MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 722/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 722         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 2 octombrie 2014

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

            44. - Hotărâre cu privire la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor: Bilanţul Strategiei Europa 2020 pentru o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii - COM (2014) 130 final

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

            472. - Ordin al secretarului de stat care conduce Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură, Investiţii Străine, Parteneriat Public-Privat şi Promovarea Exporturilor pentru aprobarea reglementării tehnice “Normativ privind utilizarea geosinteticelor la ranforsarea structurilor rutiere cu straturi asfaltice, AND 592”

 

            1.121. - Ordin al ministrului sănătăţii privind acreditarea unităţii sanitare Spitalul “Sf. Constantin” Braşov pentru activitatea de prelevare de organe, ţesuturi şi celule

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

cu privire la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor: Bilanţul Strategiei Europa 2020 pentru o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii - COM (2014) 130 final

În temeiul dispoziţiilor art. 67, ale art. 148 alin. (2) şi alin. (3) din Constituţia României, republicată, şi ale Protocolului (nr. 1) anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

având în vedere Raportul Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/350 din 24 septembrie 2014,

 

Senatul României adoptă următoarea hotărâre:

 

Art. 1. - Senatul României:

1. Încurajează progresele obţinute în îndeplinirea obiectivelor stabilite în Strategia Europa 2020 cu privire la ocuparea forţei de muncă, cercetare şi dezvoltare, schimbările climatice şi energie, educaţie şi combaterea sărăciei şi excluziunii sociale, cu atât mai mult cu cât aceasta iniţiativă strategică a apărut în contextul unei foarte grave crize financiare mondiale; regretă, în acelaşi timp, faptul că aceste progrese sunt foarte modeste şi privesc doar unele dintre obiective, precum şi faptul că la unii indicatori se înregistrează inclusiv regrese faţă de momentul de început al implementării strategiei.

2. Apreciază iniţiativa Comisiei de a realiza o evaluare a stării de fapt în atingerea obiectivelor asumate. Cu toate acestea, îşi exprimă dezamăgirea că în Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor: Bilanţul Strategiei Europa 2020 pentru o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii - COM (2014) 130 final nu se iau în considerare schimbările cadrului conceptual impuse de experienţa crizei economice; spre exemplu, sunt ignorate concluziile Raportului “Măsurarea performanţelor economice şi progresului social”, elaborat de Joseph Stieglitz, Amartya Sen şi Jean-Paul Fitoussi cu privire la limitele indicatorului produsului intern brut. Fără a utiliza indicatori statistici adecvaţi, validitatea concluziilor şi eficienţa aplicării recomandărilor pot fi îndoielnice. Astfel, analiza se raportează la evoluţia PIB-ului total; eventualele modificări în Structura acestuia pe ramuri/sectoare ar fi fost extrem de relevante pentru această evaluare la jumătatea perioadei, chiar dacă schimbările structurale pe termen scurt sunt dificil de analizat şi indicatorul nu se numără printre obiective. S-ar fi evidenţiat astfel unele dintre cauzele eşecului în a atinge Obiectivul de creştere a gradului de ocupare; o analiză care să ia piaţa comună şi evoluţiile acesteia ca referinţă ar fi fost extrem de utilă statelor membre şi ar fi completat analizele naţionale.

3. Consideră că orice revizuire a ţintelor stabilite de Strategia Europa 2020 trebuie să ţină cont de efectele sociale pe care financiarizarea economiei sunt pe cale să le producă, ca şi de subminarea economiei sociale de piaţă prin politicile de consolidare a situaţiei bugetare a statelor membre şi salvare a monedei. În caz contrar se încalcă flagrant tratatele, respectiv, art. 3 alin. 3 din Tratatul Uniunii Europene

4. Constată că există inechităţi puternice, iar PIB-ul şi oricare alt indicator agregat/cap de locuitor existent nu reflectă evaluarea reală a situaţiei în care se află o parte considerabilă a populaţiei. Prin urmare, gradul de sărăcie poate să crească, chiar dacă, potrivit indicatorului curent, venitul mediu creşte. Sistemul de măsurare a creşterii trebuie să aibă în vedere nivelul de bunăstare al cetăţenilor, ţintind către un progres social real.

5. Apreciază că ar fi fost utilă o analiză calitativă mai nuanţată; nu ştim, spre exemplu, cât anume din performanţa realizată în reducerea emisiilor de carbon se datorează încetinirii activităţii în condiţii de criză şi cât măsurilor de înverzire/retehnologizare adoptate în vederea atingerii ţintei; aspectul caracterului durabil al rezultatului pozitiv ar fi fost necesar analizei.

6. Constată că, în ciuda faptului că problematica este asumată prin Tratatul de la Lisabona care stabileşte că “Uniunea Europeană promovează coeziunea economică, socială şi teritorială”, datele referitoare la modificările distribuţiei teritoriale a indicatorilor urmăriţi lipsesc.

Ar fi fost foarte util să vedem cum s-a schimbat distribuţia riscului de sărăcie, pentru măsuri mai precis direcţionate. Luarea în considerare a aspectului teritorial poate furniza şi informaţii care să servească la creşterea gradului de ocupare, pentru a înţelege contextul care generează părăsirea timpurie a şcolii etc.

7. Subliniază că adoptarea aceloraşi măsuri în toate statele membre a produs, cum era de aşteptat, efecte diferite în contexte naţionale diferite; acest aspect trebuie avut în vedere odată cu propunerile pe care Comisia Europeană le va face la începutul anului 2015 privind desfăşurarea în continuare a strategiei. În caz contrar, Europa cu mai multe viteze se transformă dintr-un pericol potenţial nu doar într-o realitate, ci devine proiect asumat al Uniunii Europene; o asemenea abordare ar fi în flagrantă contradicţie cu interesele statelor mai puţin dezvoltate ale Uniunii Europene.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar opinia cuprinsă în această hotărâre se transmite către instituţiile europene.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senatul României, în şedinţa din 30 septembrie 2014, În conformitate cu prevederile art. 5 Ut f) şi ale art. 30 Ut. b) din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin Hotărârea Senatului nr. 39/2014.

 

P. PREŞEDINTELE SENATULUI,

CRISTIAN-SORIN DUMITRESCU

 

Bucureşti, 30 septembrie 2014.

Nr. 44.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

GUVERNUL ROMÂNIEI

DEPARTAMENTUL PENTRU PROIECTE DE INFRASTRUCTURĂ, INVESTIŢII STRĂINE,

PARTENERIAT PUBLIC-PRIVAT ŞI PROMOVAREA EXPORTURILOR

 

ORDIN

pentru aprobarea reglementării tehnice “Normativ privind utilizarea geosinteticelor la ranforsarea structurilor rutiere cu straturi asfaltice, AND 592”

 

Având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile pentru organizarea şi realizarea schimbului de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, precum şi al regulilor referitoare la serviciile societăţii informaţionale între România şi statele membre ale Uniunii Europene, precum şi Comisia Europeană, cu modificările şi completările ulterioare, şi dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 536/2014 privind organizarea şi funcţionarea Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură, Investiţii Străine, Parteneriat Public-Privat şi Promovarea Exporturilor,

secretarul de stat care conduce Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură, Investiţii Străine, Parteneriat Public-Privat şi Promovarea Exporturilor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă reglementarea tehnică “Normativ privind utilizarea geosinteticelor la ranforsarea structurilor rutiere cu straturi asfaltice, AND 592”, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin îndeplineşte procedura de notificare prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile pentru organizarea şi realizarea schimbului de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, precum şi al regulilor referitoare la serviciile societăţii informaţionale între România şi statele membre ale Uniunii Europene, precum şi Comisia Europeană, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 664 din 23 iulie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, care transpune Directiva 98/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 204 din 21 iulie 1998, modificată prin Directiva 98/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 iulie 1998, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 217 din 5 august 1998, precum şi de Regulamentul (UE) nr. 1.025/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind standardizarea europeană, de modificare a directivelor 89/686/CEE şi 93/15/CEE ale Consiliului şi a Directivelor 94/9/CE, 94/25/CE, 95/16/CE, 97/23/CE, 98/34/CE, 2004/22/CE, 2007/23/CE, 2009/23/CE şi 2009/105/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi de abrogare a Deciziei 87/95/CEE a Consiliului şi a Deciziei nr. 1.673/2006/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 316 din 14 noiembrie 2012.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Departamentul pentru Proiecte de Infrastructura, Investiţii Străine, Parteneriat Public-Privat şi Promovarea Exporturilor,

Alexandru Năstase,

secretar de stat

 

Bucureşti, 25 septembrie 2014.

Nr. 472.

 

ANEXĂ

 

NORMATIV

privind utilizarea geosinteticelor la ranforsarea structurilor rutiere cu straturi asfaltice, AND 592

 

CAPITOLUL I

Obiectul şi domeniul de aplicare

 

SECŢIUNEA 1

Principii generale

 

Art. 1. - Prezentul normativ se referă la utilizarea materialelor geosintetice şi produselor înrudite pentru ranforsarea structurilor rutiere suple, semirigide şi rigide cu straturi din mixturi asfaltice pentru lucrările de reabilitare/modernizare/reparaţii capitale/reparaţii curente a structurilor rutiere existente;

Acestea pot îndeplini trei funcţii distincte: reducerea eforturilor, barieră de umiditate şi rol de armare a straturilor bituminoase.

Utilizarea materialelor geosintetice nu este luată în considerare la dimensionarea structurilor rutiere.

Art. 2. - Pentru stabilirea corectă a soluţiei de proiectare a reabilitării şi alegerea tipului optim de material geosintetic trebuie evaluată mai întâi starea tehnică a structurii rutiere existente (conform Normativului CD 155-2001 şi AND 540-2003).

 

SECŢIUNEA a 2-a

Terminologie

 

Art. 3. - Terminologia utilizată în acest normativ este conform SR 4032-1:2001 şi SR EN IS010318:2006, iar termenii tehnici noi utilizaţi se definesc în cuprinsul normativului.

Termenul de geosintetice (GSY, conf. SR EN ISO 10318:2006) utilizat în acest normativ este un termen generic care desemnează un produs din care cel puţin una dintre componente este pe bază de polimeri sintetici sau naturali, care se prezintă sub formă de foaie, bandă sau de structură tridimensională, utilizat în domeniul construcţiilor şi se referă la următoarele tipuri de materiale:

- geotextile;

- geogrile;

- geocompozite;

- geomembrane.

Art. 4. - Geotextil (GTX) este un material neţesut, permeabil, pe bază de polimeri, utilizat în domeniul construcţiilor.

Art. 5. - Geogrila (GGR) este o structură plană din fibre de sticlă sau pe bază de polimeri, constituită dintr-o reţea deschisă de elemente rezistente la tracţiune, legate între ele după un motiv regulat, şi utilizată în domeniul construcţiilor.

Art. 6. - Geocompozitele (GCO) sunt combinaţii de două sau mai multe materiale care au în componenţa lor cel puţin un geotextil sau înrudit cu geotextilul printre componenţi, folosit în domeniul construcţiilor.

Art. 7. - Geomembrane sub îmbrăcăminţi bituminoase (GBR) sunt un sistem compozit, alcătuit dintr-un geotextil dublat fie pe o parte, fie pe ambele părţi de o membrană impermeabilă din bitum cu cauciuc.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Generalităţi

 

Art. 8. - Geotextilele (GTX), ca materiale rutiere, sunt realizate, în general, din materiale termoplastice precum polipropilenă sau poliester, dar pot conţine şi poliamide şi alţi polimeri. În geotextilele neţesute, filamentele sunt legate fie mecanic, fie prin lipire.

Art. 9. - Geogrilele (GGR), ca materiale rutiere, pot fi ţesute sau împletite din fibre de sticlă sau filamente de polimeri (polipropilenă sau poliester) ori pot fi tăiate sau presate din folii de plastic şi apoi posttensionate, pentru a le mări la maximum rezistenţa şi modulul de elasticitate dinamică. În mod curent, geogrilele au dimensiuni rectangulare variabile. Există şi forme de geogrile cu aspect de geocompozite la livrare, care, în urma punerii în operă, lucrează ca geogrila, materialul de închidere a ochiurilor intrând în compoziţia mixturilor asfaltice. Geogrila poate avea o membrană laminată foarte subţire, care se lipeşte de amorsa, dar este proiectată să se topească şi apoi să dispară atunci când se aplică stratul de acoperire cald din mixtură asfaltică. Unele geogrile pot avea împletituri subţiri (fâşii) de fibră permanente ce acoperă parţial deschiderile şi conduc la lipirea geogrilei de amorsa. Alte geogrile conţin o peliculă (folie) continuă, proiectată să ajute la pozare (adică să adere pe amorsa) şi să se topească atunci când s-a aplicat stratul cald de acoperire. Nici un ui dintre aceste produse nu formează o barieră impermeabilă. Geogrilele sunt proiectate sa aibă modulul de elasticitate dinamică mare.

Art. 10. - Geocompozitele (GCO) sunt materiale compuse dintr-o geogrila şi un geotextil, consolidate între ele. În acest caz, geotextilul are capacitatea de retenţie omogenă a bitumului şi permite colmatarea fisurilor existente, împiedicarea transmiterii acestora, precum şi funcţia de lipire pe stratul-suport, în timp ce geogrilele împiedică alungirea geotextilului şi au capacitatea de preluare şi distribuţie uniformă a eforturilor din trafic. Geocompozitul trebuie să asigure o retenţie optimă de bitum, să joace rol de barieră intermediară şi să dezvolte un modul de elasticitate dinamică mare la valori mici de deformaţie.

Art. 11. - Geomembranele sub îmbrăcăminţi bituminoase (sistem geocompozit alcătuit dintr-un geotextil dublat de o membrană din bitum cu cauciuc) pot fi pozate în benzi peste rosturile structurilor rutiere din beton de ciment sau sunt folosite pentru reparaţii provizorii la cedări locale în situaţii de urgenţă (cu sau fără refacerea complexului rutier) ale structurii rutiere.

Art. 12. - Geosinteticele tratate în prezentul normativ au următoarele roluri:

- rol de reducere a eforturilor care întârzie sau opreşte propagarea fisurilor în stratul asfaltic;

- rol de armare - preiau şi distribuie uniform eforturile din trafic (verticale);

- rol de barieră intermediară - barieră împotriva infiltraţiilor de apă şi împiedică sau întârzie deteriorarea îmbrăcămintei.

Art. 13. - Tabelul 1 prezintă funcţiile pe care le îndeplinesc geosinteticele în straturile rutiere: antifisură, armare şi barieră de umiditate.

 

Tabelul 1

 

Tip geosintetic

Funcţia

Geotextile pentru reducerea eforturilor şi barieră interstrat (STR+B)

Geotextilul neţesut este destinat încetinirii transmiterii fisurilor existente în straturile superioare. Aceste geotextile, folosite în combinaţie cu un strat de bitum pulverizat pe suprafaţa drumului existent, au funcţiile de reducere a eforturilor şi de etanşare şi sunt denumite şi membrane SAMI (Stress Aborting Membrane Interlayer).

Aceste membrane separă straturile inferioare de asfalt de cele noi prin crearea unei bariere intermediare şi încetinesc transmiterea fisurilor din stratul inferior în stratul superior de asfalt. Membranele SAMI se recomandă a fi utilizate la reabilitarea/modernizarea/reparaţii capitale/reparaţii curente a/ale drumurilor cu trafic scăzut ≤ 0,3 m.o.s. pentru perioada de prognoză de 10 ani [drumuri judeţene (DJ), drumuri comunale (DC), străzi secundare]

Geogrile - pentru armare (R)

Geogrilele (R) pot fi alcătuite din: fibre de sticlă sau polimeri. Geogrilele sunt folosite pentru preluarea încărcărilor din trafic şi distribuirea lor cât mai uniform pe suprafaţa orizontală. Aşezarea geogrilei se va face pe un strat de egalizare de 2 cm (dacă suprafeţele prezintă denivelări - conform reglementărilor tehnice în vigoare) sau conform recomandărilor producătorului.

Geocompozite - geosintetice pentru armare, reducerea eforturilor şi barieră interstrat (R+STR+B)

Este combinaţia dintre:

- o geogrilă (cu funcţia de armare R),

- un geotextil neţesut, cu o retenţie bună de bitum cu funcţia de reducere a eforturilor (STR),

- încetinirea transmiterii fisurilor din stratul inferior în cel superior şi ca barieră de umiditate (B). Aceste materiale pot fi utilizate pentru toate tipurile de lucrări: casete pentru lărgiri, acolo unde produsele pot fi aplicate direct pe suprafeţele de drum fisurate, frezate, pe dale de beton sau agregate naturale stabilizate cu lianţi hidraulici.

Geomembrane - barieră interstrat (B)

Este combinaţia dintre:

- un geotextil,

- o membrană din bitum cu cauciuc (cu funcţia de barieră (B). Se folosesc la rosturile structurilor rutiere din beton de ciment.

 

Art. 14. - Tipuri de degradări pentru care se recomandă utilizarea geosinteticelor:

- fisuri reflective sunt fisurile care apar în îmbrăcămintea asfaltică prin transmiterea discontinuităţilor (rosturi sau fisuri/crăpături) din straturile inferioare degradate (fig. 1).

- faianţările (fig. 2) sunt degradări (ansamblu de fisuri) datorate următoarelor cauze:

- capacitate portantă insuficientă a complexului rutier;

- infiltrarea apelor în corpul căii;

- realizarea necorespunzătoare a încadrării părţii carosabile;

- acţiunea traficului greu şi repetat;

- oboseala îmbrăcăminţii;

- contaminarea cu argilă a straturilor de fundaţie;

- acţiunea îngheţ-dezgheţului.

 

            Grosimea stratului sau straturilor asfaltice aşezate peste materialul geosintetic se va determina în cadrul unui studiu tehnic ţinând seama de normativele în vigoare.


*) Figurile 1 şi 2 sunt reproduse în facsimil.

 

SECŢIUNEA a 4-a

Referinţe

 

1. Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările şi completările ulterioare

- “Legea calităţii”

2. Legea protecţiei mediului nr. 137/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

- “Legea protecţiei mediului” şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare

3. Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare

- “Legea apelor”

4. Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, cu modificările şi completările ulterioare

- “Legea securităţii şi sănătăţii în muncă”

5. Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilă, republicată, cu modificările ulterioare

- “Legea privind protecţia civilă”

6. Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, cu modificările ulterioare

- “Legea privind apărarea împotriva incendiilor”

7. Hotărârea Guvernului nr. 28/2008 privind aprobarea conţinutului-cadru al documentaţiei tehnico-economice aferente investiţiilor publice, precum şi a structurii şi metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii

- “Proiectarea lucrărilor de construcţii pentru intervenţii la construcţiile existente”

8. AND 540/2003

- “Normativ pentru evaluarea stării de degradare a îmbrăcăminţii rutiere pentru structuri suple şi semirigide”

9. NP 111/2004

- “Normativ pentru straturi bituminoase peste strat de bază din beton de ciment”

10. SR 4032-1:2001

- “Lucrări de drumuri. Terminologie”

11.SREM 1426:2007

- “Bitum şi lianţi bituminoşi. Determinarea penetraţiei cu ac”

12. SREN 1427:2007

- “Bitumuri. Determinarea punctului de înmuiere. Metoda cu inel şi bilă “

13. SREN 12593:2007

- “Bitumuri şi lianţi bituminoşi. Determinarea punctului de rupere Fraass”

14. SR 61:1997

- “Bitumuri. Determinarea ductilităţii”

15. SREN 13249:2001 cuA1:2011

- “Geotextile şi produse înrudite. Caracteristici impuse pentru utilizarea la construcţia de drumuri şi alte zone de circulaţie”

16. SREN ISO 10318:2006

- “Geosintetice. Termeni şi definiţii”

17. SREN 15381:2009

- “Geotextile şi produse înrudite. Caracteristici impuse pentru utilizarea la lucrări de drumuri şi pentru straturi de uzură asfaltice”

18. STAS 10473-1:1987

- “Straturi din agregate naturale sau pământuri stabilizate cu ciment”

19. SR 183-1:1995

- “Lucrări de drumuri. Îmbrăcăminţi din beton de ciment. Condiţii tehnice generale de calitate”

20. SR EN 13108-1:2006/AC:2008

- “Mixturi asfaltice. Specificaţii pentru materiale. Partea 1: Betoane asfaltice”

21. SR EN 13108-5:2006/AC:2008

- “Mixturi asfaltice. Specificaţii pentru materiale. Partea 2: Betoane asfaltice pentru straturi foarte subţiri”

22. Regulament (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii şi de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului

- “Regulament de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii”

 

CAPITOLUL II

Condiţii tehnice

 

SECŢIUNEA 1

Tipuri de materiale geosintetice şi caracteristicile acestora

 

Art. 15. - Producătorul de geosintetice şi produse înrudite trebuie să furnizeze beneficiarului date pe baza rezultatelor încercărilor specificate în tabelul 2 “Geotextile nemetalice şi produse înrudite utilizate pentru îmbrăcăminţi şi straturi de uzură asfaltice: funcţii, caracteristici relative la funcţii şi metode de încercare de utilizat”, conform SR EN 15381:2009

 

Tabelul 2

 

Nr. crt.

Caracteristici

Metodă de încercare

Funcţie îndeplinită de geosintetic

Armare

Reducerea eforturilor

Barieră

1

Rezistenţă la tracţiune

EN ISO 10319a

H

H

H

2

Alungi re sub sarcină maximă

EN ISO 10319a

H

--

H

3

Perforare dinamică

EN 13433

H

H

H

4

încercare de perforare statică

EN ISO 12236

H

H

H

5

Durabilitate

Anexa B SREN 15381

H

H

H

6

Rezistenţa la intemperii

EN 12224 Anexa B1

SR EN 15381

S

S

S

7

Retenţia de bitum

Anexa Băşică

SREN 15381

--

H

A

8

Punct de topire

EN ISO 3146

S

S

S

9

Rezistenţă la lichide alcaline

EN 14030 Anexa B2

SREN 15381

S

S

S

 

H = necesar pentru armonizare

A = pentru toate condiţiile de utilizare

S = utilizări specifice

“--” = nu sunt utilizabile

aEN ISO 10319 poate să nu fie adecvat pentru produse specifice (grile din fibră de sticlă). În aceste cazuri trebuie utilizate metode mai adecvate, de exemplu EN ISO 13493-1 sau ASTM D 6637-01. În toate cazurile trebuie realizate încercări de tracţiune pe produsele finite.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Consideraţii privind utilitatea şi utilizarea materialelor geosintetice

 

Art. 16. - Utilitatea unui strat de geosintetic intercalat între structura existentă degradată şi un strat nou de ranforsare constă în:

- impermeabilizarea suprafeţei existente degradate, prin crearea unei bariere de umiditate formată din geotextil impregnat cu bitum (funcţia B),

- întârzierea apariţiei fisurilor reflective (funcţia STR);

- armarea (funcţia R) în cazul: casetelor de lărgire a drumurilor existente, ranforsarea cu straturi bituminoase a străzilor pavate, în intersecţii etc. Aceasta se va putea realiza după o analiză temeinică a structurii rutiere existente din punct de vedere al capacităţii portante şi al deformaţii lor posibile.

Toate acestea conduc la mărirea duratei de exploatare a structurii rutiere.

Art. 17. - Geosinteticele se pot utiliza:

- în zone cu fisuri şi faianţări pe suprafeţe mari, unde necesită o acoperire parţială sau, adesea, totală a suprafeţei;

- în dreptul rosturilor dintre dalele unei îmbrăcăminţi din beton de ciment care urmează să fie ranforsată, se pot utiliza fâşii de geosintetice pe lăţimea de 1 m;

- la casetele de lărgire în dreptul rosturilor dintre structura rutieră nouă şi cea existentă.

Art. 18. - Degradările sub formă de fisuri sau faianţări, precum şi degradările apărute prin reflexie vor fi evaluate prin indici de stare, conform reglementărilor tehnice în vigoare.

În funcţie de starea de degradare a suprafeţei carosabile se stabilesc sectoare omogene pe care se aşterne geosinteticul ca material antifisură, înainte de aşternerea straturilor asfaltice de acoperire.

Art. 19. - Gradul de severitate al degradărilor suprafeţei structurii rutiere fisurate trebuie să fie redus sau mediu, astfel încât geosinteticul să poată fi eficient.

Art. 20. - În cazul structurilor rutiere suple, semirigide şi rigide se vor avea în vedere următoarele:

1. Structurile rutiere pentru care se foloseşte geosintetic în vederea întârzierii transmiterii fisurării sunt cele care prezintă fisuri din oboseală sau reflexie caracteristice stratului asfaltic.

Nu se acceptă aşezarea geosinteticelor în cazul în care suprafaţa este foarte degradată, cu rupturi sau dislocări.

Fisurile (deschideri <3 mm) nu necesită un tratament special înaintea aşternerii materialului geosintetic.

Crăpăturile (deschideri >3 mm) vor fi colmatate înaintea aşternerii materialului geosintetic. Colmatarea se va face în funcţie de deschiderea crăpăturii în conformitate cu normele tehnice pentru lucrările de întreţinere a drumurilor.

În cazul unor crăpături cu deschidere >20 mm se va face o analiză tehnică pentru a se stabili dacă structura rutieră existentă degradată nu necesită realizarea unor lucrări de refacere înaintea ranforsării şi implicit a acoperirii cu material geosintetic.

2. În vederea asigurării unei suprafeţe pe care să se aşeze geosinteticul se recomandă să se prevadă un strat de reprofilare/egalizare din mortar asfaltic sau mixtură antifisură de minimum 2 cm, cu excepţia cazului în care producătorul are alte recomandări.

3. Suprafaţa de bază pe care se aşterne geosinteticul trebuie să fie foarte curată şi uscată, fără apă, zăpadă sau gheaţă.

Art. 21. - În cazul structurilor rutiere rigide (beton de ciment cu rosturi), se vor respecta următoarele:

1. Structura rutieră pe care se aşază geosinteticul trebuie să fie stabilă, fără degradări majore (fragmentări şi tasări de dale, gropi, crăpături, rupturi etc.).

2. Deplasările relative verticale la rosturi sau la crăpături trebuie să respecte următoarea condiţie: factorul de eficienţă la transfera încărcării (FET) la rosturi trebuie să fie peste 80%:

FET = (dn/di)100>0,8 (conform AASHTO, 1993),

unde: di este deflexiunea pe partea încărcată;

dn - deflexiunea pe partea neîncărcată.

3. Utilizarea geosinteticelor devine aproape ineficientă pentru deplasări active (ale căror deschideri sunt influenţate de variaţia temperaturii sau deplasări verticale sub trafic) ale rosturilor şi fisurilor, mai ales dacă acestea sunt mari. Totuşi, transmiterea fisurilor poate fi întârziată pe termen scurt, utilizând, după umplerea rosturilor, benzi de geomembrană groasă, care au şi rol de etan şa re.

4. În cazul în care există deplasări relative verticale la rosturi sau la crăpături, folosirea geosinteticului ca barieră de umiditate nu se justifică, deoarece există riscul ruperii lor. În această situaţie se vor efectua întâi lucrări de stabilizare a îmbrăcăminţii degradate şi după aceea se va trece la ranforsarea drumului şi, implicit, la utilizarea materialului geosintetic.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Performanţe impuse geosinteticului

(SREN 15381:2009)

 

Art. 22. - (1) Geotextilele neţesute pot avea moduli de elasticitate dinamică relativ mici mobilizând astfel numai eforturi limitate la niveluri mici ale deformaţiei; ele funcţionează ca disipatori de energie în dreptul fisurilor, deviindu-le propagarea pe verticală şi întârziind, în acest fel, reflectarea lor în stratul nou asfaltic.

(2) Capacitatea de retenţie a bitumului de către geotextil este recomandată (cf. SR EN “15381) să fie minimum 0,9 l/m2.

Retenţia minimă va fi direct influenţată de greutatea, grosimea geotextilului şi caracteristicile stratului suport la instalare (rugozitate, porozitate, planeitate etc.)

(3) în vederea evitării infiltrării apei în straturile inferioare ale structurii rutiere, dar şi pentru întârzierea fisurării prin reflexie, se poate folosi un material geotextil impregnat cu bitum din fabrică, pentru a evita eventualele neplăceri legate de o cantitate mare de amorsa necesară.

Art. 23. - Proprietăţile fizico-mecanice minime necesare pentru geotextile utilizate cu rol de barieră de umiditate şi cu rol de disipator de tensiuni sunt prezentate în tabelul 3.

 

            Tabelul 3

 

Proprietăţi

Valori minime

Rezistenţa la tracţiune (la rupere)

min. 7 kN/m (714 kgf/m)

Alungire la tracţiune maximă

70%

Retenţia de bitum

min. 0,90 l/m2

Punct de înmuiere

+ 10°C peste temperatura de aşternere a mixturii asfaltice

 

(1 N = 0,101971 kgf)

 

Art. 24. - (1) Geogrilele au moduli de elasticitate mult mai mari decât geotextilele, fiind capabile să preia tensiuni mari la niveluri reduse ale deformaţiei (au, în general, greutatea de 200...500 g/m2).

(2) Geogrilele se utilizează la armarea straturilor asfaltice încetinind apariţia deformaţiilor permanente. Pentru a acţiona ca o ranforsare a stratului de acoperire, o geogrilă trebuie să fie bine întinsă sau uşor pretensionată şi trebuie să aibă o rigiditate suficientă.

(3) în funcţie de materialul din care este realizată geogrilă, aceasta poate avea deformabilitaţi cu valori între 2 şi 3% şi preluarea de tensiuni mai mari decât ale asfaltului.

Art. 25. - Geocompozitele se recomandă a fi folosite pentru structuri rutiere în care este necesară atât încetinirea transmiterii fisurilor, rezistenţă mare la preluarea solicitărilor din trafic, armarea, cât şi impermeabilizarea.

Art. 26. - (1) Geomembranele servesc ca membrană impermeabilizantă.

(2) Geomembranele se aşază sub formă de fâşii, în general peste rosturi. Unele membrane au prevăzut un material adeziv pe o parte sau pe ambele şi se pot lipi de structura rutieră veche prin îndepărtarea filmului de protecţie de pe spatele membranei şi aşezarea ei pe rostul pregătit. În alte cazuri se aplică o amorsa adezivă pe structura rutieră înainte de aşezarea geomembranei, la recomandarea producătorului.

 

SECŢIUNEA a 4-a

Prescripţii de proiectare

 

Art. 27. - La utilizarea în cadrul unei structuri rutiere a unui strat de material geosintetic se va ţine seama de următoarele elemente principale:

1. Starea de degradare a suprafeţei carosabile şi a structurii rutiere conform reglementărilor tehnice în vigoare.

2. Funcţiile ce vor fi îndeplinite de geosintetic în cadrul stratului asfaltic, conform tabelului 2 din prezentul normativ.

3. Caracteristicile de referinţă cuprinse în tabelul 3 din prezentul normativ - pentru geotextile.

4. Caracteristicile fizico-mecanice ale mixturii asfaltice din starturile de ranforsare, în conformitate cu prevederile reglementarilor tehnice în vigoare.

5. Structura rutieră se va dimensiona conform normativelor în vigoare, făcându-se abstracţie de prezenţa materialului geosintetic.

6. Atât structura rutieră existentă, cât şi cea pentru ranforsare vor fi verificate la solicitările din trafic (NP 111), precum şi la acţiunea îngheţ-dezgheţ (STAS 1709/1,2,3).

Art. 28. - Geosinteticul poate fi utilizat în funcţie de trei parametri importanţi:

1. Starea structurii rutiere existente.

Pentru o suprafaţă carosabilă afectată de fisuri datorate degradărilor de suprafaţă, se recomandă prevederea unui material geosintetic în conformitate cu tabelul 4.

 

            Tabelul 4

 

Denumire degradare

Grad de severitate (AND 540)

Deschiderea fisurii sau crăpăturii (mm)

Lucrări pregătitoare

Suprafaţa acoperită cu geosintetice

1

2

3

4

5

Fisuri, crăpături şi faianţări

redus

< 5

colmatarea fisurilor şi crăpăturilor

parţial, pe sectoare omogene, bine delimitate de către proiectant

mediu

5 ÷ 20

colmatarea fisurilor şi crăpăturilor

pe toată suprafaţa

ridicat

> 20

se vor realiza ample lucrări de reparaţii

nu este eficientă utilizarea materialului geosintetic decât după efectuarea reparaţiilor

 

NOTĂ:

Un sector de drum este considerat omogen dacă este caracterizat de aceleaşi date referitoare la starea de degradare a îmbrăcăminţii rutiere (bună, medie, rea), conform normativului AND 540.

2. Calitatea suportului (strat de bază, fundaţie)

Situaţiile în care este indicată utilizarea materialului geosintetic în funcţie de starea tehnică a structurii rutiere, conform reglementărilor tehnice în vigoare, este prezentată în tabelul 5.

 

Tabelul 5

 

Calificativul stării de degradare

Indice de degradare

Se utilizează geosintetice

IG

ID

rea

< 77

> 13

DA*

mediocră

77  ÷  90

7,5  ÷  13

DA**

bună

90  ÷  95

5  ÷  7,5

Posibil***

foarte bună

> 95

< 5

NU


* Se va studia, prin proiect, refacerea structurii rutiere sau ranforsarea ei cu utilizare de materiale geosintetice, precedată de reparaţii locale.

** Alegerea tipului de material geosintetic se face în funcţie de prevederile de la capitolul II - secţiunea a 2-a.

*** Dacă se consideră necesară aşternerea unui covor asfaltic.

 

3. În cazul în care există cedări în straturile-suport, deci nişte deficienţe structurale, prevederea unui geosintetic nu va rezolva problema.

În aceste situaţii, eficienţa geosinteticului ca strat antifisură este mult redusă, deoarece apar fisuri direct în stratul de acoperire. Materialul geosintetic va fi însă eficient ca barieră de umiditate, protejând stratul-suport împotriva pătrunderii apei.

Art. 29. - (1) în funcţie de scopul urmărit şi de calitatea materialelor la alegerea geosinteticului se poate opta pentru:

1. geotextil (funcţie STR + B) - în cazul unei suprafeţe stabile, fără deplasări relative verticale; acţionează ca factor de întârziere a transmiterii fisurilor şi, prin faptul că se impregnează cu bitum, ca element de hidroizolare;

2. geogrilă (funcţie R) - în cazul în care există şi riscul de deplasări verticale relative mici (de exemplu, între dale din beton de ciment), utilizarea geogrilelor este recomandată numai după remedierea defecţiunilor din structura rutieră existentă.

Aşezarea geogrilei se va face pe un strat de egalizare de 2 cm (dacă suprafeţele prezintă denivelări) sau conform recomandărilor producătorului;

3. geocompozit (funcţie R + STR + B) - în cazul în care se urmăresc efecte cumulate ale geotextilului şi geogrilei.

(2) Tipul de material ales trebuie să satisfacă condiţiile prevăzute în tabelul 3, precum şi cele de la articolul 35.

(3) Montarea geosinteticului se realizează între suprafaţa carosabilă existentă şi primul strat de ranforsare (cap. III şi anexa V).

Art. 30. - Indiferent de tipul de geosintetic folosit, grosimea stratului de acoperire din mixtură asfaltică trebuie să fie de minimum 4-5 cm.

Se recomandă o grosime de 9-10 cm (aşternut în două straturi: uzură + legătură) pentru ca la o viitoare frezare a suprafeţei îmbrăcăminţii asfaltice, geosinteticul să nu fie afectat, el trebuie să rămână în continuare în structura rutieră.

Art. 31. - (1) Pentru stratul de acoperire se va folosi numai mixtură asfaltică cilindrată la cald.

(2) în cazul proiectării stratului de ranforsare pentru structurile rutiere rigide procesul este, în general, acelaşi ca şi în cazul structurilor rutiere flexibile.

 

SECŢIUNEA a 5-a

Eficienţa utilizării geosinteticului

 

Art. 32. - Se va studia cu atenţie necesitatea utilizării geosinteticului la structurile rutiere, în concordanţă cu prevederile AND 540.

Art. 33. - Costul geosinteticelor variază în funcţie de: tipul produsului utilizat, de cantitatea de geosintetic ce urmează a fi aşezată, experienţa locală la instalare, costurile cu forţa de muncă locală, condiţii generale ale pieţei.

Art. 34. - Se recomandă efectuarea de studii tehnico-economice comparative între soluţia cu/fără geosintetic, ţinând cont de beneficiile geosinteticelor asupra comportării în exploatare a drumurilor şi de starea de degradare a suprafeţei drumului implicat în analiză.

Art. 35. - Este cunoscut din literatura de specialitate că, atunci când deformata straturilor bituminoase este mai mare de 2,5 %, în interiorul structurii se dezvoltă fenomenul de fisurare, ce se propagă în diferite direcţii. Fisurarea se produce de la bază spre suprafaţa îmbrăcămintei bituminoase, sub încărcările din trafic, dar şi de sus în jos, sub acţiunea eforturilor din temperatură (contracţii).

Pentru limitarea acestor degradări se utilizează materialele geosintetice - materiale cu elongaţii mici, dar cu rezistenţe mari la tracţiune.

Folosirea materialelor geosintetice cu rol de armare prezintă următoarele beneficii în comportarea în exploatare a structurii rutiere:

- prin armarea îmbrăcăminţii rutiere cu elemente antifisură se întârzie transmiterea acestora din stratul existent la stratul nou;

- creşte durata de exploatare a structurilor rutiere prin preluarea eforturilor de întindere şi limitarea deformaţiilor stratului asfaltic.

Aceste aspecte benefice se datorează faptului că:

- rezistenţa la întindere a straturilor asfaltice este de cea 2 daN/cm2 (100 cm x 0,2 cm x 2 kg/cm2 = 40 kgf/m), iar a geosinteticelor este mult mai mare - 10...100 kN/m (10 x 1.000 x 0,10197 kgf = 1.020 kgf/m). Prin preluarea eforturilor de întindere de către geosintetic se limitează deformaţiile în stratul asfaltic.

Geosinteticul trebuie să aibă:

- rezistenţă mare la tracţiune în zona deformaţiilor mici ale asfaltului;

- aderenţă bună la straturile asfaltice, atât la temperaturi pozitive (0...60° C la sol), cât şi la temperaturi negative (0...-10-25° C)


*) Figurile 3 şi 4 sunt reproduse în facsimil.

 

CAPITOLUL III

Prescripţii generale de execuţie

 

SECŢIUNEA 1

Lucrări pregătitoare

 

Art. 36. - Prezentele prescripţii de execuţie sunt recomandabile, dar pot fi amendate de cele propuse în caietul de sarcini sau în agrementul tehnic, oferit de producător, pentru care acesta îşi asumă răspunderea. De altfel, se recomandă, cel puţin la prima utilizare a unui tip de material geosintetic, să fie prezent şi reprezentantul producătorului sau distribuitorului de geosintetic.

Art. 37. - Înainte de aplicarea geosinteticului, suprafaţa trebuie să fie curăţată (folosind o perie sau aer comprimat) şi uscată.

Art. 38. - Colmatarea fisurilor şi crăpăturilor se va executa în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice în vigoare.

Art. 39. - Cuiburile/Gropile se vor repara conform prevederilor reglementărilor tehnice în vigoare şi apoi suprafaţa carosabilă va fi pregătită pentru aşternerea geosinteticului.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Condiţii impuse la aşezarea geosinteticului

 

Art. 40. - Se amorsează şi în funcţie de starea tehnică a suprafeţei de rulare şi de recomandările producătorului, se aşterne un strat de mortar asfaltic cilindrat la cald, cu rol de reprofilare şi egalizare, în grosime de minimum 2 cm.

Producătorul va preciza cu ce produse bituminoase a tratat geosinteticul şi trebuie să recomande tipul de amorsa ce trebuie folosit astfel încât să fie compatibilitate între geosintetic şi amorsa utilizată.

Art. 41. - (1) Stabilirea tipului de amorsa se va face în funcţie de instrucţiunile furnizate de producător după consultarea manualului de instalare a geosinteticului; ea este necesară pentru impregnarea materialului geotextil şi lipirea de straturile structurii rutiere; se recomandă ca amorsa bitumul. Acesta va fi din acelaşi tip de bitum ca acela utilizat în mortarul asfaltic sau straturile asfaltice de ranforsare. Se poate accepta şi emulsie bituminoasă, respectându-se indicaţiile producătorului în ceea ce priveşte cantitatea prevăzută.

(2) Aplicarea amorsei pentru geosintetic:

- se execută mecanic;

- cantitatea de amorsa să fie suficientă pentru a satura geotextilul şi pentru a-l lipi de suprafaţa existentă;

- pentru emulsie - cu rupere rapidă - cantitatea va fi sporită conform recomandărilor şi procentului de bitum pe care îl conţine.

Se precizează că materialul geotextil, prin caracteristicile sale (greutate, grosime, tip de material), este cel care cere o anumită cantitate de amorsa, pentru a fi saturat şi a corespunde rolului de barieră de umiditate.

(3) Temperatura bitumului, T, în timpul operaţiei de amorsare, va fi suficient de mare pentru a permite o împrăştiere uniformă; T va fi < 140° - 145°C, dar în rezervor să nu fie mai mare de 163°C.

(4) Lăţimea stratului de amorsa va fi egală cu a materialului geosintetic plus 15 cm.

(5) Traficul nu va fi permis peste amorsa.

(6) Excesul de material se va curăţa.

(7) Temperaturi - temperatura aerului şi a suprafeţei pe care se aşează va fi:

- cel puţin 10°C pentru amorsa cu bitum;

- cel puţin 10°C pentru amorsarea cu emulsie.

(8) Se va acorda o atenţie deosebită cantităţii de amorsa necesare pentru geosintetic.

Art. 42. - Aşezarea geosinteticului:

- se va face peste amorsa, manual sau mecanic, fără a se crea cute sau pliuri;

- se va aşterne înainte ca stratul de amorsa să se răcească, avându-se în vedere ca temperatura amorsei când se plasează geosinteticul să fie în concordanţă cu recomandarea producătorului privind caracteristicile materialelor geosintetice;

- în cazul în care producătorul recomandă emulsie bituminoasă, geosinteticele se vor aşterne numai după ruperea emulsiei;

- dacă este nevoie, se suplimentează cantitatea de amorsa în funcţie de recomandările producătorului;

- peste geosintetic nu trebuie permis accesul vehiculelor, mai ales manevrele bruşte, întoarceri etc.;

- pentru o bună aşternere (fără zone nelipite) a geosinteticului pe stratul de amorsa se va utiliza o perie cu peri de plastic sau alt material non-metalic cu care se va netezi materialul;

- suprapunerea se va efectua conform tabelului 6, în cazul în care este necesară şi producătorul nu recomandă altfel.

Art. 43. - Recomandări privind suprapunerea fâşiilor de geosintetic: conform tabelului 6.

 

Tabelul 6

 

Material geosintetic

Suprapunerea materialului geosintetic pentru:

geotextile

geogrile

geocompozite

Rosturi transversale

min. 15 cm

min. 8 cm

min. 8 cm

Rosturi longitudinale

min. 10 cm

min. 10 cm

min. 10 cm

 

NOTĂ:

Datele din tabelul 6 sunt orientative. Pentru stabilirea lăţimii de suprapunere se va ţine cont de prevederile caietului de sarcini al producătorului.

 

Art. 44. - Aşternerea stratului asfaltic de acoperire:

- se va aşterne obligatoriu, în aceeaşi zi în care s-a aşternut geosinteticul;

- excesul de amorsa poate fi înlăturat prin împrăştiere de nisip şi prin periere. Excesul de nisip se îndepărtează;

- dacă începe ploaia înainte ca materialul geosintetic să fie acoperit cu stratul asfaltic, trebuie lăsat să se usuce înainte de aşternerea asfaltului;

- se va respecta grosimea minimă a stratului asfaltic de acoperire în conformitate cu prevederile art. 30.

Art. 45. - Indiferent de starea suprafeţei vechi, pentru eliminarea pericolului reducerii duratei de viaţă a stratului de acoperire, se recomandă plasarea geosinteticului pe un strat de egalizare (reprofilare) de minimum 2 cm, în afara cazului în care producătorul prezintă alte prevederi şi îşi asumă răspunderea pentru acestea.

Art. 46. - Aşezarea geosinteticului trebuie urmată imediat de un cilindru compactor cu pneuri pentru a evita ruperea din acţiunea vântului sau traficului, în funcţie de recomandările producătorului.

Art. 47. - Păstrarea şi depozitarea geosinteticului se face în locuri uscate şi aerisite, conform recomandărilor producătorului.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Recomandări speciale

 

Art. 48. - În vederea reducerii la minimum a timpului de lucru, a rosturilor de lucru şi a pierderii de material, la comandarea produselor geosintetice se va specifica lăţimea rolelor în concordanţă cu lăţimea benzilor rutiere sau cu posibilitatea depozitării rolelor de geosintetic.

Art. 49. - În funcţie de tipul şi caracteristicile echipamentului de aplicare a geosinteticului, pentru a se elimina îndoirea în timpul aşezării acestuia, se va avea în vedere greutatea maximă a rolelor în vederea manevrării lor.

Art. 50. - În timpul depozitării, geosinteticele trebuie protejate de precipitaţii, de expunerea pe timp îndelungat la soare la temperaturi de peste 70°C (chiar dacă geosinteticul este marcat ca stabilizat la UV), de produse chimice, de foc/scântei.

Art. 51. - Se va acorda o atenţie deosebită realizării gradului de compactare a straturilor din mixturi asfaltice situate deasupra geosinteticului.

Art. 52. - De o mare importanţă este realizarea unei foarte bune impregnări cu bitum a geotextilului şi, totodată, crearea unei perfecte conlucrări a acestuia cu straturile asfaltice, prin respectarea tehnologiilor de execuţie (temperaturi, compactare).

 

CAPITOLUL IV

Controlul calităţii lucrărilor

 

            Art. 53. - Controlul calităţii lucrărilor de execuţie a straturilor asfaltice cu prevederea de geosintetice se execută pe faze.

 

SECŢIUNEA 1

Controlul calităţii materialelor înainte de execuţie

 

Art. 54. - Materialele destinate executării straturilor de ranforsare bituminoase folosind geosintetic vor fi verificate în conformitate cu prescripţiile din standardele respective şi din fişele tehnice ale producătorului şi cu condiţiile arătate în prezentul normativ, la cap. I.

Art. 55. - Verificările şi determinările se execută de laboratoare autorizate şi constau în următoarele:

1. Bitum:

- penetraţia la 25°, SR EN 1426.

- punct de înmuiere, IB, SR EN 1427.

Bitumul folosit pentru amorsa se va verifica dacă are aceleaşi caracteristici ca bitumul din stratul de acoperire (îmbrăcăminte).

2. Emulsie bituminoasă cationică:

- conţinut de bitum, SR 8877-1 şi 2

- vâscozitatea Engler la 20°C, SR 8877-1 şi 2

- omogenitate, SR 8877-1 şi 2

Bitumul din emulsia folosită pentru amorsa se va verifica dacă are aceleaşi caracteristici ca bitumul din stratul de acoperire (îmbrăcăminte).

3. Mixtură bituminoasă pentru stratul de egalizare/reprofilare (mortarul asfaltic):

Bitumul din mortarul asfaltic şi straturile de acoperire (mixtură, binder, stratul de uzură) va avea aceleaşi caracteristici cu cel folosit la amorsare.

Calitatea mixturii asfaltice va fi probată prin buletin de analiză conform normelor în vigoare.

4. Geosinteticul:

- absorbţia de bitum: se determină conform anexei C a SREN 15381;

- rezistenţa la întindere;

- alungirea maximă;

- forţa de tracţiune la alungirea de 2% sau 3%;

- punct de înmuiere/topire;

- pentru celelalte caracteristici se va urmări respectarea cerinţelor din prezentul normativ şi/sau caietul de sarcini,

Marcaj CE şi etichetarea

în toate proiectele care conţin utilizarea geosinteticelor, proiectanţii trebuie să facă referire la Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al produselor pentru construcţii (CPR).

Un produs poate fi utilizat numai dacă îndeplineşte următoarele condiţii:

- are Certificat de constanţă a performanţei emis de un organism de certificare;

- are o Declaraţie de performanţă (DoP) a producătorului. Prin întocmirea Declaraţiei de performanţă, producătorul îşi

asumă răspunderea legală a conformităţii produsului cu performanţele declarate. Informaţia care trebuie conţinută în DoP este detaliată în anexele ZA a SR EN 15381.

Prezenţa acestora dă dreptul producătorului de a aplica marcajul CE.

Produsele geosintetice pentru lucrările de drumuri şi straturi asfaltice trebuie însoţite de documente care să conţină funcţiile şi performanţele acestora:

- armare                                                           R

- reducerea eforturilor                                                 STR

- barieră                                                           B

- armare, reducerea eforturilor şi barieră         R + STR + B

- reducerea eforturilor şi barieră                      STR + B

 

Nivelul de încredere de 95% trebuie să fie indicat de producător, referitor la:

- rezistenţa la tracţiune                                                kN/m

- forţa de tracţiune la alungirea de 2% sau 3%           kN/m

- rezistenţa la perforare statică                                    kN/m

- rezistenţa la perforare dinamică                    kN/m

- alungirea maximă                                          %

- retenţia de bitum                                           kg/m2

 

Art. 56. - Determinările prevăzute la art. 55 se efectuează la fiecare lot de materiale aprovizionat pentru execuţia straturilor de ranforsare bituminoase folosind geosintetic.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Controlul punerii în operă

 

Art. 57. - Execuţia stratului de egalizare din mortar asfaltic se va realiza conform reglementărilor tehnice în vigoare.

Se va proceda la controlul calităţii în conformitate cu prevederile legale pentru execuţia straturilor asfaltice.

Art. 58. - Controlul execuţiei stratului de amorsa pentru geosintetic se va efectua prin verificarea:

- cantităţii de bitum (emulsie) conform cu specificaţiile tehnice ale produsului sau cu determinări de laborator;

- temperaturii, conform art. 41.

Art. 59. - Controlul aşternerii materialului geosintetic se va efectua prin verificarea următoarelor aspecte:

- materialul să fie bine întins, fără pliuri, cute; nu trebuie să rămână nicio zonă desprinsă de suport;

- În zonele de curbă ale drumului se va tăia materialul şi se va aşeza adaptându-se cu suprapunerile corespunzătoare pe toata suprafaţa;

- pentru geosintetice se va urmări respectarea cantităţii de amorsa recomandată de producător;

- la utilizarea emulsiei pentru amorsa se va urmări ruperea ei înainte de aşternerea geosinteticului;

- se vor respecta temperaturile de lucru;

- se recomandă ca testul de adezivitate să se verifice în conformitate cu reglementările europene în vigoare, metodologia care va sta la baza acestui test se va elabora ulterior.

Art. 60. - (1) La controlul execuţiei stratului de acoperire acesta va trebui să îndeplinească caracteristicile stratului bituminos pe care îl reprezintă.

(2) Se va proceda la controlul calităţii în conformitate cu prevederile legale pentru execuţia straturilor asfaltice.

(3) Se va urmări în mod special realizarea gradului de compactare K = 98% şi absorbţia de apă Abs = max. 2%.

 

CAPITOLUL V

Recepţia lucrărilor

 

Art. 61. - Recepţia lucrărilor se efectuează în două etape:

- la terminarea lucrărilor;

- recepţia finală, la expirarea perioadei de garanţie.

Art. 62. - Recepţia la terminarea lucrărilor se efectuează atunci când toate lucrările sunt terminate, la cel puţin o lună de la darea în circulaţie.

Comisia de recepţie va examina lucrarea executată faţă de documentaţia tehnică aprobată şi documentaţia de control întocmită în timpul execuţiei conform prezentului normativ.

Art. 63. - Evidenţa tuturor verificărilor de la cap. IV face parte din documentaţia de control a recepţiei la terminarea lucrărilor.

Art. 64. - Eventualele degradări ce apar în termenul de garanţie a lucrărilor executate, precum şi propunerile făcute de comisia de recepţie la terminarea lucrărilor vor fi remediate de constructor pe cheltuiala acestuia, în mod corespunzător şi la termenele stabilite conform normativelor tehnice în vigoare.

Art. 65. - Recepţia finală se face la expirarea perioadei de garanţie, timp în care se va face verificarea comportării în exploatare a lucrării executate şi se vor remedia eventualele degradări apărute în perioada de garanţie.

 

CAPITOLUL VI

Norme privind securitatea şi sănătatea în muncă

 

Art. 66. - Pe toată perioada de pregătire şi punere în operă a produselor geosintetice se vor respecta următoarele:

1. Montarea geosinteticelor pe teren se va face de echipe specializate, bine instruite, dotate cu echipament corespunzător de protecţie şi conduse de oameni competenţi.

2. Normele specifice de protecţie a muncii pentru exploatarea şi întreţinerea drumurilor şi podurilor, aprobate prin Ordinul ministrului muncii şi protecţiei sociale nr. 357/1998.

3. În timpul montării geosinteticelor se va ţine seama de pericolele ce pot să apară din circulaţia autovehiculelor.

În perioada execuţiei lucrărilor se vor respecta prevederile generale din Legea nr. 319/2006, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 1.425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 300/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru şantierele temporare sau mobile, cu modificările şi completările ulterioare.

La execuţia lucrărilor se va respecta legislaţia în vigoare privind situaţiile de urgenţă şi apărarea împotriva incendiilor - Legea nr. 307/2006, cu modificările ulterioare.

 

CAPITOLUL VII

Concluzii

 

Art. 67. - Funcţiile pe care le îndeplinesc geosinteticele în straturile rutiere sunt: antifisură, armare şi barieră de umiditate. Ele trebuie să respecte prevederile SR EN 15381 “.2009 şi ale tuturor reglementărilor în domeniu în vigoare.

Geosinteticele se pot folosi astfel:

- Geotextilele neţesute împiedică transmiterea fisurilor existente din straturile inferioare în straturile superioare. Acestea, în combinaţie cu un strat de bitum pulverizat pe suprafaţa drumului, au funcţie de etanşare (STR + B).

Se recomandă a se utiliza la reabilitarea/modernizarea/ repararea drumurilor cu un trafic de calcul ≤ 0,3 m.o.s., pe bandă, pentru perioada de perspectivă de 10 ani (DJ; DC; străzi secundare ele.).

- Geogrilele servesc pentru armarea asfaltului (R) pe drumuri cu trafic ≥ 0,3 m.o.s., pe bandă, pentru perioada de perspectivă de 10 ani. Ele sunt folosite pentru preluarea încărcărilor din trafic şi contribuie la repartizarea uniformă a acestora pe suprafeţele orizontale.

Aşezarea geogrilei se va face pe un strat de egalizare de 2 cm (dacă suprafeţele prezintă denivelări) sau conform recomandărilor producătorului.

- Geocompozitele antifisură (R + STR + B) sunt combinaţii dintre o grilă (care are funcţia de armare R) şi un geotextil neţesut cu o aderenţă bună la bitum (cu funcţia de reducere a eforturilor, împiedicarea transmiterii fisurilor din stratul inferior în cel superior - STR şi împiedicarea infiltraţiei apei în structura rutieră - B).

Aceste materiale pot fi utilizate pentru toate tipurile de lucrări: casete pentru lărgiri, acolo unde produsele pot fi aplicate direct, pe suprafeţe de drumuri fisurate, frezate, pe dale de beton sau pe balast stabilizat cu ciment.

Se vor utiliza conform prevederilor proiectelor de execuţie şi în special pe drumurile cu trafic ≥ 1,0 m.o.s., pe bandă, pentru perioada de perspectivă de 10 ani.

- Geomembranele (B) se folosesc la straturile rutiere numai în cazuri excepţionale (a se vedea art. 21).

Caracteristicile recomandabile pentru geosintetice trebuie să fie următoarele:

1. drumuri cu trafic foarte greu şi excepţional:

- rezistenta la tracţiune (transversală/longitudinală) 100/100 kN/m

- rezistenţa la tracţiune la elongaţia de minimum 2% să fie > 22 kN/m

2. drumuri cu trafic greu:

- rezistenţa la tracţiune (transversală/longitudinală) min. 50/50 kN/m

- rezistenta la tracţiune la elongaţia de minimum 2% să fie > 11 kN/m

3. drumuri cu trafic mediu, uşor şi foarte uşor:

- rezistenţa la tracţiune (transversală/longitudinală) > 7/7 kN/m

 

ANEXE

 

ANEXA Nr. I

la normativ

 

Schemă privind adoptarea soluţiei de utilizare a geosinteticelor în structurile rutiere

 

1. Se vor aprofunda prescripţiile de proiectare (anexa nr. II la normativ).

2. Aprecierea utilităţii prezenţei geosinteticului în structura rutieră (anexa nr. III la normativ)

3. Cum alegem geosinteticul (anexa nr. IV la normativ)

4. Analiză economică a soluţiilor avute în vedere

 

ANEXA Nr. II

la normativ

 

Prescripţii de proiectare

 

Pentru utilizarea unui material geosintetic într-o structură rutieră se va ţine seama de următoarele elemente principale:

1. starea de degradare a îmbrăcăminţii existente;

2. funcţiile ce vor fi îndeplinite de geosintetic în cadrul stratului asfaltic (tabel 2 din normativ);

- geotextil

- geogrilă

- geocompozit

- geomembrană;

3. caracteristicile fizico-mecanice pe tipuri de geosintetice oferite de producător;

4. caracteristicile de referinţă prezentate în tabelul 2 din normativ.

 

ANEXA Nr. III

la normativ

 

Aprecierea utilităţii prezenţei geosinteticului

(în funcţie de cei trei parametrii importanţi)

 

1. Suprafeţele acoperite cu geosintetic depind de starea de degradare a structurii rutiere existente, determinată conform tabelului 4 din normativ.

2. Calificativul stării de degradare a suportului materialului geosintetic (strat de bază, fundaţie).

3. În cazul în care există cedări în stratul-suport, geosinteticul nu rezolvă problema decât după repararea stratului-suport.

4. Geosinteticul nu este luat în considerare la dimensionarea straturilor de ranforsare.

 

ANEXA Nr. IV

la normativ

 

Cum alegem geosinteticul

 

În funcţie de scopul urmărit şi de calitatea materialelor se poate opta pentru:

1. Geotextil - în cazul unei suprafeţe stabile, fără deplasări relative verticale; acţionează ca factor de întârziere a transmiterii fisurilor şi element de hidroizolare (prin impregnare cu bitum).

2. Geogrilă - în cazul în care există şi riscul de deplasare verticală relativă mică (între două dale de beton de ciment sau între zone cu rupturi în structura rutieră sau la rosturile de lărgire a părţii carosabile - întârzie transmiterea fisurilor, cât şi apariţia fisurilor noi ca urmare a diferenţelor de capacitate portantă, geogrilă ranforsează, armează stratul asfaltic în care se montează).

3. Geocompozit - în cazul în care se urmăresc efectele cumulate ale geotextil ului şi geogrilei, se utilizează geocompozitul.

4. Tipul de material ales trebuie să satisfacă condiţiile prezentate în tabelul 1 şi să ţină seama de valoarea traficului aferent drumului respectiv (cap. VII din normativ).

5. Se va analiza oferta privind datele de rezistenţă a geosinteticelor în zona deformaţii lor de 2...3%.

6. Indiferent de tipul de geosintetic folosit, grosimea stratului de acoperire din mixtură asfaltică să fie de minimum 4-5 cm. Se recomandă ca stratul de acoperire să fie de 9-10 cm ca la viitoarea corectare a suprafeţei de circulaţie (frezare etc.), geosinteticul să nu fie deranjat.

 

ANEXA Nr. V

la normativ

 

Schemă privind utilizarea materialelor geosintetice în structurile rutiere

 

1. Benzi de lărgire a părţii carosabile

2. Prevenirea deschiderii rostului longitudinal în straturile asfaltice

3. Prevenirea transmiterii fisurilor reflective în straturile de asfalt, în situaţiile:

- fisurile şi crăpăturile unei fundaţii din agregate naturale stabilizate cu ciment

- fisurile şi crăpăturile din îmbrăcăminţile vechi din beton de ciment

4. Unde aşezăm geosinteticul:

A. Benzi de lărgire a părţii carosabile*)

B. Rost longitudinal în ax*)

C. Prevenirea transmiterii fisurilor reflective în straturile de asfalt nou din straturile de fundaţie (agregate naturale stabilizate cu lianţi hidraulici, strat vechi din beton de ciment etc.) - vezi fig. 1 şi 2 din normativ.

D. Aşternerea geosinteticelor pe toată suprafaţa asfaltică

a) Geosinteticul se va aşeza la nivelul structurii rutiere existente direct pe aceasta sau prin intermediul unui strat de mortar asfaltic de 2 cm grosime ori după cum recomandă producătorul de material geosintetic.

b) Dacă peste structura rutieră existentă se aştern trei straturi asfaltice noi, geosinteticul se va aşeza între stratul de legătură şi cel de bază nou.

La lucrările care necesită aşezarea geosinteticelor pe două niveluri (autostrăzi, aeroporturi etc.) se recomandă aşezarea primului strat pe suprafaţa structurii existente (cu măsurile necesare) şi cel de-al doilea strat de geosintetic la nivelul situat între stratul de legătură şi stratul de bază nou (pentru a întârzia cât mai mult apariţia fisurilor pe noua suprafaţă de rulare).


*) Reprezentările grafice de la lit. Aşi B sunt reproduse în facsimil.

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

privind acreditarea unităţii sanitare Spitalul “Sf. Constantin” Braşov pentru activitatea de prelevare de organe, ţesuturi şi celule

 

Văzând Referatul de aprobare nr. N.B. 8.027/2014 al Direcţiei generale de asistenţă medicală şi sănătate publică din cadrul Ministerului Sănătăţii şi adresele Agenţiei Naţionale de Transplant nr. 908 din 10 iunie 2014 şi 1.127 din 15 iulie 2014, înregistrate la Ministerul Sănătăţii cu nr. 35.771 din 11 iunie 2014, respectiv din 15 iulie 2014,

având în vedere titlul VI din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 79/2004 pentru înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Transplant, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 588/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

Art. 1. - Se acreditează unitatea sanitară Spitalul “Sf. Constantin” Braşov, cu sediul în municipiul Braşov, judeţul Braşov, strada Iuliu Maniu nr. 49, pentru activitatea de prelevare de organe, ţesuturi şi celule.

Art. 2. - (1) Acreditarea unităţii sanitare prevăzute la art. 1 este valabilă 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentului ordin.

(2) Valabilitatea acreditării încetează înainte de termenul prevăzut la alin, (1) dacă, drept urmare a inspecţiilor efectuate în condiţiile legii, se constată că unitatea sanitară respectivă nu respectă prevederile legale în vigoare.

(3) Orice modificare a criteriilor iniţiale de acreditare intervenită în cadrul unităţii acreditate se notifică Agenţiei Naţionale de Transplant în vederea reacreditării.

Art. 3. - Direcţiile de specialitate din Ministerul Sănătăţii, Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Braşov, Agenţia Naţională de Transplant, precum şi unitatea sanitară vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul sănătăţii,

Francisk Iulian Chiriac,

secretar de stat

 

Bucureşti, 30 septembrie 2014.

Nr. 1.121.


Copyright 1998-2024
DSC.NET All rights reserved.