MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 460/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 460         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 24 iunie 2014

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 178 din 1 aprilie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Decizia nr. 180 din 1 aprilie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a două raportat la art. 33 şi art. 50 lit. b), precum şi ale art. 33 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

505. - Hotărâre pentru aprobarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind colaborarea în domeniul retransmiterii serviciilor de programe ale radiodifuzorilor publici, semnat la Chişinău la 31 martie 2014

 

Acord între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind colaborarea în domeniul retransmiterii serviciilor de programe ale radiodifuzorilor publici

 

506. - Hotărâre privind stabilirea regimului juridic al unor locuinţe pentru tineri, destinate închirierii, construite prin programe de investiţii la nivel naţional, aflate în administrarea consiliilor locale, precum şi a măsurilor necesare în vederea aplicării prevederilor Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, referitoare la administrarea şi vânzarea acestora

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

108. - Ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale privind aprobarea Listei apelor minerale naturale recunoscute în România

 

824/2.272. - Ordin al ministrului mediului şi schimbărilor climatice şi al ministrului economiei pentru modificarea unor acte normative în domeniul gestionării deşeurilor

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 178

din 1 aprilie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Irina-Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Cu participarea, în şedinţa publică din 18 martie 2014, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Nicolae Marinescu şi Ecaterina-Nicoleta Marinescu în Dosarul nr. 1.726/63/2008 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Eniko Marinela Georgescu şi Alessia Ana Maria Georgescu în Dosarul nr. 59.124/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi, respectiv, de Parohia Bisericii Sfântul Ilie Hanul Colţei în Dosarul nr. 1.388/3/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 560D/2013, nr. 591 D/2013 şi nr. 643D/2013.

Dosarele au fost conexate, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în şedinţa publică din 18 martie 2014, dată la care au avut loc dezbaterile, acestea fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, având în vedere necesitatea întreruperii deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, a amânat pronunţarea pentru data de 1 aprilie 2014, dată la care, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 47/1992, republicată, a disjuns Dosarul nr. 558D/2013 de dosarele nr. 560D/2013, nr. 591 D/2013 şi nr. 643D/2013, care au rămas conexate, şi a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 4 septembrie 2013,6 septembrie 2013 şi 27 septembrie 2013, pronunţate în dosarele nr. 1.726/63/2008, nr. 59.124/3/2010 şi nr. 1.388/3/2013, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă şl, respectiv, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Nicolae Marinescu şi Ecaterina-Nicoleta Marinescu, de Eniko Marinela Georgescu şi Alessia Ana Maria Georgescu şi de Parohia Bisericii Sfântul Ilie Hanul Colţei din Bucureşti în cauze având ca obiect soluţionarea unor acţiuni privind acordarea unor despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 şi, respectiv, al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că principiul neretroactivităţii, consacrat de Legea fundamentală şi de Codul civil, potrivit căruia o lege civilă se aplică numai situaţiilor juridice apărute după intrarea ei în vigoare, este obligatoriu şi pentru legiuitor, care este ţinut să-l respecte în procesul de legiferare, indiferent de ierarhia actelor normative adoptate. În acest sens, principiul neretroactivităţii legii constituie o garanţie a drepturilor fundamentale. Se mai arată că, potrivit art. 4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actul normativ trebuie să se integreze organic în sistemul legislaţiei interne, cu alte cuvinte, trebuie să respecte dispoziţiile constituţionale. Or, în opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, Legea nr. 165/2013, fiind un act normativ cu forţă juridică inferioară Constituţiei, nu poate aduce modificări sau completări Legii fundamentale, astfel încât prevederile art. 4 din acest act normativ, dispunând cu caracter retroactiv aplicarea Legii nr. 165/2013 şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, este neconstituţională.

Mai mult, se arată că prevederile legale criticate încalcă principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat, deoarece legiuitorul intervine în cursul judecăţii cauzelor aflate pe rolul instanţelor de judecată, dispunând că cererile aflate pe rolul instanţelor de^ judecată se soluţionează de organele administrative. În acest sens, învederează faptul că, în temeiul Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, notificarea depusă la organul administrativ nu a fost soluţionată, astfel încât s-a adresat instanţei de judecată. Or, obligarea, în temeiul prevederilor legale criticate, la reluarea procedurii administrative ar goli de conţinut rolul puterii judecătoreşti. Desigur, alta este situaţia în privinţa cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului, în privinţa cărora există hotărâri interne definitive şi irevocabile, părţile beneficiind de un proces, urmând a fi puse în executare conform Legii nr. 165/2013.

Se mai arată că, în contextul în care organele administrative nu au răspuns la notificările adresate, o nouă parcurgere a procedurii administrative încalcă principiul constituţional al ocrotirii proprietăţii private.

Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şl asigurări sociale îşi exprimă opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate arătând că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie.

În acest sens, reţine că prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 ar trebui interpretate că se aplică doar cererilor aflate în etapa de finalizare a procesului de restituire, în natură sau în echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, respectiv în cea de-a două etapă pe care trebuie să o parcurgă persoanele îndreptăţite la despăgubire, care au formulat şi depus cererile în termenul legal, şi anume după recunoaşterea dreptului. În sprijinul acestei interpretări invocă faptul că prevederile art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, rămân în continuare aplicabile şi se referă la obligativitatea unităţii deţinătoare de a se pronunţa prin decizie/dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării/depunerea actelor doveditoare, în vreme ce termenele prevăzute de art. 33, 34 şi 35 din Legea nr. 165/2013 sunt termene generale destinate entităţilor învestite de lege în vederea atingerii scopului legii. Astfel, interpretarea art. 33 din Legea nr. 165/2013 este în sensul că entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în termene care variază de la 12 până la 36 de luni, în funcţie de numărul de cereri nesoluţionate de către aceste entităţi, termene care încep să curgă de la 1 ianuarie 2014.

Legea nr. 165/2013 nu face nicio referire expresă la faptul că cererilor aflate în procedura judiciară, introduse înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, le sunt aplicabile doar măsurile privind finalizarea procesului de restituire, iar nu şi dispoziţiile relative la procedura administrativă, prevăzute la art. 33, 34 şi 35 din Legea nr. 165/2013, în urma căreia se emit decizii de admitere sau respingere a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Termenul prevăzut de art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, rămâne câştigat cauzelor aflate pe rolul instanţelor de judecată învestite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, fiind singurul termen existent la care s-au raportat cererile de chemare în judecată declanşate la acel moment, argument în susţinerea neretroactivităţii noii legi.

Aplicarea retroactivă a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 ar echivala, pe de o parte, cu o sancţionare a persoanelor care au formulat cereri de chemare în judecată, în considerarea termenelor şi condiţiilor prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi de Decizia nr. XX din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vigoare la momentul sesizării instanţelor, şi, pe de altă parte, cu obligarea acestor persoane să se supună noii ordini de drept intervenite ulterior, cu anularea oricărui drept câştigat şi născut sub imperiul vechii legii.

Cu alte cuvinte, prin extinderea aplicabilităţii legii noi şi asupra cererilor aflate pe rolul instanţelor, ce au ca obiect soluţionarea notificărilor în temeiul Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Deciziei nr. XX din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se încalcă principiul fundamental al neretroactivităţii legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie, principiu consacrat în doctrină ca o exigenţă a principiului securităţii juridice, inerentă statului de drept. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 830 din 8 iulie 2008, prin care s-a statuat că ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă îşi exprimă opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal îşi exprimă opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, deoarece se aplică pentru viitor, iar nu pentru trecut.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

Avocatul Poporului, exprimându-şi punctul de vedere în Dosarul nr. 560D/2013, consideră că sintagma “cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor” cuprinsă în art. 4 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, este retroactivă. În acest sens, arată că textul de lege criticat acţionează asupra fazei iniţiale de constituire a situaţiei juridice, modificând în mod esenţial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum. Invocă în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 830 din 8 iulie 2008.

Se mai arată că la stabilirea sferei de acţiune în timp a legii trebuie să se ţină cont atât de prioritatea noii legi faţă de cea veche, dar şi de siguranţa raporturilor juridice, care presupune ca acestea să nu fie desfiinţate sau modificate, fără un motiv de ordine publică, o abordare diferită a principiului neretroactivităţii însemnând a-i solicita subiectului de drept, încă de la data introducerii cererii de chemare în judecată, o anumită conduită care nu era prevăzută de lege. Prin urmare, noua lege nu poate interveni asupra proceselor aflate în curs de judecată pe rolul instanţelor, întrucât o astfel de modificare nu face decât să creeze confuzii în ceea ce priveşte înţelegerea şi aplicarea corectă a principiului constituţional al neretroactivităţii legilor.

De asemenea, se apreciază că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 nu pot fi considerate nici norme tranzitorii, destinate să asigure trecerea de la vechea la noua reglementare şi care sunt sustrase de la incidenţa principiului neretroactivităţii legii, deoarece nu îndeplinesc condiţiile impuse de normele de tehnică legislativă, care ar fi trebuit să cuprindă măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ şi să fie incluse în capitolul VI - Dispoziţii tranzitorii şi finale al Legii nr. 165/2013. Este evident că prin adoptarea unor asemenea norme legiuitorul a intervenit asupra proceselor deja începute, aflate în diferite stadii de soluţionare, cu încălcarea principiului neretroactivităţii.

În punctul de vedere exprimat în Dosarul nr. 591 D/2013, Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 sunt neconstituţionale, contravenind principiilor constituţionale ale separaţiei puterilor în stat şi accesului liber la justiţie. În acest sens, arată că procesele în curs de judecată aflate pe rolul instanţelor sunt afectate în mod evident de noile reglementări prin întreruperea acestora, întrucât unii judecători, în virtutea rolului activ, au invocat, din oficiu, excepţia de prematuritate, care este o excepţie de fond, peremptorie şi absolută, iar, odată admisă, face ca acţiunea să fie respinsă. În condiţiile date, legiuitorul, prin adoptarea acestor norme, a intervenit în procesul de realizare a justiţiei, deoarece impune ca procesele aflate pe rolul instanţelor să fie întrerupte, prin respingerea cererilor de chemare în judecată, ca prematur introduse. Invocă, în acest sens, cele statuate de Curtea Constituţională în Decizia nr. 6 din 11 noiembrie 1992.

Se mai arată că o reluare a procedurilor cu caracter administrativ, ca urmare a respingerii acţiunii, contravine şi principiului soluţionării cauzei într-un termen optim şi previzibil, prevăzut de art. 6 din Codul de procedură civilă. Termenul optim de soluţionare a unei cauze implică durata care asigură cea mai bună eficienţă în realizarea justiţiei, iar previzibilitatea acestuia conferă părţilor posibilitatea de a estima evoluţia etapelor procesuale în timp. În egală măsură, în cazul unei reluări a procedurii administrative, noile termene în care legiuitorul a impus să fie soluţionate cererile depuse în urmă cu 12 ani, nu sunt rezonabile, întrucât se măreşte foarte mult, în mod nejustificat, fără criterii obiective, perspectiva rezolvării conflictelor ivite în materia restituirii imobilelor.

Se mai apreciază că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie. Astfel, actele normative care au reglementat procesul de restituire, în natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv au avut o aplicabilitate limitată în timp, legiuitorul instituind termene de decădere în interiorul cărora persoanele îndreptăţite au avut posibilitatea de a formula cereri de restituire. Persoanele îndreptăţite au formulat, în termenele prevăzute de Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, cereri de chemare în judecată, solicitând instanţelor să se pronunţe asupra notificărilor depuse în temeiul Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Întrucât unităţile deţinătoare nu le-au soluţionat, potrivit legii. Or, unele instanţe de judecată, odată cu apariţia Legii nr. 165/2013, în aplicarea dispoziţiilor art. 4 coroborate cu art. 33 din acest act normativ, au respins ca prematur introduse acţiunile formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, deşi cererile de chemare în judecată au fost înregistrate în anii precedenţi, anterior intrării în vigoare a noului act normativ.

Prin urmare, potrivit punctului de vedere al Avocatului Poporului, prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 au caracter retroactiv, întrucât acţionează asupra fazei iniţiale de constituire a situaţiei juridice, modificând în mod esenţial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legai, cu încălcarea principiului tempus regit actum. Invocă în acest sens cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 830 din 8 iulie 2008. Mai mult, se arată că la stabilirea sferei de acţiune în timp a legii trebuie să se ţină cont atât de prioritatea noii legi faţă de cea veche, cât şi de siguranţa raporturilor juridice, care presupune ca acestea să nu fie desfiinţate sau modificate fără un motiv de ordine publică. O abordare diferită a principiului neretroactivităţii înseamnă, pe de o parte, a-i solicita subiectului de drept, încă de la data introducerii cererii de chemare în judecată, o anumită conduită care nu era prevăzută de lege. Prin urmare, noua lege nu poate interveni asupra proceselor aflate în curs de judecată pe rolul instanţelor, întrucât o astfel de modificare nu face decât să creeze confuzii în înţelegerea şi aplicarea corectă a principiului constituţional al neretroactivităţii legilor.

De asemenea, Avocatul Poporului apreciază că prevederea legală criticată contravine principiului constituţional al egalităţii în drepturi. Noile reglementări impun un tratament diferit între persoanele ale căror procese judiciare s-au finalizat şi cele care nu au beneficiat de finalizarea proceselor după intrarea în vigoare a modificărilor legislative, deşi cererile de chemare în judecată au fost depuse în aceeaşi perioadă, întrucât instanţele de judecată, în virtutea Legii nr. 165/2013, vor întrerupe cursul acestora. În condiţiile date, nu se poate identifica un criteriu obiectiv şi rezonabil care să îl determine pe legiuitor să impună o diferenţă între cei ale căror procese s-au finalizat şi cei ale căror procese sunt încă pe rolul instanţelor de judecată, având în vedere că atât în prima situaţie, cât şi în cea de-a două cererile de chemare în judecată au fost formulate sub imperiul aceloraşi reglementări, cu atât mai mult cu cât durata proceselor nu depinde numai de atitudinea părţilor care pot formula sau nu diverse cereri sau se pot afla în situaţii de natură obiectivă, ci se datorează unor alte circumstanţe, care ţin de organizarea justiţiei şi de gradul de încărcare a activităţii instanţelor. Or, simpla împrejurare de fapt - şi anume soluţionarea cu întârziere a cererilor de chemare în judecată de către instanţele judecătoreşti - nu poate fi calificată drept un criteriu obiectiv şi rezonabil de diferenţiere, astfel încât nu poate justifica pe plan legislativ tratamentul discriminatoriu aplicabil persoanelor prevăzute în ipoteza normei.

În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, Avocatul Poporului consideră că aceasta nu poate fi reţinută, însă dreptul de proprietate privată apare ca fiind supus unor ingerinţe din partea legiuitorului, care nu răspund întocmai exigenţelor de legalitate şi proporţionalitate între interesele generale şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale indivizilor.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi constituie, potrivit încheierilor de sesizare, prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Ţinând seama de notele autorilor excepţiei, Curtea constată că, în realitate, criticile sunt formulate cu privire la teza a două a art. 4 din Legea nr. 165/2013 raportată la termenele prevăzute de art. 33 din aceeaşi lege. Prin urmare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut:

- Art. 4: “Dispoziţiile prezentei legi se aplică [...], cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor [...] la data intrării în vigoare a prezentei legi.”;

- Art. 33; “( 1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele prevăzute la alin, (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.

(3) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a stabili numărul cererilor înregistrate şi nesoluţionate, de a afişa aceste date la sediul lor şi de a le comunica Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Datele transmise de entităţile învestite de lege vor fi centralizate şi publicate pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entităţile prevăzute la alin. (1).

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept, democratic şi social, alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) cu privire la egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la principiul accesului liber la justiţie şi la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privată.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014*), nepublicată încă în Monitorul Oficial al României, Partea I, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 4 teza a două din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii.

Prin această decizie, Curtea a reţinut că incidenţa termenelor procedurale prevăzute la art. 33 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, în cauzele referitoare la soluţionarea unor cereri de chemare în judecată introduse înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013 a fost rezultatul interpretării judiciare date conţinutului normativ al Legii nr. 165/2013, determinată de o anumită lipsă de precizie a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013, care nu disting între normele procedurale şi cele substanţiale, ceea ce poate genera confuzie în aplicarea acestora în cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii.

Fiind chemată să stabilească dacă aplicarea noilor norme procedurale cauzelor introduse înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, aflate pe rolul instanţelor la momentul intrării în vigoare a legii, determină o încălcare a principiului neretroactivităţii legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, prin decizia menţionată, Curtea a analizat în ce măsură dispoziţiile criticate generează posibilitatea invocării excepţiei prematurităţii cererii de chemare în judecată, introduse înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, şi dacă au aceeaşi natură juridică precum cele de mai sus. În acest sens, Curtea a reţinut ca prematuritatea este o sancţiune procedurală ce intervine atât pentru neparcurgerea unei proceduri prealabile obligatorii, cât şi pentru încălcarea unui termen dilatoriu sau prohibitiv. Astfel, prematuritatea unei acţiuni se transpune într-o condiţionare a exerciţiului dreptului la acţiune sub aspect suspensiv sau într-o afectare a dreptului procesual de un termen cu caracter suspensiv. Aşadar, prematuritatea unei acţiuni în justiţie impune o analiză a condiţiilor în care procedura judiciară trebuia demarată, condiţii care sunt prevăzute de legea în vigoare la momentul introducerii cererii de chemare în judecată. În consecinţă, Curtea a constatat că prematuritatea nu poate rezulta dintr-o normă procesual civilă posterioară introducerii cererii de chemare în judecată.

Aşa fiind, Curtea a reţinut că, în temeiul art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, la momentul introducerii cererilor de chemare în judecată, moment anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, persoanele îndreptăţite aveau un drept subiectiv actual, care, din punct de vedere procedural, nu era grevat decât de obligaţia respectării termenului de 60 de zile prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Astfel, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 4, coroborate cu cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013, din care rezultă că dispoziţiile care instituie noile termene de soluţionare a cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001 se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, nu fac decât să stabilească o condiţie de exercitare a accesului la justiţie, care la momentul introducerii cererii de chemare în judecată nu exista. Cu alte cuvinte, o atare ipoteză nu ţine seama de faptul că cererea de chemare în judecată trebuie să respecte condiţiile de formă şi de fond care sunt reglementate de actele normative în vigoare de la momentul introducerii ei. Prin urmare, nu se recunosc efectele consumate ale raporturilor juridice născute în temeiul Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în privinţa condiţiilor de exercitare a dreptului la acţiune.

Având în vedere cele reţinute, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 4 teza a doua, care pot fi interpretate în sensul că art. 33 din Legea nr. 165/2013 se aplică “cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor”, conferă noilor norme procedurale efecte retroactive, ceea ce contravine prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie.

De asemenea, prin decizia menţionată, Curtea a reţinutei, prin aplicarea retroactivă a termenelor procedurale prevăzute de art. 33 din Legea nr. 165/2013, se aduce atingere dreptului de acces liber la justiţie al persoanelor îndreptăţite la măsurile consacrate prin legile reparatorii, drept de care aceste persoane beneficiază de la momentul învestirii instanţei de judecată până la soluţionarea definitivă a cauzei. S-a mai reţinut că efectul juridic al soluţiilor pronunţate de instanţele judecătoreşti, în sensul respingerii acţiunilor menţionate ca “devenite premature”, constituie o evidentă încălcare a liberului acces la justiţie şi, prin urmare, o nesocotire a dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie.

În consecinţă, în prezenta cauză, Curtea constată că devin incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora “Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”. Având în vedere şi faptul că actele de sesizare ale Curţii Constituţionale sunt anterioare deciziei de constatare a neconstituţionalităţii, prezenta excepţie urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, în procesul de aplicare şi interpretare a legislaţiei incidente în speţa dedusă soluţionării, instanţa de judecată urmează să respecte deciziile Curţii Constituţionale, atât sub aspectul dispozitivului, cât şi al considerentelor pe care acestea se sprijină. Prin urmare, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale - de exemplu, Decizia nr. 61 din 21 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 10 aprilie 2013, Decizia nr. 319 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 25 aprilie 2012, şi Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie

2012 - deciziile anterioare de constatare a neconstituţionalităţii reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Nicolae Marinescu şi Ecaterina-Nicoleta Marinescu în Dosarul nr. 1.726/63/2008 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Eniko Marinela Georgescu şi Alessia Ana Maria Georgescu în Dosarul nr. 59.124/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi de Parohia Bisericii Sfântul Ilie Hanul Colţei din Bucureşti în Dosarul nr. 1.388/3/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă, precum şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 1 aprilie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Irina-Loredana Gulie

 


*) Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 16 aprilie 2014.

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 180

din 1 aprilie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a două raportat la art. 33 şi art. 50 lit. b), precum şi ale art. 33 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, art. 33 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, ridicată de Alexandra Cristina Gheorghiu în Dosarul nr. 32.183/3/2010 al

Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă, şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din aceeaşi lege, ridicată de Varujan Muradian şi Silvia Muradian în Dosarul nr. 48.133/3/2012 al aceleiaşi instanţe, care constituie obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 596D/2013 şi, respectiv, nr. 695D/2013.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 18 martie 2014, în prezenţa apărătorului ales al autorului excepţiei ce formează obiectul Dosarului nr. 596D/2013 şi a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, a dispus, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea Dosarului nr. 695D/2013 la Dosarul nr. 596D/2013, care a fost primul înregistrat. La aceeaşi dată, în temeiul prevederilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, Curtea a amânat pronunţarea la data de 1 aprilie 2014, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin încheierile din 13 septembrie 2013 şi 25 iunie 2013, pronunţate în dosarele nr. 32.183/3/2010 şi, respectiv, nr. 48.133/3/2012, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4, art. 33 ŞI art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, respectiv a prevederilor art. 4 din aceeaşi lege, excepţie ridicată de Alexandra Cristina Gheorghiu şi, respectiv, de Varujan Muradian şi Silvia Muradian, în cauze civile având ca obiect soluţionarea unor cereri de restituire a unor imobile, întemeiate pe Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, în care instanţa, din oficiu, a ridicat excepţia prematurităţii cererii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 4 din Legea nr. 165/2013 încalcă principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, că este nesocotit principiul neretroactivităţii legii civile, ajungându-se ca aplicarea într-un litigiu pendinte a unor norme legale nou-intrate în vigoare să conducă la respingerea ca inadmisibilă a acţiunii, fără să se mai examineze fondul cauzei, sau la pronunţarea unei soluţii diferite de cea previzibilă la introducerea acţiunii. Se mai arată că sunt nesocotite dreptul de acces liber la justiţie, egalitatea armelor şi dreptul la un proces echitabil. Se invocă şi încălcarea independenţei justiţiei, prin prisma jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la folosirea legislaţiei cu efect retroactiv, care poate influenţa soluţionarea judiciară a unui litigiu în care statul este parte, transformând litigiul în unul imposibil de câştigat. Se susţine că aplicarea art. 4 din Legea nr. 165/2013 ar însemna şi încălcarea art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale din perspectiva creanţei contra statului calculată la o altă valoare decât cea care s-ar stabili sub imperiul legii noi.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că textele legale criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale invocate. Arată că Legea nr. 165/2013 cuprinde norme care reglementează procedura restituirii imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist în România şi care sunt de imediată aplicare, cu efecte pentru viitor, nu pentru trecut. Totodată, prevederile art. 4 din legea menţionată nu creează nicio distincţie între subiectele de drept supuse incidenţei lor, întrucât se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără discriminări pe considerente arbitrare.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 contravin art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât, în baza acestora, coroborate cu cele ale art. 33 din aceeaşi lege, se ridică din oficiu excepţia prematurităţii acţiunilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 şi se modifică în mod esenţial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum. Consideră că prevederile art. 33 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere şi accesului liber la justiţie, prin raportare la art. 4, întrucât legiuitorul a intervenit în procesul de realizare a justiţiei, determinând respingerea acţiunii ca prematur introdusă, iar reluarea procedurilor cu caracter administrativ după respingerea acţiunii, din cauza noilor termene legale de soluţionare a notificărilor, contravine şi principiului soluţionării cauzei într-un termen optim şi previzibil. Apreciază că art. 4 din Legea nr. 165/2013 încalcă principiul egalităţii în drepturi, întrucât impune un tratament diferit între persoanele care se află în aceeaşi situaţie, şi anume au introdus cereri de chemare în judecată pentru a solicita instanţei soluţionarea pe fond a notificărilor. Referitor la critica referitoare la pretinsa încălcare a art. 44 din Constituţie, precum şi la celelalte critici de neconstituţionalitate, consideră că nu pot fi reţinute.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile reprezentantului părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 4, art. 33 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Din motivarea scrisă a excepţiei de neconstituţionalitate, rezultă că în Dosarul nr. 596D/2013 au fost criticate prevederile art. 4 teza a două coroborate cu art. 33 şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, acestea urmând să fie examinate de Curtea Constituţională. În plus, Curtea observă că din cuprinsul motivării excepţiei se deduce că este contestată şi constituţionalitatea prevederilor art. 50 lit. b) coroborat cu art. 4 teza a două din Legea nr. 165/2013. Ca atare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4 teza a două raportate la art. 33 şi art. 50 lit. b), precum şi ale art. 33 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, care au următorul conţinut:

- Art. 4: “Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.*;

- Art. 33: “(1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi si de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2,500 şi 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.

(3) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a stabili numărul cererilor înregistrate şi nesoluţionate, de a afişa aceste date la sediul lor şi de a le comunica Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Datele transmise de entităţile învestite de lege vor fi centralizate şi publicate pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entităţile prevăzute la alin. (1).”;

- Art. 35 alin. (2): (2) în cazul în care entitatea investită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.”;

- Art. 50 lit. b): “La data intrării în vigoare a prezentei legi: (...)

b) orice dispoziţie referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaţionale de evaluare sila măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă”.

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse la art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia celei penale şi contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 21 alin. (1) şi (3) referitor la dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi art. 44 alin. (1) care garantează dreptul de proprietate privată şi creanţele asupra statului. Prin raportare la prevederile art. 20 din Constituţie referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului se invocă, de asemenea, art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la aceeaşi convenţie referitor la protecţia proprietăţii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014*), nepublicată până la data pronunţării prezentei decizii, a constatat că dispoziţiile art. 4 teza a două din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. Prin decizia menţionată, Curtea a constatat că, într-o interpretare contrarie, s-ar încălca principiul neretroactivităţii legii civile, dreptul la un proces echitabil, sub aspectul egalităţii armelor în procesul civil şi dreptul de acces liber la justiţie al persoanelor îndreptăţite la măsurile consacrate prin legile reparatorii.

Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, în cazul în care a fost constatată constituţionalitatea textului criticat într-o anumită interpretare, rezultată direct din dispozitivul deciziei, devin incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora “Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţi Constituţionale” (a se vedea, în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 898 din 30 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, şi Decizia nr. 13 din 16 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 13 februarie 2014). În schimb, poate forma obiect al controlului de constituţionalitate textul în acea interpretare care nu a fost declarată neconstituţională. Or, în cauza de faţă, este criticată aceeaşi interpretare pe care Curtea a avut-o în vedere atunci când a pronunţat Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014. În consecinţă, faţă de momentul intervenirii acestei cauze de inadmisibilitate, ulterior sesizării Curţii Constituţionale de către instanţa judecătorească, urmează ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

În considerarea acestei soluţii şi având în vedere cele statuate în jurisprudenţa sa din perspectiva efectelor deciziilor Curţii Constituţionale, astfel cum acestea sunt reglementate în art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, Curtea subliniază că, în temeiul deciziei de admitere menţionate, prezenta decizie poate constitui motiv de revizuire, potrivit art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din anul 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz, dacă procesul în cadrul căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate a fost judecat definitiv în timp ce aceasta se afla, spre soluţionare, pe rolul Curţii Constituţionale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 61 din 21 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 10 aprilie 2013, Decizia nr. 319 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 25 aprilie 2012, Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2013, sau Decizia nr. 7 din 16 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 4 martie 2014).

În continuare, Curtea reţine că prevederile art. 33 alin. (1)din Legea nr. 165/2013 sunt criticate şi prin raportare la art. 16 alin. (1) din Constituţie. Motivarea excepţiei cuprinde însă afirmaţii generale referitoare la necesitatea respectării principiului egalităţii, fără a fi evidenţiate aspecte de natură să circumscrie în mod rezonabil critica de neconstituţionalitate şi fără să se contureze argumente care să facă posibilă compararea reală a textului de lege criticat cu reperul constituţional invocat. Or, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a teoretizat existenţa unei anumite structuri a excepţiei de neconstituţionalitate. Este vorba despre 3 elemente, inerente şi intrinseci oricărei excepţii de neconstituţionalitate, şi anume: textul de lege contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, adică motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. Curtea a observat că, dacă primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Mai mult decât atât, chiar dacă excepţia de neconstituţionalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele 3 elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referinţă este unul general, soluţia pronunţată de Curte va fi de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei cuprinse în art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Având în vedere cele arătate, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 va fi respinsă ca inadmisibilă.

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că acestea se referă la căile de atac care pot fi introduse împotriva deciziilor emise potrivit art. 33 şi art. 34 din aceeaşi lege, adică după scurgerea termenelor prevăzute de acestea. Aşadar, în etapa procesuală în care a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, acest text de lege nu este incident în cauză, neavând legătură cu soluţionarea acesteia, în sensul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. În consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 apare ca inadmisibila.

În fine, Curtea observă că din motivarea scrisă a excepţiei rezultă că sunt criticate şi prevederile art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013, prin prisma abrogării dispoziţiilor referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaţionale de evaluare. Curtea constată că este neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate având acest obiect, întrucât textul de lege nu face altceva decât să dea expresie celor reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, referitoare la obligaţia statului român de a implementa proceduri simplificate şi eficiente, întemeiate pe măsuri legislative şi pe o practică judiciară şi administrativă coerentă, precum şi de a adopta reguli de procedură clare şi simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Or, textul de lege criticat reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înţeles să transpună în legislaţia naţională exigenţele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, aşa cum rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 165/2013. În plus, Curtea Constituţională observă că este aplicabil principiul tempus regit actum, fiind firesc ca modalitatea de calcul al despăgubirilor să se supună reguli lor în vigoare la data acordării lor prin decizie a autorităţii abilitate. Sub acest aspect, în jurisprudenţa sa, de exemplu Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, Curtea a statuat că, dacă, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor interese, ca defavorabile, acest fapt nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportat la art. 33 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Alexandra Cristina Gheorghiu în Dosarul nr. 32.183/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi, respectiv, de Muradian Varujan şi Muradian Silvia în Dosarul nr. 48.133/3/2012 al aceleiaşi instanţe.

II. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Alexandra Cristina Gheorghiu în Dosarul nr. 32.183/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.

III. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexandra Cristina Gheorghiu în Dosarul nr. 32.183/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 4 teza a două raportate la art. 50 lit. b)din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 aprilie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 


*) Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014 a fost publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 16 aprilie 2014.

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind colaborarea în domeniul retransmiterii

serviciilor de programe ale radiodifuzorilor publici, semnat la Chişinău la 31 martie 2014

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 20 din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind colaborarea în domeniul retransmiterii serviciilor de programe ale radiodifuzorilor publici, semnat la Chişinău la 31 martie 2014.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor externe,

Titus Corlăţean

 

Bucureşti, 18 iunie 2014.

Nr. 505.

 

ACORD

între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind colaborarea în domeniul retransmiterii serviciilor de programe ale radiodifuzorilor publici

 

Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova, denumite în continuare părţi,

acţionând în spiritul Declaraţiei comune privind instituirea unui parteneriat strategic între România şi Republica Moldova pentru integrarea europeană a Republicii Moldova, semnată la Bucureşti la 27 aprilie 2010, şi al Planului de acţiune între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova pentru aplicarea Declaraţiei comune privind instituirea unui parteneriat strategic între România şi Republica Moldova pentru integrarea europeană a Republicii Moldova, semnat la laşi la 3 martie 2012,

în temeiul art. 27 alin. 2 din Convenţia europeană privind televiziunea transfrontieră, adoptată la Strasbourg la 5 mai 1989, denumită în continuare Convenţia europeană privind televiziunea,

reiterând că libertatea de exprimare şi de informare, aşa cum este garantată de art. 10 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, constituie unul dintre principiile esenţiale ale unei societăţi democratice şi una dintre condiţiile de bază pentru dezvoltarea sa şi a fiecărei fiinţe umane,

convinse de necesitatea extinderii relaţiilor în domeniul mass-media, inclusiv al audiovizualului ca un vector de promovare a Republicii Moldova la nivelul Uniunii Europene,

decise să asigure cetăţenilor statelor lor, în aceleaşi condiţii, accesul la mijloacele de informare în masă, în vederea încurajării dreptului de a exprima, de a căuta, de a primi şi de a comunica informaţii şi idei,

conştiente de importanţa actuală a comunicării audiovizuale prin intermediul serviciilor de programe şi de faptul că un număr semnificativ din cetăţenii statelor lor utilizează serviciile de programe ale radiodifuzorilor publici ca mijloace principale de informare,

subliniind că obiectivele menţionate mai sus satisfac interesul general,

au convenit următoarele:

 

 

ARTICOLUL 1

Definiţii

 

(1) În sensul prezentului acord, radiodifuzorii publici sunt Societatea Română de Televiziune şi Instituţia publică naţională a audiovizualului Compania “Teleradio-Moldova”.

(2) Termenii “transmitere”, “retransmitere” şi “serviciu de programe” sunt definiţi conform prevederilor art. 2 al Convenţiei europene privind televiziunea.

 

ARTICOLUL 2

Libertatea de recepţie şi de retransmitere

 

            Părţile garantează libertatea de recepţie şi de retransmitere pe teritoriile statelor lor a serviciilor de programe ale radiodifuzorilor publici, indiferent de modalitatea de transmitere sau de retransmitere, fără a impune nicio condiţie, fără licenţă sau autorizare prealabilă.

 

ARTICOLUL 3

Retransmiterea

 

            Pe bază de reciprocitate, părţile asigură că distribuitorii care retransmit servicii de programe prin reţele de comunicaţii electronice includ cu titlu gratuit în ofertele lor serviciile de programe ale radiodifuzorilor publici, aşa cum sunt ele notificate autorităţilor de reglementare în domeniul programelor audiovizuale din statele părţilor şi sub rezerva deţinerii drepturilor de retransmisie a programelor difuzate pe teritoriile statelor ambelor părţi.

 

ARTICOLUL 4

Soluţionarea diferendelor

 

            Orice diferende referitoare la aplicarea şi interpretarea dispoziţiilor prezentului acord se vor soluţiona potrivit Convenţiei europene privind televiziunea.

 

ARTICOLUL 5

Durata valabilităţii

 

            Prezentul acord se încheie pe o perioadă de 10 ani şi se va prelungi în mod automat pe noi perioade de câte 10 ani, dacă niciuna dintre părţi nu va comunica, în scris, celeilalte părţi, cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea perioadei de valabilitate, încetarea acordului.

 

ARTICOLUL 6

Amendamente

 

            Prezentul acord poate fi modificat prin acordul părţilor. Aceste amendamente vor intra în vigoare conform dispoziţiilor articolului 7.

 

ARTICOLUL 7

Intrarea în vigoare

 

Prezentul acord intră în vigoare la data ultimei notificări prin care părţile se informează în legătură cu îndeplinirea procedurilor interne pentru intrarea sa în vigoare.

Semnat la Chişinău la 31 martie 2014, în două exemplare originale.

 

Pentru Guvernul României,

Titus Corlăţean

Pentru Guvernul Republicii Moldova,

Natalia Gherman

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind stabilirea regimului juridic al unor locuinţe pentru tineri, destinate închirierii, construite prin programe de investiţii la nivel naţional, aflate în administrarea consiliilor locale, precum şi a măsurilor necesare în vederea aplicării prevederilor Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, referitoare la administrarea şi vânzarea acestora

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. II alin. (1) din Legea nr. 89/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, precum şi al art. 10 alin. (2) şi art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Se aprobă înscrierea în inventarul bunurilor din domeniul public al statului a blocurilor de locuinţe pentru tineri, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, aflate în administrarea consiliilor locale în a căror rază administrativ-teritorială sunt amplasate.

(2) Se aprobă trecerea blocurilor de locuinţe pentru tineri prevăzute la alin. (1) din proprietatea publică a statului în proprietatea privată a acestuia.

Art. 2. - (1) Consiliile locale din raza administrativ-teritorială în care sunt amplasate locuinţele din blocurile de locuinţe pentru tineri prevăzute la art. 1 stabilesc valorile de vânzare şi efectuează operaţiunile de publicitate imobiliară.

(2) Stabilirea valorilor de vânzare ale locuinţelor prevăzute la alin. (1) se realizează potrivit prevederilor art. 192 alin. (21) şi

(22) din Normele metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 962/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 3. - Terenurile aferente blocurilor de locuinţe pentru tineri, prevăzute în prezenta hotărâre, rămân sau trec, după caz, în condiţiile legii, în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritorială în care sunt amplasate şi în administrarea consiliilor locale din raza administrativ-teritorială în care îşi exercită autoritatea, potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) lit. b) din Normele metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 962/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4. - Locuinţele prevăzute în prezenta hotărâre sunt administrate potrivit prevederilor Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi se pot vinde în condiţiile prevăzute de această lege şi numai cu respectarea prevederilor prezentei hotărâri.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Nicolae-Liviu Dragnea

Ministrul finanţelor publice,

Ioana-Maria Petrescu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

 

Bucureşti, 18 iunie 2014.

Nr. 506.

 

ANEXĂ

 

LISTA

cuprinzând blocurile de locuinţe pentru tineri, destinate închirierii, construite prin programe de investiţii la nivel naţional, în conformitate cu prevederile Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care se înscriu în domeniul public al statului şi trec din proprietatea publică a statului în proprietatea privată a statului şi care rămân în administrarea consiliilor locale în a căror rază administrativ-teritorială sunt amplasate

 

Nr. crt.

Denumirea construcţiei, adresa imobilului

Caracteristicile tehnice ale construcţiilor/imobilului

1.

Judeţul Alba

 

1.1

Locuinţe pentru tineret - Str. Narciselor nr. 2, oraşul Cugir

Aria desfăşurată construită = 2.015 m2

Total locuinţe: 26

Valoare de inventar = 2.269.148,00 lei

1.2

 Str. 21 Decembrie 1989 nr. 156, bl. HD6, oraşul Cugir, judeţul Alba

Aria desfăşurată construită = 983,26 m2

Total locuinţe: 12

Valoare de inventar = 1.352.222,00 lei

Total locuinţe judeţul Alba

Număr locuinţe: 38

2.

Judeţul Mureş

 

2.1

Bloc de locuinţe ANL, Str. Bazei nr. 69M, oraşul Ungheni, judeţul Mureş

Aria desfăşurată construită = 4.653,66 m2

Total locuinţe: 42

Valoare de inventar = 3.735.228,95 lei

Total locuinţe judeţul Mureş

Număr locuinţe: 42

3.

Judeţul Prahova

 

3.1

 

 

Bloc de locuinţe 9A, Str. Brânduşelor nr. 9t oraşul Sinaia, judeţul Prahova

 

 

Aria desfăşurată construită = 1.867.30 m2

Total locuinţe: 23

Valoare de inventar = 2.295.232,30 lei

3.2

 

 

Bloc de locuinţe 9B, Str. Brânduşelor nr. 11, oraşul Sinaia, judeţul Prahova

 

 

Aria desfăşurată construită = 1.843,60 m2

Total locuinţe: 19

Valoare de Inventar = 2.141.856,22 lei

3.3

Bloc de locuinţe 9C, Str. Brânduşelor nr. 13, bl. 9C, oraşul Sinaia, judeţul Prahova

Aria desfăşurată construită = 1.843,60 m2

Total locuinţe: 19

Valoare de inventar = 2.520.249,54 lei

3.4

Bloc de locuinţe 12, Str. Brânduşelor nr. 15, oraşul Sinaia, judeţul Prahova

Aria desfăşurată construită = 1.843,60 m2

Total locuinţe: 19

Valoare de inventar = 2.248.244,14 lei

3.5

Str. Brânduşelor nr. 17, bl. 13, oraşul Sinaia, judeţul Prahova

Aria desfăşurată construită = 1.843,60 m2

Total locuinţe: 19

Valoare de inventar = 2.786.117,30 lei

 

Total locuinţe Judeţul Prahova

Număr locuinţe: 99

4.

Judeţul Sibiu

 

4.1

Str. praf. Aurel Decei nr. 1A, bloc 18, municipiul Sibiu, judeţul Sibiu

Aria desfăşurată construită = 1.003,54 m2

Total locuinţe: 16 (158-164,166,167,170-172,175-178)

Valoare de inventar = 916.008,73 lei

4.2

Str. prof. Aurel Popa nr. 1 A, bloc 4B, municipiul Sibiu, judeţul Sibiu

Aria desfăşurată construită = 3.101,10 m2

Total locuinţe: 37 (37-41, 43^*6, 48-70, 72-74, 77, 78)

Valoare de inventar = 2.160.068,61 lei

4.3

Str. prof. Aurel Popa nr. 1A. bloc4A, municipiul Sibiu, judeţul Sibiu

Aria desfăşurată construită = 1.068,55 m2

Total locuinţe: 12 (18, 19, 21, 23-25, 27-29, 31-33)

Valoare de inventar = 749.629,90 lei

 

Total locuinţe judeţul Sibiu

Număr locuinţe: 65

5.

Judeţul Suceava

 

5.1

Str. Podu Verde, bl. 1, tr. C+D, municipiul Vatra Dornei, judeţul Suceava

Aria desfăşurată construită = 1.870,32 m2 Total locuinţe: 24 Valoare de investiţie = 1.159.900,68 lei

 

Total locuinţe judeţul Suceava

Număr locuinţe: 24

6.

Judeţul Vrancea

 

6.1

Bloc de locuinţe F, str. Pictor Grigorescu nr. 4A, oraşul Odobeşti, judeţul Vrancea

Aria desfăşurată construită = 536,40 m2

Total locuinţe: 6

Valoare de inventar actualizată = 624.823,48 lei

 

Total locuinţe judeţul Vrancea

Număr locuinţe: 6

7.

Municipiul Bucureşti

 

7.1

Aleea Cioplea nr. 3-5, căminul 1, sectorul 3, municipiul Bucureşti

Aria desfăşurată construită = 2.573,75 m2

Total locuinţe: 45

Valoare de inventar = 4.272.049,00 lei

7.2

Aleea Cioplea nr. 3-5, căminul 2, sectorul 3, municipiul Bucureşti

Aria desfăşurată construită = 2.573,75 m2

Total locuinţe: 45

Valoare de inventar = 4.272.049,00 lei

7.3

Str. Alexander von Humbold nr. 3, sectorul 3, municipiul Bucureşti

Aria desfăşurată construită = 4.493,00 m2

Total locuinţe: 62

Valoare de inventar = 9.413.943,00 lei

 

Total locuinţe municipiul Bucureşti

Număr locuinţe: 152

 

TOTAL GENERAL LOCUINŢE

426

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

AGENŢIA NAŢIONALA PENTRU RESURSE MINERALE

 

ORDIN

privind aprobarea Listei apelor minerale naturale recunoscute în România

În temeiul prevederilor art. 4 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 1.419/2009 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, cu modificările ulterioare, precum şi ale art. 5 alin. (1) din Normele tehnice de exploatare şi comercializare a apelor minerale naturale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.020/2005, cu modificările şi completările ulterioare, şi al Referatului Direcţiei generale gestionare, evaluare şi concesionare resurse/rezerve minerale. Integrare europeană nr. 300.214 din 11 iunie 2014,

preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Lista apelor minerale naturale recunoscute în România, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale nr. 4/2013 privind aprobarea Listei apelor minerale naturale recunoscute în România, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 29 din 14 ianuarie 2013.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea 1.

 

Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale,

Gheorghe Duţu

 

Bucureşti, 16 iunie 2014.

Nr. 108.

 

ANEXĂ

 

LISTA

apelor minerale naturale recunoscute în România

 

Nr. crt.

Denumirea comercială

Denumirea sursei

Locul de exploatare

0

1

2

3

1.

ALPINA BORŞA

Izvorul nr. 1 bis, Izvorul nr. 2

Baia Borşa (judeţul Maramureş)

2.

 AMFITEATRU

Izvorul 3 Copou

Iaşi (judeţul Iaşi)

3.

 APA CRAIULUI

Izvorul Nr. 5 Gâlgoaie

Dâmbovicioara (judeţul Argeş)

4.

 AQUATIQUE

Izvorul Buşteni

Buşteni (judeţul Prahova)

5.

 AQUA CARPATICA

Izvorul Băjenaru

Păltiniş (judeţul Suceava)

6.

AQUA CARPATICA

Izvorul Haja

Păltiniş (judeţul Suceava)

7.

 AQUA CARPATICA

F2 Păltiniş

Păltiniş (judeţul Suceava)

8.

AQUASARA

F4750 Boholt

Boholt (judeţul Hunedoara)

9.

 AQUA VITAL

Sacoşu Mare

Sacoşu Mare (judeţul Timiş)

10.

BĂILE LIPOVA

F1 Lipova

Lipova (judeţul Arad)

11.

BIBORŢENI

Biborţeni F8

Biborţeni (judeţul Covasna)

12.

 BIBORŢENI

Biborţeni F9

Biborţeni (judeţul Covasna)

13.

 BILBOR

F1 SNAM

Bilbor (judeţul Harghita)

14.

BILBOR

Q1

Bilbor (judeţul Harghita)

15.

BODOC

Bodoc

Bodoc (judeţul Covasna)

16.

BORSEC

Borsec

Borsec (judeţul Harghita)

17

BORSEC

Făget BORSEC

Borsec (judeţul Harghita)

18

BUCOVINA

C7 Secu

Doma Candrenilor (judeţul Suceava)

19

BUCOVINA

Roşu

Vatra Domei (judeţul Suceava)

20

BUZIAŞ

FII bis Buziaş

Buziaş (judeţul Timiş)

21

CARPATINA

Domogled

Băile Herculane (judeţul Caraş-Severin)

22

CARPATINA

Toşorog

Toşorog (judeţul Neamţ)

23.

 CARREFOUR

F1 bis

Zizin (judeţul Braşov)

24.

 CERTEZE

Certeze

Certeze (judeţul Satu Mare)

25.

 CEZARA

Băcâia

Băcâia (judeţul Hunedoara)

26.

 CHEILE BICAZULUI

Bicazul Ardelean (foraj FH1)

Bicazul Ardelean (judeţul Neamţ)

27.

 CORA

F1 SNAM

Malnaş Băi (judeţul Covasna)

28.

 CRISTALINA

FI

Sâncrăieni (judeţul Harghita)

29.

 CRISTALINA

A1

Sânsimion (judeţul Harghita)

30.

 CRISTALUL MUNŢILOR

Izvorul Pârâul Rece

Vama Buzăului (judeţul Braşov)

31.

 DEALUL CETĂŢII

FH1

Miercurea-Ciuc (judeţul Harghita)

32.

 DORNA

Doma Când reni lor

Doma Când renilor (judeţul Suceava)

33.

 DORNA

Poiana Vinului

Poiana Vinului/Dealul Floreni (judeţul Suceava)

34.

 HERA

Hera

Budureasa (judeţul Bihor)

35.

 IZVORUL ALB

Izvorul Alb

Doma Candrenilor (judeţul Suceava)

36.

 IZVORUL MINUNILOR

Izvorul Minunilor - Stâna de Vale

Stâna de Vale (judeţul Bihor)

37.

MZVORUL TĂMĂDUIRII

Sonda F1

Stoiceni - Târgu Lăpuş (judeţul Maramureş)

38.

K-Classic

F6 Boholt

Boholt (judeţul Hunedoara)

39.

 KEIA

Izvorul Zâganului

Ciucaş (judeţul Prahova)

40.

 LIPOVA

Lipova

Lipova (judeţul Arad)

41.

 LITHINIA

FH2 Parhida

Parhida (judeţul Bihor)

42.

 OAŞ

Certeze Negreşti

Negreşti Gudeţul Satu Mare)

43.

 ODYSEUS

F1 bts

Malnaş Băi (judeţul Covasna)

44.

PERENNA PREMIER

Calina

Dognecea (judeţul Caraş-Severin)

45.

 PERLAAPUSENILOR

FH2 Chimindia

Chimindia-Deva (judeţul Hunedoara)

46.

 PERLA COVASNEI

F1

Târgu Secuiesc (judeţul Covasna)

47.

 PERLA HARGHITEI

F1, F2

Sâncrăieni (judeţul Harghita)

48.

 PERLA HARGHITEI

FH2

Sântimbru (judeţul Harghita

49.

PERLA HARGHITEI

A2

Sânsimion (judeţul Harghita)

50.

 POIANA NEGRII

Poiana Negrii

Poiana Negrii (judeţul Suceava)

51.

 RARĂUL

Puţ Lebeş, FH1

Fundu Moldovei (judeţul Suceava)

52.

 SAGUARO

F3

Târgu Secuiesc (judeţul Covasna)

53.

SAGUARO

F2 SNAM

Perimetrul Secu - Moara Dracului

Comuna Doma Candrenilor (judeţul Suceava)

54.

 SESTINA

Şeştina

Valea Sălardului (judeţul Mureş)

55.

 SPRING HARGHITA

FH2M

Miercurea-Ciuc (judeţul Harghita)

56.

 STÂNCENI

Stânceni

Stânceni (judeţul Mureş)

57.

TIVA HARGHITA

F8

Sâncrăieni (judeţul Harghita)

58.

TUŞNAD

Tuşnad

Tuşnad (judeţul Harghita)

59.

TUŞNAD

Tuşnad Nou

Tuşnad (judeţul Harghita)

60.

 VALEA BRAZILOR

Biborţeni F7

Biborţeni (judeţul Covasna)

61.

 VALEA IZVOARELOR

S1, S2Covasna

Covasna (judeţul Covasna)

62.

 VÂLCELE

Elisabeta

Vâlcele Gudeţul Covasna)

63.

 ZIZIN

F2, F4, Izvorul 1

Zizin Gudeţul Braşov)

64.

7 IZVOARE

Şapte Izvoare

Dobreşti Gudeţul Dâmboviţa)


MINISTERUL MEDIULUI SI SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

Nr. 824 din 27 mai 2014

MINISTERUL ECONOMIEI

Nr. 2.272 din 18 iunie 2014

 

ORDIN

pentru modificarea unor acte normative în domeniul gestionării deşeurilor

 

Având în vedere Adresa Ministerului Finanţelor Publice nr. 690.978 din 7 mai 2014,

în temeiul prevederilor art. 13 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 48/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice şi pentru modificarea unor acte normative în domeniul mediului şi schimbărilor climatice, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 9 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 47/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Economiei, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul mediului şi schimbărilor climatice şi ministrul economiei emit următorul ordin:

Art. I. - Alineatul (1) al articolului 6 din Ordinul ministrului mediului şi pădurilor şi al ministrului economiei, comerţului şi mediului de afaceri nr. 2.743/3.189/2011 privind aprobarea Procedurii şi criteriilor de evaluare şi autorizare a organizaţiilor colective şi de evaluare şi aprobare a planului de operare pentru producătorii care îşi îndeplinesc în mod individual obligaţiile privind gestionarea deşeurilor de baterii şi acumulatori, precum şi componenţa şi atribuţiile comisiei de evaluare şi autorizare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 12 ianuarie 2012, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 6. -(1) Pentru analizarea documentaţiei de autorizare a organizaţiilor colective, a planului de operare al producătorilor individuali, a documentaţiei pentru revizuirea licenţei de operare a organizaţiilor colective, de revizuire a planului de operare al producătorilor individuali se înregistrează tariful în cuantum de 10.000 lei care trebuie achitat la Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, în contul indicat de Secretariatul Comisiei, de către operatorul economic care depune documentaţia în cauză, iar suma rezultată se varsă la  bugetul de stat.”

Art. II. - Punctul 5 din Procedura şi criteriile de evaluare şi autorizare a organizaţiilor colective în vederea preluării responsabilităţii privind realizarea obiectivelor anuale de colectare, re utilizare, reciclare şi valorificare energetică a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, aprobate prin Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului economiei şi comerţului nr. 1.225/721/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.161 din 21 decembrie 2005, cu modificările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:

“5. Pentru analizarea/evaluarea documentaţiei de autorizare/ reautorizare/revizuire se înregistrează tariful în cuantum de 10.000 lei care trebuie achitat în contul indicat de Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, de către operatorul economic care depune documentaţia în cauză, iar suma rezultată se varsă la bugetul de stat.”

Art. III. - Punctul 6 din Procedura şi condiţiile de autorizare a persoanelor juridice în vederea preluării responsabilităţii privind realizarea obiectivelor anuale de reutilizare, reciclare şi valorificare energetică a vehiculelor scoase din uz, aprobate prin Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului economiei şi comerţului nr. 1.224/722/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.178 din 27 decembrie 2005, cu modificările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:

“6. Pentru analizarea/evaluarea documentaţiei de autorizare/ reautorizare/vizare anuală/revizuire se înregistrează tariful în cuantum de 10.000 lei care trebuie achitat în contul indicat de Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, de către operatorul economic care depune documentaţia în cauză, iar suma rezultată se varsă la bugetul de stat.”

Art. IV. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul mediului şi schimbărilor climatice,

Attila Korodi

Ministrul economiei,

Constantin Niţă

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.