii modului de încasare a tarifului de utilizare, precum şi a controlului achitării acestuia, sistem care ar putea fi utilizat şi în cazul aplicării tarifului de trecere,

având în vedere faptul că lipsa adoptării imediate a măsurilor legislative necesare utilizării sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare şi control al rovinietei - SIEGMCR, în cazul aplicării tarifului de trecere, poate crea în continuare aglomerări şi ambuteiaje în zona Agenţiei de încasare Feteşti care pot conduce la producerea de numeroase accidente rutiere grave,

în vederea asigurării siguranţei rutiere şi prevenirii posibilelor accidente rutiere grave prin evitarea aglomerărilor şi a ambuteiajelor create în zona Agenţiei de încasare Feteşti,

pentru aplicarea şi colectarea tarifelor de trecere într-un flux liber de trafic care să nu fie perturbat şi care să permită utilizatorilor să plătească tarifele de trecere în cât mai multe locaţii şi prin multiple mijloace de plată,

luând în considerare faptul că aceste situaţii aduc atingere interesului public general şi constituie un motiv de urgenţă deosebită şi extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată, impunând adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanţei de urgenţă,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

Art. I. - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 1, alineatul (8) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(8) în cazul defectării aparatelor de marcat electronice fiscale, până la repunerea în funcţiune a acestora, operatorii economici utilizatori sunt obligaţi să înregistreze într-un registru special, întocmit în acest sens, toate operaţiunile efectuate şi să emită chitanţe, în condiţiile legii, pentru respectivele operaţiuni şi facturi, la cererea clientului. Obligaţia privind înregistrarea operaţiunilor efectuate într-un registru special nu se aplica operatorilor economici care desfăşoară activitatea de transport în regim de taxi.”

2. La articolul 1, după alineatul (8) se introduce un nou alineat, alineatul (81), cu următorul cuprins:

„(81) În cazul prevăzut la alin. (8), operatorii economici utilizatori au obligaţia să notifice imediat distribuitorul autorizat sau unitatea de service acreditată, astfel încât utilizatorul să poată să facă dovada comunicării notificării la distribuitorul autorizat sau unitatea de service acreditată, în faţa organelor de control. La momentul comercializării aparatului de marcat electronic fiscal sau ulterior, părţile contractante stabilesc modul în care operatorul economic notifică distribuitorul autorizat sau unitatea de service acreditată în cazul defectării aparatului de marcat electronic fiscal. Notificarea efectuată în alt mod decât cel stabilit de părţile contractante nu este valabilă.”

3. După articolul 21 se introduce un nou articol, articolul 22, cu următorul cuprins:

„Art. 22. - (1) Prin bacşiş se înţelege orice sumă de bani oferită în mod voluntar de client, în plus faţă de contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate de către operatorii economici prevăzuţi la art. 1 alin. (1), precum şi restul dat de vânzător clientului şi nepreluat de acesta în mod voluntar.

(2) Este interzis operatorilor economici prevăzuţi la art. 1 alin. (1) să condiţioneze, sub orice formă, livrarea de bunuri sau prestarea de servicii de acordarea bacşişului.

(3) Suma de bani prevăzută la alin. (1) se justifică prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale şi se evidenţiază pe un bon fiscal distinct. Prevederile art. 1 alin. (8) se aplică în mod corespunzător.

(4) Operatorii economici utilizatori stabilesc printr-un regulament de ordine interioară dacă veniturile provenite din încasarea bacşişului rămân la dispoziţia lor sau constituie o sursă de alte venituri care se distribuie salariaţilor. În cazul în care bacşişul se distribuie salariaţilor, acesta nu poate fi asimilat unei livrări de bunuri sau unei prestări de servicii.

(5) Regulamentul se păstrează la locul de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal în vederea prezentării acestuia organelor de control.

(6) Sumele provenite din încasarea bacşişului se înregistrează în contabilitate la alte venituri, iar sumele distribuite salariaţilor se înregistrează pe seama cheltuielilor, potrivit reglementărilor contabile aplicabile.”

4. La articolul 4 alineatul (12), litera g) se abrogă.

5. La articolul 4 alineatul (12), litera h) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,h) să întocmească documente justificative pentru sumele introduse în unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, altele decât cele pentru care au emis bonuri fiscale sau cele înscrise în registrul special, după caz, precum şi pentru sumele extrase din unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, altele decât cele utilizate pentru a acorda rest clientului. În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin unitate de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor se înţelege suprafaţa destinată accesului consumatorilor pentru achiziţionarea produsului/serviciului, expunerii/prelucrării/ depozitării produselor oferite, prestării serviciilor, încasării contravalorii acestora şi circulaţiei personalului angajat pentru derularea activităţii;”.

6. La articolul 4 alineatul (12), după litera h) se introduce o nouă literă, litera i), cu următorul cuprins:

„i) la ora începerii programului de lucru, să asigure înregistrarea sumelor de bani deţinute de personalul operatorului economic care îşi desfăşoară activitatea în unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, într-un registru de bani personali, special întocmit în acest sens. Orice sumă de bani înregistrată în plus faţă de suma înregistrată la ora începerii programului de lucru, nu reprezintă sumă justificată prin registrul de bani personali. Modelul, conţinutul registrului de bani personali, precum şi procedura de înregistrare a acestuia la organul fiscal se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice, în termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.”

7. La articolul 4, după alineatul (12) se introduce un nou alineat, alineatul (121), cu următorul cuprins:

„(121) La solicitarea organelor de control, atunci când se află în incinta unităţii de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor în care îşi desfăşoară activitatea şi în timpul programului de lucru, personalul operatorului economic este obligat să prezinte sumele de bani deţinute.”

8. La articolul 10, litera b) se abrogă.

9. La articolul 10, literele c) şi d) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„c) neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate, serviciile prestate sau bacşişurile încasate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară preţului de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului, ori nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (8), care determină existenţa unei sume nejustificate. În sensul acestei prevederi, prin sumă nejustificată se înţelege contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, valoarea bacşişurilor încasate pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, diferenţa până la preţul de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului în cazul emiterii de bonuri cu o valoare inferioară ori contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate fără respectarea prevederilor art. 1 alin. (8);

d) nerespectarea de către utilizatori a obligaţiei prevăzute la art. 4 alin. (12) lit. h), care determină existenţa unei sume nejustificate. În sensul acestei prevederi, prin sumă nejustificată se înţelege suma pentru care nu s-au întocmit documente justificative conform art. 4 alin. (12) lit. h);”.

10. La articolul 10, literele q) şi w) se abrogă.

11. La articolul 10, litera gg) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„gg) deţinerea la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor a unor sume care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul de bani personali, în registrul Special şi/sau în chitanţe.”

12. La articolul 10, după litera gg) se introduc două noi litere, literele hh) şi ii), cu următorul cuprins:

„hh) nerespectarea de către utilizatorii aparatelor de marcat electronice fiscale a obligaţiei prevăzute la art. 4 alin. (12) lit. i);

ii) nerespectarea de către personalul operatorului economic a obligaţiei prevăzute la art. 4 alin. (121).”

13. La articolul 11, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(1) Contravenţiile prevăzute la art. 10 se sancţionează cu amendă aplicată operatorilor economici, după cum urmează:

a) cele prevăzute la art. 10 lit. f), h), i), s), ş), t), ţ), v), aa) şi gg), cu amendă în cuantum de 3.000 lei, precum şi cu:

(i) confiscarea sumelor care nu pot fi justificate, pentru contravenţia prevăzută la lit. gg);

(ii) confiscarea veniturilor obţinute, pentru contravenţia prevăzută la lit. ţ);

b) cele prevăzute la art. 10 lit. a), I), m), o), p), u), x), y), z), bb), ce), ee), ff) şi hh), cu amendă în cuantum de 9.000 lei, precum şi cu:

(i) confiscarea veniturilor obţinute, pentru contravenţia prevăzută la lit. a);

(ii) suspendarea activităţii operatorului economic la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, până la dotarea cu aparat de marcat electronic fiscal şi prezentarea dovezii de plată a amenzii sau a jumătate din cuantumul acesteia, după caz, organului constatator, pentru contravenţia prevăzută la lit. ce);

c) cele prevăzute la art. 10 lit. j), k), n) şi r), cu amendă în cuantum de 50.000 lei;

d) cele prevăzute la art. 10 lit. e) şi dd), cu amendă în cuantum de 12.500 lei, precum şi cu:

(i) confiscarea sumelor încasate, pentru contravenţia prevăzută la lit. dd);

(ii) suspendarea activităţii operatorului economic la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, până la dotarea cu aparat de marcat electronic fiscal şi prezentarea dovezii de plată a amenzii sau a jumătate din cuantumul acesteia, după caz, organului constatator, pentru contravenţia prevăzută la lit. e); e) cele prevăzute la art. 10 lit. c) şi d):

(i) cu avertisment în situaţia în care suma nejustificată rezultată din săvârşirea contravenţiei este de până la 300 lei inclusiv, dar nu mai mult de 3% inclusiv din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal şi/sau în registrul special la data şi ora efectuării controlului ori la sfârşitul zilei, dacă fapta a fost săvârşită anterior datei controlului;

(ii) cu amendă în cuantum de 3.500 lei. În situaţia în care suma nejustificată rezultată din săvârşirea contravenţiei este de până la 300 lei inclusiv, dar mai mare de 3% din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal şi/sau în registrul special la data şi ora efectuării controlului ori la sfârşitul zilei, dacă fapta a fost săvârşită anterior datei controlului;

(iii) cu amendă în cuantum de 12.500 lei, în situaţia în care suma nejustificată rezultată din săvârşirea contravenţiei este cuprinsă între 300 lei şi 1.000 lei inclusiv, dar mai mică de 3% inclusiv din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal şi/sau în registrul special la data şi ora efectuării controlului ori la sfârşitul zilei, dacă fapta a fost săvârşită anterior datei controlului;

(iv) cu amendă în cuantum de 17.500 lei, în situaţia în care suma nejustificată rezultată din săvârşirea contravenţiei este cuprinsă între 300 lei şi 1.000 lei inclusiv, dar mai mare de 3% din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal şi/sau în registrul special la data şi ora efectuării controlului ori la sfârşitul zilei, dacă fapta a fost săvârşită anterior datei controlului;

(v) cu amendă în cuantum de la 22.500 lei, în situaţia în care suma nejustificată rezultată din săvârşirea contravenţiei este mai mare de 1.000 lei, dar mai mică de 3% inclusiv din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal şi/sau în registrul special la data şi ora efectuării controlului ori la sfârşitul zilei, dacă fapta a fost săvârşită anterior datei controlului; (vi) cu amendă în cuantum de la 27.500 lei, în situaţia în care suma nejustificată rezultată din săvârşirea contravenţiei este mai mare de 1.000 lei şi mai mare de 3% din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal şi/sau în registrul special la data şi ora efectuării controlului ori la sfârşitul zilei, dacă fapta a fost săvârşită anterior datei controlului, precum şi cu: (vii) suspendarea activităţii operatorului economic la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, pentru 30 de zile, începând cu cea de-a două sancţiune aplicată la aceeaşi unitate într-un interval de 24 de luni în situaţiile prevăzute la pct. (iv) şi (vi), indiferent pentru care dintre situaţiile prevăzute la pct. (i)-(vi) a fost aplicată sancţiunea prima dată în cadrul termenului de 24 de luni; (viii) în situaţiile prevăzute la pct. (vii), dacă operatorul economic achită amenda contravenţională sau jumătate din cuantumul acesteia, după caz, precum şi o sumă egală cu de zece ori amenda aplicată, sancţiunea complementară încetează de drept la 24 de ore de la prezentarea dovezii achitării la organul constatator. Suma de bani egală cu de zece ori amenda aplicată se face venit la bugetul de stat, poate fi achitată la Casa de Economii şi Consemnaţiuni - C.E.C. - S.A. sau la unităţile Trezoreriei Statului şi nu se restituie în cazul în care, la solicitarea operatorului economic, instanţa de judecată anulează procesul-verbal de constatare a contravenţiei. Termenul de 24 de ore curge de la data înregistrării la registratura organului constatator a dovezii achitării sau de la data confirmării de primire dacă aceasta a fost transmisă prin poştă. (2) Contravenţiile prevăzute la art. 10 lit. g) şi ii) se sancţionează cu amendă în cuantum de 1.250 iei, care se aplică persoanelor fizice.”

14. La articolul 12, alineatele (3), (4) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(3) Contravenientul poate achita, în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din cuantumul amenzii prevăzute la art. 11 alin. (1) şi (2), agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.

(4) Prin derogare de la art. 32 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, plângerea nu suspendă executarea în cazul contravenţiilor prevăzute la art. 10 lit. c), d), e) şi ce).

(5) Prin derogare de la prevederile art. 7 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, avertismentul ca sancţiune contravenţională principală nu se aplică în cazul contravenţiilor prevăzute la art. 10 lit. c), d), e) şi dd), cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. (e) pct. i).”

Art. II. - După alineatul (1) al articolului 3 din Legea nr. 205/2006 privind ratificarea Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 25 mai 2006, cu completările ulterioare, se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:

„(2) Contribuţia prevăzută la alin. (1) se va utiliza pentru realizarea activităţilor legate de proiect, inclusiv pentru realizarea obiectivelor de investiţii din cadrul proiectului. Sumele din această contribuţie ce urmează a fi alocate pentru fiecare obiectiv în parte, agreate în prealabil cu Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, se vor stabili prin ordin al ministrului justiţiei, în calitate de reprezentant al agenţiei de implementare şi de ordonator principal de credite.”

Art. III. - Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 1 alineatul (1), după litera a2) se introduce o nouă literă, litera a3), cu următorul cuprins:

„a3) vehicul mixt - vehicul destinat prin construcţie pentru transportul de persoane şi marfă în compartimente separate;”.

2. La articolul 1 alineatul (1), literele c), f). j) Şi ) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

,,c) distribuitori - persoanele juridice agreate de către Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., în condiţii prevăzute în normele metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere care se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor, precum şi subunităţile Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - SA., care încasează tariful de utilizare şi/sau tariful de trecere şi înregistrează informaţiile în baza de date a sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare şi control al rovinietei;

…………………………………………………………………………………

f) tarif de trecere - o anumită sumă care se plăteşte pentru un vehicul în funcţie de distanţa parcursă pe un sector de drum, pod, tunel sau trecătoare de munte, care face parte din reţeaua de drumuri naţionale din România, şi de tipul vehiculului;

…………………………………………………………………………………

j) rovinietă - înregistrarea în format electronic a tarifului de utilizare;

…………………………………………………………………………………

n) sistem informatic de emitere, gestiune, monitorizare şi control al rovinietei - sistem informatic ce permite înregistrarea în format electronic a informaţiilor privind achitarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere, gestiunea datelor privind vehiculele pentru care tarifele au fost achitate, monitorizarea şi controlul achitării tarifului de utilizare şi de trecere, denumit în continuare SIEGMCR”.

3. La articolul 1 alineatul (1), după litera n) se introduc trei noi litere, literele o)-q), cu următorul cuprins:

„o) mijloace tehnice - echipamente ce permit verificarea achitării corespunzătoare a tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pentru un anumit vehicul. Acestea sunt:

(i) terminale de interogare a bazei de date a SIEGMCR privind achitarea corespunzătoare a tarifelor pentru vehiculul verificat;

(ii) sisteme de camere video, care pot fi fixe sau mobile, cu rolul de a identifica, în regim static ori dinamic, numărul de înmatriculare al vehiculului, în vederea interogării bazei de date a SIEGMCR cu privire la achitarea corespunzătoare a tarifelor pentru vehiculul verificat;

p) peaj - înregistrarea în format electronic a tarifului de trecere;

q) trecere - parcurgerea, o singură dată, într-un sens, a unei distanţe de pe un sector de drum, pod, tunel sau trecătoare de munte, care face parte din reţeaua de drumuri naţionale din România, pe care se aplică tariful de trecere.”

4. La articolul 1, alineatul (11) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(11) Rovinieta valabilă reprezintă înregistrarea în baza de date a SIEGMCR a informaţiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru un vehicul, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde data şi ora pentru care se efectuează verificarea.”

5. La articolul 1, după alineatul (11) se introduce un nou alineat, alineatul (12). cu următorul cuprins:

„(12) Peaj valabil reprezintă înregistrarea, în baza de date a SIEGMCR, a informaţiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de trecere pentru un vehicul, a cărui perioadă de valabilitate nu a expirat.”

6. La articolul 1, alineatul (21) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(21) Tariful de utilizare se aplică pe reţeaua de drumuri naţionale din România, astfel cum este definită la alin. (1) lit. d), cu excepţia sectoarelor de drum naţional aflate în intravilanul municipiilor/reşedinţelor de judeţ, între indicatoarele de intrare/ieşire în/din acestea.”

7. La articolul 1, după alineatul (22) se introduc patru noi alineate, alineatele (23)-(26), cu următorul cuprins:

„(23) Tarifele de utilizare, tarifele de trecere şi tarifele de concesiune nu pot fi impuse în acelaşi timp unui vehicul pentru utilizarea unui singur sector de drum.

(24) Pe reţeaua de drumuri naţionale din România unde este perceput tariful de utilizare se poate aplica şi tariful de trecere numai pentru utilizarea podurilor, tunelurilor şi trecătorilor de munte.

(25) Sectoarele de drum, podurile, tunelurile, trecătorile de munte de pe reţeaua de drumuri naţionale din România pe care se aplică tariful de trecere sunt prevăzute în anexa nr. 3.

(26) Tariful de utilizare şi tariful de trecere se achită în funcţie de tipul vehiculului şi se aplică în mod nediscriminatoriu utilizatorilor români şi străini pentru toate vehiculele înmatriculate care utilizează reţeaua de drumuri naţionale din România pe parcursul unei perioade date sau, după caz, o anumită distanţă de pe un sector de drum, pod, tunel sau trecătoare de munte care fac parte din reţeaua de drumuri naţionale din România.”

8. La articolul 1, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(5) Vehiculele de transport mixt se asimilează, din punct de vedere al aplicării tarifului de utilizare şi al tarifului de trecere, cu vehiculele de transport marfă.”

9. La articolul 1, după alineatul (71) se introduc trei noi alineate, alineatele (72)-(74), cu următorul cuprins:

„(72) Tariful de trecere se achită înainte de trecere.

(73) Prin excepţie de la prevederile alin. (72), tariful de trecere poate fi achitat până cel târziu la ora 24,00 a următoarei zile în care a fost efectuată trecerea.

(74) Tariful de trecere neutilizat într-o perioadă de 12 luni de la data achitării îşi pierde valabilitatea.”

10. La articolul 1, alineatul (8) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(8) Perioada de valabilitate a rovinietei începe de la ora 0,00 a zilei solicitate de utilizator şi expiră la ora 24,00 a ultimei zile a duratei pentru care a fost achitat tariful de utilizare.”

11. La articolul 1, după alineatul (8) se introduce un nou alineat, alineatul (81), cu următorul cuprins:

„(81) Dacă ziua de început a perioadei de valabilitate a rovinietei este ziua în curs, valabilitatea acesteia începe la ora înregistrării informaţiilor privind achitarea tarifului de utilizare în baza de date a SIEGMCR şi expiră la ora 24,00 a ultimei zile a duratei pentru care acesta a fost achitat.”

12. La articolul 1, alineatele (9)-(11) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

(9) încasarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere, înregistrarea în baza de date a informaţiilor privind achitarea acestora şi eliberarea documentelor care atestă achitarea se fac de către distribuitori. Datele, modul de înregistrare al acestora în baza de date a SIEGMCR şi documentele care atestă achitarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere, precum şi modul de aplicare a acestora se stabilesc prin normele metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere care se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor.

(10) În cazul schimbării utilizatorului vehiculului, rovinieta şi peajul îşi menţin valabilitatea.

(11) În cazul radierii din circulaţie a vehiculului, utilizatorului i se va returna, la cererea scrisă a acestuia, de către Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., contravaloarea tarifului de utilizare, corespunzătoare perioadei de neutilizare şi contravaloarea tarifului de trecere corespunzătoare numărului de treceri neutilizate, în condiţiile stabilite prin normele metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere care se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor.”

13. La articolul 1, alineatul (13) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(13) În cazul schimbării numărului de înmatriculare al vehiculului, rovinieta şi peajul îşi menţin valabilitatea în condiţiile în care în baza de date a autorităţii de înmatriculare este operată modificarea respectivă. Autoritatea de înmatriculare este obligată să asigure, pe bază de protocol, accesul zilnic al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. la baza de date privind modificările cu privire la schimbarea numărului de înmatriculare.”

14. La articolul 11, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) Nivelul tarifului de trecere, sectoarele de drum, pod, tunel sau trecătoare de munte care fac parte din reţeaua de drumuri naţionale din România pe care tariful de trecere se înregistrează prin intermediul SIEGMCR, precum şi data de la care acesta se aplică, se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor, la propunerea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - SA”

15. La articolul 11, alineatul (4) se abrogă.

16. La articolul 3, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Sunt exceptate de la plata tarifului de utilizare vehiculele:

a) deţinute în proprietate sau, după caz, folosite în baza unui drept legal, conform datelor înscrise în certificatul de înmatriculare, de:

(i) unităţile Ministerului Apărării Naţionale; (ii) unităţile Ministerului Afacerilor Interne;

(iii) unităţile Serviciului Român de Informaţii;

(iv) unităţile Serviciului de Informaţii Externe;

(v) unităţile Serviciului de Protecţie şi Pază;

(vi) unităţile Serviciului de Telecomunicaţii Speciale;

(vii) Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi unităţile subordonate acesteia;

(viii) serviciile publice comunitare pentru situaţii de urgentă, reglementate prin Ordonanţa Guvernului nr. 88/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgentă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 363/2002, cu modificările şi completările ulterioare;

(ix) Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. şi subunităţile acesteia;

(x) Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier;

(xi) Societatea Naţională de Cruce Roşie din România;

(xii) serviciile de ambulanţă;

b) istorice, conform celor înscrise în certificatul de înmatriculare sau în cartea de identitate a vehiculului;

c) prevăzute ca fiind exceptate prin acordurile şi tratatele internaţionale la care România este parte;

d) folosite exclusiv în transportul public local de persoane prin servicii regulate pe raza teritorial-administrativă a unei localităţi.”

17. La articolul 3, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11)r cu următorul cuprins:

„(11) Sunt exceptate de la plata tarifului de trecere vehiculele prevăzute la alin. (1) lit. a)-c), precum şi:

a) vehiculele care desfăşoară activităţi pentru asigurarea pazei patrimoniului drumurilor publice, întreţinerea curentă pe timp de vară şi iarnă, lucrări de siguranţă rutieră pe distanţa aflată pe un sector de drum, pod, tunel sau trecătoare de munte pe care se aplică tariful de trecere;

b) autoturismele deţinute în proprietate sau, după caz, folosite în baza unui drept legal, conform datelor înscrise în certificatul de înmatriculare, de persoanele fizice care au domiciliul situat de o parte a podului, tunelului sau trecătoarei de munte pe care se aplică tariful de trecere şi locul de muncă sau teren agricol deţinut în baza unui titlu de proprietate, de cealaltă parte a podului, tunelului sau trecătoarei de munte pe care se aplică tariful de trecere, şi care utilizează podul, tunelul sau trecătoarea de munte pentru a se deplasa la/de la serviciu/teren agricol - de la/la domiciliu.”

18. La articolul 3, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Vehiculele prevăzute la alin. (1) lit. a) pct. (viii)-(xii), lit. b)-d) sunt exceptate de la plata tarifului de utilizare numai dacă sunt înregistrate, ca vehicule exceptate, în baza de date a SIEGMCR.”

19. La articolul 3, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alineatele (21) şi (22), cu următorul cuprins:

„(21) Vehiculele prevăzute la alin. (1) lit. a) pct. (i)-(vii) sunt exceptate de la plata tarifului de utilizare numai dacă sunt marcate, de către Direcţia regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor, în Registrul naţional de evidenţă a permiselor de conducere şi a vehiculelor înmatriculate, ca exceptate de la plata tarifului de utilizare.

(22) Începând cu data de la care înregistrarea tarifului de trecere se realizează prin SIEGMCR, vehiculele prevăzute la alin. (11) sunt exceptate de la plata tarifului de trecere numai dacă sunt înregistrate, ca vehicule exceptate, în baza de date a SIEGMCR.”

20. La articolul 3, alineatele (3) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(3) Obligaţia de a solicita înscrierea/eliminarea vehiculelor prevăzute la alin. (1) lit. a) pct. (viii)-(xii), lit. b)-d) şi alin. (11) în/din baza de date a SIEGMCR şi marcarea vehiculelor prevăzute la alin. (1) lit. a) pct. (i)-(vii) în Registrul naţional de evidenţă a permiselor de conducere şi a vehiculelor înmatriculate revine utilizatorilor acestora.

(4) Documentele necesare şi condiţiile de înscriere/eliminare a vehiculelor prevăzute la alin. (1) lit. a) pct. (viii)-(xii), lit. b)-d) şi alin. (11) în/din baza de date a SIEGMCR şt de marcare a vehiculelor prevăzute la alin. (1) lit. a) pct. (i)-(vii) în Registrul naţional de evidenţă a permiselor de conducere şi a vehiculelor înmatriculate se stabilesc prin normele metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere care se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor.”

21. La articolul 3, după alineatul (4) se introduc două noi alineate, alineatele (5) şi (6), cu următorul cuprins:

(5) începând cu data de la care înregistrarea tarifului de trecere se realizează prin SIEGMCR, vehiculele prevăzute la alin. (1) lit. a) pct. (viii)-(xii), lit. b)-c), înscrise în baza de date ca exceptate de la plata tarifului de utilizare, sunt exceptate şi de la obligaţia de plată a tarifului de trecere, fără a mai fi necesară solicitarea înscrierii acestora în baza de date a SIEGMCR.

(6) începând cu data de la care înregistrarea tarifului de trecere se realizează prin SIEGMCR. vehiculele prevăzute la alin. (1) lit. a) pct. (i)-(vii), marcate ca exceptate de la plata tarifului de utilizare de către Direcţia regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor în Registrul naţional de evidenţă a permiselor de conducere şi a vehiculelor înmatriculate, sunt exceptate şi de la obligaţia de plată a tarifului de trecere, fără a mai fi necesară solicitarea marcării de către Direcţia regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor, în Registrul naţional de evidenţă a permiselor de conducere şi a vehiculelor înmatriculate, ca exceptate de la plata tarifului de trecere.”

22. La articolul 6, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(4) Tarifele de trecere pot fi stabilite în lei sau în euro.”

23. La articolul 6, după alineatul (4) se introduc patru noi alineate, alineatele (5)-(8), cu următorul cuprins:

„(5) Tarifele de trecere stabilite în lei se achită de către utilizatorii români în lei şi de către utilizatorii străini în lei sau în valute liber convertibile cotate pe piaţa valutară, la cursul de schimb valabil pentru prima zi a lunii octombrie, comunicat de Banca Centrală Europeană şi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, curs aplicat începând cu data de 1 ianuarie a anului calendaristic următor.

(6) Tarifele de trecere stabilite în euro se achită de către utilizatorii români în lei şi de către utilizatorii străini în lei sau în valute liber convertibile cotate pe piaţa valutară, în conformitate cu prevederile ordinului ministrului transporturilor prevăzut la art. 11 alin. (3).

(7) Nivelul în lei sau în alte valute al tarifelor de trecere stabilite în euro se actualizează anual, în funcţie de cursul monedei europene euro, valabil pentru prima zi a lunii octombrie, comunicat de Banca Centrală Europeană şi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, curs aplicat începând cu data de 1 ianuarie a anului calendaristic următor.

(8) Tarifele menţionate la alin. (7) se aplică la valoarea întreagă, fără monedă divizionară.”

24. Articolul 7 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 7. - (1) Responsabilitatea achitării corespunzătoare a tarifului de utilizare şi a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului. (2) Responsabilitatea achitării corespunzătoare a tarifului de trecere revine în exclusivitate utilizatorilor.”

25. La articolul 8, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 8. - (1) Fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenţie continuă şi se sancţionează cu amendă.”

26. La articolul 8, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11). cu următorul cuprins:

„(11) Fapta de a circula fără peaj valabil constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă.”

27. La articolul 8, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Contravenţia prevăzută la alin. (11), se consideră săvârşită după expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (73).”

28. La articolul 8, după alineatul (31) se introduce un nou alineat, alineatul (32), cu următorul cuprins:

„(32) Cuantumul amenzilor contravenţionale prevăzute la alin. (1) şi (11) este prevăzut în anexa nr. 2, respectiv anexa nr. 4, care poate fi actualizat prin hotărâre a Guvernului.”

29. La articolul 8, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(5) Amenzile contravenţionale se pot aplica atât pe reţeaua de drumuri naţionale din România, cât şi în punctele de trecere a frontierei de stat, la ieşirea din România.”

30. La articolul 8, alineatul (7) se abrogă.

31. Articolul 9 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 9. - (1) Constatarea contravenţiilor se face cu ajutorul mijloacelor tehnice, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.

(2) Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 8 se face de către:

a) inspectorii din cadrul Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, prin intermediul terminalelor de interogare;

b) politia rutieră, prin intermediul terminalelor de interogare;

c) personalul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. care efectuează controlul:

(i) în punctele de trecere a frontierei de stat, prin intermediul terminalelor de interogare;

(ii) pe reţeaua de drumuri naţionale din România, prin intermediul sistemelor de camere video;

d) personalul poliţiei de frontieră care îşi desfăşoară activitatea în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a României, prin intermediul terminalelor de interogare.

(3) Aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 8 se face de către personalul prevăzut la alin. 2.

(4) în cazul utilizatorilor români, dacă se constată prin intermediul sistemelor de camere video lipsa rovinietei valabile sau a peajului valabil, în baza datelor privind utilizatorul vehiculului, furnizate de Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor, personalul care efectuează controlul conform alin. (2) lit. c) pct. (ii) aplică sancţiunea şi încheie procesul-verbal de constatare a contravenţiei.

(5) Procesul-verbal de constatare a contravenţiei întocmit conform alin. (4) se încheie în lipsa contravenientului.

(6) în cazul utilizatorilor români sau străini, dacă se constată prin intermediul terminalelor de interogare lipsa rovinietei valabile, personalul abilitat aplică sancţiunea şi încheie procesul-verbal de constatare a contravenţiei după identificarea contravenientului utilizator român sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini, proces-verbal de constatare a contravenţiei care poate fi încheiat şi în lipsa contravenientului.

(7) în cazul utilizatorilor români sau străini, dacă se constată prin intermediul terminalelor de interogare lipsa peajului valabil, personalul abilitat aplică sancţiunea şi încheie procesul-verbal de constatare a contravenţiei după expirarea termenului prevăzut Sa art. 1 alin. (73) şi după identificarea contravenientului, utilizator român sau străin, proces-verbal de constatare a contravenţiei care poate fi încheiat şi în lipsa contravenientului.

(8) Pentru lipsa rovinietei valabile, procesul-verbal se comunică contravenientului în termen de cel mult două luni de la data constatării contravenţiei, interval pentru care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenţiei pentru lipsa rovinietei valabile pentru acelaşi vehicul.

(9) Terminalele de interogare necesare constatării contravenţiilor prevăzute la alin. (2) lit. a) şi b) vor fi puse la dispoziţia agenţilor constatatori şi întreţinute, în mod gratuit, de către Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A.”

32. Articolul 101 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 101. - Prin derogare de la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul contravenienţilor cu domiciliul sau sediul în România, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se introduce la judecătoria pe raza teritorială a căreia contravenientul domiciliază sau îşi are sediul.”

33. Articolul 11 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 11. - Aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere nu exonerează utilizatorii români şi străini de la plata celorlalte tarife percepute de către Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., prevăzute de legislaţia în vigoare.”

34. Articolul 12 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 12. - Sumele încasate În urma aplicării de către Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - SA a tarifului de utilizare şi a tarifelor de trecere se constituie venit la dispoziţia acesteia şi vor fi utilizate pentru proiectarea, repararea, administrarea, întreţinerea, exploatarea şi modernizarea drumurilor de interes naţional, precum şi pentru garantarea şi rambursarea creditelor externe şi interne contractate în acest scop, inclusiv pentru plăţi în numele autorităţii publice contractante, ca urmare a obligaţiilor asumate în cadrul contractelor de parteneriat public-privat în sectorul drumurilor naţionale şi autostrăzilor.”

35. După articolul 121 se introduce un nou articol, articolul 122, cu următorul cuprins:

„Art. 122. - (1) Prevederile art. 1 alin. (1) lit. c), lit. n), lit. o), lit. p), alin. (12), alin. (73), alin. (74), alin. (9)-(11), alin. (13), art. 11 alin. (3), art. 3 alin. (11), alin. (21), alin. (22), alin. (3)-(6), art. 7 alin. (2), art. 8 alin. (11), alin. (2). alin. (32)-(5), art. 9, art. 10 şi art. 101 nu se aplică tarifelor de trecere pentru care informaţiile privind achitarea tarifului, gestiunea datelor privind vehiculele cu drept de trecere, monitorizarea şi controlul achitării acestora nu se înregistrează prin intermediul SIEGMCR.

(2) Nivelul şi modul de aplicare a tarifului de trecere care nu se înregistrează prin intermediul SIEGMCR se reglementează prin ordin al ministrului transporturilor.”

36. Articolul 14 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 14. - Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezenta ordonanţă.”

37. După anexa nr. 2 se introduc două noi anexe, anexele nr. 3 şi 4, al căror cuprins este prevăzut în anexele nr. 1 şi 2 la prezenta ordonanţă de urgenţă.

Art. IV. - (1) începând cu data de la care înregistrarea tarifului de trecere se realizează prin SIEGMCR, pentru tarifele de trecere achitate anticipat pentru riverani în conformitate cu Ordinul ministrului delegat pentru proiecte de infrastructură de interes naţional şi investiţii străine nr. 290/2013 pentru aprobarea unor tarife aplicate de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - SA, cu modificările şi completările ulterioare, şi neutilizate, utilizatorul poate solicita restituirea contravalorii la Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., în condiţii stabilite prin normele metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere care se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor.

(2) Tarifele de trecere achitate anticipat pentru 20 de treceri şi prevăzute în Ordinul ministrului delegat pentru proiecte de infrastructură de interes naţional şi investiţii străine nr. 290/2013 şi neutilizate îşi menţin valabilitatea şi după data de la care înregistrarea tarifului de trecere se va realiza prin SIEGMCR.

Art. V. - Prevederile art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 157/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 61/2009, nu se aplică pentru infrastructuri sau îmbunătăţiri ale infrastructurii, inclusiv reparaţii structurale semnificative, finalizate cu cel mult 30 de ani înainte de 10 iunie 2008, la care modalităţile de taxare sunt deja în aplicare sau finalizate cu cel mult de 30 de ani înainte de stabilirea noilor modalităţi de taxare.

Art. VI. - (1) în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Ministerul Transporturilor va emite norme metodologice pentru aplicarea, de către Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., a tarifului de utilizare şi a tarifelor de trecere, aprobate prin ordin al ministrului transporturilor.

(2) în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Ministerul Transporturilor va actualiza Ordinul ministrului delegat pentru proiecte de infrastructură de interes naţional şi investiţii străine nr. 290/2013 pentru aprobarea unor tarife aplicate de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A.

Art. VII. - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se va republica după aprobarea acesteia prin lege, dându-se textelor o nouă numerotare.

Art. VIII. - (1) Dispoziţiile referitoare la stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor prevăzute la art. I pct. 9, 11, 12,13, 14, 15 şi 16, precum şi la art. III pct. 26 intră în vigoare la 10zile de la data publicării prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2) Operatorii economici care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă nu au stabilit cu distribuitorul autorizat sau unitatea de service acreditată modul de efectuare a notificării în cazul defectării aparatului de marcat electronic fiscal, aceasta se realizează în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne,

Gabriel Oprea

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

Ministrul justiţiei,

Robert Marius Cazanciuc

Ministrul transporturilor,

Ioan Rus

Ministrul apărării naţionale,

Mircea Duşa

 

Bucureşti, 22 aprilie 2015.

Nr. 8.

 

ANEXA Nr. 1

(Anexa nr. 3 la Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002)

 

Sectoarele de drum, podurile, tunelurile, trecători le de munte de pe reţeaua de drumuri naţionale din România pe care se aplică tariful de trecere

 

Nr. crt.

Indicativ drum

Sectoarele de drum, podurile, tunelurile, trecătorile de munte de pe reţeaua de drumuri naţionale din România pe care se aplică tariful de trecere

1

DN5

Pod peste Dunăre între Giurgiu şi Ruse*

2

DN2A

Pod peste Dunăre între Giurgeni şi Vadu Oii

3

A2

Poduri peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă

 

            Tariful de trecere se percepe numai pentru sensul Giurgiu-Ruse.

 

ANEXA Nr. 2

(Anexa nr. 4 la Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002)

 

Cuantumul amenzii contravenţionale aplicabile utilizatorilor în cazul lipsei peajului valabil

 

 

Tip vehicul

Cuantumul amenzii contravenţionale

(lei)

minim

maxim

1

a) Vehicule rutiere de transport persoane cu cel mult 8+1 locuri pe scaune, inclusiv conducătorul auto-autoturisme

b) Vehicule rutiere cu masa totală maximă autorizată mai mică sau egală cu 3,5 tone, exclusiv vehiculele rutiere de transport persoane

130

260

2

a) Vehicule rutiere de transport persoane cu mai mult de 9 locuri pe scaune, inclusiv conducătorul auto, şi maximum 23 de locuri pe scaune, inclusiv conducătorul auto

b) Vehicule rutiere cu masa totală maximă autorizată mai mare de 3,5 tone şi mai mică de 12,0 tone, exclusiv vehiculele rutiere de transport persoane

470

940

3

a) Vehicule rutiere de transport persoane cu mai mult de 23 de locuri pe scaune (inclusiv conducătorul auto)

b) Vehicule rutiere cu masa totală maximă autorizată mai mare sau egală cu 12,0 tone şi cu maximum 3 axe (inclusiv), exclusiv vehiculele rutiere de transport persoane

640

1.280

4

Vehicule rutiere cu masa totală maximă autorizată mai mare sau egală cu 12,0 tone şi cu minimum 4 axe (inclusiv), exclusiv vehiculele rutiere de transport persoane

910

1.820

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

GUVERNUL ROMÂNIEI AGENŢIA NAŢIONALA ANTI-DOPING

 

ORDIN

privind aprobarea Deciziei Consiliului director al Agenţiei Naţionale Anti-Doping nr. 1 din 11 februarie 2015 pentru stabilirea cuantumului taxei pentru activitatea prestată de Comisia de apel de pe lângă Agenţia Naţională Anti-Doping

 

Având în vedere:

- prevederile art. 12 alin. (4) din Legea nr. 227/2006 privind prevenirea şi combaterea dopajului în sport, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- prevederile art. 3 alin. (2) lit. f) şi art. 14 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale Anti-Doping, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.522/2006 privind aprobarea structurii organizatorice şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare ale Agenţiei Naţionale Anti-Doping, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 11 alin. (2) din Legea nr. 227/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Agenţiei Naţionale Anti-Doping emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Decizia Consiliului director al Agenţiei Naţionale Anti-Doping nr. 1 din 11 februarie 2015 pentru stabilirea cuantumului taxei pentru activitatea prestată de Comisia de apel de pe lângă Agenţia Naţională Anti-Doping, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Sumele încasate din taxa prevăzută la art. 1 se constituie venit propriu la bugetul Agenţiei Naţionale Anti-Doping.

Art. 3. - Agenţia Naţională Anti-Doping va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Agenţiei Naţionale Anti-Doping,

Graziela Elena Vâjială

 

Bucureşti, 20 aprilie 2015.

Nr. 108.

 

ANEXĂ

 

DECIZIE

pentru stabilirea cuantumului taxei pentru activitatea prestată de Comisia de apel de pe lângă Agenţia Naţională Anti-Doping

 

Având în vedere prevederile art. 12 alin. (4) din Legea nr. 227/2006 privind prevenirea şi combaterea dopajului în sport, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prevederile art. 4 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale Anti-Doping, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.522/2006 privind aprobarea structurii organizatorice şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare ale Agenţiei Naţionale Anti-Doping, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

Consiliul director al Agenţiei Naţionale Anti-Doping emite următoarea decizie:

Art. 1. - Se aprobă cuantumul taxei pentru activitatea prestată de Comisia de apel de pe lângă Agenţia Naţională Anti-Doping, respectiv 2.100 lei.

Art. 2. - Agenţia Naţională Anti-Doping va duce la îndeplinire prevederile prezentei decizii.

 

Preşedintele Consiliului director al Agenţiei Naţionale Anti-Doping,

Graziela Elena Vâjială

 

Bucureşti, 11 februarie 2015.

Nr. 1.

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

privind modificarea anexei nr. 1 la Ordinul ministrului sănătăţii şi familiei nr. 698/2001 pentru aprobarea unor metodologii privind angajarea, transferarea şi detaşarea medicilor, farmaciştilor, biologilor, biochimiştilor şi chimiştilor, precum şi a altui personal de specialitate cu studii superioare din unităţile sanitare publice

 

Văzând Referatul de aprobare nr. N.B. 4.100 din 2015 al Direcţiei generale de asistenţă medicală şi sănătate publică din cadrul Ministerului Sănătăţii,

având în vedere prevederile art. 184 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 7 alin. (4) şi ale art. 11 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

Art. I. - La articolul 21 alineatul (2) din anexa nr. 1 la Ordinul ministrului sănătăţii şi familiei nr. 698/2001 pentru aprobarea unor metodologii privind angajarea, transferarea şi detaşarea medicilor, farmaciştilor, biologilor, biochimiştilor şi chimiştilor, precum şi a altui personal de specialitate cu studii superioare din unităţile sanitare publice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 754 din 27 noiembrie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, litera f) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„f) dovezile/adeverinţele din care să rezulte că în ultimii 2 ani nu au fost sancţionaţi de către unităţile în care au activat şi/sau de către Colegiul Medicilor din România sau de Colegiul Farmaciştilor din România;”.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătăţii,

Nicolae Bănicioiu

 

Bucureşti, 27 aprilie 2015.

Nr. 525.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.