MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 834/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 834         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 17 noiembrie 2014

 

SUMAR

 

ORDONANŢE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

71. - Ordonanţă de urgenţă privind modificarea art. X alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative

 

909. - Hotărâre privind aprobarea Strategiei pentru consolidarea administraţiei publice 2014-2020 şi constituirea Comitetului naţional pentru coordonarea implementării Strategiei pentru consolidarea administraţiei publice 2014-2020

 

1.020. - Hotărâre privind aprobarea Actului adiţional nr. 1 la Acordul petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare, în perimetrul E X - 27 Muridava, încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi Melrose Resources România B.V. împreună cu Societatea Comercial㠓Petromar Resources” - S.A., aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.020/2011

 

1.021. - Hotărâre privind aprobarea Actului adiţional nr. 1 la Acordul petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare, în perimetrul E X - 28 Est Cobălcescu, încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi Melrose Resources România B.V. împreună cu Societatea Comercial㠓Petromar Resources” - S.A., aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.021/2011

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

4.899. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale pentru modificarea art. 6 din Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 3.615/2014 privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa cu Program Normal “Meii” din municipiul Bucureşti

 

4.908. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale privind acordarea acreditării pentru nivelul de învăţământ “postliceal”, domeniul “sănătate şi asistenţă pedagogică”, calificarea profesional㠓asistent medical de farmacie” din cadrul unităţii de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Postliceală Sanitar㠓Dr. Dinu” din municipiul Câmpina

 

4.909. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale privind schimbarea denumirii şi sediului unităţii de învăţământ preuniversitar particular Grup Şcolar Postliceal “Prof. Dr. Doc. Enescu Longinus” din municipiul Botoşani

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 12 din 20 octombrie 2014 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept)

 

Decizia nr. 13 din 20 octombrie 2014 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept)

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARA

 

            15. - Regulament pentru modificarea Regulamentului nr. 4/2013 privind acţiunile suport pentru certificate de depozit, aprobat prin Hotărârea Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 44/2013

 

ORDONANŢE ŞI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ

privind modificarea art. X alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative

 

Unităţile sanitare cu paturi din subordinea Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Justiţiei se confruntă cu unele cazuri medicale critice, de o complexitate ridicată, cum este situaţia pacienţilor proveniţi din accidente cu victime multiple, cazuri care necesită de regulă un număr mare de zile de spitalizare şi de terapie intensivă, care pot ajunge chiar şi până la 365 de zile per internare.

Pentru rezolvarea acestor cazuri de o complexitate ridicată spitalele din subordinea Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Justiţiei cheltuiesc sume cu mult mai mari decât sumele decontate de casele de asigurări de sănătate pentru prestarea serviciilor de asistentă medicală.

În vederea deblocării disfuncţionalităţilor din sistem, ca urmare a faptului că spitalele din subordinea Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Justiţiei înregistrează un volum mare al arieratelor,

întrucât, prin asigurarea unei finanţări adecvate a acestor spitale, în raport cu complexitatea serviciilor spitaliceşti furnizate, se garantează un acces echitabil al cetăţenilor la servicii medicale de urgenţă,

pentru ca acordarea asistenţei medicale cetăţenilor să se desfăşoare în condiţii optime şi pentru a se evita apariţia de disfuncţionalităţi în aprovizionarea cu medicamente şi materiale sanitare esenţiale în tratamentul unor patologii spitalizate,

pentru respectarea angajamentelor din cadrul acordurilor cu instituţiile financiare internaţionale (Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială şi Uniunea Europeană) de a nu exista arierate în sistemul de sănătate este necesara alocarea către Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Justiţiei a unor sume pentru plata arieratelor la spitalele din subordinea acestuia.

Situaţia extraordinară prevăzută de art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată, a cărei reglementare nu poate fi amânată, constă în necesitatea adoptării de măsuri având în vedere că spitalele sunt priorităţi naţionale pentru sistemul de sănătate din punctul de vedere al finanţării din fonduri publice a serviciilor medicale, a investiţiilor şi a dotărilor materiale, precum şi din punct de vedere al asigurării resurselor umane.

În vederea asigurării unui acces echitabil la serviciile medicale pentru toţi cetăţenii,

având în vedere debitele înregistrate de către spitalele din subordinea Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Justiţiei faţă de furnizorii de bunuri, servicii şi lucrări,

în considerarea faptului că elementele sus-menţionate vizează un interes public şi constituie o situaţie extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată şi impune adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanţei de urgenţă,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

Articol unic. - Alineatul (2) al articolului X din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 20 octombrie 2014, se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(2) Până la finele anului 2014, prin derogare de la prevederile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prin hotărâre a Guvernului, pot fi alocate sume Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Justiţiei pentru plata arieratelor înregistrate de către unităţile sanitare cu paturi din subordinea acestora.”

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

p. Ministrul sănătăţii,

Francisk Iulian Chiriac,

secretar de stat

Ministrul finanţelor publice,

Ioana-Maria Petrescu

Ministrul delegat pentru buget,

Dărius-Bogdan Vâlcov

Ministrul justiţiei,

Robert Marius Cazanciuc

 

Bucureşti, 11 noiembrie 2014.

Nr.71.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea Strategiei pentru consolidarea administraţiei publice 2014-2020 şi constituirea Comitetului naţional pentru coordonarea implementării Strategiei pentru consolidarea administraţiei publice 2014-2020

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 11 lit. f) şi art. 12 alin. (2) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Se aprobă Strategia pentru consolidarea administraţiei publice 2014-2020, prevăzută în anexa nr. 1.

(2) Se aprobă Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei pentru consolidarea administraţiei publice 2014- 2020, prevăzut în anexa nr. 2.

(3) Graficul activităţilor din Strategia pentru consolidarea administraţiei publice 2014-2020, stabilite a se desfăşura în perioada 2014-2016, este prevăzut în anexa nr. 3.

Art. 2. - (1) Se constituie Comitetul naţional pentru coordonarea implementării Strategiei pentru consolidarea administraţiei publice 2014-2020, organism fără personalitate juridică, denumit în continuare Comitetul.

(2) Comitetul este format din câte un reprezentant, la nivel de ministru sau de secretar de stat, din cadrul Cancelariei Primului-Ministru, Secretariatului General al Guvernului, Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Ministerului Fondurilor Europene, Ministerului pentru Societatea Informaţională şi Ministerului Finanţelor Publice.

(3) Coordonarea Comitetului este realizată de prim-ministru sau, în lipsa acestuia, de către viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice.

(4) Comitetul se întruneşte trimestrial şi ori de câte ori este necesar, la convocarea coordonatorului său.

(5) La şedinţele Comitetului, în funcţie de tematica supusă dezbaterii, pot fi invitaţi să participe şi reprezentanţi ai altor ministere sau organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi reprezentanţi ai structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale.

Art. 3. - (1) Comitetul asigură coordonarea implementării, monitorizarea şi evaluarea Strategiei pentru consolidarea administraţiei publice 2014-2020.

(2) Pentru îndeplinirea rolului său, Comitetul stabileşte grupuri de lucru tematice.

(3) Numărul, componenţa şi modul de coordonare a grupurilor de lucru se stabilesc prin decizie a Comitetului.

(4) Comitetul este sprijinit de un secretariat tehnic asigurat de Cancelaria Primului-Ministru.

(5) Comitetul, prin secretariatul tehnic, elaborează trimestrial rapoarte de activitate, care sunt prezentate în cadrul şedinţelor Guvernului.

Art. 4. - În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri, Comitetul îşi stabileşte regulamentul de organizare şi funcţionare, care se aprobă prin decizie a prim-ministrului şi care cuprinde şi atribuţiile secretariatului tehnic, precum şi pe cele ale grupurilor de lucru tematice.

Art. 5. - Anexele nr. 1-3*) fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Nicolae-Liviu Dragnea

Şeful Cancelariei Primului-Ministru,

Vlad Ştefan Stoica

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

Ministrul finanţelor publice,

Ioana-Maria Petrescu

Ministrul delegat pentru buget,

Darius-Bogdan Vâlcov

Ministrul fondurilor europene,

Eugen Orlando Teodorovici

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Rovana Plumb

Ministrul pentru societatea informaţională,

Alexandru-Răzvan Cotovelea

 

Bucureşti, 15 octombrie 2014.

Nr. 909.


*) Anexele nr. 1-3 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome “Monitorul Oficial, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea Actului adiţional nr. 1 la Acordul petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare, în perimetrul E X - 27 Mu rid ava, încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi Melrose Resources România B.V. împreună cu Societatea Comercială

“Petromar Resources” - S.A., aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.020/2011

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 31 alin. (3) din Legea petrolului nr. 238/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă Actul adiţional nr. 1 la Acordul petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare, în perimetrul E X-27 Muridava, încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi Melrose Resources România B.V. împreună cu Societatea Comercială .Petromar Resources” - S.A., aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.020/2011, prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale,

Gheorghe Duţu

Ministrul economiei,

Constantin Niţă

p. Ministrul delegat pentru energie,

Borbély Károly,

secretar de stat

p. Ministrul mediului şi schimbărilor climatice,

Anne-Rose-Marie Jugănari,

secretar de stat

p. Ministrul delegat pentru ape, păduri şi piscicultura,

Cătălin Diaconescu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 11 noiembrie 2014.

Nr. 1.020.


*) Anexa nu se publică, fiind clasificată potrivit legii.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea Actului adiţional nr. 1 la Acordul petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare, în perimetrul E X - 28 Est Cobălcescu, încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi Melrose Resources România B.V. împreună cu Societatea Comercial㠓Petromar Resources” - S.A., aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.021/2011

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 31 alin. (3) din Legea petrolului nr. 238/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă Actul adiţional nr. 1 la Acordul petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare, în perimetrul E X - 28 Est Cobălcescu, încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi Melrose Resources România B.V. împreună cu Societatea Comercial㠓Petromar Resources” - S.A., aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.021/2011, prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale,

Gheorghe Duţu

Ministrul economiei,

Constantin Niţă

p. Ministrul delegat pentru energie,

Borbély Károly,

secretar de stat

p. Ministrul mediului şi schimbărilor climatice,

Anne-Rose-Marie Jugănaru,

secretar de stat

p. Ministrul delegat pentru ape, păduri şi piscicultura,

Cătălin Diaconescu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 11 noiembrie 2014.

Nr. 1.021.


*) Anexa nu se publică, fiind clasificată potrivit legii.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

 

ORDIN

pentru modificarea art. 6 din Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 3.615/2014 privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa cu Program Normal “Meii” din municipiul Bucureşti

 

Luând în considerare adresa S.C. Societatea pentru Educarea şi Supravegherea Copiilor “Meii”- S.R.L. din municipiul Bucureşti nr. 71 din 2 octombrie 2014, înregistrată la Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar cu nr. 2.551 din 2 octombrie 2014,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 185/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei naţionale emite prezentul ordin.

Art. I. - Articolul 6 din Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 3.615/2014 privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa cu Program Normal “Meii” din municipiul Bucureşti, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 30 iunie 2014, se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 6. - S.C. Societatea pentru Educarea şi Supravegherea Copiilor «Meii» - S.R.L. din municipiul Bucureşti, unitatea de învăţământ preuniversitar particular acreditată Grădiniţa cu Program Normal «Meii» din municipiul Bucureşti, Ministerul Educaţiei Naţionale, Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar, respectiv Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.”

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul educaţiei naţionale,

Gigel Paraschiv,

secretar de stat

 

Bucureşti, 11 noiembrie 2014.

Nr. 4.899.

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

 

ORDIN

privind acordarea acreditării pentru nivelul de învăţământ “postliceal”, domeniul “sănătate şi asistenţă pedagogică”, calificarea profesional㠓asistent medical de farmacie” din cadrul unităţii de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Postliceală Sanitar㠓Dr. Dinu”

din municipiul Câmpina

 

Având în vedere prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.258/2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar (ARACIP), cu modificările ulterioare,

luând în considerare dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 22/2007 pentru aprobarea Metodologiei de evaluare instituţională în vederea autorizării, acreditării şi evaluării periodice a organizaţiilor furnizoare de educaţie,

având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 21/2007 privind aprobarea Standardelor de autorizare de funcţionare provizorie a unităţilor de învăţământ preuniversitar, precum şi a Standardelor de acreditare şi de evaluare periodică a unităţilor de învăţământ preuniversitar,

ţinând cont de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 844/2002 privind aprobarea nomenclatoarelor calificărilor profesionale pentru care se asigură pregătirea prin învăţământul preuniversitar, precum şi durata de şcolarizare, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 916/2013 privind aprobarea Cadrului naţional al calificărilor,

luând în considerare Hotărârea Consiliului ARACIP nr. 6 din 26 iunie 2014 privind propunerea de acordare a acreditării pentru unităţile de învăţământ preuniversitar particular evaluate în 24 martie-13 iunie 2014,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 185/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei naţionale emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se acordă acreditarea pentru nivelul de învăţământ “postliceal” (nivel 3 avansat, conform Hotărârii Guvernului nr. 844/2002 privind aprobarea nomenclatoarelor calificărilor profesionale pentru care se asigură pregătirea prin învăţământul preuniversitar, precum şi durata de şcolarizare, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv nivel 5, conform Hotărârii Guvernului nr. 918/2013 privind aprobarea Cadrului naţional al calificărilor), domeniul “sănătate şi asistenţă pedagogică”, calificarea profesional㠓asistent medical de farmacie”, limba de predare “română”, forma de învăţământ “cu frecvenţă (zi)” din cadrul unităţii de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Postliceală Sanitar㠓Dr. Dinu”, cu sediul în municipiul Câmpina, strada Mărăşeşti nr. 22, judeţul Prahova, începând cu anul şcolar 2014-2015.

Art. 2. - Personalul didactic, didactic auxiliar şi personalul nedidactic, angajat conform prevederilor legii la calificarea profesional㠓asistent medical de farmacie” autorizată, se preia la calificarea profesional㠓asistent medical de farmacie” acreditată în cadrul unităţii de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Postliceală Sanitar㠓Dr. Dinu” din municipiul Câmpina.

Art. 3. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Postliceală Sanitar㠓Dr. Dinu” din municipiul Câmpina este monitorizată şi controlată periodic de către Ministerul Educaţiei Naţionale, Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar, în colaborare cu Inspectoratul Şcolar al Judeţului Prahova, în vederea verificării respectării standardelor care au stat la baza acreditării.

Art. 4. - Direcţia generală educaţie şi învăţare pe tot parcursul vieţii, Direcţia generală management resurse umane şi reţea şcolară naţională din Ministerul Educaţiei Naţionale, unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Postliceală Sanitar㠓Dr. Dinu” din municipiul Câmpina, Inspectoratul Şcolar al Judeţului Prahova şi Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul educaţiei naţionale,

Gigel Paraschiv,

secretar de stat

 

Bucureşti, 11 noiembrie 2014.

Nr. 4.908.

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

 

ORDIN

privind schimbarea denumirii şi sediului unităţii de învăţământ preuniversitar particular Grup Şcolar Postliceal “Prof. Dr. Doc. Enescu Longinus” din municipiul Botoşani

 

Având în vedere prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.258/2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar (ARACIP), cu modificările ulterioare,

luând în considerare dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 22/2007 pentru aprobarea Metodologiei de evaluare instituţională în vederea autorizării, acreditării şi evaluării periodice a organizaţiilor furnizoare de educaţie,

având în vedere Adresa Şcolii Postliceale “Prof. Dr. Doc. Enescu Longinus” din municipiul Botoşani nr. 7.441 din 2 septembrie 2014 înregistrată la ARACIP cu nr. 334 din 2 septembrie 2014,

ţinând cont de dispoziţiile Hotărârii Consiliului Local nr. 202 din 27 septembrie 2012 privind aprobarea noilor denumiri la unităţile de învăţământ preuniversitar din municipiul Botoşani,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 185/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei naţionale emite prezentul ordin.

Art. 1. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentului ordin, denumirea unităţii de învăţământ preuniversitar particular Grup Şcolar Postliceal “Prof. Dr. Doc. Enescu Longinus” din municipiul Botoşani, acreditată prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5.471/2010, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 28 octombrie 2010, se modifică în Şcoala Postliceal㠓Prof. Dr. Doc. Enescu Longinus” din municipiul Botoşani.

Art. 2. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Postliceal㠓Prof. Dr. Doc. Enescu Longinus” din municipiul Botoşani îşi păstrează statutul de unitate de învăţământ acreditată, înscrisă în Registrul naţional al unităţilor de învăţământ preuniversitar acreditate şi îşi va desfăşura activitatea la sediul din municipiul Botoşani, strada Calea Naţională nr. 123, judeţul Botoşani.

Art. 3. - Ministerul Educaţiei Naţionale, Fundaţia Academic㠓Vasile Alecsandri” Iaşi - Filiala Botoşani, unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Postliceal㠓Prof. Dr. Doc. Enescu Longinus” din municipiul Botoşani, Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar, respectiv Inspectoratul Şcolar al Judeţului Botoşani vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul educaţiei naţionale,

Gigel Paraschiv,

secretar de stat

 

Bucureşti, 11 noiembrie 2014.

Nr. 4.909.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT

DECIZIA Nr. 12

din 20 octombrie 2014

 

Dosar nr. 8/1/2014/HP/Băşică

 

Ionel Barbă - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal - preşedintele completului

Dana Iarina Vartires - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Elena Canţăr - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Emanuel Albu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal – judecător – raportor

Viorica Trestianu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Angelica Denisa Stănişor - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Cezar Hîncu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Liliana Vişan - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

RodicaVoicu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

 

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ce formează obiectul Dosarului nr. 7/1/2014/HP/C este constituit conform dispoziţiilor art. XIX alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările ulterioare, şi ale art. 274 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa este prezidată de domnul judecător Ionel Barbă, preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă Bogdan Georgescu, magistrat-asistent-şef delegat la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la “problema de drept ce formează obiectul acţiunii privind caracterul discriminatoriu al dispoziţiilor cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 37/2014, cu modificările ulterioare, în raportare la dispoziţiile comunitare cu care intră în conflict”.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar au fost depuse: jurisprudenţa în materie comunicată de curţile de apel, precum şi răspunsul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul că nu se află în curs de verificare practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu referire la problema de drept ce formează obiectul sesizării; raportul întocmit de judecătorul-raportor, care a fost comunicat părţilor la data de 9 septembrie 2014, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; punctele de vedere formulate de părţile din dosarul de fond, respectiv reclamantul şi pârâta Instituţia Prefectului Judeţul Constanţa - Serviciul public comunitar regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor.

Preşedintele completului constată că nu există chestiuni prealabile, iar completul de judecată rămâne în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.

ÎNALTA CURTE,

asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

1. Titularul şi obiectul sesizării

Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 17 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 8.064/118/2013, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la “problema de drept ce formează obiectul acţiunii privind caracterul discriminatoriu al dispoziţiilor cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 37/2014 (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013), în raportare la dispoziţiile comunitare cu care intră în conflict”.

2. Temeiul juridic al sesizării

Art. 519 din Codul de procedură civilă:

Art. 519. - Dacă în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.”

3. Expunerea succintă a procesului. Obiectul învestirii instanţei care a solicitat pronunţarea unei hotărâri prealabile. Stadiul procesual în care se află pricina

3.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 6 septembrie 2013 pe rolul Tribunalului Constanţa - Secţia a II-a civilă, reclamantul G.E. a chemat în judecată pe pârâta Instituţia Prefectului - Judeţul Constanţa - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor Constanţa, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la înmatricularea autoturismului său marca Volkswagen Golf fără a mai plăti timbrul de mediu prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 şi de art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 1.501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii şi eliberarea autorizaţiei de circulaţie provizorie sau pentru probe a vehiculelor, cu completările ulterioare. În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, că a achiziţionat autovehiculul, înmatriculat ultima dată pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene (Germania) şi, pentru a înmatricula autoturismul în România, i se solicită achitarea timbrului de mediu prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013, iar, prin Adresa din 2 septembrie 2013, pârâta i-a comunicat refuzul de a da curs cererii sale de înmatriculare fără plata timbrului de mediu.

3.2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 4.719 din 13 decembrie 2013, Tribunalul Constanţa a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantului, reţinând, în esenţă, că timbrul de mediu este datorat în temeiul art. 3 şi 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013, nu poate fi primită susţinerea referitoare la existenţa unei discriminări şi instanţa de contencios nu are competenţa de a aprecia asupra legalităţii unui act normativ emis de Guvern şi aprobat prin lege de Parlamentul României, rolul instanţei fiind acela de a verifica numai conformitatea actelor administrative cu actele normative superioare în organizarea executării/executarea cărora sunt date.

3.3. Recursul declarat de reclamant

Împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Constanţa, reclamantul a formulat recurs.

Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a formulat atât cerere de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, în privinţa chestiunii de drept care face obiectul acţiunii, cât şi cerere de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în temeiul art. 267 alin. (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în privinţa incompatibilităţii dispoziţiilor cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 în raportare la dreptul comunitar.

3.4. Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile

Dosarul de recurs a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa cu nr. 8.064/118/2013.

Prin încheierea din 17 aprilie 2014, Curtea de Apel Constanţa a admis cererea formulată de reclamant şi, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile privind caracterul discriminatoriu al dispoziţiilor cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 în raport cu dispoziţiile comunitare cu care intră în conflict. Totodată, Curtea de apel a prorogat soluţionarea cererii recurentului de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene până după pronunţarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept.

4. Normele de drept indicate în cuprinsul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Dispoziţiile legale indicate de instanţa de trimitere în cuprinsul sesizării adresate Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt următoarele:

Art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013:

“Art. 4. - Obligaţia de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:

a) cu ocazia înscrierii în evidenţele autorităţii competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România şi atribuirea unui certificat de înmatriculare şi a numărului de înmatriculare;

b) la reintroducerea în parcul auto naţional a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto naţional, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;

c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat şi pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare

pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;

d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situaţia autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanţe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.”

Art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (ex-articolul 90 TCE):

“Niciun stat membru nu aplică, direct sau Indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare.

De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producţie.”

5. Motivele reţinute de titularul sesizării care susţin admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă

Curtea de Apel Constanţa a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, respectiv: litigiul este pendinte pe rolul Curţii de apel în faza recursului; sesizarea priveşte o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei; problema de drept este nouă, iar asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

6. Punctul de vedere al completului de judecată cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Completul de judecată a apreciat că art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 nu aduce atingere în mod direct sau indirect egalităţii de tratament între produsele naţionale şi cele importate, iar interdicţia pe care o stabileşte art. 110 paragraful 1 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, potrivit căruia “Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne sau de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare”, trebuie aplicată de fiecare dată când o prevedere fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri din alte state membre favorizând producţia internă sau bunurile disponibile pe piaţa naţională.

Din interpretarea art. 4 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 rezultă că taxa de mediu se datorează atât pentru autoturismele noi, cât şi pentru autoturismele rulate şi achiziţionate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme - autovehicule, conform Legii nr. 571/2013 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, taxa de poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisii poluante şi care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de plata acestora, datorate la momentul înmatriculării, situaţie în care nu poate fi reţinută existenţa unei diferenţe de aplicare a acesteia în sensul unei discriminări interzise prin prevederile comunitare.

Nu există nicio dispoziţie în dreptul Uniunii Europene care să interzică statelor membre să instituie un sistem general de impozite interne aplicabile potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele. Cu toate acestea, în cazul în care un stat membru ar impune o taxă autovehiculelor importate, art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene impune ca regimul fiscal să nu introducă o discriminare, prin favorizarea, direct sau indirect, a vehiculelor produse în acel stat membru.

Având în vedere aspectele analizate, completul de judecată a apreciat că, în speţă, cauzele pronunţate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în legătură cu taxa de poluare (Cauza Nisipeanu) nu sunt relevante, întrucât nu există o discriminare rezultata din faptul că reclamantul care a achiziţionat autovehiculul rulat, înmatriculat anterior într-un alt stat membru, este obligat să plătească taxa de timbru de mediu, în condiţiile în care aceasta este datorată atât de cei care achiziţionează un vehicul produs/rulat în România, cât şi de cei cărora li s-a restituit taxa pe poluare sau taxa pentru emisii poluante printr-o hotărâre judecătorească.

În preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 s-a prevăzut c㠓prin adoptarea prezentului act normativ se asigură conformarea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse în comunicarea din 14 decembrie 2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor să nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice, ci pe date de performanţă obiective, disponibile în mod obişnuit şi relevante din punctul de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de C02- Totodată, în elaborarea prezentului act normativ s-a ţinut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgenţă, pentru evitarea oricăror consecinţe juridice negative ale situaţiei actuale”.

7. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat faptul că nu se află în curs de verificare practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu^ referire la problema de drept ce formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Din jurisprudenţa transmisă de curţile de apel s-a constatat faptul că jurisprudenţa este unitară în sensul că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 nu au efect de descurajare a importului şi punerii în circulaţie în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre ale Uniunii Europene şi nu aduc atingere principiului de asigurare a liberei circulaţii a mărfurilor între statele membre ale Uniunii Europene, în condiţii normale de concurenţă. În acest sens, instanţele au reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 nu are efectul constatat de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (Cauza C-402/19 Tatu împotriva României; Cauza C-263/10 Nisipeanu împotriva României) în privinţa reglementărilor anterioare - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule şi Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule - astfel că prevederile ordonanţei de urgenţă nu contravin dispoziţiilor art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

8. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu au fost identificate repere relevante referitoare la problema de drept ce formează obiectul sesizării Înaltei Curţi.

9. Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene

În Cauza Tatu împotriva României (C-402/09) şi Cauza Nisipeanu împotriva României (C-263/10), analizând conformitatea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 cu dreptul Uniunii Europene, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat c㠓articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie, în statul membru menţionat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională.1 în acelaşi sens, cu referire la prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 şi ale Legii nr. 9/2012, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat, prin ordonanţa, şi în cauzele C-97/13 şi C-214/13(Câmpean şi Ciocoiu); C-29/11 şi C-30/11 (Sfichi şi Ilaş); C-573/10 (Micsa), 0438/10 (Druţu), C-336/10 (Ijac), C-335/10 (Vijulan), C-136/10 şi C-178/10 (Obreja şi S.C. “Darmi” - S.R.L.).

Este de observat şi faptul că în Cauza C-331/13 (Ilie Nicolae Nicula împotriva Administraţiei Finanţelor Publice a Municipiului Sibiu, Administraţiei Fondului pentru Mediu), Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, prin Hotărârea din 15 octombrie 2014, a răspuns sesizării formulate de Tribunalul Sibiu având ca obiect următoarea întrebare preliminară: “Dispoziţiile articolului 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, ale articolelor 17,20 şi 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ale articolului 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, principiul securităţii juridice şi principiul non reformatio în peius, ambele statuate de dreptul Uniunii şi jurisprudenţa Curţii [Hotărârea Belbouab, 10/78, EU: C: 1978: 181, şi Hotărârea Belgocodex, C-381/97, EU: C: 1998: 589], pot fi interpretate ca opunându-se unei reglementări precum Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013” Prin hotărârea pronunţată, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat în sensul c㠓Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui sistem de rambursare a unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii precum cel în discuţie în litigiul principal”, reţinând c㠓prin cererea de interpretare a dreptului Uniunii, instanţa de trimitere nu solicită Curţi să stabilească dacă acesta se opune unei taxe precum timbrul de mediu, ci doar dacă acest drept se opune unui sistem precum cel instituit prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 şi care prevede restituirea taxei percepute în mod nejustificat în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008”.

În aceste condiţii, jurisprudenţa relevantă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene nu este de natură a lămuri chestiunea de drept ce formează obiectul prezentei sesizări a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

10. Înalta Curte

În considerarea jurisprudenţei sale anterioare, reprezentată de Decizia nr. 11 din 20 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 7/1/20148/HP/C, Înalta Curte reţine că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile în raport cu dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, pentru considerentele arătate în continuare.

Art. 519 din Codul de procedură civilă instituie o serie de condiţii de admisibilitate pentru declanşarea procedurii privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, condiţii care se impun a fi întrunite cumulativ, după cum urmează:

- existenţa unei cauze aflate în curs de judecată în ultimă instanţă;

- cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului;

- ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei aflate în curs de judecată;

- chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate;

- Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu s-a pronunţat asupra chestiunii de drept respective;

- chestiunea de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Înalta Curte reţine că nu este îndeplinită cerinţa referitoare la caracterul de noutate al chestiunii de drept supuse dezlegării.

Din interpretarea gramaticală a art. 519 din Codul de procedură civilă rezultă că, pentru declanşarea mecanismului procedural, condiţia existenţei unei chestiuni de drept noi este o condiţie diferită de aceea a nepronunţării anterioare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra respectivei chestiuni de drept ori de cea a inexistenţei unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare cu privire la această chestiune de drept.

Prin urmare, condiţia noutăţii unei chestiuni de drept nu poate fi apreciată ca fiind îndeplinită numai din împrejurarea că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra chestiunii de drept respective, fie prin decizii de speţă, fie printr-o decizie în interesul legii.

Întrucât nu există criterii de determinare a unei definiţii a “condiţiei noutăţii”, în doctrină s-a exprimat opinia potrivit căreia sesizarea instanţei supreme ar fi justificată sub aspectul îndeplinirii elementului de noutate atunci când problema de drept “nu a mai fost analizată în doctrină - în interpretarea unui act normativ mai vechi - ori decurge dintr-un act normativ intrat în vigoare recent sau relativ recent, prin raportare la momentul sesizării. De asemenea, problema de drept poate fi considerată nouă prin faptul că nu a mai fost dedusă judecăţii anterior”.1

Înalta Curte consideră că problema de drept ce formează obiectul sesizării nu îndeplineşte cerinţa noutăţii.

Astfel, din jurisprudenţa transmisă de curţile de apel s-a constatat faptul că practica judiciară este unitară în sensul că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 nu au efect de descurajare a importului şi punerii în circulaţie în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre ale Uniunii Europene şi nu aduc atingere principiului de asigurare a liberei circulaţii a mărfurilor între statele membre ale Uniunii Europene în condiţii normale de concurenţă.

Instanţele au reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 nu are efectul constatat de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în privinţa reglementărilor anterioare - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule şi Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule - astfel că prevederile ordonanţei de urgenţă nu contravin dispoziţiilor art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

De asemenea, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 s-a prevăzut c㠓prin adoptarea prezentului act normativ se asigură conformarea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse în comunicarea din 14 decembrie 2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor să nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice, ci pe performanţe obiective, disponibile în mod obişnuit şi relevante din punctul de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de CO2. Totodată, în elaborarea prezentului act normativ s-a ţinut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgenţă, pentru evitarea oricăror consecinţe juridice negative ale situaţiei actuale.”

Orientarea jurisprudenţei spre o anumită interpretare a normelor analizate şi existenţa unei practici cristalizate în timp a instanţelor determină, pe de o parte, pierderea caracterului de noutate a chestiunii de drept supuse analizei şi, totodată, se poate considera că problema de drept nu prezintă o dificultate suficient de mare, care necesită intervenţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pe calea prevăzută de art. 519 din Codul de procedura civilă.

Pe de altă parte, în analiza îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a sesizării, se observă că dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă prevăd în mod expres faptul că sesizarea are ca obiect o “chestiune de drept” asupra căreia “Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare”, rezultând deci că o astfel de chestiune de drept poate face şi obiectul unui recurs în interesul legii.

Cu alte cuvine, rezultă că noţiunea de “chestiune de drept la care se referă dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, ce poate forma obiectul sesizării Înaltei Curţi, este similară noţiunii de “problemă de drept” asupra căreia Înalta Curte poate fi chemată să se pronunţe, pe calea recursului în interesul legii, în temeiul art. 514 din Codul de procedură civila.

Or, în sensul art. 514 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată de Înalta Curte unei probleme de drept, prin soluţionarea recursului în interesul legii, urmăreşte să asigure “interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti”.

Pentru identitate de raţiune, rezolvarea de principiu pe care Înalta Curte o dă chestiunii de drept cu care a fost sesizată în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă are, de asemenea, menirea de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti.

Validitatea acestei interpretări este susţinută, de principiu, şi de dispoziţiile art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, conform cărora “Dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei, iar pentru celelalte instanţe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I”. De asemenea, validitatea interpretării derivă şi din similaritatea celor două mecanisme procedurale - recursul în interesul legii şi hotărârea prealabilă - demonstrată de trimiterile pe care prevederile cap, II (art. 519-521) al titlului III din cartea a II-a le fac la prevederile cap. I (art. 514-518) al aceluiaşi titlu din noul Cod de procedură civilă. Spre exemplu, art. 520 alin. (11) face trimitere la art. 516 alin. (6)-(9) cu referire la posibilitatea de solicitare a opiniei scrise a unor specialişti recunoscuţi, conţinutul raportului, convocarea şedinţei şi participarea judecătorilor la şedinţă; art. 521 alin. (2) şi (4) face trimitere la art. 517 alin. (3) şi art. 518 cu referire la motivarea şi publicarea deciziei, respectiv la încetarea efectelor deciziei.)

În cauză însă se observă că, prin actul de sesizare, Curtea de Apel Constanţa a învestit Înalta Curte în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă cu o chestiune de drept ce vizeaz㠓caracterul discriminatoriu al dispoziţiilor cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 37/2014, în raportare la dispoziţiile comunitare cu care intră în conflict”, respectiv în raport cu prevederile art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, aşa cum rezultă din motivarea instanţei de trimitere.

Deci, cu alte cuvinte, se susţine că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 încalcă prevederile art. 148 din Constituţie, republicată, referitor la integrarea României în Uniunea Europeană.

Altfel spus, pe calea mecanismului procedural reglementat de cap. II ai titlului III din cartea a II-a a Codului de procedură civilă, se solicită Înaltei Curţi să se pronunţe cu privire la conformitatea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 cu prevederile art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, prin prisma principiului egalităţii în drepturi, consacrat pe plan naţional de prevederile art. 16 din Constituţie.

Rezultă, astfel, că Înalta Curte nu a fost învestită cu dezlegarea unei chestiuni de drept care să vizeze interpretarea şi aplicarea unitară a legii, în speţă dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013, de către toate instanţele judecătoreşti, în sensul celor arătate anterior, ci a fost învestită cu o problemă care vizează, prin prisma principiului egalităţii în drepturi, pe de o parte, constituţionalitatea prevederilor ordonanţei de urgenţă în raport cu art. 148 coroborat cu art. 16 din Constituţie, şi, pe de altă parte, conformitatea prevederilor ordonanţei de urgenţă cu prevederile art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

În ceea ce priveşte constituţionalitatea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013, este necontestat faptul că revine Curţii Constituţionale competenţa exclusivă de apreciere, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, iar Înalta Curte nu poate extinde limitele de aplicare a mecanismului procedural al hotărârii prealabile reglementat de art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Or, în cauză, “caracterul discriminatoriu al dispoziţiilor cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 în raportare la dispoziţiile comunitare cu care intră în conflict”, la care se referă sesizarea, vizează încălcarea egalităţii în drepturi, consacrată la art. 16 din Constituţie, prin discriminarea persoanelor care achiziţionează automobile de pe piaţa unor state din Uniunea Europeană în raport cu ^cele care achiziţionează automobile de pe piaţa internă. În ceea ce priveşte respectarea principiului nediscriminării, este de observat că, în raport cu dispoziţiile constituţionale menţionate, Curtea Constituţională s-a pronunţat, cu titlu de exemplu, în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 192 din 31 martie 2005 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005), Decizia nr. 95 din 27 februarie 2014 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 5 mai 2014) şi Decizia nr. 179 din 1 aprilie 2014 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 3 iunie 2014), respectiv în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010), Decizia nr. 176 din 26 martie 2014 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 13 mai 2014) şi Decizia nr. 297 din 22 mai 2014 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 14 iulie 2014).

În ceea ce priveşte conformitatea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului, nr. 9/2013 cu prevederile art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, este de notorietate faptul că revine Curţii de Justiţie a Uniunii Europene competenţa exclusivă de a se pronunţa asupra conformităţii legislaţiei naţionale cu dreptul Uniunii Europene, în temeiul art. 267 din Tratat (ex-articolul 234 TCE).

Obiter dictum, Înalta Curte apreciază că scopul demersului judiciar urmărit de instanţa de trimitere, respectiv obţinerea opiniei entităţii competente să analizeze conformitatea prevederilor ordonanţei de urgenţă cu dreptul comunitar, putea fi realizat, în condiţii de plenitudine juridică, prin admiterea cererii formulate de recurentul-reclamant şi, în temeiul art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară,

Având în vedere argumentele expuse, în raport cu prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte reţine că nu sunt îndeplinite cerinţele de admisibilitate a sesizării.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 521 cu referire la art. 519 din Codul de procedură civilă,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la problema de drept privind caracterul discriminatoriu al dispoziţiilor cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 37/2014, în raportare la dispoziţiile comunitare cu care intră în conflict.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 octombrie 2014.

 

PREŞEDINTELE SECŢIEI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL,

IONEL BARBĂ

Magistrat-asistent-şef delegat,

Bogdan Georgescu


1 Mihaela Tăbârcă, .Drept procesual civil”, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2013, voi. I - Teoria generală, pag. 603.

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT

DECIZIA Nr. 13

din 20 octombrie 2014

 

Dosar nr. 9/1/2014/HP/Băşică

 

Ionel Barbă - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal - preşedintele completului

Dana Iarina Vartires - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Elena Canţăr - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Emanuel Albu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Viorica Trestianu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Angelica Denisa Stănişor - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Cezar Hîncu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal - judecător-raportor

Liliana Vişan - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Rodica Voicu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

 

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ce formează obiectul Dosarului nr. 9/1/2014/HP/C este constituit conform dispoziţiilor art. XIX alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările ulterioare, şi ale art. 274 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa este prezidată de domnul judecător Ionel Barbă, preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă Bogdan Georgescu, magistrat-asistent-şef delegat la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: “dacă dispoziţiile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 37/2014, şi ale art. 1 alin. (2) din Normele metodologice de aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 88/2013, se interpretează în sensul că timbrul de mediu se datorează şi în situaţia transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul rulat provenit de pe piaţa internă a cărui primă înmatriculare a fost anterioară datei de 1 ianuarie 2007”.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosarul cauzei au fost depuse jurisprudenţa în materie comunicată de curţile de apel, raportul întocmit de judecătorul-raportor, care a fost comunicat părţilor la data de 22 septembrie 2014, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de

Procedură civilă, precum şi răspunsul Parchetului de pe lângă nalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul că nu se află în curs de verificare practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu referire la chestiunea de drept supusă judecăţii. Totodată, magistratul-asistent arată că părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raportul asupra chestiunii de drept supuse judecăţii.

Preşedintele completului constată că nu există chestiuni prealabile, iar completul de judecată rămâne în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

1. Titularul şi obiectul sesizării

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus, prin încheierea din 14 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2.362/87/2013, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: “dacă dispoziţiile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 37/2014, (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013) şi ale art. 1 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 88/2013 (denumite în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 88/2013) se interpretează în sensul că timbrul de mediu se datorează şi în situaţia transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul rulat provenit de pe piaţa internă a cărui primă înmatriculare a fost anterioară datei de 1 ianuarie 2007”.

2. Temeiul juridic al sesizării

Art. 519 din Codul de procedură civilă:

“Art. 519. - Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.”

3. Expunerea succintă a procesului. Obiectul învestirii instanţei care a solicitat pronunţarea unei hotărâri prealabile. Stadiul procesual în care se află pricina

3.1. Cererea de chemare în judecată

Reclamantul N.P. a dobândit, conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2012, dreptul de proprietate asupra unui autovehicul fabricat în anul 1999, care a fost înmatriculat pentru prima dată, la 14 mai 1999, în Bulgaria.

Cu ocazia înmatriculării în România, reclamantul a achitat suma de 6.368 lei, cu titlu de timbru de mediu, calculat conform prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013.

Prin cererea înregistrată pe rolul Administraţiei Finanţelor Publice a Municipiului Alexandria, reclamantul a solicitat restituirea timbrului de mediu achitat, iar prin Adresa din 7 mai 2013 instituţia respectivă i-a comunicat refuzul de restituire a taxei.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28 mai 2013 pe rolul Tribunalului Teleorman, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Finanţelor Publice Alexandria, restituirea sumei achitate cu titlul de timbru de mediu, cu dobânda fiscală şi actualizată cu inflaţia de la data plăţii şi până la data restituirii efective.

3.2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 1.232 din 18 septembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 2.362/87/2013, Tribunalul Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal a admis acţiunea şi a obligat instituţia pârâtă să restituie reclamantului suma de 6.368 lei, reprezentând timbru de mediu pentru autovehicule, cu dobânda fiscală şi actualizată cu rata inflaţiei de la data plăţii şi până la data achitării efective.

3.3. Recursul declarat de reclamant

Împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Teleorman, a formulat recurs pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Teleorman, în numele Administraţiei Finanţelor Publice Alexandria, invocând considerentele hotărârilor pronunţate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauzele Tatu şi Nisipeanu, şi arătând, în esenţă, că nu se poate presupune că taxa prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 este afectată de viciile pentru care, în cauzele respective, a fost sancţionată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, aprobată prin Legea nr. 140/2011 (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008).

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 8 noiembrie 2013, sub nr. 2.362/87/2013.

3.4. Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile

La termenul de judecată din 14 aprilie 2014, Curtea de Apel Bucureşti a pus în discuţie, din oficiu, necesitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, a dispus sesizarea acestei instanţe în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept menţionate la pct. 1 din prezenta decizie.

4. Normele de drept Intern Indicate în cuprinsul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Normele din dreptul intern indicate de instanţa de trimitere în cuprinsul sesizării adresate Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt următoarele:

Art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013:

“Art. 4. - Obligaţia de piaţă a timbrului intervine o singură dată, astfel:

a) cu ocazia înscrierii în evidenţele autorităţii competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România şi atribuirea unui certificat de înmatriculare şi a numărului de înmatriculare;

b) la reintroducerea în parcul auto naţional a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto naţional, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;

c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat şi pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;

d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situaţia autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanţe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.”

Art. 1 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 88/2013:

“(2) Pentru autovehiculele înmatriculate în România după data de 1 ianuarie 2007, pentru care se solicită transcrierea dreptului de proprietate, timbrul se achită şi în cazul în care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.”

5. Motivele reţinute de titularul sesizării care susţin admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă

Prin actul de sesizare a Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie - încheierea din 14 aprilie 2014 - Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, în sensul că:

- de lămurirea modului de interpretare/aplicare a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 şi ale art. 1 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 88/2013 depinde soluţionarea pe fond a

cauzei, întrucât temeiul de drept al achitării timbrului de mediu (a cărui restituire se solicită) este reprezentat de dispoziţiile legale respective;

- problema de drept enunţată este nouă, deoarece, în urma consultării jurisprudenţei, s-a constatat că asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o altă hotărâre, faţă de intrarea recentă în vigoare a ordonanţei de urgenţă;

- problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, conform evidenţelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, consultate la data de 14 aprilie 2014.

6. Punctul de vedere al completului de judecată cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

În perspectiva formulării punctului său de vedere, instanţa de trimitere a avut în vedere şi a expus evoluţia legislaţiei în materia unor taxe similare, reprezentată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 şi Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, jurisprudenţa Curţii de Apel Bucureşti, precum şi jurisprudenţa comunitară apreciată ca relevantă, fiind indicate hotărârile pronunţate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauzele C-402/09 (Ioan Tatu), C-263/10 (Iulian Nisipeanu), C-97/13 şi C-214/13 (Câmpean şi Ciocoiu).

Faţă de circumstanţele cauzei cu care a cărei soluţionare fost învestită, Curtea de apel, raportat la prevederile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 şi comparând situaţia reclamantului cu cea a unei persoane care ar achiziţiona un autoturism similar de pe piaţa internă, a reţinutei timbrul de mediu ar fi achitat în mod cert şi pentru un autovehicul care a fost înmatriculat pentru prima oară în România după 1 ianuarie 2007, deci, provenind de pe piaţa internă, inclusiv în cazul în care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.

Prin urmare, atât cumpărătorului unui autovehicul second-hand provenind de pe piaţa internă cu primă dată de înmatriculare în România după 1 ianuarie 2007, cât şi cumpărătorului unui autovehicul second-hand provenind de pe piaţa unui alt stat membru UE cu primă dată de înmatriculare în acel stat membru UE după 1 ianuarie 2007, i se aplică obligaţia de plată a timbrului de mediu.

În ceea ce priveşte un autovehicul second-hand cu primă dată de înmatriculare anterioară datei de 1 ianuarie 2007, instanţa a apreciat că nu există o certitudine a interpretării unitare a art. 1 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 88/2013.

Astfel, verificând neutralitatea taxei în privinţa vehiculelor de ocazie importate şi a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul naţional anterior instituirii taxei menţionate, întrebarea care se pune este aceea dacă art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 coroborat cu art. 1 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 88/2013 poate fi interpretat în sensul că timbrul de mediu se datorează şi în situaţia transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul rulat provenit de pe piaţa internă a cărui primă înmatriculare a fost anterioară datei de 1 ianuarie 2007.

7. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

Potrivit celor consemnate în actul de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, părţile au lipsit la termenul de judecată din 14 aprilie 2014 şi, deşi citate cu menţiunea de a-şi exprima punctul de vedere asupra necesităţii sesizării, acestea nu s-au prezentat şi nici nu au depus la dosar vreun înscris prin care să îşi exprime opinia.

8. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

în urma verificării jurisprudenţei transmise de curţile de apel, Înalta Curte a constatat următoarele:

într-o primă orientare jurisprudenţială, s-a reţinut că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 instituie o discriminare între bunurile provenite de pe piaţa internă şi bunurile provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, aflate în situaţii similare.

Într-o a două orientare jurisprudenţială, s-a apreciat că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 nu instituie o discriminare între autovehiculele achiziţionate din România şi cele achiziţionate dintr-un stat membru al Uniunii Europene şi nu sunt contrare art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

Într-o a treia orientare jurisprudenţială, s-a reţinut că timbrul de mediu se datorează şi în situaţia transcrierii unui autovehicul rulat provenit de pe piaţa internă a cărui primă înmatriculare a fost anterioară datei de 1 ianuarie 2007.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat faptul că problema de drept nu formează obiectul unei verificări de jurisprudenţa în perspectiva promovării unui recurs în interesul legii.

9. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu au fost identificate repere relevante referitoare la problema de drept ce formează obiectul sesizării Înaltei Curţi.

10. Înalta Curte

10.1. Asupra admisibilităţii sesizării

Ab initio, este necesară verificarea îndeplinirii cumulative a condiţiilor de admisibilitate a sesizării în raport cu dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă.

În sensul celor reţinute în jurisprudenţa în materie a Înaltei Curţii, dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă instituie o serie de condiţii de admisibilitate a sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, condiţii care trebuie să fie întrunite cumulativ, după cum urmează:

- existenţa unei cauze aflate în curs de judecată;

- instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cauza în ultimă instanţă;

- cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza;

- soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere;

- Chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă;

- chestiunea de drept nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

În raport cu sesizarea ce formează obiectul prezentei cauze, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ce derivă din interpretarea prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în sensul celor expuse în continuare:

- sesizarea a fost formulată în cursul unei cauze aflate în stare de judecată, respectiv Dosarul nr. 2.362787/2013 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal;

- instanţa care a formulat sesizarea - Curtea de Apel Bucureşti - este învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, ca instanţă de recurs;

- cauza care face obiectul judecăţii se află în competenţa legală a unui complet de judecată al Curţii de Apel Bucureşti, ca instanţă de contencios administrativ competentă, potrivit art. 10 alin. (2) teza întâi coroborat cu art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, să soluţioneze recursul declarat împotriva unei sentinţei pronunţate, în primă instanţă, de Tribunalul Teleorman într-un litigiu având ca obiect un act administrativ care priveşte o taxă de până la 1.000.000 lei;

- soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată depinde de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere, întrucât litigiul de fond vizează legalitatea refuzului de restituire a timbrului de mediu achitat în temeiul prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013;

- chestiunea de drept a cărei lămurire se cere este nouă şi nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

10.2. Asupra chestiunii de drept supuse dezlegării în esenţă, Înalta Curte a fost sesizată cu dezlegarea chestiuni de drept referitoare la aplicarea timbrului de mediu şi în situaţia transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul rulat provenit de pe piaţa internă a cărui primă înmatriculare a fost anterioară datei de 1 ianuarie 2007, în raport cu interpretarea ce urmează a fi dată dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 şi ale art. 1 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 88/2013.

Dispoziţiile supuse interpretării sunt următoarele:

- art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013:

“Art. 4. - Obligaţia de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:

a) cu ocazia înscrierii în evidenţele autorităţii competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România şi atribuirea unui certificat de înmatriculare şi a numărului de înmatriculare;

b) la reintroducerea în parcul auto naţional a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sa/e din parcul auto naţional, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;

c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat şi pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;

d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situaţia autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanţe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.”;

- art. 1 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 88/2013:

„Art. 1. - (2) Pentru autovehiculele înmatriculate în România după data de 1 ianuarie 2007, pentru care se solicită transcrierea dreptului de proprietate, timbrul se achită şi în cazul în care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.”

Se constată că prevederile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 nu instituie nicio circumstanţiere în privinţa sferei de aplicare a obligaţiei de plata a timbrului de mediu în raport cu data primei înmatriculări a autovehiculului rulat provenit de pe piaţa internă supus.

În consecinţă, conform principiului de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, atât timp cât legiuitorul nu a introdus un criteriu de aplicare a timbrului de mediu în raport cu data primei înmatriculări a autovehiculului rulat provenit de pe piaţa internă, nici Înalta Curte, pe calea procedurii hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nu poate introduce o asemenea circumstanţiere.

Or, atât timp cât actul normativ cu forţă juridică superioară, în speţă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013, nu a introdus o asemenea circumstanţiere, nici actul administrativ cu caracter normativ, având forţă juridică inferioară, emis în aplicarea ordonanţei de urgenţă, respectiv Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 88/2013, nu pot introduce o asemenea condiţionare.

Este adevărat că prevederile art. 1 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 88/2013 fac referire la autovehiculele înmatriculate în România după data de 1 ianuarie 2007, pentru care se achită timbrul de mediu, în condiţiile reglementate, “şi în cazul în care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”. Însă, acest text are în vedere faptul că taxele, a căror neachitare atrage obligaţia de plată a timbrului de mediu, au fost instituite prin reglementări aplicabile începând cu data de 1 ianuarie 20072.

În aceste condiţii, prevederile art. 1 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 88/2013 nu fundamentează o interpretare în sensul că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 nu ar fi aplicabile în situaţia transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul rulat provenit de pe piaţa internă a cărui primă înmatriculare a fost anterioară datei de 1 ianuarie 2007.

Această interpretare este sprijinită şi de prevederile art. 1 alin. (1) Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 88/2013, care prevăd c㠓timbrul de mediu [...] reglementat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 [...] se aplică, potrivit prevederilor art. 4 din ordonanţa de urgenţă, autovehiculelor din categoriile M1, M2, M3 şi N1, N2, N3, autovehicule în cazul cărora în rubrica 1 «Categoria» din cartea de identitate a vehiculului este înscris unul dintre codurile: M1, M1G, M2, M2G, M3, M3G, N1, N1G, N2, N2G, N3 sau N3G”, fără a face distincţie în funcţie de momentul primei înmatriculări pe piaţa internă.

De altfel, chiar în cuprinsul expunerii de motive la Legea nr. 37/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, se precizează că actul normativ vizeaz㠓aplicarea unui timbru de mediu autovehiculelor, în raport cu gradul de poluare” şi “dând eficienţă deplină principiului poluatorul plăteşte, timbrul de mediu pentru autovehicule va fi plătit o singură dată de către toţi cei care achiziţionează autovehicule şi le înmatriculează, dar şi de către cei care au achiziţionat şi care nu au achitat taxa sub diferitele ei forme începând cu luna ianuarie 2007*.

În consecinţă, data de 1 ianuarie 2007 este menţionată în cuprinsul normelor metodologice cu referire la taxa care a fost achitată în temeiul reglementărilor aplicabile începând cu data respectivă, iar nu ca reper pentru excluderea din sfera de aplicare a timbrului de mediu a autovehiculelor rulate înmatriculate anterior acestei date.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 521 cu referire la art. 519 din Codul de procedură civilă,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi stabileşte că:

Dispoziţiile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 37/2014, şi ale art. 1 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 88/2013, se interpretează în sensul că timbrul de mediu se datorează şi în situaţia transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul rulat provenit de pe piaţa internă a cărui primă înmatriculare a fost anterioară datei de 1 ianuarie 2007.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 octombrie 2014.

 

PREŞEDINTELE SECŢIEI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL,

IONEL BARBĂ

Magistrat-asistent-şef delegat,

Bogdan Georgescu

 


1 Decizia nr. 1 din 18 noiembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 1/1/2013/HP de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 20 ianuarie 2014.

2 Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prin care au fost modificate alin. (1), (2) şi (3) ale art. 2141 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule; Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARA

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARA

 

REGULAMENT

pentru modificarea Regulamentului nr. 4/2013 privind acţiunile suport pentru certificate de depozit, aprobat prin Hotărârea Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 44/2013

În temeiul prevederilor art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (1) lit. a) şi d), art. 3 alin. (1)lit. b), art. 6 alin. (1)şi(2), precum şi ale art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în urma deliberărilor Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară din şedinţa din data de 5 noiembrie 2014,

Autoritatea de Supraveghere Financiară emite următorul regulament:

Art. I. - Regulamentul nr. 4/2013 privind acţiunile suport pentru certificate de depozit, aprobat prin Hotărârea Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 44/2013, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 7 octombrie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 1, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“Art. 1. - (1) Prezentul regulament stabileşte norme aplicabile în toate situaţiile în care sunt emise certificate de depozit care urmează să fie admise la tranzacţionare într-un stat membru, în baza unui prospect publicat şi aprobat de autoritatea competentă de origine, având la bază:

a) acţiuni emise de o societate cu sediul în România, care urmează să fie admise pentru prima dată la tranzacţionare pe o piaţă reglementată din România ca urmare a unei oferte publice iniţiale de vânzare şi care vor fi depozitate la un depozitar central; şi/sau

b) acţiuni emise de o societate cu sediul în România care sunt deja listate pe o piaţă reglementată din România sau care sunt din aceeaşi clasă cu acţiuni deja listate pe o piaţă reglementată din România; şi/sau

c) drepturi de alocare care urmează să fie admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată din România şi depozitate la un depozitar central şi care sunt emise ataşat acţiunilor menţionate la lit. a) şi b), care sunt oferite şi subscrise în cadrul unor oferte publice de vânzare.”

2. Articolul 14 va avea următorul cuprins:

“Art. 14. - (1) Emiterea de certificate de depozit se poate face pentru un număr de acţiuni suport care reprezintă cel mult 1/3 din numărul total de acţiuni emise de societatea emitentă, în cazul în care emiterea de certificate de depozit se realizează ca urmare a derulării unei oferte publice de vânzare, emiterea de certificate de depozit se poate face pentru un număr de acţiuni suport care reprezintă cel mult 2/3 din numărul de acţiuni obiect al ofertei, dar fără a se depăşi 1/3 din numărul total de acţiuni emise de societatea emitentă. În cazul în care oferta publică este primară, pragul de 1/3 se va calcula cu luarea în considerare a capitalului social care va rezulta în urma majorării.

(2) A.S.F, poate institui derogări de la prevederile alin. (1), în funcţie de capitalul social al emitentului, de structura acţionariatului şi/sau de numărul de acţiuni obiect al ofertei publice de vânzare astfel încât să se asigure condiţiile minime pentru admiterea sau menţinerea acţiunilor la tranzacţionare pe o piaţă reglementată din România.

(3) Ulterior emisiunii iniţiale a certificatelor de depozit şi a deschiderii contului prevăzut la art. 3 alin. (1), conversia certificatelor de depozit în acţiuni, respectiv conversia acţiunilor în certificate de depozit se poate realiza cu respectarea prevederilor art. 3 alin. (4), fără nicio altă restricţie, cu condiţia respectării limitei de 1/3 din capitalul social prevăzută la alin. (1).

(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător şi în cazul certificatelor de depozit având la bază drepturi de alocare, prin raportare la numărul corespunzător de acţiuni.”

Art. II. - Prezentul regulament se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, în Buletinul Autorităţii de Supraveghere Financiară, precum şi pe site-ul acesteia şi intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Mişu Negriţoiu

 

Bucureşti, 10 noiembrie 2014.

Nr. 15.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.