MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 547/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 547         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 24 iulie 2014

 

SUMAR

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

            1.210. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, privind alocarea unor sume pentru cofinanţarea lucrărilor de investiţii în vederea reabilitării sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică a localităţilor conform Programului “Termoficare 2006-2015 căldură şi confort”

 

ACTE ALE CURŢII DE CONTURI

 

            155. - Hotărâre pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

 

ORDIN

privind alocarea unor sume pentru cofinanţarea lucrărilor de investiţii în vederea reabilitării sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică a localităţilor conform Programului “Termoficare 2006-2015 căldură şi confort”

 

Având în vedere prevederile art. 7 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 462/2006 pentru aprobarea programului “Termoficare 2006-2015 căldură şi confort” şi înfiinţarea Unităţii de management al proiectului, republicată, cu modificările ulterioare, ale art. 7 alin. (3) din Regulamentul privind implementarea programului “Termoficare 2006-2015 căldură şi confort”, componenta de reabilitare a sistemului centralizat de alimentare cu energie termică, aprobat prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 124/2012, ale Legii bugetului de stat pe anul 2014 nr. 356/2013,

luând în considerare aprobarea solicitărilor de finanţare de către Comisia interministerială de coordonare a Programului “Termoficare 2006-2015 căldură şi confort”, conform Procesului-verbal nr. 17, încheiat la data de 17 iunie 2014,

în temeiul art. 12 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 1^2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, cu modificările ulterioare,

viceprim-ministrul, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă alocarea unor sume pentru cofinanţarea lucrărilor de investiţii în vederea reabilitării sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică a localităţilor conform Programului “Termoficare 2006-2015 căldură şi confort”, potrivit anexei care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Sumele prevăzute la art. 1 se transferă bugetelor locale de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, cu respectarea prevederilor legale.

Art. 3. - Utilizarea sumelor se va face cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 462/2006 pentru aprobarea programului “Termoficare 2006-2015 căldură şi confort” şi înfiinţarea Unităţii de management al proiectului, republicată, cu modificările ulterioare, şi ale Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 124/2012 pentru aprobarea Regulamentului privind implementarea programului “Termoficare 2006-2015 căldură şi confort”, componenta de reabilitare a sistemului centralizat de alimentare cu energie termică.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Shhaideh Sevil,

secretar de stat

 

Bucureşti, 7 iulie 2014.

Nr. 1.210.

 

ANEXĂ

 

SUME ALOCATE

pentru cofinanţarea lucrărilor de investiţii în vederea reabilitării sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică a localităţilor conform Programului “Termoficare 2006-2015 căldură şi confort”

 

Nr. crt.

Judeţul

Unitatea administrativ-teritorială

Denumirea obiectivului de investiţii

Cofinanţare buget de stat

- lei -

1

Argeş

Piteşti

1. Reabilitarea SACET din municipiul Piteşti prin transformarea punctelor termice în centrale termice

2. Reabilitarea şi modernizarea reţelelor termice de distribuţie a agentului termic şi a unor reţele termice de transport din municipiul Piteşti

1. Dezvoltarea pieţei de energie termică - racordarea la SACET a instituţiilor publice din municipiul Bacău - 39 de obiective

2. Reabilitarea reţelelor termice secundare din municipiul Bacău - PT 6

2.160.000

2

Bacău

 

Bacău

 

 

2.880.000

3

Botoşani

Botoşani

1. Reabilitare şi modernizare puncte termice şi reţele termice secundare în ansamblurile de locuinţe Bucovina, Eminescu 2, Griviţa 6, Teilor 1, Griviţa 5, Castel, Săvenilor, Pacea 2, Octav Băncilă 3, Pacea 3

2. Racord agent termic primar consumatori “Parc regional de agrement turistic şi sportiv Cornişa”- Botoşani

3. Achiziţionare şi montare cazan abur saturat

2.070.000

4

Braşov

Braşov

1. Interconexiune reţea de transport apă fierbinte zona nord Braşov

2. Racordare centrale termice de cvartal zona sud-est la reţeaua de transport alimentată din CET Nord

3.330.000

5

Constanţa

Cernavodă

Circuite secundare şi puncte termice aferente extinderii reţelei de termoficare etapa I - PT 7, PT35.PT 43.PT 46

2.250.000

6

Constanţa

Mangalia

Creşterea eficienţei cazanelor de apă fierbinte şi racordarea la reţeaua de gaze a sistemului de alimentare cu energie termică a municipiului Mangalia. Reabilitare reţele termice aferente CT13

1.080.000

7

 Galaţi

Galaţi

1. Reabilitare şi modernizare puncte termice

2. Reabilitare şi modernizare reţele termice

3.780.000

8

Giurgiu

Giurgiu

1. Modernizare sistem de alimentare cu căldură şi apă caldă - PT 12

2. Modernizare sistem de alimentare cu căldură şi apă caldă - PT 18

3. Modernizare sistem de alimentare cu căldură şi apă caldă - PT 51

4. Modernizare sistem de alimentare cu căldură şi apă caldă - PT 87

5. Eficientizare sistem de transport agent termic secundar al punctelor termice

6. Modernizare sistem de transport agent termic primar (tronson F42 - CET 13)

7. Modernizare punct termic Liceul Viceamiral Ion Bălănescu

1.710.000

9

Harghita

Miercurea-Ciuc

Reabilitarea întregului sistem de alimentare cu energie termică în municipiul Miercurea-Ciuc

1.530,000

10

Harghita

Odorheiu Secuiesc

1. Modernizarea centralelor termice, schimbarea reţelei termice prin folosirea punctelor termice de scară sau de bloc în cartierul Beclean I

2. Modernizarea centralelor termice, schimbarea reţelei termice prin folosirea punctelor termice de scară sau de bloc în cartierul Beclean II

2.160.000

11

Hunedoara

Brad

Modernizarea punctelor termice PT 1, PT 5, PT 9 şi a reţetelor termice aferente în municipiul Brad, judeţul Hunedoara, obiectivul numărul I - modernizarea PT 1 şi a reţelelor termice aferente

336.166

12

Tulcea

Tulcea

1. Reabilitarea reţelelor termice secundare etapa a VI-a - municipiul Tulcea

2. Reabilitare sistem încălzire şi apă caldă de consum prin montarea de module termice etapa a VIII-a - municipiul Tulcea

3. Reabilitare reţea termoficare agent primar între SIP şi cartier Vest - municipiul Tulcea

4. Modernizare şi monitorizare de la distanţă, funcţionarea modulelor, punctelor termice, centralelor termice, CAF-ului şi SIP

1.512,180

13

Vâlcea

Râmnicu Vâlcea - Consiliul

Local

Reabilitare reţele termice şi apă caldă de consum:

1. PT 1 ramura 3, bloc A1, A2, B0, B1, C1, C2, C3, C4, C16

2. PT 2 ramura 2, bloc A10, B15, C21, C22, C23, C32, S2

3. PT 2 ramura 5, bloc A8/2, C18, C19, C20, C24, C26, C27

4. PT 13 ramura 2. bloc C, D, E, F. S1, S2. S3, A+B, 0, P, R, V1, V2, V3. V6,1 Piaţă

2.520,000

14

Vâlcea

Râmnicu Vâlcea - Consiliul Judeţean

1. Înlocuire conductă tur termoficare cu ţeava DN 800 mm între PV1 (nod 104) - nod 105 (stâlp 447 - racord gara Râureni), în sistem clasic, cu conducte amplasate suprateran termoizolate în sistem clasic, lungime 2.654 m

2. Înlocuire boilere tubulare etapa a II-a cu schimbătoare de căldură abur/apă fierbinte cu plăci inox

3. Înlocuire conductă tur termoficare între stâlpul 181 şi PV1, în sistem clasic, cu conducte amplasate suprateran, termoizolate în sistem clasic

3.420.000

15

Vrancea

Panciu

Reţele termice de la CTT la blocuri în oraşul Panciu

761.654

TOTAL

 

 

31.500.000

 

ACTE ALE CURŢII DE CONTURI

 

CURTEA DE CONTURI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi

 

Având în vedere Nota nr. 30.351 din 23 mai 2014 privind proiectul Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi,

în baza dispoziţiilor art. 11 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, şi ale art. 5 pct. 5.11 lit. d) din Regulamentul propriu al plenului Curţii de Conturi, aprobat prin Hotărârea nr. 153 din 15 decembrie 2010,

în temeiul prevederilor art. 59 din Legea nr. 94/1992, republicată,

plenul Curţii de Conturi, întrunit în şedinţa din data de 29 mai 2014, adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. - Se aprobă Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Regulamentul prevăzut la art. 1 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. - Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi intră în vigoare la data de 1 septembrie 2014.

Art. 4. - Începând cu data intrării în vigoare a regulamentului prevăzut la art. 1 din Hotărârea plenului Curţii de Conturi nr. 130/2010 pentru aprobarea Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 13 decembrie 2010, cu modificările ulterioare, se abrogă.

 

Preşedintele Curţii de Conturi,

Nicolae Văcăroiu

 

Bucureşti, 29 mai 2014,

Nr. 155.

 

ANEXA Nr. 1

 

REGULAMENT

privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

1. În temeiul prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, plenul Curţii de Conturi a aprobat prezentul regulament.

2. Curtea de Conturi este organizată şi funcţionează în baza dispoziţiilor art. 140 din Constituţia României, republicată, şi ale Legii nr. 94/1992, republicată, denumită în continuare lege.

3. Curtea de Conturi exercită funcţia de control asupra modului de formare, administrare şi întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, furnizând Parlamentului şi, respectiv, autorităţilor publice deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale rapoarte privind utilizarea şi administrarea acestora, în conformitate cu principiile legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficienţei şi eficacităţii.

Totodată, Curtea de Conturi poate înainta Parlamentului sau, prin camerele de conturi judeţene şi a municipiului Bucureşti, autorităţilor publice deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale rapoarte pe domeniile în care este competentă, ori de câte ori consideră necesar.

4. Prezentul regulament stabileşte următoarele:

a) modul de organizare şi desfăşurare a activităţilor specifice Curţii de Conturi;

b) modul în care sunt îndeplinite atribuţiile, exercitate competentele şi atinse obiectivele de control şi audit public extern, inclusiv cele de evaluare a activităţii de control şi de audit intern ale entităţilor care intră în competenţa de verificare a Curţii de Conturi;

c) modul în care se efectuează valorificarea constatărilor cuprinse în actele încheiate de către auditorii publici externi ca urmare a finalizării acţiunilor de control/audit public extern;

d) procedura de verificare a modului de ducere la îndeplinire de către entităţile verificate a măsurilor dispuse sau a recomandărilor formulate de Curtea de Conturi şi evaluarea impactului acestor măsuri ori recomandări asupra activităţii acestor entităţi;

e) procedura privind asigurarea şi controlul calităţii în activităţile specifice Curţii de Conturi;

f) modul de organizare şi de efectuare a auditului public extern de către Autoritatea de Audit asupra utilizării fondurilor comunitare nerambursabile şi a cofinanţării naţionale aferente.

5. În înţelesul prezentului regulament, conform standardelor de audit proprii, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

- afirmaţi/aserţiuni-declaraţii ale conducerii, explicite sau sub altă formă, care sunt incluse în situaţiile financiare, aşa cum sunt utilizate de către auditorul public extern pentru a lua în considerare diferitele tipuri de denaturări ale informaţiilor care pot apărea în situaţiile financiare;

- anomalie - o denaturare sau deviaţie despre care se poate demonstra că nu este reprezentativă (are un caracter izolat) pentru denaturările sau deviaţiile aferente unei populaţii;

- audit de conformitate (control) - activitatea specifică efectuată de Curtea de Conturi în baza programului anual de activitate, prin care se verifică şi se urmăreşte dacă modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi dacă execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli al entităţii controlate sunt în concordanţă cu scopul, obiectivele şi atribuţiile prevăzute în actele normative prin care a fost înfiinţată entitatea şi dacă aceasta respectă principiile legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficienţei şi eficacităţii;

- audit public extern - activitatea specifică realizată de Curtea de Conturi în baza standardelor proprii de audit şi a prezentului regulament. Auditul public extern cuprinde: auditul financiar, auditul performanţei şi auditul de conformitate (control);

- audit financiar - activitatea prin care se urmăreşte dacă situaţiile financiare sunt complete, reale şi conforme cu legile şi reglementările în vigoare şi dacă modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale şi execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli al entităţii verificate sunt în concordanţă cu scopul, obiectivele şi atribuţiile prevăzute în actele normative prin care a fost înfiinţată entitatea şi dacă respectă principiile legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficienţei şi eficacităţii, furnizându-se în acest scop o opinie;

- audit al performanţei - evaluarea independentă a modului în care o entitate, un program, un proiect, un proces, o activitate sau o operaţiune funcţionează din punct de vedere al economicităţii, eficienţei şi eficacităţii;

- auditor public extern - persoana angajată în cadrul Curţii de Conturi care efectuează activităţi specifice de audit public extern;

- autoritate publică - denumire generică ce include Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, afte autorităţi publice, autorităţile administrative autonome, autorităţile administraţiei publice locale şi instituţiile din subordinea acestora, indiferent de modul lor de finanţare;

- control intern/managerial - ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entităţii publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere în concordanţă cu obiectivele entităţii şi cu reglementările legale, în vederea asigurării administrării fondurilor în mod economic, eficient şi eficace; acesta include, de asemenea, structurile organizatorice, metodele şi procedurile operaţionale;

- document de lucru - suportul material pe care auditorul public extern consemnează obiectivele de control/audit. probele care trebuie colectate pentru atingerea acestor obiective, eşantioanele selectate, procedurile de audit utilizate pentru obţinerea probelor suficiente şi adecvate, observaţiile, constatările, descrierile, evaluările şi concluziile pe care Ie-a formulat în legătură cu domeniul verificat;

- economicitate - caracteristică atribuită situaţiei în care se obţine minimizarea costului resurselor alocate pentru atingerea rezultatelor estimate ale unei activităţi, cu menţinerea calităţii corespunzătoare a acestor rezultate;

- eficienţă - maximizarea rezultatelor unei activităţi în relaţie cu resursele utilizate;

- eficacitate - gradul de îndeplinire a obiectivelor programate pentru fiecare dintre activităţi şi relaţia dintre efectul proiectat şi rezultatul efectiv al activităţii respective;

- entitate auditată - instituţia publică, compania/societatea naţională, regia autonomă, societatea reglementată de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările si

completările ulterioare, la care statul sau o unitate administrativ-teritorială deţine, singur ori împreună, integral sau mai mult de jumătate din capitalul social;

- eroare - o greşeală neintenţionată în situaţiile financiare sau neprezentarea acesteia;

- eşantionarea în audit - aplicarea procedurilor de audit pentru mai puţin de 100% din elementele componente ale unei populaţii relevante pentru audit, astfel încât toate aceste elemente să aibă posibilitatea de a fi selectate, cu scopul de a furniza o bază rezonabilă auditorului public extern, în funcţie de care să formuleze concluzii privitoare la întreaga populaţie din care a fost selectat eşantionul;

- eşantionarea statistică - o abordare a eşantionării în care elementele eşantionului sunt selectate, astfel încât fiecare unitate de eşantionare să prezinte o probabilitate cunoscută de a fi selectată;

- eşantionarea nestatistică - o abordare a eşantionării în care este utilizat raţionamentul profesional pentru selectarea elementelor eşantionului;

- fonduri publice - sumele alocate din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul Trezoreriei Statului, bugetele instituţiilor publice autonome, bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, după caz, bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii, bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice, bugetul fondurilor externe nerambursabile, credite externe contractate sau garantate de autorităţile administraţiei publice locale, împrumuturi interne contractate de autorităţile administraţiei publice locale, precum şi din bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetele locale;

- frauda - orice acţiune sau omisiune intenţionată în legătură cu:

a) utilizarea sau prezentarea de declaraţii ori documente false, incorecte sau incomplete, care au ca efect alocarea/dobândirea, respectiv utilizarea incorectă a fondurilor publice;

b) necomunicarea unei informaţii prin încălcarea unei obligaţii specifice, având acelaşi efect la care s-a făcut referire la lit. a);

- legalitate - caracteristica unei operaţiuni de a respecta toate prevederile legale care îi sunt aplicabile şi care sunt în vigoare la data efectuării acesteia;

- misiune de audit - acţiunea de audit financiar, audit al performanţei sau audit de conformitate (control) aprobată a se desfăşura conform programului anual de activitate al Curţii de Conturi şi care se finalizează cu un raport de audit;

- ordonator de credite - persoana împuternicită prin lege sau prin delegare, potrivit legii, să dispună şi să aprobe acţiuni cu efect financiar pe seama fondurilor publice ori a patrimoniului public, indiferent de natura acestora;

- opinie de audit - concluzia auditorului public extern exprimată în cadrul misiunilor de audit financiar asupra situaţiilor financiare auditate, în legătură cu realitatea, fidelitatea şi conformitatea acestora cu reglementările aplicabile domeniului, asupra modului de administrare a patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi asupra execuţiei bugetelor de venituri şi cheltuieli ale entităţii auditate în concordanţă cu scopul, obiectivele şi atribuţiile prevăzute în actele normative prin care a fost înfiinţată entitatea şi respectă principiile legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficienţei şi eficacităţii;

- patrimoniu - totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică ce aparţin statului, unităţilor administrativ-teritoriale sau entităţilor publice ale acestora, dobândite ori asumate cu orice titlu, precum şi bunurile la care se referă aceste drepturi. Patrimoniul include atât patrimoniul public, cât şi patrimoniul privat al statului, al unităţilor administrativ-teritoriale şi al entităţilor publice;

- patrimoniu public - totalitatea drepturilor şi obligaţiilor statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale sau ale entităţilor publice ale acestora, dobândite oh asumate cu orice titlu. Drepturile şi obligaţiile statului şi ale unităţilor administrativ-teritoriale se referă exclusiv la bunurile din sectorul public;

- populaţie - întregul set de date din care este selectat un eşantion şi pe baza căruia auditorul public extern îşi formulează concluziile;

- prag de semnificaţie - nivelul, mărimea şi importanţa unei sume sau informaţii, peste care auditorul public extern consideră că rezultatele auditului public extern efectuat pot afecta deciziile utilizatorilor situaţiilor financiare (investitorii actuali şi potenţiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii, clienţii, instituţiile statului şi alte autorităţi, precum şi publicul). Pragul de semnificaţie mai este cunoscut în practică şi sub denumirea de nivel al materialităţii;

- prejudiciu - pierdere provocată patrimoniului public sau privat al statului, al unei unităţi administrativ-teritoriale ori al unei entităţi publice a acestora, ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite de către o persoană cu atribuţii în administrarea patrimoniului. Prejudiciul trebuie să fie recuperat integral prin acoperirea pierderii, precum şi a beneficiilor nerealizate. În timpul acţiunilor de control/audit, auditorii publici externi estimează valoarea erorii/abaterii constatate, urmând ca întinderea prejudiciului să fie stabilită de conducerea entităţii verificate, potrivit prevederilor art. 33 alin. (3) din lege;

- probe de audit - orice informaţii utilizate de auditori în scopul de a determina dacă datele supuse auditului sunt prezentate în conformitate cu anumite criterii prestabilite;

- program anual de activitate - documentul aprobat de către plen prin care se programează activităţile specifice ale Curţii de Conturi, respectiv audit financiar, auditul performanţei şi audit de conformitate (control), în baza căruia auditorii publici externi îşi desfăşoară anual activitatea;

- proceduri de audit - un set de instrucţiuni care cuprinde metodele şi tehnicile utilizate de auditorii publici externi în vederea colectării de probe de audit pentru formularea, după caz, a constatărilor, opiniilor, concluziilor şi recomandărilor. În categoria procedurilor de audit intră: teste ale controalelor şi proceduri de fond;

- proceduri de fond - proceduri de audit efectuate de către auditorul public extern pentru a obţine probe de audit suficiente şi adecvate în scopul detectării deficienţelor semnificative din activitatea entităţii verificate, reflectată în situaţiile financiare întocmite, precum şi al reducerii riscului de audit la un nivel acceptabil. Procedurile de fond cuprind: proceduri analitice şi teste de detaliu;

- proceduri analitice - activitatea de analiză a informaţiilor, realizată prin studierea datelor financiare şi nefinanciare, prin analiza indicatorilor şi a tendinţelor semnificative ale acestora, inclusiv investigarea fluctuaţiilor şi a relaţiilor care sunt inconsecvente faţă de alte informaţii relevante sau care se abat de la valori te aşteptate;

- raţionament profesional - aplicarea de către auditorii publici externi a pregătirii, cunoştinţelor şi a experienţei în contextul dat de audit, pentru a lua decizii în cunoştinţă de cauză în legătură cu alegerea procedurii adecvate condiţiilor în care se efectuează misiunea de audit;

- regularitate - caracteristica unei operaţiuni de a respecta sub toate aspectele ansamblul principiilor şi regulilor procedurale şi metodologice care sunt aplicabile categoriei de operaţiuni din care face parte;

- risc de audit - riscul ca auditorul public extern să exprime o opinie de audit care nu este adecvată, atunci când situaţiile financiare conţin informaţii semnificativ eronate sau când modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi când execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli al entităţii verificate nu sunt în concordanţă cu scopul, obiectivele şi atribuţiile prevăzute în actele normative prin care a fost înfiinţată entitatea şi nu respectă principiile legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficienţei şi eficacităţii;

- risc de control - probabilitatea ca o eroare/abatere semnificativă să se producă fără a fi prevenită, detectată sau corectată în timp util de către sistemul de control intern/managerial şi sistemul contabil ale entităţii verificate;

- risc de eşantionare - probabilitatea ca în baza unui eşantion, concluzia auditorului public extern să fie diferită de concluzia la care s-ar fi ajuns dacă întreaga populaţie ar fi fost supusă aceleiaşi proceduri de audit;

- risc de neeşantionare - probabilitatea ca auditorul public extern să ajungă la o concluzie eronată din orice motiv independent de riscul de eşantionare;

- risc inerent - susceptibilitatea ca o categorie de operaţiuni economice să conţină erori/abateri semnificative, fie individual, fie cumulate cu erorile/abaterile altor categorii de operaţiuni economice, presupunând, printre altele, că în entitatea verificată nu există/nu sunt implementate controale interne;

- risc de nedetectare - probabilitatea ca procedurile aplicate de auditorii publici externi să nu detecteze deficienţele care există într-o categorie de operaţiuni economice şi care pot fi semnificative în mod individual sau atunci când sunt cumulate cu deficienţe din alte categorii de operaţiuni economice;

- scepticism profesional - o atitudine care presupune o gândire rezervată a auditorului public extern şi o evaluare critică a probelor de audit;

- standarde de audit - setul de concepte, principii directoare, proceduri şi metode pe baza cărora auditorul public extern determină ansamblul etapelor şi procedurilor de verificare, care să permită atingerea obiectivului fixat;

- standarde proprii de audit ale Curţii de Conturi - definesc principiile de bază şi stabilesc un cadru unitar de aplicare a procedurilor şi metodelor utilizate în desfăşurarea activităţilor specifice ale Curţii de Conturi, cu scopul de a asigura calitatea activităţii;

- stratificare - procesul de divizare a populaţiei în subpopulaţii, fiecare dintre acestea fiind un grup de unităţi de eşantionare care prezintă caracteristici similare;

- structuri de specialitate - departamentele şi camerele de conturi care desfăşoară activitatea specifică de control/audit a Curţii de Conturi;

- teste ale controalelor - verificări efectuate de auditorii publici externi cu scopul de a obţine probe de audit privind modul de funcţionare a sistemului contabil şi a celui de control intern ale entităţii verificate, având în vedere:

a) proiectarea acestor sisteme conform prevederilor legale, pentru a putea preveni, detecta şi corecta erorile/abaterile semnificative;

b) funcţionarea eficientă a sistemelor pe toată perioada verificată, în vederea evaluării măsurii în care auditorii publici externi se pot baza pe aceste sisteme;

- teste de detaliu - procedurile pe care un auditor public extern le efectuează asupra unor operaţiuni ale entităţii realizate în perioada verificată şi care iau forma unor tehnici specifice de obţinere a probelor de audit, cum ar fi: inspecţia, confirmarea, intervievarea, observarea, recalcularea, reefectuarea;

- unitate de eşantionare - elementele individuale care constituie o populaţie;

            - unitate monetară - valoare admisă ca etalon de măsurare a valorilor monetare.

 

SECŢIUNEA 1

Competente, activităţi specifice fi alte atribuţii ale Curţii de Conturi

 

6. Curtea de Conturi îşi desfăşoară activitatea în mod autonom, în conformitate cu dispoziţiile prevăzute în Constituţie şi în legea sa de organizare şi funcţionare şi reprezintă România, în calitate de instituţie supremă de audit, în organizaţiile internaţionale ale acestor instituţii.

7. În baza legii, Curtea de Conturi este singura competentă să certifice acurateţea şi veridicitatea datelor din conturile de execuţie verificate, prevăzute la art. 26 din lege, precum şi a datelor din celelalte formulare care alcătuiesc situaţiile financiare, asigurându-se prin acţiunile de audit financiar efectuate că:

a) situaţiile financiare auditate sunt întocmite de către entitate în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil în România, respectă principiile legalităţii şi regularităţii şi oferă o imagine fidelă a poziţiei financiare, a performanţei financiare şi a altor informaţii referitoare la activitatea desfăşurată de entitatea respectivă;

b) modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli al entităţii verificate sunt în concordanţă cu scopul, obiectivele şi atribuţiile prevăzute în actele normative prin care a fost înfiinţată entitatea şi respectă principiile legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficienţei şi eficacităţii.

Asupra datelor înscrise în situaţiile financiare nicio altă autoritate nu se poate pronunţa decât provizoriu.

8. Controalele Curţii de Conturi se iniţiază din oficiu şi nu pot fi oprite decât de Parlament şi numai în cazul depăşirii competenţelor stabilite prin lege.

9. Hotărârile Camerei Deputaţilor sau ale Senatului prin care se cere Curţii de Conturi efectuarea unor controale, în limitele competenţelor sale, sunt obligatorii. Nicio altă autoritate publică, persoană juridică sau persoană fizică nu o mai poate obliga.

10. Hotărârile Camerei Deputaţilor sau ale Senatului vor fi prezentate plenului Curţii de Conturi, în vederea introducerii acţiunilor solicitate în programul anual de activitate.

11. La finalizarea acţiunilor de verificare menţionate la pct. 10, Curtea de Conturi întocmeşte rapoarte care vor fi transmise de îndată Camerei Deputaţilor sau Senatului, după caz, iar valorificarea constatărilor înscrise în actele de control respective se va face în conformitate cu procedurile specifice Curţii de Conturi. Rapoartele transmise către Parlament vor include şi punctul de vedere al entităţii verificate şi motivele care au stat la baza neînsuşirii acestuia de către Curtea de Conturi.

12. În cadrul competenţelor prevăzute la art. 21 din lege, Curtea de Conturi îşi exercită atribuţiile specifice asupra următoarelor domenii:

a) formarea şi utilizarea resurselor bugetului de stat, ale bugetului asigurărilor sociale de stat şi ale bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi mişcarea fondurilor între aceste bugete;

b) constituirea şi utilizarea celorlalte fonduri publice componente ale bugetului general consolidat;

c) formarea şi gestionarea datoriei publice şi situaţia garanţiilor guvernamentale pentru credite interne şi externe;

d) utilizarea alocaţiilor bugetare pentru investiţii, a subvenţiilor şi transferurilor şi a altor forme de sprijin financiar din partea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale;

e) constituirea, administrarea şi utilizarea fondurilor publice de către autorităţile administrative autonome, de către instituţiile publice înfiinţate prin lege, precum şi de către organismele autonome de asigurări sociale ale statului;

f) situaţia, evoluţia şi modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale de către instituţiile publice, regiile autonome, companiile şi societăţile naţionale, precum şi concesionarea sau închirierea de bunuri care fac parte din proprietatea publică;

g) constituirea, utilizarea şi gestionarea resurselor financiare privind protecţia mediului, îmbunătăţirea calităţii condiţiilor de viaţă şi de muncă;

h) alte domenii în care, prin lege, s-a stabilit competenţa Curţii de Conturi.

13. Principalele activităţi specifice ale Curţii de Conturi sunt cele de audit public extern. Auditul public extern cuprinde: auditul financiar, auditul performanţei şi auditul de conformitate (controlul).

14. Auditul de conformitate (controlul) se desfăşoară, în baza tematicilor specifice elaborate de structurile de specialitate ale Curţii de Conturi, la:

a) instituţiile publice prevăzute la art. 23 şi art. 25 alin. (1) din lege, pe parcursul execuţiei bugetare şi pentru perioadele anterioare, după caz;

b) alte persoane prevăzute la art. 23 (altele decât instituţiile publice), art. 24 şi art. 29 alin. (2) şi (3) din lege.

Auditul de conformitate (controlul) se poate efectua şi ca urmare a unor informaţii apărute în mass-media, a unor sesizări primite de Curtea de Conturi de la diverse persoane juridice şi fizice sau din alte surse.

Pentru rezolvarea unor sesizări, în temeiul prevederilor art. 42 alin. (1) lit. d) din lege, Curtea de Conturi poate dispune altor entităţi abilitate prin lege să efectueze verificarea aspectelor semnalate.

15. Auditul financiar se exercită în baza prevederilor art. 26 din lege, potrivit programului anual de activitate, asupra conturilor de execuţie ale bugetului general consolidat întocmite pentru exerciţiul financiar încheiat, precum şi a celorlalte componente care alcătuiesc setul complet de situaţii financiare, aşa după cum este stabilit prin cerinţele cadrului general de raportare financiară aplicabil în România.

16. Conform prevederilor art. 27 din lege, Curtea de Conturi are competenţa să stabilească limitele valorice minime de la care conturile prevăzute la art. 26 din lege sunt supuse auditării în fiecare exerciţiu bugetar, astfel încât, în termenul legal de prescripţie să se asigure verificarea tuturor conturilor. Aceste valori se stabilesc de plenul Curţii de Conturi înainte de aprobarea programului anual de activitate.

17. Curtea de Conturi efectuează, potrivit prevederilor art. 28 din lege, auditul performanţei utilizării resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, în baza programului său de activitate, atât la finalul, cât şi pe parcursul desfăşurării proiectelor, programelor, proceselor sau activităţilor supuse verificării.

18. Potrivit prevederilor art. 21 alin. (1) şi ale art. 40 din lege, Curtea de Conturi prezintă Parlamentului şi autorităţilor publice deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale rapoarte privind utilizarea şi administrarea fondurilor publice în conformitate cu principiile legalităţii, regularităţii, economicităţi, eficienţei şi eficacităţii. În consecinţă, auditorii publici externi verifică aceste aspecte/obiective în cadrul activităţilor specifice prevăzute la pct. 13, respectiv control (audit de conformitate), audit financiar sau audit al performanţei.

19. Activitatea specifică se realizează pe baza procedurilor de audit cuprinse în prezentul regulament şi în standardele proprii de audit, elaborate şi aprobate de Curtea de Conturi.

Standardele proprii de audit ale Curţii de Conturi sunt elaborate în concordanţă cu Standardele internaţionale de audit ale instituţiilor supreme de audit (ISSAI).

20. Dacă pe parcursul desfăşurării acţiunilor de audit public extern se consideră că sunt necesare cunoştinţe şi experienţă specifică în alte domenii decât cel financiar-contabil şi de audit, se poate apela la serviciile unui expert în domeniul respectiv, conform prevederilor cuprinse în standardele proprii de audit ale Curţii de Conturi, în baza procedurii de apelare la serviciile unui expert.

21. Conform prevederilor art. 41 din lege, Curtea de Conturi avizează:

a) la cererea Senatului sau a Camerei Deputaţilor, proiectul bugetului de stat şi proiectele de lege în domeniul finanţelor şi al contabilităţii publice sau prin aplicarea cărora ar rezulta o diminuare a veniturilor ori o majorare a cheltuielilor aprobate prin legea bugetară;

b) înfiinţarea de către Guvern sau ministere a unor organe de specialitate în subordinea lor.

22. Potrivit prevederilor art. 42 din lege, Curtea de Conturi mai are şi următoarele atribuţii:

a) să evalueze activitatea de control financiar propriu şi de audit intern a persoanelor juridice controlate, prevăzute la art. 23 din lege;

b) să solicite organelor de control financiar, fiscal, inclusiv de inspecţie bancară ale Băncii Naţionale a României, verificarea cu prioritate a unor obiective, în cadrul atribuţiilor lor legale;

c) să ceară şi să utilizeze, pentru exercitarea funcţiilor sale de control şi audit, rapoartele celorlalte organisme cu atribuţii de control financiar, fiscal, audit intern şi inspecţie bancară;

d) să ceară unor instituţii specializate ale statului, ori de câte ori este necesar, să efectueze verificări de specialitate care să contribuie la clarificarea unor constatări;

e) să dezvolte colaborarea cu structurile de audit intern de la nivelul persoanelor juridice, în vederea asigurării complementarităţii şi a creşterii eficienţei activităţii de audit.

De asemenea, autorităţile publice cu atribuţii de control sau de supraveghere prudenţială în alte domenii au obligaţia să efectueze cu prioritate verificări specifice, la solicitarea Curţii de Conturi.

23. În cazul constatării de către auditorii publici externi a unor abateri care, potrivit reglementărilor legale, constituie contravenţii, a căror constatare şi sancţionare intră în competenţa altor autorităţi/instituţii publice decât Curtea de Conturi, se sesizează autoritatea împuternicită/abilitată de lege să aplice sancţiunea, aşa după cum se prevede la pct. 79 lit. B sublit. B3.

            24. Dacă autorităţile abilitate de lege nu au luat măsuri pentru efectuarea verificării şi aplicarea de sancţiuni, ca urmare a adresei de solicitare a Curţii de Conturi prezentate la pct. 23, Curtea de Conturi va putea proceda la includerea acestor autorităţi/instituţii în programul de activitate pentru a analiza cauzele neducerii la îndeplinire a solicitării Curţii de Conturi şi va proceda la sancţionarea cu amendă civilă a persoanelor din vina cărora nu au fost duse la îndeplinire măsurile cerute de Curtea de Conturi, în baza prevederilor art. 62 lit. b) din lege.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Programul anual de activitate

 

25. Curtea de Conturi decide în mod autonom asupra programului propriu de activitate, astfel cum este prevăzut în art. 3 alin. (1) din lege.

26. Activitatea specifică a Curţii de Conturi se desfăşoară pe baza programului anual de activitate, aprobat de plenul Curţii de Conturi.

Misiunile de audit public extern se aduc la cunoştinţa entităţilor ce urmează a fi verificate, astfel cum se precizează la art. 30 din lege.

            27. Elaborarea, modificarea şi urmărirea realizării programului anual de activitate a Curţii de Conturi se efectuează potrivit metodologiei aprobate de plen.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Obligaţiile entităţilor care intră în competenţa de verificare a Curţii de Conturi, precum şi ale altor persoane fizice sau juridice deţinătoare de acte ori documente

 

28. Potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) din lege, Curtea de Conturi are acces neîngrădit la acte, documente şi informaţii necesare exercitării atribuţiilor sale. Entităţile care intră în competenţa de verificare a Curţii de Conturi sunt obligate să transmită şi să pună la dispoziţie toate aceste acte, documente şi informaţii solicitate în scris sau verbal, la termenele şi în structura stabilite de conducerea structurii de specialitate şi de către auditorii publici externi.

La solicitarea auditorilor publici externi, conform prevederilor art. 5 alin. (3) din lege, persoanele fizice sau juridice deţinătoare de acte ori documente sunt obligate să le pună la dispoziţia acestora.

29. Actele, documentele şi informaţiile, solicitate în scris sau verbal, pot fi predate/preluate pe bază de proces-verbal.

30. Acţiunile specifice ale Curţii de Conturi se desfăşoară, de regulă, la sediul entităţilor supuse verificării.

Acţiunile de verificare se pot desfăşura şi la sediul structurilor de specialitate ale Curţii de Conturi, în condiţiile prevederilor pct. 64-67.

31. Entităţile supuse verificării poartă întreaga răspundere pentru acţiunile lor şi nu pot fi exonerate de această răspundere prin invocarea rapoartelor Curţii de Conturi, aşa cum se prevede la art. 5 alin. (5) din lege.

32. Cu privire la auditul public extern efectuat de Curtea de Conturi, conducerea entităţii supuse verificării are următoarele obligaţii:

a) pregătirea şi prezentarea integrală şi la termenul solicitat a situaţiilor financiare, în concordanţă cu reglementările legale în vigoare, precum şi a tuturor actelor, documentelor şi a informaţiilor solicitate, în structura stabilită de Curtea de Conturi. Situaţiile solicitate entităţii verificate vor fi întocmite de aceasta în conţinutul şi în forma cerute de Curtea de Conturi şi vor fi semnate de cei care le-au întocmit şi de reprezentanţii legali ai entităţii, iar actele şi documentele vor fi prezentate în original;

b) asigurarea accesului auditorilor publici externi în incinta entităţii;

c) asigurarea unor spaţii de lucru adecvate, precum şi a unor echipamente (birouri, calculatoare etc.) necesare bunei desfăşurări a activităţii;

d) ducerea la îndeplinire a măsurilor de remediere a deficienţelor constatate de către auditorii publici externi în urma acţiunilor de verificare efectuate, precum şi a celorlalte măsuri şi preîntâmpinarea producerii unor asemenea deficienţe în viitor, condiţie a realizării unei bune gestiuni financiare;

e) stabilirea întinderii prejudiciului (dacă este cazul) şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia, potrivit prevederilor art. 33 alin. (3) din lege;

            f) comunicarea, la termenele stabilite de Curtea de Conturi, a modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie, în cazul acţiunilor de audit de conformitate şi audit financiar, sau a recomandărilor transmise prin scrisoare, în cazul acţiunilor de audit al performanţei.

 

SECŢIUNEA a 4-a

Obligaţiile conducerii structurilor de specialitate şi ale auditorilor publici externi ai Curţii de Conturi

 

33. Conducerea structurii de specialitate, respectiv directorul direcţiei din cadrul departamentului/camerei de conturi, directorul adjunct al camerei de conturi şi şeful de serviciu, înainte de data prevăzută pentru începerea acţiunii de verificare, organizează o întâlnire cu auditorii publici externi desemnaţi

pentru efectuarea acţiunii, în vederea dezbaterii şi analizării unor probleme referitoare la:

a) obiectivele acţiunii de verificare;

b) legislaţia aplicabilă domeniului supus verificării;

c) eventualele zone de risc pentru entitatea supusă verificării, ţinând cont de acţiunile anterioare efectuate la aceasta, de informaţiile apărute în mass-media etc.

Scopul întâlnirii este instruirea auditorilor publici externi de către conducerea structurii de specialitate, în vederea asigurării calităţii acţiunii ce urmează a se efectua. Problemele dezbătute şi analizate cu ocazia acestei întâlniri se consemnează într-o notă semnată de către persoanele care au efectuat instruirea şi de către auditorii publici externi. Nota este întocmită în două exemplare, dintre care unul va rămâne la conducerea structurii de specialitate, iar celălalt exemplar va fi dat echipei de control/audit, după ce este înregistrată în registrul de intrări-ieşiri al structurii respective şi face parte din dosarul curent al acţiunii de verificare, constituind o probă a asigurării calităţii acţiunii ce urmează a se efectua.

Conţinutul notei de instruire nu se limitează la aspectele prezentate la lit. a)-c), această notă putând fi completată şi cu alte aspecte, conform normelor interne aplicabile.

34. Pe parcursul acţiunii de verificare conducerea structurii de specialitate efectuează analize periodice (săptămânal, decadal etc.) cu echipa de auditori publici externi, la sediul entităţii verificate sau la cel al Curţii de Conturi, având ca scop inventarierea şi clarificarea problemelor apărute cu ocazia verificării, precum şi abordarea unitară la nivelul structurii de specialitate a deficienţelor de aceeaşi natură.

Departamentul de specialitate în a cărui competenţă intră domeniul ce face obiectul verificării se implică în coordonarea acţiunilor de verificare efectuate şi la nivelul camerelor de conturi, prin asigurarea tematicilor specifice, organizarea de videoconferinţe, întâlniri de lucru pe centre zonale, precum şi orice alte forme de comunicare (telefon, mail), pentru a cunoaşte stadiul desfăşurării acţiunilor şi principalele constatări identificate de auditorii publici externi. Cu această ocazie se vor lua măsuri de tratare unitară a constatărilor. Totodată, se va asigura diseminarea bunelor practici la nivelul tuturor structurilor de specialitate.

35. În cadrul acţiunilor pe care le efectuează, auditorii publici externi trebuie să respecte prevederile Codului de conduită etică şi profesională a personalului Curţii de Conturi, precum şi ale Statutului auditorului public extern, în acelaşi timp, auditorii publici externi au obligaţia:

- de a consemna în actele întocmite în urma acţiunilor de verificare faptele pentru care există indicii că au fost săvârşite cu încălcarea legii penale constatate ca urmare a aplicării procedurilor de audit şi a exercitării raţionamentului profesional pe parcursul desfăşurării acţiunii, în vederea înştiinţării autorităţilor abilitate;

- dea comunica conducerii entităţilor pe parcursul acţiunilor de verificare dificultăţile cu care se confruntă în realizarea acţiunii, cum ar fi: obţinerea cu întârziere a datelor şi informaţiilor cerute, tergiversarea furnizării unor explicaţii de către persoanele abilitate din cadrul entităţii, existenţa unor restricţii impuse auditorilor publici externi de reprezentanţi ai entităţii verificate, precum şi orice alte constrângeri întâmpinate care pot conduce la nefinalizarea acţiunii la termenele stabilite prin programul de activitate.

Despre aceste disfuncţii se va informa şi conducerea structurii de specialitate a Curţii de Conturi.

De asemenea, auditorii publici externi vor informa conducerea structurii de specialitate din care fac parte în legătură cu ameninţările, violenţele sau faptele de ultraj comise împotriva lor sau comportamentul neadecvat al reprezentanţilor entităţii verificate, dacă este cazul, pentru a fi iniţiate măsuri ferme în vederea protejării acestora. În această situaţie, conducerea structurii de specialitate poate dispune:

- continuarea misiunii de verificare la sediul Curţii de Conturi;

- informarea operativă a conducerii Curţii de Conturi;

            - alte măsuri pe care le consideră necesare.

 

CAPITOLUL II

Organizarea şi efectuarea auditului de conformitate (controlului), actele care se întocmesc cu ocazia controlului, precum şl valorificarea constatărilor înscrise în aceste acte

 

 

 

SECŢIUNEA 1

Atribuţiile, competenţele fi obiectivele controlului Curţii de Conturi

 

36. În temeiul prevederilor art. 1 alin. (1) din lege, domeniile care intră în competenţa de control a Curţii de Conturi sunt redate, în principal, la art. 22 din lege, prevederi care se referă la:

a) modul de formare şi utilizare a resurselor bugetelor componente ale bugetului general consolidat pe parcursul execuţiei bugetare şi pentru perioadele anterioare, după caz;

b) formarea şi gestionarea datoriei publice şi situaţia garanţiilor guvernamentale;

c) utilizarea alocaţiilor pentru diversele forme de sprijin financiar acordat de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale;

d) situaţia, evoluţia şi modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale de către instituţiile publice, regiile autonome, companiile şi societăţile naţionale, precum şi concesionarea sau închirierea de bunuri care fac parte din proprietatea publică;

e) constituirea, utilizarea şi gestionarea resurselor financiare privind protecţia mediului, îmbunătăţirea calităţii condiţiilor de viaţă şi de muncă;

f) alte domenii stabilite, potrivit legii, în competenţa Curţii de Conturi.

37. Potrivit prevederilor art. 29 alin. (2) din lege, Curtea de Conturi exercită controlul şi la autorităţile cu atribuţii în domeniul privatizării, iar în baza prevederilor art. 37 din lege efectuează controale atât pe parcursul execuţiei bugetare, cât şi pentru perioadele anterioare, după caz, la persoanele prevăzute la art. 23 şi 24 din lege.

38. În baza hotărârilor Camerei Deputaţilor sau ale Senatului, Curtea de Conturi efectuează şi alte controale, în limita competenţelor sale, privind modul de gestionare a resurselor publice, potrivit prevederilor art. 4 alin. (2) din lege.

39. Curtea de Conturi, în baza legii sale de organizare şi funcţionare, precum şi a altor prevederi legale, exercită, pe baza programului anual de activitate şi a tematicilor specifice, funcţia de control la:

a) instituţiile publice care intră, potrivit legii, în competenţa de control a Curţii de Conturi, în cazul verificărilor pe parcursul execuţiei bugetare şi pentru perioadele anterioare, după caz;

b) entităţile aflate în raporturi de subordonare, coordonare, aflate sub autoritate sau care funcţionează pe lângă instituţiile publice verificate, respectiv regiile autonome, companiile şi societăţile naţionale, societăţile la care statul, unităţile administrativ-teritoriale, instituţiile publice sau regiile autonome deţin, singure ori împreună, integral sau mai mult de jumătate din capitalul social;

c) Banca Naţională a României;

d) organismele autonome de asigurări sociale sau de altă natură care gestionează bunuri, valori ori fonduri, într-un regim legal obligatoriu, în condiţiile în care prin lege sau prin statutele lor se prevede acest lucru;

e) autorităţile cu atribuţii în domeniul privatizării, unde controlul se face cu privire la:

(i) respectarea de către autorităţile cu atribuţii în domeniul privatizării a metodelor şi procedurilor de privatizare prevăzute de lege;

(ii) modul în care s-a asigurat respectarea clauzelor stabilite prin contractele de privatizare;

(iii) respectarea dispoziţiilor legale privind modul de administrare şi întrebuinţare a resurselor financiare rezultate din acţiunile de privatizare;

f) alte persoane, care:

(i) beneficiază de garanţii guvernamentale pentru credite, de subvenţii sau de alte forme de sprijin financiar din partea statului, a unităţilor administrativ-teritoriale, a altor instituţii publice;

(ii) administrează, în temeiul unui contract de concesiune ori de închiriere, bunuri aparţinând domeniului public sau privat al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale;

(iii) administrează şi/sau utilizează fonduri publice. La aceste entităţi, “verificările se efectuează numai în legătură cu legalitatea administrării şi/sau utilizării acestor fonduri;

g) entităţile la care s-a dispus de către Camera Deputaţilor şi/sau Senat verificarea modului de gestionare a resurselor publice.

40. Prin verificările sale la entităţile şi persoanele prevăzute la pct. 39, Curtea de Conturi urmăreşte, conform prevederilor legale, următoarele obiective:

a) exactitatea şi realitatea datelor reflectate în situaţiile financiare;

b) modul de stabilire, evidenţiere şi urmărire a încasării veniturilor bugetului general consolidat;

c) evaluarea sistemelor de management şi control intern (inclusiv audit intern) la entităţile verificate (inclusiv autorităţile cu sarcini privind urmărirea obligaţiilor financiare ale persoanelor juridice sau fizice către bugete ori către alte fonduri publice stabilite prin lege), a modului de implementare a acestora şi legătura de cauzalitate între rezultatele acestei evaluări şi deficienţele constatate de către Curtea de Conturi în activitatea entităţii respective;

d) calitatea gestiunii economico-financiare în legătură cu scopul, obiectivele şi atribuţiile prevăzute în actele de înfiinţare ale entităţii verificate:

d1) efectuarea inventarierii şi a evaluării tuturor elementelor patrimoniale (toate bunurile aparţinând domeniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, aflate în administrarea entităţii verificate), înregistrarea în evidenţa contabilă a rezultatelor obţinute în urma acestor operaţiuni, precum şi înregistrarea în evidenţele cadastrale şi de publicitate imobiliară; asigurarea integrităţii bunurilor patrimoniale;

d2) constituirea şi utilizarea fondurilor pentru desfăşurarea de activităţi conform scopului, obiectivelor şi atribuţiilor entităţii;

d3) legalitatea angajării, lichidării, ordonanţării şi plăţii cheltuielilor din fonduri publice. În cazul contractelor de achiziţii publice, auditorii publici externi vor urmări, în principal, respectarea următoarelor obiective:

d3.1) planificarea achiziţiilor publice:

(i) elaborarea programului anual de achiziţii publice, ţinând cont de principiul bunei gestiuni financiare (respectarea principiilor de economicitate, eficienţă şi eficacitate) şi includerea în acesta doar a acelor bunuri, lucrări, servicii sau obiective de investiţii care au legătură cu obiectul de activitate al entităţii;

(ii) identificarea şi evaluarea potenţialelor riscuri implicate în derularea procedurii de achiziţie publică, generate de constrângeri de timp si/sau de natură tehnică;

(iii) întocmirea notelor privind determinarea valorii estimate a bunurilor, lucrărilor şi serviciilor ce urmează a fi achiziţionate;

(iv) întocmirea programului anual al achiziţiilor publice în structura legal aprobată;

(v) alegerea procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică;

(vi) obţinerea aprobărilor necesare pentru declanşarea procedurii de achiziţie publică (existenţa bugetului de venituri şi cheltuieli şi a programului de investiţii legal aprobate);

d3.2) iniţierea şi lansarea procedurii de achiziţie publică:

(i) publicarea anunţului de intenţie;

(ii) numirea comisiei de evaluare a ofertelor;

(iii) întocmirea documentaţiei de atribuire: fişa de date a achiziţiei publice; caietul de sarcini sau, după caz, documentaţia descriptivă şi identificarea includerii în acestea a unor condiţii abuzive sau restrictive care să conducă la limitarea numărului de ofertanţi; formularele necesare prezentării ofertei; formularul de contract ce se încheie;

(iv) publicarea anunţului de participare, care va face cunoscută şi procedura de achiziţie publică pe care autoritatea contractantă intenţionează să o utilizeze, iar în cazul procedurii simplificate, solicitarea în mod direct de oferte de la potenţialii furnizori;

d3.3) derularea procedurii de achiziţie publică:

(i) depunerea garanţiei de participare a ofertanţilor;

(ii) evaluarea ofertelor;

(iii) întocmirea procesului-verbal al şedinţei de deschidere a ofertelor;

(iv) stabilirea rezultatului aplicării procedurii de achiziţie publică şi întocmirea raportului procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică;

(v) comunicarea rezultatului evaluării ofertelor tuturor ofertanţilor, în conformitate cu prevederile documentaţiei de atribuire;

d3.4) finalizarea procedurii de achiziţie publică:

(i) încheierea contractului de achiziţie publică, după parcurgerea procedurii aferente contestaţiilor, cu includerea clauzelor obligatorii aşa cum au fost prevăzute în documentaţia de atribuire, precum şi în concordanţă cu propunerea tehnică şi financiară a ofertei declarate câştigătoare şi cu prevederile caietului de sarcini;

(ii) returnarea garanţiilor de participare celorlalţi ofertanţi;

(iii) întocmirea şi prezentarea la viza de control financiar preventiv propriu a proiectului de angajament legal;

(iv) publicarea anunţului de atribuire a contractului de achiziţie publică;

d3.5) administrarea contractului de achiziţie publică:

(i) obţinerea tuturor documentelor justificative pentru efectuarea plăţilor;

(ii) constituirea şi înregistrarea garanţiilor de bună execuţie;

(iii) prezentarea la viza de control financiar preventiv propriu a ordonanţării la plată, inclusiv a documentelor justificative;

(iv) efectuarea plăţilor în conformitate cu graficul de plăţi şi armonizarea acestui grafic cu graficul de derulare a contractului;

(v) analiza negocierilor în ceea ce priveşte: extinderea termenului prevăzut în contract; modificarea specificaţiilor tehnico-economice după atribuirea contractului; acceptarea creşterilor de preţ, dacă a fost cazul;

(vi) respectarea clauzelor contractuale stabilite prin contractul de achiziţie publică referitoare la cantitatea şi calitatea bunurilor livrate/lucrărilor executate/ serviciilor prestate sau la termenele stabilite;

(vii) identificarea situaţiilor de acceptare la plată a unor bunuri nelivrate, lucrări nefinalizate sau a unor servicii neprestate, cu excepţia avansurilor prevăzute în contractele de achiziţie publică şi în limita prevederilor legale;

(viii) modul de justificare până la sfârşitul anului a avansurilor acordate furnizorilor prin bunuri primite/lucrări executate/servicii prestate;

(ix) existenţa documentelor care atestă recepţia bunurilor livrate/lucrărilor executate sau confirmarea prestării serviciilor prevăzute în contractul de achiziţie publică şi evidenţierea intrării acestora în patrimoniu;

(x) efectuarea recepţiei lucrărilor executate în funcţie de stadiul acestora;

(xi) îndeplinirea de către furnizor a obligaţiilor contractuale în perioada de garanţie;

(xii) organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice şi a programului de lucrări de investiţii publice;

(xiii) verificarea realităţii executării lucrărilor decontate;

(xiv) întocmirea dosarului achiziţiei publice;

d4) acordarea şi utilizarea conform destinaţiilor stabilite a alocaţiilor bugetare pentru investiţii, a subvenţiilor şi transferurilor, precum şi a altor forme de sprijin financiar din partea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale;

d5) încheierea şi derularea contractelor de împrumuturi care constituie datoria publică, utilizarea acestor împrumuturi, rambursarea ratelor scadente, plata dobânzilor, precum şi a comisioanelor şi penalităţilor aferente;

d6) obligaţiile statului şi ale unităţilor administrativ-teritoriale;

d7) vânzarea şi/sau scoaterea din funcţiune a activelor corporale, închirierea şi concesionarea de bunuri proprietate publică şi privată a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale şi asocierile în participaţiune;

d8) constituirea, utilizarea şi gestionarea resurselor financiare privind protecţia mediului, îmbunătăţirea calităţii condiţiilor de viaţă şi de muncă;

d9) respectarea principiilor economicităţii, eficienţei şi eficacităţii în administrarea patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi în utilizarea fondurilor publice;

e) alte obiective, în limita competenţelor legale, dacă este cazul.

La elaborarea tematicilor de control, din cadrul obiectivelor de mai sus, se vor selecta numai acele obiective care au legătură cu acţiunea de control programată, avându-se în vedere şi următoarele elemente:

a) specificul entităţii;

b) aspecte înscrise în sesizările transmise de către departamentele de specialitate sau primite direct de camerele de conturi teritoriale, care intră în competenţa de verificare a Curţii de Conturi conform prevederilor legii;

c) aspecte apărute în mass-media, referitoare la entitate;

d) constatări consemnate în actele încheiate în urma verificărilor anterioare efectuate la respectiva entitate etc.

Obiectivele cuprinse în tematica de control stau la baza întocmirii planului de control.

Pe parcursul desfăşurării acţiunii, obiectivele din planul de control se pot completa, după caz, cu alte obiective:

a) stabilite de către conducerea structurii de specialitate, ulterior elaborării tematicii de control;

b) propuse de echipa de control, ca urmare a unor aspecte rezultate pe parcursul acţiunii de verificare etc.

41. În îndeplinirea atribuţiilor de control pe care le conferă legea, Curtea de Conturi mai are şi următoarele competenţe, potrivit prevederilor art. 42 din lege:

a) să solicite organelor de control financiar, fiscal, inclusiv de inspecţie bancară ale Băncii Naţionale a României, verificarea cu prioritate a unor obiective, în cadrul atribuţiilor lor legale;

b) să ceară şi să utilizeze rapoartele celorlalte organisme cu atribuţii de control financiar, fiscal, audit intern şi inspecţie bancară;

c) să ceară unor instituţii specializate ale statului, ori de câte ori este necesar, să efectueze verificări de specialitate care să contribuie la clarificarea unor constatări.

De asemenea, autorităţile publice de control sau de supraveghere prudenţială în alte domenii au obligaţia să efectueze cu prioritate verificări specifice, la solicitarea Curţii de Conturi.

Nerespectarea prevederilor lit. a)-c) de către entităţile respective se sancţionează potrivit prevederilor art. 62 lit. b) din lege.

            Procedura privind solicitarea adresată de Curtea de Conturi către anumite instituţii specializate ale statului să efectueze cu prioritate unele verificări de specialitate este prezentată la pct. 79 lit. B sublit. B4.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Organizarea şi efectuarea controlului

 

42. Activitatea de control se desfăşoară conform programului anual de activitate aprobat de plenul Curţii de Conturi şi a tematicilor specifice elaborate de către structurile de specialitate, pe categorii de persoane juridice, pe domenii sau pe sectoare de activitate, în conformitate cu atribuţiile şi competenţele stabilite instituţiei prin lege.

Tematicile de control întocmite de către departamentele de specialitate pentru acţiunile pe care le coordonează în teritoriu vor fi transmise camerelor de conturi cu 15 zile calendaristice înainte de data aprobată/programată pentru începerea verificării. Aceste tematici se aprobă de către vicepreşedintele coordonator al departamentului.

Responsabilitatea auditorilor publici externi este aceea de a planifica şi efectua acţiunea de audit de conformitate (control), astfel încât să se obţină o asigurare rezonabilă privind existenţa sau absenţa unor erori/abateri semnificative în activitatea desfăşurată de entitate. Asigurarea rezonabilă reprezintă o măsură a gradului de certitudine pe care auditorul public extern l-a obţinut până în momentul încheierii auditului. Asigurarea rezonabilă este, în principiu, ceva mai puţin decât o certitudine sau o asigurare absolută şi ceva mai mult decât un nivel scăzut de certitudine şi sugerează că auditorul nu este un garant al corectitudinii situaţiilor financiare.

Responsabilitatea auditorilor publici externi cu privire la acţiunea de control presupune următoarele:

a) efectuarea controlului în conformitate cu prevederile prezentului regulament, ale standardelor de audit de conformitate, precum şi ale celorlalte norme, manuale, precizări, ghiduri etc. elaborate la nivelul instituţiei;

b) planificarea şi desfăşurarea acţiunii de control, astfel încât să se obţină o asigurare rezonabilă cu privire la îndeplinirea obiectivului general al controlului, prevăzut în tematica de control;

c) probele de audit obţinute să ofere o bază rezonabilă pentru susţinerea constatărilor, concluziilor, recomandărilor, precum şi a concluziei generale formulate de auditorii publici externi.

Notificarea entităţii

43. Entităţile incluse în programul anual de activitate aprobat de plen sunt notificate asupra controlului care urmează să se efectueze de către structurile de specialitate ale Curţii de Conturi, cu excepţia acţiunilor de verificare a modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie, când notificarea entităţii este la aprecierea conducerii departamentului de specialitate/camerei de conturi.

Adresa de notificare, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 1, se întocmeşte în două exemplare şi se semnează de şeful de departament/directorul camerei de conturi. Un exemplar al adresei de notificare se reţine de către departamentul de specialitate/camera de conturi şi se ataşează la dosarul curent al acţiunii de verificare, iar celălalt exemplar se transmite entităţii ce urmează a fi verificată, cu minimum 15 zile calendaristice înainte de începerea controlului.

Odată cu transmiterea notificării se solicită şi pregătirea de către entitate, până la data începerii acţiunii de verificare, a unor acte, documente şi informaţii necesare pentru auditorii publici externi, prevăzute în anexa nr. 26 şi în machetele nr. 1-5 (adaptate după caz), în structura stabilită de către Curtea de Conturi.

            În cazul în care actele, documentele şi informaţiile necesare nu vor fi puse la dispoziţia echipei de control a Curţii de Conturi la termenele şi în structura stabilite de conducerea departamentului/camerei de conturi şi ulterior de echipa de control, vor fi aplicate prevederile art. 62 şi 63 din lege.

            În cazul acţiunilor de documentare, notificarea se face cu 5 zile calendaristice înainte de data începerii acestor acţiuni.

Desemnarea auditorilor publici externi

44. Auditorii publici externi care urmează să efectueze controlul sunt propuşi de către directorii direcţiilor din cadrul departamentelor/directorii adjuncţi ai camerelor de conturi, iar propunerea se aprobă de către şefii de departament sau de Către directorii camerelor de conturi.

Propunerile vor fi formulate astfel încât să se asigure rotaţia auditorilor publici externi, ei neputând efectua mai mult de două acţiuni de control/audit consecutive la aceeaşi entitate, cu excepţia acţiunilor de control privind respectarea de către autorităţile cu atribuţii în domeniul privatizării a metodelor şi procedurilor de privatizare, prevăzute de lege, precum şi asupra modului în care acestea au asigurat respectarea clauzelor contractuale stabilite prin contractele de privatizare, la care rotaţia auditorilor publici externi se efectuează astfel încât aceştia să nu efectueze, de regulă, verificări mai mult de 3 ani consecutivi la aceeaşi entitate.

45. În cazuri justificate, la propunerea şefului de departament care coordonează o acţiune în teritoriu, la nivelul unei camere de conturi se pot constitui şi echipe de control formate din:

a) auditori publici externi atât din aparatul central, cât şi de la camera de conturi respectivă;

b) auditori publici externi de la alte structuri de specialitate decât camera de conturi care are competenţa teritorială de verificare a entităţii respective.

De asemenea, dacă pe parcursul efectuării unei acţiuni de control de către auditori publici externi de la camerele de conturi se obţin de către departamentul coordonator al acţiunii de verificare informaţii privind existenţa unor deficienţe grave în activitatea entităţii verificate, în vederea asigurării finalizării acţiunii de verificare în condiţii de calitate, şeful departamentului respectiv va putea dispune constituirea unei echipe de control, în condiţiile prevăzute la alineatul precedent, care să sprijine activitatea desfăşurată de echipa de control iniţial constituită.

46. Propunerile prezentate la pct. 45 privind componenţa echipelor de control vor fi aprobate de către plenul Curţii de Conturi, iar valorificarea constatărilor înscrise în actele întocmite

de echipele de control respective se va face de către departamentul coordonator al acţiunii.

47. Verificarea modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie pentru înlăturarea deficienţelor constatate de echipele prezentate la pct. 45 se poate realiza fie de către departamentul coordonator al acţiunii, fie de către camera de conturi în a cărei competenţă intră entitatea, prin delegarea atribuţiilor. În acest din urmă caz, acţiunea de verificare se va face pe baza delegaţiei emise de către directorul camerei de conturi în a cărei competenţă intră entitatea.

48. Directorii din cadrul departamentelor/directorii adjuncţi ai camerelor de conturi propun, pentru fiecare acţiune de control, numărul de auditori publici externi care formează echipa de control, numele şi prenumele acestora, precum şi şeful de echipă.

Stabilirea numărului de auditori publici externi se face ţinând cont de volumul de activitate al entităţii supuse verificării, complexitatea acţiunii de verificare, resursele umane disponibile la nivelul structurii, nivelul de pregătire al auditorilor publici externi, precum şi de alte criterii care să garanteze calitatea actului de control.

Pentru realizarea acestei cerinţe, directorii din cadrul departamentelor/directorii adjuncţi ai camerelor de conturi întocmesc nota privind propunerea de desemnare a auditorilor publici externi (model prevăzut în anexa nr. 1.1), prin care nominalizează auditorii publici externi pentru efectuarea acţiunii respective, ţinând cont, totodată, şt de criteriile de incompatibilitate personală, externă, organizaţională sau alte situaţii prevăzute de Codul de conduită etică şi profesională a personalului Curţii de Conturi, care pot afecta independenţa şi obiectivitatea membrilor echipei de control în exercitarea atribuţiilor de serviciu. Această notă se supune spre aprobare şefului departamentului de specialitate/directorului camerei de conturi, cu cel puţin 5 zile calendaristice înainte de declanşarea acţiunii. După aprobare, nota se înregistrează la registratura structurii de specialitate şi se arhivează la dosarul curent al acţiunii de control.

Auditorii publici externi desemnaţi au obligativitatea de a întocmi, înainte de declanşarea acţiunii de control sau ori de câte ori apar situaţii noi pe parcursul acesteia, declaraţia de independenţă.

La declanşarea acţiunii de control, directorii şi şefii de serviciu din cadrul structurilor de specialitate centrală sau directorii, directorii adjuncţi şi şefii de serviciu din cadrul camerelor de conturi vor depune declaraţii de independenţă în situaţia în care conştientizează că se află sub incidenţa unui aspect etic prevăzut de Cod în legătură cu entitatea supusă verificării.

În baza notei privind propunerea de desemnare a auditorilor publici externi se emit delegaţiile de control pentru fiecare auditor public extern care participă la acţiunea de verificare.

49. În cazul în care echipa de control este formată din doi sau mai mulţi auditori publici externi, unul dintre aceştia este desemnat şef de echipă, el având şi sarcina de a repartiza obiectivele de control pe fiecare membru al echipei, de a urmări şi coordona întreaga acţiune, precum şi de a îndeplini toate celelalte atribuţii prezentate la capitolul de asigurare a calităţii în activitatea de control.

Emiterea delegaţiei pentru efectuarea controlului

50. Pentru efectuarea acţiunilor de documentare, precum şi pentru efectuarea acţiunilor de control şi a celor de verificare a modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie la entităţile nominalizate în programul anual de activitate, şefii departamentelor de specialitate/directorii camerelor de conturi emit delegaţii al căror model este prevăzut în anexele nr. 2.1, 2.2 şi 2.3.

Delegaţia se emite pentru fiecare auditor public extern, iar în cazul în care acesta este şi şef de echipă, acest lucru se precizează în delegaţie.

Dacă pe parcursul desfăşurării acţiunii de verificare este necesar ca obiectivele de control să fie completate în funcţie de constatările echipei de control sau ca perioada supusă verificării să fie modificată, se va emite o nouă delegaţie care va cuprinde noile obiective şi/sau noul termen de finalizare a acestei acţiuni.

51. Fiecare delegaţie precizează în mod explicit: numele, prenumele şi funcţia deţinută de persoana delegată, structura de specialitate a Curţii de Conturi din care face parte, numărul legitimaţiei de serviciu, numărul şi data ordinului de delegare (atunci când la acţiunea de control participă şi auditori publici externi de la alte structuri de specialitate decât structura în competenţa căreia intră entitatea supusă verificării), denumirea acţiunii de verificare, entitatea nominalizată pentru verificare, perioada supusă verificării, obiectivele principale ale acţiunii de verificare, precum şi perioada de efectuare a verificării.

            În delegaţiile emise pentru acţiunile de control se vor mai consemna şi următoarele:

a) faptul că pe lângă obiectivele de control stabilite se vor verifica şi realitatea lucrărilor de investiţii, dacă astfel de lucrări au fost efectuate, precum şi economicitatea, eficienţa şi eficacitatea cu care entitatea a utilizat fondurile publice şi a administrat patrimoniul public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale;

b) extinderea automată a perioadei supuse verificării în cazul constatării unor deficienţe a căror remediere ulterioară nu mai este posibilă şi care pot avea caracter de continuitate (de exemplu: nerespectarea prevederilor legale privind întocmirea programului anual de achiziţii publice ori privind inventarierea patrimoniului, neevidenţierea unor bunuri în patrimoniu etc.) sau a unor deficienţe care provin din perioada anterioară celei supuse verificării şi care pot sau nu continua până la zi, deficienţe care se referă la:

(i) nestabilirea, neevidenţierea şi neîncasarea la termen a drepturilor de creanţă cuvenite entităţii şi bugetelor publice (clienţi, dividende, impozite, taxe, contribuţii etc.);

(ii) încălcarea prevederilor legale referitoare la lichidarea, ordonanţarea şi piaţa unor cheltuieli bugetare care au fost angajate în perioada anterioară celei supuse verificării;

c) accesul neîngrădit al auditorului public extern la toate actele, documentele şi informaţiile necesare exercitării atribuţiilor sale şi obligaţia persoanelor juridice şi fizice supuse controlului Curţii de Conturi de a le pune la dispoziţia acestuia, potrivit prevederilor art. 5 din lege, la termenele şi în structura stabilite de acesta, în caz contrar urmând a fi aplicate prevederile art. 62 şi 63 din lege;

d) numărul şi data autorizaţiei de acces la informaţii clasificate secrete de stat, nivelul strict secret, deţinută de auditorul public extern care efectuează controlul la entităţile care prin specificul activităţii desfăşurate gestionează astfel de informaţii.

După finalizarea acţiunii, aceste delegaţii se ataşează la dosarul curent.

52. Auditorilor publici externi le este interzisă efectuarea unor acţiuni de documentare şi verificare fără a deţine delegaţie şi fără să fie notificată în prealabil entitatea la care urmează a fi efectuate aceste acţiuni. Excepţie de la această regulă constituie acţiunea de control privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse de către Curtea de Conturi, când notificarea entităţii este facultativă, aşa cum se precizează la pct. 43 şi 230, fiind însă obligatorie deţinerea delegaţiei.

53. În cazul în care acţiunea de audit de conformitate (control) are ca obiectiv verificarea aspectelor semnalate în sesizări/petiţii privind încălcarea legii de către persoane cu funcţii de conducere sau de execuţie din cadrul entităţilor aflate în competenţa Curţii de Conturi, conducerea structurii de specialitate are obligaţia să asigure protecţia datelor de identitate ale persoanelor care au trimis aceste sesizări/petiţii, în conformitate cu prevederile legii privind protecţia personalului din autorităţile publice, instituţiile publice şi din alte unităţi care semnalează încălcări ale legii, precum şi ale Regulamentului privind modul de organizare şi desfăşurare a activităţii de soluţionare a petiţiilor adresate Curţii de Conturi.

În vederea realizării acestor acţiuni de control, şefii de departament/directorii camerelor de conturi vor asigura parcurgerea următoarelor etape:

a) includerea entităţii respective în programul de activitate a structurii de specialitate din cadrul Curţii de Conturi, conform Metodologiei de elaborare, modificare şi urmărire a realizării programului de activitate a Curţii de Conturi, dacă se consideră necesar şi există fond de timp disponibil, în situaţia în care această entitate nu este prevăzută a fi verificată în anul în curs;

b) notificarea entităţii;

c) selectarea de către conducerea structurii de specialitate numai a acelor informaţii din cuprinsul sesizării/petiţiei care fac referire la aspecte ce intră în competenţa de verificare a Curţii de Conturi, fără datele de identificare ale petiţionarului, precum şi întocmirea unei tematici de control care să conţină obiectivele care urmează a fi verificate;

d) desemnarea auditorilor publici externi pentru efectuarea verificării obiectivelor din tematica de control;

e) urmărirea efectuării controlului şi întocmirea actului de control;

f) valorificarea constatărilor din actul de control;

g) urmărirea formulării răspunsului către petent, conform prevederilor Regulamentului privind modul de organizare şi desfăşurare a activităţii de soluţionare a petiţiilor.

Organizarea acţiunilor de control

54. În baza programului anual de activitate a Curţii de Conturi, la data prevăzută pentru începerea acţiunii, are loc şedinţa de prezentare a echipei de control la entitate.

            În cadrul discuţiei cu conducerea entităţii verificate, la care pot participa şi conducătorii structurilor de specialitate din cadrul Curţii de Conturi, se prezintă tema acţiunii şi se stabilesc persoanele de contact, logistica, precum şi alte detalii necesare pentru realizarea în bune condiţii a respectivei acţiuni de control.

De asemenea, se solicită conducerii entităţii verificate să confirme că situaţiile şi documentele cerute prin adresa de notificare sunt finalizate şi disponibile pentru echipa de control/audit.

Toate aceste aspecte se consemnează într-o notă întocmită de către şeful de echipă, semnată de către reprezentanţii structurii de specialitate a Curţii de Conturi, precum şi ai entităţii verificate care au participat la şedinţa de deschidere, Nota se înregistrează la registratura entităţii supuse verificării şi se anexează la dosarul acţiunii.

55. După şedinţa de prezentare se va proceda la predarea de către entitatea verificată şi, respectiv, primirea de către echipa de control a actelor, documentelor şi informaţiilor solicitate prin adresa de notificare.

56. La entităţile care ţin registrul unic de control, auditorii publici externi au obligaţia de a consemna în acesta, atât înaintea începerii, cât şi după finalizarea verificării, elementele prevăzute în legea privind registrul unic de control, respectiv: numele şi prenumele persoanelor împuternicite a efectua controlul, numărul legitimaţiei de control, numărul şi data delegaţiei, tema controlului, perioada efectuării acţiunii de control şi cea supusă verificării, precum şi numărul şi data actului de control întocmit.

La finalul actelor de control întocmite de auditorii publici externi se va menţiona numărul din registrul unic de control la care s-a înregistrat acţiunea respectivă.

Planificarea activităţii de control şi întocmirea planului de control

57. Echipa de auditori publici externi desemnată pentru efectuarea acţiunii îşi planifică activitatea de control astfel încât să se realizeze o armonizare adecvată între: obiectivele de control, probele care trebuie colectate pentru atingerea acestor obiective, procedurile de audit prin care urmează să se obţină probe suficiente şi adecvate pentru susţinerea constatărilor şi concluziilor controlului.

58. Planificarea activităţii de control presupune întocmirea de către auditorii publici externi a unui plan de control. Acesta se avizează de către directorul direcţiei din cadrul departamentului/directorul adjunct al camerei de conturi şi se aprobă de către şeful departamentului/directorul camerei de conturi, ocazie cu care se verifică şi repartizarea de către şeful de echipă, dacă este cazul, a obiectivelor de control pe fiecare auditor public extern din cadrul echipei.

În funcţie de tematica şi obiectivul generai al controlului, planul de control cuprinde, în mod sintetic, următoarele elemente:

a) tema acţiunii de control; perioada supusă verificării; perioada în care se efectuează controlul; şeful de echipă nominalizat, dacă este cazul; auditorii publici externi desemnaţi să efectueze controlul;

b) date despre entitatea controlată: prezentarea generală a domeniului de activitate, a scopului, funcţiilor, obiectivelor şi atribuţiilor acesteia, a situaţiilor financiare şi a cadrului legal aplicabil, reprezentanţii entităţii controlate atât în perioada supusă controlului, cât şi în perioada efectuării acţiunii de verificare;

c) înţelegerea şi evaluarea sistemelor contabil şi de control intern;

d) obiectivele controlului menţionate în tematica de control, categoriile de operaţiuni economice efectuate de către entitatea controlată, corespunzătoare fiecărui obiectiv şi metodele de selectare din cadrul acestora a elementelor în vederea verificării; perioada de timp alocată pentru verificarea fiecărui obiectiv şi persoanele care le verifică;

e) identificarea şi evaluarea riscurilor şi precizarea zonelor cu risc ridicat de apariţie a erorilor/abaterilor sau a fraudei în cadrul entităţii controlate;

f) abordarea controlului, respectiv prezentarea procedurilor de audit ce se vor aplica de către auditorii publici externi pentru controlul obiectivelor din tematică;

g) avizarea planului de către directorul direcţiei din cadrul departamentului/directorul adjunct al camerei de conturi, precum şi aprobarea acestuia de către şeful departamentului de specialitate/directorul camerei de conturi;

h) alte aspecte pe care auditorii publici externi le consideră necesare pentru realizarea controlului, cum ar fi: utilizarea experienţei corespunzătoare a membrilor echipei pentru zonele cu risc ridicat; programul întâlnirilor de lucru cu entitatea auditată; existenţa tehnologiei informaţionale în cadrul entităţii etc.

Prin planificarea acţiunii de control, auditorii publici externi caută să se asigure că vor realiza un control de calitate, respectând totodată şi bugetul de timp repartizat acţiunii de verificare.

59. Pe parcursul desfăşurării acţiunii de control, dacă intervin modificări în premisele şi condiţiile avute în vedere la întocmirea planului de control, acesta poate fi modificat şi completat de către membrii echipei, cu aprobarea conducerii structurilor de specialitate.

60. În vederea elaborării planului de control şi a efectuării unui control eficient, la începutul fiecărei acţiuni auditorii publici externi trebuie să se documenteze temeinic asupra următoarelor aspecte:

a) natura activităţii entităţii controlate şi domeniul din care face parte. Pentru aceasta se culeg date şi informaţii privind cadrul legal aplicabil, mediul de control şi condiţiile în care entitatea controlată îşi desfăşoară activitatea;

b) categoriile de operaţiuni economice efectuate de către entitatea controlată;

c) sistemul contabil, sistemul de control intern şi sistemul IT din cadrul entităţii;

d) rapoartele întocmite anterior perioadei controlului de către auditorii interni, auditorii publici externi şi alte organe de control; modul de îndeplinire a măsurilor dispuse în urma acţiunilor de verificare; modul în care au fost implementate recomandările organelor cu atribuţii de control şi impactul acestora asupra activităţii entităţii;

e) informaţiile privind statutul, regulamentele interne, contractele economice ale entităţii verificate etc.

Informaţiile rezultate în urma acestei documentări vor fi consemnate în documente de lucru.

61. Obiectivele de control prevăzute în tematica de control trebuie să fie incluse în mod obligatoriu în planul de control. În cazul în care anumite obiective de control prevăzute în respectiva tematică nu sunt specifice entităţii verificate, se revizuieşte planul de control, în sensul eliminării acestora din plan, astfel încât să se realizeze cerinţa de la punctul 80, conform căreia prezentarea în raportul de control a rezultatelor controlului se face în ordinea obiectivelor din planul de control definitivat şi aprobat de conducerea structurii de specialitate.

62. Dacă pe parcursul acţiunii de verificare auditorii publici externi constată că obiectivele de control prevăzute în tematică nu acoperă toate situaţiile specifice/deficienţele identificate, planul de control se completează cu orice alte obiective considerate semnificative şi necesare.

Planul de control actualizat va fi avizat de către directorul direcţiei/directorul adjunct al camerei de conturi şi va fi supus aprobării de către şeful departamentului/directorul camerei de conturi.

Propunerile de îmbunătăţire a conţinutului tematicii cu noile obiective sunt aduse la cunoştinţa departamentelor de specialitate care coordonează acţiunile de control, pentru a fi transmise în timp util şi celorlalte camere de conturi.

63. Auditorii publici externi au obligaţia de a examina ultimul act încheiat de Curtea de Conturi la entitatea respectivă, inclusiv cel privind verificarea modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie (în cazul acţiunilor anterioare de control sau audit financiar) sau a recomandărilor transmise prin scrisoare (în cazul misiunilor anterioare de audit al performanţei) şi de a consemna despre aceste informaţii în raportul de control.

64. Acţiunea de control se efectuează, de regulă, la sediul entităţii verificate, dar poate avea loc şi la sediul Curţii de Conturi sau al camerei de conturi, aşa cum s-a precizat la pct. 30. Acest lucru se stabileşte de către şeful departamentului/directorul camerei de conturi, la propunerea motivată a auditorilor publici externi.

65. În cazul în care controlul se efectuează la sediul Curţii de Conturi sau al camerei de conturi, conducerea structurii de specialitate va transmite conducerii entităţii ce urmează a fi verificată o scrisoare în care se menţionează actele, informaţiile şi documentele referitoare la obiectivele supuse verificării, necesare pentru realizarea acţiunii, precum şi termenul maxim până la care acestea trebuie puse la dispoziţia echipei de control, în original.

66. Dacă acţiunea de verificare se efectuează la sediul structurilor de specialitate ale Curţii de Conturi, pentru actele, documentele şi informaţiile solicitate prin scrisoarea prevăzută la pct. 65 sau, ulterior, pe parcursul desfăşurării acţiunii, aduse la sediul acestor structuri de către reprezentanţii entităţii verificate, pe cheltuiala acesteia, se încheie proces-verbal de predare-primire. Actele şi documentele predate de entitatea verificată vor fi îndosariate şi numerotate. Fiecare dosar va include la începutul acestuia cuprinsul actelor şi documentelor conţinute. Atât în momentul primirii, cât şi la sfârşitul acţiunii de control, când respectivele acte şi documente se restituie, se va întocmi proces-verbal de predare-primire, care va fi semnat de către echipa de control şi de către reprezentanţii entităţii verificate.

67. Auditorii publici externi sunt obligaţi să asigure integritatea şi securitatea actelor şi documentelor care le-au fost furnizate de către entitatea verificată.

68. Prevederile pct. 62-67 se aplică şi în cazul misiunilor de audit financiar şi audit al performanţei.

Proceduri de audit folosite pentru realizarea acţiunilor de control

69. Conform prevederilor art. 1 alin. (2) din lege, controlul Curţii de Conturi se efectuează prin proceduri de audit.

Procedurile de audit utilizate pentru realizarea unei acţiuni de control se selectează în funcţie de specificul activităţii entităţii controlate şi de obiectivele de control stabilite.

Auditorii publici externi utilizează următoarele proceduri de audit:

a) teste ale controalelor;

b) proceduri de fond.

Atunci când auditorii publici externi au indicii că ar exista fapte care conduc la apariţia unor deficienţe semnificative, aceştia trebuie să extindă procedurile de audit folosite pentru realizarea acţiunii de control, în scopul confirmării sau infirmării dubii lor.

70. Teste ale controalelor sunt efectuate cu scopul de a obţine probe privind modul de funcţionare a sistemului contabil şi â celui de control intern ale entităţii verificate, în vederea evaluării măsurii în care auditorii publici externi se pot baza pe aceste sisteme pentru formularea, după caz, a constatărilor, concluziilor, recomandărilor. Prin teste ale controalelor se urmăreşte atât modul de proiectare a acestor sisteme în conformitate cu prevederile legale, pentru a putea preveni, detecta şi corecta erorile semnificative, cât şi modul de funcţionare a sistemelor pe toată perioada verificată.

71. Procedurile de fond, ca proceduri de audit, se efectuează de auditorii publici externi pentru a obţine o asigurare rezonabilă că modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi că execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli s-au realizat de către entitatea controlată în concordanţă cu scopul, obiectivele şi atribuţiile prevăzute în actele normative prin care a fost înfiinţată entitatea şi că aceasta respectă principiile legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficienţei şi eficacităţii.

Prin procedurile de fond auditorii publici externi stabilesc dacă toate categoriile de operaţiuni economice verificate sunt în conformitate cu legislaţia şi reglementările în vigoare şi, după caz, respectă principiile de economicitate, eficienţă şi eficacitate.

72. Procedurile de fond sunt de două tipuri: proceduri analitice şi teste de detaliu.

73. Procedurile analitice reprezintă o activitate de analiză a informaţiilor realizată prin studierea datelor financiare şi nefinanciare, prin analiza indicatorilor şi a tendinţelor semnificative ale acestora, inclusiv investigarea fluctuaţiilor şi a relaţiilor care sunt inconsecvente faţă de alte informaţii relevante sau care se abat de la valorile aşteptate. Aceste proceduri ajută auditorii publici externi să evalueze dacă anumite informaţii din situaţiile financiare sunt rezonabile şi oferă indicii cu privire la posibile erori/abateri de la legalitate şi regularitate, precum şi cu privire la modul de respectare a principiilor de economicitate, eficienţă şi eficacitate.

Procedurile analitice pot fi aplicate datelor din situaţiile financiare consolidate/centralizate (agregate), datelor din situaţiile financiare ale structurilor componente ale entităţii verificate, precum şi datelor din situaţiile financiare privind activitatea proprie, în cazul entităţilor ai căror conducători au calitatea de ordonatori principali, secundari sau terţiari de credite.

Procedurile analitice se aplică, de obicei, datelor exprimate sub formă numerică şi presupun: calcule, analize ale proporţiilor, tendinţe şi fluctuaţii ale informaţiilor etc.

Tehnicile specifice utilizate de echipa de control ca proceduri analitice sunt cele menţionate la pct. 330.

Auditorii publici externi analizează datele şi informaţiile colectate prin utilizarea procedurilor analitice (cantitative şi calitative) prezentate în mod detaliat la pct. 330, respectiv:

a) analiza comparativă (benchmarking);

b) analiza nivelului de îndeplinire a scopului, obiectivelor şi atribuţiilor prevăzute de actele normative de înfiinţare şi organizare a activităţii entităţii controlate;

c) analiza cost-eficacitate.

Pe lângă procedurile analitice de mai sus, se mai poate utiliza şi analiza cost-beneficiu, care se realizează prin studiul relaţiilor dintre costurile realizate şi beneficiile obţinute în mod obişnuit, exprimate în unităţi monetare. Scopul analizei cost-beneficiu este să evalueze dacă veniturile şi cheltuielile înregistrate de entitate au fost realizate la nivelul planificat, iar pe baza acestora, auditorii publici externi să stabilească eficienţa economică a activităţii entităţii.

74. Testele de detaliu sunt proceduri pe care un auditor public extern le efectuează asupra unor operaţiuni economice ale entităţii pentru perioada verificată şi care iau forma unor tehnici specifice de obţinere a probelor.

Cele mai utilizate metode şi tehnici de obţinere a probelor, atunci când se aplică testele de detaliu, sunt: inspecţia, confirmarea, intervievarea, observarea, recalcularea şi reefectuarea, prezentate în mod detaliat la pct. 332.

Metodele şi tehnicile de obţinere a probelor prezentate la acest punct nu sunt limitative.

75. În vederea verificării obiectivelor stabilite în cadrul acţiunii de control programate, auditorii publici externi vor alege, pe baza raţionamentului profesional şi a circumstanţelor în care se realizează controlul, metodele de obţinere a elementelor din cadrul categoriilor de operaţiuni economice, care urmează a fi testate. Metodele de selectare care pot fi utilizate sunt următoarele:

a) selectarea integrală a elementelor componente ale categoriei de operaţiuni economice;

b) selectarea unor elemente specifice din cadrul categoriei de operaţiuni economice;

c) eşantionarea,

76. În cazul aplicării eşantionării ca metodă de selectare a elementelor din cadrul categoriilor de operaţiuni economice, care urmează a fi testate, caracteristicile pe care trebuie să le îndeplinească eşantionul, precum şi metodele prin care acesta poate fi selectat sunt cele prevăzute la pct. 312 şi 313.

Execuţia controlului

77. În această etapă a controlului auditorii publici externi aleg şi aplică procedurile de audit conform raţionamentului lor profesional, în vederea obţinerii de probe suficiente şi adecvate care să asigure o bază rezonabilă pentru exprimarea concluziilor rezultate în urma acţiunii de verificare.

Obiectivele de control prevăzute în planul de control trebuie să fie verificate în mod obligatoriu de către auditorii publici externi.

În cadrul etapei de execuţie a controlului, auditorii publici externi realizează următoarele activităţi:

a) stabilesc elementele care trebuie extrase din categoria de operaţiuni economice supusă verificării (conţinutul eşantionului), în cazul în care nu se verifică în totalitate elementele care alcătuiesc categoria de operaţiuni economice supusă verificării;

b) identifică şi aplică proceduri de audit pentru obţinerea probelor de audit necesare realizării obiectivelor din planul de control şi evaluează aceste probe de audit;

c) extrapolează valoarea erorilor/abaterilor constatate la nivelul întregii categorii de operaţiuni economice controlate (dacă procedurile de audit au fost aplicate asupra unui eşantion);

d) întocmesc documentele de lucru pentru susţinerea aspectelor cuprinse în raportul de control şi, respectiv, a concluziei generale care se va formula în legătură cu obiectivul general al controlului.

Procedurile şi tehnicile de audit aplicate de către auditorii publici externi în cadrul acţiunii de control în vederea obţinerii de probe suficiente şi adecvate, prezentate la pct. 70-74, vor fi consemnate în documentele de lucru. Auditorii publici externi vor consemna în documentele de lucru şi constatările, concluziile şi recomandările formulate în urma acţiunii de control.

La elaborarea şi întocmirea documentelor de lucru se va ţine seama de prevederile pct. 337 şi ale pct. 338.

78. Revizuirea documentelor de lucru se realizează astfel:

- de către şeful de echipă, atunci când echipa de control este formată din 2 sau mai mulţi auditori publici externi;

- de către una dintre următoarele persoane: şeful de serviciu, directorul adjunct al camerei de conturi sau directorul din cadrul departamentului, în funcţie de modul de organizare şi funcţionare a structurii respective, atunci când la acţiunea de control participă un singur auditor public extern.

Revizuirea se confirmă prin semnarea într-un spaţiu marcat în antetul documentului de lucru, cu specificarea numelui şi prenumelui persoanei care revizuieşte documentul de lucru, a funcţiei acesteia şi a datei.

Documentele de lucru revizuite, precum şi celelalte informaţii relevante pentru acţiunea de control vor fi organizate în:

a) dosare curente;

b) dosare permanente.

            Conţinutul dosarului curent este prevăzut în anexa nr. 3.

            În dosarul permanent se vor cuprinde toate informaţiile şi documentele care sunt relevante şi de interes permanent pentru acţiunile de verificare viitoare. Acest dosar va fi actualizat cu informaţii la zi.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Tipuri de acte care se întocmesc cu ocazia controlului şi conţinutul acestora

 

Tipuri de acte care se întocmesc cu ocazia controlului

79. În cazul controalelor efectuate pe parcursul execuţiei bugetare şi pentru perioadele anterioare, la instituţiile publice, precum şi la celelalte persoane prevăzute la art. 23, 24 şi la art. 29 alin. (2) şi (3) din lege, se întocmesc următoarele tipuri de acte:

A. Acte de control

A1) raport de control.

B. Alte tipuri de acte, care constituie anexe ale raportului de control:

B1) notă de constatare;

B2) notă privind propunerea de apelare la serviciile unui expert;

B3) notă privind propunerea de sesizare a altor autorităţi abilitate de lege să aplice sancţiunea contravenţională, ca urmare a unor abateri constatate de Curtea de Conturi;

B4) notă privind propunerea de solicitare a unor instituţii specializate ale statului să efectueze cu prioritate unele verificări de specialitate;

B5) proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor;

B6) proces-verbal de constatare a abaterilor şi de aplicare a amenzii civile prevăzute la art. 62 din Legea nr. 94/1992, republicată;

B7) proces-verbal de constatare a încălcării obligaţiilor prevăzute la art. 5 alin. (2) şi de aplicare a penalităţilor prevăzute la art. 63 din Legea nr. 94/1992, republicată;

B8) notă de conciliere.

C. Acte de control care se întocmesc cu prilejul verificării modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie

C1) raport privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie (raport de follow-up).

A1. Raportul de control

Aspecte generale

80. Raportul de control se întocmeşte în baza prevederilor art. 32 alin. (2) din lege şi în acesta se vor consemna următoarele:

a) erorile/abaterile de la legalitate şi regularitate, faptele pentru care există indicii că au fost săvârşite cu încălcarea legii penale, sau, după caz, situaţiile de nerespectare a principiilor de economicitate, eficienţă şi eficacitate în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public şi privat al statului şi ai unităţilor administrativ-teritoriale, constatate de către auditorii publici externi în urma acţiunii de control efectuate la entitatea supusă verificării;

b) obiectivele din cadrul planului de control stabilit iniţial sau actualizat/revizuit pe parcursul acţiunii, la care nu au fost consemnate erori/abateri de la legalitate şi regularitate şi nici fapte pentru care să existe indicii că au fost săvârşite cu încălcarea legii penale.

Aspectele prevăzute la lit. a) şi b), respectiv existenţa sau inexistenţa unor deficienţe, vor fi prezentate în raport în ordinea obiectivelor din planul de control aprobat de către conducerea structurii de specialitate.

81. Obiectivele de control din cadrul planului de control la care nu s-au constatat deficienţe de către auditorii publici externi în urma acţiunii de verificare efectuate vor fi consemnate pe scurt în raport. Prezentarea în detaliu a acestor obiective verificate, a dimensiunii şi conţinutului eşantioanelor selectate, precum şi a altor elemente considerate necesare pentru susţinerea concluziilor se face în documentele de lucru.

În raportul de control auditorii publici externi nu vor face trimiteri la documentele de lucru întocmite, acestea constituind probe de audit care se vor păstra în dosarul curent al acţiunii, fără a se pune la dispoziţia entităţii verificate.

82. În cadrul oricărui tip de acţiune de control, pe lângă aspectele constatate, auditorii publici externi au obligaţia de a consemna în secţiuni distincte ale raportului următoarele:

a) constatările, concluziile şi recomandările cu privire la:

(i) evaluarea de către auditorii publici externi a activităţilor de control şi audit intern ale entităţii verificate, pe baza tuturor informaţiilor prevăzute la cap. VI. În cadrul acestei secţiuni, auditorii publici externi consemnează şi concluziile şi recomandările formulate cu privire la aspectele de natură etică, vizând în principal:

- existenţa unui cod de conduită etică şi profesională a personalului entităţii verificate;

- adoptarea unor măsuri de conştientizare a prevederilor codului de conduită etică şi profesională, prin cursuri, instruiri, evaluări;

- gestionarea corespunzătoare a încălcării normelor de conduită etică şi profesională;

- existenţa unui sistem de sesizare a neregulilor de către avertizorii în interes public etc;

- alte aspecte care rezultă din conţinutul pct. 464;

(ii) inventarierea şi evaluarea bunurilor aparţinând domeniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, aflate în administrarea entităţii verificate;

b) carenţele, inadvertenţele sau imperfecţiunile cadrului legislativ identificate cu ocazia controlului, care au favorizat apariţia deficienţelor consemnate în actul de control. Cadrul legislativ cuprinde: legi, ordonanţe şi hotărâri ale Guvernului, ordine, decizii, hotărâri ale consiliilor locale şi alte acte normative emise/adoptate de autorităţile competente.

Aceste secţiuni ale raportului de control, chiar dacă nu conţin erori/abateri de la legalitate şi regularitate, vor fi introduse în mod distinct în aplicaţia INFOPAC pentru a fi centralizate şi analizate la nivelul Curţii de Conturi, în vederea elaborării de către departamentele de specialitate a unor rapoarte speciale ce vor fi înaintate Parlamentului şi Guvernului.

În funcţie de situaţia existenta la entitatea supusă verificării, auditorii publici externi pot consemna În raportul de control constatări, concluzii şi recomandări cu privire şi la alte aspecte, cum ar fi: constituirea, utilizarea şi gestionarea resurselor financiare privind protecţia mediului, îmbunătăţirea calităţii condiţiilor de viaţă şi de muncă; respectarea principiilor economicităţii, eficienţei şi eficacităţii în administrarea patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale şi în utilizarea fondurilor publice, precum şi alte aspecte.

Prevederile lit. a) şi b) nu se aplică următoarelor tipuri de acţiuni de control:

- verificarea modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizii de Curtea de Conturi ca urmare a unor acţiuni anterioare;

- respectarea prevederilor legale în formarea, evidenţierea, urmărirea şi încasarea veniturilor bugetului general consolidat;

- formarea şi gestionarea datoriei publice şi situaţia garanţiilor guvernamentale pentru credite interne şi externe;

- acţiuni de control în domeniul privatizării, precum şi în domeniul bancar.

83. În condiţiile în care la aceeaşi entitate se desfăşoară concomitent mai multe acţiuni de control, respectiv: acţiunea de control curentă, verificarea aspectelor semnalate prin petiţiile şi sesizările primite la nivelul structurilor de specialitate, verificarea unor obiective stabilite de către departamentele de specialitate, verificarea unor obiective solicitate de către Camera Deputaţilor sau Senat, verificarea modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse de către Curtea de Conturi ca urmare a acţiunilor de verificare anterioare, se vor întocmi următoarele acte de control:

a) raport de control, în care se vor cuprinde în secţiuni distincte şi concluziile rezultate pentru fiecare acţiune în parte (solicitate de unele departamente de specialitate sau de către alte autorităţi), cu excepţia verificării aspectelor semnalate prin petiţii, care devin obiective ale tematicii de control şi ale programului de control;

b) raport privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie (raport de follow-up), pentru verificarea măsurilor din deciziile transmise anterior.

            În cazul în care se verifică modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin mai multe decizii transmise anterior, se întocmeşte câte un raport de follow-up distinct, corespunzător actului de control care face obiectul deciziilor verificate. Pentru verificarea fiecărei decizii se alocă prin programul de activitate fond de timp separat pentru acţiunea de verificare a modului de ducere la îndeplinire a măsurilor din deciziile care urmează a se verifica, în funcţie de numărul măsurilor care trebuie verificate şi de complexitatea acestora.

Actele de control întocmite în condiţiile lit. a) şi b), se valorifică separat.

84. În cazul în care entitatea verificată de Curtea de Conturi este supusă operaţiunii de divizare în timpul acţiunii de control, actele de control întocmite trebuie să fie semnate de către conducătorii entităţii din perioada supusă verificării.

Conţinutul raportului de control

85. În raportul de control se înscriu în mod obligatoriu următoarele date şi informaţii:

a) numele şi prenumele auditorilor publici externi care efectuează controlul;

b) structura de specialitate din care fac parte auditorii publici externi care efectuează controlul;

c) numărul şi data delegaţiilor de control, numărul şi data legitimaţiilor de serviciu, precum şi numărul şi data ordinelor de delegare (atunci când la acţiunea de control participă şi auditori publici externi de la alte structuri de specialitate decât structura în competenţa căreia intră entitatea supusă verificării);

d) perioada în care s-a efectuat controlul;

e) denumirea acţiunii de control;

f) perioada supusă controlului;

g) denumirea şi adresa entităţii controlate;

h) codul unic de înregistrare/numărul de înregistrare la registrul comerţului al entităţii controlate;

i) ordonatorii de credite/conducătorii entităţii controlate, ceilalţi reprezentanţi legali ai entităţii controlate, precum şi alte persoane din conducerea compartimentelor economice, financiare şi contabile, după caz, în perioada supusă verificării şi în timpul controlului, cu precizarea intervalelor de timp în care aceştia au asigurat conducerea;

j) prezentarea generală a entităţii supuse verificării, respectiv:

- date cu caracter general referitoare la scopul, obiectivele şi atribuţiile prevăzute în actele normative în baza cărora aceasta funcţionează;

- modul de organizare şi funcţionare a entităţii (structura organizatorică);

- entităţile aflate în subordine/coordonare/sub autoritate, grupate pe categorii de entităţi;

- participarea entităţii supuse verificării la capitalul social al altor entităţi;

- principalele date din bilanţ, contul de execuţie şi celelalte formulare care alcătuiesc situaţiile financiare;

- analiza evoluţiei indicatorilor economico-financiari care caracterizează activitatea entităţii pe 3 ani în urmă, cu accent pe capitalul social, structura acţionariatului, volumul total al veniturilor şi cheltuielilor şi structura acestora, numărul de personal, active nete, capitaluri proprii, rezultat patrimonial etc;

k) sinteza constatărilor rezultate în urma acţiunii de control efectuate la entitate;

            l) prezentarea aspectelor rezultate în urma acţiunii de control efectuate, grupate astfel:

- aspecte rezultate în urma verificării obiectivelor de control în cadrul acestei secţiuni se prezintă toate aspectele

rezultate din control, în ordinea obiectivelor din planul de control, indiferent dacă s-au identificat sau nu erori/abateri de la legalitate şi regularitate şi fapte pentru care să existe indicii că au fost săvârşite cu încălcarea legii penale sau, după caz, situaţii de nerespectare a principiilor de economicitate, eficienţă şi eficacitate în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului, precum şi concluziile auditorilor publici externi.

Obiectivele de control verificate la care nu s-au constatat deficienţe de către auditorii publici externi vor fi consemnate în sinteză în raportul de control, aşa după cum se prevede la pct. 81.

- alte aspecte rezultate în urma controlului

La această secţiune a raportului se prezintă rezultatele verificării obiectivelor obligatorii prezentate la pct. 82, respectiv:

(i) evaluarea activităţilor de control şi audit intern ale entităţii verificate;

(ii) inventarierea şi evaluarea bunurilor aparţinând domeniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, aflate în administrarea entităţii verificate;

- carenţe, inadvertenţe sau imperfecţiuni ale cadrului legislativ identificate cu ocazia controlului, care au favorizat apariţia deficienţelor consemnate în actul de control.

Pentru fiecare deficienţă constatată în urma controlului se vor consemna în mod obligatoriu următoarele elemente:

1. descrierea detaliată, cât mai completă şi în clar a erorii/abaterii de la legalitate şi regularitate, a faptei pentru care există indicii că a fost săvârşită cu încălcarea legii penale sau, după caz, a situaţiei de nerespectare a principiilor de economicitate, eficienţă şi eficacitate în utilizarea fondurilor publice ori în administrarea patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, pe bază de date, documente şi alte dovezi relevante, precum şi a cauzelor şi împrejurărilor care au condus la apariţia deficienţei respective.

Auditorii publici externi vor consemna, acolo unde este cazul, şi faptul că aceste deficienţe s-au datorat

- neorganizării, nefuncţionării sau funcţionării defectuoase a formelor de control intern şi audit intern;

- exercitării unei activităţi necorespunzătoare de către managementul entităţii;

- pregătirii profesionale neadecvate a personalului entităţii, lipsei de experienţă a acestuia;

- altor cauze identificate de echipa de control;

2. actul normativ încălcat, cu indicarea articolului, literei şi a conţinutului acestuia. În situaţia în care într-un raport de control se impune citarea de mai multe ori a conţinutului unui articol dintr-un act normativ, acesta va fi redat în detaliu o singură dată, urmând ca pentru restul constatărilor să se menţioneze doar denumirea actului normativ şi articolul încălcat, cu trimitere la secţiunea, punctul, pagina şi alineatul din actul de control unde se regăseşte citat textul respectiv, pentru a nu se mări în mod nejustificat numărul de pagini al raportului de control;

3. valoarea estimativă a erorii/abaterii constatate (dacă aceasta se poate cuantifica), ce se determină pe bază de date, documente şi alte probe relevante (valoarea tuturor deficienţelor consemnate în raportul de control va fi estimată până la zi);

4. consecinţele economico-financiare, sociale etc. ale erorii/abaterii de la legalitate şi regularitate, ale faptei pentru care există indicii că a fost săvârşită cu încălcarea legii penale sau, după caz, a situaţiilor de nerespectare a principiilor de economicitate, eficienţă şi eficacitate etc;

5. persoanele cu atribuţii în domeniul în care s-au constatat deficienţe, cu descrierea atribuţiilor prevăzute în fişa postului şi/sau în celelalte norme şi regulamente interne, sinteza explicaţiilor şi punctul de vedere al acestora faţă de deficienţele constatate, exprimate în nota de relaţii (prevăzută la pct. 101), precum şi punctul de vedere motivat al auditorilor publici externi în cazul neluării în considerare a justificărilor prezentate de aceste persoane;

6. faptele care constituie contravenţie, a căror constatare intră în competenţa Curţii de Conturi, persoanele răspunzătoare de faptele contravenţionale şi sancţiunile contravenţionale aplicate prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor (întocmit în conformitate cu prevederile pct. 128), dacă este cazul;

7. măsurile luate de către entitatea verificată în timpul controlului pentru înlăturarea deficienţei respective;

8. punctele de vedere ale conducerii entităţii verificate faţă de problemele rămase în divergenţă în urma procesului de conciliere şi motivaţia auditorilor publici externi pentru neînsuşirea acestor puncte de vedere, dacă este cazul;

9. recomandările auditorilor publici externi cu privire la măsurile concrete ce se impun a fi luate în vederea înlăturării deficienţei respective. Aceste recomandări vor sta la baza formulării măsurilor ce urmează a fi dispuse prin decizia emisă în procesul de valorificare a constatărilor. În decizie pot fi formulate şi alte măsuri în afara celor recomandate şi consemnate în raportul de control de către auditorii publici externi;

m) prezentarea sintetică a constatărilor rezultate în urma acţiunilor de control efectuate la entităţile subordonate sau la alte entităţi verificate, dacă este cazul;

n) concluzia generală formulată de auditorii publici externi cu privire la conformitatea cu prevederile legale în ceea ce priveşte obiectivul general al controlului.

Constatările şi recomandările formulate de auditorii publici externi pot fi prezentate în raportul de control într-un tabel, conţinând următoarele informaţii:

- constatările pe scurt, grupate astfel: abateri cu caracter econom ico-financiar; abateri cu privire la nestabili rea, neevidenţierea şi nevirarea/neîncasarea în cuantumul şi la termenele prevăzute de lege a unor venituri; abateri cauzatoare de prejudicii;

- valoarea estimată a abaterii (dacă aceasta se poate cuantifica);

- măsuri luate de entitate în timpul controlului;

- recomandări propuse pentru înlăturarea abaterilor;

o) numărul de exemplare în care se întocmeşte raportul de control;

p) numărul de înregistrare în registrul unic de control al entităţii şi la registratura generală a acesteia;

q) semnăturile auditorilor publici externi şi ale reprezentanţilor legali ai entităţii.

86. Ca parte a raportului de control, concluzia generală a auditorilor publici externi constă într-o prezentare clară şi explicită a poziţiei echipei de control cu privire la obiectivul general al controlului.

La exprimarea concluziei generale, auditorii publici externi vor avea în vedere şi constatările de la entităţile subordonate sau de la alte entităţi verificate, în funcţie de tematica şi scopul acţiunii, prezentate în mod sintetic într-un capitol distinct al raportului de control întocmit la nivelul entităţii verificate, ţinând cont de obligaţiile acesteia de coordonare, îndrumare, supraveghere şi control, după caz.

87. Raportul de control, ale cărui model şi conţinut sunt prezentate în anexa nr. 4, se semnează de către auditorii publici externi care au efectuat verificarea şi de către reprezentanţii legali ai entităţii controlate.

Modul de întocmire a raportului de control

88. În cazul constatării de erori/abateri de la legalitate şi regularitate care au determinat sau nu au determinat producerea unor prejudicii, a unor fapte pentru care există indicii că au fost săvârşite cu încălcarea legii penale sau a unor cazuri de nerespectare a principiilor economicităţii, eficienţei şi eficacităţii, acestea vor fi expuse clar şi concis în raportul de control şi vor fi susţinute de probe relevante.

89. Prezentarea în raportul de control a deficienţelor şi a altor aspecte verificate se face în ordinea obiectivelor de control prevăzute în planul de control actualizat, aprobat de către conducerea structurii de specialitate conform pct. 62, iar deficienţele se vor prezenta în mod sistematizat, pe naturi de abateri, cu nominalizarea celor mai concludente exemple, celelalte cazuri fiind menţionate în situaţiile anexe la raport.

90. Raportul de control încheiat de auditorii publici externi va fi însoţit de acte, documente, situaţii, tabele, precum şi note de relaţii necesare susţinerii deficienţelor şi celorlalte aspecte verificate. La actul de control se vor ataşa numai acele situaţii întocmite de reprezentanţii entităţii controlate sau elaborate de către auditorii publici externi, precum şi copii ale actelor sau documentelor care sunt relevante pentru susţinerea şi probarea deficienţelor consemnate. Copiile actelor şi documentelor anexate vor fi certificate pentru conformitate cu originalul de persoanele care le-au furnizat sau de către conducerea entităţii. Celelalte acte şi documente pe care auditorii publici externi le consideră necesare, certificate pentru conformitate cu originalul de către persoanele mai sus menţionate, vor fi incluse în dosarul curent al entităţii respective, ca anexe la documentele de lucru.

91. Situaţiile anexate la raportul de control se semnează de către echipa de control, de reprezentanţii legali ai entităţii controlate şi de persoanele din cadrul entităţii care le-au întocmit.

92. În situaţia în care auditorii publici externi constată producerea unor fapte pentru care există indicii că au fost săvârşite cu încălcarea legii penale, la raportul de control se anexează, tot în copie, actele şi documentele relevante care au stat la baza constatărilor, certificate pentru conformitate de către conducerea entităţii verificate.

93. Fiecare pagină a raportului de control se semnează de către toţi membrii echipei, în subsolul paginii, în partea dreaptă, pentru a asigura integritatea dosarului, protejând astfel datele, informaţiile şi constatările consemnate în cuprinsul raportului împotriva unor intervenţii destinate a schimba sau deturna sensul şi acurateţea acestora.

94. Auditorii publici externi întocmesc raport de control şi în cazuri speciale, respectiv în cazul acţiunilor de control prevăzute în programul anual de activitate, efectuate la sucursalele, filialele ori alte subunităţi cu sau fără personalitate juridică ale unor instituţii publice, operatori economici (regii autonome, companii naţionale, societăţi naţionale şi societăţi la care statul, unităţile administrativ-teritoriale, instituţiile publice sau regiile autonome deţin, singure ori împreună, integral sau mai mult de jumătate din capitalul social).

În aceste cazuri, toate aspectele reţinute de auditorii publici externi se consemnează în raportul de control, indiferent dacă s-au constatat sau nu deficienţe în responsabilitatea sucursalei, filialei ori subunităţii şi chiar dacă se impune continuarea verificării de către departamentul de specialitate la nivelul entităţii superioare.

95. Dacă pe parcursul desfăşurării acţiunii de control la aceste sucursale, filiale sau alte subunităţi prezentate anterior se constată deficienţe datorate acţiunii ori inacţiunii entităţii ierarhic superioare sau a altor entităţi, camerele de conturi întocmesc o notă de constatare ce va fi înaintată departamentului de specialitate, pentru a lua cunoştinţă despre aceste deficienţe şi a dispune măsurile ce se impun la nivelul entităţii ierarhic superioare.

În conţinutul raportului de control întocmit de către structura teritorială se va menţiona despre notele de constatare transmise la sediul central.

96. Constatările din raportul de control întocmit la entităţi care reprezintă sucursale, filiale sau subunităţi, cu sau fără personalitate juridică, prevăzute la pct. 94 şi 95, vor fi valorificate la nivelul camerei de conturi care a efectuat controlul sau la nivelul departamentului coordonator al acţiunii, potrivit competenţelor fiecărei structuri de specialitate a Curţii de Conturi, precum şi ţinând cont de competenţele decizionale ale acestor entităţi verificate.

97. Pe parcursul desfăşurării acţiunii de control, membrii echipei de control trebuie să discute şi să analizeze constatările cu persoanele implicate în activităţile supuse verificării, precum şi cu conducerea entităţii controlate, în vederea elucidării cauzelor şi împrejurărilor care au condus la producerea deficienţelor constatate, precum şi a consecinţelor acestor deficienţe asupra activităţii entităţii.

Persoanele cu atribuţii în domeniul în care s-au constatat deficienţele pot lua măsuri pentru remedierea acestora în timpul acţiunii de verificare, în situaţia în care aceasta este posibilă şi nu necesită timp îndelungat.

98. Proiectul raportului de control se prezintă conducerii entităţii verificate cu adresă de înaintare înregistrată la registratura entităţii şi se analizează, împreună cu conducerea acesteia, într-o singură întâlnire, organizată la o dată stabilită de comun acord. Cu acest prilej se prezintă abaterile rezultate în urma controlului şi recomandările formulate pentru înlăturarea fiecărei abateri şi se clarifică eventualele divergenţe între constatările şi recomandările auditorilor publici externi şi punctele de vedere ale reprezentanţilor entităţii verificate.

În cazul în care conducerea entităţii verificate prezintă probe noi în timpul concilierii, care nu au fost aduse la cunoştinţa auditorilor publici externi pe parcursul verificării, acestea se analizează, iar în cazul în care se acceptă, vor fi avute în vedere la definitivarea raportului de control. La această întâlnire se recomandă să participe şi conducerea structurii de specialitate.

Rezultatul analizei proiectului raportului de control se consemnează într-o notă de conciliere întocmită de un auditor public extern, semnată de participanţii la întâlnire, care se înregistrează la registratura entităţii verificate.

În situaţia în care conducerea entităţii verificate refuză să participe la întâlnirea stabilită cu echipa de control ori refuză să semneze nota de conciliere întocmită în urma întâlnirii, acest fapt se va menţiona în raportul de control.

99. În situaţia în care după conciliere se menţin divergenţe, auditorii publici externi prezintă în raportul de control punctul de vedere al conducerii/reprezentanţilor entităţii verificate şi, după caz, explică motivaţia neînsuşirii acestuia.

100. Redactarea formei finale a raportului de control se realizează ţinând cont şi de:

a) eventualele probe noi prezentate de către conducerea/ reprezentanţii legali a/ai entităţii verificate;

b) punctul de vedere al conducerii/reprezentanţilor legali a/ai entităţii verificate asupra constatărilor auditorilor publici externi;

c) precizările/recomandările departamentului de specialitate pentru acţiunile coordonate în teritoriu.

Raportul de control trebuie să fie:

(i) complet, adică să conţină toate informaţiile şi argumentele pentru susţinerea îndeplinirii obiectivelor din cadrul planului de control;

(ii) obiectiv, ceea ce presupune să fie echilibrat, fără distorsiuni, pentru a nu crea suspiciuni privind credibilitatea şi independenţa auditorului public extern;

(iii) accesibil, ceea ce presupune utilizarea unui limbaj cât mai clar şi mai simplu pentru a fi uşor de înţeles de beneficiarii raportului. Acesta trebuie să fie fără echivoc, logic şi să^ nu ofere posibilitatea unor interpretări eronate. În cazul utilizării unor termeni tehnici, de specialitate sau abrevieri, aceştia se descriu distinct într-un glosar de termeni;

(iv) concis, ceea ce presupune redactarea numai a aspectelor care reies din obiectivele controlului, evitându-se detaliile, formulările şi constatările inutile;

(v) constructiv, respectiv prezentarea clară şi echilibrată a tuturor aspectelor constatate, astfel încât să se evite repetarea unor probleme evidenţiate de auditorii publici externi în raportul de control, de exemplu: erori, neregularităţi şi abateri de la legalitate şi regularitate etc;

(vi) oportun şi competent, ceea ce presupune respectarea termenului de elaborare, fără întârzieri, în aşa fel încât să reflecte competenţa şi profesional ismul auditori lor publici externi, precum şi o activitate de audit de calitate;

(vii) convingător, ceea ce presupune prezentarea concludentă şi exactă a rezultatelor verificării, iar concluziile şi recomandările din raport trebuie să fie susţinute cu probe de audit suficiente şi adecvate.

101. Pe parcursul desfăşurării acţiunii de control, în vederea clarificării împrejurărilor şi a cauzelor care au condus la apariţia deficienţelor, auditorii publici externi solicită notă de relaţii, al cărei model este prezentat în anexa nr. 5.

În această notă de relaţii se descriu constatările în legătură cu care se solicită informaţii, se formulează întrebări pentru clarificarea împrejurărilor şi a cauzelor care au condus la apariţia deficienţelor şi se stabileşte termenul până la care trebuie prezentate răspunsurile însoţite de actele şi documentele care probează aceste răspunsuri. Notele de relaţii se pot da în prezenţa echipei de audit sau se transmit persoanelor în cauză (prin intermediul conducerii entităţii sau prin alte modalităţi), cu o adresă de înaintare semnată de auditorii publici externi care au formulat întrebările. Adresa se înregistrează la registratura entităţii controlate. În situaţia în care o persoană refuză să răspundă la întrebările formulate în nota de relaţii, auditorii publici externi vor menţiona despre acest lucru în raportul de control.

Nota de relaţii se solicită persoanelor cu atribuţii în domeniul în care s-au constatat deficienţele, precum şi altor persoane fizice sau juridice care deţin date şi informaţii în legătură cu aceste deficienţe. Persoanele care răspund la întrebările formulate de auditorii publici externi au obligaţia de a completa toate datele de identificare din partea de început a formularului şi de a prezenta răspunsuri cât mai complete şi în legătură cu întrebarea pusă. Aceste răspunsuri la întrebări vor fi semnate doar de către persoanele cărora li s-au solicitat relaţii.

Atât în relaţia cu reprezentanţii legali ai entităţii, cu personalul acesteia, cât şi cu cei din afara entităţii, auditorii publici externi sunt obligaţi să adopte o atitudine constructivă şi un comportament care să nu prejudicieze imaginea Curţii de Conturi, aşa cum se prevede în Codul de conduită etică şi profesională a personalului Curţii de Conturi.

102. Persoanele cărora le sunt adresate notele de reiaţii sunt obligate să prezinte orice informaţii, acte sau documente relevante pentru susţinerea răspunsurilor la întrebările din notele de relaţii.

103. La redactarea raportului de control vor fi avute în vedere şi explicaţiile date de persoanele cu atribuţii în domeniile în care S-au constatat deficienţe. Conţinutul acestora va fi redat în mod succint în raportul de control. În cazul neluării în considerare a justificărilor prezentate de aceste persoane, în raportul de control se va consemna şi punctul de vedere motivat al auditorilor publici externi faţă de răspunsurile date.

104. Nota de relaţii poate fi solicitată în orice etapă a controlului, în aceasta fiind formulate întrebări precise, care să conducă la clarificarea împrejurărilor în care s-au produs deficienţele reţinute de membrii echipei de control.

105. Nota de relaţii se solicită şi persoanelor cu atribuţii în domeniul în care s-au constatat deficienţe, care la data controlului nu mai sunt angajate la entitatea controlată, inclusiv persoanelor care au asigurat conducerea entităţii în perioada supusă verificării şi care la data controlului nu mai au această calitate. Aceste note de relaţii se obţin cu sprijinul şi prin intermediul entităţii verificate.

106. În situaţia în care auditorii publici externi trebuie să solicite nota de relaţii unor persoane care îndeplinesc funcţia de conducător al unui organ central de specialitate al administraţiei publice centrale, de secretar de stat, de conducător al unei autorităţi publice centrale de specialitate cu caracter autonom, această solicitare se va transmite prin intermediul departamentului de specialitate, însoţită de o adresă de înaintare semnată de şeful de departament.

În acelaşi mod se va proceda şi în cazul persoanelor care la data efectuării verificării nu mai au calitatea de angajat/conducător al entităţii verificate, fiind numite sau alese în alte funcţii de demnitate publică.

Extinderea perioadei supuse verificării

107. În situaţia în care se constată erori sau abateri de la legalitate şi regularitate şi/sau fapte pentru care există indicii că au fost săvârşite cu încălcarea legii penale, care provin din exerciţiile financiare anterioare perioadei verificate şi care pot sau nu continua până la zi, controlul se poate extinde şi asupra acestora.

108. În cazul prevăzut la pct. 107, auditorii publici externi întocmesc o notă în care vor formula propunerea de extindere a perioadei supuse verificării, pe care o înregistrează la registratura structurii de specialitate din care fac parte. Directorul direcţiei din cadrul departamentului/Directorul camerei de conturi va analiza nota întocmită de echipa de control şi va solicita avizul şefului departamentului coordonator al acţiunii, în situaţia în care nu este depăşită durata maximă de timp prevăzută în Metodologia de elaborare, modificare şi urmărire a realizării programului de activitate a Curţii de Conturi pentru tipul de acţiune respectiv. Această procedură de extindere a perioadei supuse verificării constituie o excepţie de la prevederile privind modificarea programului de activitate.

109. Prin excepţie de la prevederile pct. 108, în scopul remedierii deficienţelor care pot avea caracter de continuitate, este obligatorie extinderea perioadei supuse verificării, fără a mai fi necesară obţinerea avizului şefului departamentului coordonator al acţiunii, dacă pe parcursul acţiunii de control se constată abateri financiar-contabile a căror remediere ulterioară nu mai este posibilă (de exemplu: nerespectarea prevederilor legale privind întocmirea programului anual de achiziţii publice ori privind efectuarea inventarierii patrimoniului, neevidenţierea unor bunuri în patrimoniu etc.) sau care se referă la:

a) nestabilirea, neevidenţierea şi neîncasarea la termen a drepturilor de creanţă cuvenite entităţii şi bugetelor publice (clienţi, dividende, impozite, taxe, contribuţii etc.);

b) încălcarea prevederilor legale referitoare la lichidarea, ordonanţarea şi plata unor cheltuieli bugetare care au fost angajate în perioade anterioare celei supuse verificării.

Numărul de exemplare în care se întocmeşte raportul de control

110. Numărul de exemplare în care se întocmeşte raportul de control se stabileşte în funcţie de modul de valorificare a constatărilor consemnate în acesta.

111. Toate exemplarele raportului de control trebuie să conţină pe fiecare pagină semnătura în original a auditorilor publici externi, iar la finalul acestora să prezinte şi semnăturile în original ale reprezentanţilor legali ai entităţii controlate.

112. Raportul de control, împreună cu toate anexele sale, se numerotează pe fiecare pagină, începând de la ultima pagină din dosar şi până la prima pagină, după coperta cu titlul. Pe contracopertă, echipa de control va face menţiunea: “Prezentul dosar conţine un număr de ..,. (în cifre şi litere) pagini numerotate de la 1 la ......... data şi semnăturile auditorilor publici externi.”

113. Numărul de exemplare în care a fost întocmit raportul de control se consemnează la finalul acestuia. Tot la final se menţionează numărul de pagini al raportului de control, precum şi faptul că prin semnarea acestuia de către reprezentanţii legali ai entităţii verificate se certifică restituirea tuturor actelor şi documentelor puse la dispoziţie echipei de control.

Înregistrarea şi semnarea raportului de control

114. Toate exemplarele raportului de control (inclusiv anexele) se depun la registratura entităţii verificate sau se transmit acesteia cu o scrisoare de înaintare, al cărei model este prezentat în anexa nr. 6, semnată de auditorii publici externi care au efectuat controlul, prin care se stabileşte şi termenul pentru semnare şi restituire către echipa de control sau către registratura structurii de specialitate a Curţii de Conturi care a efectuat controlul, mai puţin exemplarul care rămâne la dispoziţia entităţii.

În cazul în care auditorii publici externi apreciază că există riscul nerestituirii de către conducerea entităţii verificate a raportului, se va asigura întocmirea în prealabil a un ui exemplar suplimentar, care rămâne la sediul structurii de specialitate care a efectuat verificarea, pentru a fi valorificat potrivit prevederilor pct. 119.

115. În scrisoarea de înaintare se menţionează dreptul conducătorului entităţii verificate de a formula şi de a depune/de a transmite obiecţiuni la constatările din raportul de control, în termenul-limită de 15 zile calendaristice de la data înregistrării la entitate sau de la data confirmării de primire a acestuia, structura Curţii de Conturi şi sediul social al acesteia unde se depun/se transmit eventualele obiecţiuni, precum şi faptul că obiecţiunile nu vor fi luate în considerare după expirarea termenului respectiv.

116. Raportul de control se înregistrează la registratura entităţii verificate şi în registrul unic de control al acesteia. Echipa de control consemnează pe prima şi pe ultima pagină a raportului de control numărul de înregistrare al acestui act de la registratura entităţii verificate, iar la finalul raportului de control se consemnează şi numărul de înregistrare în registrul unic de control al entităţii verificate.

117. Termenul pentru semnarea şi restituirea raportului de către reprezentanţii legali ai entităţii verificate este de până la 5 zile calendaristice de la data înregistrării actului la registratura entităţii sau de la data confirmării de primire a acestuia, când raportul se transmite prin poştă.

118. Până la expirarea termenului stabilit de auditorii publici externi prin scrisoarea de înaintare cu care s-au transmis exemplarele raportului de control spre semnare, reprezentanţii legali ai entităţii verificate au obligaţia să restituie acestora sau să depună la registratura structurii Curţii de Conturi/camerei de conturi toate exemplarele din raportul de control înaintat spre semnare, cu excepţia celui care rămâne la entitate.

Restituirea raportului de control, semnat sau nesemnat, se face în cadrul aceluiaşi termen stabilit prin scrisoarea de înaintare.

Nerespectarea obligaţiei de restituire către structura de specialitate a Curţii de Conturi, la data stabilită, a tuturor exemplarelor raportului de control înaintat spre semnare, cu excepţia celui care rămâne la entitatea verificată, indiferent dacă au fost sau nu semnate, se sancţionează potrivit prevederilor art. 63 din lege.

119. În situaţia în care entitatea verificată nu respectă termenul de maximum 5 zile calendaristice prevăzut la pct. 117 pentru semnarea raportului de control, acesta se consider㠓refuzat să fie semnat” şi se procedează la valorificarea lui, potrivit prevederilor pct. 162.

Prin scrisoarea de înaintare cu care se depune/se transmite raportul spre semnare se aduce la cunoştinţa entităţii faptul că actul va fi valorificat şi în cazul în care acesta este nesemnat de către reprezentanţii legali ai entităţii verificate.

Depunerea obiecţiunilor la raportul de control

120. Conducătorul entităţii verificate poate face obiecţiuni la constatările înscrise în raportul de control.

Obiecţiunile trebuie transmise/depuse la structura Curţii de Conturi care a efectuat controlul, în termen de 15 zile calendaristice de la data înregistrării raportului la entitatea verificată sau de la data confirmării de primire a acestuia, când raportul a fost transmis prin poştă.

121. Termenul de 15 zile calendaristice pentru depunerea obiecţiunilor nu cuprinde ziua înregistrării raportului de control şi nici ziua depunerii/expedierii obiecţiunilor.

Termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârşitul zilei de lucru următoare.

122. În cazul în care obiecţiunile se depun/se expediază după expirarea termenului de 15 zile calendaristice de la data înregistrării raportului de control la registratura entităţii controlate sau de la data confirmării de primire a acestuia, obiecţiunile nu vor fi avute în vedere la valorificarea constatărilor.

123. Obiecţiunile depuse de entitate sunt analizate de către auditorii publici externi care au efectuat controlul şi de către conducerea structurii de specialitate.

În urma analizei acestora, auditorii publici externi întocmesc Nota privind punctul de vedere faţă de obiecţiuni, în care se consemnează următoarele:

- prezentarea pe scurt a fiecărei abateri pentru care s-au formulat obiecţiuni de către conducerea entităţii verificate;

- argumentele prezentate de către conducerea entităţii verificate, precum şi probele/documentele pe care se întemeiază acestea;

- punctul de vedere al auditorilor publici externi faţă de obiecţiunile formulate de către conducerea entităţii verificate;

- concluzii cu privire la temeinicia/netemeinicia obiecţiunilor formulate.

124. În situaţia în care, odată cu obiecţiunile formulate, conducerea entităţii controlate prezintă argumente dovedite cu documente care modifică unele dintre constatările consemnate în actul de control, acestea se redau de către auditorii publici externi în Nota privind punctul de vedere faţă de obiecţiuni, urmând ca de aceste noi probe să se ţină seama în procesul de valorificare a raportului de control. În astfel de situaţii, actul de control întocmit nu se modifică.

În preambulul deciziei care se emite pentru valorificarea constatărilor consemnate în raportul de control se vor face menţiuni din care să rezulte că au fost analizate şi obiecţiunile formulate de conducerea entităţii verificate.

B1. Nota de constatare

125. Nota de constatare se întocmeşte de către auditorii publici externi în următoarele cazuri:

a) când se constată erori/abateri ca urmare a controlului efectuat, pentru clarificarea cărora se impune continuarea verificării la altă entitate şi/sau de către alte structuri ale Curţii de Conturi. Exemplificăm în acest sens acţiunile de control desfăşurate la instituţii publice ori sucursalele, filialele sau alte subunităţi cu sau fără personalitate juridică ale unor operatori economici (regii autonome, companii naţionale, societăţi naţionale şi societăţi la care statul, unităţile administrativ-teritoriale, instituţiile publice sau regiile autonome deţin, singure ori împreună, integral sau mai mult de jumătate din capitalul social), când este necesar să se întocmească note de constatare pentru deficienţele consemnate la aceste instituţii publice/subunităţi, dar care s-au produs din vina entităţii ierarhic superioare sau a altor entităţi;

b) când se impune efectuarea unor verificări încrucişate şi la alte entităţi decât cea la care s-a dispus iniţial controlul, în scopul instrumentării şi fundamentării unor constatări;

c) când se constată la o entitate supusă controlului erori/abateri a căror reconstituire ulterioară nu mai este posibilă. În această situaţie, nota de constatare se întocmeşte şi se semnează în momentul identificării deficienţelor respective. În cazul în care se refuză semnarea acestei note de către reprezentanţii entităţii verificate, aceasta poate fi semnată de 1-2 martori sau, în lipsa acestora, se va face menţiunea “refuză să semneze”;

d) când se efectuează controlul la ordonatorii principali, secundari sau terţiari de credite, indiferent dacă se constată sau nu deficienţe în legătură cu activitatea desfăşurată la ordonatorii de credite ierarhic inferiori sau la alte entităţi, ca urmare a solicitării de acte, documente şi informaţii de la aceştia, deşi nu au fost incluşi în programul anual de activitate, aşa cum se prevede la pct. 260;

e) când se efectuează acţiuni de documentare la entităţile care intră în competenţa de verificare a Curţii de Conturi, acţiuni dispuse de conducerea structurii de specialitate şi incluse în programul de activitate.

126. În nota de constatare se consemnează situaţia de fapt, precum şi, dacă este cazul, măsurile luate operativ de entitate pentru remedierea erorilor/abaterilor identificate de către echipa de control.

127. Nota de constatare constituie anexă la raportul de control, cu excepţia acţiunii de documentare În urma căreia se concluzionează că nu se impune cuprinderea entităţii în verificare. Nota de constatare este un act de control bilateral, care se semnează de către auditorii publici externi, precum şi de către:

a) reprezentanţii legali ai entităţii controlate [în cazurile prevăzute la pct. 125 lit. a) şi b)];

b) de alte persoane în prezenţa cărora s-a efectuat constatarea [în cazul prevăzut la pct. 125 lit. c)];

c) conducerea entităţii la care s-au constatat sau nu s-au constatat deficienţe [în cazul prevăzut la pct. 125 lit. d)];

d) conducerea entităţii la care s-a dispus efectuarea acţiunii de documentare [în cazul prevăzut la pct. 125 lit. o)].

Nota de constatare întocmită în cazul acţiunilor prevăzute la pct. 125 se înregistrează atât la entitatea care a făcut obiectul verificării/documentării, cât şi la registratura Curţii de Conturi/camerei de conturi care a efectuat acţiunea. De asemenea, nota de constatare se introduce distinct în aplicaţia INFOPAC şi urmează procedura de valorificare prevăzută la pct. 164.

B2. Nota privind propunerea de apelare la serviciile unui expert

1271. În situaţia în care pe parcursul desfăşurării acţiunilor de control ale Curţii de Conturi se consideră că pentru definitivarea unor constatări sunt necesare cunoştinţe şi experienţă specifică în alte domenii decât cel financiar-contabil şi de audit, se poate apela la serviciile unui expert în domeniul respectiv, conform prevederilor cuprinse în standardele proprii de audit ale Curţii de Conturi şi ale Procedurii de apelare la serviciile unui expert.

B3. Nota privind propunerea de sesizare a altor autorităţi abilitate de lege să aplice sancţiunea contravenţională, ca urmare a unor abateri constatate de Curtea de Conturi

1272. În cazul constatării de către auditorii publici externi a unor abateri care, potrivit reglementărilor legale, constituie contravenţii, a căror sancţionare intră în competenţa altor autorităţi/instituţii publice decât Curtea de Conturi, se sesizează autoritatea împuternicită/abilitată de lege să aplice sancţiunea. În acest caz, se va proceda astfel:

a) auditorii publici externi vor informa conducerea departamentului/camerei de conturi în legătură cu abaterea constatată, printr-o notă în care se vor consemna următoarele: abaterea constatată, actul normativ care prevede sancţiunea contravenţională pentru abaterea respectivă; autoritatea împuternicită/abilitată de lege să aplice sancţiunea şi propunerea de sesizare a autorităţii abilitate de lege să aplice sancţiunea contravenţională;

b) în timpul acţiunii de verificare se va transmite operativ o adresă către autoritatea abilitată de lege să constate contravenţia şi să aplice sancţiunea contravenţională, prin care se aduce la cunoştinţă abaterea constatată de Curtea de Conturi şi se solicită efectuarea unei verificări în vederea luării de măsuri sancţionatorii, dacă această abatere este în termenul legal de prescripţie. Adresa va fi semnată de şeful departamentului/ directorul camerei de conturi, iar în cuprinsul acesteia se va menţiona faptul că solicitarea este formulată în baza prevederilor art. 42 alin. (1) lit. b) din lege, iar neîndeplinirea acestei solicitări se sancţionează potrivit prevederilor art. 62 lit. b) din aceeaşi lege.

Totodată, se va solicita acestei autorităţi ca, într-un termen stabilit, să informeze structura Curţii de Conturi cu privire la măsurile luate;

c) în raportul de control întocmit de auditorii publici externi ai Curţii de Conturi se vor preciza următoarele elemente obligatorii:

(i) abaterea constatată;

(ii) actul normativ care prevede sancţiunea contravenţională pentru abaterea respectivă;

(iii) autoritatea împuternicită/abilitată de lege să aplice sancţiunea;

(iv) măsura luată de Curtea de Conturi în timpul verificării, respectiv de sesizare a autorităţii abilitate de lege să aplice sancţiunea contravenţională;

(v) sancţiunea contravenţională aplicată de către autoritatea abilitată până la data încheierii acţiunii de verificare, dacă este cazul;

(vi) neaplicarea sancţiunii contravenţionale de către autoritatea abilitată, ca urmare a solicitării Curţii de Conturi, dacă este cazul.

B4. Nota privind propunerea de solicitare a unor Instituţii specializata alo statului să efectueze cu prioritate unele verificări de specialitate

1273. În cazul în care Curtea de Conturi solicită unor instituţii specializate ale statului să efectueze cu prioritate unele verificări de specialitate, auditorii publici externi întocmesc o notă cuprinzând această propunere, precum şi motivarea necesităţii acestor verificări. Această notă este înregistrată la registratura Curţii de Conturi/camerei de conturi, după care este analizată de către conducerea structurii de specialitate care realizează acţiunea de verificare. Conducerea departamentului/camerei de conturi va aproba nota întocmită de auditorii publici externi dacă apreciază că verificările solicitate sunt necesare pentru fundamentarea constatărilor rezultate în urma acţiunilor de verificare.

Şeful de departament/Directorul camerei de conturi transmite instituţiei specializate a statului o adresă de solicitare, în care se precizează următoarele: obiectivele de control, perioada de verificare şi termenul de predare a actului de control la structura Curţii de Conturi care a solicitat verificarea respectivă. Actul încheiat la solicitarea Curţii de Conturi constituie anexă la raportul de control întocmit de auditorii publici externi.

Solicitarea se poate face şi în cazul auditului financiar şi al auditului performanţei.

În aceste condiţii, acţiunea de control de la nivelul structurilor de specialitate ale Curţii de Conturi se poate suspenda, dacă este cazul, urmând a fi reluată în momentul primirii actelor întocmite de către respectivele instituţii.

Procedura de suspendare a acţiunii de control este cea prevăzută în Metodologia de elaborare, modificare şi urmărire a realizării programului de activitate a Curţii de Conturi, respectiv cu aprobarea plenului, în cazul în care perioada de suspendare este mai mare de 10 zile calendaristice sau este depăşită durata maximă de efectuare a controlului, prevăzută în aceeaşi metodologie.

În situaţiile în care autorităţile/instituţiile specializate ale statului, cărora Curtea de Conturi le-a adresat solicitări potrivit prevederilor art. 42 alin. (1) lit. b)-d) din lege, nu au dat curs acestora, vor putea fi incluse în Programul anual de activitate a Curţii de Conturi pentru a se verifica cauzele neprezentării datelor şi informaţiilor respective, în vederea aplicării amenzii civile prevăzute la art. 62 lit. b) din lege.

B5. Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor

128. Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor se încheie de către auditorii publici externi în cazul în care în raportul de control sunt consemnate fapte prevăzute de lege ca fiind contravenţii, a căror constatare şi sancţionare intră în competenţa Curţii de Conturi1.

1 Exemplificăm, în acest sens, Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

Modelul de proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor este prevăzut în anexa nr. 7.

129. Dacă o persoană juridică sau o persoană fizică a săvârşit mai multe contravenţii constatate în acelaşi timp, echipa de control încheie un singur proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, iar sancţiunea se aplică pentru fiecare contravenţie.

În cazul în care la săvârşirea unei contravenţii au participat mai multe persoane, sancţiunea se va aplica fiecăreia separat.

Cumulul sancţiunilor contravenţionale aplicate nu poate depăşi dublul maximului amenzii prevăzute pentru contravenţia cea mai gravă.

130. În momentul încheierii procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, auditorii publici externi sunt obligaţi să aducă la cunoştinţa contravenientului dreptul de a face obiecţiuni.

Aceste obiecţiuni sunt consemnate distinct în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor la rubrica “Alte menţiuni”, sub sancţiunea nulităţii acestuia.

131. Lipsa menţiunilor prezentate în cele ce urmează atrage nulitatea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor:

a) numele, prenumele şi funcţia persoanelor care încheie procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor;

b) numele şi prenumele, funcţia, codul numeric personal şi datele privind domiciliul contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii, codului unic de înregistrare/numărului de înregistrare la registrul comerţului şi adresei sediului acesteia;

c) fapta săvârşită şi data comiterii acesteia;

d) consemnarea distinctă în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor a obiecţiilor la rubrica “Alte menţiuni”;

e) semnăturile auditorilor publici externi.

132. Contravenientul este obligat să prezinte echipei de control, la cerere, actul de identitate ori documentele în baza cărora se fac menţiunile prevăzute la pct. 131.

133. Procesul-verbal de constatare şt sancţionare a contravenţiilor se întocmeşte în 3 exemplare şi se semnează pe fiecare pagină de către auditorii publici externi desemnaţi să efectueze controlul şi de către contravenient. Un exemplar al acestui act se înmânează contravenientului, care va semna de primire.

În cazul în care contravenientul nu se află de faţă, refuză sau nu poate să semneze, auditorii publici externi vor face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor. În această situaţie, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului şi semnătura acestuia.

În lipsa unui martor, auditorii publici externi vor preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor în acest mod.

Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor se înregistrează la registratura entităţii verificate, precum şi în Registrul de evidenţă a sancţiunilor contravenţionale, amenzilor şi penalităţilor aplicate de către personalul de specialitate al departamentului/camerei de conturi (model prevăzut în anexa nr. 10.1). Acest registru se ţine şi se completează prin grija directorilor din cadrul departamentelor de specialitate/directorului camerei de conturi, asigurându-se corelarea datelor înregistrate cu datele introduse în aplicaţia INFOPAC.

134. În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deşi prezent, refuză să semneze procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, comunicarea acestuia se face de către auditorii publici externi în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la data încheierii.

Comunicarea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor se face prin poştă, cu confirmare de primire la domiciliul sau la sediul contravenientului.

Odată cu procesul-verbal, acestuia i se va comunica şi înştiinţarea de plată. În înştiinţarea de plată se va face menţiunea cu privire la obligativitatea achitării amenzii la instituţiile abilitate să o încaseze, potrivit legislaţiei în vigoare, în termen de 15 zile de la comunicare, în caz contrar urmând să se procedeze la executarea silită.

135. În procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se va face menţiunea că împotriva acestuia se poate face plângere în termen de 15 zile calendaristice de la data comunicării. Plângerea însoţită de procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor şi de documentele care au stat la baza încheierii acestuia se depun la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia. Plângerea suspendă executarea.

Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată numai cu apel. Apelul se soluţionează de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului. Apelul suspendă executarea hotărârii.

Departamentul juridic va asigura reprezentarea în instanţă a Curţii de Conturi.

136. În procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor se va menţiona şi faptul că dacă acesta nu a fost atacat în termenul legal constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.

137. Structura de specialitate din care fac parte auditorii publici externi care au încheiat procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor îl transmite spre executare organelor fiscale abilitate, conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. Transmiterea spre executare a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor se face în situaţia în care acesta nu a fost atacat cu plângere de către contravenient în termenul legal, în termen de 30 de zile calendaristice de la expirarea acestui termen.

Plata amenzii se face la organul fiscal competent, astfel:

a) pentru sumele care se fac venit integral la bugetele locale, organelor de specialitate ale unităţilor administrativ-teritoriale, în a căror rază teritorială domiciliază contravenientul persoană fizică sau, după caz, îşi are domiciliul fiscal contravenientul persoană juridică;

b) pentru sumele care se fac venit integral la bugetul de stat, organelor de specialitate ale unităţilor subordonate Ministerului Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în a căror rază teritorială îşi are domiciliul fiscal contravenientul persoană juridică.

B6. Procesul-verbal de constatare a abaterilor şi de aplicare a amenzii civile prevăzute la art. 62 din Legea nr. 94/1992, republicată

138. Procesul-verbal de constatare a abaterilor şi de aplicare a amenzii civile prevăzute la art. 62 din Legea nr. 94/1992, republicată, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 8, se întocmeşte în următoarele cazuri:

a) nerespectarea de către entitatea verificată a obligaţiei de a prezenta Curţii de Conturi, în termenele stabilite, conturile ce urmează a fi controlate;

b) neefectuarea de către organele de control financiar, fiscal, inclusiv de inspecţie bancară ale Băncii Naţionale a României, precum şi alte instituţii specializate ale statului a verificărilor solicitate de Curtea de Conturi, contrar prevederilor art. 42 alin. (1) lit. b) şi d) din lege;

c) nepunerea la dispoziţia Curţii de Conturi de către entitatea verificată a rapoartelor celorlalte organisme cu atribuţii de

control financiar, fiscal, audit intern şi inspecţie bancară, contrar prevederilor art. 42 alin. (1) lit. c) din lege;

d) nesuspendarea din funcţie, în baza deciziei emise de Curtea de Conturi, a persoanelor acuzate de săvârşirea de fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri grave cu caracter financiar, constatate în urma controalelor efectuate, până la soluţionarea definitivă a cauzelor în care sunt implicate.

139. În procesul-verbal de constatare a abaterilor şi de aplicare a amenzii civile prevăzute la art. 62 din Legea nr. 94/1992, republicată, auditorii publici externi prezintă în mod obligatoriu abaterile constatate la entitatea controlată, cu descrierea detaliată, cât mai completă şi în clar a acestor abateri prevăzute la pct. 138.

140. Pentru fiecare faptă ce constituie abatere în conformitate cu prevederile legii, se prezintă amenda civilă cu care se sancţionează, respectiv:

a) salariul pe 1-3 luni al persoanei din vina căreia s-a produs întârzierea prezentării la termenele stabilite a conturilor ce urmau a fi verificate;

b) salariul pe 2-5 luni al persoanei din vina căreia nu au fost duse la îndeplinire măsurile dispuse în temeiul prevederilor art. 42 alin. (1) lit. b)-d) şi ale art. 45 din lege.

141. Auditorii publici externi vor menţiona în procesul-verbal de constatare a abaterilor şi de aplicare a amenzii civile prevăzute la art. 62 din Legea nr. 94/1992, republicată, sub sancţiunea nulităţii acestuia, următoarele:

a) numele, prenumele şi funcţia persoanelor care încheie procesul-verbal de constatare a abaterilor şi de aplicare a amenzii civile prevăzute la art. 62 din Legea nr. 94/1992, republicată;

b) numele, prenumele, funcţia, codul numeric personal şi datele privind domiciliul pentru persoana desemnată efectiv să îndeplinească obligaţia de a prezenta conturile ce urmau a fi verificate sau să realizeze măsurile care au fost dispuse de către Curtea de Conturi în temeiul prevederilor art. 42 alin. (1) lit. b)- d) şi ale art. 45 din lege şi din vina căreia s-a produs întârzierea ori nu au fost duse la îndeplinire măsurile stabilite;

c) fapta săvârşită şi data comiterii acesteia;

d) consemnarea distinctă a obiecţiunilor persoanei fizice sau a persoanei juridice sancţionate;

e) termenul de plată a amenzii civile, respectiv 15 zile calendaristice de la comunicarea procesului-verbal de constatare a abaterilor şi aplicare a amenzii civile;

f) semnăturile auditorilor publici externi.

142. După consemnarea persoanei fizice sau a persoanei juridice căreia i se aplică amenda civilă, auditorii publici externi menţionează cuantumul amenzii şi perioada pentru care aceasta se aplică.

143. Conducerea entităţii verificate şi persoanele răspunzătoare pentru abaterile constatate de Curtea de Conturi trebuie să prezinte punctele lor de vedere cu privire la aceste abateri, iar auditorii publici externi au obligaţia de a-şi motiva poziţia faţă de aceste puncte de vedere.

144. În cazul în care persoana răspunzătoare pentru abaterile constatate de către Curtea de Conturi nu este prezentă sau, deşi prezentă, refuză să semneze procesul-verbal de constatare a abaterilor şi de aplicare a amenzii civile prevăzute la art. 62 din Legea nr. 94/1992, republicată, comunicarea acestuia se face de către auditorii publici externi în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la data încheierii actului respectiv.

Comunicarea acestui act se face prin poştă, cu confirmare de primire la domiciliul sau sediul persoanei fizice ori al persoanei juridice căreia i s-a aplicat amenda civilă.

145. Auditorii publici externi vor menţiona în procesul-verbal de constatare a abaterilor şi de aplicare a amenzii civile prevăzute la art. 62 din Legea nr. 94/1992, republicată, faptul că entitatea verificată are dreptul contestării acestuia la secţiile de contencios administrativ şi fiscal din cadrul tribunalului/curţii de apel, în a cărui/cărei rază teritorială se află sediul entităţii verificate, în condiţiile legii contenciosului administrativ, în termen de 15 zile calendaristice de la comunicarea acestuia, precum şi faptul că eventuala contestaţie formulată suspendă executarea.

În procesul-verbal de constatare a abaterilor şi de aplicare a amenzii civile prevăzute la art. 62 din Legea nr. 94/1992, republicată, se va face precizarea că, în cazul în care acesta nu este atacat în termenul legal, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.

146. Procesul-verbal de constatare a abaterilor şi de aplicare a amenzii civile prevăzute la art. 62 din Legea nr. 94/1992, republicată, se semnează pe fiecare pagină de către echipa de control care l-a încheiat, conducerea entităţii controlate şi persoana răspunzătoare pentru abaterile constatate.

147. La finalul procesului-verbal de constatare a abaterilor şi de aplicare a amenzii civile prevăzute la art. 62 din Legea nr. 94/1992, republicată, se menţionează numărul de înregistrare al acestuia la entitatea controlată, numărul de înregistrare din Registrul de evidenţă al sancţiunilor contravenţionale, amenzilor şi penalităţilor aplicate de către personalul de specialitate al departamentului/camerei de conturi, de la structura Curţii de Conturi care a aplicat amenda civilă, numărul de exemplare în care a fost întocmit şi persoanele cărora le-au fost lăsate aceste exemplare.

148. Structura de specialitate din care fac parte auditorii publici externi care au încheiat procesul-verbal de constatare a abaterilor şi de aplicare a amenzii civile prevăzute la art. 62 din Legea nr. 94/1992, republicată, îl transmite spre executare organelor fiscale competente, în situaţia în care acesta nu a fost contestat în termenul legal de către persoana fizică sau persoana juridică sancţionată.

Plata amenzii civile se face la organul fiscal competent.

B7. Procesul-verbal de constatare a încălcării obligaţiilor prevăzute la art. 5 alin. (2) şi de aplicare a penalităţilor prevăzute la art. 63 din Legea nr. 94/1992, republicată

149. Procesul-verbal de constatare a încălcării obligaţiilor prevăzute la art. 5 alin. (2) şi de aplicare a penalităţilor prevăzute la art. 63 din Legea nr. 94/1992, republicată (model prevăzut în anexa nr. 9), se întocmeşte în cazul netransmiterii de către entitate a actelor, documentelor şi informaţiilor solicitate, la termenele şi în structura stabilite de Curtea de Conturi, precum şi în cazul neasigurării accesului auditorilor publici externi în sediile acestora.

150. În procesul-verbal de constatare a încălcării obligaţiilor prevăzute la art. 5 alin. (2) şi de aplicare a penalităţilor prevăzute la art. 63 din Legea nr. 94/1992, republicată, auditorii publici externi prezintă în mod obligatoriu abaterile constatate la entitatea controlată, cu descrierea detaliată, cât mai completă şi în clar a încălcării obligaţiilor prevăzute la art. 5 alin. (2) din lege.

151. Faptele ce constituie încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 5 alin. (2) din lege se penalizează cu 50 de lei pentru fiecare zi de întârziere, conform prevederilor art. 63 din lege.

152. Auditorii publici externi vor menţiona în procesul-verbal de constatare a încălcării obligaţiilor prevăzute la art. 5 alin. (2) şi de aplicare a penalităţilor prevăzute la art. 63 din Legea nr. 94/1992, republicată, sub sancţiunea nulităţii, următoarele:

a) numele, prenumele şi funcţia persoanelor care încheie procesul-verbal de constatare a încălcării obligaţiilor prevăzute la art. 5 alin. (2) şi de aplicare a penalităţilor prevăzute la art. 63 din Legea nr. 94/1992, republicată;

b) numele, prenumele, funcţia, codul numeric personal şi datele privind domiciliul pentru persoana desemnată efectiv să îndeplinească obligaţiile dispuse de Curtea de Conturi şi din vina căreia s-a produs întârzierea;

c) fapta săvârşită (neasigurarea accesului auditorilor publici externi în sediul entităţii verificate; neprezentarea actelor, documentelor şi informaţiilor solicitate la termenele şi în structura stabilite de Curtea de Conturi) şi data comiterii acesteia;

d) consemnarea distinctă a obiecţiunilor persoanei fizice sau persoanei juridice sancţionate;

e) termenul de plată a amenzii civile, respectiv 15 zile calendaristice de la comunicarea procesului-verbal de constatare a abaterilor şi de aplicare a amenzii civile;

f) semnăturile auditorilor publici externi.

153. După consemnarea persoanei fizice sau a persoanei juridice căreia i se aplică penalităţi, auditorii publici externi menţionează în actul de control cuantumul total al penalităţilor de întârziere aferent numărului total de zile de întârziere.

154. În procesul-verbal de constatare a încălcării obligaţiilor prevăzute la art. 5 alin. (2) şi de aplicare a penalităţilor prevăzute la art. 63 din Legea nr. 94/1992, republicată, se vor consemna punctele de vedere ale conducerii entităţii verificate şi ale persoanei răspunzătoare pentru încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 5 alin. (2) din lege cu privire la abaterile constatate, precum şi poziţia motivată a auditorilor publici externi faţă de aceste puncte de vedere.

155. În cazul în care persoana răspunzătoare pentru abaterile constatate de Curtea de Conturi nu este prezentă sau, deşi prezentă, refuza să semneze procesul-verbal, comunicarea actului către această persoană se face de către auditorii publici externi în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la data încheierii procesului-verbal de constatare a încălcării obligaţiilor prevăzute la art. 5 alin. (2) şi de aplicare a penalităţilor prevăzute la art. 63 din Legea nr. 94/1992, republicată.

Comunicarea acestui act se face prin poştă, cu confirmare de primire la domiciliul sau la sediul persoanei fizice ori al persoanei juridice căreia i s-a aplicat amenda civilă.

156. Auditorii publici externi vor menţiona în procesul-verbal de constatare a încălcării obligaţiilor prevăzute la art. 5 alin. (2) şi de aplicare a penalităţilor prevăzute la art. 63 din Legea nr. 94/1992, republicată, faptul că entitatea verificată are dreptul contestării acestuia la secţiile de contencios administrativ şi fiscal din cadrul tribunalului/curţii de apel în a cărui/cărei rază teritorială se află sediul entităţii verificate, în condiţiile legii contenciosului administrativ, în termen de 15 zile calendaristice de la comunicarea acestuia, precum şi faptul că eventuala contestaţie formulată suspendă executarea.

În procesul-verbal de constatare a încălcării obligaţiilor prevăzute la art. 5 alin. (2) şi de aplicare a penalităţilor prevăzute la art. 63 din Legea nr. 94/1992, republicată, se va consemna şi faptul că, dacă acesta nu a fost atacat în termenul legai, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.

157. Procesul-verbal de constatare a încălcării obligaţiilor prevăzute la art. 5 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicată, şi de aplicare a penalităţilor prevăzute la art. 63 din lege, se semnează pe fiecare pagină de către echipa de control care l-a încheiat, conducerea entităţii controlate şi persoana răspunzătoare pentru abaterile constatate.

158. La finalul procesului-verbal de constatare a încălcării obligaţiilor prevăzute la art. 5 alin. (2) şi de aplicare a penalităţilor prevăzute la art. 63 din Legea nr. 94/1992, republicată, se menţionează numărul de înregistrare al acestuia la entitatea controlată, numărul de înregistrare din Registrul de evidenţă a sancţiunilor contravenţionale, amenzilor şi penalităţilor aplicate de către personalul de specialitate al departamentului/camerei de conturi, care a aplicat amenda civilă, numărul de exemplare în care a fost întocmit şi persoanele cărora le-au fost lăsate aceste exemplare.

Structura de specialitate din care fac parte auditorii publici externi care au încheiat procesul-verbal de constatare a încălcării obligaţiilor prevăzute la art. 5 alin. (2) şi de aplicare a penalităţilor prevăzute la art. 63 din Legea nr. 94/1992, republicată, îl transmite spre executare organelor fiscale competente, în situaţia în care acesta nu a fost contestat în termenul legal de către persoana fizică sau persoana juridică sancţionată.

Plata penalităţilor de întârziere se face la organul fiscal competent.

B8. Nota do conciliere

1581. Nota de conciliere este un document care se întocmeşte în faza premergătoare finalizării raportului de control.

Concilierea are drept scop punerea de acord cu entitatea controlată a aspectelor reţinute de către auditorii publici externi în urma efectuării controlului, precum şi analizarea recomandărilor formulate pentru înlăturarea deficienţelor constatate.

În vederea efectuării concilierii, proiectul raportului de control, precum şi anexele acestuia se transmit entităţii verificate, însoţit de o adresă de înaintare semnată de membrii echipei de control, în care se precizează data Sa care va avea ioc concilierea.

Nota de conciliere este întocmită de către unul dintre auditorii publici externi şi cuprinde, în principal, următoarele informaţii:

- data şi locul desfăşurării şedinţei de conciliere;

- reprezentanţii entităţii verificate care participă la întâlnire;

- reprezentanţii conducerii structurii de specialitate a Curţii de Conturi şi auditorii publici externi care participă la întâlnire;

- abaterile rezultate în urma controlului şi recomandările formulate pentru înlăturarea fiecărei abateri;

- punctul de vedere al reprezentanţilor entităţii faţă de fiecare abatere şi recomandare cuprinsă în proiectul de raport, precum şi eventualele probe noi aduse de reprezentanţii entităţii la conciliere, care nu au fost puse la dispoziţia auditorilor publici externi pe parcursul verificării;

- poziţia auditorilor publici externi şi, eventual, a reprezentanţilor conducerii structurii Curţii de Conturi faţă de punctul de vedere exprimat de conducerea entităţii;

- semnăturile auditorilor publici externi, precum şi cele ale reprezentanţilor conducerii Curţii de Conturi şi ai entităţii verificate, prezenţi la conciliere;

- alte aspecte.

Nota de conciliere se înregistrează la registratura entităţii verificate şi se anexează la raportul de control.

C1. Raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie (recunoscut în literatura de specialitate ca raport de follow-up)

159. Raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie (raportul de follow-up) este un act de control care se întocmeşte în urma acţiunilor de verificare a modului de ducere la îndeplinire a măsurilor transmisa prin decizie.

Raportul de follow-up se întocmeşte în situaţiile în care:

- măsurile dispuse prin decizie au fost duse la îndeplinire în totalitate;

- măsurile dispuse prin decizie au fost duse la îndeplinire parţial;

- măsurile dispuse prin decizie nu au fost duse la îndeplinire.

Acest act de control se încheie atât în situaţia în care se verifică modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie, ca o acţiune distinctă cuprinsă în programul de activitate, cât şi cu prilejul unei acţiuni curente de control, când, pe lângă obiectivele controlului, se verifică şi modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin deciziile anterioare.

Raportul de follow-up este un act de control bilateral, care se semnează atât de către auditorii publici externi, cât şi de către reprezentanţii legali ai entităţii verificate.

În scopul urmăririi modului de îndeplinire a tuturor măsurilor, se pot încheia mai multe rapoarte de follow-up, care se ataşează la actul iniţial ce a făcut obiectul deciziei. De asemenea, se pot încheia rapoarte de follow-up distincte dacă se verifică modul de ducere la îndeplinire a deciziilor emise pentru valorificarea mai multor acte de control anterioare.

Raportul de follow-up se încheie într-un număr suficient de exemplare care să asigure valorificarea acestuia în funcţie de situaţiile constatate cu prilejul realizării acestei acţiuni, se înregistrează la registratura entităţii verificate, precum şi în registrul unic de control. După semnare de către reprezentanţii legali, un exemplar se lasă entităţii verificate, iar celelalte exemplare se preiau de auditorii publici externi.

Acest raport se înregistrează la registratura Curţii de Conturi/camerei de conturi, precum şi în registrul special al actelor de control.

Raportul de follow-up are următoarea structură:

1. Partea introductivă:

a) numele şi prenumele auditorilor publici externi care au efectuat verificarea;

b) structura de specialitate din care fac parte auditorii publici externi;

c) numărul şi data delegaţiilor, numărul şi data legitimaţiilor de serviciu, precum şi numărul şi data ordinelor de delegare (atunci când la acţiunea de verificare participă şi auditori publici externi de la alte structuri de specialitate decât structura în competenţa căreia intră entitatea la care se verifică modul de realizare a măsurilor);

d) perioada în care s-a efectuat verificarea;

e) denumirea acţiunii;

f) date de identificare a entităţii;

g) ordonatorii de credite/conducătorii entităţii controlate, ceilalţi reprezentanţi legali ai entităţii, precum şi alte persoane din conducerea compartimentelor economice, financiare şi contabile, după caz, în timpul verificării.

2. Prezentarea, pentru fiecare abatere care a făcut obiectul măsurilor dispuse prin decizie, a următoarelor informaţii:

a) abaterea constatată care a făcut obiectul măsurii dispuse prin decizie (în ordinea abaterilor prezentate în decizie la partea “constată*);

b) măsura dispusă prin decizie pentru remedierea abaterii respective (prezentată în decizie la partea “decide/cere”);

c) detalierea aspectelor rezultate în urma acţiunii de verificare a modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie, inclusiv acordarea unor prelungiri ale termenului de ducere la îndeplinire a acestora.

În situaţia în care măsurile dispuse au fost duse la îndeplinire de către conducerea entităţii verificate, se vor face referiri cu privire la:

(i) impactul efectiv al măsurilor luate de entitate asupra activităţii acesteia în ceea ce priveşte:

(ii) îmbunătăţirea managementului pentru realizarea

obiectivelor entităţii; (J2) îmbunătăţirea activităţii entităţii verificate, din punctul de vedere al evidenţei financiar-contabile, fiscale, al sistemului informaţional, al resurselor umane etc; O3) obţinerea unor rezultate economico-financiare mai bune, reducerea cheltuielilor etc;

(ii) în cazul în care au fost dispuse măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciului, se va menţiona atât valoarea erorilor/abaterilor estimate în urma acţiunii de control a Curţii de Conturi, cât şi prejudiciul stabilit şi recuperat de conducerea entităţii verificate;

(iii) măsurile stabilite în plus de către entitate faţă de cele dispuse prin decizie, în vederea înlăturării deficienţelor constatate de către Curtea de Conturi;

(iv) măsurile luate de conducerea entităţii în timpul verificării modului de ducere la îndeplinire a deciziei, dacă este cazul.

3. Sinteza aspectelor rezultate în urma acţiunii de verificare a modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie, grupate astfel:

a) măsurile care au fost duse la îndeplinire în totalitate;

b) măsurile care au fost duse la îndeplinire parţial;

c) măsurile care nu au fost duse la îndeplinire.

4. Numărul de exemplare în care se întocmeşte raportul de follow-up

5. Numărul de înregistrare în registrul unic de control al entităţii şi la registratura generală a acesteia

6. Semnăturile auditorilor publici externi şi cele ale reprezentanţilor legali ai entităţii

înregistrarea, semnarea, evaluarea şi valorificarea raportului de folow-up, precum şi depunerea eventualelor obiecţiuni la acesta urmează procedura prevăzută la pct. 114-124, 163,164 şi 234, pentru raportul de control.

            Modelul raportului de follow-up este prezentat în anexa nr. 9.1.

 

SECŢIUNEA a 4-a

Valorificarea constatărilor înscrise în actele întocmite cu ocazia controlului

 

Evidenţa la nivelul structurilor de specialitate a actelor întocmite cu ocazia controlului

160. Actele de control, respectiv raportul de audit de conformitate şi/sau. după caz, raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie, nota de constatare întocmite ca urmare a acţiunilor de verificare efectuate la entităţile aflate în competenţă, precum şi celelalte acte care se întocmesc cu ocazia controlului se depun şi se înregistrează în evidenţa structurii care a realizat controlul (la registratura Curţii de Conturi/camerei de conturi), cel mai târziu la expirarea termenului stabilit de auditorii publici externi prin adresa de înaintare, pentru restituirea acestora de către entitatea controlată.

161. Actele întocmite cu ocazia controlului se înregistrează în Registrul de intrări/ieşiri de la nivelul structurii de specialitate respective, în Registrul special privind evidenţa actelor întocmite şi modul de valorificare a constatărilor consemnate în acestea, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 10, după caz, în Registrul privind evidenţa contravenţiilor, amenzilor civile şi a penalităţilor aplicate de către personalul de specialitate al Curţii de Conturi, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 10.1, şi în aplicaţia informatică INFOPAC.

            În aplicaţia informatică se completează atât numărul de înregistrare al actului de control la entitatea auditată, cât şi numărul de înregistrare de la structura de specialitate care a efectuat acţiunea de control.

            Înregistrarea în aplicaţia informatică INFOPAC a actelor de control şi a rezultatelor consemnate în acestea se efectuează în termen de 30 de zile calendaristice de la data înregistrării actelor la nivelul structurii de specialitate respective.

Valorificarea constatărilor înscrise în raportul de control

162. În procesul de semnare de către reprezentanţii legali ai entităţii controlate, raportul de control întocmit de auditorii publici externi ai Curţii de Conturi se poate afla în următoarele situaţii:

a) semnat fără obiecţii - caz în care se începe procedura de valorificare a constatărilor consemnate în raportul de control după împlinirea termenului de depunere a obiecţiilor;

b) semnat cu obiecţii - caz în care valorificarea constatărilor înscrise în raportul de control se face după primirea obiecţiilor.

Termenul de transmitere/depunere a obiecţiilor la structura Curţii de Conturi care a efectuat controlul este de 15 zile calendaristice de la data înregistrării raportului de control la entitatea verificată sau de la data confirmării de primire a acestuia, când raportul de control a fost transmis prin poştă. În termen de maximum 7 zile calendaristice de la data înregistrării obiecţiilor la structura de specialitate care a efectuat controlul, auditorii publici externi întocmesc o notă conţinând poziţia motivată legal referitoare la obiecţiile în cauză, care se înregistrează la structura de specialitate care a efectuat acţiunea şi se ataşează la raportul de control întocmit. Valorificarea constatărilor înscrise în raportul de control se face în conformitate cu prevederile pct. 164 paragraful 2, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data înregistrării actului de control la registratura entităţii verificate sau de la data confirmării de primire a acestuia, când raportul de control a fost transmis prin poştă;

c) refuzat să fie semnat - în acest caz, după expirarea termenului de restituire a exemplarelor raportului de control lăsate la entitate în vederea semnării, auditorii publici externi vor consemna la rubrica “semnăturile reprezentanţilor legali ai entităţii controlate” din exemplarul aflat în posesia lor faptul că respectivul act de control nu a fost restituit şi, implicit, semnat şi vor proceda la înregistrarea acestuia la structura de specialitate care a efectuat controlul. După expirarea celor 15 zile calendaristice de la data înregistrării raportului de control la entitatea verificată sau de la data confirmării de primire a acestuia, când raportul de control a fost transmis prin poştă, termen în care conducătorul entităţii verificate are dreptul de a depune obiecţii, structurile de specialitate ale Curţii de Conturi încep procedura de valorificare a constatărilor înscrise în actul de control.

            În concluzie, raportul de control întocmit de auditorii publici externi, indiferent de modul cum a fost semnat (cu sau fără obiecţii) ori că s-a aflat în situaţia de a fi refuzat să fie semnat, este supus procesului de valorificare a constatărilor consemnate în acesta după împlinirea termenului de depunere a obiecţiilor, respectiv 15 zile calendaristice de la data înregistrării raportului la registratura entităţii controlate sau de la data confirmării de primire a acestuia, când raportul de control a fost transmis prin poştă.

163. Raportul de control, în care au fost consemnate erori/abateri de la legalitate şi regularitate care au determinat sau nu au determinat producerea unor prejudicii, fapte pentru care există indicii că au fost săvârşite cu încălcarea legii penale şi, după caz, situaţii de nerespectare a principiilor economicităţii, eficienţei şi eficacităţii în utilizarea fondurilor publice şi/sau în administrarea patrimoniului, precum şi toate celelalte aspecte rezultate în urma verificării obiectivelor din planul de control, conţine şi recomandările formulate de auditorii publici externi cu privire la măsurile ce urmează a fi luate de conducerea entităţii verificate pentru remedierea deficienţelor constatate.

            În cadrul termenului de maximum 7 zile calendaristice de la data înregistrării obiecţiilor la structura de specialitate care a efectuat controlul sau de la expirarea termenului stabilit pentru depunerea acestora prevăzut Ea pct. 162 lit. b), auditorii publici externi vor întocmi o notă cu propuneri de valorificare pentru toate constatările consemnate în raportul de control, precum şi proiectul de decizie.

            În funcţie de natura acestora, prin nota cu propuneri de valorificare a constatărilor consemnate în raportul de control, auditorii publici externi formulează propuneri cu privire la:

1. suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor legale din domeniul financiar, contabil şi fiscal;

2. Înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă sau fiscală controlată;

3. stabilirea întinderii prejudiciului şi luarea măsurilor pentru recuperarea acestuia;

4. blocarea fondurilor bugetare sau speciale, atunci când se constată utilizarea nelegală ori ineficientă a acestora;

5. sesizarea organelor de urmărire penală şi informarea entităţii controlate în legătură cu această sesizare, în situaţia în care s-a constatat existenţa unor fapte pentru care există indicii că au fost săvârşite cu încălcarea legii penale, care au determinat sau nu producerea de prejudicii;

6. suspendarea din funcţie a persoanelor acuzate de săvârşirea de fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri grave cu caracter financiar, constatate în urma controalelor efectuate, până la soluţionarea definitivă a cauzelor în care sunt implicate;

7. alte propuneri, cum ar fi: transmiterea unor aspecte la departamentul de specialitate în vederea analizării şi preluării lor la entitatea ierarhic superioară; luarea în considerare a unor documente şi informaţii depuse la obiecţiuni, care pot modifica parţial/total modul de valorificare a unor constatări cuprinse în raportul de control; transmiterea procesului-verbal de constatare a contravenţiei spre încasare la organele fiscale, dacă nu a fost atacat cu plângere etc.

Nota cu propuneri de valorificare se înregistrează la registratura structurii de specialitate care a efectuat verificarea.

164. Raportul de control împreună cu anexele sale, nota conţinând poziţia motivată legal referitoare la obiecţiile depuse de conducătorul entităţii controlate, menţionată la pct. 162 lit. b), nota cu propuneri de valorificare, precum şi proiectul deciziei stau la baza întocmirii deciziei.

Analiza actelor de control, precum şi valorificarea constatărilor cuprinse în acestea se fac în funcţie de nivelul de competenţă, după cum urmează:

- de către directorul direcţiei din cadrul departamentului de specialitate, pentru actele de control încheiate la entităţile care intră în competenţa de verificare a departamentului respectiv, precum şi pentru actele de control transmise de camerele de conturi teritoriale în cazul în care prin acestea se propune sesizarea organelor de urmărire penală sau suspendarea din funcţie a unor persoane acuzate de săvârşirea de fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri grave cu caracter financiar, constatate în urma controalelor efectuate, până la soluţionarea definitivă a cauzelor în care sunt implicate;

- de către directorul camerei de conturi teritoriale, pentru actele de control încheiate la următoarele categorii de entităţi:

- entităţile de pe plan local aparţinând administraţiei publice centrale (deconcentratele);

- regiile autonome de interes naţional, companiile/societăţile naţionale, societăţile cu capital integral sau majoritar de stat, sucursale/filiale cu sau fără personalitate juridică ale operatorilor economici cu capital integral sau majoritar de stat, institute naţionale de cercetare-dezvoltare aflate în competenţa teritorială de verificare a camerei de conturi;

- entităţile aparţinând administraţiei publice locale ai căror conducători au calitatea de ordonatori principali, secundari sau terţiari de credite ai bugetelor locale ale judeţelor şi municipiilor, entităţile finanţate din venituri proprii aflate în subordinea acestora, regiile autonome de interes local, asociaţiile de dezvoltare intercomunitare şi societăţile cu capital integral sau majoritar al unităţilor administrativ-teritoriale, respectiv al judeţelor şi municipiilor;

- de către directorul Camerei de Conturi a Municipiului Bucureşti, pentru actele de control încheiate la următoarele categorii de entităţi:

- entităţile de pe plan local aparţinând administraţiei publice centrale (deconcentratele);

- entităţile ai căror conducători au calitatea de ordonatori principali de credite ai bugetelor locale ale municipiului Bucureşti şi sectoarelor municipiului Bucureşti, entităţile finanţate din venituri proprii aflate în subordinea acestora, precum şi regiile autonome de interes local şi societăţile cu capital integral sau majoritar al unităţilor administrativ-teritoriale, respectiv al municipiului Bucureşti şi sectoarelor municipiului Bucureşti;

- regiile autonome de interes naţional, corn panii le/societăţile naţionale, societăţile cu capital integral sau majoritar de stat, sucursale/filiale cu sau fără personalitate juridică ale operatorilor economici cu capital integral sau majoritar de stat, institute naţionale de cercetare-dezvoltare, aflate în competenţa de verificare a Camerei de Conturi a Municipiului Bucureşti;

- de către directorul adjunct al camerei de conturi teritoriale, pentru actele de control încheiate la entităţile aparţinând administraţiei publice locale ai căror conducători au calitatea de ordonatori principali, secundari sau terţiari de credite ai bugetelor locale ale oraşelor şi comunelor, entităţile finanţate din venituri proprii aflate în subordinea acestora, regiile autonome de interes local şi societăţile cu capital integral sau majoritar al unităţilor administrativ-teritoriale, respectiv al oraşelor şi comunelor, precum şi asociaţiile de dezvoltare intercomunitare ale unităţilor administrativ-teritoriale;

- de către directorul adjunct al Camerei de Conturi a Municipiului Bucureşti, pentru actele de control încheiate la entităţile ai căror conducători au calitatea de ordonatori secundari şi terţiari de credite ai bugetelor locale ale municipiului Bucureşti şi sectoarelor municipiului Bucureşti, entităţile finanţate din venituri proprii aflate în subordinea acestora, precum şi asociaţiile de dezvoltare intercomunitare.

            În funcţie de competenţele de la alineatul precedent, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data înregistrării actului de control la entitatea verificată sau de la data confirmării de primire a acestuia, când raportul de control a fost transmis prin poştă, directorul din cadrul departamentului, directorul camerei de conturi şi directorul adjunct al camerei de conturi, după caz, întocmesc:

1. nota de evaluare a raportului de control şi/sau, după caz, a raportului privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie sau a notei de constatare, conform normelor interne;

2. documentele de valorificare pentru raportul de control, respectiv:

a) decizia;

b) adresele de transmitere către departamentul coordonator al acţiunii, în cazul în care în raportul de control întocmit de către departament/camera de conturi s-au consemnat:

(i) fapte pentru care există indicii că au fost săvârşite cu încălcarea legii penale;

(ii) fapte cauzatoare de prejudicii importante sau abateri grave cu caracter financiar, pentru care se propune suspendarea din funcţii;

c) adresele de sesizare a organelor competente/abilitate în cazul în care în raportul de control întocmit de către departament/camera de conturi s-au consemnat:

(i) fapte pentru care există indicii că au fost săvârşite cu încălcarea legii penale;

(ii) fapte cauzatoare de prejudicii importante sau abateri grave cu caracter financiar, pentru care se propune suspendarea din funcţie. Camerele de conturi transmit întreaga documentaţie departamentului coordonator al acţiunii în vederea sesizării de către acesta a organelor de urmărire penală şi, respectiv, a aplicării procedurii de suspendare din funcţie, dacă este cazul, conform prevederilor de la pct. 240-249 si, respectiv, pct. 197-203;

3. documentele de valorificare a raportului privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie, respectiv:

a) decizia de prelungire a termenului de ducere la îndeplinire a măsurilor, în cazul în care prin raportul de follow-up s-a consemnat că entitatea nu a dus la îndeplinire nicio măsură din decizie sau a dus parţial la îndeplinire măsurile dispuse prin decizie, însă a prezentat argumente justificate pentru neîndeplinirea acestora;

b) adresa către organul ierarhic superior al entităţii controlate sau organul de conducere colectivă, care aprobă, coordonează şi controlează activitatea entităţii verificate, aşa cum este prevăzut la pct. 183-185, solicitându-i-se acestuia să ia măsuri care să asigure ducerea la îndeplinire de către entitatea aflată în subordine a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi, precum şi informarea structurii de specialitate a Curţii de Conturi despre modul în care a acţionat pentru realizarea măsurilor şi rezultatele obţinute;

c) adresa către consiliul judeţean/Consiliul General al Municipiului Bucureşti/consiliul local municipal/al sectoarelor municipiului Bucureşti, consiliul local orăşenesc, comunal, după caz, prin care se transmite spre analiză un exemplar din raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie, în cazul în care ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale şi ai sectoarelor municipiului Bucureşti nu au dus la îndeplinire măsurile transmise de către Curtea de Conturi;

d) adresa către departamentul de specialitate coordonator al acţiunii, în cazul în care prin raportul de follow-up întocmit la nivelul camerei de conturi s-a consemnat faptul că nerecuperarea prejudiciului s-a datorat nedispunerii şi neurmăririi de către conducerea entităţii verificate a măsurilor dispuse prin decizie de către directorul sau directorul adjunct al camerei de conturi, după caz;

e) adresa de sesizare a organelor de urmărire penală, în cazul în care, prin raportul de follow-up întocmit de către departamentul de specialitate sau camera de conturi, s-a consemnat faptul că nerecuperarea prejudiciului s-a datorat nedispunerii şi neurmăririi de către conducerea entităţii verificate a măsurilor dispuse prin decizie de către directorul direcţiei din cadrul departamentului;

f) adresa prin care şeful departamentului de specialitate coordonator al acţiunii aduce la cunoştinţa instituţiilor şi persoanelor prevăzute la pct. 200 consecinţele ce pot decurge din refuzul de a pune în aplicare măsura privind suspendarea din funcţie a unor persoane, cerută de Curtea de Conturi.

            În cazurile prevăzute la lit. d) şi f) camerele de conturi transmit întreaga documentaţie departamentului coordonator al acţiunii în vederea sesizării de către acesta a organelor de urmărire penală şi, respectiv, a aplicării procedurii de suspendare din funcţie, dacă este cazul, conform prevederilor de la pct. 240-249 şi, respectiv, pct. 197-203;

4. documentele de valorificare a notei de constatare, prevăzute la pct. 168;

5. sinteza aspectelor consemnate în raportul de control încheiat la nivelul entităţilor verificate de către camerele de conturi se transmite prin grija directorului structurii teritoriale către departamentul de specialitate coordonator al acţiunii de verificare, la termenele şi în structura stabilite de către departament.

Termenul de 30 de zile calendaristice stabilit pentru valorificarea constatărilor consemnate în raportul de control nu reprezintă termen de decădere.

165. În cazul în care acţiunea de control a fost dispusă şi coordonată de un departament de specialitate din cadrul Curţii de Conturi, şeful acestei structuri poate solicita camerelor de conturi transmiterea pentru analiză a rapoartelor de control, inclusiv anexele la acestea, precum şi a altor acte ce compun dosarul curent al acţiunii de verificare (note de evaluare a actului de control, documente de lucru etc.).

Dacă în urma analizei unui raport de control dintre cele solicitate se constată că:

- nu au fost verificate toate obiectivele cuprinse în tematica de control transmisă de către departament;

- obiectivele au fost verificate superficial;

- actul de control nu a fost bine întocmit şi fundamentat;

- erorile/abaterile consemnate se dovedesc a fi neîntemeiate pe dispoziţiile legale menţionate în actul de control;

- erorile/abaterile consemnate în actul de control au avut la bază interpretări eronate ale reglementărilor în vigoare, şeful departamentului coordonator al acţiunii poate restitui raportul de control pentru completare ori chiar reefectuarea acţiunii de verificare. În acest caz acţiunea se va efectua de către o echipă de auditori publici externi de la sediul central al Curţii de Conturi sau de către o echipă formată din auditori publici externi de la alte structuri decât camera de conturi care are competenţa teritorială de verificare a entităţii respective.

Restituirea raportului de control pentru completare/refacere sau pentru reefectuarea acţiunii poate fi dispusă de către şeful departamentului de specialitate şi pentru acţiunile desfăşurate de către departament.

De asemenea, completarea/refacerea sau reefectuarea acţiunii poate fi dispusă şi de către directorul camerei de conturi. pentru acţiunile desfăşurate de camera de conturi.

Restituirea de către şeful departamentului de specialitate sau de către directorul camerei de conturi a raportului de control pentru completare/refacere sau pentru reefectuarea acţiunii se face în cazuri excepţionale, atunci când este afectată valorificarea actului de control datorită unora dintre cauzele prezentate mai sus.

166. Dacă la reefectuarea acţiunii, în condiţiile pct. 165, se constată deficienţe grave în efectuarea verificării, şeful departamentului coordonator al acţiunii poate propune plenului aplicarea de sancţiuni disciplinare în conformitate cu prevederile Codului de conduită etică şi profesională a personalului Curţii de Conturi.

167. Procedura de modificare a programului anual de activitate în condiţiile prevăzute la pct. 165 este cea reglementată în Metodologia de elaborare, modificare şi urmărire a realizării programului de activitate a Curţii de Conturi.

Valorificarea constatărilor înscrise în nota de constatare

168. Nota de constatare întocmită în baza prevederilor pct. 125 constituie anexă a raportului de control, potrivit prevederilor pct. 127, cu excepţia acţiunilor de documentare în urma cărora se concluzionează că nu se impune cuprinderea entităţii în verificare.

Constatările şi aspectele înscrise în nota de constatare se preiau în raportul întocmit şi se valorifică astfel:

a) în cazul în care se constată erori/abateri pentru clarificarea cărora se impune continuarea controlului la altă entitate şi/sau de către alte structuri ale Curţii de Conturi, un exemplar al notei de constatare se transmite structurii de specialitate care va efectua controlul la entitatea respectivă;

b) în cazul în care se impune efectuarea unor verificări încrucişate şi la alte entităţi decât cea fa care s-a dispus iniţial controlul, în scopul instrumentării şi fundamentării unor constatări, un exemplar al notei de constatare se transmite structurii de specialitate care va efectua controlul la entităţile respective;

c) în cazul în care se constată erori/abateri a căror reconstituire ulterioară nu mai este posibilă, constatările înscrise în nota de constatare vor fi preluate în raport şi se valorifică prin decizie care se transmite conducătorului entităţii verificate;

d) în cazul în care se efectuează verificarea la ordonatorii principali, secundari sau terţiari de credite, iar, ca urmare a solicitării de acte, documente şi informaţii de la ordonatorii de credite ierarhic inferiori sau de la alte entităţi care au primit fonduri publice prin bugetele acestora, se constată deficienţe în legătură cu activitatea desfăşurată de aceştia/acestea, deşi nu au fost incluşi/incluse în programul anual de activitate, deficientele înscrise în nota de constatare se preiau în actele bilaterale întocmite şi se valorifică prin decizie care se transmite ordonatorului de credite verificat, prin bugetul căruia s-au alocat fondurile bugetare. Celelalte aspecte verificate la care nu s-au constatat deficienţe se preiau sintetic în raport, atunci când se efectuează verificări în baza pct. 260;

e) în cazul acţiunilor de documentare, când se concluzionează că se justifică cuprinderea entităţii în verificare, nota de constatare întocmită va reprezenta anexă a actului de control ce se întocmeşte în urma introducerii entităţii în program.

169. Prin excepţie de la prevederile pct. 168, în cazul în care s-au constatat deficienţe la sucursalele, filialele sau alte subunităţi cu sau fără personalitate juridică ale unor instituţii publice sau operatori economici (regii autonome, companii naţionale, societăţi naţionale şi societăţi la care statul, unităţile administrativ-teritoriale, instituţiile publice sau regiile autonome deţin, singure ori împreună, integral sau mai mult de jumătate din capitalul social), la care s-au efectuat acţiuni de control, iar aceste deficienţe s-au produs din vina entităţii ierarhic superioare sau a altor entităţi, nota de constatare întocmită la nivelul camerelor de conturi se va transmite departamentului coordonator al acţiunii, conform prevederilor pct. 95.

170. Valorificarea notelor de constatare întocmite la entităţile prevăzute la pct. 169 se face potrivit prevederilor pct. 96.

Măsurile dispuse de către Curtea de Conturi pentru valorificarea constatărilor din actele întocmite cu ocazia controlului

171. Pentru valorificarea constatărilor înscrise în raportul de control şi, respectiv, în nota de constatare prevăzută la pct. 125 care constituie anexă a raportului de control, Curtea de Conturi poate dispune/solicita:

a) potrivit prevederilor art. 43 din lege:

a1) suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor legale din domeniul financiar, contabil şi fiscal;

a2) blocarea fondurilor bugetare sau speciale, atunci când se constată utilizarea nelegală ori ineficientă a acestora;

a3) înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă sau fiscală controlată;

b) potrivit prevederilor art. 33 alin. (3) şi (4) din lege:

b1) comunicarea către conducerea entităţii controlate a existenţei unor erori/abateri de la legalitate şi regularitate care au determinat producerea unor prejudicii şi dispunerea către aceasta să stabilească întinderea prejudiciului şi să ia măsuri pentru recuperarea acestuia;

b2) sesizarea organelor de urmărire penală şi informarea entităţii controlate în legătură cu această sesizare, în situaţia în care se constată, în urma controlului Curţii de Conturi, existenţa unor fapte pentru care există indicii că au fost săvârşite cu încălcarea legii penale, care au determinat sau nu producerea de prejudicii.

Sesizarea organelor de urmărire penală se face numai de către şeful departamentului de control/audit coordonator al acţiunii pentru entităţile aparţinând administraţiei publice centrale şi, respectiv, şeful departamentului de coordonare a verificării bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale pentru toate entităţile din administraţia publică locală, după aprobarea plenului. În vederea sesizării organelor de urmărire penală, şefii departamentelor de specialitate (control/audit) vor solicita punctul de vedere al Departamentului juridic, aşa cum se menţionează la pct. 243;

c) potrivit prevederilor art. 45 din lege, suspendarea din funcţie, în condiţiile legii, a persoanelor acuzate de săvârşirea de fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri grave cu caracter financiar, constatate în urma controalelor efectuate, până la soluţionarea definitivă a cauzelor în care sunt implicate.

172. În cazul în care auditorilor publici externi nu li se permite accesul în entitate, fie pentru efectuarea acţiunii de verificare, fie pentru a se încheia actul de control, sau li se furnizează acestora informaţii pentru care există indicii că ar putea fi nereale, departamentele de specialitate în a căror competenţă intră domeniul respectiv vor putea dispune şi următoarele măsuri de valorificare:

a) informarea Parlamentului, Guvernului, organului ierarhic superior al entităţii verificate sau autorităţilor publice deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale, după caz, pentru a lua măsurile legale corespunzătoare în legătură cu persoanele răspunzătoare de refuzul de a permite accesul în entitate al auditorilor publici externi ai Curţii de Conturi sau de furnizare a unor informaţii pentru care există indicii că ar putea fi nereale;

b) informarea Ministerului Finanţelor Publice despre existenţa pericolului utilizării nelegale a fondurilor publice de către entitatea care refuză accesul în sediul său al reprezentanţilor Curţii de Conturi sau care furnizează informaţii pentru care există indicii că ar putea fi nereale. În acest caz, se solicită Ministerului Finanţelor Publice să dispună măsurile legale care intră în competenţa acestuia;

c) sesizarea organelor de urmărire penală de către şeful departamentului de control/audit coordonator al acţiunii de verificare, în cazul furnizării de către o entitate supusă verificării Curţii de Conturi a unor informaţii pentru care există indicii că ar putea fi nereale. Pentru aceasta se va solicita un punct de vedere Departamentului juridic, după care se va supune spre aprobare plenului acţiunea de sesizare a organelor de urmărire penală.

173. Pentru punerea în aplicare de către departamentele de specialitate a măsurilor de valorificare prezentate la pct. 172, este necesar ca directorii camerelor de conturi să transmită de îndată către aceste departamente o adresă prin care informează cu privire la situaţiile constatate cu ocazia acţiunilor de control efectuate la entităţile aflate în competenţa lor.

Decizia

174. Decizia se emite pentru aplicarea măsurilor de valorificare prevăzute la:

a) pct. 171 lit. a), respectiv:

1. suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor legale din domeniul financiar, contabil şi fiscal;

2. blocarea fondurilor bugetare sau speciale, atunci când se constată utilizarea nelegală ori ineficientă a acestora;

3. Înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă sau fiscală controlată;

b) pct. 171 lit. b), respectiv comunicarea către conducerea entităţii controlate a existenţei unor erori/abateri de la legalitate şi regularitate care au determinat producerea unor prejudicii şi dispunerea către aceasta să stabilească întinderea prejudiciului şi să ia măsuri pentru recuperarea acestuia;

c) pct. 171 lit. c), respectiv suspendarea din funcţie, în condiţiile legii, a persoanelor acuzate de săvârşirea de fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri grave cu caracter financiar, constatate în urma controalelor efectuate până la soluţionarea definitivă a cauzelor în care sunt implicate.

            În cuprinsul deciziei sunt menţionate şi termenele până la care entitatea verificată trebuie să comunice structurii de specialitate modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse.

175. Decizia se emite şi în cazul în care faptele pentru care există indicii că au fost săvârşite cu încălcarea legii penale au determinat producerea unor prejudicii, întrucât conducerea entităţii verificate are obligaţia stabilirii întinderii prejudiciului şi a dispunerii măsurilor pentru recuperarea acestuia şi în această situaţie.

176. De asemenea, se emite decizie şi în cazul în care, în timpul controlului, conducerea entităţii verificate a luat măsuri de stabilire a întinderii prejudiciului şi de recuperare a acestuia, întrucât nu există certitudinea că s-a efectuat extinderea verificărilor la nivelul întregii categorii de operaţiuni economice la care s-a constatat abaterea cauzatoare de prejudicii ori că s-a stabilit integral cuantumul prejudiciului.

Prin excepţie de la prevederile alineatului precedent, nu se mai emite decizie în situaţiile în care pe parcursul controlului auditorii publici externi au verificat toate operaţiunile/elementele din cadrul categoriei economice selectate (întreaga categorie), iar pentru abaterile constatate, conducerea entităţii a luat măsuri de remediere integrală în timpul acţiunii de verificare, inclusiv măsuri de stabilire a întinderii prejudiciului şi de recuperare a acestuia.

            În situaţia în care abaterile se referă la efectuarea unor plăţi nelegale, precum şi la neevidenţierea unor venituri sau neconstituirea şi nevi rărea unor obligaţii bugetare, nu se mai emite decizie dacă în timpul acţiunii de control s-au verificat toate operaţiunile din cadrul categoriilor economice selectate, pe întreaga perioadă de prescripţie, iar conducerea entităţii a stabilit operativ întinderea prejudiciului şi a recuperat integral sumele, a efectuat toate operaţiunile aferente corectării veniturilor neevidenţiate şi, după caz, a constituit şi virat toate obligaţiile bugetare,

Toate operaţiunile care au fost supuse verificării, precum şi măsurile luate în timpul acţiunii de control trebuie să rezulte cu claritate din cuprinsul raportului de control şi al anexelor la acesta întocmite de auditorii publici externi.

177. În situaţia în care, în intervalul de timp cuprins între data începerii acţiunii de control şi data emiterii deciziei, entitatea verificată se reorganizează prin restructurare, fuziune, desfiinţare sau altă formă de reorganizare, în baza unor acte normative, cu predarea unei părţi a patrimoniului, decizia se emite pentru entitatea/entităţile care preia/preiau activităţile la care se referă măsurile dispuse prin decizie, chiar în condiţiile în care această entitate nu este aceeaşi cu cea la care s-a desfăşurat acţiunea de control.

178. În situaţia în care măsurile dispuse prin decizie se referă atât la activităţi desfăşurate de entitatea verificată, cât şi la activităţi ce se transmit altei/altor entităţi ca urmare a restructurării, fuziunii, desfiinţării sau altor forme de reorganizare, se emit decizii pentru flecare entitate care are în atribuţii activităţile pentru care se dispun măsuri.

            În acest caz, actele de control şi decizia se vor transmite în copie structurii de specialitate în a cărei competenţă teritorială intră aceste entităţi.

Verificarea modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin deciziile transmise altor entităţi rezultate din orice formă de reorganizare se va realiza de către structura de specialitate în a cărei competenţă teritorială intră aceste entităţi, urmând ca aceasta să comunice rezultatele modului de ducere la îndeplinire a măsurilor şi structurii Curţii de Conturi care a efectuat acţiunea iniţială de control. Pentru îndeplinirea corespunzătoare a acestei cerinţe, conducerile structurilor de specialitate asigură actualizarea permanentă a listei privind entităţile aflate în aria de competenţă, din aplicaţia INFOPAC.

179. În cazul în care entitatea căreia i-au fost dispuse măsuri pentru remedierea deficienţelor constatate se reorganizează prin restructurare, fuziune, desfiinţare sau altă formă de reorganizare, în baza unor acte normative, înainte de termenul de ducere la îndeplinire a acestor măsuri şi nu au fost semnate protocoale de predare-primire între toate entităţile apărute ca urmare a reorganizării, structurile de specialitate ale Curţii de Conturi vor transmite decizia fiecărei entităţi, cu noi termene de ducere la îndeplinire a măsurilor. De asemenea, dacă se impune, se poate decide ca entităţile respective să fie incluse în programul de activitate a Curţii de Conturi, pentru a fi supuse controlului în perioada imediat următoare.

180. Proiectul deciziei se întocmeşte prin grija şefului de echipă sau de către auditorul public extern care a efectuat controlul (atunci când acţiunea a fost efectuată de un singur auditor public extern), după soluţionarea eventualelor obiecţiuni. Proiectul de decizie constituie anexă la nota cu propuneri de valorificare a constatărilor consemnate în raportul de control, care se depune şi se înregistrează la registratura structurii de specialitate sub acelaşi număr sub care a fost înregistrat raportul de control.

La nivelul departamentelor de specialitate proiectul deciziei este analizat de către directorul din cadrul departamentului, eventual împreună cu auditorii publici externi care au întocmit actul de control, urmând ca definitivarea măsurilor ce se vor dispune prin decizie să se facă după ce proiectul deciziei este examinat de către şeful departamentului.

La nivelul camerelor de conturi, directorul şi directorul adjunct poartă întreaga răspundere pentru organizarea şi desfăşurarea activităţii specifice, calitatea actelor de control întocmite, precum şi pentru valorificarea prin decizie a tuturor deficienţelor consemnate în actele de control.

La elaborarea deciziei directorul şi directorul adjunct al camerei de conturi vor colabora şi se vor consulta inclusiv cu auditorii publici externi care au efectuat verificarea pentru a se asigura de faptul că toate deficienţele cuprinse în actul de control au fost valorificate şi că forma finală a deciziei este corectă şi completă.

Indiferent de conducătorul de la nivel teritorial în sarcina căruia intră emiterea şi semnarea deciziei (director/director adjunct), există obligativitatea fiecăruia dintre aceştia de a se implica şi a monitoriza desfăşurarea acţiunii, de a analiza forma finală a actului de control, inclusiv de a aduce îmbunătăţiri ale redactării acestuia, astfel încât decizia care se emite să se bazeze pe constatări clare şi fundamentate legal.

Pentru a se asigura toate aceste cerinţe, exemplarul nr. 2 al deciziei va fi contrasemnat astfel:

- deciziile emise şi semnate de către directorul camerei de conturi vor fi contrasemnate de către directorul adjunct al camerei de conturi;

- deciziile emise şi semnate de către directorul adjunct al camerei de conturi vor fi contrasemnate de către directorul camerei de conturi.

După definitivare, decizia se semnează astfel:

- de către consilierul de conturi, pentru deciziile de Suspendare din funcţie, atunci când:

- persoana care face obiectul cererii este conducătorul unei autorităţi centrale autonome, aflată sub control parlamentar;

- persoana care face obiectul cererii este un ministru, secretar de stat, un conducător al altui organ central de specialitate al administraţiei publice centrale sau al altei structuri cu personalitate juridică din subordinea Guvernului ori un prefect;

- de către directorul direcţiei din cadrul departamentului de specialitate, pentru deciziile emise pentru valorificarea actelor de control încheiate la entităţile care intră în competenţa acestei structuri, precum şi pentru deciziile emise pentru suspendarea din funcţie conform prevederilor pct. 200 lit. c)-i), atât pentru acţiunile proprii, cât şi pentru acţiunile desfăşurate de camerele de conturi;

- de către directorul camerei de conturi teritoriale, pentru actele de control încheiate la următoarele categorii de entităţi:

- entităţile de pe plan local aparţinând administraţiei publice centrale (deconcentratele);

- entităţile aparţinând administraţiei publice locale ai căror conducători au calitatea de ordonatori principali, secundari sau terţiari de credite ai bugetelor locale ale judeţelor şi municipiilor, entităţile finanţate din venituri proprii aflate în subordinea acestora, precum şi regiile autonome de interes local, asociaţiile

de dezvoltare intercomunitare şi societăţile cu capital integral sau majoritar al unităţilor administrativ-teritoriale, respectiv ale judeţelor şi municipiilor;

- regiile autonome de interes naţional, companiile/societăţile naţionale, societăţile cu capital integral sau majoritar de stat, sucursale/filiale cu sau fără personalitate juridică ale operatorilor economici cu capital integral sau majoritar de stat, institute naţionale de cercetare-dezvoltare, aflate în competenţa de verificare a camerei de conturi;

- de către directorul Camerei de Conturi a Municipiului Bucureşti, pentru actele de control încheiate la următoarele categorii de entităţi:

. entităţile de pe plan local aparţinând administraţiei publice centrale (deconcentratele);

- entităţile ai căror conducători au calitatea de ordonatori principali de credite ai bugetelor locale al municipiului Bucureşti şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti, entităţile finanţate din venituri proprii aflate în subordinea acestora, precum şi regiile autonome de interes local şi societăţile cu capital integral sau majoritar al unităţilor administrativ-teritoriale, respectiv al municipiului Bucureşti şi sectoarelor municipiului Bucureşti;

- regiile autonome de interes naţional, companiile/societăţile naţionale, societăţile cu capital integral sau majoritar de stat, sucursale/filiale cu sau fără personalitate juridică ale operatorilor economici cu capital integral sau majoritar de stat, institute naţionale de cercetare-dezvoltare, din competenţa de verificare a camerei de conturi;

- de către directorul adjunct al camerei de conturi teritoriale, pentru actele de control încheiate la entităţile aparţinând administraţiei publice locale ai căror conducători au calitatea de ordonatori principali, secundari sau terţiari de credite ai bugetelor locale ale oraşelor şi comunelor, entităţile finanţate din venituri proprii aflate în subordinea acestora, regiile autonome de interes local şi societăţile cu capital integral sau majoritar al unităţilor administrativ-teritoriale, respectiv al oraşelor şi comunelor, precum şi asociaţiile de dezvoltare intercomunitare ale unităţilor administrativ-teritoriale;

- de către directorul adjunct al Camerei de Conturi a Municipiului Bucureşti, pentru actele de control încheiate la entităţile ai căror conducători au calitatea de ordonatori secundari şi terţiari de credite ai bugetelor locale ale municipiului Bucureşti şi sectoarelor municipiului Bucureşti, entităţile finanţate din venituri proprii aflate în subordinea acestora, precum şi asociaţiile de dezvoltare intercomunitare ale unităţilor administrativ-teritoriale.

Decizia este însoţită de o adresă, care este semnată de către şeful departamentului sau de către directorul camerei de conturi şi se transmite prin poştă, cu confirmare de primire, în termen de 5 zile calendaristice de la data emiterii.

Decizia însoţită de adresa de transmitere se poate depune şi direct la registratura entităţii verificate, după caz.

Adresa care însoţeşte decizia se înregistrează în registrul de intrări-ieşiri al structurii respective, la data transmiterii efective a deciziei.

181. În decizie se înscriu concret:

a) erorile/abaterile de la legalitate şi regularitate şi, după caz, situaţiile de nerespectare a principiilor de economicitate, eficienţă şi eficacitate în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public şi privat al statului/unităţilor administrativ-teritoriale, constatate în urma acţiunilor de verificare ale Curţii de Conturi atât la entitatea supusă verificării, cât şi la entităţi aflate în subordine/coordonare/sub autoritate sau la alte entităţi care au primit fonduri publice prin bugetul entităţii verificate, chiar dacă aceste ultime categorii de entităţi nu au fost cuprinse în programul de activitate a Curţii de Conturi. Pentru fiecare eroare/abatere se vor indica succint şi actele normative încălcate;

b) măsurile pe care entitatea verificată sau alte entităţi implicate (cele prevăzute la pct. 177-179, precum şi entităţile necuprinse în program, dar la care s-au verificat fondurile publice de care au beneficiat şi s-au constatat deficienţele consemnate în notele de constatare) trebuie să le ducă la îndeplinire în vederea înlăturării deficienţelor constatate de echipa de control, pentru stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia sau, după caz, pentru creşterea economicităţii, eficienţei şi eficacităţii în utilizarea fondurilor publice ori în administrarea patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale;

c) termenele până la care conducătorul entităţii verificate trebuie să comunice conducătorului structurii de specialitate a Curţii de Conturi care a emis decizia modul de ducere la îndeplinire a fiecărei măsuri dispuse.

Prin decizie se poate cere entităţii verificate şi luarea unor măsuri pentru suspendarea din funcţie, în condiţiile legii, a persoanelor acuzate de săvârşirea de fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri grave cu caracter financiar, constatate în urma controalelor efectuate de Curtea de Conturi, până la soluţionarea definitivă a cauzelor în care sunt implicate. În acest caz, în decizie se va consemna şi faptul că neducerea la îndeplinire a acestei măsuri dispuse de Curtea de Conturi constituie abatere şi se sancţionează potrivit prevederilor art. 62 lit. b) din lege.

Această procedură de suspendare din funcţie este reglementată la pct. 197-203.

            În situaţia în care prin decizie s-a dispus conducerii entităţii verificate să stabilească întinderea prejudiciului şi să ia măsuri pentru recuperarea acestuia, în decizie se vor înscrie în mod obligatoriu şi următoarele precizări:

“(1) Nerecuperarea prejudiciilor, ca urmare a nedispunerii şi a neurmăririi de către conducere a măsurilor transmise de Curtea de Conturi constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săvârşită din culpă, pedeapsa este amenda, conform prevederilor art. 64 din Legea nr. 94/1992, republicată.”

            În decizie se va consemna şi faptul că, pe lângă măsurile dispuse prin aceasta, conducătorul entităţii verificate va putea dispune şi orice alte măsuri pe care le consideră necesare pentru remedierea deficienţelor constatate de Curtea de Conturi în urma acţiunii de verificare.

            În cazul controalelor efectuate la entităţile aparţinând administraţiei publice locale, decizia va cuprinde o ultimă menţiune din care să rezulte că, în termen de 10 zile calendaristice de la data primirii, conducătorul entităţii la care s-a efectuat verificarea va prezenta consiliului judeţean, consiliului local, consiliului de administraţie, ordonatorului secundar/ordonatorului principat de credite sau altor organisme ierarhic superioare, în funcţie de modul în care este organizată şi condusă entitatea, o copie de pe raportul de control şi de pe decizia cu măsurile dispuse de către structurile Curţii de Conturi.

După prezentarea/transmiterea acestora, conducătorul entităţii verificate va informa în scris structura de specialitate a Curţii de Conturi care a efectuat acţiunea de control cu privire la îndeplinirea acestei obligaţii.

182. În situaţia în care în actul de control a fost consemnată existenţa unor erori/abateri de la legalitate şi regularitate care au determinat producerea unor prejudicii, precum şi a unor cazuri de nerespectare a principiilor de economicitate, eficienţă şi eficacitate în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului, pentru care se face răspunzător în mod direct conducătorul entităţii verificate şi care impun suspendarea din funcţie a acestuia, departamentul de control/audit coordonator al acţiunii cere celor în drept suspendarea din funcţie a conducătorului entităţii, potrivit legii.

183. Decizia cuprinzând măsurile pentru stabilirea întinderii prejudiciilor şi recuperarea acestora, pentru înlăturarea deficienţelor care nu au determinat producerea de prejudicii sau pentru creşterea economicităţii, eficienţei şi eficacităţii în utilizarea fondurilor publice ori în administrarea patrimoniului va fi adusă la cunoştinţa organului ierarhic superior în subordinea căruia se află entitatea verificată sau a organului de conducere colectivă care aprobă, coordonează şi controlează activitatea entităţii verificate. Organismele mai sus menţionate vor urmări în cadrul atribuţiilor care le revin, după caz, modul de ducere la îndeplinire a măsurilor în cauză.

            În cazul operatorilor economici de subordonare locală, decizia emisă de directorul/directorul adjunct al camerei de conturi se transmite consiliului judeţean/consiliilor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale sub autoritatea cărora funcţionează, în vederea dispunerii de măsuri pentru ducerea la îndeplinire a deciziei Curţii de Conturi.

184. Decizia emisă de structurile Curţii de Conturi va fi transmisă organismelor prevăzute la pct. 183, astfel:

a) de către şeful departamentului de specialitate, pentru entităţile aparţinând administraţiei publice centrale;

b) de către directorul camerei de conturi, pentru entităţile din administraţia publică locală.

Camerele de conturi vor remite departamentului coordonator al acţiunii decizia întocmită pentru entităţile de pe plan local aparţinând administraţiei publice centrale, în termen de 7 zile calendaristice de la emiterea acesteia.

185. Deciziile emise pentru entităţile din administraţia publică centrală (deconcentrate) vor fi transmise spre analiză organului ierarhic superior sau organului de conducere colectivă de către departamentele de specialitate pe măsură ce vor fi comunicate de către camerele de conturi şi vor fi însoţite de o adresă semnată de şeful departamentului respectiv. Fac excepţie de la prevederile de mai sus entităţile aparţinând administraţiei publice centrale verificate de către camerele de conturi teritoriale ale căror organe ierarhic superioare sau organe de conducere colectivă au sediul pe raza teritorială a structurilor de specialitate judeţene şi a municipiului Bucureşti, caz în care deciziile se transmit acestora cu adresă semnată de către directorul camerei de conturi.

186. În cazul în care acţiunile de verificare vizează anul bugetar în care se efectuează controlul, prin decizie se pot bloca fondurile bugetare sau speciale, dar numai în cuantumul sumei constatate ca fiind utilizată nelegal ori ineficient şi numai pentru perioada de timp cuprinsă între data încheierii raportului de control şi data până la care se duc la îndeplinire măsurile dispuse pentru remedierea deficienţelor constatate de către auditorii publici externi ai Curţii de Conturi.

Procedura de blocare a fondurilor bugetare şi speciale este reglementată la pct. 189-196.

187. În decizia emisă se va menţiona că analiza eventualei contestaţii formulate de conducătorul entităţii verificate împotriva unor măsuri din decizie sau a termenelor stabilite pentru îndeplinirea acestora se va face de către o comisie de soluţionare a contestaţiilor, constituită în conformitate cu prevederile pct. 213.

188. Deciziile emise de structurile de specialitate ale Curţii de Conturi se înregistrează în Registrul special prevăzut în anexa nr. 10 şi în aplicaţia informatică INFOPAC (pentru informaţiile şi datele cuprinse la pct. 238), în vederea asigurării urmăririi modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse, a evaluării impactului acestora şi a calităţii măsurilor respective.

            În aplicaţia INFOPAC se va înregistra şi numărul primit de adresa cu care se transmite decizia, preluat din registrul de intrări-ieşiri al structurii de specialitate care a emis decizia, asigurându-se astfel premisele exercitării unui control de calitate eficient.

Modelul deciziei pentru aplicarea măsurilor de valorificare prevăzute la pct. 171 lit. a) şi lit. b) este prevăzut în anexa nr. 11, iar modelul deciziei pentru aplicarea măsurilor de valorificare prevăzute la pct. 171 lit. c) este prevăzut în anexa nr. 11.1.

Modelul adresei cu care se transmite decizia este prezentat în anexa nr. 12.

Procedura de blocare a fondurilor bugetare sau speciale

189. Potrivit prevederilor art. 43 lit. b) din lege, în cazul în care auditorii publici externi constată, cu ocazia verificării ce vizează anul bugetar în care se efectuează controlul, utilizarea nelegală sau ineficientă de către entitate a fondurilor bugetare ori speciale, aceştia pot propune şi blocarea acestor fonduri.

Această operaţiune de blocare se dispune prin decizie şi se efectuează până la termenul stabilit de Curtea de Conturi de către organele abilitate care au fost înştiinţate să întreprindă măsurile necesare de blocare a fondurilor bugetare sau speciale.

190. În funcţie de tipul entităţii la care se constată această utilizare nelegală sau ineficientă a fondurilor, măsura de blocare a fondurilor bugetare ori speciale va fi comunicată astfel:

a) în căzui entităţilor finanţate integral sau parţial de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru şomaj, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din venituri proprii, prin înştiinţarea ordonatorului principal de credite în subordonarea sau coordonarea căruia se află, precum şi a Ministerului Finanţelor Publice;

b) în cazul entităţilor publice autonome finanţate integral din venituri proprii, prin înştiinţarea Ministerului Finanţelor Publice;

c) în cazul altor entităţi aflate în competenţa de control a Curţii de Conturi, exclusiv Banca Naţională a României, prin înştiinţarea ordonatorului principal de credite prin bugetul căruia primeşte sume de la bugetele publice şi a Ministerului Finanţelor Publice;

d) în cazul entităţilor finanţate din bugetele locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, judeţelor şi municipiului Bucureşti, finanţate din venituri proprii şi subvenţii din bugetele locale, finanţate integral din venituri proprii, prin înştiinţarea ordonatorului principal de credite şi a direcţiei generale regionale a finanţelor publice.

191. La entităţile prevăzute la pct. 190 lit. a)-c) poate fi blocat orice fond bugetar sau special, în cuantumul sumei constatate ca fiind utilizată nelegal ori ineficient.

192. Categoriile de fonduri care pot fi blocate la entităţile din administraţia publică locală prevăzute la pct. 190 lit. d) sunt următoarele:

a) pentru entităţile finanţate din bugetele locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, judeţelor şi municipiului Bucureşti, se blochează sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale, indiferent de provenienţa resurselor din care sunt acoperite creditele bugetare care fac obiectul abaterii constatate;

b) pentru entităţile finanţate din venituri proprii şi subvenţii din bugetele locale, se blochează sumele care provin din subvenţii de la bugetul local;

c) pentru entităţile din administraţia publică locală finanţate integral din venituri proprii, se blochează sumele aferente acţiunii/operaţiunii la care s-au constatat abateri.

193. Înştiinţarea organelor abilitate, respectiv ordonatorul principal de credite, Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, precum şi direcţia generală regională a finanţelor publice, după caz, trebuie să cuprindă, printre alte date şi informaţii, următoarele: deficienţele constatate de auditorii publici externi ai Curţii de Conturi; cauzele producerii acestora; măsura dispusă prin decizie; cuantumul sumei ce se blochează; perioada de timp pentru care se blochează suma în cauză; termenul până la care aceste organe abilitate trebuie să ducă la îndeplinire măsura dispusă şi termenul până la care trebuie să comunice Curţii de Conturi modul de ducere la îndeplinire a măsurii dispuse.

Prin înştiinţarea transmisă se va comunica şi faptul că neducerea la îndeplinire a măsurii dispuse de Curtea de Conturi prin structurile sale de specialitate constituie abatere şi se sancţionează potrivit prevederilor art. 62 lit. b) din lege.

194. Această înştiinţare se face direct de către departamentul sau camera de conturi care a efectuat controlul şi a dispus blocarea fondurilor bugetare ori speciale (conform modelului din anexa nr. 13).

            În cazul în care organele abilitate menţionate la pct. 190 nu au comunicat departamentului/camerei de conturi modul de ducere la îndeplinire a măsurii dispuse, acestea vor fi incluse în programul anual de activitate pentru a fi verificate şi a se lua măsurile legale.

195. Entităţile verificate cărora li s-a aplicat măsura blocării fondurilor bugetare sau speciale vor comunica la data prevăzută în decizie, în scris, structurii Curţii de Conturi care a dispus blocarea fondurilor respective modul de ducere la îndeplinire a măsurilor pentru remedierea deficienţelor constatate.

196. După primirea comunicării referitoare la remedierea deficienţelor care au generat măsura de blocare, structura de specialitate a Curţii de Conturi care a efectuat controlul va verifica la sediul entităţii dacă cele semnalate de aceasta se confirmă, în maximum 7 zile calendaristice de la înregistrarea înştiinţării.

Dacă deficienţele au fost remediate, structurile de specialitate ale Curţii de Conturi vor înştiinţa concomitent, în scris, în termen de 7 zile calendaristice, conducerea entităţii verificate, ordonatorul principal de credite în subordinea sau în coordonarea căruia se află entitatea, Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, precum şi direcţia generală regională a finanţelor publice, după caz, că fondurile bugetare ori speciale se deblochează.

            În cazul în care entitatea verificată nu a remediat integral deficienţele care au generat măsura blocării, fondurile bugetare sau speciale rămân în continuare blocate până la remedierea deficienţelor, iar pentru deblocarea lor ulterioară se va relua procedura descrisă mai sus.

Procedura de suspendare din funcţie prevăzuta la art. 45 din lege

197. Potrivit prevederilor art. 45 din lege, în cazul îi care Curtea de Conturi, în urma controalelor efectuate, constată săvârşirea de fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri grave cu caracter financiar, conducerea structurii de specialitate care a efectuat verificarea poate propune suspendarea din funcţie a:

a) persoanelor acuzate de săvârşirea acestor fapte cauzatoare de prejudicii importante, a unor abateri grave cu caracter financiar, inclusiv din cauza nerespectării principiilor de economicitate, eficienţă şi eficacitate în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului, până la soluţionarea definitivă a cauzelor în care sunt implicate;

b) conducătorului entităţii verificate, răspunzător în mod direct de fapte cauzatoare de prejudicii importante, de abateri grave cu caracter financiar, inclusiv din cauza nerespectării principiilor de economicitate, eficienţă şi eficacitate în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului, aşa cum se prevede la pct. 182.

198. În vederea aplicării procedurii de suspendare din funcţie, în conformitate cu prevederile art. 45 din lege, camerele de conturi vor transmite departamentului coordonator al acţiunii, în termen de 10 zile calendaristice de la expirarea termenului de depunere a obiecţiilor la constatările înscrise în raportul de control, o adresă prin care se propune suspendarea din funcţie

a persoanelor în cauză. La această adresă, în care se vor descrie detaliat deficienţele consemnate în actul de control, se vor anexa toate documentele necesare pentru susţinerea constatărilor.

            În cazul în care suspendarea din funcţie a unor persoane se propune şi în urma unor acţiuni de verificare care intră în competenţa departamentului de specialitate, directorul direcţiei fundamentează această propunere printr-o notă întocmită în termen de 10 zile calendaristice de la expirarea termenului de depunere a obiecţiilor.

199. Şeful departamentului de specialitate care coordonează acţiunile de verificare va proceda după cum urmează:

a) analizează propunerile formulate de directorul direcţiei/directorul camerei de conturi, de suspendare din funcţie, în condiţiile legii, a persoanelor acuzate de săvârşirea de fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri grave cu caracter financiar, constatate în urma acţiunilor de verificare efectuate, până la soluţionarea definitivă a cauzelor în care sunt implicate;

b) solicită punctul de vedere al Departamentului juridic, care va fi transmis în 7 zile calendaristice;

c) supune spre aprobare plenului emiterea deciziei prin care se solicită suspendarea din funcţie a persoanelor în cauză.

200. Decizia cuprinzând cererea de suspendare, precum şi termenul până la care trebuie să se comunice Curţii de Conturi modul de ducere la îndeplinire a măsurii dispuse va fi emisă şi semnată de către directorul direcţiei din cadrul departamentului de specialitate şi va fi transmisă cu o adresă de înaintare semnată de către şeful departamentului de control/audit coordonator al acţiunii următoarelor instituţii şi persoane, în funcţie de calitatea pe care o au persoanele pentru care se solicită suspendarea din funcţie:

a) Parlamentului României, atunci când persoana care face obiectul cererii este conducătorul unei autorităţi centrale autonome, aflată sub control parlamentar;

b) prim-ministrului, atunci când persoana care face obiectul cererii este un ministru, secretar de stat, un conducător al altui organ central de specialitate al administraţiei publice centrale sau al altei structuri cu personalitate juridică din subordinea Guvernului ori un prefect;

c) ministrului, atunci când persoana care face obiectul cererii deţine o funcţie de conducere sau de execuţie în cadrul acelui minister;

d) ministrului sau conducătorului unui organ centrai de specialitate din subordinea unui minister, atunci când persoana care face obiectul cererii este şeful unui serviciu public deconcentrat dintr-un judeţ sau din municipiul Bucureşti;

e) conducătorului autorităţii publice centrale de specialitate cu caracter autonom, atunci când cel care face obiectul cererii este o persoană care exercită o funcţie de demnitate publică, un funcţionar public cu atribuţii de conducere sau oricare altă persoană cu funcţie de conducere din cadrul autorităţii centrale de specialitate autonome;

f) prefectului, atunci când persoana care face obiectul cererii este un funcţionar public cu atribuţii de conducere/personal contractual cu funcţii de conducere din cadrul unei prefecturi;

g) consiliului judeţean, atunci când persoana care face obiectul cererii este conducător al unei instituţii sau al unor servicii publice de interes judeţean;

h) preşedintelui consiliului judeţean, atunci când persoana care face obiectul cererii face parte din aparatul de specialitate al consiliului judeţean;

i) primarului, atunci când persoana care face obiectul cererii face parte din aparatul de specialitate al primăriei.

Fac excepţie de la prevederile de mai sus cazurile de suspendare din funcţie prevăzute la lit. a) şi b), când decizia se semnează de către şeful departamentului de specialitate, iar

adresa de transmitere este semnată de către preşedintele Curţii de Conturi. În acest caz, modelul deciziei prevăzute în anexa nr. 11.1 se adaptează în mod corespunzător.

            În decizie se va consemna şi faptul că neducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi constituie abatere şi se sancţionează potrivit prevederilor art. 62 lit. b) din lege.

            În situaţia în care organismele mai sus menţionate nu procedează, din diverse motive, la luarea măsurii de suspendare din funcţie a persoanelor responsabile de producerea prejudiciului, li se aduc la cunoştinţă consecinţele ce pot decurge din refuzul de a pune în aplicare măsura cerută de Curtea de Conturi. De asemenea, li se comunică şi faptul că în cazul în care persoanele pentru care s-a solicitat suspendarea din funcţie săvârşesc în continuare fapte de natură a prejudicia patrimoniul entităţii, răspunderea urmează să revină, în solidar, atât persoanelor respective, cât şi acestor organisme competente să pună în aplicare cererea Curţii de Conturi şi care nu au luat măsuri în acest sens. Toate aceste precizări se vor insera în partea finală a deciziei de suspendare din funcţie.

201. În situaţiile în care persoanele pentru care se solicită suspendarea din funcţie nu se regăsesc în enumerarea anterioară, decizia se adresează conducătorului autorităţii, al instituţiei publice sau oricărei altei persoane juridice care face parte din categoria entităţilor publice supuse verificării Curţii de Conturi şi care are competenţa de a numi în funcţie şi de a modifica, a suspenda sau a dispune încetarea raportului de muncă/de serviciu.

202. Decizia cuprinzând cererea de suspendare din funcţie va fi comunicată cu o adresă semnată de către şeful departamentului coordonator al acţiunii, atât conducerii entităţii verificate, cât şi camerei de conturi, cu excepţiile prevăzute la pct. 200.

203. În vederea valorificării constatărilor consemnate în actul de control întocmit la aceeaşi entitate verificată la care s-a solicitat suspendarea din funcţie a unor persoane, pe lângă decizia de suspendare din funcţie, directorul din cadrul departamentului, directorul/directorul adjunct al camerei de conturi vor emite şi decizie care cuprinde măsurile dispuse pentru remedierea deficienţelor constatate.

Procedura şl termenul de contestare a deciziei

204. Împotriva măsurilor dispuse prin decizie, precum şi a termenului stabilit pentru ducerea la îndeplinire a unora dintre aceste măsuri, în termen de 15 zile calendaristice de la data primirii acesteia, conducătorul entităţii verificate poate depune/transmite contestaţie la structura Curţii de Contul care a emis decizia.

Contestaţia la decizia emisă de structura de specialitate a Curţii de Conturi reprezintă procedură administrativă prealabilă obligatorie pentru exercitarea dreptului la acţiune în contencios administrativ.

205. În cazul în care contestaţia este depusă la altă structură a Curţii de Conturi decât cea care a emis decizia, contestaţia se consideră valabilă dacă a fost introdusa în termen. În această situaţie, contestaţia este redirecţionată de către structura care a primit contestaţia către structura emitentă a deciziei.

206. Termenul de 15 zile calendaristice pentru contestarea deciziei nu cuprinde ziua primirii deciziei şi nici ziua depunerii/expedierii contestaţiei, iar când acest termen se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare. Prin “data primirii deciziei” se înţelege data confirmării de primire a acesteia, menţionată pe documentul de transmitere a deciziei.

207. În cazul deciziei emise de departamentul de specialitate pentru suspendarea din funcţie a unor persoane, ca urmare a acţiunilor de control efectuate de camerele de conturi, contestaţiile formulate faţă de măsura transmisă vor fi depuse/transmise în termen de 15 zile calendaristice de la data primirii deciziei la structura care a emis decizia, respectiv la departamentul de specialitate al Curţii de Conturi coordonator al acţiunii, conform prevederilor pct. 204. Procedura de analiză şi soluţionare a contestaţiei este cea prevăzută la pct. 211-226.

208. Nedepunerea contestaţiei în termen atrage decăderea, cu excepţia cazului în care conducătorul entităţii verificate dovedeşte că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa. În acest caz, contestaţia se va depune în termen de 15 zile calendaristice de la încetarea “Împiedicării”, cu prezentarea motivelor care au determinat această situaţie. Decăderea se constată de comisia de soluţionare a contestaţiilor, constituită conform prevederilor pct. 213.

209. Contestaţia trimisă prin poştă se socoteşte în termen dacă a fost predată recomandat la oficiul poştal în termenul prevăzut la pct. 206.

210. Contestaţia suspendă obligaţia executării deciziei până la soluţionarea ei de către comisia de soluţionare a contestaţiilor. Executarea măsurilor devine obligatorie de la data comunicării încheierii formulate de comisia de soluţionare a contestaţiilor, prin care se respinge integral sau parţial contestaţia. Prin “data comunicării încheierii” se înţelege data confirmării de primire a acesteia, menţionată pe documentul de transmitere a încheierii.

            În condiţiile în care entitatea verificată formulează cerere de suspendare a măsurilor stabilite prin decizie, iar instanţa de judecată, prin hotărâre, dispune suspendarea, măsurile dispuse devin obligatorii de la data încetării suspendării dispuse de instanţă.

            În condiţiile în care acţiunea de suspendare este respinsă de instanţă, iar măsurile dispuse prin decizie sunt menţinute ca temeinice şi legale, chiar şi în parte, hotărârea este obligatorie pentru entitate, urmând ca auditorii publici externi să aplice procedura de verificare a îndeplinirii măsurilor dispuse, în temeiul regulamentului.

            În condiţiile în care instanţa de fond admite în totalitate sau în parte acţiunea entităţii împotriva măsurilor dispuse prin decizie, verificarea modului de ducere la îndeplinire a acestora se suspendă până la soluţionarea irevocabilă a cauzei (exercitarea tuturor căilor de atac împotriva hotărârii instanţei de fond), în ceea ce priveşte măsurile anulate prin hotărâre judecătorească.

Conducerilor structurilor de specialitate le revine obligaţia urmăririi permanente a stadiului de soluţionare a acţiunilor aflate pe rolul instanţelor de judecată.

Analiza şi soluţionarea contestaţiei la decizie

211. În cazul contestaţiei formulate de conducătorul entităţii verificate cu privire la măsurile dispuse prin decizia emisă de structurile Curţii de Conturi se procedează astfel:

a) atunci când decizia a fost emisă şi semnată de către directorul direcţiei din cadrul departamentului de specialitate pentru valorificarea constatărilor din actele întocmite la nivelul acestei structuri, precum şi pentru solicitarea suspendării din funcţie a persoanelor în cauză, în baza prevederilor art. 45 din lege şi ale pct. 200, contestaţia primită de către şeful departamentului de specialitate se remite directorului din cadrul departamentului respectiv. Acesta, în termen de 10 zile calendaristice, examinează temeinicia contestaţiei formulate şi întocmeşte o notă cu punctul său de vedere referitor la argumentele prezentate în contestaţie;

b) atunci când decizia a fost emisă pentru entităţile verificate de camerele de conturi, contestaţia se analizează de către directorul camerei de conturi sau de către directorul adjunct, în funcţie de nivelul de competenţă prevăzut la pct. 164. Aceştia, în termen de 10 zile calendaristice, întocmesc o notă cuprinzând punctul de vedere referitor la argumentele prezentate în contestaţie.

212. În cazul contestaţiilor formulate la deciziile emise pentru:

a) entităţile aparţinând administraţiei publice centrale, precum şi alte entităţi care intră în competenţa de verificare a departamentului de specialitate, nota este întocmită şi semnată de directorul direcţiei din cadrul departamentului;

b) entităţile de pe plan local aparţinând administraţiei publice centrale (respectiv deconcentratele), entităţile aparţinând administraţiei publice locale ai căror conducători au calitatea de ordonatori principali, secundari sau terţiari de credite ai bugetelor locale ale judeţelor şi municipiilor, entităţile finanţate din venituri proprii aflate în subordinea acestora, regiile autonome de interes naţional şi local, societăţile cu capital integral sau majoritar al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, respectiv al judeţelor şi municipiilor, şi alte entităţi aflate în competenţa teritorială de verificare a camerei de conturi, nota este întocmită şi semnată de către directorul camerei de conturi;

c) entităţile aparţinând administraţiei publice locale ai căror conducători au calitatea de ordonatori principali, secundari sau terţiari de credite ai bugetelor locale ale oraşelor şi comunelor, entităţile finanţate din venituri proprii aflate în subordinea acestora, regiile autonome de interes local, asociaţiile de dezvoltare intercomunitare şi societăţile cu capital integral sau majoritar al unităţilor administrativ-teritoriale, respectiv ale oraşelor şi comunelor, precum şi asociaţiile de dezvoltare intercomunitare ale unităţilor administrativ-teritoriale, nota se întocmeşte şi se semnează de către directorul adjunct al camerei de conturi;

d) entităţile ai căror conducători au calitatea de ordonatori principali de credite ai bugetelor locale ale municipiului Bucureşti şi sectoarelor municipiului Bucureşti, entităţile finanţate din venituri proprii aflate în subordinea acestora, precum şi regiile autonome de interes local şi societăţile cu capital integral sau majoritar al unităţilor administrativ-teritoriale, respectiv al municipiului Bucureşti şi sectoarelor municipiului Bucureşti, nota este întocmită şi semnată de directorul Camerei de Conturi a Municipiului Bucureşti;

e) entităţile ai căror conducători au calitatea de ordonatori secundari şi terţiari de credite ai bugetelor locale ale municipiului Bucureşti şi sectoarelor municipiului Bucureşti, nota este întocmită şi semnată de către directorul adjunct al Camerei de Conturi a Municipiului Bucureşti.

Notele întocmite în cazurile prezentate la lit. a)-e) împreună cu contestaţia formulată de conducătorul entităţii verificate, decizia emisă şi raportul de control (inclusiv anexele acestuia) se transmit comisiei de soluţionare a contestaţiilor, constituită conform prevederilor pct. 213.

            În vederea analizei şi soluţionării contestaţiei, camerele de conturi transmit departamentului care coordonează domeniul ce a făcut obiectul verificării documentele sus-menţionate, pentru entităţile prevăzute la lit. b) şi d) ai căror conducători au formulat contestaţii la deciziile emise, în termen de 10 zile calendaristice de la data înregistrării contestaţiei la registratura camerei de conturi.

213. Contestaţiile formulate împotriva deciziilor emise de structurile Curţii de Conturi sunt examinate de comisii de soluţionare a contestaţiilor, alcătuite astfel:

a) consilierul de conturi care coordonează departamentul în a cărui competenţă intră entitatea verificată şi alţi 2 consilieri de conturi desemnaţi de către vicepreşedintele coordonator al departamentului care a efectuat acţiunea, pentru deciziile emise şi semnate de către directorii direcţiilor din cadrul departamentelor de specialitate, prevăzute la pct. 212 lit. a).

            În acest caz, la şedinţa comisiei poate participa, în calitate de invitat, şi directorul direcţiei din cadrul departamentului de specialitate care a efectuat verificarea, dacă se consideră necesar de către comisie;

b) consilierul de conturi care coordonează domeniul ce a făcut obiectul verificării, un alt consilier de conturi (desemnat de către unul dintre vicepreşedinţi, iar, în cazul entităţilor aparţinând administraţiei publice locale, desemnat de către preşedintele Curţii de Conturi), precum şi directorul din cadrul departamentului în a cărui competenţă intră entitatea respectivă, pentru deciziile emise de către directorul camerei de conturi, în cazul entităţilor prevăzute la pct. 212 lit. b) şi d).

            În acest caz, la şedinţa comisiei poate participa, în calitate de invitat, şi directorul camerei de conturi care a efectuat verificarea, dacă se consideră necesar de către comisie;

c) directorul camerei de conturi şi 2 auditori publici externi, alţii decât cei care au efectuat verificarea, în cazul deciziilor emise şi semnate de către directorul adjunct al camerei de conturi teritoriale, pentru entităţile prevăzute la pct. 212 lit. c);

d) directorul Camerei de Conturi a Municipiului Bucureşti şi 2 şefi de serviciu sau 2 auditori publici externi, alţii decât cei care au coordonat/au efectuat verificarea, în cazul deciziilor emise şi semnate de directorul adjunct al Camerei de Conturi a Municipiului Bucureşti, pentru entităţile prevăzute la pct. 212 lit. e).

214. În vederea constituirii Comisiei de soluţionare a contestaţiilor, imediat ce s-a primit contestaţia se va proceda după cum urmează:

a) şeful Departamentului de coordonare a verificării bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale propune preşedintelui Curţii de Conturi membrii comisiei de soluţionare a contestaţiilor pentru deciziile de suspendare din funcţie emise şi semnate de şeful departamentului, pentru deciziile emise de directorul camerei de conturi teritoriale şi contestate de către entităţile prevăzute la pct. 212 lit. b), cu excepţia entităţilor de pe plan local aparţinând administraţiei publice centrale (deconcentratelor), precum şi pentru entităţile prevăzute la pct. 212 lit. d);

b) şeful departamentului care coordonează acţiunea de verificare propune vicepreşedintelui coordonator al departamentului membrii comisiei, pentru deciziile de suspendare din funcţie emise şi semnate de şeful departamentului, pentru deciziile contestate, emise şi semnate de Către directorul direcţiei din cadrul departamentului de specialitate şi de către directorul camerei de conturi, pentru entităţile prevăzute la pct. 212 lit. a) şi entităţile de pe plan local aparţinând administraţiei publice centrale (deconcentratele) prevăzute la pct. 212 lit. b);

c) directorul adjunct al camerei de conturi propune directorului camerei de conturi membrii comisiei pentru deciziile emise şi contestate de entităţile prevăzute la pct. 212 lit. c) şi e).

            În procesul de aprobare a propunerilor formulate, preşedintele sau vicepreşedintele coordonator poate schimba componenţa comisiei prin numirea altor membri cu expertiza necesară soluţionării aspectelor în domeniul care a făcut obiectul măsurilor ce au fost contestate.

Propunerea membrilor comisiei se va face printr-o adresă al cărei model este prevăzut în anexa nr. 14. După aprobarea propunerilor privind membrii comisiei, adresa sus-menţionată se anexează la procesul-verbal încheiat în urma şedinţei de analiză şi soluţionare a contestaţiei.

215. Documentaţia privind soluţionarea contestaţiei, inclusiv adresa prin care s-a stabilit componenţa comisiei de soluţionare a contestaţiilor prevăzută la pct. 213 lit. a)-d), va face parte integrantă din dosarul acţiunii de verificare (raportul de control, notele întocmite referitoare la actul de control, decizia, contestaţia la decizie, nota cu punctul de vedere referitor la argumentele prezentate în contestaţie, procesul-verbal al şedinţei de analiză şi soluţionare a contestaţiei, încheierea etc.).

216. După aprobare, componenţa unei comisii de soluţionare a contestaţiilor poate fi modificată de către preşedintele Curţii

de Conturi, vicepreşedintele coordonator al departamentului care a efectuat/a coordonat verificarea sau de către directorul camerei de conturi, după caz, în situaţii justificate, cum ar fi: un membru al comisiei se află în concediu medical, în delegaţie etc. La şedinţa comisiei poate participa şi preşedintele sau vicepreşedintele coordonator al departamentului prin grija căruia se soluţionează contestaţia, atunci când se apreciază că există situaţii complexe de analizat, valoarea estimată a prejudiciilor este substanţială sau abaterile constatate au implicaţii deosebite asupra activităţii entităţii verificate. În aceste cazuri, preşedintele sau vicepreşedintele coordonează activitatea comisiei de soluţionare a contestaţiilor şi semnează alături de ceilalţi membri ai comisiei încheierea emisă în urma şedinţei.

217. La şedinţa comisiei de soluţionare a contestaţiilor pot fi invitaţi, dacă se consideră necesar, membri ai echipei de control, reprezentanţi ai entităţii verificate şi/sau alte persoane, dacă este cazul, care pot da explicaţii ori pot depune acte şi documente suplimentare pentru susţinerea contestaţiei.   Reprezentanţii entităţii pot fi asistaţi de avocat.

218. Comisiile de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva deciziilor emise de structurile Curţii de Conturi vor examina aceste contestaţii în termen de maximum 45 de zile calendaristice de la data înregistrării acestora la departamentul care coordonează domeniul ce a făcut obiectul verificării sau la camera de conturi care a efectuat controlul.

Termenul de 45 zile calendaristice stabilit pentru soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva deciziilor emise de structurile de specialitate ale Curţii de Conturi nu reprezintă termen de decădere.

219. Comisia de soluţionare a contestaţiilor examinează contestaţia împreună cu celelalte documente şi emite o încheiere, prin care se poate dispune:

a) admiterea totală sau parţială a contestaţiei;

b) respingerea contestaţiei.

Modelul încheierii este prezentat în anexa nr. 15.

220. În situaţia în care, cu prilejul analizei şi soluţionării contestaţiei, se constată că raportul de control nu a fost întocmit corect, că unele dintre măsurile dispuse prin decizie au fost determinate de constatări neîntemeiate pe dispoziţiile legale menţionate în actul de control sau au avut la bază interpretări eronate ale reglementărilor în vigoare, comisia de soluţionare a contestaţiilor poate suspenda soluţionarea contestaţiei şi dispune reverificarea aspectelor ori operaţiunilor neclare consemnate în raportul de control. Totodată, comisia poate propune chiar constituirea unei alte echipe de control, care Să reverifice aspectele neclare cuprinse în raportul de control. În acest caz, prin grija secretarului comisiei de soluţionare a contestaţiilor se întocmeşte un proces-verbal, în care se consemnează aspectele care trebuie completate/reverificate şi se acordă termen pentru completarea sau refacerea actului de control. Termenul acordat de comisie trebuie să fie stabilit astfel încât atât completarea/refacerea aspectelor neclare, cât şi reluarea soluţionării în comisie a măsurilor contestate să se încadreze, de regulă, în termenul maxim prevăzut pentru soluţionarea contestaţiilor. După completarea/refacerea controlului, procedura de soluţionare a contestaţiei se reia.

            În funcţie de situaţia existentă, în cazuri justificate, reverificarea aspectelor ori a operaţiunilor neclare consemnate în raportul de control poate constitui o nouă acţiune de verificare, care implică introducerea acesteia în programul de activitate conform Metodologiei de elaborare, modificare şi urmărire a realizării Programului de activitate a Curţii de Conturi, precum şi organizarea acţiunii conform prevederilor regulamentului (notificare, delegaţii etc.).

            În situaţia în care în urma reverificării aspectelor neclare se constată că deficienţele consemnate în actul de control sunt greşite sau neîntemeiate pe dispoziţiile legale menţionate în

acest act, comisia de soluţionare a contestaţiilor prevăzută la pct. 213 lit. a)-d) poate propune plenului Curţii de Conturi sancţionarea directorului din cadrul departamentului/directorului camerei de conturi, directorului adjunct al camerei de conturi şi a şefului de serviciu care au coordonat şi au monitorizat acţiunea de control respectivă, inclusiv a şefului de echipă şi a auditorilor publici externi desemnaţi pentru efectuarea acesteia, conform prevederilor Codului de conduită etică şi profesională a personalului Curţii de Conturi.

221. Fiecare şedinţă a comisiei de soluţionare a contestaţiilor va avea un secretar, care nu este membru al comisiei, dar este numit de către conducerea structurii de specialitate prin grija căreia se soluţionează contestaţia. Acest secretar întocmeşte proiectul de încheiere a şedinţei comisiei de soluţionare a contestaţiei, precum şi proiectul procesului-verbal al şedinţei.

Nu poate fi numit secretar al şedinţei directorul din cadrul departamentului de specialitate sau directorul adjunct al camerei de conturi care a întocmit decizia ce face obiectul contestaţiei.

222. În procesul-verbal al şedinţei se consemnează participarea şi a altor persoane decât membrii acestei comisii (respectiv reprezentanţi ai entităţii verificate sau alte persoane, dacă este cazul).

Totodată, în procesul-verbal al şedinţei se menţionează, în sinteză, explicaţiile auditorilor publici externi participanţi la şedinţă, dezbaterile şi discuţiile care au avut loc, precum şi actele şi documentele suplimentare depuse în vederea susţinerii contestaţiei. Acest proces-verbal se semnează de către membrii comisiei de soluţionare a contestaţiilor şi de secretarul de şedinţă.

223. Încheierile pronunţate de comisiile de soluţionare a contestaţiilor, redactate de către secretarul de şedinţă, se motivează în mod obligatoriu, iar motivarea trebuie să conţină următoarele:

a) motive de fapt, şi anume:

(i) prezentarea argumentelor şi a raţionamentelor care au determinat comisia de soluţionare a contestaţiilor să admită total sau parţial contestaţia ori să o respingă;

(ii) redarea fiecărei măsuri contestate şi a probelor/documentelor care au stat la baza dispunerii măsurii respective;

(iii) motivele contestaţiei formulate de conducătorul entităţii verificate;

(iv) documentele depuse de acesta în vederea susţinerii contestaţiei;

(v) motivele pentru care documentele depuse de conducătorul entităţii verificate au fost acceptate sau, dimpotrivă, nu au fost avute în vedere de comisie, întrucât nu erau relevante;

b) motive de drept - precizarea prevederilor legale pe care comisia de soluţionare a contestaţiilor Ie-a avut în vedere şi pe care se întemeiază soluţia dată, în sensul admiterii totale sau parţiale a contestaţiei ori respingerii acesteia;

c) precizarea căii de atac, respectiv sesizarea, printr-o cerere de chemare în judecată, a instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea, în tot sau în parte, a încheierii, în condiţiile legii contenciosului administrativ;

d) termenul de exercitare a căii de atac, respectiv 15 zile calendaristice de la data confirmării de primire a încheierii transmise prin poştă;

e) instanţa competentă - în cazul încheierilor pronunţate, ca urmare a soluţionării contestaţiilor formulate împotriva deciziilor emise la nivelul camerelor de conturi judeţene şi a municipiului Bucureşti, conducătorul entităţii verificate se poate adresa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în raza căruia se află sediul entităţii verificate; în cazul încheierilor pronunţate, ca urmare a soluţionării contestaţiilor formulate împotriva deciziilor emise de structurile centrale ale Curţii de Conturi, competenţa revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în raza căreia se află sediul entităţii verificate.

224. Dacă un membru al comisiei de soluţionare a contestaţiei are un alt punct de vedere decât ceilalţi membri ai comisiei, acest lucru va fi menţionat în procesul-verbal al şedinţei, iar opinia separată şi motivarea acesteia se anexează la încheiere şi se semnează de către persoana care a formulat-o.

225. Încheierea emisă de comisia de soluţionare a contestaţiilor, motivată aşa cum s-a menţionat la pct. 223, se comunică atât entităţii căreia i-au fost dispuse măsuri prin decizie, cât şi structurii de specialitate care a emis această decizie, în termen de 5 zile calendaristice de la emitere, însoţită de o adresă de înaintare.

Adresa de înaintare care însoţeşte încheierea, întocmită prin grija secretarului comisiei de soluţionare a contestaţiilor, va primi număr de înregistrare (ieşire) din registrul de intrări-ieşiri al departamentului de specialitate/camerei de conturi, la data transmiterii efective a încheierii.

De asemenea, un exemplar din încheiere, decizie şi întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii acestora se comunică Departamentului juridic, la solicitarea expresă a acestuia adresată departamentului/camerei de conturi care a efectuat controlul, dacă actele respective au fost contestate la instanţele de judecată, în condiţiile legii contenciosului administrativ.

226. Încheierea emisă şi semnată de comisie va primi număr de înregistrare astfel:

a) de la cabinetul preşedintelui Curţii de Conturi pentru contestaţiile formulate la deciziile emise în urma verificărilor efectuate la entităţile prevăzute la pct. 212 lit. b) şi d);

b) de la cabinetul vicepreşedintelui coordonator al departamentului în a cărui competenţă intră domeniul ce a făcut obiectul verificării, pentru contestaţiile formulate la deciziile emise în cazul entităţilor aparţinând administraţiei publice centrale verificate de către departamentele de specialitate şi de către camerele de conturi teritoriale;

c) de la registratura camerei de conturi, pentru contestaţiile formulate la deciziile emise în urma verificărilor efectuate la entităţile prevăzute la pct. 212 lit. c) şi e).

            Încheierile emise de comisiile de soluţionare a contestaţiilor vor fi înregistrate în registrul special privind evidenţa actelor întocmite şi modul de valorificare a constatărilor consemnate în acestea şi în aplicaţia informatică INFOPAC, în care se va înregistra inclusiv numărul de ieşire înscris pe adresa de înaintare a încheierii, din registrul de intrări-ieşiri al structurii de specialitate prin grija căreia s-a soluţionat contestaţia.

Sesizarea instanţei de contencios administrativ

227. Împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor prevăzută la pct. 213, conducătorul entităţii verificate poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, în termen de 15 zile calendaristice de la data confirmării de primire a încheierii, în condiţiile legii contenciosului administrativ.

228. Competenţa de soluţionare a sesizării formulate de conducătorul entităţii împotriva încheierii pronunţate de comisiile de soluţionare a contestaţiilor aparţine instanţelor de contencios administrativ, aşa cum acestea au fost indicate la pct. 223 lit. e), în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

229. Cauzele aflate pe rolul instanţelor la data publicării prezentului regulament în Monitorul Oficial al României, Partea I, vor continua să se judece potrivit regulamentului aplicabil în momentul sesizării instanţei.

Verificarea modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizii

230. Verificarea modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizii se realizează de către auditori publici externi din cadrul structurilor de specialitate ale Curţii de Conturi care au participat la acţiunea de control, de regulă în 30 de zile calendaristice de la termenul cel mai îndepărtat din decizie, fără o notificare prealabilă.

            În cazul în care conducătorul structurii de specialitate nu poate asigura din motive justificate prezenţa niciunuia dintre auditorii publici externi care au participat la acţiunea de control, echipa desemnată să efectueze verificarea modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizii poate fi constituită şi din alţi auditori publici externi.

Prin excepţie de la prevederile primului alineat, notificarea poate fi transmisă în următoarele situaţii:

a) verificarea modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin deciziile transmise altor entităţi decât cele care intră în competenţa de verificare a structurii de specialitate care a efectuat controlul, când acţiunea se realizează de către auditorii publici externi ai structurii de specialitate căreia i s-a transmis decizia;

b) volumul operaţiunilor de verificat este foarte mare datorită numărului de măsuri transmise în sarcina entităţii verificate şi complexităţii acestora, precum şi pentru eficientizarea acţiunii de verificare.

            În situaţiile de la lit. a) şi b), conducerea structurii de specialitate poate notifica entitatea cu minimum 5 zile calendaristice înainte de data începerii controlului, iar prin adresa de notificare se poate solicita conducerii entităţii să dispună pregătirea unor documente şi informaţii necesare verificării modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse şi să asigure prezenţa în entitate a persoanelor în măsură să pună la dispoziţia auditorilor publici externi documentele şi informaţiile cerute.

231. Pentru realizarea acţiunii de verificare a modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizii, în programul anual de activitate aprobat de plenul Curţii de Conturi se poate aloca, la propunerea structurilor de specialitate, şi un fond de timp mai mare decât cel prevăzut în Metodologia de elaborare, modificare şi urmărire a realizării Programului de activitate a Curţii de Conturi.

Alocarea unui fond de timp mai mare pentru efectuarea acestui tip de acţiune de control se face în funcţie de complexitatea activităţii entităţii şi de volumul documentelor ce trebuie verificate.

232. În cazul în care timpul necesar pentru verificarea modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie se încadrează în timpul prevăzut în metodologie, nu mai este necesară aprobarea conducerii executive, respectiv a plenului, pentru cuprinderea acestei acţiuni în program pe parcursul anului, la nivelul structurilor de specialitate.

            În cazul în care se verifică modul de ducere la îndeplinire a măsurilor din mai multe decizii, fiecare decizie constituie o acţiune distinctă care se include în programul de activitate, alocându-se fond de timp pentru fiecare acţiune (decizie) în funcţie de numărul măsurilor ce urmează a fi verificate şi de complexitatea acestora. Pentru fiecare acţiune se întocmeşte câte un raport de follow-up distinct, care se raportează prin aplicaţia informatică INFOPAC.

233. În vederea verificării modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizii, conducătorii structurilor Curţii de Conturi emit delegaţii, conform prevederilor pct. 50. Modelul delegaţiei este prevăzut în anexa nr. 2.3.

Acte întocmite în urma verificării modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizii

234. Verificarea modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizii se finalizează prin întocmirea raportului privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie (raport de follow-up), care se semnează atât de către auditorii publici externi, cât şi de reprezentanţii legali ai entităţii verificate. În acest raport de follow-up se consemnează situaţiile ce se pot constata cu acest prilej, respectiv:

a) măsurile privind remedierea erorilor/abaterilor de la legalitate şi regularitate, precum şi blocarea fondurilor bugetare au fost duse la îndeplinire în totalitate, s-a dispus suspendarea din funcţie, în condiţiile legii, a persoanelor acuzate de săvârşirea unor fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri grave cu caracter financiar, au fost luate măsuri pentru îmbunătăţirea economicităţii, eficienţei şi eficacităţii în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului, iar prejudiciile au fost stabilite de entitatea verificată ca întindere şi au fost recuperate.

În acest caz, în raportul de follow-up se consemnează situaţia constatată, inclusiv detalierea efectelor produse în activitatea entităţii de măsurile dispuse de structurile Curţii de Conturi;

b) nu s-a acţionat pentru suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor legale din domeniul financiar-contabil şi fiscal, nu au fost blocate fondurile bugetare sau speciale în urma constatării utilizării nelegale ori ineficiente a acestora, nu au fost înlăturate erorile/abaterile de la legalitate şi regularitate, altele decât cele cauzatoare de prejudicii, nu au fost luate măsuri pentru îmbunătăţirea economicităţii, eficienţei şi eficacităţii în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului şi nu au fost luate măsuri pentru suspendarea din funcţie, în condiţiile legii, a persoanelor acuzate de săvârşirea unor fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri grave cu caracter financiar.

            În aceste cazuri, auditorii publici externi vor aprecia dacă nerealizarea măsurilor s-a datorat inacţiunii conducerii entităţilor abilitate să ia respectivele măsuri sau imposibilităţii acestora de a duce la îndeplinire măsurile dispuse, fie datorită stabilirii unei perioade de timp insuficiente pentru realizarea lor, fie datorită altor cauze.

            În situaţia în care, în raportul de follow-up, s-a consemnat imposibilitatea conducerii de a duce la îndeplinire măsurile în termenul stabilit prin decizie din cauze neimputabile acesteia, valorificarea aspectelor din raportul de follow-up se realizează prin emiterea de către directorul direcţiei din cadrul departamentului/directorul camerei de conturi/directorul adjunct al camerei de conturi a unei decizii de prelungire a termenului pentru realizarea măsurilor, pe baza propunerilor formulate de auditorii publici externi.

Decizia de prelungire a termenului pentru realizarea măsurilor este semnată de către directorul direcţiei din cadrul departamentului/directorul camerei de conturi/directorul adjunct al camerei de conturi, după caz, şi se transmite cu o adresă semnată de către şeful departamentului/directorul camerei de conturi.

Stabilirea noului termen de ducere la îndeplinire a măsurilor se face în funcţie de gravitatea motivelor ce au determinat nerealizarea acestora.

            În baza raportului de follow-up întocmit în conformitate cu prevederile prezentului regulament se sesizează şi organul ierarhic superior al entităţii controlate sau organul de conducere colectivă care aprobă, coordonează şi controlează activitatea entităţii verificate, aşa cum este prevăzut la pct. 183-185, solicitându-i-se acestuia prin scrisoare să ia măsuri care să asigure ducerea la îndeplinire de către entitatea aflată în subordine a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi.

Autorităţile sesizate în acest caz pentru a lua măsurile ce se impun sunt”următoarele:

(i) consiliul judeţean/Consiliul General al Municipiului Bucureşti/consiliul local municipal/consiliul local al sectoarelor municipiului Bucureşti/consiliul local orăşenesc/consiliul local comunal, în cazul autorităţilor publice locale;

(ii) consiliul de administraţie şi adunarea generală a acţionarilor, în cazul operatorilor economici (regii autonome, companii naţionale, societăţi naţionale şi societăţi la care statul, unităţile administrativ-teritoriale, instituţiile publice sau regiile autonome deţin, singure ori împreună, integral sau mai mult de jumătate din capitalul social);

(iii) organul ierarhic superior în subordinea căruia se află celelalte categorii de entităţi verificate. În mod similar se procedează şi în cazul în care conducerea entităţii verificate a dus la îndeplinire parţial măsurile din decizie, în sensul că fie unele măsuri au fost realizate integral, iar altele nu au fost realizate, fie toate măsurile dispuse au fost parţial îndeplinite.

În cazul în care entitatea verificată continuă să nu ducă la îndeplinire măsurile dispuse prin decizie de Curtea de Conturi, se informează pe cale ierarhică ministerul, alte instituţii şi Guvernul, în calitate de organ executiv, precum şi Parlamentul, în calitate de organ legislativ;

c) conducerea entităţii verificate nu a recuperat prejudiciul, situaţie în care se procedează în felul următor:

(i) dacă se constată faptul că nerecuperarea prejudiciului s-a datorat nedispunerii şi neurmăririi de către conducerea entităţii a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi, se urmează procedura de sesizare a organelor de urmărire penală consemnată la pct. 240-249, pentru a se aplica prevederile art. 64 din lege;

(ii) dacă se constată faptul că, deşi au fost dispuse şi urmărite de către conducerea entităţii măsurile cuprinse în decizie, prejudiciul nu a fost corect stabilit ca întindere şi/sau nu a fost recuperat în totalitate, raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie se valorifică prin emiterea de către Curtea de Conturi a unei decizii de prelungire a termenului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse, pe baza propunerilor formulate de auditorii publici externi.

            În acest caz, conducerea structurii de specialitate trebuie să aprecieze termenul necesar pentru recuperarea prejudiciului, însă ţinând cont şi atenţionând entitatea de riscul de a nu recupera debitele sau prejudiciile consemnate în actele de control încheiate, datorită prescrierii dreptului la acţiune.

În baza raportului de follow-up, şi în acest caz se sesizează organul ierarhic superior al entităţii verificate sau organul de conducere colectivă, care aprobă, coordonează şi controlează activitatea entităţii verificate, solicitându-i-se acestuia prin scrisoare să dispună măsuri care să asigure stabilirea întinderii prejudiciului şi recuperarea integrală a acestuia de către entitatea aflată în subordine/coordonare/sub autoritate.

            În cazul ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale şi al sectoarelor Municipiului Bucureşti, un exemplar din raportul de follow-up se înaintează spre analiză şi consiliului judeţean/Consiliului General al Municipiului Bucureşti/consiliului local municipal/consiliului local al sectoarelor municipiului Bucureşti/consiliului local orăşenesc/consiliului local comunal, după caz, solicitându-se prin scrisoare să dispună urmărirea modului de ducere la îndeplinire de către entitatea verificată a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi şi să informeze despre acest lucru conducerea structurii de specialitate care a emis decizia.

După caz, cu prilejul verificării modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie, se pot întocmi şi alte tipuri de acte dintre cele prevăzute la pct. 79 lit. B.

235. În condiţiile în care conducătorul entităţii verificate prezintă în scris până la termenul stabilit prin decizie argumente temeinice care justifică neducerea la îndeplinire a măsurilor, acesta poate solicita prelungirea termenului stabilit în decizie.

Dacă documentele prezentate de entitate în justificarea neducerii la îndeplinire a măsurilor sunt suficiente şi concludente, directorul direcţiei din cadrul departamentului/ directorul camerei de conturi/directorul adjunct al camerei de conturi, după caz, poate acorda un alt termen pentru realizarea măsurilor dispuse prin deciziile emise de către aceştia.

            În acest caz, se întocmeşte şi se transmite entităţii decizia de prelungire a termenului pentru ducerea la îndeplinire a unor măsuri din decizie.

236. Dacă documentele prezentate de entitate nu sunt suficiente şi concludente pentru a se acorda un nou termen fără o verificare a realităţii argumentelor invocate, în termen de 30 de zile calendaristice de la data înregistrării solicitării de acordare a unui alt termen, conducerea structurii care a efectuat verificarea va delega un auditor public extern pentru verificarea realităţii argumentelor invocate de conducerea entităţii în susţinerea solicitării de prelungire a termenului stabilit în decizie.

            În situaţia în care aceste argumente se confirmă, auditorul public extern întocmeşte Nota privind realitatea argumentelor invocate în susţinerea solicitării de prelungire a termenului stabilit prin decizie şi propune acordarea unui nou termen.

Această notă se înregistrează la entitatea verificată în registrul unic de control, iar în cuprinsul acesteia se înscriu în mod detaliat acţiunile întreprinse de entitate până la acea dată în scopul realizării măsurilor dispuse prin decizie. Nota privind realitatea argumentelor invocate în susţinerea solicitării de prelungire a termenului stabilit prin decizie este un act de control unilateral, care se semnează doar de către auditorii publici externi care verifică temeinicia motivelor invocate de entitate în solicitarea unui nou termen pentru realizarea măsurilor transmise de către structurile de specialitate ale Curţii de Conturi.         Această notă se înregistrează la structura de specialitate care a efectuat verificarea, sub acelaşi număr sub care a fost înregistrat raportul de control care a făcut obiectul deciziei pentru care se solicită prelungirea termenelor de realizare a măsurilor.

Directorul direcţiei din cadrul departamentului/directorul camerei de conturi/directorul adjunct al camerei de conturi, după caz, poate acorda un alt termen pentru realizarea măsurilor dispuse, termen care se comunică entităţii prin decizie de prelungire a termenului stabilit pentru ducerea la îndeplinire a unor măsuri, la finalul noului termen reluându-se procedura de verificare. Modelul deciziei este prevăzut în anexa nr. 15.1.

237. Documentele întocmite cu ocazia valorificării constatărilor rezultate în urma acţiunii de control vor fi înregistrate la registratura structurii de specialitate a Curţii de Conturi care a efectuat verificarea, sub acelaşi număr cu actele întocmite în urma acţiunilor de verificare.

238. La nivelul structurilor de specialitate ale Curţii de Conturi se instituie, cu ajutorul aplicaţiei informatice INFOPAC, un sistem de evidenţă şi monitorizare atât a modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizii, cât şi a evaluării impactului acestora asupra activităţii entităţii şi a calităţii măsurilor respective.

Informaţiile ce urmează a fi completate de către structurile de specialitate ale Curţii de Conturi în aplicaţia informatică INFOPAC, care vor fi preluate din rapoartele întocmite în urma acţiunii de verificare a modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizii, se referă la:

1. data efectuării acţiunii de verificare a modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse;

2. erorile/abaterile de la legalitate şi regularitate şi, după caz, situaţiile de nerespectare a principiilor de economicitate, eficienţă şi eficacitate în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale constatate în urma acţiunilor de verificare ale Curţii de Conturi, prezentate în mod sintetic, care au făcut obiectul măsurilor dispuse;

3. prezentarea în detaliu a măsurilor dispuse;

4. termenul stabilit pentru ducerea la îndeplinire a acestor măsuri;

5. descrierea impactului estimat de structurile Curţii de Conturi pentru măsurile dispuse în ceea ce priveşte:

a) îmbunătăţirea managementului pentru realizarea obiectivelor entităţii;

b) îmbunătăţirea activităţii entităţii verificate, din punctul de vedere al evidenţei financiar-contabile, fiscale, al sistemului informaţional, al resurselor umane etc;

c) obţinerea unor rezultate economico-financiare mai bune, reducerea cheltuielilor, creşterea economicităţii, eficienţei şi eficacităţii în utilizarea fondurilor publice şi/sau în administrarea patrimoniului etc;

6. numărul de înregistrare şi data fiecărei adrese prin care conducătorul entităţii verificate a comunicat structurii de specialitate care a efectuat controlul modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie;

7. prezentarea în mod detaliat a modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie;

8. gradul de implementare a măsurilor dispuse de structurile de specialitate ale Curţii de Conturi;

9. prezentarea măsurilor neimplementate de către entitate, cu precizarea cauzelor care au determinat neimplementarea fiecărei măsuri;

10. În cazul în care au fost dispuse măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciului, se vor menţiona atât valoarea estimată a erorii/abaterii în urma acţiunii de control a Curţii de Conturi, cât şi prejudiciul stabilit de conducerea entităţii verificate;

11. evaluarea impactului măsurilor dispuse prin decizie asupra activităţii entităţii verificate;

12. măsurile dispuse prin decizie care au fost anulate ca urmare a acceptării contestaţiei de către Comisia de soluţionare a contestaţiilor;

13. măsurile stabilite în plus de către entitate faţă de cele dispuse prin decizie, în vederea înlăturării deficienţelor constatate de către Curtea de Conturi.

Toate aceste informaţii furnizate prin aplicaţia informatică INFOPAC vor fi analizate permanent de către conducerile structurilor de specialitate respective, iar, pe baza acestora, şefii departamentelor de specialitate vor întocmi sinteze, rapoarte şi note ce vor fi supuse analizei plenului Curţii de Conturi.

Acte întocmite în cazul neducerii la îndeplinire a măsurilor dispuse în baza prevederilor art. 42 alin. (1) lit. b)-d), precum şi ale art. 45 din lege

239. Pentru neducerea la îndeplinire a unor măsuri dispuse de Curtea de Conturi în temeiul prevederilor art. 42 alin. (1) lit. b)-d), precum şi ale art. 45 din lege, se întocmeşte proces-verbal de constatare a abaterilor şi de aplicare a amenzii civile, prevăzute la art. 62 din lege. Acest act de control se întocmeşte în cazul în care, la solicitarea Curţii de Conturi:

a) nu s-a efectuat verificarea cu prioritate a unor obiective, în cadrul atribuţiilor lor legale, de către organele de control financiar, fiscal, inclusiv de inspecţie bancară ale Băncii Naţionale a României;

b) nu au fost puse la dispoziţie rapoartele celorlalte organisme cu atribuţii de control financiar, fiscal, audit intern şi inspecţie bancară;

c) nu s-au efectuat de către instituţiile specializate ale statului verificările de specialitate solicitate în vederea clarificării unor constatări;

d) nu s-a dispus suspendarea din funcţie a persoanelor acuzate de săvârşirea de fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri grave cu caracter financiar, constatate în urma controlului efectuat, până la soluţionarea definitivă a cauzelor în care sunt implicate.

Procedura de întocmire a procesului-verbal de constatare a abaterilor şi de aplicare a amenzii civile, prevăzute la art. 62 din lege, şi căile de atac al acestuia sunt prevăzute la pct. 138-148.

Sesizarea organelor de urmărire penală competente

240. Sesizarea organelor de urmărire penală competente se va efectua, potrivit prevederilor art. 33 alin. (4) şi art. 64 din lege, de către conducătorul departamentului de specialitate coordonator al acţiunii, atât în cazul actelor de control încheiate la nivel central, cât şi al celor întocmite la nivelul camerelor de conturi.

241. În procesul de valorificare a constatărilor înscrise în actele de control, organele de urmărire penală competente vor fi sesizate în următoarele cazuri:

a) în raportul întocmit de auditorii publici externi s-a consemnat existenţa unor fapte pentru care există indicii că au fost săvârşite cu încălcarea legii penale;

b) conducerea entităţii verificate nu a dispus şi nu a urmărit recuperarea prejudiciului;

c) în actele de control întocmite de auditorii publici externi s-a consemnat furnizarea de către entitatea verificată a unor informaţii pentru care există indicii că ar putea fi nereale.

242. În situaţia consemnării în raportul de control/raportul de follow-up a unor fapte pentru care există indicii că au fost săvârşite cu încălcarea legii penale sau a faptei de nerecuperare a prejudiciului, ca urmare a nedispunerii şi a neurmăririi de către conducerea entităţii a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi, directorul camerei de conturi va transmite, în termen de 15 zile calendaristice de la expirarea termenului de depunere a obiecţiilor, o adresă către departamentul de specialitate coordonator al acţiunii.

            În această adresă vor fi descrise în mod detaliat deficienţele consemnate în actul de control încheiat la entitatea verificată pentru care se propune sesizarea organelor de urmărire penală, anexându-se toate documentele care susţin respectivele constatări.

243. În vederea sesizării organelor de urmărire penală, departamentul de specialitate coordonator al acţiunii solicită un punct de vedere de la Departamentul juridic referitor la încadrarea sau neîncadrarea faptelor consemnate în actele de control încheiate în categoria celor de natură penală, atât pentru acţiunile proprii, cât şi pentru cele coordonate în teritoriu, după care proiectul de sesizare va fi supus spre aprobare plenului.

Solicitarea punctului de vedere de la Departamentul juridic se va face în termen de:

- 7 zile calendaristice de la data înregistrării la departament a adresei de solicitare transmise de către directorul camerei de conturi;

- 30 de zile calendaristice de la data înregistrării actului de control la registratura entităţii verificate, în cazul acţiunilor proprii, termen prevăzut la pct. 162 pentru valorificarea acestuia.

Departamentul juridic emite punctul său de vedere în termen de 15 zile calendaristice de la primirea solicitării.

244. Departamentul de specialitate va informa structura teritorială cu privire la sesizarea organelor de urmărire penală pentru faptele consemnate în raportul de control/raportul de follow-up, după aprobarea plenului Curţii de Conturi.

245. Dacă acţiunea de verificare a fost efectuată de către departamentul de specialitate, şeful acestei structuri analizează conţinutul actului de control, al proiectului adresei de sesizare întocmit de directorul din cadrul departamentului şi o transmite organului de urmărire penală competent, după obţinerea punctului de vedere al Departamentului juridic şi a aprobării plenului Curţii de Conturi.

246. În cazul acţiunilor de control realizate de către camerele de conturi, şeful departamentului de specialitate coordonator al acestei acţiuni analizează adresa întocmită de directorul structurii teritoriale, cuprinzând faptele consemnate, inclusiv documentele care susţin aceste constatări, în vederea elaborării adresei de sesizare a organelor de urmărire penală competente.

            În acest caz, sesizarea organelor de urmărire penală competente se va face sub semnătura şefului departamentului de specialitate coordonator al acţiunii, conform prevederilor art. 33 alin. (4) din lege, şi numai după obţinerea punctului de vedere al Departamentului juridic şi a aprobării plenului Curţii de Conturi.

Sesizarea de către şeful departamentului de specialitate a organelor de urmărire penală competente pentru abaterile consemnate în actele întocmite de către auditorii publici externi ai camerelor de conturi se va face conform competenţei teritoriale a organelor de urmărire penală respective.

Dacă în urma analizei efectuate de către conducerea departamentului de specialitate se concluzionează că în actul de control şi în anexele acestuia sunt aspecte pentru care există indicii că au fost săvârşite cu încălcarea legii penale, şeful departamentului de specialitate/directorul camerei de conturi va demara procedura în vederea sesizării organelor de urmărire penală, chiar dacă auditorii publici externi nu au propus prin Nota cu propuneri de valorificare a actului de control valorificarea aspectelor respective prin sesizarea organelor de urmărire penală.

De asemenea, dacă în urma analizei efectuate de către departamentul de specialitate coordonator al acţiunii se concluzionează că nu sunt întrunite condiţiile pentru sesizarea organelor de urmărire penală, indiferent de propunerea conducerii camerei de conturi şi indiferent de punctul de vedere exprimat de Departamentul juridic, şeful departamentului are Obligaţia de a prezenta în plen propunerea pentru nesesizarea organelor de urmărire penală, precum şi motivele care au condus la această concluzie. Această procedură se aplică şi în cazul acţiunilor efectuate de către departamentele de specialitate.

247. Concomitent cu demararea procedurii de sesizare a organelor de urmărire penală competente, la nivelul structurilor de specialitate ale Curţii de Conturi se face valorificarea constatărilor şi prin decizie, potrivit prevederilor pct. 175.

248. Dacă entitatea verificată furnizează auditorilor publici externi din cadrul camerelor de conturi informaţii pentru care există indicii că ar putea fi nereale, directorii acestor structuri vor transmite departamentului de specialitate coordonator al acţiunii o adresă ce parcurge aceeaşi procedură ca şi în cazul faptelor pentru care există indicii că au fost săvârşite cu încălcarea legii penale.

            249. Despre măsura luată privind sesizarea organelor de urmărire penală competente, departamentul de specialitate informează în scris atât conducerea entităţii verificate, cât şi conducerea camerei de conturi, în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (4) din lege.

 

CAPITOLUL III

Organizarea şi efectuarea auditului financiar, întocmirea raportului de audit financiar şi valorificarea constatări lor înscrise în acesta

 

SECŢIUNEA 1

Atribuţiile şi competenţele Curţii de Conturi privind auditul financiar

 

250. În baza prevederilor art. 21 alin. (3), art. 29 şi ale art. 42 alin. (1) din lege, Curtea de Conturi exercită activitatea de audit financiar asupra situaţiilor financiare încheiate de entităţile aflate în competenţa de verificare, urmărind, în principal:

a) exactitatea şi realitatea situaţiilor financiare, aşa cum sunt stabilite în reglementările contabile în vigoare;

b) evaluarea sistemelor de management şi control la autorităţile cu sarcini privind urmărirea obligaţiilor financiare către bugete sau către alte fonduri publice stabilite prin lege ale persoanelor juridice sau fizice;

c) utilizarea fondurilor alocate de la buget sau din a5te fonduri speciale conform destinaţiei stabilite;

d) calitatea gestiunii economico-financiare;

e) economicitatea, eficienţa şi eficacitatea utilizării fondurilor publice;

f) evaluarea activităţii de control financiar propriu şi de audit intern a entităţilor verificate.

Totodată, potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) din lege, auditul financiar se exercită de către Curtea de Conturi cu respectarea standardelor proprii de audit, care au fost elaborate având în vedere standardele de audit ale Organizaţiei Internaţionale a Instituţiilor Supreme de Audit (INTOSAI).

Acţiunile de audit financiar se organizează şi se desfăşoară în conformitate cu metodologia stabilită prin prezentul regulament, cu standardele de audit proprii, precum şi cu manualul de audit financiar.

251. Situaţiile financiare supuse auditului financiar cuprind:

1. bilanţul;

2. contul de rezultat patrimonial;

3. situaţia fluxurilor de trezorerie;

4. situaţia modificărilor în structura activelor/capitalurilor;

5. anexe la situaţiile financiare, care includ politici contabile şi note explicative;

6. contul de execuţie bugetară.

252. În cazul în care Curtea de Conturi participă la realizarea unor misiuni de audit financiar în colaborare cu alte instituţii supreme de audit similare, aceste misiuni se realizează numai în conformitate cu standardele de audit internaţionale general acceptate.

253. Curtea de Conturi efectuează auditul financiar, conform prevederilor art. 26 din lege, asupra următoarelor conturi anuale de execuţie:

a) contul general anual de execuţie a bugetului de stat; b) contul anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat;

c) conturile anuale de execuţie a fondurilor speciale;

d) conturile anuale de execuţie a bugetelor locale, ale municipiului Bucureşti, ale judeţelor, ale sectoarelor municipiului Bucureşti, ale municipiilor, ale oraşelor şi comunelor;

e) contul anual de execuţie a bugetului Trezoreriei Statului;

f) conturile anuale de execuţie a bugetelor instituţiilor publice autonome;

g) conturile anuale de execuţie a bugetelor instituţiilor publice finanţate integral sau parţial de la bugetul de stat, de la bugetul asigurărilor sociale de stat, de la bugetele locale şi de la bugetele fondurilor speciale, după caz;

h) conturile anuale de execuţie a bugetelor instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii;

i) contul general anual al datoriei publice a statului; j) conturile anuale de execuţie a bugetului fondurilor externe nerambursabile;

k) alte conturi de execuţie a unor bugete prevăzute de lege.

254. În cadrul competenţelor sale, Curtea de Conturi efectuează audit financiar la următoarele categorii de entităţi publice:

a) statul şi unităţile administrativ-teritoriale, în calitate de persoane juridice de drept public, cu serviciile şi instituţiile lor publice, autonome sau neautonome;

            b) organismele autonome de asigurări sociale sau de altă natură, care gestionează bunuri, valori sau fonduri, într-un regim legal obligatoriu, în condiţiile în care, prin lege sau prin statutele lor, se prevede acest lucru.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Obiectivele auditului financiar şi certificarea conturilor

 

255. Obiectivul general al auditului financiar la instituţiile publice este acela de a obţine o asigurare rezonabilă asupra faptului că:

a) situaţiile financiare auditate nu conţin denaturări semnificative ca urmare a unor abateri sau erori, permiţând astfel să se exprime o opinie cu privire la măsura în care acestea sunt întocmite de către entitate în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil în România, respectă principiile legalităţii şi regularităţii şi oferă o imagine fidelă a poziţiei financiare, a performanţei financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată de entitatea respectivă;

b) modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli al entităţii verificate sunt în concordanţă cu scopul, obiectivele şi atribuţiile prevăzute în actele normative prin care a fost înfiinţată entitatea verificată şi respectă principiile legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficienţei şi eficacităţii.

256. Situaţiile financiare anuale, stabilite potrivit legii, sunt documentele oficiale de prezentare a situaţiei economico-financiare a entităţii supuse auditului financiar, care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare, a performanţei financiare şi a altor informaţii referitoare la activitatea desfăşurată de entitatea respectivă.

257. Conducerea entităţii auditate răspunde pentru:

a) elaborarea şi fundamentarea proiectului de buget propriu;

b) angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor în limita creditelor bugetare repartizate şi aprobate şi numai în legătură cu activitatea instituţiei publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale;

c) realizarea veniturilor;

d) angajarea şi utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;

e) integritatea bunurilor încredinţate instituţiei;

f) organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii, prezentarea la termen a situaţiilor financiare privind situaţia patrimoniului aflat în administrare şi privind execuţia bugetară; selectarea, adoptarea, aprobarea şi aplicarea politicilor şi procedurilor contabile specifice;

g) întocmirea şi prezentarea fidelă a situaţiilor financiare în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil acestora;

h) organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice şi a programului de lucrări de investiţii publice;

i) organizarea evidenţei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenţi acestora;

j) organizarea şi ţinerea la zi a evidenţei patrimoniului, conform prevederilor legale;

k) organizarea, implementarea şi menţinerea unui sistem de control intern corespunzător pentru întocmirea şi prezentarea corectă şi fidelă a situaţiilor financiare;

            l) monitorizarea performanţelor financiare şi nefinanciare ale entităţilor aflate în coordonare;

m) îndeplinirea altor atribuţii prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare.

258. Responsabilitatea auditorilor publici externi este aceea de a planifica şi de a efectua auditul financiar astfel încât să se obţină o asigurare rezonabilă că situaţiile financiare nu sunt afectate de existenţa unor erori/abateri semnificative.

Responsabilitatea auditorilor publici externi cu privire la misiunea de audit financiar presupune următoarele:

a) efectuarea misiunii de audit financiar în conformitate cu prevederile prezentului regulament şi ale standardelor de audit ale Curţii de Conturi;

b) planificarea şi desfăşurarea misiunii de audit pentru certificarea acurateţei şi veridicităţii datelor din situaţiile financiare verificate, în vederea obţinerii unei asigurări rezonabile că situaţiile financiare nu sunt afectate de erori semnificative;

c) ca probele de audit obţinute să ofere o bază rezonabilă pentru susţinerea constatărilor, concluziilor, recomandărilor şi opiniei formulate de auditorii publici externi;

d) efectuarea misiunii în conformitate cu standardele de audit ale Curţii de Conturi sau cu standardele internaţionale de audit, în cazul în care Curtea de Conturi participă la misiuni internaţionale.

259. În auditarea situaţiilor financiare anuale, Curtea de Conturi urmăreşte verificarea cu privire la:

a) elaborarea şi fundamentarea proiectului de buget propriu, precum şi autorizarea, legalitatea şi necesitatea modificărilor aduse prevederilor iniţiale ale bugetelor publice. În cadrul acestui obiectiv se au în vedere, în principal, următoarele:

a1) elaborarea şi fundamentarea proiectului de buget propriu;

a2) legalitatea, necesitatea şi oportunitatea modificărilor aduse prevederilor iniţiale ale bugetelor;

a3) efectuarea virărilor de credite bugetare pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare;

a4) organizarea evidenţei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenţi acestora;

b) exactitatea şi realitatea datelor reflectate în situaţiile financiare. În cadrul acestui obiectiv se au în vedere, în principal, următoarele:

b1) organizarea şi conducerea contabilităţii în conformitate cu prevederile legale;

b2) înregistrarea veniturilor şi a cheltuielilor pe structura clasificaţiei bugetare;

b3) organizarea şi ţinerea la zi a evidenţei patrimoniului, conform prevederilor legale;

b4) concordanţa datelor înregistrate în evidenţa tehnico-operativă cu cele din evidenţa financiar-contabilă şi cu cele preluate în balanţele de verificare şi înscrise în situaţiile financiare;

b5) reflectarea reală şi exactă a operaţiunilor financiar-contabile în bilanţurile contabile şi conturile anuale de execuţie bugetară;

b6) încheierea exerciţiului bugetar;

b7) prezentarea la termen a situaţiilor financiare privind situaţia patrimoniului aflat în administrare şi privind execuţia bugetară; selectarea şi aplicarea politicilor contabile adecvate;

c) organizarea, implementarea şi menţinerea sistemelor de management şi control intern (inclusiv audit intern) la entităţile auditate (inclusiv autorităţile cu sarcini privind urmărirea obligaţiilor financiare ale persoanelor juridice sau fizice către bugete ori către alte fonduri publice stabilite prin lege) şi stabilirea legăturii de cauzalitate dintre rezultatele acestei verificări şi deficienţele constatate de către Curtea de Conturi în activitatea entităţii respective;

d) modul de stabilire, evidenţiere şi urmărire a încasării veniturilor bugetului general consolidat, în cuantumul şi la termenele prevăzute de lege, precum şi identificarea cauzelor care au determinat nerealizarea acestora;

e) calitatea gestiunii economico-financiare. În cadrul acestui obiectiv se au în vedere, în principal, următoarele:

e1) efectuarea inventarierii şi a reevaluării tuturor elementelor patrimoniale la termenul prevăzut de lege, înregistrarea în evidenţa contabilă a rezultatelor acestora, precum şi înregistrarea în evidenţele cadastrale şi de publicitate imobiliară; asigurarea integrităţii bunurilor patrimoniale;

e2) modul de aplicare a prevederilor legii privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, precum şi a reglementărilor privind inventarierea bunurilor din domeniul public al statului;

e3) constituirea şi utilizarea fondurilor pentru desfăşurarea de activităţi conform scopului, obiectivelor şi atribuţiilor prevăzute în actele normative prin care a fost înfiinţată entitatea;

e4) angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor bugetare conform reglementărilor legale şi în concordanţă cu prevederile legii bugetare şi cu destinaţia stabilită. În cadrul acestui obiectiv se au în vedere, în principal, următoarele:

(i) angajarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare de angajament aprobate şi numai în legătură cu activitatea instituţiei publice respective;

(ii) ordonanţarea şi plata cheltuielilor în limita creditelor bugetare aprobate;

(iii) angajarea şi ordonanţarea cheltuielilor în conformitate cu legislaţia care le reglementează, cu aprobarea ordonatorului de credite, cu avizul compartimentelor de specialitate şi viza pentru controlul financiar preventiv propriu, pe bază de documente justificative, întocmite conform legii, care atestă exactitatea şi realitatea sumelor datorate;

(iv) efectuarea plăţilor în limita creditelor bugetare aprobate, pe structura prevăzută de clasificaţia bugetară, numai după parcurgerea fazelor de angajare, lichidare şi ordonanţare;

(v) în cazul cheltuielilor de personal, auditorii publici externi vor mai urmări şi respectarea următoarelor obiective:

(v1) concordanţa politicilor şi acordurilor salariale cu principiile responsabilităţii fiscale, regulile fiscale, precum şi cu obiectivele şi limitele din strategia fiscal-bugetară;

(v2) modul de fundamentare a organigramei şi a numărului de posturi;

(v3) modul de stabilire a drepturilor salariale, inclusiv a sporurilor, premiilor şi a altor drepturi acordate funcţionarilor publici, personalului contractual, persoanelor cu funcţii de conducere şi personalului care ocupă funcţii de demnitate publică;

(v4) modul de stabilire şi virare la bugetul statului a impozitului pe salarii, precum şi a contribuţiilor datorate de angajaţi şi de angajatori la bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul asigurărilor pentru şomaj şi la bugetul fondurilor speciale;

(vi) în cazul contractelor de achiziţii publice, auditorii publici externi vor mai urmări şi obiectivele prevăzute la pct. 40 lit. d) sublit. d3);

e5) acordarea şi utilizarea conform destinaţiilor stabilite a alocaţiilor bugetare pentru investiţii, a subvenţiilor şi transferurilor, precum şi a altor forme de sprijin financiar din partea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale. În cadrul acestui obiectiv se au în vedere, în principal, următoarele:

(i) înscrierea obiectivelor de investiţii în continuare şi a celor noi în programul anual de achiziţii publice şi în programul anual de investiţii publice, pe baza documentaţiilor tehnico-economice aprobate;

(ii) organizarea şi desfăşurarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţie publică, încheierea şi administrarea contractelor, conform prevederilor pct. 40 lit. d) sublit. d3);

(iii) evidenţa angajamentelor din care derivă obligaţii de plată;

(iv) angajarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor în limita creditelor bugetare aprobate, numai în legătură cu activitatea instituţiei publice respective şi pentru obiectivele cuprinse în lista de investiţii;

(v) modul de întocmire a notelor de fundamentare privind solicitarea alocaţiilor, subvenţiilor şi a celorlalte forme de sprijin financiar;

e6) formarea şi gestionarea datoriei publice, situaţia garanţiilor guvernamentale pentru credite interne şi externe, contractarea împrumuturilor, rambursarea ratelor scadente ale acestora şi plata dobânzilor aferente. În cadrul acestui obiectiv se au în vedere, în principal, următoarele:

(i) formarea şi gestionarea datoriei publice;

(ii) garantarea împrumuturilor;

(iii) încadrarea în limitele şi condiţiile aprobate prin acte a acordurilor (contractelor) de împrumut;

(iv) încheierea acordurilor (contractelor) de împrumut şi respectarea clauzelor contractuale;

(v) rambursarea ratelor scadente, plata dobânzilor aferente şi plata comisioanelor, cu respectarea termenelor din acordul de împrumut şi a condiţiilor stabilite prin dispoziţiile legale ce garantează împrumuturile respective;

e7) obligaţiile statului şi ale unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi plata acestora. În cadrul acestui obiectiv se au în vedere, în principal, următoarele:

(i) înregistrarea în contabilitate a obligaţiilor pe baza documentelor justificative legal aprobate şi avizate pentru control financiar preventiv propriu;

(ii) efectuarea vărsămintelor şi a contribuţiilor către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi celelalte bugete publice, în cuantumul şi la termenele legale;

e8) creanţe şi datorii raportate prin bilanţ şi celelalte anexe ale situaţiilor financiare. Datoriile comerciale se vor analiza atât pe baza raportărilor din situaţiile financiare, cât şi din punctul de vedere al realităţii raportărilor efectuate, prin identificarea pe teren a diverselor lucrări executate, servicii etc, precum şi corelarea cu evidenţierea şi raportarea acestora prin situaţiile financiare;

e9) vânzarea, transmiterea fără plată şi/sau scoaterea din funcţiune a activelor corporale, concesionarea sau închirierea de bunuri proprietate publică şi privată a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale, concesionarea de servicii cu caracter public şi asocierile în participaţiune. În cadrul acestui obiectiv se au în vedere, în principal, următoarele:

(i) efectuarea, în conformitate cu prevederile legale, a operaţiunilor de vânzare, transmiterea fără plată şi/sau scoatere din funcţiune a activelor corporale, a operaţiunilor de concesionare şi/sau închiriere de bunuri proprietate publică şi privată, a celor de concesionare de servicii cu caracter public, precum şi a celor de asociere în participaţiune;

(ii) organizarea licitaţiilor, încheierea contractelor, în conformitate cu prevederile legale, şi urmărirea de către locator a respectării clauzelor contractuale;

e10) respectarea de către entitatea auditată a principiilor economicităţii, eficienţei şi eficacităţii în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale;

f) constituirea, utilizarea şi gestionarea resurselor financiare privind protecţia mediului, îmbunătăţirea calităţii condiţiilor de viaţă şi de muncă;

g) identificarea eventualelor carenţe, inadvertenţe sau imperfecţiuni legislative;

h) alte obiective, în limita competenţelor stabilite de lege, dacă este cazul.

Obiectivele prezentate mai sus şi urmărite de auditorii publici externi în cadrul misiunilor de audit financiar nu au un caracter limitativ, existând posibilitatea completării lor pe parcursul misiunii cu orice alte obiective, potrivit competenţelor legale.

260. În cazul efectuării acţiunilor de audit financiar la ordonatorii principali/secundari/terţiari de credite vor fi supuse auditării şi fondurile publice alocate sub orice formă (virări de credite bugetare, transferuri, subvenţii, forme de sprijin etc.) către entităţile din subordinea/coordonarea/sub autoritatea acestora, către asociaţii de dezvoltare intercomunitară, precum şi către alte entităţi care, în temeiul unor prevederi legale, au primit fonduri publice prin bugetele acestor ordonatori, sub aspectul fundamentării şi justificării sumelor solicitate, al monitorizării şi controlului utilizării acestor fonduri în condiţii de legalitate şi regularitate. Pe lângă fondurile publice alocate acestor entităţi, pot fi auditate şi alte elemente patrimoniale, dacă valoarea acestora se preia şi se centralizează în situaţiile financiare ale ordonatorului de credite auditat.

            În timpul misiunii de audit financiar, auditorii publici externi solicită de la aceste entităţi, chiar dacă nu au fost cuprinse în programul anual de activitate a Curţii de Conturi, furnizarea de acte, documente şi informaţii necesare pentru justificarea modului de fundamentare şi utilizare a fondurilor publice de care au beneficiat sau documente pentru verificarea legalităţii şi regularităţii unor operaţiuni economice efectuate şi raportate prin situaţiile financiare centralizate (agregate) ale ordonatorului de credite auditat.

Cu această ocazie, auditorii publici externi consemnează toate aspectele reţinute (indiferent dacă s-au identificat sau nu abateri) într-o notă de constatare care se semnează de echipa de audit şi de reprezentanţii entităţii verificate. Aspectele din nota de constatare se preiau în procesul-verbal de constatare şi în raportul de audit financiar încheiate la nivelul entităţii auditate. În această notă de constatare se consemnează şi faptul că toate actele şi documentele care au fost puse la dispoziţia auditorilor publici externi au fost restituite.

De asemenea, dacă se consideră necesar, ca urmare a existenţei indiciilor de fraudă sau de utilizare nelegală a fondurilor publice, auditorii publici externi pot propune conducerii structurilor de specialitate demararea procedurii pentru includerea acestor entităţi în programul anual de activitate.

Cu prilejul verificării ordonatorilor principali/secundari/terţiari de credite se pot verifica şi alte entităţi care au primit fonduri publice prin bugetul acesteia (şcoli, spitale etc.), chiar dacă aceste entităţi sunt finanţate din mai multe surse şi indiferent de relaţia dintre acestea şi entităţile care le finanţează.

Certificarea conturilor

261. Curtea de Conturi certifică, conform prevederilor legii, acurateţea şi veridicitatea datelor din situaţiile financiare auditate.

262. Certificarea situaţiilor financiare nu constituie temei pentru exonerarea de răspundere juridică a entităţii auditate, în conformitate cu prevederile art. 34 din lege.

263. Pentru motive bine întemeiate, în termen de un an de la data la care s-au certificat situaţiile financiare, procedura examinării acestora poate fi redeschisă numai cu aprobarea plenului Curţii de Conturi.

264. Situaţiile financiare supuse auditului financiar de către auditorii publici externi trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de lege pentru a face posibilă auditarea lor.

265. În cazul în care situaţiile financiare prezentate nu întrunesc condiţiile care să facă posibilă auditarea lor, auditorii publici externi le restituie titularilor acestora, potrivit prevederilor art. 32 alin. (3) din lege, consemnând această situaţie într-un proces-verbal de constatare. În procesul-verbal de constatare se vor înscrie în mod obligatoriu următoarele:

a) imposibilitatea efectuării de către auditorii publici externi a misiunii de audit financiar, deoarece situaţiile financiare prezentate nu întrunesc condiţiile care să facă posibilă auditarea lor, arătându-se toate aspectele neconforme cu reglementările legale în vigoare care au condus la decizia de restituire a acestora;

b) actele normative încălcate;

c) consecinţele economico-financiare;

d) persoanele cu atribuţii în legătură cu întocmirea situaţiilor financiare;

e) punctul de vedere al conducerii entităţii auditate, responsabilă, potrivit legii finanţelor publice, pentru întocmirea şi prezentarea fidelă a situaţiilor financiare în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil acestora;

f) recomandarea auditorilor publici externi cu privire la completarea sau refacerea situaţiilor financiare şi termenul pentru refacerea sau completarea acestora.

266. Măsura de refacere sau completare a situaţiilor financiare se dispune de către Curtea de Conturi prin decizie. Procedurile de întocmire a deciziei şi cele de contestare a acesteia de către entitatea auditată sunt similare cu cele prevăzute la pct. 174-188 şi 204-229.

În această situaţie, acţiunea de audit financiar se suspendă până la refacerea/completarea situaţiilor financiare, cu aprobarea plenului, conform prevederilor Metodologiei de elaborare, modificare şi urmărire a realizării programului de activitate a Curţii de Conturi. Acest fapt se aduce la cunoştinţa entităţii auditate.

267. Dacă titularii situaţiilor financiare nu se conformează măsurii prevăzute la pct. 266, completarea sau refacerea situaţiilor financiare se face pe cheltuiala lor de către un expert contabil numit de Curtea de Conturi, în condiţiile prevăzute la pct. 20.

268. În vederea numirii expertului, şeful de departament sau, după caz, directorul camerei de conturi solicită în scris Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR)/filialelor acestuia de la nivel teritorial nominalizarea unor experţi în vederea completării/refacerii situaţiilor financiare la entitatea auditată.

269. După primirea nominalizării, şeful de departament/ directorul camerei de conturi transmite o scrisoare ordonatorului de credite respectiv, prin care îi comunică decizia de numire a expertului, numele şi prenumele expertului numit, precum şi obligativitatea, conform prevederilor art. 32 alin. (3) din lege, de a încheia contract pentru completarea/refacerea situaţiilor financiare. Prin scrisoare se stabileşte şi termenul până la care ordonatorul de credite este obligat să încheie contractul cu expertul nominalizat.

270. Nerespectarea de către entitate a dispoziţiilor Curţii de Conturi pentru încheierea contractului cu expertul nominalizat de CECCAR în vederea completării sau refacerii situaţiilor financiare şi, pe cale de consecinţă, neprezentarea acestora în termenele stabilite constituie abateri şi se sancţionează cu amendă civilă, potrivit prevederilor art. 62 lit. a) din lege.

271. Abaterile menţionate la pct. 270 vor fi consemnate de auditorii publici externi în procesul-verbal de constatare a abaterilor şi de aplicare a amenzii civile prevăzute la ari. 62 din lege, menţionându-se punctele de vedere ale conducerii entităţii şi ale persoanelor care au fost desemnate să realizeze măsurile respective.

            272. Procedura de întocmire a procesului-verbal de constatare a abaterilor şi de aplicare a amenzii civile prevăzute la art. 62 din lege şi căile de atac sunt cele prevăzute la pct. 138-148.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Notificarea entităţii, desemnarea auditorilor publici externi, precum şi organizarea misiunii de audit financiar

 

273. Misiunile de audit financiar se efectuează conform programului anual de activitate, aprobat de plenul Curţii de Conturi.

Notificarea entităţii

274. Entităţile incluse în programul anual de activitate trebuie notificate asupra misiunii de audit financiar ce se efectuează de către structurile Curţii de Conturi, cu următoarele excepţii:

a) verificarea modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse de către structurile de specialitate ale Curţii de Conturi în urma acţiunilor de audit financiar, când notificarea entităţii este la aprecierea conducerii respectivei structuri;

b) verificarea fondurilor publice care s-au alocat către entităţile aflate în subordinea/coordonarea/sub autoritatea ordonatorilor principali, secundari sau terţiari de credite, precum şi către alte entităţi prin bugetele acestora, în cadrul acţiunilor de audit financiar efectuate la aceşti ordonatori de credite.

Notificarea se face printr-o adresă înaintată entităţii auditate, al cărei model este prezentat în anexa nr. 16.

            În notificare se face şi precizarea că auditorii publici externi vor controla, cu ocazia misiunii curente de audit financiar, şi exerciţiile financiare anterioare anului supus auditării, dacă acestea nu au fost supuse verificării, urmând ca pe parcursul acţiunii de audit conducerea entităţii să pună la dispoziţie acte, documente şi informaţii aferente acestor perioade, la termenele şi în structura stabilite de către Curtea de Conturi.

Adresa de notificare se întocmeşte în două exemplare şi este semnată de către şeful departamentului/directorul camerei de conturi. Un exemplar al adresei se reţine de către departamentul de specialitate/camera de conturi, iar celălalt se transmite entităţii cu minimum 15 zile calendaristice înainte de începerea misiunii de audit financiar.

Prin adresa de notificare se vor solicita entităţii auditate următoarele:

(i) pregătirea actelor, documentelor şi informaţiilor necesare efectuării misiunii de audit financiar, prevăzute într-o listă anexă la adresa de notificare, în structura stabilită de Curtea de Conturi;

(ii) o declaraţie din partea conducerii entităţii auditate ce cuprinde aserţiunile acesteia cu privire la situaţiile financiare şi activitatea desfăşurată, conform modelului prevăzut în anexa nr. 17;

(iii) situaţiile financiare încheiate în perioada cuprinsă între ultimul exerciţiu financiar supus auditării şi exerciţiul financiar ce face obiectul acţiunii curente, în cazul în care aceste perioade nu au fost controlate/auditate. În situaţia în care entitatea supusă auditului financiar nu a fost supusă verificării o perioadă mai mare de timp, se vor solicita situaţiile financiare care să asigure verificarea unor categorii de operaţiuni ale entităţii în termenul legal de prescripţie, aşa după cum se prevede la pct. 352. Pe parcursul acţiunii, conducerea entităţii trebuie să pună la dispoziţia auditorilor publici externi şi alte acte, documente şi informaţii aferente acestor perioade, la termenele şi în structura stabilite de către aceştia.

Prin adresa de notificare se pot solicita ordonatorului principal, secundar sau terţiar de credite şi furnizarea de acte, documente, situaţii, informaţii care justifică fondurile publice care s-au alocat către entităţile din subordinea acestuia sau către alte entităţi, atât sub aspectul fundamentării, cât şi sub cel al justificării acestor sume din punctul de vedere al legalităţii şi regularităţii, aşa cum se prevede la pct. 260.

275. Actele, documentele, informaţiile, precum şi declaraţia conducerii solicitate prin adresa de notificare vor fi prezentate echipei de audit de către reprezentanţii entităţii auditate la data începerii acţiunii.

Tot în această adresă de notificare se va preciza şi faptul că nepunerea la dispoziţia Curţii de Conturi a actelor, documentelor, informaţiilor şi a declaraţiei solicitate la termenele şi în structura stabilite constituie abatere şi se sancţionează potrivit prevederilor art. 62 şi 63 din lege.

Modelul listei actelor, documentelor şi informaţiilor solicitate, conţinutul şi forma de prezentare a acestora sunt prevăzute în anexa nr. 26 şi machetele nr. 1-5, însă acestea trebuie să fie completate şi adaptate de către structurile de specialitate ale Curţii de Conturi în funcţie de specificul activităţii entităţii auditate şi de acţiunile de verificare care se desfăşoară concomitent cu misiunea de audit financiar.

Desemnarea auditorilor publici externi

276. Desemnarea auditorilor publici externi care urmează să realizeze auditul financiar şi emiterea delegaţiei pentru misiunea de audit urmează o procedură similară cu cea prevăzută la pct. 44-53. Modelul delegaţiei emise pentru misiunea de audit financiar este prezentat în anexa nr. 18.

            În delegaţiile emise pentru auditul financiar se vor face şi următoarele menţiuni:

- auditorii publici externi vor controla, cu ocazia misiunii curente de audit financiar, şi exerciţiile financiare anterioare anului supus auditării, dacă acestea nu au fost supuse verificării, urmând ca pe parcursul acţiunii de audit conducerea entităţii să pună la dispoziţie acte, documente şi informaţii aferente acestor perioade, la termenele şi în structura stabilite de către Curtea de Conturi;

- se vor verifica fondurile publice care s-au alocat către alte entităţi, atât sub aspectul fundamentării, cât şi sub cel al justificării acestor sume din punctul de vedere al legalităţii şi regularităţii, fără notificarea acestora, dar prin grija entităţii supuse auditului financiar;

- în cazul în care în urma misiunii de audit financiar se vor constata erori/abateri de la legalitate şi regularitate, fapte pentru care există indicii că au fost săvârşite cu încălcarea legii penale şi, după caz, situaţii de nerespectare a principiilor de economicitate, eficienţă şi eficacitate în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului, se va întocmi proces-verbal de constatare, anexă la raportul de audit financiar, prin care aceste deficienţe vor fi estimate până la zi şi vor fi aduse la cunoştinţa entităţii auditate.

Organizarea misiunii de audit financiar

277. După ce a fost desemnată echipa de audit pentru efectuarea misiunii de audit financiar, conducerea structurilor de specialitate va asigura pregătirea acesteia, conform prevederilor pct. 33, urmând ca pe parcursul derulării respectivei acţiuni să se organizeze analize periodice şi o supraveghere permanentă a auditorilor publici externi în vederea asigurării unei calităţi corespunzătoare a activităţii desfăşurate la nivelul Curţii de Conturi, aşa cum s-a menţionat la pct. 34.

278. În vederea atingerii obiectivelor auditului financiar, echipa de audit trebuie să îşi planifice activitatea în scopul cunoaşterii activităţii entităţii auditate, al identificării categoriilor de operaţiuni economice care vor fi auditate şi a procedurilor de audit ce urmează a fi utilizate. În situaţia în care pe parcursul misiunii de audit financiar structurile de control/audit ale Curţii de Conturi solicită unor instituţii specializate ale statului efectuarea de verificări de specialitate, în vederea clarificării unor constatări, se procedează conform prevederilor pct. 41.

279. În mod excepţional, misiunea de audit financiar sau unele faze/activităţi ale acesteia se pot realiza la sediul Curţii de Conturi sau al camerei de conturi, caz în care se aplică procedura stabilită la pct. 64-67.

280. La data prevăzută pentru începerea acţiunii de audit financiar se organizează o întâlnire cu conducerea entităţii auditate sau cu alte persoane desemnate de aceasta. În cadrul întâlnirii se prezintă tema acţiunii, auditorii publici externi care efectuează acţiunea, calendarul auditului financiar, se stabilesc modalităţile de comunicare şi persoanele de contact, precum şi alte detalii necesare pentru realizarea misiunii. De asemenea, se solicită conducerii entităţii verificate să confirme că situaţiile, documentele, informaţiile şi declaraţia conducerii entităţii auditate, solicitate prin adresa de notificare, sunt finalizate şi disponibile pentru echipa de audit.

Cu această ocazie se precizează, de asemenea, şi faptul că, în conformitate cu prevederile art. 5 din lege, entităţile auditate sunt obligate să asigure spaţii de lucru adecvate şi accesul logistic corespunzător, iar pe parcursul efectuării misiunii de audit Să transmită orice alte acte, documente şi informaţii solicitate, la termenele şi în structura stabilite de echipa de audit.

Conducătorii structurilor de specialitate din cadrul Curţii de Conturi pot participa la întâlnirea de la entitatea auditată, în vederea prezentării echipei de audit.

Toate aceste aspecte se consemnează într-o notă, aşa după cum se precizează la pct. 54.

            281. Înainte de a începe acţiunea de audit financiar, auditorii publici externi au obligativitatea consemnării în registrul unic de control al entităţii a elementelor prevăzute în legea privind registrul unic de control, aşa cum se prevede la pct. 56.

 

SECŢIUNEA a 4-a

Etapele auditului financiar

 

282. Etapele auditului financiar sunt: planificarea, execuţia, raportarea şi valorificarea constatărilor consemnate în actele întocmite în urma acţiunii de audit financiar, primele 3 etape fiind parcurse de auditorii publici externi desemnaţi să efectueze misiunea de audit financiar, iar ultima etapă fiind realizată de către conducerea structurilor de specialitate din cadrul Curţii de Conturi.

A. Planificarea auditului financiar

283. Prin planificarea auditului financiar, auditorii publici externi caută să se asigure că vor realiza un audit de calitate, respectând totodată şi bugetul de timp repartizat misiunii.

284. În etapa de planificare a auditului financiar se vor defini obiectivele prevăzute la pct. 259, în concordanţă cu specificul activităţii entităţii auditate.

285. Planificarea auditului financiar presupune parcurgerea de către echipa de audit a următoarelor faze:

a) înţelegerea activităţii entităţii auditate;

b) evaluarea sistemului de control intern al entităţii;

c) identificarea şi evaluarea riscurilor în cadrul entităţii;

d) determinarea pragului de semnificaţie (materialitatea);

e) determinarea categoriilor de operaţiuni economice ce urmează a fi auditate;

f) stabilirea metodelor de selectare din cadrul categoriilor de operaţiuni economice a elementelor în vederea testării acestora;

g) abordarea auditului financiar;

h) elaborarea de către auditorii publici externi a planului de audit financiar.

a) înţelegerea activităţii entităţii auditate

286. În faza de înţelegere a activităţii entităţii auditate, echipa de audit trebuie să obţină informaţii cu privire la:

1. cadrul general, respectiv:

(i) contextul economico-social în care funcţionează entitatea;

(ii) cadrul legal care reglementează funcţionarea entităţii;

(iii) structura organizatorică şi relaţiile funcţionale ale entităţii auditate;

(iv) obiectivele, funcţiile şi atribuţiile entităţii auditate şi factorii interni şi externi care pot influenţa realizarea acestora;

(v) analiza de ansamblu a situaţiilor financiare ale entităţii auditate (evoluţia activelor şi pasivelor bilanţiere, rectificările bugetare, veniturile, cheltuielile şi rezultatele financiare realizate de entitate în comparaţie cu prevederile bugetare şi perioadele anterioare etc.);

(vi) sistemul contabil şi înţelegerea sistemului informatic ale entităţii auditate;

2. rapoartele de audit intern şi extern şi alte acte de control existente la nivelul entităţii, precum şi modul în care au fost implementate recomandările prevăzute în acestea;

3. sursele potenţiale de date şi informaţii, în vederea obţinerii probelor care vor susţine opinia de audit.

            În cadrul acestei faze, auditorii publici externi vor consultaşi dosarul permanent constituit la nivelul structurii de specialitate a Curţii de Conturi pentru fiecare entitate verificată în perioada precedentă, dacă este cazul.

O bună înţelegere a entităţii este esenţială nu numai pentru faza de planificare, ci pentru întregul proces de auditare, aceasta furnizând auditorilor informaţii orientative asupra riscurilor potenţiale care trebuie luate în considerare la efectuarea auditului.

Necesitatea cunoaşterii suficiente a activităţii entităţii este fundamentală pentru planificarea şi execuţia procedurilor de audit, precum şi pentru evaluarea rezultatelor. De asemenea, înţelegerea activităţii entităţii constituie o bază importantă pentru multe din componentele auditului, inclusiv pentru determinarea nivelului materialităţii şi evaluarea riscului de audit.

b) Evaluarea sistemului de control Intern al entităţii

287. În această fază a etapei de planificare auditorii publici externi trebuie să efectueze o evaluare preliminară a nivelului de încredere pe care îl pot atribui sistemului de control intern al entităţii auditate, pentru a stabili procedurile de audit ce urmează a fi utilizate pe parcursul întregii misiuni de audit financiar.

288. Controlul intern reprezintă ansamblul politicilor, procedurilor şi structurilor organizatorice concepute şi implementate de către managementul şi personalul entităţii publice în vederea furnizării unei asigurări rezonabile pentru:

a) respectarea actelor normative în vigoare, a politicilor şi deciziilor managementului;

b) atingerea scopului şi a obiectivelor stabilite prin actele de înfiinţare ale entităţii publice într-un mod economic, eficient şi eficace;

c) utilizarea resurselor materiale, financiare şi umane potrivit scopului declarat şi obiectivelor entităţii publice;

d) protejarea bunurilor patrimoniale şi a informaţiilor;

e) prevenirea, depistarea şi corectarea risipei, fraudei, erorilor şi gestionării deficitare;

f) dezvoltarea şi întreţinerea unor sisteme de colectare, stocare, prelucrare, actualizare şi comunicare a datelor şi informaţiilor financiare şi nefinanciare;

g) asigurarea calităţii documentelor financiar-contabile şi producerea în timp util de situaţii financiare care conţin date exacte şi reale, referitoare la segmentul financiar şi de management.

Rezultă că acest control este conceput şi implementat pentru a aborda riscurile identificate care impietează asupra realizării oricăruia dintre aceste obiective şi a sprijini persoanele care gestionează fonduri publice ori patrimoniul public şi/sau privat al statului/unităţilor administrativ-teritoriale să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficienţei şi eficacităţii în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului.

Controlul intern este un proces desfăşurat de către toţi angajaţii unei entităţi publice, coordonat de către conducătorii tuturor compartimentelor prin procedurile operaţionale de lucru şi se află în responsabilitatea managerului, care trebuie să îl implementeze şi să îl monitorizeze.

289. Obiectivul principal urmărit de auditorii publici externi în această fază îl reprezintă evaluarea capacităţii sistemului de control intern de a preveni, de a detecta şi de a corecta erorile/abaterile semnificative care pot să apară în cadrul activităţii desfăşurate de entitatea supusă auditului. Aceasta presupune evaluarea de către echipa de audit a modului în care sistemul de control intern a fost conceput şi stabilirea măsurii în care este implementat.

290. Pentru evaluarea sistemului de control intern, auditorii publici externi examinează, în conformitate cu prevederile cap. VI, următoarele:

a) mediul de control intern al entităţii;

b) performanţa şi managementul riscului (procesul de evaluare a riscului de către entitate);

c) sistemul de informare şi comunicare existent în cadrul entităţii;

d) activităţile de control realizate la nivelul entităţii şi monitorizarea acestora;

e) auditarea şi evaluarea, respectiv organizarea unui compartiment de audit intern care să evalueze sistemul de control intern.

            În cadrul acestei evaluări auditorii publici externi vor aborda şi aspectele de natură etică prezentate la pct. 464.

291. La evaluarea sistemului de control intern, auditorii publici externi vor lua în considerare, de asemenea, rezultatele activităţii compartimentului de audit intern al entităţii auditate, verificând însă dacă informaţiile dobândite sunt credibile şi utile în acţiunea de audit financiar.

292. Informaţiile colectate de auditorii publici externi în urma evaluării sistemului de control intern vor fi utilizate ca probe de audit menite să susţină evaluarea riscurilor din cadrul entităţii. Constatările şi concluziile rezultate ca urmare a evaluării sistemului de control intern, precum şi recomandările formulate de auditorii publici externi cu privire la măsurile pe care entitatea trebuie să le ia pentru îmbunătăţirea controlului intern vor fi cuprinse într-o secţiune distinctă a raportului de audit.

293. Probele de audit pentru înţelegerea activităţii entităţii auditate şi cele pentru evaluarea sistemului de control intern al acesteia se obţin atât din etapa de documentare a misiunii de audit financiar, cât şi din informaţiile, actele, documentele, răspunsurile la chestionare şi declaraţia conducerii entităţii auditate, furnizate de aceasta la începutul misiunii de audit, ca urmare a solicitării lor prin adresa de notificare, precum şi pe parcursul acestor faze ale etapei de planificare a auditului financiar.

c) Identificarea şi evaluarea riscurilor în cadrul entităţii

294. Auditorii publici externi estimează potenţialele deficienţe ce pot să apară în activitatea entităţii şi în situaţiile financiare, ţinând cont de următoarele:

a) erorile/abaterile constatate cu ocazia verificărilor efectuate în anii precedenţi de organele cu atribuţii în acest sens;

b) rezultatele evaluării sistemului de control intern;

c) raţionamentul profesional.

295. Auditorii publici externi trebuie să identifice şi să evalueze riscurile la nivelul entităţii auditate pentru fiecare categorie de operaţiuni economice supusă auditului.

Evaluarea riscurilor şi stabilirea pragului de semnificaţie determină, în principal, volumul activităţii de audit financiar, respectiv:

a) dimensiunea şi conţinutul eşantioanelor selectate din cadrul categoriilor de operaţiuni economice care vor fi auditate;

b) procedurile de audit selectate, care vor fi orientate în special către zonele cu potenţial mai ridicat de risc.

Dimensiunea eşantionului selectat pentru a fi auditat este direct proporţională cu nivelul de risc stabilit în urma evaluării, care poate fi scăzut, mediu sau ridicat.

296. Având în vedere faptul că auditul financiar oferă o asigurare rezonabilă, dar nu şi absolută asupra existenţei sau absenţei unor erori/abateri semnificative în activitatea desfăşurată de entitate şi reflectată în situaţiile financiare, apare inevitabil riscul de audit, care are două componente principale:

a) riscul de denaturare semnificativă;

b) riscul de nedetectare.

297. Riscul de denaturare semnificativă reprezintă riscul ca situaţiile financiare să fie semnificativ denaturate anterior realizării auditului de către structurile de specialitate ale Curţii de Conturi şi se stabileşte în urma evaluării riscului inerent şi a riscului de control.

Riscul inerent reprezintă susceptibilitatea ca o categorie de operaţiuni economice să conţină erori/abateri semnificative, fie individual, fie cumulate cu erorile/abaterile altor categorii de operaţiuni economice, presupunând, printre altele, că în entitatea verificată nu există/nu sunt implementate controale interne.

Riscul de control reprezintă riscul ca o eroare/abatere semnificativă să se producă fără a fi prevenită, detectată sau corectată în timp util de către sistemul de control intern şi sistemul contabil al entităţii auditate.

298. Riscul de nedetectare reprezintă probabilitatea ca procedurile aplicate de auditorii publici externi să nu detecteze deficienţele care există într-o categorie de operaţiuni economice şi care pot fi semnificative în mod individual sau atunci când sunt cumulate cu denaturări din alte categorii de operaţiuni economice.

299. Identificarea şi evaluarea riscurilor vor avea la bază concluziile formulate de echipa de audit în urma parcurgerii fazelor anterioare din etapa de planificare, precum şi răspunsurile primite de la entitatea auditată la întrebările formulate de auditorii publici externi prin chestionarele transmise cu ocazia notificării entităţii cu privire la acţiunea de audit financiar.

            În evaluarea riscurilor vor putea fi utilizate şi alte proceduri de audit, cum ar fi: teste de control, proceduri analitice, teste de detaliu obţinute prin diverse tehnici: observarea, inspecţia etc.

300. În efectuarea auditului financiar, auditorii publici externi trebuie să manifeste scepticism profesional deoarece pot constata cazuri de nelegalitate şi neconformitate care pot indica existenţa fraudei.

d) Determinarea pragului de semnificaţie (materialitatea)

301. Auditorii publici externi trebuie să determine pragul de semnificaţie în efectuarea auditului.

Pragul de semnificaţie poate fi stabilit în funcţie de:

a) valoare - respectiv nivelul valoric al erorilor/abaterilor acceptabile în situaţiile financiare, astfel încât utilizatorii să nu fie afectaţi în deciziile pe care le iau pe baza analizei acestor situaţii;

b) natură - corespunde aprecierii situaţiei în care, indiferent de nivelul valoric al erorii/abaterii constatate, această deficienţă trebuie să fie dezvăluită datorită naturii sale (de exemplu, frauda);

c) context - corespunde aprecierii anumitor erori/abateri ca fiind semnificative nu neapărat prin mărimea sau natura lor, ci prin contextul şi impactul pe care îl au acestea (de exemplu, o abatere cu caracter financiar-contabil care conduce la modificarea semnificativă a datelor prezentate în situaţiile financiare: transformarea deficitului în excedent, solduri negative ale creanţelor bugetare ca urmare a neevidenţierii unor obligaţii de plată ale contribuabililor).

Pragul de semnificaţie exprimă nivelul maxim admisibil de eroare acceptat pentru a putea decide dacă situaţiile financiare sunt corecte sau nu. Acest nivel maxim, în literatura de specialitate, este cunoscut şi ca “materialitate”.

302. La determinarea pragului de semnificaţie, auditorii publici externi trebuie să ţină cont atât de cadrul legislativ în vigoare, de cerinţele altor reglementări relevante care ar putea influenţa acest nivel, cât şi de considerente legate de categoriile de operaţiuni economice, soldurile conturilor, prezentările de informaţii şi relaţiile existente între acestea.

303. Prin exercitarea raţionamentului profesional, echipa de audit stabileşte un singur prag de semnificaţie, exprimat sub forma unei valori numerice, obţinută prin aplicarea unui procent cuprins între 0,5% şi 2% la valoarea totală fie a cheltuielilor, fie a plăţilor, fie a veniturilor sau a activelor entităţii, în funcţie de specificul activităţii desfăşurate de entitatea auditată.

304. Atunci când stabilesc pragul de semnificaţie, auditorii publici externi trebuie să aibă în vedere că între acesta şi riscul de audit există o relaţie invers proporţională, fapt ce va influenţa volumul şi natura procedurilor de audit care vor fi aplicate în etapa de execuţie.

Astfel, cu cât pragul de semnificaţie este mai mare, cu atât riscul de audit este mai mic, iar cu cât pragul de semnificaţie este mai mic, cu atât riscul de audit este mai mare.

e) Determinarea categoriilor de operaţiuni economice ce urmează a fi auditate

305. Pe baza raţionamentului profesional, auditorii publici externi vor selecta din situaţiile financiare ale entităţii acele categorii de operaţiuni economice care vor fi supuse auditării, astfel încât să fie urmărite atât obiectivul general al auditului financiar, cât şi obiectivele menţionate la pct. 259.

306. Categoriile de operaţiuni economice tipice pentru auditarea situaţiilor financiare ale unei entităţi pot fi: cheltuielile/plăţile de personal, cheltuielile/plăţile cu bunuri şi servicii, cheltuielile/plăţile de capital, cheltuielile/plăţile cu dobânzile, cheltuielile/plăţile cu asistenţa socială, transferurile, subvenţiile, veniturile etc, din contul de execuţie bugetară.

Din formularul de bilanţ, categoriile de operaţiuni privesc: activele corporale fixe, stocurile, debitorii, creditorii, împrumuturile, alte obligaţii etc.

Selectarea categoriilor de operaţiuni economice va fi efectuată de auditorii publici externi în vederea identificării pentru fiecare dintre acestea a procedurilor de audit ce vor fi utilizate în etapa de execuţie.

307. La determinarea categoriilor de operaţiuni economice, auditorii publici externi trebuie să aibă în vedere:

a) specificul entităţii auditate;

b) cerinţele de înregistrare contabilă şi de raportare financiară ale entităţii auditate;

c) operaţiunile semnificative din punct de vedere valoric;

d) rezultatele evaluării riscului asociat diferitelor tipuri de operaţiuni.

f) Stabilirea metodelor de selectare din cadrul categoriilor de operaţiuni economice a elementelor în vederea testării acestora

308. În această fază a etapei de planificare a auditului, auditorii publici externi trebuie să determine metodele de selectare din cadrul categoriilor de operaţiuni economice a elementelor care vor fi testate efectiv în etapa de execuţie a auditului financiar.

Pe baza raţionamentului profesional, auditorii publici externi pot opta pentru una dintre următoarele metode:

1. selectarea tuturor elementelor din categoria de operaţiuni economice în vederea testării;

2. selectarea unor elemente specifice din categoria de operaţiuni economice în vederea testării;

3. utilizarea eşantionării ca metodă de obţinere a probelor de audit.

309. Selectarea tuturor elementelor din cadrul unei categorii de operaţiuni economice se utilizează în cazul în care auditorii publici externi stabilesc că cea mai adecvată metodă de testare este să examineze integral elementele care alcătuiesc categoria de operaţiuni respectivă, şi anume în cazul în care:

a) categoria de operaţiuni economice este constituită dintr-un număr mic de elemente cu valoare mare;

b) sistemul de evidenţă tehnico-operativă şi financiar-contabilă din cadrul entităţii auditate face ca examinarea integrală a operaţiunilor economice să fie eficientă din punctul de vedere al timpului afectat acţiunii de audit;

c) alte metode de selectare a elementelor din cadrul categoriei de operaţiuni economice nu oferă suficiente probe de audit adecvate pentru formularea unor concluzii.

310. Selectarea unor elemente specifice din categoria de operaţiuni economice pentru obţinerea probelor de audit de către auditorii publici externi constă în alegerea unor anumite elemente dintr-o categorie de operaţiuni ale entităţii, pe baza:

a) informaţiilor şi documentelor din dosarul permanent sau obţinute în etapa de planificare a auditului despre entitatea auditată, inclusiv din mass-media;

b) riscurilor pe care le-au identificat şi evaluat auditorii publici externi pe parcursul etapei de planificare;

c) caracteristicilor elementelor din categoria de operaţiuni economice care urmează a fi testate.

311. Selecţia elementelor specifice din cadrul categoriei de operaţiuni economice poate să includă:

a) elemente cu valoare sau importanţă mare. În această situaţie se vor testa întotdeauna toate operaţiunile economice care depăşesc pragul de semnificaţie (al materialităţii) sau acele operaţiuni economice ale entităţii care, deşi ca valoare se situează sub pragul de semnificaţie, sunt de valoare foarte mare ori pot genera suspiciuni de apariţie a erorilor/abaterilor sau fraudei;

b) toate elementele peste o anumită valoare: c) toate acele operaţiuni economice, indiferent de valoare, care, după părerea auditorilor publici externi, comportă un risc special,

Eşantionarea în audit

312. În cazul utilizării eşantionării ca metodă de obţinere a probelor de audit, auditorii publici externi vor aplica procedurile de audit numai asupra operaţiunilor economice incluse în eşantion, astfel încât, după analizarea elementelor selectate, concluziile să poată fi extinse asupra întregii categorii de operaţiuni economice din care a fost ales eşantionul.

Eşantionarea în audit presupune aplicarea procedurilor de audit pentru mai puţin de 100% din elementele componente ale unei populaţii relevante pentru audit, astfel încât toate aceste elemente să aibă posibilitatea de a fi selectate, cu scopul de a furniza o bază rezonabilă auditorului public extern, în funcţie de care să formuleze concluzii cu privire la întreaga populaţie din care a fost selectat eşantionul.

Elementele individuale care constituie o populaţie reprezintă unitatea de eşantionare. Unităţile de eşantionare pot fi elemente fizice (de exemplu, verificări ale listelor obţinute pe baza fişelor de depozit, intrări provenite din încasări în baza situaţiilor bancare, lista facturilor reprezentând vânzări de bunuri sau prestări de servicii, situaţii ale debitorilor etc.) sau unităţi monetare.

Eşantionul selectat trebuie să fie reprezentativ şi să conţină un număr suficient de elemente pentru a formula concluzii realiste despre întreaga categorie de operaţiuni auditate. Eşantionul reprezentativ este acel eşantion în care caracteristicile elementelor testate sunt aproximativ identice caracteristicilor specifice tuturor elementelor din categoria de operaţiuni economice verificate.

Probele de audit se obţin prin selectarea eşantionului prin metode statistice sau prin metode nestatistice.

1. Metodele statistice folosesc teoria probabilităţilor şi a formulelor statistice pentru determinarea mărimii/dimensiunii eşantionului, inclusiv evaluarea şi luarea în calcul a riscului de eşantionare oferind posibilitatea obţinerii unor concluzii valabile pentru întreaga populaţie.

Metodele de selectare statistică a eşantionului sunt următoarele:

1.1. selectarea pe bază de unităţi monetare (MUS - monetary unit sampling);

1.2. selectarea sistematica:

1.2.1. selectarea stratificată;

1.2.2. selectarea pe mai multe nivele;

1.2.3. selectarea aleatorie.

1.1. Selectarea pe bază de unităţi monetare (MUS) este o metodă de selecţie a elementelor care urmează a fi testate în funcţie de valoarea lor monetară, în care dimensiunea, selectarea şi evaluarea eşantionului au drept rezultat o concluzie exprimată în valori monetare.

Un beneficiu al acestei metode de selectare este faptul că efortul auditorului public extern este direcţionat către elementele cu o valoare mai mare, deoarece acestea au o probabilitate mai mare de a fi selectate şi pot conduce la dimensiuni mai reduse ale eşantioanelor.

1.2. Selectarea sistematică este o metodă în care numărul unităţilor de eşantionare (elementelor) din cadrul populaţiei este împărţit la dimensiunea eşantionului pentru a se obţine un interval de eşantionare, iar după determinarea unui punct de plecare generat aleatoriu se selectează ulterior fiecare a N-a unitate de eşantionare.

Selectarea sistematică se aplică în cazul în care se impune ca eşantionul să acopere egal întreaga populaţie, iar valorile nu fluctuează foarte mult.

1.2.1. Selectarea stratificată se efectuează prin divizarea populaţiei în grupuri de elemente cu caracteristici asemănătoare. Grupurile pot fi determinate pe baza dimensiunilor tranzacţiilor (valori ridicate sau scăzute) ori a riscului de audit (risc ridicat sau scăzut). După ce populaţia a fost împărţită în grupe, pentru a extrage elemente din cadrul fiecărui grup se poate utiliza eşantionarea aleatorie simplă. Pentru evaluarea rezultatelor trebuie în primul rând calculate erorile la nivelul fiecărui grup, iar apoi la nivelul întregii populaţii din care provin grupurile, ţinându-se cont de gradul de omogenitate atât în cadrul grupurilor, cât şi între grupuri.

1.2.2. Selectarea pe mai multe nivele este necesară în general atunci când operaţiunile economice sunt desfăşurate în locaţii diferite, care sunt prea numeroase pentru a fi vizitate în totalitate, iar elementele care trebuie testate se regăsesc în aceste locaţii. Selectarea se va desfăşura în două etape - în prima etapă se va extrage un eşantion din numărul total de locaţii pentru a fi vizitate, iar în a două etapă se vor extrage eşantioane din cadrul fiecărei locaţii vizitate, pentru ca elementele acestora să fie testate.

Atunci când evaluează rezultatele, auditorul public extern trebuie să extrapoleze erorile atât la nivelul fiecărei locaţii, cât şi la totalul locaţiilor.

1.2.3. Selectarea aleatorie funcţionează prin selectarea la întâmplare a elementelor din întreaga populaţie. Fiecare element din care este compusă populaţia are şanse egale de selecţie. Această metodă de selecţie se potriveşte cel mai bine populaţiilor în care elementele componente au dimensiuni sau riscuri similare.

Pentru a selecta elementele care intră în componenţa unui eşantion cu ajutorul acestei metode se va asigura caracterul aleatoriu al elementelor prin utilizarea aplicaţiilor informatice.

2. Metodele de selectare nestatistice oferă rezultate orientative care nu pot fi extrapolate pentru a fi reprezentative pentru întreaga populaţie, datorită naturii procesului de selecţie care nu oferă fiecărui element din componenţa populaţiei şanse egale de selecţie.

Metodele de selectare nestatistice sunt următoarele:

2.1. selecţia la întâmplare;

2.2. selecţia în bloc.

2.1. Selecţia la întâmplare se bazează pe raţionamentul profesional şi constă în selectarea elementelor dintr-o populaţie care îndeplinesc anumite criterii predefinite. Această metodă se utilizează atunci când este necesară demonstrarea anumitor ipoteze sau aspecte specifice.

Procentul sau valoarea erorilor se referă numai la cazurile care au fost examinate şi nu pot fi utilizate pentru a reprezenta statistic întreaga populaţie.

2.2. Selecţia în bloc implică selectarea unuia sau mai multor blocuri de elemente cu caracteristici apropiate din cadrul populaţiei şi poate fi utilă pentru studii de caz prin care se doreşte verificarea anumitor criterii. În mod normal, selectarea în bloc nu poate fi utilizată ca metodă de eşantionare în audit, deoarece majoritatea populaţiilor este structurată în aşa fel încât există probabilitatea ca elementele unui şir să deţină caracteristici similare unul faţă de celălalt, dar diferite faţă de caracteristicile elementelor din altă parte a populaţiei.

Decizia cu privire la măsura în care ar trebui utilizată o abordare statistică sau nestatistică a selectării eşantionului este o chestiune care ţine de raţionamentul auditorului. Cu toate acestea, dimensiunea eşantionului nu reprezintă un criteriu valid de diferenţiere între abordările statistică şi nestatistică.

313. Pentru îndeplinirea acestor cerinţe, categoria de operaţiuni economice supuse eşantionării trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele caracteristici:

a) să fie adecvată obiectivului urmărit prin misiunea de audit financiar;

b) să fie completă, ceea ce presupune ca în categoria de operaţiuni economice respectivă să fie incluse toate elementele relevante aferente perioadei pentru care se realizează selecţia.

            În vederea realizării unei analize mai detaliate a elementelor care formează eşantionul, auditorii publici externi pot stratifica o categorie de operaţiuni, prin divizarea acesteia în subcategorii distincte, pe baza anumitor caracteristici care le definesc (de exemplu, divizarea categoriei “venituri” în subcategorii, după tipul acestora: venituri fiscale, venituri nefiscale, venituri din capital etc.).

314. În cazul utilizării eşantionării ca metodă de selectare a elementelor din categoriile de operaţiuni economice care vor fi testate, rezultatele activităţii auditorilor publici externi pot fi afectate de riscul de eşantionare, care poate conduce fie la eforturi suplimentare datorită efectuării unui număr prea mare de teste de detaliu, fie la formularea unei opinii de audit incorecte, datorită alegerii unui eşantion care nu este reprezentativ.

Riscul de eşantionare reprezintă riscul ca în baza unui eşantion concluzia auditorului să fie diferită de concluzia la care s-ar fi ajuns dacă întreaga populaţie ar fi fost supusă aceleiaşi proceduri de audit.

Riscul de eşantionare poate conduce la două tipuri de concluzii generatoare de erori;

(i) în cazul unui test al controalelor, concluzia potrivit căreia controalele sunt mai eficiente decât sunt ele în realitate sau, în cazul testelor de detaliu, concluzia că nu există o denaturare semnificativă, când această denaturare există de fapt. Auditorul public extern trebuie să fie preocupat în primul rând de acest tip de concluzie eronată, deoarece aceasta afectează eficacitatea auditului şi există o probabilitate mai mare de a conduce la o opinie de audit neadecvată;

(ii) în cazul unui test al controalelor, concluzia potrivit căreia controalele sunt mai puţin eficiente decât sunt ele în realitate sau, în cazul unui test de detaliu, concluzia că există o denaturare semnificativă, când această denaturare nu există de fapt. Acest tip de concluzie eronată afectează eficienţa auditului, deoarece conduce la o muncă suplimentară pentru a se stabili dacă concluziile iniţiale sunt incorecte. Riscul de eşantionare este un element al riscului de nedetectare.

Tot un element al riscului de nedetectare este şi riscul de neeşantionare, respectiv posibilitatea ca auditorii publici externi să poată ajunge la o concluzie eronată din orice motiv care nu are legătură cu mărimea eşantionului (de exemplu, auditorii publici externi ar putea utiliza proceduri de audit neadecvate sau pot interpreta greşit probele).

g) Abordarea auditului financiar

315. În această fază a planificării, echipa de audit stabileşte procedurile de audit pe care le va aplica în etapa de execuţie a auditului financiar, în scopul atingerii obiectivelor propuse. În acest sens, auditorii publici externi trebuie să planifice cea mai adecvată combinaţie între teste ale controalelor şi proceduri de fond, în vederea obţinerii de probe de audit suficiente şi adecvate.

316. Combinaţia dintre volumul de teste ale controalelor şi cel al procedurilor de fond, pe care le vor utiliza auditorii publici externi în vederea obţinerii de probe de audit, este cunoscută în practica internaţională sub denumirea de abordare a auditului şi poate fi de două tipuri:

a) abordare bazată pe sisteme;

b) abordare bazată pe proceduri de fond.

317. Dacă în urma evaluării sistemelor contabil şi de control intern se ajunge la concluzia că sistemele funcţionează în mod eficient şi auditorii publici externi se pot baza pe acestea, ei vor utiliza în misiunea de audit “abordarea bazată pe sisteme”.

Abordarea bazată pe sisteme reprezintă o evaluare în profunzime a sistemelor de conducere şi de control, cu scopul de a stabili dacă acestea funcţionează economic, eficient şi eficace, pentru identificarea deficienţelor şi formularea de recomandări pentru a le corecta. În acest sens se analizează entitatea publică, ca pe un sistem, respectiv un ansamblu compus din mai multe subsisteme, care trebuie să contribuie la îndeplinirea obiectivelor acesteia. Această abordare se face de către auditorii publici externi în funcţie de mărimea, volumul şi activitatea pe care o derulează entitatea publică.

Aceasta presupune că echipa de audit va realiza mai mult teste ale controalelor şi va utiliza mai puţine proceduri de fond (teste de detaliu).

Teste ale controalelor sunt efectuate cu scopul de a obţine probe de audit privind modul de funcţionare a sistemului contabil şi a celui de control intern ale entităţii auditate, începând cu proiectarea acestor sisteme, pentru a putea preveni, detecta şi corecta erorile/abaterile şi, după caz, situaţiile de nerespectare a principiilor de economicitate, eficienţă şi eficacitate în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului, şi continuând cu modul de funcţionare a acestora pe toată perioada auditată.

318. În cadrul abordării bazate pe sisteme, auditorii publici externi trebuie să parcurgă următoarele etape:

a) identificarea şi evaluarea în profunzime a controalelor-cheie existente la nivelul entităţii auditate şi stabilirea măsurii în care auditorii publici externi se pot baza pe respectivele controale, presupunând că acestea operează efectiv;

b) testarea pentru conformitate a controalelor-cheie pentru a stabili dacă ele au funcţionat în entitate şi funcţionarea lor a fost eficientă pe tot parcursul perioadei supuse auditării;

c) testarea în detaliu a unor operaţiuni efectuate în entitatea auditată pentru a determina dacă, indiferent de sistemul de control al acesteia, situaţiile financiare sunt complete şi întocmite cu acurateţe, precum şi dacă operaţiunile respective au fost legale şi reale şi, după caz, dacă criteriile de economicitate, eficienţă şi eficacitate au fost respectate.

319. Abordarea bazată pe proceduri de fond se alege în situaţia în care evaluarea sistemelor contabil şi de control intern a pus în evidenţă faptul că acestea au o serie de puncte slabe/carenţe şi auditorii publici externi ai Curţii de Conturi nu se pot baza pe controalele interne implementate în cadrul entităţii auditate, ceea ce determină aplicarea unui număr mai mare de proceduri de fond în vederea atingerii obiectivelor auditului financiar.

La stabilirea modalităţii de abordare a auditului, auditorii publici externi vor ţine seama şi de identificarea şi analiza zonelor de risc ce au incidenţă semnificativă asupra activităţii entităţii şi implicit asupra situaţiilor financiare auditate.

h) Elaborarea de către auditorii publici externi a planului da audit financiar

320. Pe baza informaţiilor obţinute pe parcursul tuturor fazelor anterioare din cadrul etapei de planificare, echipa de audit va întocmi planul de audit financiar, prin care se stabilesc obiectivele auditului financiar şi modul în care acestea vor fi îndeplinite, precum şi detalierea procedurilor de audit ce urmează a fi realizate de membrii echipei în etapa de execuţie a acestuia.

321. Planul de audit financiar va conţine în mod sintetic informaţii privind:

a) cadrul general al auditului, respectiv: obiectivele auditului, exerciţiul bugetar auditat, componenţa echipei de audit, repartizarea activităţilor de audit ce urmează a fi realizate de fiecare membru al echipei, fondul de timp alocat pe activităţi şi persoane;

b) date despre entitatea auditată: prezentarea generală a domeniului de activitate al entităţii auditate, a scopului, funcţiilor, obiectivelor şi a atribuţiilor acesteia, a situaţiilor financiare şi a cadrului legal aplicabil; o scurtă prezentare a activităţilor entităţii auditate şi a circumstanţelor financiare, cu referire la informaţii mai detaliate, dacă este cazul; detalii privind orice fapte importante, evenimente sau schimbări care au avut loc ori pot avea loc, efectul lor posibil asupra operaţiunilor entităţii, a mediului de control sau a auditului;

c) reprezentanţii entităţii auditate atât în perioada supusă auditului, cât şi în perioada efectuării misiunii de audit;

d) înţelegerea şi evaluarea sistemelor contabil şi de control intern;

e) identificarea şi evaluarea riscurilor şi precizarea zonelor cu risc ridicat de apariţie a erorilor/abaterilor sau a fraudei în cadrul entităţii auditate. Se prezintă o sinteză a riscurilor specifice identificate, orice probleme majore posibil a fi întâlnite şi alte aspecte din situaţiile financiare care în mod obişnuit necesită o atenţie specială;

f) stabilirea pragului de semnificaţie, care va sta la baza formulării opiniei de audit cu referire la documentaţia care stabileşte motivele pentru care acesta a fost determinat;

g) abordarea auditului financiar, respectiv prezentarea procedurilor de audit ce se vor aplica de către auditorii publici externi;

h) alte aspecte pe care auditorii publici externi le consideră necesare pentru realizarea auditului, cum ar fi: utilizarea experienţei corespunzătoare a membrilor echipei pentru zonele cu risc ridicat; programul întâlnirilor de lucru cu entitatea auditată; existenţa tehnologiei informaţionale în cadrul entităţii, coordonatele în legătură cu persoanele de contact din cadrul entităţii auditate etc.

322. Planul de audit financiar întocmit de echipa de audit se avizează de către directorul din cadrul departamentului/ directorul adjunct al camerei de conturi şi se aprobă de către consilierul de conturi/directorul camerei de conturi, înainte de începerea etapei de execuţie a auditului financiar.

Planul de audit financiar trebuie modificat, avizat şi aprobat şi pe parcursul executării auditului, dacă apar informaţii noi care modifică premisele şi condiţiile avute în vedere la elaborarea planului de audit financiar iniţial.

B. Execuţia auditului financiar

323. În cadrul etapei de execuţie a auditului financiar, auditorii publici externi realizează următoarele activităţi:

a) stabilesc elementele care trebuie extrase din categoria de operaţiuni economice supusă analizei (conţinutul eşantionului);

b) identifică şi aplică proceduri de audit pentru obţinerea probelor de audit necesare realizării misiunii de audit;

c) extrapolează valoarea erorilor/abaterilor constatate la nivelul întregii categorii de operaţiuni economice auditate, dacă procedurile de audit au fost aplicate asupra unui eşantion;

d) însumează valorile erorilor/abaterilor extrapolate şi le compară cu pragul de semnificaţie;

e) întocmesc documente de lucru pentru a-şi susţine raportul de audit şi, respectiv, opinia de audit pe care o vor formula.

324. Probele de audit, respectiv actele, documentele şi informaţiile obţinute, sunt utilizate pentru a demonstra dacă conducerea şi personalul entităţii auditate au acţionat în conformitate cu prevederile legale în vigoare, cu principiile stabilite prin regulamentele, procedurile, politicile şi standardele adoptate şi dacă au folosit resursele în mod economic, eficient şi eficace, după caz.

Probele de audit pe care le obţin auditorii publici externi trebuie să fie suficiente şi adecvate pentru a putea susţine constatările şi concluziile formulate de echipa de audit, recomandările formulate pentru înlăturarea deficienţelor constatate şi îmbunătăţirea activităţii entităţii auditate, precum şi opinia de audit

Gradul de suficienţă al probelor de audit (cantitatea probelor de audit necesare) este determinat de auditorii publici externi în funcţie de nivelul de risc evaluat în legătură cu categoria de operaţiuni economice auditată (cu cât este mai ridicat nivelul de risc, cu atât creşte cantitatea de probe de audit necesară susţinerii constatărilor şi concluziilor) şi în funcţie de calitatea acestor probe (cu cât probele de audit au o calitate mai bună, cu atât sunt necesare mai puţine probe pentru susţinerea constatărilor şi concluziilor).

Gradul de adecvare al probelor de audit (calitatea probelor de audit) este stabilit de auditorii publici externi ţinând cont de relevanţa şi de gradul de încredere al acestora pentru susţinerea constatărilor şi concluziilor auditului financiar. Gradul de încredere al probelor de audit depinde de sursa şi natura acestora, precum şi de circumstanţele în care au fost obţinute.

Gradul de suficienţă şi cel de adecvare al probelor de audit sunt stabilite de către auditorii publici externi pe baza raţionamentului profesional.

325. În vederea obţinerii probelor de audit, auditorii publici externi trebuie să evalueze aserţiuni de audit, reprezentând “afirmaţii” ale conducerii entităţii auditate, care este responsabilă pentru prezentarea fidelă în situaţiile financiare a tuturor operaţiunilor efectuate de aceasta, în condiţii de legalitate, regularitate, economicitate, eficienţă şi eficacitate.

            În acest scop, echipa de audit trebuie să identifice şi să evalueze riscurile de denaturare semnificativă la nivelul afirmaţiilor, pentru: categorii de operaţiuni economice; solduri ale conturilor la sfârşitul perioadei, precum şi pentru celelalte componente ale situaţiilor financiare.

Conducerea entităţii, atunci când declară că situaţiile financiare sunt în conformitate cu legile, reglementările şi cu cadrul general de raportare financiară, afirmă că situaţiile financiare au fost întocmite corect şi nu are cunoştinţă de existenţa unor eventuale erori, deficienţe sau omisiuni.

326. Riscurile de denaturare semnificativă la nivelul afirmaţiilor pentru categorii de operaţiuni economice, solduri ale conturilor la sfârşitul perioadei şi pentru celelalte componente ale situaţiilor financiare trebuie luate în considerare la determinarea naturii, plasării în timp şi amplorii procedurilor de audit ce vor fi efectuate pentru obţinerea de probe de audit suficiente şi adecvate cu ajutorul cărora se vor confirma sau infirma afirmaţiile conducerii.

            În identificarea şi evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă la nivelul afirmaţiilor, auditorul public extern poate ajunge la concluzia că riscurile identificate sunt corelate, în mod mai evident, cu situaţiile financiare ca întreg şi, pe cale de consecinţă, pot afecta mai multe afirmaţii.

Afirmaţiile conducerii vor fi utilizate de auditorul public extern pentru a identifica posibile denaturări în următoarele 3 categorii:

a) categorii de operaţiuni economice supuse auditului, prezentate în contul de rezultat patrimonial, în conturile de execuţie a cheltuielilor şi în contul de execuţie a veniturilor:

(î) apariţia (proprietatea) - operaţiunile economice şi evenimentele care au fost înregistrate aparţin entităţii;

(ii) exhaustivitatea - toate operaţiunile economice şi evenimentele care au avut loc au fost înregistrate în patrimoniul entităţii;

(iii) exactitatea - valorile şi datele cu privire la categoriile de operaţiuni economice şi evenimente au fost înregistrate corespunzător;

(iv) data de închidere - operaţiunile economice şi evenimentele au fost înregistrate în perioada contabilă corectă;

(v) clasificarea - operaţiunile economice şi evenimentele au fost înregistrate în conturile corespunzătoare;

b) soldurile conturilor la sfârşitul perioadei prezentate în bilanţul contabil:

(i) existenţa - activele, datoriile şi participaţiile la capitalul propriu au fost înregistrate;

(ii) drepturile şi obligaţiile - deţinerea sau controlarea drepturilor asupra activelor şi datoriilor, precum şi asupra obligaţiilor care decurg din acestea;

(iii) exhaustivitatea - toate activele, datoriile şi participaţiile la capitalul propriu care ar fi trebuit înregistrate au fost înregistrate;

(iv) evaluarea şi alocarea - stabilirea valorii activelor, datoriilor şi participaţiilor la capitalul propriu, în conformitate cu legislaţia, şi evidenţierea lor în conturile contabile corespunzătoare;

c) descrierea şi prezentarea informaţiilor pentru celelalte componente care alcătuiesc situaţiile financiare:

(i) apariţia, drepturile şi obligaţiile - operaţiunile economice, evenimentele şi alte aspecte prezentate au avut loc şi sunt caracteristice entităţii;

(ii) exhaustivitatea - toate prezentările care ar fi trebuit incluse în situaţiile financiare au fost incluse;

(iii) clasificarea şi gradul de înţelegere - informaţiile financiare sunt descrise şi ilustrate corespunzător, iar prezentările sunt exprimate clar;

(iv) exactitatea şi evaluarea - informaţiile financiare sunt prezentate corespunzător şi la valorile corecte.

327. Pentru obţinerea de probe de audit pe baza cărora să prezinte constatările, să formuleze concluziile, recomandările şi opinia de audit, auditorii publici externi trebuie să aplice în etapa de execuţie a misiunii de audit financiar proceduri şi tehnici de audit, respectiv:

a) teste ale controalelor;

b) proceduri de fond.

328. Echipa de audit va aplica în etapa de execuţie proceduri de fond, în scopul obţinerii unei asigurări rezonabile că situaţiile financiare nu sunt afectate de erori/abateri semnificative. Procedurile de fond sunt de două tipuri:

(i) proceduri analitice;

(ii) teste de detaliu.

329. În vederea identificării modificărilor intervenite în activităţile şi operaţiunile economice ale entităţii care pot afecta situaţiile financiare ale acesteia, auditorii publici externi utilizează proceduri analitice pentru analiza informaţiilor financiare şi nefinanciare.

Această analiză constă în compararea indicatorilor existenţi la nivelul entităţii şi a tendinţelor semnificative ale acestora pe o anumită perioadă, inclusiv investigarea fluctuaţiilor şi a relaţiilor care sunt inconsecvente faţă de alte informaţii relevante de care dispune echipa de audit sau care se abat de la valorile previzionate de auditorii publici externi.

Procedurile analitice se aplică, de obicei, datelor exprimate sub formă numerică şi presupun: calcule, analize ale proporţiilor, tendinţe şi fluctuaţii ale informaţiilor etc.

Procedurile analitice atrag atenţia auditorilor publici externi asupra aspectelor specifice care necesită o examinare suplimentară. Aceste proceduri se pot aplica atât datelor din situaţiile financiare centralizate (agregate), cât şi celor din situaţiile financiare ale structurilor subordonate entităţii auditate şi oferă indicii cu privire la posibile erori/abateri de la legalitate şi regularitate, precum şi cu privire la modul de respectare a principiilor de economicitate, eficienţă şi eficacitate în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public şi privat al statului/unităţilor administrativ-teritoriale aflat în administrarea entităţilor auditate.

330. Tehnicile specifice utilizate de echipa de audit ca proceduri analitice includ:

1. studierea schimbărilor intervenite în situaţiile financiare faţă de perioadele contabile anterioare celei de raportare;

2. analiza evoluţiei indicatorilor care au stat la baza modului de fundamentare a bugetului de venituri şi cheltuieli;

3. analiza gradului de execuţie a bugetului de venituri şi cheltuieli definitiv aprobat;

4. studierea corelaţiilor dintre diferite posturi bilanţiere;

5. studiul legăturilor dintre informaţiile financiare şi cele nefinanciare, care pot confirma cunoştinţele pe care auditorii publici externi le-au dobândit deja, sau le pot atrage atenţia asupra unor cifre neobişnuite ori neprevăzute În situaţiile financiare, referitoare la anumite operaţiuni economice efectuate de entitate.

Analiza datelor şi informaţiilor reprezintă o cercetare obiectivă, cantitativă şi calitativă, pentru identificarea factorilor de influenţă a întregului proces sau fenomen economic analizat.

Auditorii publici externi analizează datele şi informaţiile colectate prin utilizarea următoarelor proceduri analitice (cantitative şi calitative):

a) analiza comparativă (benchmarking) - reprezintă un proces de comparare a metodelor, proceselor, procedurilor specifice entităţii verificate cu cele ale altor entităţi sau standarde aplicabile în domeniul de activitate.

Analizele comparative sunt în mod obişnuit utilizate pentru:

(i) identificarea unor căi de îmbunătăţire a economicităţii, eficienţei şi eficacităţii utilizării fondurilor publice şi administrării patrimoniului public şi privat;

(ii) examinarea evoluţiei tendinţelor;

(iii) creşterea credibilităţii recomandărilor formulate în raportul întocmit în urma acţiunii de verificare;

b) analiza nivelului de îndeplinire a scopului, obiectivelor şi atribuţiilor prevăzute de actele normative de înfiinţare şi organizare a activităţii entităţii verificate - se utilizează, în principal, pentru a determina dacă scopul, obiectivele şi atribuţiile stabilite au fost atinse, precum şi pentru a identifica acei factori care au condus la nerealizarea sau realizarea parţială a acestora. Orice abatere de la derularea în bune condiţii a activităţii entităţii verificate poate fi stabilită prin raportarea rezultatelor şi impacturilor efective la scopul, obiectivele şi atribuţiile prestabilite;

c) analiza cost-eficacitate - se efectuează asupra relaţiilor dintre costurile activităţii şi rezultatele exprimate în costuri pe unitatea de rezultat obţinut. Analiza cost-eficacitate se concentrează asupra identificării celor mai avantajoase mijloace de atingere a obiectivelor definite în condiţiile unui nivel maxim de cheltuieli alocate.

331. Prin testele de detaliu efectuate asupra unor operaţiuni ale entităţii pentru perioada auditată, echipa de audit testează detaliile acestor operaţiuni economice, în scopul obţinerii de probe de audit, pentru a formula concluzii privind caracterul real, exact, legal şi complet al acestor operaţiuni.

Astfel, pentru confirmarea caracterului real al operaţiunilor economice ale entităţii auditate sunt efectuate teste pentru a pune în evidenţă realizarea efectivă a acestora, verificând în acest scop dacă aceste operaţiuni înregistrate în evidenţele tehnico-operativă şi financiar-contabilă au la bază documente justificative, întocmite în conformitate cu prevederile legale.

            În ceea ce priveşte verificarea exactităţii operaţiunilor economice, aceasta presupune refacerea de către echipa de audit a calculelor pentru toate operaţiunile selectate, confruntarea acestora cu datele înscrise în documentele justificative şi compararea lor cu înregistrările din evidenţa tehnico-operativă şi financiar-contabilă. De asemenea, pentru confirmarea exactităţii, se verifică înregistrarea în evidenţă a operaţiunilor economice, conform planului de conturi general aplicabil entităţii auditate.

            În ceea ce priveşte caracterul legalităţii operaţiunilor economice, auditorii publici externi verifică dacă acestea respectă toate prevederile legale care Se sunt aplicabile şi care sunt în vigoare la data efectuării acestora.

Pentru confirmarea caracterului complet al operaţiunilor economice, auditorii publici externi verifică dacă toate documentele justificative au fost înregistrate în evidenţele tehnico-operativă şi financiar-contabilă.

332. Testele de detaliu pot lua forma unor tehnici specifice de obţinere a probelor de audit, cum ar fi:

a) inspecţia - constă în examinarea registrelor de contabilitate pentru a identifica dacă datele înregistrate în acestea corespund cu cele existente în documentele justificative, în condiţiile respectării prevederilor legale, în cazul cheltuielilor, începând de la faza de angajare a cheltuielilor şi până la plata efectivă a acestora, iar în cazul veniturilor, începând de la stabilirea acestora şi până la încasarea lor.

            În cazul activelor corporale, inspecţia presupune verificarea existenţei faptice a acestora, a modului de gestionare şi chiar a îndeplinirii specificaţiilor tehnice aplicabile (de exemplu, în cazul examinării unui activ, cum ar fi un drum sau o clădire, dacă există indicii privind nerespectarea specificaţiilor de construcţie

aplicabile, se poate verifica inclusiv dacă acestea sunt îndeplinite, solicitându-se în acest scop efectuarea unei expertize tehnice, conform prevederilor pct. 20).

            În cazul obiectivelor prevăzute în actul de înfiinţare al entităţii, inspecţia presupune verificarea dacă entitatea a luat deciziile corecte sau şi-a îndeplinit atribuţiile în concordanţă cu aceste obiective.

Auditorii publici externi apreciază măsura în care se pot încrede în documentele inspectate şi au în vedere riscul de fraudă şi posibilitatea ca un document inspectat să nu fie autentic ori să conţină date nereale.

Cu prilejul inspecţiei auditorii publici externi pot solicita furnizarea de diferite informaţii sau documente şi de la persoane din afara entităţii verificate sau pot solicita unor instituţii specializate ale statului efectuarea unor verificări de specialitate. În vederea verificării elementelor patrimoniale şi a realităţii efectuării unor categorii de cheltuieli, inspecţia se efectuează şi pe teren. În acest caz, auditorii publici externi pot solicita entităţii verificate constituirea unei comisii, din care, pe lângă membrii echipei de audit, pot face parte reprezentanţii entităţii verificate, precum şi experţi pe domenii, din afara entităţii, dacă este cazul. Pentru realizarea acestei activităţi de inspecţie, auditorii publici externi pot să examineze, fără a fi limitative, informaţiile referitoare la planificarea strategică şi operaţională a entităţilor verificate, la controalele interne dispuse de către conducerea entităţii verificate, precum şi informaţiile cuprinse în următoarele documente:

(i) stenogramele sau procesele-verbale ale şedinţelor conducerii executive, precum şi ale organelor deliberative;

(ii) reclamaţiile şi contestaţiile primite de entitate, precum şi modul de soluţionare a acestora;

(iii) rapoartele de activitate ale entităţilor auditate şi ale unităţilor subordonate acestora;

(iv) rapoartele întocmite în urma acţiunilor de audit public extern sau de control precedente;

(v) rapoartele de audit intern.

b) observarea - presupune urmărirea activităţilor, proceselor sau a procedurilor interne realizate de către persoane din cadrul entităţii verificate;

c) intervievarea - este o procedură de audit ce vine în completarea altor proceduri utilizate şi care constă în obţinerea de date şi informaţii de la persoanele abilitate din interiorul şi din exteriorul entităţii verificate, în scopul de a obţine probe de audit suficiente şi adecvate. Această procedură de audit presupune întocmirea de chestionare, care reprezintă o listă de întrebări la care se cer răspunsuri în formă scrisă, în vederea obţinerii datelor şi informaţiilor necesare realizării obiectivelor acţiunii de verificare. La finalul chestionarului se adresează întrebarea deschis㠓Mai aveţi ceva de adăugat în completarea celor spuse?”;

d) confirmarea - constă în primirea unui răspuns scris de la o persoană fizică sau juridică, independentă de entitatea supusă verificării, pentru a stabili acurateţea informaţiilor furnizate de entitatea verificată ori pentru a corobora informaţiile conţinute în înregistrările contabile ale acesteia cu cele primite de la sursele externe;

e) recalcularea - presupune verificarea acurateţei calculelor aritmetice din documentele justificative şi din înregistrările contabile, prin reluarea calculelor;

f) reefectuarea - presupune aplicarea de către auditorul public extern, în mod independent, a procedurilor sau controalelor care au fost efectuate de către entitatea verificată în cadrul controlului intern. De exemplu, dacă selecţia ofertelor dintr-un proces de licitaţie este dependentă de îndeplinirea anumitor criterii, procesul de selectare a ofertelor ar putea fi reefectuat pentru a testa dacă a fost aleasă oferta corectă. În cazul în care apar probleme de natură tehnică, pot fi implicaţi experţi, aşa cum s-a precizat la pct. 20.

333. Procedurile şi tehnicile de audit pot fi aplicate asupra tuturor elementelor din categoria de operaţiuni economice (“populaţie*), asupra unor elemente specifice sau asupra unor eşantioane extrase din populaţia totală, în funcţie de raţionamentul profesional al auditorilor publici externi.

334. Procedurile şi tehnicile de audit aplicate de către auditorii publici externi în vederea obţinerii de probe de audit suficiente şi adecvate, care să poată susţine constatările, concluziile, recomandările, precum şi raportul şi opinia de audit, vor fi consemnate în documente de lucru conţinute de dosarele de audit.

335. În vederea emiterii opiniei de audit, echipa de audit va proceda la totalizarea valorilor erorilor/abaterilor extrapolate şi la compararea acestei valori totale cu pragul de semnificaţie.

336. Extrapolarea la nivelul întregii populaţii (categorie de operaţiuni economice) a valorii erorii/abaterii constatate cu ocazia aplicării procedurilor de audit asupra elementelor din eşantionul selectat se va face prin înmulţirea ratei erorilor/ abaterilor cu valoarea întregii populaţii. Rata erorilor/abaterilor se calculează ca raport între valoarea totală a erorilor/abaterilor constatate şi valoarea totală a eşantionului verificat. Erorile/Abaterile vor fi extrapolate doar cu condiţia ca acestea să fie materiale prin valoare.

            În cazul testelor de detaliu, auditorul public extern trebuie să extrapoleze denaturările identificate în eşantion la ansamblul populaţiei pentru a obţine o imagine de ansamblu asupra amplorii denaturării, dar se poate ca extrapolarea să nu fie suficientă pentru a determina valoarea abaterilor.

Atunci când s-a stabilit că o denaturare reprezintă o anomalie, aceasta poate fi exclusă atunci când se extrapolează denaturările la ansamblul populaţiei. Cu toate acestea, efectul oricărei astfel de denaturări, dacă nu este corectată, trebuie luat în considerare în plus faţă de extrapolarea denaturărilor care nu reprezintă anomalii.

337. La elaborarea/întocmirea documentelor de lucru se va ţine seama că acestea trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

a) să fie corecte şi complete pentru a susţine constatările, concluziile şi recomandările formulate de către auditorii publici externi;

b) să fie clare şi inteligibile;

c) să fie lizibile;

d) informaţiile conţinute trebuie să se rezume la aspectele relevante şi utile obiectivelor auditului, în corelaţie cu pragul de semnificaţie stabilit.

338. Documentele de lucru întocmite de auditorii publici externi în etapele de planificare şi de execuţie a auditului financiar vor include, în principal, următoarele informaţii: titlul documentului; structura la nivelul căreia se efectuează acţiunea de verificare; numele şi prenumele auditorului public extern care întocmeşte documentul respectiv; denumirea acţiunii de verificare; data şi scopul întocmirii documentului; dimensiunea şi conţinutul eşantionului selectat din cadrul fiecărei categorii de operaţiuni economice verificate în vederea atingerii obiectivelor acţiunii de verificare; procedurile de audit aplicate; observaţiile, descrierile, aprecierile, evaluările, constatările, concluziile şi recomandările pe care le-au formulat auditorii publici externi cu privire la acţiunea de verificare efectuată; sursa şi deţinătorul informaţiei; indexul documentului de lucru şi trimiteri încrucişate la referinţele de lucru; persoana care a efectuat revizuirea. Toate aceste documente de lucru pot fi prezentate sub forma înscrisurilor pe suport hârtie, pe film, pe medii de înregistrare electronice etc.

C. Raportarea

Raportul de audit financiar

339. Conform prevederilor art. 32 alin. (2) din lege, auditorii publici externi desemnaţi să auditeze conturile anuale de execuţie bugetară întocmesc pentru fiecare misiune de audit un raport de audit financiar, în care prezintă constatările, concluziile şi recomandările cu privire la obiectivul general avut în acţiunea de audit financiar, respectiv acela de a obţine o asigurare rezonabilă asupra faptului că:

a) situaţiile financiare auditate nu conţin denaturări semnificative ca urmare a unor abateri sau erori, permiţând astfel să se exprime o opinie cu privire la măsura în care acestea sunt întocmite de către entitate în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil în România, respectă principiile legalităţii şi regularităţii şi oferă o imagine fidelă a poziţiei financiare, a performanţei financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată de entitatea respectivă;

b) modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli al entităţii verificate sunt în concordanţă cu scopul, obiectivele şi atribuţiile prevăzute în actele normative prin care a fost înfiinţată entitatea verificată şi respectă principiile legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficienţei şi eficacităţii.

Conţinutul raportului de audit financiar trebuie să respecte caracteristicile prezentate la pct. 100.

340. Raportul de audit financiar întocmit de către auditorii publici externi, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 19, trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, următoarele elemente:

a) antetul, care cuprinde structura de specialitate care efectuează misiunea de audit (în colţul din stânga sus al paginii);

b) titlul, localitatea şi data întocmirii raportului de audit financiar;

c) partea introductivă:

C1) membrii echipei de audit, structura de specialitate din care fac parte;

C2) numărul şi data delegaţiei de audit, numărul şi data legitimaţiei de serviciu, precum şi numărul şi data ordinului de delegare (atunci când la acţiunea de audit financiar participă şi auditori publici externi de la alte structuri de specialitate decât structura în competenţa căreia intră entitatea supusă verificării);

C3) entitatea auditată şi adresa acesteia;

C4) perioada de efectuare a misiunii de audit;

C5) perioada cuprinsă în auditul financiar;

C6) menţiunea că misiunea de audit financiar a fost efectuată în conformitate cu standardele proprii de audit ale Curţii de Conturi, elaborate în baza standardelor internaţionale de audit;

C7) reprezentanţii legali ai entităţii auditate;

C8) responsabilitatea auditorilor publici externi, care este cea prevăzută la pct. 258;

C9) responsabilitatea conducerii entităţii auditate, care este cea prevăzută la pct. 257 şi în declaraţia prezentată de aceasta la începutul acţiunii de audit financiar;

d) situaţiile financiare auditate;

e) obiectivele auditului financiar la care vor face referire auditorii publici externi, respectiv cele prevăzute la pct. 259;

f) prezentarea generală a entităţii auditate şi a cadrului legal aplicabil acesteia, care se va face în mod succint şi se va referi la:

(i) contextul instituţional;

(ii) date cu caracter general:

- descrierea activităţii, a scopului, obiectivelor şi atribuţiilor prevăzute în actele normative de înfiinţare;

- modul de organizare şi funcţionare a acesteia, precum şi entităţile aflate în subordine/coordonare/sub autoritate, grupate pe categorii de entităţi (ordonatori de credite secundari/terţiari, regii autonome, companii/societăţi naţionale, societăţi, instituţii financiar-bancare etc.), şi, după caz, alte entităţi care nu sunt în subordinea/coordonarea/sub autoritatea entităţii verificate, dar care primesc fonduri publice prin bugetul acesteia (de exemplu: organizaţii neguvemamentale, instituţii financiar-bancare, institute naţionale de cercetare-dezvoltare sau alte tipuri de entităţi);

- participarea entităţii supuse auditării la capitalul social al altor entităţi, prezentându-se într-un tabel elemente cu privire la: denumirea societăţii la care entitatea auditată deţine acţiuni/părţi sociale; capitalul social total al acesteia, numărul total de acţiuni/părţi sociale; cota-parte din capitalul social, precum şi numărul de acţiuni/părţi sociale deţinute de către entitatea auditată;

- veniturile şi cheltuielile aprobate prin buget, aferente perioadei auditate;

(iii) principalele date din situaţiile financiare, precum şi analiza în evoluţie a acestora pe ultimii 3 ani, cu accent pe: venituri şi cheltuieli atât pe total, cât şi în structură; drepturi de încasat; datorii; număr de personal; active nete; capitaluri proprii; rezultat patrimonial etc;

(iv) modul de organizare a sistemului contabil;

(v) modul de organizare şi implementare a sistemului de control intern;

(vi) evaluarea riscurilor;

g) metodologia de audit aplicată pe parcursul desfăşurării misiunii de audit financiar, secţiune care conţine informaţii referitoare la modul în care:

(i) a fost stabilit pragul de semnificaţie (nivelul materialităţii);

(ii) au fost determinaţi factorii care au influenţat desfăşurarea auditului financiar sau care au generat schimbări semnificative de orice natură în entitatea auditată pe parcursul perioadei auditate;

(iii) auditorii publici externi s-au confruntat cu dificultăţi tehnice şi procedurale, dacă este cazul, ca de exemplu: lipsa înregistrărilor contabile, neprezentarea documentelor justificative, lipsa de colaborare a conducerii şi a celorlalţi reprezentanţi ai entităţii cu echipa de audit etc;

(iv) au fost identificate categoriile de operaţiuni economice auditate şi au fost utilizate procedurile de audit;

(v) au fost obţinute şi examinate probele de audit ce susţin constatările înscrise în raportul de audit financiar; h) sinteza constatărilor şi concluziilor auditului financiar, care vor fi prezentate în ordinea obiectivelor principale ale misiunii de audit financiar, prevăzute la pct. 259.

            În cazul obiectivelor auditului financiar verificate, la care nu s-au constatat deficienţe de către auditorii publici externi, acestea vor fi consemnate în sinteză în raportul de audit financiar.

Pentru deficienţele constatate de auditorii publici externi, în raportul de audit financiar se vor prezenta în mod succint următoarele elemente:

(i) erorile/abaterile de la legalitate şi regularitate, precum şi faptele pentru care există indicii că au fost săvârşite cu încălcarea legii penale, constatate în timpul misiunii de audit financiar, în ordinea obiectivelor prevăzute la pct. 259;

(ii) valoarea estimativă a erorilor/abaterilor constatate;

(iii) descrierea cauzelor şi a împrejurărilor care au condus la apariţia deficienţelor constatate;

(iv) efectul, respectiv consecinţele economico-financiare, sociale etc. generate de deficienţele constatate;

(v) concluziile echipei de audit.

Erorile/Abaterile de la legalitate şi regularitate, precum şi faptele pentru care există indicii că au fost săvârşite cu încălcarea legii penale, constatate la entitatea auditată, vor fi prezentate detaliat în procesul-verbal de constatare întocmit în urma misiunii de audit financiar, act care constituie anexă la raportul de audit financiar (anexa nr. 19.1). În raportul de audit financiar se face trimitere la punctele din procesul-verbal de constatare unde se regăsesc prezentate respectivele deficienţe.

            În raportul de audit financiar vor fi prezentate în secţiuni distincte:

A. constatările auditorilor publici externi cu privire la:

1. respectarea principiilor de legalitate şi regularitate în administrarea patrimoniului, în execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli şi în întocmirea situaţiilor financiare anuale;

2. evaluarea sistemului de control intern al entităţii, inclusiv a aspectelor de natură etică prevăzute la pct. 464;

3. inventarierea şi evaluarea patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, aflat în administrarea entităţii auditate;

4. alte aspecte.

            În funcţie de situaţia existentă la entitatea supusă auditului financiar, auditorii publici externi pot consemna şi constatări, concluzii şi recomandări cu privire la alte aspecte constatate, cum ar fi: constituirea, utilizarea şi gestionarea resurselor financiare privind protecţia mediului, îmbunătăţirea calităţii condiţiilor de viaţă şi de muncă; respectarea principiilor economicităţii, eficienţei şi eficacităţii în administrarea patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi în utilizarea fondurilor publice etc;

B. constatările rezultate în urma acţiunilor de verificare efectuate la entităţile subordonate, dacă este cazul (o prezentare sintetică);

i) constatări rezultate în urma controlului efectuat pe perioadele anterioare exerciţiului financiar auditat;

j) constatări rezultate în urma verificării entităţilor care au primit fonduri publice prin bugetul ordonatorului de credite, verificate conform prevederilor pct. 260, prezentându-se următoarele informaţii:

- entităţile verificate;

- volumul fondurilor bugetare de care au beneficiat;

- aspecte reţinute în urma verificărilor efectuate conform pct. 260, indiferent dacă s-au constatat sau nu deficienţe (Se preiau din notele de constatare.).

Dacă numărul entităţilor verificate în baza pct. 260 este foarte mare, se poate întocmi o anexă separată.

            În raportul de audit financiar aspectele rezultate în urma verificării acestor entităţi se prezintă sintetic;

k) punctul de vedere ai conducerii entităţii auditate cu privire la constatările auditului financiar, precum şi motivaţia neînsuşirii acestuia, dacă este cazul;

            l) măsurile luate operativ de conducerea entităţii în timpul misiunii de audit financiar pentru înlăturarea deficienţelor constatate de Curtea de Conturi;

m) concluziile generale rezultate în urma auditului financiar şi recomandările echipei de audit cu privire la măsurile ce urmează a fi luate pentru înlăturarea deficienţelor constatate. Recomandările formulate, potrivit legii, de către auditorii publici externi în raportul de audit financiar, cu privire la măsurile ce urmează a fi luate de către conducerea entităţii, în vederea înlăturării abaterilor constatate, vor sta la baza măsurilor ce vor fi dispuse prin decizie.

            În acest scop, în termen de maximum 7 zile calendaristice de la data înregistrării eventualelor obiecţii la structura de specialitate care a efectuat misiunea de audit financiar, auditorii publici externi vor întocmi o notă cu propuneri de valorificare pentru toate constatările consemnate în raportul de audit financiar. În funcţie de natura acestora, prin nota cu propuneri de

valorificare, auditorii publici externi formulează propuneri cu privire la măsurile ce urmează a fi luate, care sunt prezentate la pct. 163;

n) opinia auditorilor publici externi. În vederea emiterii opiniei de audit, echipa de audit va proceda la extrapolarea la nivelul întregii populaţii (categorie de operaţiuni economice) a valorii erorilor/abaterilor constatate cu ocazia aplicării procedurilor de audit asupra elementelor din eşantionul selectat, la însumarea acestor valori extrapolate şi la compararea valorii totale cu pragul de semnificaţie. Ca parte a raportului de audit financiar, opinia auditorilor publici externi constă într-o prezentare clară şi explicită a poziţiei echipei de audit cu privire la obiectivul general prevăzut la pct. 255;

o) carenţele, inadvertenţele sau imperfecţiunile cadrului legislativ identificate, precum şi propuneri privind îmbunătăţirea acestuia;

p) semnăturile auditorilor publici externi;

q) anexe.

341. În vederea formării unei opinii asupra situaţiilor financiare, auditorul public extern trebuie să concluzioneze dacă pe baza probelor colectate poate oferi o asigurare rezonabilă că situaţiile financiare luate în ansamblul lor nu conţin denaturări semnificative, iar modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli al entităţii verificate sunt în concordanţă cu scopul, obiectivele şi atribuţiile prevăzute în actele normative prin care a fost înfiinţată entitatea verificată şi respectă principiile legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficienţei şi eficacităţii.

Auditorul public extern va evalua efectul pe care îl pot avea denaturările identificate asupra opiniei de audit, precum şi efectul denaturărilor rămase necorectate asupra situaţiilor financiare.

Auditorul public extern va determina dacă:

a) natura denaturărilor identificate şi a circumstanţelor în care acestea s-au produs indică faptul că ar putea să mai existe alte denaturări care, dacă ar fi agregate cu denaturările colectate pe parcursul auditului, ar putea fi semnificative;

b) denaturările cumulate pe parcursul auditului se apropie de nivelul pragului de semnificaţie;

c) înainte de evaluarea efectului denaturărilor necorectate, este necesară reevaluarea pragului de semnificaţie determinat în etapa de planificare pentru a confirma dacă acesta rămâne valabil în contextul rezultatelor financiare efective ale entităţii;

d) denaturările necorectate sunt semnificative, în mod individual sau cumulat. Pentru aceasta auditorul public extern va lua în considerare:

d1) mărimea şi natura denaturărilor, atât în legătură cu anumite operaţiuni economice şi evenimente, solduri ale conturilor la sfârşitul perioadei sau descrieri şi prezentări, cât şi cu situaţiile financiare ca întreg şi circumstanţele particulare în care denaturările au loc;

(d2) efectul denaturărilor necorectate din perioadele anterioare, atât asupra operaţiunilor economice şi evenimentelor, soldurilor conturilor la sfârşitul perioadei sau descrierilor şi prezentărilor relevante, cât şi asupra situaţiilor financiare ca întreg;

e) probele de audit colectate sunt suficiente şi adecvate.

342. Opinia de audit este o declaraţie scurtă, clară şi explicită referitoare la concluziile generale privind situaţiile financiare.

Auditorul public extern, prin opinia de audit, furnizează o asigurare rezonabilă că situaţiile financiare auditate oferă o imagine fidelă şi reală a situaţiei financiare a entităţii, în conformitate cu principiile contabile acceptate.

Opinia de audit este consecinţa verificării existenţei sau inexistentei erorilor în situaţiile financiare, a respectării standardelor de contabilitate şi de raportare relevante, a legalităţii şi regularităţii operaţiunilor financiare.

Opinia de audit este exprimată cu claritate într-o formă standardizată, după cum urmează:

“În opinia noastră situaţiile financiare luate în ansamblul lor au fost/nu au fost întocmite din toate punctele de vedere semnificative în conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil în România şi oferă/nu oferă o imagine fidelă a poziţiei financiare, a performanţei financiare a entităţii ....... la data de 31 decembrie 20..,. şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată în perioada auditată.”

La emiterea opiniei se va avea în vedere şi dacă modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli al entităţii verificate sunt în concordanţă cu scopul, obiectivele şi atribuţiile prevăzute în actele normative prin care a fost înfiinţată entitatea şi respectă principiile legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficienţei şi eficacităţii.

Tipurile de opinie care pot fi exprimate de auditorii publici externi în raportul de audit financiar sunt următoarele:

a) opinie nemodificată (fără rezerve);

b) opinie modificată, ce poate avea 3 forme de exprimare:

b1) opinie cu rezerve, care se poate exprima sub una dintre următoarele forme:

b1.1) opinie cu rezerve, cu paragraf de evidenţiere a anumitor aspecte;

b1.2) opinie cu rezerve, cu paragraf de limitare a sferei auditului;

b2) opinie contrară;

b3) imposibilitatea exprimării unei opinii.

343. La exprimarea opiniei de audit în urma misiunii de audit financiar, auditorii publici externi vor avea în vedere atât compararea sumei erorilor/abaterilor constatate extrapolate la nivelul întregii populaţii (categoriei de operaţiuni economice) cu pragul de semnificaţie stabilit în etapa de planificare a auditului, cât şi propriul raţionament profesional.

Constatările de la ordonatorii de credite secundari şi terţiari, prezentate în mod sintetic într-o secţiune distinctă a raportului de audit şi a procesului-verbal de constatare întocmite la nivelul ordonatorului principal ori secundar de credite, vor fi avute în vedere la exprimarea opiniei, ţinând cont de faptul că ordonatorul principal, secundar ori terţiar de credite, după caz, are atribuţii de coordonare, îndrumare, supraveghere şi control al activităţii entităţilor subordonate şi centralizează în situaţiile sale financiare datele şi informaţiile entităţilor din subordine/coordonare/sub autoritate sau ale altor entităţi care au primit fonduri publice prin bugetul acestuia.

De asemenea, la exprimarea opiniei se vor avea în vedere şi deficienţele constatate în urma controlului efectuat pe perioadele anterioare exerciţiului bugetar supus auditului financiar. Aceasta deoarece deficienţele din anii precedenţi se propagă în balanţa de verificare şi în bilanţul contabil întocmit pentru exerciţiul financiar auditat.

Opinia ce va fi exprimată de către auditorii publici externi în urma efectuării misiunii de audit_financiar trebuie să fie în mod obligatoriu motivată/justificată. În acest sens, auditorii publici externi vor prezenta argumentele care au stat la baza emiterii respectivei opinii. Pentru aceasta, în raportul de audit financiar, la secţiunea privind opinia de audit, se vor prezenta sintetic abaterile constatate, valoarea abaterii (dacă aceasta se poate cuantifica), precum şi influenţa abaterilor asupra diverselor elemente patrimoniale raportate prin situaţiile financiare auditate, elemente în baza cărora să se poată concluziona dacă situaţiile financiare auditate sunt complete, reale şi conforme cu reglementările legale în vigoare.

După caz, în raportul de audit se vor prezenta greutăţile/neajunsurile întâmpinate de membrii echipei de audit pe parcursul desfăşurării misiunii şi, eventual, modul în care acestea au influenţat opinia de audit.

344. Opinia nemodificată (fără rezerve) este exprimată de către auditorii publici externi atunci când în urma misiunii de audit financiar se constată atât pentru entitatea auditată, cât şi pentru entităţile subordonate acesteia şi verificate (ca urmare a includerii acestora în programul anual de activitate şi ca urmare a prezentării echipei de audit a actelor, documentelor şi informaţiilor ce le-au fost solicitate), dacă este cazul, următoarele:

a) situaţiile financiare auditate au fost întocmite, din toate punctele de vedere semnificative, în conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil în România şi oferă, sub toate aspectele semnificative, o imagine fidelă şi reală asupra operaţiunilor economice ale entităţii;

b) modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli al entităţii verificate (inclusiv entităţile subordonate acesteia şi verificate) sunt în concordanţă cu scopul, obiectivele şi atribuţiile prevăzute în actele normative prin care a fost înfiinţată entitatea verificată şi respectă principiile legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficienţei şi eficacităţii;

c) toate informaţiile de importanţă semnificativă privind situaţiile financiare sunt prezentate corect.

Opinia nemodificată este în relaţie directă cu independenţa în gândire a auditorului public extern şi cu prezumţia de nevinovăţie care trebuie acordată entităţii auditate încă de la început. Un audit începe cu prezumţia că situaţiile financiare sunt corecte şi prezintă o imagine fidelă, iar confirmarea sau infirmarea acesteia se face numai pe baza probelor colectate.

Opinia nemodificată este exprimată cu claritate într-o formă standardizată, după cum urmează:

“În opinia noastră situaţiile financiare luate în ansamblul lor au fost întocmite, din toate punctele de vedere semnificative, în conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil în România şi oferă o imagine fidelă a poziţiei financiare, a performanţei financiare a entităţii ....... la data de 31 decembrie 20... şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată.”

În cazul în care se exprimă opinie nemodificată, şeful structurii de specialitate din cadrul Curţii de Conturi care a efectuat auditarea situaţiilor financiare emite un certificat de conformitate, al cărui model este prezentat în anexa nr. 20.

345. În cazul în care în raportul de audit financiar a fost exprimată opinie nemodificată (fără rezerve) se procedează astfel:

a) la nivelul departamentului de specialitate din cadrul Curţii de Conturi, şeful departamentului repartizează raportul de audit financiar directorului din cadrul acestei structuri, în vederea întocmirii proiectului certificatului de conformitate;

b) la nivelul camerelor de conturi, certificatul de conformitate se emite de către directorul camerei de conturi.

346. În cazul anulării în totalitate de către comisia de soluţionare a contestaţiilor/instanţa de judecată competentă a măsurilor dispuse prin decizia emisă ca urmare a valorificării constatărilor consemnate în raportul de audit financiar (detaliate în procesul-verbal de constatare), structurile Curţii de Conturi nu vor dispune emiterea certificatului de conformitate.

347. Opinia cu rezerve, cu paragraf de evidenţiere a anumitor aspecte, este exprimată atunci când auditorii publici externi concluzionează că:

a) probele de audit colectate sunt suficiente şi adecvate, iar denaturările individuale sau cumulate sunt semnificative, dar nu cu efecte generalizate asupra situaţiilor financiare ca întreg;

b) valoarea cumulată a erorilor/abaterilor de la legalitate şi regularitate, extrapolate la nivelul întregii populaţii auditate, constatate atât la entitatea auditată, cât şi la entităţile din subordine (inclusiv abaterile constatate în urma verificării perioadelor anterioare, conform prevederilor pct. 343), se situează sub pragul de semnificaţie şi au fost remediate operativ de către conducerea entităţii în timpul misiunii de audit. Auditorii publici externi vor consemna în procesul-verbal de constatare deficienţele constatate, măsurile întreprinse de către conducerea entităţii pentru remedierea acestora pe parcursul acţiunii, inclusiv recuperarea integrală a sumelor ce se constituie în prejudicii şi virarea acestora pe destinaţiile legale.

            În astfel de situaţii nu se justifică a se mai emite decizie de către conducerea structurii de specialitate pentru remedierea deficienţelor constatate, dar remediate în totalitate în timpul acţiunii.

            În raportul de audit financiar, după paragraful în care se formulează opinia de audit, se va introduce un paragraf de evidenţiere a erorii/abaterii constatate şi consemnate în mod detaliat în procesul-verbal de constatare, anexă la raportul de audit financiar, dar înlăturată în timpul auditului financiar.

            În cazurile prevăzute la lit. a) şi b), auditorii publici externi pot propune prin nota cu propuneri de valorificare acordarea certificatului de conformitate.

Opinia de audit cu rezerve, cu paragraf de evidenţiere a anumitor aspecte, este exprimată cu claritate într-o formă standardizată, după cum urmează:

„În opinia noastră, cu excepţia efectelor aspectelor evidenţiate în paragraful de mai sus, situaţiile financiare luate în ansamblul lor au fost întocmite, din toate punctele de vedere semnificative, în conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil în România şi oferă o imagine fidelă a poziţiei financiare, a performanţei financiare a entităţii ....... la data de 31 decembrie 20.... şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată în perioada auditată.”

348. Opinia cu rezerve, cu paragraf de limitare a sferei de aplicabilitate a auditului, se exprimă de către auditorii publici externi pe baza probelor de audit atunci când aceştia nu pot să obţină probe de audit suficiente şi adecvate pe care să îşi fundamenteze opinia, dar raţionamentul profesional îi conduce să întrevadă existenţa unor posibile abateri semnificative care însă nu au efecte generalizate asupra situaţiilor financiare.

Auditorii publici externi se pot afla în situaţia de a nu putea Obţine probe de audit suficiente şi adecvate datorită următoarelor cazuri:

a) limitări impuse de conducere (de exemplu, conducerea entităţii auditate şi/sau a entităţilor subordonate acesteia nu furnizează toate actele, documentele şi informaţiile deţinute, conducerea împiedică solicitarea de confirmări externe pentru confirmarea soldurilor conturilor);

b) circumstanţe aferente naturii sau plasării în timp a activităţii auditorilor publici externi.

Raportul de audit trebuie să conţină în structura lui un paragraf distinct prin care auditorii publici externi prezintă în mod explicit în ce a constat limitarea ariei de aplicabilitate a auditului financiar, respectiv natura şi contextul în care a apărut imposibilitatea de a obţine probele de audit.

Opinia cu rezerve cu paragraf de limitare a sferei de aplicabilitate a auditului este exprimată cu claritate într-o formă standardizată, după cum urmează:

„În opinia noastră, cu excepţia aspectelor enumerate în paragraful de mai sus, care au condus la limitarea sferei de aplicare a auditului, situaţiile financiare luate în ansamblul lor au fost întocmite, din toate punctele de vedere semnificative, în conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil în România şi oferă o imagine fidelă a poziţiei financiare, a performanţei financiare a entităţii .......ia data de 31 decembrie 20..... si a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată în perioada auditată.

349. Opinia contrară este exprimată de către auditorii publici externi atunci când aceştia constată la entitatea verificată (inclusiv la entităţile subordonate acesteia, precum şi la cele verificate în baza pct. 260) că denaturările, individuale sau cumulate, sunt semnificative şi generalizate şi concluzionează că:

a) situaţiile financiare nu au fost întocmite din toate punctele de vedere semnificative în conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil în România;

b) situaţiile financiare nu prezintă o imagine reală şi fidelă a poziţiei financiare, a performanţei sau a modificării poziţiei financiare a entităţii;

c) denaturările sunt atât de semnificative şi de generalizate încât situaţiile financiare, în ansamblul lor, nu sunt corecte, inducând în eroare utilizatorii acestora.

d) modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli:

d1) nu sunt în concordanţă cu scopul, obiectivele şi atribuţiile prevăzute în actele normative prin care a fost înfiinţată entitatea;

d2) nu respectă principiile legalităţii şi regularităţii, concluzie formulată în cazul în care valoarea cumulată a erorilor/abaterilor de la legalitate şi regularitate constatate şi extrapolate la nivelul populaţiilor auditate se situează peste pragul de semnificaţie;

e) au fost constatate fapte pentru care există indicii că au fost săvârşite cu încălcarea legii penale.

            În cuprinsul raportului de audit, la secţiunea opinie, auditorii publici externi trebuie să prezinte în mod explicit în ce constă neconformitatea situaţiilor financiare elaborate de către entitatea auditată.

Opinia contrară este exprimată cu claritate într-o formă standardizată, după cum urmează:

„În opinia noastră, datorită efectelor denaturărilor semnalate şi prezentate în paragraful de mai sus, situaţiile financiare, în ansamblul lor, nu prezintă fidel performanţa financiară a entităţii ......... la 31 decembrie 20…. şi celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată în perioada auditată.”

350. Imposibilitatea exprimării unei opinii se declară în cazul în care auditorii publici externi nu sunt în măsură să formuleze o opinie, întrucât nu au reuşit să obţină probe de audit suficiente şi adecvate care să o susţină din următoarele motive:

a) entitatea auditată nu a permis accesul echipei de audit în sediul său;

b) entitatea auditată şi/sau entităţile subordonate acesteia nu a/au furnizat echipei de audit actele, documentele şi informaţiile solicitate şi nu a existat posibilitatea aplicării de proceduri de audit alternative rezonabile, pentru obţinerea de probe de audit suficiente şi adecvate din surse externe.

Raportul de audit trebuie să conţină în structura lui, la secţiunea de opinie, motivele care au condus la imposibilitatea exprimării opiniei de către auditorii publici externi.

Imposibilitatea exprimării unei opinii este exprimată într-o formă standardizată, după cum urmează:

“Datorită semnificaţiei aspectelor prezentate mai sus, nu exprimăm o opinie asupra situaţiilor financiare.”

351. Raportul de audit financiar este un document unilateral, fiind semnat numai de către auditorii publici externi.

352. În condiţiile în care la o entitate cuprinsă în programul anual de activitate a Curţii de Conturi se realizează o misiune de audit financiar, la aceasta se va proceda în mod concomitent şi la:

a) verificarea aspectelor sesizate prin petiţii adresate structurilor Curţii de Conturi, indiferent de perioada din care provin aceste aspecte, dacă este cazul;

b) verificarea modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse de structurile de specialitate ale Curţii de Conturi, ca urmare a efectuării acţiunilor anterioare, dacă nu au fost efectuate aceste verificări până la data auditului financiar;

c) verificarea obligatorie a activităţii desfăşurate de entitate pe perioada anterioară exerciţiului financiar supus auditării (perioada cuprinsă între ultimul exerciţiu financiar auditat şi exerciţiul financiar ce face obiectul acţiunii curente), dar în cadrul termenului legal de prescripţie;

d) verificarea unor aspecte stabilite de către departamentele de specialitate sau solicitate de către alte autorităţi (Camera Deputaţilor, Senat), dacă este cazul.

Aspectele ce pot face obiectul verificărilor pe perioadele anterioare exerciţiului financiar supus auditării se vor stabili prin grija conducerii structurilor de specialitate şi pot viza: realizarea veniturilor, cheltuieli de personal, achiziţii publice, alte cheltuieli de capital, subvenţii şi transferuri, precum şi aspecte pe alte zone de risc identificate de auditorii publici externi. Totodată, dacă în urma auditării exerciţiului financiar care face obiectul acţiunii curente se identifică deficienţe care pot proveni din perioadele anterioare, aceste deficienţe se verifică în mod obligatoriu şi pe aceste perioade.

Dacă în urma verificărilor efectuate pe perioadele anterioare, se constată abateri semnificative a căror instrumentare necesită o durată mai mare de timp decât cea alocată iniţial prin program, se va putea solicita prelungirea termenului de realizare a acţiunii, astfel:

- dacă numărul de zile alocat prin programul anual de activitate pentru acţiunea respectivă nu depăşeşte durata maximă de timp prevăzută în Metodologia de elaborare, modificare şi urmărire a realizării Programului de activitate a Curţii de Conturi (numită în continuare Metodologie), pentru respectivul tip de acţiune, prelungirea termenului de realizare a acţiunii până la maximum 10 zile calendaristice se va aproba de Către şeful departamentului/directorul camerei de conturi;

- prelungirea termenului de realizare a acţiunii peste 10 zile calendaristice faţă de durata de timp prevăzută în Metodologie pentru respectivul tip de acţiune, se aprobă de către plenul Curţii de Conturi.

            În ambele situaţii, prelungirea termenului de realizare a acţiunii se face numai pe bază de propuneri fundamentate pe cazuistica respectivă, din care să rezulte necesitatea aprobării unor termene suplimentare.

            În cazul camerelor de conturi teritoriale, documentaţia pentru prelungirea termenului de realizare a acţiunii se va comunica în mod obligatoriu departamentului coordonator al acţiunii. După avizare de către şeful departamentului, documentaţia se va transmite Departamentului metodologie, pregătire profesională, evaluarea activităţii de audit şi control, programare, raportare, sinteze şi IT, în vederea validării în aplicaţia informatică INFOPAC sau, după caz, supunerii spre aprobare plenului.

            În cazul efectuării şi a altor verificări concomitent cu misiunea de audit financiar se vor întocmi următoarele acte de control:

- raport de audit financiar, care va avea anexat procesul-verbal de constatare, în care se vor consemna toate erorile/abaterile de la legalitate şi regularitate, faptele pentru care există indicii că au fost săvârşite cu încălcarea legii penale şi, după caz, situaţiile de nerespectare a principiilor economicităţii, eficienţei şi eficacităţii în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului, precum şi rezultatele verificărilor efectuate pentru perioadele anterioare, constatate ca urmare a verificărilor prevăzute la lit. a), c) şi d).

Deficienţele constatate în urma verificării efectuate pentru perioadele anterioare vor fi consemnate în raportul de audit şi în procesul-verbal de constatare în secţiune distinctă;

- raport privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie (raport de follow-up), dacă în cadrul acţiunii curente de audit financiar odată cu acţiunea curentă se verifică şi modul de implementare a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi prin decizie, acţiune prevăzută la lit. b).

            În situaţia în care se verifică aspectele sesizate prin petiţiile adresate structurilor de specialitate ale Curţii de Conturi, se vor respecta prevederile pct. 53 referitor la obligativitatea asigurării protecţiei datelor de identificare a persoanelor care au transmis aceste petiţii.

353. În situaţia în care se constată deficienţe care provin din perioada anterioară celei supuse auditării sau care pot continua până la zi, se procedează conform prevederilor pct. 107-109.

Alte tipuri de acte ce pot fi întocmite cu ocazia misiunii de audit financiar

354. În situaţia în care s-au constatat erori/abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat sau nu producerea unor prejudicii, fapte pentru care există indicii că au fost săvârşite cu încălcarea legii penale şi, după caz, situaţii de nerespectare a principiilor economicităţii, eficienţei şi eficacităţii în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului, precum şi în situaţia nerespectării prevederilor art. 62 din lege, se pot întocmi următoarele tipuri de acte:

a) proces-verbal de constatare - procedura de valorificare a constatărilor consemnate în acest tip de act este similară cu cea prevăzută pentru raportul de control, menţionată la cap. II;

b) nota de constatare, pentru situaţiile prevăzute la pct. 125- procedura de întocmire şi valorificare este cea prezentată la pct. 168-169;

c) nota de conciliere cu privire la clarificarea eventualelor divergenţe între constatările auditorilor publici externi şi punctul de vedere al reprezentanţilor legali ai entităţii auditate;

d) proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor - procedura de întocmire şi valorificare a constatărilor consemnate în acest tip de act este cea prevăzută la pct. 128-137;

e) proces-verbal de constatare a abaterilor şi de aplicare a amenzii civile prevăzute la art. 62 din Legea nr. 94/1992, republicată - procedura de întocmire şi valorificare a constatărilor consemnate în acest tip de act este cea prevăzută la pct. 138-148;

f) proces-verbal de constatare a încălcării obligaţiilor prevăzute la art. 5 alin. (2) şi de aplicare a penalităţilor prevăzute la art. 63 din Legea nr. 94/1992, republicată - procedura de întocmire şi valorificare a constatărilor consemnate în acest tip de act este cea prevăzută la pct. 149-158;

g) raport privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie (raport de follow-up), dacă în cadrul acţiunii de audit financiar se verifică şi modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie ca urmare unor acţiuni anterioare.

Toate aceste tipuri de acte vor constitui anexă la raportul de audit financiar, cu excepţia raportului de follow-up, care se anexează la raportul de control/audit întocmit anterior.

Dacă în urma auditării se constată erori/abateri pentru care reglementările legale prevăd sancţiuni contravenţionale, dar a căror aplicare intră în competenţa altor autorităţi/instituţii publice decât Curtea de Conturi, se va proceda conform prevederilor pct. 23 şi 24.

355. Erorile/Abaterile, faptele pentru care există indicii că au fost săvârşite cu încălcarea legii penale şi, după caz, situaţiile de nerespectare a principiilor de economicitate, eficienţă şi eficacitate în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, constatate cu ocazia efectuării auditului financiar, sunt prezentate sintetic în raportul de audit financiar (făcându-se trimitere la capitolele şi punctele unde se regăsesc în procesul-verbal de constatare) şi în mod detaliat în celelalte acte întocmite, anexe la acesta, prezentate la pct. 354.

356. Dacă în cadrul misiunii de audit financiar se desfăşoară mai multe tipuri de acţiuni, aşa cum este prevăzut la pct. 352, se va întocmi un singur proces-verbal de constatare pentru toate deficienţele constatate, cu excepţia verificării modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizii, când se întocmeşte raport de follow-up.

357. Procesul-verbal de constatare este un act bilateral şi se semnează de către auditorii publici externi care au efectuat misiunea de audit financiar şi reprezentanţii legali ai entităţii auditate.

Asigurarea securităţii informaţiilor prezentate în acesta şi în anexele care îl însoţesc se realizează în aceleaşi condiţii cu cele pentru raportul de control, prevăzute la cap. II.

            Înregistrarea şi semnarea actelor întocmite în urma misiunii de audit financiar

358. Numărul necesar de exemplare ale raportului de audit financiar se stabileşte în funcţie de numărul destinatarilor, astfel încât un exemplar să rămână la sediul structurii de specialitate a Curţii de Conturi. Numărul exemplarelor întocmite se consemnează la finalul raportului.

Un exemplar al raportului de audit financiar, împreună cu anexele sale, precum şi celelalte exemplare ale procesului-verbal de constatare, înregistrate la registratura entităţii auditate şi în registrul unic de control al acesteia, se transmit entităţii auditate însoţite de o adresă de înaintare semnată de auditorii publici externi care au efectuat misiunea de audit financiar, în adresa de înaintare se va preciza faptul că procesul-verbal de constatare, anexă la raportul de audit financiar, este transmis pentru a fi semnat de reprezentanţii legali ai entităţii auditate în termen de până la 5 zile calendaristice de la data înregistrării acestuia la entitate sau de la data confirmării de primire.

359. Numărul de exemplare în care va fi întocmit procesul-verbal de constatare, înregistrarea şi semnarea acestuia, precum şi depunerea obiecţiunilor la constatările din raportul de audit financiar urmăresc procedura prevăzută la pct. 110-122.

360. Raportul de audit financiar se depune şi se înregistrează la registratura Curţii de Conturi/camerei de conturi care a efectuat auditul, sub acelaşi număr ca şi anexele sale, întocmite dacă este cazul. Actele încheiate ca urmare a misiunii de audit financiar se evidenţiază în registrul de intrări-ieşiri de la nivelul structurii de specialitate respective, în Registrul special privind evidenţa actelor întocmite de Curtea de Conturi şi modul de valorificare a constatărilor consemnate în acestea, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 10, şi, după caz, în Registrul privind evidenţa sancţiunilor contravenţionale, amenzilor şi penalităţilor, prevăzut în anexa nr. 10.1, precum şi în aplicaţia informatică INFOPAC. În această aplicaţie informatică se completează atât numărul de înregistrare al actului de control la entitatea auditată, cât şi numărul de înregistrare de la structura de specialitate care a efectuat auditul financiar.

Dacă odată cu misiunea de audit financiar se verifică şi modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizii, se întocmeşte raport de follow-up care se depune şi se înregistrează la registratura structurii Curţii de Conturi care a efectuat verificarea.

361. Dacă în urma misiunilor de audit financiar efectuate de camerele de conturi la ordonatorii de credite se constată erori/abateri de la legalitate şi regularitate care au determinat sau nu producerea unor prejudicii, fapte pentru care există indicii că au fost săvârşite cu încălcarea legii penale şi/sau cazuri de nerespectare a principiilor de economicitate, eficienţă şi eficacitate în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului, aceste deficienţe consemnate în actele încheiate se transmit în sinteză departamentului coordonator al acţiunii de audit financiar şi Departamentului de coordonare a verificării bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, la termenele stabilite de către aceste departamente.

362. Departamentele coordonatoare ale acţiunilor de audit financiar pot transmite comisiilor de specialitate din cadrul

Parlamentului, organelor puterii executive (ordonatori de credite, Guvern etc.), altor părţi interesate, după aprobarea plenului Curţii de Conturi, rapoarte de specialitate conţinând constatările cuprinse în rapoartele de audit financiar întocmite de către auditorii publici externi din cadrul structurilor Curţii de Conturi.

363. În situaţia în care pe parcursul acţiunii de audit financiar se constată erori/abateri de la legalitate şi regularitate care au determinat sau nu producerea unor prejudicii, fapte pentru care există indicii că au fost săvârşite cu încălcarea legii penale şi, după caz, situaţii de nerespectare a principiilor de economicitate, eficienţă şi eficacitate în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului, aceste constatări, prezentate în mod sintetic într-o secţiune distinctă a raportului de audit financiar, vor fi valorificate prin emiterea unei decizii. Decizia va conţine măsurile dispuse pentru intrarea în legalitate şi, după caz, pentru îmbunătăţirea economicităţii, eficienţei şi eficacităţii în activitatea entităţii, conform procedurii prevăzute la pct. 171 şi 172.

364. Procedura depunerii obiecţiunilor, de valorificare a constatărilor respective, de contestare a unor măsuri şi termene din decizie, precum şi de urmărire a modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie, este similară cu procedura prevăzută la cap. II pentru efectuarea controlului.

Conducătorul entităţii care are calitatea de ordonator principal/secundar/terţiar de credite la care s-a efectuat auditul financiar are dreptul să formuleze contestaţie faţă de măsurile dispuse şi termenele stabilite prin decizie. La întocmirea contestaţiei poate ţine seama şi de punctul de vedere al unităţilor care au beneficiat de fonduri publice prin bugetul acestuia şi la care s-au constatat abaterile consemnate în notele de constatare.

365. Revizuirea documentelor de lucru întocmite de auditorii publici externi în cadrul acţiunii de audit financiar se realizează conform prevederilor pct. 78.

366. Documentele de lucru şi celelalte informaţii relevante pentru misiunea de audit financiar vor fi organizate în dosare de audit, care pot fi:

a) dosare curente;

b) dosare permanente.

Conţinutul dosarului curent este prezentat în anexa nr. 21.

            Dosarul permanent va cuprinde toate informaţiile şi documentele care sunt relevante şi de interes permanent pentru acţiunile de verificare viitoare. Acest dosar va fi actualizat cu informaţii la zi.

 

CAPITOLUL IV

Organizarea şi efectuarea auditului performanţei, întocmirea actelor şi urmărirea implementării recomandărilor cuprinse în rapoartele de audit al performanţei

 

 

 

SECŢIUNEA 1

Atribuţiile Curţii de Conturi în efectuarea auditului performanţei

 

367. Atribuţiile Curţii de Conturi privind efectuarea auditului performanţei sunt prevăzute la art. 21 alin. (2) şi art. 28 din lege. Conform acestor prevederi, Curtea de Conturi exercită auditul asupra gestiunii bugetului general consolidat, precum şi asupra oricăror fonduri publice, efectuând o evaluare independentă asupra economicităţii, eficienţei şi eficacităţii cu care o entitate publică, un program, un proiect, un proces sau o activitate utilizează resursele publice alocate pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite.

Prin constatările şi recomandările formulate cu acest prilej se urmăresc diminuarea costurilor, sporirea eficienţei utilizării resurselor şi a îndeplinirii obiectivelor propuse la nivelul programului/proiectului/procesului/activităţii sau entităţii auditate.

368. Auditul performanţei se poate efectua atât la finalul, cât şi pe parcursul desfăşurării proiectelor, programelor, proceselor sau a activităţilor pe care o entitate trebuie să le realizeze.

369. Acţiunea de audit al performanţei se desfăşoară în conformitate cu metodologia stabilită prin prezentul regulament, prin standardele de audit proprii elaborate pe baza standardelor de audit INTOSAI, manualul de audit al performanţei elaborat de Curtea de Conturi, precum şi pe baza raţionamentului profesional al auditorilor publici externi.

370. Auditul performanţei permite Curţii de Conturi să furnizeze Parlamentului, Guvernului, entităţilor auditate, instituţiilor interesate şi contribuabililor rapoarte privind modul de folosire a fondurilor publice, care includ şi recomandările formulate de Curtea de Conturi pentru creşterea economicităţii, eficienţei şi eficacităţii în utilizarea acestora.

De altfel, Curtea de Conturi programează desfăşurarea acţiunilor de audit al performanţei în domenii cu risc ridicat, unde se poate aduce un plus de valoare pentru creşterea economicităţii, eficienţei şi eficacităţii în utilizarea fondurilor publice.

371. Auditul performanţei poate să abordeze:

- orientarea pe rezultate, ceea ce presupune evaluarea dacă obiectivele stabilite au fost atinse;

- orientarea pe probleme, ceea ce presupune verificarea şi analiza cauzelor unor disfuncţii apărute în cadrul unui program/proiect/proces sau al unei activităţi la nivelul unei entităţi;

- orientarea pe bază de sistem, care examinează funcţionarea corespunzătoare a sistemului de management;

- o combinaţie a acestor abordări.

372. Auditul performanţei evaluează un program/proiect/ proces/activitate, urmărind:

a) evaluarea economiilor realizate în gestionarea fondurilor alocate pentru realizarea unui/unei program/proiect/proces/ activităţi, respectiv stabilirea măsurii în care, prin politicile şi practicile de management, se asigură minimizarea costului resurselor alocate, fără a se compromite realizarea în bune condiţii a obiectivelor stabilite;

b) eficienţa utilizării resurselor umane, materiale, financiare, respectiv maximizarea rezultatelor unui/unei program/proiect/ proces/activităţi, în relaţie cu resursele utilizate, şi stabilirea raportului dintre rezultatele obţinute şi costul resurselor utilizate în vederea obţinerii acestora;

c) eficacitatea utilizării fondurilor publice, respectiv stabilirea gradului de îndeplinire a obiectivelor declarate ale unui/unei program/proiect/proces/activităţi, precum şi compararea impactului efectiv realizat cu impactul dorit.

Auditul performanţei nu presupune în mod obligatoriu analizarea concomitentă a celor “3E” - economicitate, eficienţă şi eficacitate.

373. În efectuarea acţiunilor de audit al performanţei, auditorii publici externi vor evalua sistemul de control intern pe acele componente care sunt responsabile de asigurarea economicităţii, eficienţei şi eficacităţii programelor, proiectelor, proceselor sau activităţilor în vederea identificării vulnerabilităţilor şi a eventualelor zone de risc.

Auditorii publici externi au responsabilitatea de a planifica acţiunea de audit al performanţei astfel încât să asigure efectuarea unui audit de înaltă calitate, într-o manieră economicoasă, eficientă şi eficace, dar şi cu respectarea termenului de finalizare a acestuia.

Aceasta presupune următoarele responsabilităţi din partea auditorului:

- să obţină o înţelegere corespunzătoare a programului, proiectului, procesului sau a activităţii entităţii auditate care să permită identificarea şi evaluarea riscurilor, problemelor sau vulnerabilităţilor sistemului de control intern/managerial existente;

- să stabilească obiectivele şi întrebările auditului, abordările auditului, precum şi criteriile cu care se vor evalua răspunsurile primite;

- să stabilească proceduri de audit adecvate pentru colectarea, sintetizarea şi analizarea probelor de audit;

- să se asigure că a obţinut probe de audit suficiente şi adecvate pe baza cărora să constate, concluzioneze şi să formuleze recomandări de îmbunătăţire a performanţei programului, proiectului, procesului sau activităţii entităţii auditate;

- să menţină o comunicare eficientă şi corectă cu entităţile auditate;

- să furnizeze un raport de audit care să fie complet, convingător, realizat la termen, uşor de citit şi echilibrat referitor la concluziile asupra economicităţii, eficienţei şi eficacităţii programului, proiectului, procesului, activităţii;

            - să întocmească o documentaţie suficient de completă şi detaliată pentru a permite unui alt auditor experimentat care nu a avut o legătură anterioară cu auditul să înţeleagă activităţile efectuate şi modul în care s-a ajuns la constatările, concluziile şi recomandările auditului.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Organizarea şi efectuarea auditului performanţei

 

374. Structura de specialitate care efectuează acţiunea de audit al performanţei înştiinţează prin adresa de notificare, al cărei model este prezentat în anexa nr. 22, entităţile incluse în programul de activitate asupra misiunii de audit ce urmează a se realiza la acestea.

Procedura de întocmire şi transmitere a adresei de notificare, însoţită de lista actelor, documentelor şi informaţiilor necesare desfăşurării acţiunii de audit al performanţei (anexa nr. 26, machetele nr. 1-3 adaptate după caz, în funcţie de specificul entităţii şi tema auditului, precum şi machete şi chestionare referitoare la programul/proiectul/procesul/activitatea ce urmează a fi auditat/auditată), desemnarea auditorilor publici externi, emiterea delegaţiilor, precum şi înregistrarea acţiunii în “registrul unic de control” sunt similare cu procedurile descrise la cap. II pentru efectuarea controlului.

Modelul delegaţiei emise pentru misiunea de audit al performanţei este prezentat în anexa nr. 23.

            În situaţia în care acţiunea de audit al performanţei inclusă în programul de activitate a Curţii de Conturi se desfăşoară şi la nivelul structurilor de specialitate teritoriale sau numai la nivelul acestora, obiectivele auditului, chestionarele şi documentele specifice acţiunii se stabilesc prin grija departamentului de specialitate care coordonează domeniul şi se transmit camerelor de conturi cu 15 zile calendaristice înainte de data începerii acţiunii de audit al performanţei.

Pentru organizarea şi efectuarea acţiunilor de audit al performanţei se aplică şi prevederile cap. I secţiunea a 4-a cu privire la obligaţiile conducerii structurilor de specialitate şi ale auditorilor publici externi ai Curţii de Conturi.

Etapele auditului performanţei

375. Pentru efectuarea auditului performanţei, auditorii publici externi parcurg următoarele etape: planificarea, execuţia, raportarea şi urmărirea implementării recomandărilor.

A. Planificarea misiunii de audit al performanţei

376. Planificarea unei misiuni de audit al performanţei presupune parcurgerea următoarelor faze:

1. planificarea strategică, care constă în selectarea temelor şi a entităţilor ce vor fi supuse auditului performanţei, fiind prevăzută în Metodologia de elaborare, modificare şi urmărire a realizării programului de activitate a Curţii de Conturi şi în Manualul de audit al performantei;

2. planificarea operaţională, care constă în parcurgerea următoarelor faze:

a) documentarea în auditul performanţei;

b) identificarea, evaluarea riscurilor şi a impactului potenţial al acestora;

c) formularea şi revizuirea obiectivelor specifice auditului performanţei, precum şi a întrebărilor la care trebuie să răspundă acest audit;

d) stabilirea criteriilor de audit care se vor utiliza şi a surselor acestora;

e) stabilirea metodologiei de audit care va fi utilizată pentru obţinerea probelor de audit;

f) elaborarea planului de audit al performanţei. a) Documentarea în auditul performanţei

377. Documentarea în auditul performanţei începe printr-o şedinţă de deschidere la entitatea auditată, la care pot să participe şeful departamentului/directorul din cadrul departamentului sau directorul/directorul adjunct al camerei de conturi, după caz, echipa de audit şi conducerea entităţii auditate.

            În cadrul şedinţei de deschidere se prezintă echipa de audit, tema şi obiectivele auditului, se stabilesc persoanele de contact, precum şi alte detalii necesare realizării auditului performanţei şi se clarifică aspectele legate de asigurarea unor spaţii de lucru adecvate şi a accesului logistic corespunzător.

Toate aceste aspecte se consemnează într-o notă întocmită de către şeful de echipă, semnată de către reprezentanţii structurii de specialitate a Curţii de Conturi, precum şi ai entităţii verificate care au participat la şedinţa de deschidere. Nota se înregistrează la registratura entităţii supuse verificării şi se anexează la dosarul acţiunii.

După şedinţa de prezentare se va proceda la predarea de către entitatea auditată şi primirea de către echipa de audit a actelor, documentelor şi informaţiilor solicitate prin adresa de notificare.

378. În activitatea de documentare, auditorii publici externi trebuie să colecteze, în principal, informaţii relevante şi de încredere referitoare la;

(i) strategia guvernamentală privind domeniul auditat;

(ii) cadrul legislativ care reglementează activitatea entităţii auditate şi analiza eventualelor modificări legislative intervenite pe parcursul perioadei auditate;

(iii) ghiduri şi reglementări departamentale;

(iv) cerinţe contractuale;

(v) standarde pe domenii şi alţi indicatori relevanţi;

(vi) literatura de specialitate în vederea stabilirii obiectivelor şi a indicatorilor de performanţă;

(vii) buna practică în domeniul auditat;

(viii) rezultate obţinute de entităţi publice similare;

(ix) criterii de performanţă stabilite de către autoritatea legislativă;

(x) mediul extern în care operează entitatea auditată;

(xi) obiectivele şi activităţile entităţii auditate;

(xii) organizarea entităţii auditate, respectiv organigrama şi responsabilităţile managementului, regulamente interne, sistemul de control intern (conform procedurii stabilite la cap. VI, în scopul identificării slăbiciunilor care determină nerealizarea ţintelor de performanţă) etc;

(xiii) rapoartele întocmite de entitatea auditată;

(xiv) veniturile şi cheltuielile entităţii auditate;

(xv) constatările din actele de control întocmite la entitatea auditată de organele specializate ale statului şi alte informaţii relevante pentru acţiunea de audit al performanţei, în vederea cunoaşterii atât a principalelor probleme identificate de autorităţile care au verificat entitatea, cât şi a modului de soluţionare a deficientelor detectate.

379. Pentru obţinerea acestor informaţii auditorii publici externi folosesc, în principal, procedura de examinare a actelor, documentelor şi informaţiilor furnizate de către entitatea auditată, inclusiv cele solicitate de conducerile structurilor de specialitate ale Curţii de Conturi prin adresa de notificare a acţiunii de audit al performanţei, precum şi studierea literaturii de specialitate sau organizarea unor grupuri de dezbatere.

380. Grupul de dezbatere este o procedură utilizată în auditul performanţei şi constă în colectarea de opinii şi idei de la persoane de specialitate din cadrul entităţii auditate şi din afara acesteia, respectiv: cadre universitare, cercetători, membri ai unor organizaţii profesionale, care au legătură cu domeniul auditat. Scopul principal al organizării grupurilor de dezbatere este acela de a culege informaţii preliminare care pot fi testate în etapa de execuţie a auditului performanţei prin interviuri sau observări. Informaţiile obţinute urmăresc identificarea unor obstacole în realizarea indicatorilor de performanţă ai programului/proiectului/procesului/activităţii auditate.

Auditorul public extern responsabil cu organizarea grupului de dezbatere întocmeşte o listă cu principalele probleme care vor fi analizate, pe care o comunică membrilor acestui grup înainte de data stabilită pentru desfăşurarea şedinţei de lucru. Rezultatele şedinţei de dezbatere vor fi consemnate într-un document de lucru.

b) Identificarea şi evaluarea riscurilor în auditul performantei şi a impactului potenţial al acestora

381. Auditorii publici externi trebuie să identifice şi să evalueze riscurile în auditul performanţei, întrucât există posibilitatea producerii unor evenimente cu efecte negative în organizarea şi funcţionarea entităţii auditate.

Riscurile pentru buna gestiune financiară, adică riscurile de neîndeplinire a obiectivelor de economicitate, eficienţă şi eficacitate în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului, pot fi inerente prin natura lor (risc inerent) şi/sau pot fi influenţate de deficienţele existente în organizarea şi desfăşurarea controlului intern (risc de control).

Identificarea riscurilor specifice programelor, proiectelor, proceselor, activităţilor şi entităţii auditate îi va ajuta pe auditorii publici externi la selectarea procedurilor de audit, care vor fi orientate, în special, către zonele cu potenţial ridicat de risc.

382. Stabilirea şi evaluarea riscurilor se realizează, în principal, prin exercitarea raţionamentului profesional al auditorilor publici externi şi ca urmare a evaluării sistemului de control intern, în conformitate cu procedura descrisă la cap. VI.

Riscurile identificate de auditorii publici externi trebuie să fie descrise într-un mod coerent şi vor fi incluse în “Lista riscurilor identificate şi evaluarea acestora”, al cărei model este prezentat în anexa nr. 24. Descrierea riscului trebuie să includă informaţii privind cauzele şi consecinţele posibile ale acestuia (impactul) asupra gradului de îndeplinire a obiectivelor programului, proiectului, procesului, activităţii sau entităţii auditat/auditate.

383. În contextul unui audit al performanţei, evaluarea riscurilor implică analiza riscurilor critice (semnificative şi relevante) pentru îndeplinirea obiectivelor legate de economicitate, eficienţă şi eficacitate, care constituie astfel un punct de plecare pentru elaborarea întrebărilor la care trebuie să răspundă auditul performanţei şi stabilirea ariei de cuprindere a acestuia.

c) Formularea şi revizuirea obiectivelor specifice auditului performanţei, precum şi a întrebărilor la care trebuie să răspundă acest audit

384. După parcurgerea fazei de documentare, precum şi a celei de identificare şi evaluare a riscurilor, auditorii publici externi trebuie să realizeze:

(i) definitivarea obiectivelor specifice ale acţiunii de audit al performanţei;

(ii) transpunerea obiectivelor specifice sub forma unor întrebări la care trebuie să răspundă auditul.

            Întrebările formulate pot fi principale şi secundare. Întrebările principale trebuie să fie limitate ca număr şi pot fi divizate în întrebări secundare, care, la rândul lor, pot fi detaliate prin alte întrebări.

Formularea întrebărilor de audit trebuie să se realizeze într-o succesiune logică şi într-o ordine structurată. În procesul de formulare şi divizare a întrebărilor, acestea devin tot mai specifice, iar ultimul nivel al întrebărilor rezultate din întrebările secundare formează baza surselor probelor de audit.           Întrebările obţinute de la fiecare nivel trebuie să fie diferite unele de celelalte, dar împreună să acopere principalele aspecte ale întrebării de la nivelul imediat superior.

            În situaţia auditului performanţei efectuat de departamentele de specialitate, în care sunt implicate şi camerele de conturi, întrebările vor fi formulate de către departamentele coordonatoare şi transmise structurilor din teritoriu. Acestea pot fi completate ulterior de către auditorii publici externi în mod obiectiv, raţional şi în legătură cu obiectivele auditului performanţei, pentru ca probele de audit colectate să fie suficiente şi adecvate.

385. Întrebările la care trebuie să răspundă auditul performanţei vor fi cuprinse într-o listă, care reprezintă un inventar al tuturor obiectivelor specifice ce trebuie evaluate în cadrul procesului de audit al performanţei. Această procedură îi ajută pe auditorii publici externi să nu piardă din vedere aspectele pe care trebuie sa le atingă auditul, conform planului de audit al performanţei.

d) Stabilirea criteriilor de audit care se vor utiliza şi a surselor acestora

386. Criteriile de audit reprezintă termenii de referinţă identificaţi de auditorii publici externi, respectiv standardele faţă de care este apreciată atingerea performanţei, adică se compară ceea ce este cu ceea ce ar fi trebuit să fie.

Criteriile de audit sunt alese de auditorii publici externi prin exercitarea raţionamentului lor profesional şi trebuie să îndeplinească următoarele caracteristici: să fie de încredere, obiective, relevante, inteligibile, comparabile, exhaustive şi acceptabile, pentru a corespunde obiectivelor auditului performanţei.

387. Criteriile de audit pot fi selectate utilizând una dintre următoarele surse:

(i) legislaţie, ghiduri, reglementări şi criterii de performanţă stabilite şi aplicabile programului, proiectului, procesului sau activităţii auditate;

(ii) standarde generale, standarde pe domenii şi indicatori relevanţi;

(iii) referinţe obţinute prin comparare cu cea mai bună practică în domeniul auditat;

(iv) referinţe obţinute prin analizarea evoluţiei în timp a unor indicatori privind realizarea performanţei programului, proiectului, procesului sau activităţii auditate;

(v) criterii utilizate în audituri similare, efectuate de către alte instituţii supreme de audit:

(vi) criterii obţinute prin valorificarea experienţei unor experţi, specialişti, profesori universitari, academicieni etc.

388. Criteriile de audit pot fi diferite de la un audit la altul, în funcţie de specificul programului, proiectului, procesului sau al activităţii auditate.

e) Stabilirea metodologiei de audit care va 11 utilizată pentru obţinerea probelor de audit

389. În această fază a planificării auditului performanţei, auditorii publici externi trebuie să identifice:

(i) natura, sursele şi valabilitatea probelor de audit care pot fi obţinute, luând în considerare şi factori cum ar fi: valabilitatea altor rapoarte de audit, studiile efectuate în legătură cu programul/procesul/proiectul/activitatea auditat/auditată şi costurile obţinerii probelor de audit etc.;

(ii) procedurile de audit ce se vor utiliza pentru obţinerea probelor de audit.

390. Probele de audit reprezintă acele acte, documente şi informaţii obţinute de către auditorii publici externi, prin utilizarea procedurilor de audit relevante, pentru susţinerea constatărilor, concluziilor şi recomandărilor cuprinse în rapoartele de audit al performanţei.

Pentru obţinerea de date şi informaţii cât mai corecte se pot utiliza următoarele metode: studii, interviuri, observaţii şi analize ale documentelor scrise. Alegerea acestor metode se sprijină pe pregătirea profesională individuală şi pe raţionamentul profesional al membrilor echipei de audit şi trebuie să se ghideze după obiectivele specifice ale auditului performanţei şi după întrebările la care trebuie să se răspundă.

Probele obţinute, de fapt “ceea ce este”, sunt evaluate de auditorii publici externi pe baza criteriilor de audit definite în prealabil, respectiv comparate cu “ceea ce ar fi trebuit să fie”, iar rezultatele evaluărilor reprezintă constatările auditului performanţei. Din analiza acestor probe de audit trebuie să rezulte cauzele şi efectele constatărilor echipei de audit.

391. Auditorii publici externi trebuie să obţină probe suficiente şi adecvate pentru a răspunde la întrebările formulate de echipa de audit şi pentru a susţine constatările şi concluziile rezultate în urma auditului performanţei. Alegerea criteriilor pe baza cărora auditorii publici externi determină dacă probele de audit sunt suficiente şi adecvate are în vedere:

(i) scopul în care vor fi utilizate probele de audit;

(ii) semnificaţia constatărilor auditului performanţei;

(iii) nivelul de încredere şi gradul de independenţă a surselor probelor de audit;

(iv) costul obţinerii unor probe de audit suplimentare în raport cu posibilele avantaje pe care acestea le oferă în susţinerea constatărilor şi a concluziilor;

(v) riscul pe care îl implică formularea unor constatări incorecte sau a unor concluzii eronate. Probele de audit utilizate de auditorii publici externi sunt cele obţinute direct de ei şi cele furnizate de entitatea auditată sau de terţe părţi.

Gradul de suficienţă al probelor de audit (cantitatea probelor de audit necesare) este determinat de auditorii publici externi în funcţie de nivelul de risc evaluat în legătură CU programul/proiectul/procesul/activitatea auditată (cu cât este mai ridicat nivelul de risc, cu atât creşte cantitatea de probe de audit necesară susţinerii constatărilor şi concluziilor) şi în funcţie de calitatea acestor probe (cu cât probele de audit au o calitate mai bună, cu atât sunt necesare mai puţine probe pentru susţinerea constatărilor şi concluziilor).

Gradul de adecvare al probelor de audit (calitatea probelor de audit necesare) este stabilit de auditorii publici externi ţinând cont de relevanţa şi de gradul de încredere al acestora pentru susţinerea constatărilor şi concluziilor auditului performanţei. Gradul de încredere al probelor de audit depinde de sursa şi natura acestora, precum şi de circumstanţele în care au fost obţinute.

Gradul de suficienţă şi cel de adecvare ale probelor de audit sunt stabilite de către auditorii publici externi pe baza raţionamentului profesional.

392. În cadrul auditului performanţei, probele de audit, respectiv actele, documentele şi informaţiile obţinute, sunt utilizate pentru a demonstra dacă managementul şi personalul entităţii auditate au acţionat în conformitate cu principiile stabilite prin procedurile, politicile şi standardele adoptate şi dacă au folosit resursele în mod economic, eficient şi eficace, după caz.

393. În funcţie de natura lor, se deosebesc următoarele tipuri de probe de audit:

1. probele fizice, care se obţin prin observarea directă (la faţa locului) şi se prezintă sub formă de fotografii, diagrame, grafice şi alte forme şi reprezentări. Dacă proba de audit obţinută prin observarea directă a unei anumite situaţii/împrejurări prezintă riscul unei interpretări eronate în legătură cu obiectivele auditului, atunci aceasta va fi coroborată cu alte probe, pentru a-i conferi credibilitate;

2. probele verbale, care constituie răspunsuri la interviuri, sondaje etc. Probele verbale reprezintă pentru auditorii publici externi surse importante de informaţii care sunt folosite în procesul de audit. De regulă, acestea sunt obţinute de la angajaţii entităţii, beneficiarii programului/proiectului/procesului/ activităţii auditate sau de la alte persoane care au legătură cu acestea;

3. probele documentare, care reprezintă acele probe obţinute sub formă de acte şi/sau documente, cum ar fi: scrisori sau memorandumuri primite de entitatea auditată, diferite contracte, rapoarte, scrisori de confirmare din partea unor terţi etc. Totodată, se colectează probe şi din documentele interne (prezentate de entitate), respectiv din documente tehnico-operative, documente financiar-contabile, corespondenţă, bugete, rapoarte interne, sinteze statistice ale activităţii desfăşurate de entitate, politici şi proceduri interne, răspunsuri primite la chestionare etc.

Prin probele documentare se asigură:

(i) surse de informare în toate etapele auditului performanţei;

(ii) răspunsuri din partea entităţii auditate sau din partea terţilor la eventuale întrebări ale auditului performanţei;

(iii) confirmarea constatărilor, concluziilor şi recomandărilor auditorilor publici externi;

(iv) sporirea eficienţei şi eficacităţii acţiunii de audit ai performanţei;

4. probele analitice, care se obţin ca urmare a verificării, interpretării şi analizării datelor rezultate din activităţi legate de implementarea unui/unei program/proiect/proces/activităţi de către entitatea auditată. Analizele presupun, în principal, estimări ale indicatorilor şi tendinţelor obţinute de la entitatea auditată sau din alte surse. Aceşti indicatori şi/sau tendinţe se compară cu criteriile de audit identificate de echipa de audit, respectiv cu indicatorii înscrişi în standardele aplicabile în domeniu sau cu anumite repere tehnice (acolo unde este cazul). Probele analitice, de regulă, sunt numerice, de tipul indicatorilor, dar pot fi şi nonnumerice, de tipul modului de soluţionare a contestaţiilor din cadrul unei entităţi.

394. Procedurile de audit utilizate în auditul performanţei sunt:

1. proceduri de audit utilizate pentru obţinerea probelor de audit, respectiv: observarea, examinarea documentelor, rezumatele, intervievarea, chestionarea etc;

2. proceduri de audit analitice, cantitative şi calitative, utilizate pentru analiza probelor de audit, prin care se explică ceea ce s-a constatat şi se stabileşte legătura dintre cauză şi efect. Această categorie cuprinde: analiza comparativă (benchmarking), analiza “Înainte şi după”, analiza nivelului de îndeplinire a obiectivelor, analiza cost-beneficiu, analiza cost-eficacitate etc.

395. Observarea presupune urmărirea de către auditorii publici externi a diferitelor activităţi, procese sau a procedurilor interne realizate de către persoane din cadrul entităţii auditate pentru obţinerea de probe de audit. Observarea este o procedură de audit care se utilizează, atunci când este considerată oportună, pentru verificarea unora dintre obiectivele specifice stabilite anterior de echipa de audit. La solicitarea auditorilor publici externi, entitatea auditată are obligaţia de a desemna reprezentanţi care să îi însoţească, atunci când aceştia efectuează observări directe.

396. Examinarea documentelor reprezintă procedura de audit utilizată pentru obţinerea probelor de audit prin care auditorii publici externi analizează:

(i) informaţiile conţinute de documentele existente la entităţi, cum ar fi cele menţionate la pct. 332, precum şi de alte documente justificative, tehnico-operative şi financiar-contabile;

(ii) regularitatea operaţiunilor economice reflectate în aceste documente. Auditorii publici externi apreciază măsura în care se pot încrede în documentele examinate şi au în vedere riscul de fraudă, precum şi posibilitatea ca un document examinat să nu fie autentic. Cu prilejul examinării documentelor auditorii publici externi pot solicita furnizarea de diferite informaţii sau documente şi de la persoane din afara entităţii auditate sau efectuarea unor verificări de specialitate de către instituţii specializate ale statului.

397. Rezumatele reprezintă procedura de audit utilizată pentru obţinerea probelor de audit, care constă în întocmirea de sinteze ale datelor şi informaţiilor rezultate în urma studierii literaturii de specialitate referitoare la derularea programului/proiectului/procesului/activităţii auditate.

398. Intervievarea reprezintă o procedură de audit ce vine în completarea altor proceduri utilizate pentru colectarea de probe de audit şi constă în obţinerea de date şi informaţii de la persoanele abilitate din interiorul şi din exteriorul entităţii auditate.

Interviurile pot fi:

(i) nestructurate, care au un caracter interactiv;

(ii) structurate, care se desfăşoară pe baza unei liste de întrebări. Interviurile se pot realiza cu o persoană sau cu mai multe persoane în acelaşi timp, telefonic ori prin poştă, inclusiv prin vizite la locul de muncă.

399. Chestionarea reprezintă procedura de audit utilizată pentru colectarea probelor de audit care constă în întocmirea unei liste de întrebări la care se cer răspunsuri în formă scrisă, în vederea obţinerii unor date şi informaţii în legătură cu programul/proiectul/procesul/activitatea auditată. La finalul acestora se adresează întrebarea deschis㠓Mai aveţi ceva de adăugat în completarea celor spuse?”.

400. Analiza comparativă (benchmarking) reprezintă o procedură de audit utilizată de auditorii publici externi pentru analiza probelor de audit, constând într-un proces de comparare a metodelor, proceselor, procedurilor specifice entităţii auditate cu cele ale altor entităţi care se încadrează în aceeaşi clasă de performanţă.

Analizele comparative sunt, în mod obişnuit, utilizate pentru:

(i) examinarea evoluţiei tendinţelor;

(ii) identificarea unor căi de îmbunătăţire a performanţelor, de creştere a economicităţii în utilizarea fondurilor publice;

(iii) creşterea credibilităţii recomandărilor formulate în urma acţiunii de audit al performanţei.

401. Analiza “Înainte şi dup㔠reprezintă o procedură de audit utilizată de auditorii publici externi pentru analiza probelor de audit şi constă în compararea situaţiei existente înaintea demarării programului/proiectului/procesului/activităţii ce face obiectul auditului performanţei cu situaţia rezultată după implementarea acestora. Impactul este estimat prin compararea indicatorilor performanţei aferenţi celor două etape.

402. Analiza nivelului de îndeplinire a obiectivelor reprezintă o procedură de audit utilizată de auditorii publici externi pentru analiza probelor de audit şi se utilizează în principal pentru a determina dacă obiectivele stabilite au fost atinse, precum si pentru a identifica acei factori care au condus la nerealizarea sau realizarea parţială a acestora. Orice abatere de la derularea în bune condiţii a programului/proiectului/procesului/activităţii poate fi stabilită prin raportarea rezultatelor şi impacturilor efective la obiectivele şi cerinţele prestabilite.

403. Analiza cost-beneficiu reprezintă o procedură de audit utilizată de auditorii publici externi pentru analiza probelor de audit, care se realizează prin studiul relaţiilor dintre costurile aferente programului/proiectului/procesului/activităţii auditate şi beneficiile obţinute de acestea în mod obişnuit. Procedura permite auditorilor publici externi să stabilească eficienţa economică a programului/proiectului/procesului şi a activităţii auditate. Scopul analizei cost-beneficiu este să evalueze dacă veniturile realizate prin implementarea programului/ proiectului/procesului/activităţii sunt mai mari decât costurile aferente implementării acestora şi să identifice căi de creştere a eficienţei în utilizarea fondurilor publice. Această analiză se realizează prin exprimarea costurilor şi beneficiilor în unităţi monetare. Scopul analizei cost-beneficiu este să evalueze dacă veniturile înregistrate de entitate sunt mai mari decât costurile şi ating nivelul planificat.

404. Analiza cost-eficacitate reprezintă o procedură de audit utilizată de auditorii publici externi pentru analiza probelor de audit şi se efectuează asupra relaţiilor dintre costurile programului/proiectului/procesului/activităţii şi rezultatele exprimate în costuri pe unitatea de rezultat obţinut. Analiza se realizează, de obicei, prin exprimarea componentelor în unităţi fizice. Analiza cost-eficacitate poate să identifice căi de creştere a eficacităţii în utilizarea fondurilor publice, respectiv mijloace de atingere a obiectivelor definite în condiţiile unui nivel maxim de cheltuieli alocate.

f) Elaborarea planului de audit al performanţei

405. Planul de audit al performanţei este un document al echipei de audit şi cuprinde:

1. obiectivul general şi obiectivele specifice ale programului/proiectului/procesului/activităţii auditate;

2. Înţelegerea entităţii şi a mediului în care aceasta îşi desfăşoară activitatea;

3. evaluarea sistemului de control intern pe acele componente care sunt responsabile de asigurarea economicităţii, eficienţei şi eficacităţii programelor, proiectelor, proceselor sau activităţilor auditate;

4. lista riscurilor identificate, din care riscurile critice pentru îndeplinirea obiectivelor legate de economicitate, eficienţă şi eficacitate;

5. formularea întrebărilor la care trebuie să răspundă auditul performanţei;

6. criteriile de audit stabilite;

7. procedurile de audit prin care se obţin probele de audit;

8. repartizarea sarcinilor pe fiecare membru al echipei de audit şi timpul necesar pentru îndeplinirea fiecărei sarcini de audit.

Planul de audit al performanţei poate fi modificat şi completat pe parcursul desfăşurării misiunii de audit de către membrii echipei, cu aprobarea conducerii structurilor de specialitate ale Curţii de Conturi, în situaţia în care intervin modificări în premisele şi condiţiile avute în vedere la întocmirea planului iniţial. Acesta se avizează de către directorul din cadrul departamentului de specialitate/directorul adjunct al camerei de conturi şi se aprobă de către şeful de departament/directorul camerei de conturi.

B. Execuţia auditului performanţei

406. Etapa de execuţie constă în parcurgerea următoarelor faze:

(i) utilizarea procedurilor de audit prevăzute în planul de audit al performanţei, în scopul de a obţine probe de audit în legătură cu programul/procesul/proiectul/ activitatea auditată;

(ii) sintetizarea, analiza şi interpretarea probelor de audit în vederea susţinerii constatărilor şi a formulării concluziilor şi recomandărilor ca urmarea misiunii de audit al performanţei.

407. Auditorii publici externi trebuie să obţină probe de audit suficiente şi adecvate pentru a-şi susţine constatările şi concluziile în legătură cu tema auditată.

Aceştia identifică, colectează şi analizează probe de audit cu privire la:

(i) programul/procesul/proiectul/activitatea auditată;

(ii) gradul de realizare a obiectivelor cuprinse în planul de audit al performanţei;

(iii) percepţiile sau opiniile beneficiarilor programului/ procesului/proiectului/activităţii auditate, dacă este cazul.

408. În cazul auditului performanţei se poate folosi eşantionarea ca metodă de obţinere a probelor de audit, metodă care constă în aplicarea procedurilor de audit numai asupra elementelor eşantionului, astfel încât, după analizarea elementelor selectate, concluziile să poată fi extinse asupra întregului program/proces/proiect sau activităţi auditate. Cu cât este mai riguroasă aplicarea eşantionării, cu atât este posibilă obţinerea unei certitudini mai mari pentru a trage concluziile privind respectarea criteriilor de audit, precizate în prealabil. Alegerea metodei de eşantionare (statistică sau nestatistică) se va face prin exercitarea raţionamentului profesional al auditorilor publici externi.

409. Auditorii publici externi analizează dacă probele de audit sunt sau nu suficiente şi adecvate, iar în caz contrar ei trebuie să acţioneze pentru obţinerea unor probe suplimentare care să fie colectate din surse diferite.

410. Probele de audit sunt sintetizate, analizate şi interpretate pe măsură ce se obţin.

Sintetizarea datelor şi informaţiilor presupune:

(i) organizarea lor sub formă de tabele, care conţin date statistice, rezultate ale observaţiilor, răspunsuri la întrebările chestionarelor;

(ii) clasificarea lor după natura sau conţinutul (codificarea) rezultatelor examinării documentelor, notiţelor din timpul interviurilor şi a răspunsurilor la întrebările din chestionare. Auditorii publici externi trebuie să efectueze o evaluare a probelor de audit codificate şi sintetizate pentru a stabili dacă sunt suficiente şi adecvate,

411. Auditorii publici externi trebuie să analizeze datele şi informaţiile pentru a explica ceea ce s-a constatat, precum şi pentru a stabili legătura dintre cauză şi efect, prin utilizarea procedurilor de audit analitice cantitative şi calitative, prezentate în detaliu la pct. 400-404: analiza comparativă; analiza “Înainte şi după”; analiza nivelului de îndeplinire a obiectivelor; analiza cost-beneficiu şi analiza cost-eficacitate.

412. Pe baza datelor şi informaţiilor colectate pe parcursul misiunii de audit şi a criteriilor de audit identificate, auditorii publici externi trebuie să evalueze în mod obiectiv performanţa reală a programului/proiectului/procesului/activităţii entităţii auditate. Constatările auditului performanţei trebuie prezentate într-o ordine logică şi în mod clar, să fie susţinute de probele de audit colectate şi să ofere răspunsuri cu privire la obiectivele specifice ale auditului performanţei.

413. Auditorii publici externi interpretează rezultatele obţinute şi prezintă constatările printr-un procedeu care presupune luarea în considerare a 4 elemente esenţiale:

1. criteriul: “Ce ar trebui să fie” - criteriul poate fi stipulat în legi sau reglementări ori în acord cu cele mai bune practici în domeniu şi, în general, reprezintă ceea ce este prevăzut a se realiza prin programul/proiectul/procesul/activitatea auditată;

2. condiţia; “Ce este”, respectiv situaţia programului/ proiectului/procesului/activităţii şi rezultatele obţinute până în prezent;

3. cauza: respectiv identificarea cauzelor pentru neaplicarea principiilor economicităţii, eficienţei şi eficacităţii în cazul programului/proiectului/procesului/activităţii entităţii auditate, care stau la baza formulării recomandărilor privind măsurile ce urmează a fi luate de entitate în vederea îmbunătăţirii performanţei domeniului auditat;

4. efectul: respectiv rezultatul funcţionării necorespunzătoare a programului/proiectului/procesului/activităţii auditate şi care este o consecinţă a cauzei.

Auditorii publici externi identifică şi analizează efectele cele mai importante.

Concluziile auditului performanţei în legătură cu gradul de realizare a obiectivelor specifice ale programului/proiectului/ procesului/activităţii auditate sunt prezentate de auditorii publici externi pe baza constatărilor şi stau la baza formulării recomandărilor cu privire la măsurile ce urmează a fi luate de entitate pentru îmbunătăţirea economicităţii, eficienţei şi eficacităţii domeniului auditat. În acest sens se pot consulta experţi, specialişti şi chiar cercetători sau se pot efectua comparaţii şi analize privind cauza şi efectul. Recomandările vor fi argumentate în mod logic, pornind de la cauzele constatărilor auditului performanţei.

414. Auditorii publici externi trebuie să comunice cu entitatea auditată pe parcursul desfăşurării misiunii de audit prin organizarea de întâlniri periodice. Comunicarea se va realiza printr-un dialog activ, deschis şi constructiv.

415. Documentaţia întocmită în etapele de planificare şi de execuţie a auditului performanţei trebuie să fie realizată astfel încât să permită oricărui alt auditor public extern, care nu a avut nicio legătură anterioară cu misiunea respectivă, să stabilească şi să înţeleagă probele de audit care sprijină constatările şi concluziile echipei de audit care a realizat misiunea.

Documentaţia în auditul performanţei trebuie să conţină:

1. principalele decizii luate de auditorii publici externi şi măsura în care acestea au influenţat examinarea/evaluarea probelor de audit;

2. documentele care probează comunicarea cu entitatea auditată (interviurile, minutele încheiate cu ocazia întâlnirilor avute, chestionarele ©ta);

3. principalele probe de audit şi procedurile de audit utilizate (metodologia utilizată, tehnicile de analiză a datelor, paşii urmaţi în formularea constatărilor etc.);

4. documentele de lucru întocmite de membrii echipei de audit în care se consemnează constatările şi concluziile care vor sta la baza fundamentării recomandărilor.

416. Dacă auditorii publici externi intenţionează să se bazeze pe datele şi informaţiile rezultate în urma întâlnirilor cu reprezentanţii entităţii auditate, aceştia trebuie să întocmească minute, care vor fi folosite ca probe de audit. Auditorii publici externi trebuie să informeze entitatea auditată cu privire la faptul că minutele respective pot fi utilizate ca probe de audit. De asemenea, aceştia trebuie să facă trimiteri încrucişate la alte documente de audit pentru a îndruma corect persoana care realizează analiza, interpretarea datelor şi informaţiilor din documentele de lucru, precum şi revizuirea acestora.

417. Atât în etapa de planificare, cât şi în cea de execuţie a auditului performanţei, auditorii publici externi trebuie să întocmească documente de lucru pentru a-şi susţine constatările, concluziile şi recomandările.

418. La elaborarea/întocmirea documentelor de lucru se va ţine seama de cerinţele prevăzute la pct. 337, adaptate la specificul acţiunii de audit al performanţei efectuate. Conţinutul documentelor de lucru este precizat la pct. 338.

C. Raportarea

419. Auditorii publici externi întocmesc pentru fiecare misiune de audit un raport de audit al performanţei, ce cuprinde următoarele elemente:

a) antetul, titlul şi introducerea

Antetul se înscrie în colţul din stânga sus al paginii şi menţionează structura de specialitate care efectuează misiunea de audit.

Titlul trebuie să reflecte tipul acţiunii de verificare şi anume “Raport de audit al performanţei.

În continuare, în introducerea raportului de audit al performanţei vor fi prezentate următoarele:

(i) numele şi prenumele auditorilor publici externi care efectuează acţiunea de audit al performanţei;

(ii) structura de specialitate din care fac parte auditorii publici externi care efectuează acţiunea de audit al performanţei;

(iii) numărul şi data delegaţiilor, numărul şi data legitimaţiilor de serviciu, precum şi numărul şi data ordinelor de delegare (atunci când la acţiunea de audit al performanţei participă şi auditori publici externi de la alte structuri de specialitate decât structura în competenţa căreia intră entitatea supusă auditării);

(iv) perioada în care s-a efectuat acţiunea de audit al performanţei;

(v) denumirea cu claritate a temei ce a făcut obiectul acţiunii de audit al performanţei;

(vi) perioada supusă acţiunii de audit al performanţei;

(vii) denumirea şi adresa entităţii verificate;

(viii) codul unic de înregistrare/numărul de înregistrare la registrul comerţului al entităţii auditate;

(ix) ordonatorii de credite/conducătorii entităţii verificate, ceilalţi reprezentanţi legali ai entităţii verificate, precum şi alte persoane din conducerea compartimentelor economice, financiare şi contabile, după caz, în perioada supusă verificării şi în timpul acţiunii de audit al performanţei, cu precizarea intervalelor de timp în care aceştia au asigurat conducerea. Introducerea se încheie cu următoarea menţiune: Misiunea de audit al performanţei a fost efectuată în conformitate cu standardele proprii de audit ale Curţii de Conturi, elaborate în baza standardelor internaţionale de audit.

b) prezentarea următoarelor date:

(i) scopul, obiectivele şi atribuţiile prevăzute în actele normative în baza cărora funcţionează entitatea;

(ii) modul de organizare şi funcţionare a respectivei entităţi;

(iii) principalele date din situaţiile financiare încleiate pentru perioada cuprinsă în acţiunea de audit al

performanţei;

(iv) analiza evoluţiei indicatorilor economico-financiari care caracterizează activitatea entităţii;

(v) obiectivul general şi obiectivele specifice ale programului/proiectului/procesului/activităţii auditate, precum şi analiza perspectivei din punct de vedere al economicităţii, eficienţei şi eficacităţii;

(vi) sinteza principalelor constatări şi concluzii rezultate în urma misiunii de audit al performanţei;

c) prezentarea sintetică a contextului în care se desfăşoară programul/proiectul/procesul/activitatea auditată, inclusiv a cadrului instituţional;

d) prezentarea criteriilor de audit utilizate pentru evaluarea performanţei;

e) descrierea metodologiei de audit, respectiv a procedurilor de audit utilizate pentru colectarea, analizarea şi interpretarea probelor de audit, cu precizarea surselor acestora;

f) constatările şi concluziile referitoare la realizarea obiectivelor specifice programului/proiectului/procesului/ activităţii auditate, inclusiv aspectele pozitive;

g) punctul de vedere al conducerii entităţii auditate cu privire la aspectele constatate în urma auditului performanţei şi, după caz, motivaţia neînsuşirii acestuia de către echipa de audit;

h) măsurile luate de conducerea entităţii în timpul misiunii de audit al performanţei;

i) concluziile generale şi recomandările formulate de auditorii publici externi în urma misiunii de audit al performanţei;

j) propunerile de îmbunătăţire a cadrului legislativ care reglementează domeniul auditat.

            În cadrul acestui subpunct se vor face recomandări cu privire la necesitatea modificării/îmbunătăţirii diverselor acte normative;

k) semnăturile membrilor echipei de audit care au întocmit raportul de audit al performanţei.

420. Raportul de audit al performanţei trebuie să prezinte relaţia dintre obiectivele auditului, criteriile de audit utilizate pentru evaluarea performanţei, constatările şi concluziile auditului.

Recomandările cuprinse în raportul de audit al performanţei:

(i) se fac numai dacă auditorii publici externi au identificat remedii posibile şi eficiente pentru disfuncţionalităţile constatate;

(ii) nu trebuie să detalieze modul de implementare, aceasta fiind o responsabilitate a managementului entităţii auditate.

421. Raportul de audit ai performanţei trebuie să fie obiectiv şi corect, să cuprindă toate constatările relevante, inclusiv cele pozitive, să fie constructiv şi să prezinte concluziile şi recomandările formulate de echipa de audit

422. În raportul de audit al performanţei se consemnează atât aspecte cu privire la nerealizarea obiectivelor propuse de entitate în legătură cu programul/proiectul/procesul/activitatea auditată datorită nerespectării principiilor economicităţii, eficienţei şi eficacităţii în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public şi privat al statului/unităţilor administrativ-teritoriale, cât şi aspectele pozitive rezultate în urma analizelor efectuate în legătură cu obiectivele auditului de performanţă.

Dacă pe parcursul misiunii de audit al performanţei se constată erori/abateri de la legalitate şi regularitate şi/sau fapte pentru care există indicii că au fost săvârşite cu încălcarea legii penale, auditorii publici externi întocmesc o notă în care vor consemna detaliat toate aceste aspecte. Aceasta se semnează doar de către auditorii publici externi, se înregistrează la registratura structurii de specialitate care a efectuat auditul performanţei şi se ataşează la dosarul curent al acţiunii de verificare. În funcţie de gravitatea aspectelor consemnate în notă, şeful departamentului/directorul camerei de conturi poate decide:

- declanşarea imediată şi a acţiunii de control la această entitate, prin restructurarea programului de activitate;

- cuprinderea ulterioară a entităţii în programul de activitate, dacă conducătorul structurii de specialitate apreciază că nu există riscul distrugerii/dispariţiei unor date, documente sau riscul unor modificări în organizarea şi funcţionarea entităţii.

423. Procedurile de modificare a obiectivelor ce urmează a fi verificate în cadrul acţiunii de audit al performanţei, de extindere a perioadei supuse auditării, de asigurare a protecţiei identităţii persoanelor care au transmis petiţii, de înregistrare şi depunere a obiecţiunilor sunt similare cu cele reglementate la cap. II pentru efectuarea controlului.

424. Pentru punerea de acord cu entitatea auditată a proiectului raportului de audit al performanţei are loc concilierea, ce constă într-o dezbatere între echipa de audit şi conducerea entităţii auditate cu privire la aspectele rezultate în urma misiunii de audit al performanţei.

Proiectul raportului de audit al performanţei, inclusiv anexele acestuia, se transmite entităţii auditate, însoţit de o adresă de înaintare semnată de membrii echipei de audit, în care se precizează data la care va avea loc concilierea.

Alături de echipa de audit, la conciliere poate participa şi conducerea departamentului/camerei de conturi.

425. În situaţia în care există diferenţe de opinii între auditorii publici externi şi conducerea entităţii auditate cu privire la conţinutul proiectului raportului de audit al performanţei, care nu pot fi soluţionate cu ocazia concilierii, echipa de audit prezintă în raportul de audit al performanţei punctul de vedere al entităţii auditate şi explică cu claritate motivele care au stat la baza neînsuşirii acestuia.

După discuţiile purtate cu entitatea auditată, auditorii publici externi pot modifica proiectul raportului de audit al performanţei, dacă entitatea auditată aduce probe de audit noi care să justifice modificarea constatărilor.

            În situaţia în care conducerea entităţii verificate refuză să participe la întâlnirea stabilită cu echipa de audit ori refuză să semneze nota de conciliere întocmită în urma întâlnirii, acest fapt se va menţiona în raportul de audit al performanţei.

Recomandările formulate de auditorii publici externi în urma acţiunii de audit al performanţei şi consemnate în actele întocmite vor putea fi îmbunătăţite de conducerea structurii de specialitate în a cărei competenţă de verificare intră domeniul respectiv.

426. Raportul de audit al performanţei este semnat doar de către auditorii publici externi care au efectuat auditul. Un exemplar al raportului de audit al performanţei, în care se cuprind toate aspectele reţinute de auditorii publici externi, inclusiv cele pozitive, împreună cu anexele sale, înregistrate la registratura entităţii auditate şi în registrul unic de control al acesteia, se transmit entităţii auditate însoţite de o adresă de înaintare semnată de auditorii publici externi care au efectuat misiunea de audit al performanţei.

427. Numărul necesar de exemplare ale raportului de audit al performanţei, inclusiv anexele acestuia, se consemnează la finalul raportului şi se stabileşte în funcţie de numărul destinatarilor acestuia, astfel încât un exemplar să rămână la sediul Curţii de Conturi şi un exemplar să fie transmis ulterior spre analiză şi organului ierarhic superior în subordinea căruia se află entitatea sau organului de conducere colectivă care aprobă, coordonează şi controlează activitatea entităţii auditate sau consiliului judeţean/consiliului local, după caz.

            În adresa de transmitere a raportului de audit al performanţei către entitatea auditată, prevăzută la pct. 426, se menţionează dreptul conducătorului entităţii de a formula obiecţiuni la aspectele reţinute prin raport. Obiecţiunile se transmit/depun la structura de specialitate care a efectuat auditul, în termen de 15 zile calendaristice de la data înregistrării la entitate a adresei de transmitere a unui exemplar din raportul de audit al performanţei sau de la data confirmării de primire, în cazul în care acesta s-a transmis prin poştă. De asemenea, se va menţiona şi faptul că obiecţiunile nu vor fi luate în considerare după expirarea termenului de 15 zile calendaristice, de mai sus.

Obiecţiunile formulate de conducerea entităţii auditate sunt analizate de către auditorii publici externi şi conducerea structurii de specialitate. În cazul în care obiecţiunile formulate sunt întemeiate, acestea sunt avute în vedere la definitivarea recomandărilor care se transmit conducerii entităţii prin scrisoare.

428. Raportul de audit al performanţei, înregistrat la entitatea auditată, se evidenţiază în registrul de intrări-ieşiri de la nivelul structurilor de specialitate respective, în Registrul special privind evidenta actelor întocmite şi modul de valorificare a constatărilor

consemnate în acestea (al cărui model este prevăzut în anexa nr. 10) şi în aplicaţia informatică INFOPAC.

Dacă odată cu misiunea de audit al performanţei se verifică şi modul de implementare a măsurilor/recomandărilor transmise anterior prin decizie/scrisoare, se întocmeşte raport de follow-up, care se depune şi se înregistrează la registratura structurii de specialitate.

            În aplicaţia informatică INFOPAC se completează atât numărul de înregistrare al raportului de audit al performanţei la entitatea auditată, cât şi numărul de înregistrare de la structura de specialitate care a efectuat misiunea de audit al performanţei.

429. Raportul de audit al performanţei sau o sinteză a principalelor constatări, concluzii şi recomandări ale acestuia poate fi transmis/transmisă, după caz, şi instituţiilor publice interesate, Guvernului, comisiilor de specialitate din cadrul Parlamentului, prin intermediul departamentului în a cărui competenţă de verificare intră domeniul respectiv.

430. În situaţia în care acţiunea de audit al performanţei este coordonată de către un departament de specialitate, aspectele semnificative cuprinse în rapoartele de audit al performanţei întocmite la nivelul camerelor de conturi vor fi incluse în raportul de audit al performanţei întocmit la nivelul departamentului coordonator, ce va fi transmis utilizatorilor.

431. Înregistrarea raportului de audit al performanţei, precum şi depunerea obiecţiunilor la aspectele consemnate în raport urmăresc procedura prevăzută la pct. 114-116 şi 120-124.

D. Urmărirea implementării recomandărilor

432. Valorificarea aspectelor consemnate în raportul de audit al performanţei se face prin emiterea unei scrisori care conţine recomandările formulate de Curtea de Conturi pentru diminuarea costurilor, sporirea eficienţei utilizării resurselor şi îndeplinirii obiectivelor propuse la nivelul programului/proiectului/ procesului/activităţii sau entităţii auditate.

            În acest scop, directorul direcţiei din cadrul departamentului de specialitate, precum şi directorul adjunct al camerei de conturi întocmesc proiectele documentelor de valorificare a aspectelor consemnate în raportul de audit al performanţei (nota de evaluare a raportului şi scrisoarea cu recomandări), în termen de 30 de zile calendaristice de la data înregistrării raportului de audit al performanţei la entitatea auditată sau, după caz, de la data transmiterii acestuia prin poştă.

La nivelul departamentului de specialitate, proiectul scrisorii cu recomandări se prezintă şefului de departament împreună cu raportul de audit al performanţei şi anexele acestuia, precum şi cu celelalte documente de valorificare, care le examinează consultând, după caz, directorul direcţiei şi auditorii publici externi care au întocmit raportul de audit al performanţei.

La nivelul camerei de conturi, directorul va examina proiectul scrisorii cu recomandări, analizând aceste recomandări, dacă este cazul, împreună cu directorul adjunct şi auditorii publici externi care au întocmit raportul de audit al performanţei.

După definitivare, scrisoarea cuprinzând recomandările care se transmit entităţii se semnează de către şeful departamentului de specialitate, respectiv de către directorul camerei de conturi teritoriale.

Scrisoarea cu recomandări se transmite prin poştă, cu confirmare de primire, în termen de 5 zile calendaristice de la data emiterii.

După caz, scrisoarea se poate depune şi direct la registratura entităţii auditate.

433. Procedura de urmărire a modului de ducere la îndeplinire a recomandărilor transmise prin scrisoare şi de evaluare a impactului avut de aceste recomandări asupra proiectului/programului/procesului auditat sau a activităţii auditate este similară cu procedura prevăzută la cap. II, pentru decizie.

434. Revizuirea documentelor de lucru se realizează în condiţiile pct. 78.

Documentele de lucru şi celelalte informaţii relevante pentru misiunea de audit al performanţei vor fi organizate în dosare de audit, care pot fi:

- dosare curente;

- dosare permanente.

Conţinutul dosarului curent este prezentat în anexa nr. 25.

            Dosarul permanent va cuprinde toate informaţiile şi documentele care sunt relevante şi de interes permanent pentru acţiunile de verificare viitoare. Acest dosar va fi actualizat cu informaţii la zi.

 

CAPITOLUL V

Asigurarea şi controlul calităţii în activităţile specifice Curţii de Conturi

 

435. Controlul calităţii este un proces continuu de identificare şi administrare a activităţilor necesare pentru realizarea obiectivelor Curţii de Conturi în condiţii de economicitate, eficienţă şi eficacitate.

436. Curtea de Conturi trebuie să asigure calitatea în activitatea de control şi audit public extern pe care o desfăşoară personalul de specialitate, atât pe parcursul desfăşurării acestor activităţi, cât şi după finalizarea acestora.

437. Calitatea este gradul în care o serie de caracteristici inerente ale unui control/audit public extern răspund cerinţelor cadrului legal în baza căruia îşi desfăşoară activitatea Curtea de Conturi. Cu privire la activitatea Curţii de Conturi, aceste caracteristici sunt;

a) semnificaţia - importanţa domeniului şi a entităţilor supuse verificării, a temelor abordate, amploarea constatărilor rezultate din verificările efectuate de Curtea de Conturi şi efectele acestora asupra utilizatorilor, respectiv Parlamentul, consiliile locale, mass-media, publicul larg;

b) fidelitatea - măsura în care rapoartele de control/audit şi celelalte acte întocmite în procesul de valorificare a constatărilor rezultate în urma acţiunilor de verificare efectuate prezintă în mod fidel şi corect situaţia activităţii desfăşurate şi raportate de entităţile verificate, iar constatările, concluziile, recomandările şi opiniile exprimate de auditorii publici externi sunt susţinute de probe de audit suficiente şi adecvate;

c) obiectivitatea - acţiunea de verificare a fost efectuată în mod obiectiv şi corect, iar auditorii publici externi îşi fundamentează constatările şi concluziile ca urmare a unei analize juste a probelor de audit obţinute;

d) amploarea - planul de control/audit şi modul de realizare a acţiunilor de verificare acoperă integral obiectivele prevăzute pentru acţiunea respectivă;

e) operativitatea - rezultatele acţiunilor de control/audit sunt comunicate în timp util conducerii entităţilor verificate de către Curtea de Conturi, în vederea luării de către acestea a măsurilor pentru înlăturarea deficienţelor constatate şi îmbunătăţirea performanţei activităţii entităţilor;

f) claritatea - conţinutul rapoartelor de control/audit este prezentat în mod clar şi concis. Aceasta implică asigurarea că obiectivele, constatările, concluziile, recomandările şi opiniile formulate de auditorii publici externi pot fi înţelese de către factorii de conducere şi utilizatorii rapoartelor de control/audit;

g) eficienţa şi eficacitatea - respectiv dacă resursele folosite de Curtea de Conturi în efectuarea verificărilor la entităţile care intră în competenţa sa au fost justificate în raport cu rezultatele obţinute, iar aceste rezultate au avut impactul pozitiv urmărit.

438. Asigurarea calităţii reprezintă activitatea desfăşurată de Curtea de Conturi pentru a se asigura că:

a) se efectuează acţiunile de control/misiunile de audit public extern impuse de lege şi cele solicitate de cele două camere ale Parlamentului;

b) sunt selectate domeniile şi entităţile cu risc ridicat;

c) perioadele şi duratele de efectuare a acţiunilor de verificare pe tipuri de acţiuni şi entităţi sunt stabilite astfel încât să se asigure întocmirea raportului public anual în termenul prevăzut de lege;

d) persoanele desemnate să efectueze acţiunile de control/audit nu se află într-o situaţie de incompatibilitate care să le împiedice să îşi desfăşoare activitatea în mod competent şi obiectiv;

e) acţiunile de verificare au fost organizate, planificate, efectuate şi raportate în mod corespunzător;

f) valorificarea constatărilor consemnate în rapoartele întocmite s-a făcut cu respectarea prevederilor legale şi a prezentului regulament;

g) reprezentarea instituţiei în instanţă pentru cauzele în care Curtea de Conturi este parte se face în mod corespunzător;

h) s-a efectuat verificarea modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse/recomandărilor transmise prin scrisoare de Curtea de Conturi, precum şi evaluarea impactului acestor măsuri/recomandări asupra activităţii entităţilor verificate;

i) sunt identificate modalităţi de creştere a calităţii acţiunilor de verificare.

439. În urmărirea obiectivului de asigurare a calităţii, Curtea de Conturi îşi stabileşte proceduri care să conducă la creşterea calităţii activităţilor desfăşurate de aceasta şi asigură punerea lor în practică.

440. Asigurarea şi controlul calităţii în activităţile specifice ale Curţii de Conturi se realizează în două etape:

a) etapa I se realizează pe parcursul desfăşurării activităţilor specifice la nivelul departamentelor de specialitate şi al camerelor de conturi;

b) etapa a II-a se desfăşoară după finalizarea activităţilor specifice, la nivelul compartimentului de evaluare a calităţii activităţilor specifice Curţii de Conturi.

441. În etapa I, respectiv la nivelul fiecărei structuri de specialitate (departamente şi camere de conturi), asigurarea şi controlul calităţii în activitatea de control şi audit public extern se realizează pe parcursul întregului proces de elaborare şi realizare a programului de activitate, care începe cu selectarea acţiunilor şi entităţilor pentru verificare, informarea şi îndrumarea adecvată şi la timp a auditorilor publici externi desemnaţi să efectueze acţiunea şi se finalizează cu evaluarea impactului pe care le-au avut măsurile dispuse prin decizii/recomandările transmise prin scrisoare, asupra activităţii entităţilor verificate.

442. Curtea de Conturi trebuie să se asigure că în luarea deciziilor privind domeniul, entităţile supuse verificării, temele abordate, precum şi în ceea ce priveşte stabilirea perioadelor şi duratelor de efectuare a acţiunilor de verificare pe tipuri de acţiuni şi entităţi se respectă prevederile Constituţiei, ale legii de organizare şi funcţionare a Curţii de Conturi, ale legislaţiei aplicabile, precum şi ale celorlalte reglementări interne elaborate la nivelul instituţiei.

443. La desemnarea de către conducerile structurilor de specialitate a persoanelor care vor face parte din echipa de control/audit se va asigura că nu există conflicte de interese sau alţi factori care ar putea împiedica vreo persoană implicată în activitatea de control/audit să îşi îndeplinească în mod competent şi obiectiv sarcinile repartizate.

444. În etapa de planificare a acţiunilor de verificare, Curtea de Conturi trebuie să se asigure de realizarea următoarelor activităţi:

a) instruirea corespunzătoare a membrilor echipei de control/audit de către directorul direcţiei din cadrul departamentului/directorul camerei de conturi, directorul adjunct al camerei de conturi şi şeful de serviciu, după caz;

b) întocmirea de către echipa de control/audit a documentelor de lucru şi a planului de control/audit în conformitate cu prevederile prezentului regulament, revizuirea, respectiv avizarea şi aprobarea acestora, după caz, de către persoanele abilitate;

c) repartizarea pe fiecare auditor public extern implicat în acţiunea de control/audit a obiectivelor cuprinse în planul de control/audit, în funcţie de competenţele necesare pentru realizarea sarcinilor repartizate.

445. În etapa de execuţie a acţiunilor de verificare, conducerea structurilor de specialitate din cadrul Curţii de Conturi trebuie să se asigure că:

a) toţi membrii echipei de control/audit înţeleg sarcinile care le-au fost repartizate prin planul de control/audit;

b) se realizează o bună colaborare şi un schimb de informaţii între membrii echipei de control/audit, precum şi o informare operativă a conducerii structurii de specialitate din care aceştia fac parte cu privire la deficienţele identificate, pentru a se realiza o corectă fundamentare a acestora;

c) acţiunea de control/audit se efectuează în conformitate cu planul de control/audit aprobat, cu modificările ulterioare;

d) se monitorizează adecvat auditorii publici externi implicaţi în acţiunea de control/audit, în vederea asigurării că sarcinile sunt îndeplinite cu obiectivitate şi că se menţine scepticismul profesional pe parcursul acţiunii de verificare;

e) se efectuează periodic analize cu echipa de control/audit pentru inventarierea şi clarificarea problemelor apărute;

f) analiza şi revizuirea documentelor de lucru întocmite de echipa de control/audit în această etapă a fost efectuată conform prevederilor regulamentului;

g) constatările rezultate în urma acţiunii de verificare sunt descrise în mod obiectiv, corect şi complet;

h) probele de audit sunt suficiente şi adecvate pentru a susţine constatările, concluziile şi recomandările;

i) în documentele de lucru sunt menţionate următoarele: categoria de operaţiuni economice, dimensiunea şi conţinutul eşantionului selectat, dacă este cazul, procedurile de audit aplicate, toate constatările, concluziile şi recomandările;

j) s-a apelat la serviciile unor experţi, dacă pe parcursul desfăşurării acţiunilor de control şi audit ale Curţii de Conturi se consideră că sunt necesare cunoştinţe şi experienţă specială în alte domenii decât cel financiar-contabil şi de audit;

k) s-a solicitat unor instituţii specializate ale statului efectuarea unor verificări de specialitate, dacă a fost cazul;

            l) s-a solicitat punctul de vedere al Comisiei pentru aplicarea unitară a prevederilor legale aplicabile în activitatea Curţii de Conturi pentru clarificarea unor aspecte identificate pe parcursul desfăşurării acţiunilor de verificare.

446. În etapa de raportare a rezultatelor acţiunilor de verificare conducerea structurilor de specialitate din cadrul Curţii de Conturi trebuie să se asigure că:

a) rapoartele de control/audit şi anexele acestora sunt clare, punctuale, constructive şi obiective;

b) toate constatările şi concluziile sunt susţinute de probe de audit suficiente şi adecvate;

c) s-a efectuat concilierea cu conducerea entităţii controlate/auditate în vederea clarificării constatărilor;

d) punctele de vedere ale persoanelor controlate/auditate cu privire la constatările rămase în divergenţă şi motivarea neacceptării lor de către auditorii publici externi sunt menţionate în raportul de control/audit, dacă este cazul;

e) raportul de control/audit şi procesul-verbal de constatare, precum şi celelalte acte întocmite sunt analizate cu atenţie pentru verificarea conformităţii cu prevederile prezentului regulament;

f) au fost respectate prevederile legale în cazul identificării unor fraude;

g) au fost respectate termenele de finalizare a acţiunilor de control/audit public extern prevăzute în programul anual de activitate;

h) în cazul auditului performanţei în raportul de audit se prezintă toate constatările relevante, inclusiv cele pozitive.

447. În etapa de valorificare a constatărilor rezultate în urma acţiunilor de control/audit efectuate şi de verificare a modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse sau a recomandărilor transmise prin scrisoare pentru creşterea performanţelor programului/proiectului/procesului auditat sau activităţii auditate, conducerea structurilor de specialitate din cadrul Curţii de Conturi trebuie să se asigure că respectă prevederile din prezentul regulament, respectiv:

a) a fost întocmită nota conţinând poziţia motivată legal referitoare la obiecţiunile formulate de conducătorul entităţii verificate faţă de constatările cuprinse în actul de control şi nota cu propunerile de valorificare a constatărilor consemnate în act;

b) a fost întocmit proiectul de decizie;

c) a fost întocmită nota de evaluare a raportului de control/audit (împreună cu anexele la acesta) şi/sau nota de constatare/raportul de follow-up;

d) s-au parcurs toate etapele legate de emiterea deciziei/scrisorii cuprinzând măsurile dispuse/recomandările transmise entităţii verificate;

e) măsurile dispuse prin decizie/recomandările transmise prin scrisoare conduc la înlăturarea deficienţelor/aspectelor consemnate şi la creşterea performanţei activităţii entităţii;

f) s-a transmis departamentului de specialitate adresa cuprinzând faptele pentru care există indicii că au fost săvârşite cu încălcarea legii penale şi adresa pentru suspendarea din funcţie a persoanelor acuzate de săvârşirea de fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri grave cu caracter financiar, constatate în urma acţiunilor de control sau audit efectuate, până la soluţionarea definitivă a cauzelor în care sunt implicate;

g) au fost sesizate organele de urmărire penală, după obţinerea aprobării plenului;

h) au fost înştiinţate şi organele ierarhic superioare, organul de conducere colectivă care aprobă, coordonează şi controlează activitatea entităţii verificate sau autorităţile publice deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale, după caz, cu privire la deficienţele constatate la unităţile subordonate;

i) a fost analizată contestaţia la decizie şi motivată adecvat încheierea formulată de Comisia de soluţionare a contestaţiilor;

j) s-au dispus acţiuni de verificare a modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie sau a recomandărilor transmise prin scrisoare de către Curtea de Conturi;

k) s-a procedat potrivit legii şi prezentului regulament în cazul în care entitatea nu a dus la îndeplinire măsurile dispuse prin decizie pentru eliminarea deficienţelor constatate de Curtea de Conturi sau a recomandărilor transmise prin scrisoare pentru creşterea performanţelor programului/proiectului/procesului auditat sau a activităţii auditate.

De asemenea, în etapa de valorificare a constatărilor rezultate în urma acţiunilor efectuate, conducerea Departamentului juridic din cadrul Curţii de Conturi trebuie să se asigure că reprezentarea în faţa instanţelor de judecată este corespunzătoare. În acest sens, Departamentul juridic colaborează cu structurile de specialitate pentru o bună fundamentare a acţiunilor în instanţă, inclusiv prin solicitarea punctului de vedere faţă de constatările din rapoartele de control/audit.

448. Departamentul juridic din cadrul instituţiei trebuie să prezinte plenului rapoarte periodice (trimestrial) cu privire la:

a) hotărârile instanţelor de judecată rămase definitive şi/sau irevocabile;

b) numărul şi ponderea litigiilor, din total litigii aflate pe rolul instanţelor de judecată, pe care Curtea de Conturi Ie-a pierdut, precum şi motivarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate în acestea;

c) numărul dosarelor penale constituite ca urmare a sesizărilor Curţii de Conturi, în care organele de urmărire penală au dispus începerea urmăririi penale sau, după caz, neînceperea urmării penale ori clasarea acestora.

            În vederea îmbunătăţirii cadrului metodologic de desfăşurare a activităţilor specifice Curţii de Conturi şi pentru asigurarea transparenţei, Departamentul juridic trebuie să informeze lunar structurile de specialitate cu privire la hotărârile judecătoreşti definitive şi/sau irevocabile pronunţate de instanţele de judecată.

Pe baza informaţiilor pe care Departamentul juridic trebuie să le transmită periodic, şefii structurilor de specialitate din cadrul Curţii de Conturi au obligaţia urmăririi stadiului soluţionării litigiilor rezultate din activitatea de control/audit desfăşurate.

449. În vederea asigurării calităţii activităţilor specifice ale Curţii de Conturi, departamentele de specialitate vor selecta principalele constatări consemnate în rapoartele de control/audit întocmite ca urmare a acţiunilor de verificare coordonate de acestea şi vor informa periodic camerele de conturi pentru stabilirea unei abordări unitare a acestor constatări şi în vederea perfecţionării profesionale a auditorilor publici externi.

450. Curtea de Conturi trebuie să urmărească ducerea la îndeplinire de către entităţile verificate a măsurilor dispuse/recomandărilor transmise, să analizeze impactul acestora asupra activităţilor entităţilor verificate şi dacă acestea au contribuit la îmbunătăţirea performanţelor activităţilor acestor entităţi.

451. Asigurarea şi controlul calităţii în activitatea de control/audit în prima etapă sunt realizate de către auditorii publici externi, şefii de echipă, şefii de birou, şefii de serviciu, directorii adjuncţi ai camerelor de conturi/directorii camerelor de conturi/directorii din cadrul departamentelor de specialitate şi consilierii de conturi, în funcţie de nivelul de competenţă al fiecăruia, astfel:

a) auditorii publici externi au, în principal, următoarele obligaţii:

1. să respecte programul de activitate;

2. să se documenteze cu privire la acţiunea de control/audit pe care urmează să o efectueze, studiind în acest sens legislaţia aplicabilă domeniului supus verificării, precum şi dosarul permanent al entităţii;

3. să aibă o bună colaborare şi să facă schimb de informaţii cu ceilalţi membri ai echipei de control/audit şi să informeze în mod operativ conducerea structurii de specialitate din care aceştia fac parte cu privire la deficienţele identificate, pentru a se realiza o corectă fundamentare a acestora;

4. să îşi îndeplinească sarcinile cu obiectivitate, să îşi menţină scepticismul profesional pe parcursul acţiunii de verificare şi să respecte şi celelalte prevederi ale Codului de conduită etică şi profesională a personalului Curţii de Conturi şi ale Statutului auditorului public extern din cadrul Curţii de Conturi;

5. să efectueze acţiunea de control/audit în conformitate cu planul de control/audit aprobat (cu modificările ulterioare) şi cu respectarea prevederilor prezentului regulament, ale standardelor, regulamentelor şi ale celorlalte norme interne adoptate de Curtea de Conturi;

6. să întocmească nota privind propunerea de apelare la serviciile unor experţi şi nota cuprinzând propunerea de a se solicita unor instituţii specializate efectuarea de verificări de specialitate, dacă este cazul;

7. să respecte prevederile legale în cazul identificării unor fapte pentru care există indicii că au fost săvârşite cu încălcarea legii penale;

8. să obţină probe de audit suficiente şi adecvate pentru a susţine constatările, concluziile şi recomandările;

9. să efectueze concilierea cu conducerea entităţii controlate/auditate în vederea clarificării constatărilor şi să menţioneze în raportul de control/audit punctele de vedere ale persoanelor controlate/auditate cu privire la constatările rămase în divergenţă şi motivarea neacceptării lor, dacă este cazul;

10. să consemneze în rapoartele de control/audit deficienţele constatate în urma acţiunilor de verificare în mod obiectiv, corect şi complet;

11. să întocmească nota conţinând poziţia motivată legal referitoare la obiecţiunile formulate de conducătorul entităţii verificate, dacă este cazul, precum şi nota cu propuneri de valorificare a constatărilor consemnate în actul de control;

12. să întocmească proiectul de decizie;

13. să respecte etapele premergătoare finalizării actului de control/audit şi depunerii acestuia la structura de specialitate din care fac parte, prevăzute în normele aplicabile;

b) şeful de serviciu şi şeful de birou trebuie sa se asigure, în principal, că:

1. auditorii publici externi respectă programul de activitate şi prevederile Codului de conduită etică şi profesională a personalului Curţii de Conturi şi ale Statutului auditorului public extern;

2. echipele de control/audit sunt instruite corespunzător şi că li s-au transmis tematicile de control;

3. şefii echipelor de control/audit poartă responsabilitatea managementului zilnic ai acţiunii de verificare, a supravegherii personalului, precum şi a repartizării obiectivelor de verificare pe fiecare membru;

4. echipele de control/audit au elaborat şi au implementat corect planurile de control sau audit, iar toţi membrii echipelor au înţeles sarcinile care le-au fost repartizate prin aceste planuri;

5. echipele de control/audit efectuează acţiunile în concordanţă cu standardele, regulamentele şi celelalte norme interne adoptate de Curtea de Conturi;

6. au fost analizate actele încheiate în urma acţiunilor de verificare anterioare la entitatea verificată;

7. se realizează o bună colaborare şi schimb de informaţii între membrii echipei de control/audit, precum şi o informare Operativă a conducerii structurii de specialitate din care aceştia fac parte cu privire la deficienţele identificate, pentru a se realiza o corectă fundamentare a acestora;

8. monitorizează adecvat auditorii publici externi implicaţi în acţiunile de control/audit, în vederea asigurării că sarcinile sunt îndeplinite cu obiectivitate şi că se menţine scepticismul profesional pe parcursul acţiunii de verificare;

9. efectuează periodic analize cu echipele de control/audit pentru inventarierea şi clarificarea problemelor apărute;

10. documentele de lucru pe care le revizuieşte sunt întocmite în conformitate cu prevederile prezentului regulament şi sunt însoţite de probe de audit suficiente şi adecvate, care se regăsesc în documentaţia misiunii respective, în scopul susţinerii constatărilor şi concluziilor;

11. raţionamentele profesionale utilizate în cadrul activităţii specifice sunt rezonabile;

12. deficienţele entităţilor verificate au fost în mod corect identificate şi documentate;

13. rapoartele de control/audit şi anexele la acestea sunt clare, punctuale, constructive şi obiective;

14. s-a efectuat concilierea cu conducerea entităţii controlate/auditate în vederea clarificării constatărilor/aspectelor reţinute, iar punctele de vedere ale persoanelor controlate/auditate cu privire la constatările/aspectele rămase în divergenţă şi motivarea neacceptării lor de către auditorii publici externi, dacă este cazul, sunt menţionate în raportul de control/audit;

15. sunt respectate etapele premergătoare finalizării actului de control şi depunerii acestuia la structura de specialitate din care fac parte, prevăzute în normele aplicabile.

c) directorul de la nivelul departamentului de specialitate şi directorul adjunct de la nivelul camerei de conturi teritoriale, după caz, trebuie să se asigure, în principal, că:

1. auditorii publici externi respectă programul de activitate şi prevederile Codului de conduită etică şi profesională a personalului Curţii de Conturi şi ale Statutului auditorului public extern;

2. echipele de control/audit sunt instruite corespunzător şi că li s-au transmis tematici le de control;

3. şeful de serviciu, şeful de birou şi/sau şeful de echipă au repartizat judicios sarcinile şi au îndrumat membrii echipei în vederea realizării obiectivelor stabilite în cadrul acţiunii de verificare;

4. au fost revizuite în mod corespunzător documentele de lucru;

5. acţiunile de verificare sunt realizate în conformitate cu standardele de audit ale Curţii de Conturi, cu regulamentele şi reglementările legale şi cu celelalte norme interne adoptate de Curtea de Conturi;

6. planurile de control şi de audit sunt corect întocmite şi respectate;

7. se realizează o bună colaborare şi un schimb de informaţii între membrii echipei de control/audit, precum şi o informare operativă a conducerii structurii de specialitate din care aceştia fac parte cu privire la deficienţele identificate, pentru a se realiza o corectă fundamentare a acestora;

8. monitorizează adecvat auditorii publici externi implicaţi în acţiunile de control/audit, în vederea asigurării că sarcinile sunt îndeplinite cu obiectivitate şi că se menţine scepticismul profesional pe parcursul acţiunii de verificare;

9. efectuează periodic analize cu echipele de control/audit pentru inventarierea şi clarificarea problemelor apărute;

10. probele de audit obţinute în urma verificării sunt suficiente şi adecvate pentru susţinerea tuturor constatărilor şi formularea concluziilor cuprinse în documentele de lucru;

11. auditorii publici externi au verificat toate obiectivele stabilite (generale, specifice ©te.);

12. rapoartele de control/audit şi anexele la acestea sunt clare, punctuale, constructive şi obiective;

13. s-au efectuat concilierile cu conducerile entităţilor controlate/auditate în vederea clarificării constatărilor/aspectelor reţinute;

14. punctele de vedere ale persoanelor controlate/auditate cu privire la constatările/aspectele rămase în divergenţă şi motivarea neacceptării lor de către auditorii publici externi, dacă este cazul, sunt menţionate în rapoartele de control/audit;

15. actele întocmite în urma acţiunilor de verificare, procedura de valorificare a constatărilor/aspectelor consemnate în acestea şi procedura de urmărire a modului de îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie sau a recomandărilor transmise prin scrisoare respectă prevederile prezentului regulament.

Directorul direcţiei din cadrul departamentului de specialitate şi directorul adjunct la nivelul camerei de conturi teritoriale trebuie să avizeze planul de control/audit şi să constate dacă rapoartele de control/audit şi celelalte acte întocmite de către auditorii publici externi includ constatările, concluziile, recomandările şi, după caz, opinia de audit corespunzătoare.

Planul de control/audit se semnează cu menţiunea “Avizat” înscrisă pe prima pagină, în coltul din dreapta sus;

d) consilierul de conturi la nivelul departamentului de specialitate şi directorul la nivelul camerei de conturi teritoriale, după caz, trebuie să se asigure, în principal, de următoarele:

1. selectarea domeniilor şi entităţilor cu risc ridicat, a acţiunilor de control/audit public extern impuse de lege şi a celor solicitate de cele două camere ale Parlamentului în vederea elaborării planului multianual şi a programului anual de activitate;

2. stabilirea perioadelor şi duratelor de efectuare a acţiunilor de verificare pe tipuri de acţiuni şi entităţi, astfel încât să se asigure întocmirea raportului public anual în termenul prevăzut de lege;

3. programarea acţiunilor de verificare, astfel încât toţi ordonatorii de credite să fie verificaţi în termenul legal de prescripţie;

4. selectarea şi programarea acţiunilor de verificare luând în considerare şi constatările din rapoartele privind desfăşurarea şi realizarea programului de audit intern transmise de entităţile aflate în competenţa de verificare a Curţii de Conturi, precum şi a altor informaţii obţinute din diverse surse;

5. alocarea unei cote de minimum 60% din capacitatea efectivă de verificare a fiecărei camere de conturi pentru efectuarea acţiunilor de control/audit public extern la unităţile administrativ-teritoriale;

6. revizuirea pianului multianual şi a programului anual de activitate ca reacţie la schimbarea circumstanţelor iniţiale în care acestea au fost elaborate;

7. desemnarea persoanelor pentru efectuarea acţiunilor de control/audit, astfel încât acestea să nu se afle într-o situaţie de incompatibilitate care să le împiedice să îşi desfăşoare activitatea în mod competent şi obiectiv;

8. instruirea corespunzătoare a echipelor de control/audit;

9. respectarea de către auditorii publici externi a programului de activitate şi a prevederilor Codului de conduită etică şi profesională a personalului Curţii de Conturi şi ale Statutului auditorului public extern;

10. Întocmirea corectă şi respectarea planurilor de control/audit;

11. stabilirea procedurilor de audit corespunzătoare;

12. obţinerea probelor de audit suficiente şi adecvate pentru susţinerea constatărilor, concluziilor şi recomandărilor rezultate în urma acţiunii de verificare;

13. apelarea la serviciile unor experţi, dacă pe parcursul desfăşurării acţiunilor de control şi audit ale Curţii de Conturi se consideră că sunt necesare cunoştinţe şi experienţă specială în alte domenii decât cel financiar-contabil şi de audit;

14. stabilirea datei la care prima variantă a actelor întocmite se doreşte a fi finalizată pentru a fi luată în discuţie;

15. soluţionarea divergenţelor care pot să apară pe parcursul desfăşurării acţiunilor de verificare;

16. rapoartele de control/audit şi anexele la acestea sunt clare, punctuale, constructive şi obiective;

17. efectuarea acţiunilor de verificare, de valorificare a constatărilor/aspectelor consemnate în actele întocmite şi de urmărire a modului de îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie sau a recomandărilor transmise prin scrisoare, în conformitate cu prevederile prezentului regulament;

18. respectarea prevederilor legale în cazul identificării unor fapte pentru care există indicii că au fost săvârşite cu încălcarea legii penale;

19. urmărirea modului de respectare de către conducătorii entităţilor verificate a obligaţiei de a comunica la termenele stabilite prin decizie despre ducerea la îndeplinire a măsurilor ce le-au fost dispuse sau a recomandărilor ce le-au fost transmise prin scrisoare;

20. colaborarea cu Departamentul juridic în vederea bunei fundamentări a acţiunilor în instanţă;

21. urmărirea parcursului actelor aflate în instanţă, pe baza informaţiilor transmise periodic de către Departamentul juridic, precum şi a informaţiilor publice de pe site-ul instanţelor de judecată, solicitări directe adresate instanţei sau din alte surse. După soluţionarea definitivă a cauzelor de către instanţele de judecată se va urmări punerea în aplicare a soluţiilor favorabile pronunţate, până la virarea integrală a sumelor datorate bugetelor publice sau, după caz, până la recuperarea în totalitate a prejudiciilor. Pentru măsurile anulate de către instanţele de judecată se vor face corecţiile necesare în evidenţele structurilor de specialitate, precum şi în aplicaţia informatică INFOPAC;

22. identificarea unor modalităţi de îmbunătăţire a calităţii acţiunilor de verificare.

Şeful departamentului de specialitate/Directorul camerei de conturi trebuie să aprobe planul de control/audit, menţiunea “Aprobat” fiind înscrisă pe prima pagină, în colţul din dreapta, sus.

Nota de evaluare cu privire la rapoartele de control/audit şi celelalte acte întocmite la entităţile verificate este întocmită de către directorul direcţiei din cadrul departamentului/directorul camerei de conturi/directorul adjunct al camerei de conturi, în funcţie de nivelul de competenţă, asigurându-se dacă aceste acte sunt redactate obiectiv, clar, corect, echilibrat şi argumentat.

452. Etapa a II-a de asigurare şi control al calităţii în activitatea de control/audit se desfăşoară după finalizarea activităţilor de către compartimentul de evaluare a calităţii activităţilor specifice Curţii de Conturi. Această etapă constă în efectuarea următoarelor activităţi:

a) examinarea rapoartelor de control/audit, a anexelor la acestea şi a documentelor de lucru întocmite de auditorii publici externi;

b) analizarea şi evaluarea modului de respectare a prevederilor prezentului regulament cu privire la procedurile specifice utilizate în etapele de planificare, execuţie, raportare, valorificare a constatărilor/aspectelor din actele întocmite, urmărire a modului de îndeplinire de către entităţile verificate a măsurilor dispuse/recomandărilor transmise de Curtea de Conturi prin decizie/scrisoare, precum şi a impactului acestor măsuri/recomandări asupra activităţii entităţii;

c) identificarea căilor de îmbunătăţire a procedurilor de audit, a normelor şi regulamentelor interne ale Curţii de Conturi, a programului de pregătire profesională a auditorilor publici externi, precum şi a managementului structurilor de specialitate ale Curţii de Conturi.

453. Procedura de evaluare a activităţii desfăşurate de auditorii publici externi, precum şi a modului de asigurare a calităţii în prima etapă trebuie să includă analize ale unor acţiuni de control/audit din cadrul celor efectuate de structurile Curţii de Conturi şi, respectiv, ale rapoartelor de control/audit (inclusiv anexele la acestea), precum şi ale documentelor de lucru aferente. Aceste analize trebuie efectuate de auditori publici externi care nu sunt implicaţi direct în activităţi de control/audit.

Prin aceste proceduri de evaluare, Curtea de Conturi analizează eficienţa şi eficacitatea normelor interne pentru:

a) a confirma că procesele de asigurare a calităţii au funcţionat satisfăcător;

b) a asigura calitatea rapoartelor de control/audit întocmite de către auditorii publici externi;

c) a asigura îmbunătăţirea activităţii de control/audit la nivelul tuturor structurilor de specialitate şi evitarea punctelor slabe în activitatea viitoare.

454. Rapoartele de asigurare a calităţii, întocmite cu privire la activităţile specifice desfăşurate de o structură de specialitate a Curţii de Conturi, trebuie să fie echilibrate, să ia în calcul dificultăţile şi constrângerile întâmpinate de auditorii publici externi care au desfăşurat controlul/auditul; să conţină punctul de vedere al auditorilor publici externi care au efectuat acţiunile de control/audit, precum şi pe cel al conducerii structurilor de specialitate din care aceştia fac parte; să se ocupe doar de problemele semnificative, să includă recomandări de îmbunătăţire a activităţii şi să nu reflecte numai lipsurile de performanţă existente. Echipa de analiză trebuie să înregistreze şi cazurile de practică pozitivă identificate pe parcursul analizei, aşa cum se procedează şi în cazul auditului performanţei.

455. Scopul analizei efectuate în a II-a etapă de asigurare şi control al calităţii este acela de identificare a căilor de îmbunătăţire a eficienţei şi/sau a eficacităţii activităţilor specifice desfăşurate de Curtea de Conturi.

Prin examinarea efectuată de compartimentul de specialitate se urmăreşte:

a) modul în care conducerile structurilor de specialitate se asigură de atingerea obiectivelor Curţii de Conturi, de respectarea prevederilor legale, a standardelor proprii, a regulamentelor şi celorlalte norme interne, precum şi de utilizarea resurselor umane;

b) efectuarea planificării şi a execuţiei acţiunilor de verificare pe baza cunoaşterii şi bunei înţelegeri a activităţii entităţii;

c) dacă documentarea a fost efectuată corespunzător şi complet, iar dosarul curent conţine toate documentele, datele şi informaţiile necesare;

d) dacă obiectivele verificării au fost atinse şi impactul rezultatelor acesteia a fost cel aşteptat;

e) evaluarea corespunzătoare a probelor de audit colectate şi stabilirea corectă a constatărilor, concluziilor şi recomandărilor de către auditorii publici externi;

f) dacă au fost respectate termenele de efectuare a verificărilor şi cele privind întocmirea actelor;

g) dacă au fost respectate cerinţele privind confidenţialitatea şi securitatea datelor şi a informaţiilor furnizate de entitatea auditată;

h) întocmirea raportului de control sau audit în conformitate cu prevederile prezentului regulament;

i) dacă s-a urmărit valorificarea constatărilor/aspectelor înscrise în actele întocmite, parcursul acestora la instanţele de judecată, precum şi punerea în aplicare a soluţiilor definitive pronunţate de instanţele de judecată, prin efectuarea de verificări permanente, astfel încât să se asigure virarea la buget a veniturilor suplimentare constatate şi recuperarea integrală a prejudiciilor

j) dacă s-au respectat prevederile prezentului regulament privind asigurarea calităţii activităţilor specifice Curţii de Conturi în prima etapă a acestui proces.

456. În raportul privind asigurarea calităţii în activitatea de control/audit vor fi prezentate sintetic:

a) punctele slabe (deficienţele) identificate în activitatea de control şi audit, care ar putea fi determinate de:

(i) calitatea managementului şi atitudinea acestuia faţă de îndeplinirea obiectivelor structurii de control/audit pe care o conduce;

(ii) aplicarea incorectă sau incompletă a procedurilor de audit ale Curţii de Conturi, precum şi a normelor şi regulamentelor interne;

(iii) insuficienta pregătire profesională a membrilor echipelor de control/audit;

(iv) impactul necorespunzător al rezultatelor unor acţiuni de control sau audit;

b) măsurile luate de conducerea structurii de specialitate pentru realizarea obiectivelor, punându-se accent pe preocuparea conducerii structurii de specialitate pentru a asigura valorificarea integrală a tuturor constatărilor/aspectelor din actele de control/audit întocmite (inclusiv cele din anii anteriori celui supus analizei), prin:

- urmărirea şi punerea în aplicare a soluţiilor definitive pronunţate de către instanţele judecătoreşti;

- verificări la entităţi pentru a urmări modul de recuperare a prejudiciilor şi/sau de virare a sumelor datorate bugetelor publice;

- verificări efectuate la organele fiscale, pentru a analiza modul în care acestea îşi îndeplinesc atribuţiile legale privind recuperarea sumelor datorate bugetelor publice de către diverse entităţi, pentru care au fost sesizate de către structurile de specialitate ale Curţii de Conturi etc.;

c) procedurile utilizate pentru realizarea la termen a acţiunilor de control/audit şi valorificarea constatărilor/aspectelor din actele întocmite, până la urmărirea impactului măsurilor dispuse prin decizii/recomandărilor transmise prin scrisoare asupra activităţii entităţilor verificate;

d) exemplele de bună practică pentru a fi aplicate în viitor în cadrul acţiunilor efectuate de către structurile de specialitate ale Curţii de Conturi etc;

e) punctul de vedere al conducerii structurii de specialitate verificate (directorii din cadrul departamentului/directorul camerei de conturi) cu privire la punctele slabe (deficienţele) identificate în activitatea de control/audit;

f) măsurile luate în timpul acţiunii de evaluare de către structura de specialitate pentru înlăturarea deficienţelor constatate de echipa de evaluare.

De asemenea, raportul va trebui să conţină sugestii şi recomandări cu privire la:

1. Îmbunătăţirea permanentă a procedurilor de audit ale Curţii de Conturi şi a normelor şi regulamentelor interne, ca urmare a constatării unor situaţii în care acestea s-au dovedit a fi ineficiente şi/sau neaplicabile;

2. elaborarea unui program de pregătire profesională orientat pe nevoile rezultate din examinările efectuate;

3. perfecţionarea managementului la nivelul tuturor structurilor Curţii de Conturi.

Proiectele rapoartelor privind asigurarea calităţii în activitatea de control/audit desfăşurată de structurile de specialitate, întocmite de către Serviciul evaluarea calităţii activităţii de audit şi control, vor fi semnate de către auditorii publici externi şi vor fi revizuite de către şeful acestui serviciu.

Aceste proiecte vor fi analizate, pe măsura întocmirii lor, de către comisii de specialitate constituite la nivelul Curţii de Conturi, după cum urmează:

a) pentru departamentele de specialitate:

- cei 2 vicepreşedinţi;

- şeful Departamentului metodologie, pregătire profesională, evaluarea activităţii de audit şi control, programare, raportare, sinteze şi IT;

- directorul Direcţiei metodologie, pregătire profesională şi evaluarea activităţii de audit şi control;

- şeful Serviciului evaluarea activităţii de audit şi control;

- auditorii publici externi care au efectuat evaluarea calităţii activităţii desfăşurate de către respectiva structură de specialitate.

La şedinţa de analiză vor participa şeful departamentului de specialitate care face obiectul raportului de evaluare şi directorii direcţiilor din cadrul departamentului analizat;

b) pentru camerele de conturi teritoriale:

- cei 2 vicepreşedinţi;

- şeful Departamentului de coordonare a verificării bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale;

- şeful Departamentului metodologie, pregătire profesională, evaluarea activităţii de audit şi control, programare, raportare, sinteze şi IT;

- directorul Direcţiei metodologie, pregătire profesională şi evaluarea activităţii de audit şi control;

- şeful Serviciului evaluarea activităţii de audit şi control;

- auditorii publici externi care au efectuat evaluarea calităţii activităţii desfăşurate de către respectiva structură de specialitate.

La şedinţa de analiză va participa şi conducerea camerei de conturi care face obiectul raportului de evaluare analizat, respectiv directorul şi directorul adjunct al camerei de conturi teritoriale.

Secretariatul celor două comisii va fi asigurat prin grija Departamentului metodologie, pregătire profesională, evaluarea activităţii de audit şi control, programare, raportare, sinteze şi IT.

            În comisie se vor dezbate toate aspectele consemnate în raport, conducerea structurii de specialitate având posibilitatea să aducă la cunoştinţa comisiei şi eventualele dificultăţi pe care Ie-a întâmpinat în perioada care a făcut obiectul evaluării calităţii activităţii desfăşurate şi să explice motivele care au determinat deficienţele reţinute prin raportul de evaluare întocmit.

Proiectul raportului va fi pus la dispoziţia conducerii structurii de specialitate evaluate pentru analiza celor consemnate şi pregătirea observaţiilor cu cel puţin 5 zile calendaristice înainte de data fixată pentru organizarea şedinţei comisiei de specialitate.

Şedinţa de analiză a proiectului raportului ele evaluare se va finaliza prin încheierea unei minute, care va fi semnată de către toţi participanţii, inclusiv reprezentanţii conducerii structurii de Specialitate evaluate.

Măsurile pe care trebuie să le ia conducerea structurii de specialitate analizate pentru îmbunătăţirea activităţii, rezultate atât din proiectul raportului privind asigurarea calităţii, cât şt în urma dezbaterilor care vor avea loc în cadrul şedinţei comisiei de mai sus, se vor transmite conducerii structurii de specialitate printr-o scrisoare semnată de către şeful Departamentului metodologie, pregătire profesională, evaluarea activităţii de audit şi control, programare, raportare, sinteze şi IT, scrisoare aprobată de cei 2 vicepreşedinţi ai Curţii de Conturi.

Rapoartele de evaluare a activităţii de control/audit desfăşurate de structurile de specialitate supuse verificării, definitivate în urma discuţiilor, vor fi semnate de către auditorii publici externi care au efectuat evaluarea şi vor fi revizuite de şeful Departamentului metodologie, pregătire profesională, evaluarea activităţii de audit şi control, programare, raportare, sinteze şi IT şi vor fi avizate de către cei 2 vicepreşedinţi.

Din partea structurii de specialitate verificate, raportul de evaluare va fi semnat de către directorul camerei de conturi sau de către consilierul de conturi şi directorul/directorii departamentului de specialitate, după caz.

            Rapoartele de evaluare a activităţii de control/audit desfăşurate de structurile de specialitate supuse verificării, definitivate în urma discuţiilor, vor fi prezentate Plenului Curţii de Conturi sub forma unor sinteze de către comisiile special constituite conform prevederilor lit. a) şi b).

 

CAPITOLUL VI

Evaluarea activităţilor de control şi de audit intern ale entităţilor verificate

 

457. Conform prevederilor art. 42 alin. (1) lit. a) din lege, Curtea de Conturi are atribuţia de a evalua activitatea de control financiar propriu şi de audit intern a persoanelor juridice care intră în competenţa sa de verificare.

Responsabilitatea instituirii controlului intern/managerial se află în sarcina conducătorului entităţii publice, iar realizarea acestuia se face la toate nivelurile ierarhice din cadrul entităţii,

potrivit competenţelor şi atribuţiilor de serviciu ale fiecărui angajat.

Exercitarea funcţiei de control intern nu este repartizată exclusiv unui compartiment specializat de control sau unei persoane din cadrul entităţii. Controlul intern este un proces implementat în întreaga entitate, în cadrul căruia fiecare persoană, de la conducător la ultimul angajat, este responsabilă să efectueze un anumit tip de control asupra propriilor activităţi, procesul fiind coordonat de către conducătorii tuturor compartimentelor prin procedurile operaţionale de lucru şi se află în responsabilitatea managerului, care trebuie să îl monitorizeze.

458. În etapa de planificare a acţiunii de verificare, auditorii publici externi trebuie să efectueze o evaluare preliminară a sistemului de control intern pentru a determina încă din această etapă nivelul de încredere care i se poate atribui acestuia. Această evaluare se va realiza în urma determinării dacă:

a) sistemul de control intern a fost proiectat corespunzător;

b) sistemul de control intern a fost proiectat astfel încât să fie capabil să preîntâmpine şi să corecteze:

(i) utilizarea nelegală şi nerespectarea principiilor de economicitate, eficienţă şi eficacitate în utilizarea fondurilor publice;

(ii) gestionarea necorespunzătoare a patrimoniului public şi privat al statului/unităţilor administrativ-teritoriale. În urma evaluării preliminare a modului de proiectare şi implementare a sistemului de control intern din entitate, auditorii publici externi vor ajunge la concluzia că:

- sistemul de control intern pare a fi conform;

- sistemul de control intern pare a fi parţial conform;

- sistemul de control intern pare a fi neconform.

            În consecinţă, conform anexei nr. 27, nivelul preliminar de încredere în sistemul de control intern al entităţii va fi: ridicat, mediu sau scăzut.

459. Auditorii publici externi trebuie să verifice dacă au fost parcurse etapele de organizare şi implementare ale sistemului de control intern în cadrul entităţii, respectiv următoarele:

1. constituirea, prin ordin/decizie emisă de conducătorul entităţii, a unei comisii aflate în coordonarea acestuia, având atribuţii de monitorizare, coordonare şi îndrumare metodologică pentru implementarea controlului intern;

2. elaborarea programului de dezvoltare a sistemului de control intern (planul de management), pe fiecare compartiment din entitate, ţinând cont de particularităţile cadrului legal, organizaţional, de personal, de finanţare şi de alte elemente specifice, precum şi de standardele de control intern;

3. Întocmirea de către comisia constituită a unor rapoarte trimestriale privind urmărirea îndeplinirii programului de dezvoltare a sistemului de control intern;

4. stabilirea în cadrul programului de dezvoltare a sistemului de control intern a acţiunilor de pregătire profesionala, atât pentru persoanele cu funcţii de conducere, cât şi pentru cele de execuţie;

5. identificarea şi evaluarea sistematică a riscurilor privind activităţile/operaţiunile ce trebuie desfăşurate de toate compartimentele entităţii şi monitorizarea acestora în vederea stabilirii controalelor interne corespunzătoare;

6. elaborarea procedurilor operaţionale de lucru pe fluxuri, procese sau activităţi;

7. identificarea instrumentelor de control intern (procedeu, mijloc sau acţiune stabilite şi implementate pentru menţinerea unui bun control asupra funcţionării entităţii în ansamblul ei);

8. respectarea cerinţelor generale şi specifice de control intern în cadrul entităţii verificate, prevăzute de normele legale în vigoare.

460. Pentru a evalua riscurile în activitatea entităţii verificate, auditorii publici externi trebuie să aplice următoarele proceduri de audit:

a) intervievarea conducerii şi a altor persoane din cadrul entităţii;

b) proceduri analitice, pentru a stabili dacă au intervenit schimbări care pot afecta relevanţa informaţiilor cuprinse în dosarul permanent al entităţii verificate, cu privire la: structura organizatorică, activitatea şi controalele interne ale entităţii;

c) observarea aplicării controalelor specifice şi examinarea documentelor şi a rapoartelor.

Pentru identificarea riscurilor de denaturare semnificativă, auditorii publici externi pot aplica şi alte proceduri de audit, cum ar fi: obţinerea de informaţii din surse externe, din acte de control întocmite anterior de către organisme cu atribuţii în acest sens etc.

461. Auditorii publici externi trebuie să evalueze sistemele de control intern din entitatea supusă verificării în raport cu standardele de management/control intern pentru entităţile publice. În acest scop, trebuie să verifice dacă standardele de control intern au fost implementate de entitate în toate departamentele/compartimentele acesteia în strânsă legătură cu cele 5 componente ale controlului intern, respectiv:

a) mediul de control intern al entităţii, care include problemele legate de organizare, managementul resurselor umane, etică, deontologie şi integritate;

b) performanţa şi managementul riscului, care include identificarea riscurilor relevante pentru întreaga activitate din entitate, evaluarea acestora şi luarea măsurilor de înlăturare a riscurilor;

c) sistemul de informare şi comunicare existent În cadrul entităţii;

d) activităţile de control realizate la nivelul entităţii şi monitorizarea acestora, care ajută la asigurarea realizării Obiectivelor entităţii şi la reducerea riscurilor ce pot să apară în activitatea entităţii;

e) auditarea şi evaluarea, respectiv organizarea unui compartiment de audit intern care să evalueze sistemul de control intern.

462. Auditorii publici externi utilizează raţionamentul profesional pentru a determina gradul necesar de cunoaştere a entităţii şi a mediului său, pentru a evalua riscurile în activitatea entităţii, reflectate în situaţiile financiare, precum şi pentru a stabili şi aplica procedurile de audit necesare obţinerii probelor de audit.

463. Pentru a evalua modul de organizare a mediului de control intern şi pentru a stabili dacă acesta a fost implementat, auditorii publici externi trebuie să înţeleagă modul în care conducerea entităţii a creat şi a implementat controale adecvate pentru a preveni şi a detecta fraudele şi erorile în entitate.

Auditorii publici externi trebuie să îşi menţină scepticismul profesional pe parcursul acţiunii de verificare şi să fie atenţi la informaţiile care indică posibila apariţie a unei denaturări semnificative datorate fraudei sau unei erori/abateri şi de a proceda în consecinţă, în conformitate cu prevederile prezentului regulament.

464. Auditorii publici externi stabilesc dacă au fost implementate controalele de prevenire şi detectare a fraudelor şi erorilor în entitate, verificând dacă conducerea a elaborat şi implementat un cod de conduită şi dacă acesta acţionează într-o manieră care sprijină respectarea prevederilor codului.

Pe baza datelor şi informaţiilor obţinute din răspunsurile la întrebările din chestionarul din macheta nr. 4, auditorii publici externi stabilesc dacă:

a) la nivelul entităţii există un cod de conduită etică şi profesională;

b) reglementările în domeniul eticii sunt aduse la cunoştinţa personalului (prin distribuire, informare sau postare pe pagina web a instituţiei);

c) reglementările în domeniul eticii conţin aspecte referitoare la: respectarea principiilor şi valorilor etice în cadrul instituţiei; încurajarea personalului de a comunica preocupările în materie de etică; contribuţia personalului de conducere la crearea unui mediu adecvat acestei comunicări;

d) sunt implementate modalităţi de conştientizare a principiilor şi valorilor etice, prin organizarea de schimburi de experienţă, cursuri, instruiri, evaluări (de exemplu, chestionare), dezbateri pe teme etice;

e) instituţia are instrumentele necesare evaluării gradului de cunoaştere a reglementărilor în domeniul eticii;

f) există o persoană sau o comisie ori un comitet care să aibă ca sarcină consilierea personalului în probleme de natură etică;

g) există o procedură prin care personalul este obligat să depună periodic sau în anumite situaţii declaraţii privind cunoaşterea şi conformitatea cu principiile şi valorile etice;

h) sunt instituite proceduri pentru gestionarea în mod corespunzător a situaţiilor de conflict de interese;

i) la evaluările anuale ale performanţelor profesionale individuale sunt prevăzute şi aprecieri de natură etică;

j) la selectarea personalului în vederea angajării sunt avute în vedere şi aspecte de natură etică, cum ar fi declararea unor eventuale situaţii de conflict de interese, riscul de a intra într-o relaţie profesională ierarhică directă cu rude, litigii anterioare cu entitatea, antecedente penale etc;

k) există o procedură de cercetare disciplinară prealabilă a angajaţilor pentru cazurile în care se sesizează sau se înregistrează abateri disciplinare;

            l) există o procedură de protejare a avertizorilor în interes public;

m) au existat situaţii de încălcare a normelor de conduită etică şi profesională în cadrul instituţiei şi cum au fost soluţionate;

n) alte modalităţi adoptate de instituţie în vederea creşterii conştientizării principiilor şi valorilor etice, precum şi pentru evaluarea eticii în cadrul instituţiei, inclusiv prin implicarea compartimentului de audit intern.

465. Probele de audit relevante pentru evaluarea modului de organizare şi implementare a mediului de control intern vor fi obţinute printr-o combinaţie de proceduri de audit (intervievarea, observarea sau examinarea documentelor).

466. La evaluarea performanţei şi managementului riscului din entitate, auditorii publici externi trebuie să verifice dacă la nivelul entităţii:

a) se analizează în fiecare an riscurile legate de desfăşurarea activităţilor proprii entităţii;

b) se elaborează planuri pentru limitarea consecinţelor apariţiei acestor riscuri;

c) au fost numite persoane responsabile cu aplicarea acestor planuri;

d) există un registru al riscurilor în care se înglobează riscurile identificate în toate compartimentele entităţii şi persoanele responsabile pentru elaborarea şi actualizarea acestuia.

467. În evaluarea sistemului de informare şi comunicare al entităţii verificate, auditorii publici externi trebuie să analizeze, în principal, următoarele:

a) sistemul de generare a informaţiilor în cadrul entităţii;

b) stabilirea unui sistem eficient de comunicare internă şi externă;

c) existenţa unui sistem de raportare adecvat privind: realizarea obiectivelor entităţii; semnalarea eventualelor nereguli; modul de păstrare şi arhivare a documentelor existente la nivelul acesteia etc;

d) dacă echipamentele tehnice, programele informatice, personalul angajat procedurile şi datele necesare pentru a iniţia, înregistra, procesa şi raporta operaţiunile economice contribuie la realizarea obiectivelor entităţii.

468. Auditorii publici externi trebuie să stabilească măsura în care IT-ul asigură creşterea eficienţei controlului intern al entităţii, respectiv dacă acesta permite:

a) procesarea unui volum mare de tranzacţii sau date;

b) asigurarea obţinerii în mod operativ a unor informaţii exacte;

c) facilitarea unor analize complexe ale informaţiilor;

d) monitorizarea performanţelor activităţii entităţii şi a politicilor şi procedurilor sale;

e) realizarea unei segregări a sarcinilor prin implementarea controalelor de securitate în aplicaţii, baze de date şi sisteme de operare.

469. Auditorii publici externi trebuie să analizeze activităţile de control realizate în cadrul entităţii, care se aplică la nivelul tuturor compartimentelor şi în toate domeniile de activitate. Activităţile de control pot fi de prevenire şi/sau de detectare, printre care se pot enumera, în principal, următoarele: autorizarea, analize ale performanţelor, activităţile de control ale sistemelor informaţionale, controalele privind accesul la resurse şi documente, separarea sarcinilor şi a responsabilităţilor, controlul preventiv, inventarierea etc.

Auditorii publici externi trebuie să aibă în vedere faptul că măsura în care controalele interne pot preveni sustragerea de bunuri este relevantă pentru credibilitatea situaţiilor financiare şi va influenţa în mod implicit activitatea de control/audit a Curţii de Conturi.

470. Auditorii publici externi trebuie să cunoască controalele interne relevante din cadrul entităţii şi să identifice modul în care acestea previn, detectează şi corectează denaturările semnificative din categoriile de operaţiuni economice sau ale altor informaţii prezentate în situaţiile financiare, precum şi ale aserţiunilor aferente acestora.

De asemenea, auditorii publici externi trebuie să verifice dacă există o strânsă legătură între controalele interne, pe de o parte, şi obiectivele entităţii, activitatea desfăşurată de entitate şi raportarea financiară, pe de altă parte, în vederea asigurării conformităţii acestora cu prevederile legale, precum şi cu principiile de economicitate, eficienţă şi eficacitate.

471. Procedurile de audit utilizate de auditorii publici externi pentru evaluarea modului de organizare şi implementare a controalelor interne relevante în cadrul entităţii pot include: intervievarea personalului acesteia, observarea aplicării controalelor specifice, examinarea documentelor şi a rapoartelor, precum şi urmărirea efectuării operaţiunilor economice.

Probele de audit pentru înţelegerea activităţii entităţii verificate şi cele pentru evaluarea sistemului de control intern al acesteia se obţin din informaţiile, actele, documentele, răspunsurile la chestionare şi declaraţia conducerii entităţii auditate, furnizate auditorului public extern la începutul misiunii de verificare, ca urmare a solicitării lor prin adresa de notificare, precum şi pe parcursul întregii derulări a misiunii de audit/control.

472. Se va verifica dacă la nivelul entităţii au fost implementate controale interne pentru protejarea datelor şi a activelor împotriva utilizării excesive, a sustragerii acestora ori a achiziţiilor sau vânzării neautorizate. Aceste controale interne pot include:

a) controale de protejare, cum ar fi: utilizarea controalelor de acces (parole, cârduri de acces), care limitează accesul la date, la programele care procesează operaţiuni economice;

b) controale de prevenire a achiziţiilor sau vânzării neautorizate, a sustragerii sau utilizării excesive a bunurilor etc.

473. În evaluarea activităţii de monitorizare de către conducere a controalelor, auditorii publici externi vor avea în vedere dacă această activitate se efectuează aşa cum a fost proiectată şi dacă au fost efectuate modificări corespunzătoare în funcţie de schimbarea condiţiilor iniţiale. În situaţia în care conducerea entităţii verificate nu a reacţionat în mod corespunzător prin implementarea unor controale asupra riscurilor semnificative, auditorii publici externi pot concluziona că există o deficienţă semnificativă în controlul intern al entităţii.

474. La evaluarea sistemului de control intern, auditorii publici externi vor lua în considerare, de asemenea, rezultatele activităţii compartimentului de audit intern al entităţii, verificând însă dacă informaţiile furnizate de acesta sunt credibile şi utile în acţiunea de control/audit a Curţii de Conturi.

475. Pentru evaluarea modului de funcţionare a sistemului de control intern, auditorii publici externi vor efectua teste ale controalelor-cheie din cadrul sistemului de control intern, a căror funcţionare eficientă trebuie să garanteze îndeplinirea următoarelor obiective:

(i) prevenirea sau descoperirea erorilor şi protecţia patrimoniului entităţii (verificarea contabilităţii şi a fiabilităţii acesteia);

(ii) conformitatea operaţiunilor efectuate de entitate cu reglementările legale, regulamentele şi celelalte norme interne. De asemenea, se va evalua calitatea sistemului de control în ansamblul său, dacă este/nu este adecvată şi nivelul de încredere care se poate acorda acestui sistem de către auditorul public extern.

476. Prin testarea controalelor interne auditorii publici externi trebuie să obţină confirmarea cu privire la modul în care au funcţionat aceste controale. Auditorii publici externi trebuie Să hotărască, prin exercitarea raţionamentului profesional, numărul de operaţiuni care trebuie verificate, astfel încât să deţină suficiente probe pentru evaluarea funcţionării satisfăcătoare a activităţilor de control existente în cadrul entităţii. Aceştia trebuie să concentreze testele pe care le efectuează asupra acelor activităţi de control care reduc riscurile şi care au fost identificate în etapa de evaluare a riscului.

Ca proceduri pentru testarea funcţionării controlului intern pot fi utilizate următoarele:

a) chestionarea angajaţilor entităţii;

b) examinarea documentelor, evidenţelor şi rapoartelor-se utilizează pentru mecanismele/activităţile de control intern care se concretizează în documente scrise în cadrul entităţii verificate;

c) observarea activităţilor legate de controlul intern - se utilizează pentru mecanismele/activităţile de control intern care nu se concretizează în documente scrise ale entităţii publice;

d) reconstituirea (reefectuarea) procedurilor sau controalelor entităţii - executarea de către auditor, în mod independent, a procedurilor sau controalelor pe care entitatea Ie-a efectuat iniţial prin sistemul său de control intern. Se evaluează controalele contabile ale unei entităţi şi măsurile de gestionare a riscurilor. Aceste testări urmăresc, de exemplu, o tranzacţie pas cu pas în contabilitate de la începutul acesteia până la etapa finală. Testul poate dezvălui deficienţe de sistem şi puncte slabe semnificative care ar avea nevoie de a fi rectificate de entitate cât mai curând posibil. Această procedură are drept consecinţă obţinerea de probe mult mat concludente şi de încredere decât cele obţinute prin examinarea documentelor, deoarece auditorii verifică direct fiabilitatea sistemului de control intern. Se pot totuşi combina cele două proceduri (reconstituirea şi examinarea documentelor).

477. În urma testării eficienţei controalelor interne auditorii publici externi vor ajunge la concluzia că:

- nu s-au identificat deficienţe;

- s-au identificat unele deficienţe;

- s-au identificat numeroase deficienţe.

La stabilirea nivelului final de încredere al auditorilor publici externi în sistemul de control intern al entităţii se utilizează matricea din anexa nr. 27, care prezintă încadrarea rezultatelor evaluării preliminare ale modului de proiectare şi implementare a sistemului de control intern, precum şi ale modului de funcţionare a acestuia. Nivelul de încredere determinat cu ajutorul matricei va fi ridicat, mediu sau scăzut.

478. Probele de audit pentru evaluarea sistemului de control intern al entităţii verificate se vor obţine de către auditorii publici externi atât în etapa de planificare a acţiunii de verificare, cât şi din etapa de documentare a acţiunii de verificare, din răspunsurile la chestionarele înaintate conducerii entităţii (anexa nr. 26 şi machetele nr. 4 şi 5), precum şi din informaţiile, actele, documentele furnizate de conducerea entităţii verificate la începutul acţiunii, ca urmare a solicitării lor prin adresa de notificare.

479. Informaţiile obţinute de auditorii publici externi în urma evaluării sistemului de control intern vor fi utilizate ca probe de audit menite să susţină evaluarea riscurilor din cadrul entităţii. Toate aceste informaţii privind evaluarea sistemului de control intern vor fi cuprinse într-o secţiune distinctă a raportului de control şi de audit, aşa cum se precizează la capitolele respective din regulament.

La evaluarea sistemului de control intern/managerial, auditorii publici externi vor avea în vedere şi toate informaţiile cuprinse în Ghidul de evaluare a sistemului de control intern în entităţile publice, elaborat de Curtea de Conturi.

480. Concluziile formulate de auditorii publici externi cu privire la modul de organizare şi funcţionare a sistemului de control intern din fiecare entitate, precum şi nivelurile de încredere acordate acestui sistem se vor încărca în aplicaţia INFOPAC pentru a se putea centraliza pe structuri de specialitate şi pe tipuri de entităţi şi de acţiuni de control/audit.

481. Persoanele juridice care intră în competenţa de verificare a Curţii de Conturi sunt obligate, potrivit prevederilor art. 42 alin. (2) din lege, să îi transmită acesteia, până la sfârşitul trimestrului I, pentru anul precedent, raportul privind desfăşurarea şi realizarea programului de audit intern.

Raportarea se face pe baza raportului-cadru difuzat de către Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, în calitate de responsabil Cu coordonarea şi supravegherea auditului intern pentru toţi ordonatorii de credite.

482. După elaborare, un exemplar din raportul-cadru privind desfăşurarea şi realizarea programului de audit intern, aprobat de către conducătorul entităţii publice, se transmite la Curtea de Conturi, anual, până la 31 martie, după cum urmează:

a) entităţile publice de la nivel central, ordonatorii principali de credite ai bugetului general consolidat transmit rapoartele de activitate la sediul central al Curţii de Conturi;

b) entităţile publice care au calitatea de ordonatori secundari sau terţiari de credite transmit rapoartele la camerele de conturi, în concordanţă cu principiul teritorialităţii;

c) ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale, precum şi celelalte entităţi publice de nivel local transmit rapoartele la camerele de conturi, în concordanţă cu principiul teritorialităţii.

483. După înregistrarea la sediul central şi la sediile structurilor teritoriale ale Curţii de Conturi, rapoartele-cadru privind auditul intern se repartizează după cum urmează:

a) la sediul central al Curţii de Conturi, rapoartele se transmit şefilor departamentelor care coordonează activitatea de control/audit la entităţile respective, pentru a fi analizate şi anexate la dosarul permanent al entităţii;

b) la sediile structurilor teritoriale, rapoartele se repartizează directorilor adjuncţi, pentru a fi analizate şi anexate la dosarele permanente ale entităţii.

484. Rapoartele-cadru transmise structurilor centrale şi teritoriale ale Curţii de Conturi constituie surse de informaţii pentru auditorii publici externi în exercitarea atribuţiilor de control/audit, precum şi criterii de selectare a entităţilor ce urmează a fi incluse în acţiunile de verificare ale Curţii de Conturi în perioada următoare.

485. În temeiul prevederilor art. 42 alin. (3) din lege, Curtea de Conturi dezvoltă colaborarea cu structurile de audit intern de la nivelul persoanelor juridice, care intră în sfera ei de competenţă, în vederea asigurării complementarităţii şi a creşterii eficienţei activităţii de control/audit pentru:

a) evitarea suprapunerii perioadelor în care se desfăşoară acţiunile de verificare şi cele de audit intern la entităţi;

b) stabilirea acţiunilor de verificare care sunt de interes pentru Curtea de Conturi, a obiectivelor acestora şi a termenelor de realizare, având în vedere respectarea principiului ca acestea să fie, de regulă, ulterioare misiunilor de audit intern;

c) furnizarea de informaţii către Curtea de Conturi de către entităţile publice care intră în competenţa sa de verificare, inclusiv acele informaţii privind elaborarea programelor de audit intern anuale sau multianuale, precum şi asigurarea unei comunicări eficiente.

            486. Auditorii publici externi efectuează acţiuni de evaluare a activităţilor desfăşurate de Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern şi Unitatea Centrală de Armonizare a Sistemelor de Management Financiar şi Control. În cazul acestora se întocmeşte raport de evaluare şi se fac recomandări.

 

CAPITOLUL VII

Organizarea şi efectuarea auditului public extern de către Autoritatea de Audit asupra fondurilor comunitare nerambursabile şi a cofinanţării naţionale aferente

 

SECŢIUNEA 1

Atribuţii şi competenţe

 

487. Autoritatea de Audit efectuează audit public extern, în conformitate cu legislaţia naţională şt comunitară, asupra fondurilor prevăzute la art. 12 din lege. Autoritatea de Audit raportează Comisiei Europene asupra modului de utilizare a fondurilor comunitare nerambursabile, prevăzute la art. 12 din lege, iar principalele constatări şi recomandări rezultate în urma auditurilor efectuate sunt incluse în raportul public anual al Curţii de Conturi.

488. Autoritatea de Audit este un organism independent din punct de vedere operaţional faţă de Curtea de Conturi şi faţă de celelalte autorităţi responsabile cu gestionarea şi implementarea fondurilor comunitare nerambursabile, fiind singura autoritate naţională competentă să efectueze audit public extern, în conformitate cu legislaţia comunitară şi naţională. În teritoriu, Autoritatea de Audit are structuri regionale organizate în judeţele în care îşi desfăşoară activitatea agenţii, autorităţi de management şi/sau organismele intermediare care gestionează fondurile comunitare.

489. Principalele atribuţii ale Autorităţii de Audit sunt următoarele:

a) evaluarea conformităţii sistemelor de management şi control pentru programele operaţionale cofinanţate prin instrumentele structurale şi prin Fondul European pentru Pescuit, cu prevederile legale comunitare;

b) verificarea, pe bază de eşantion reprezentativ, a cheltuielilor declarate de autorităţile responsabile cu gestionarea şi implementarea fondurilor prevăzute la art. 12 din lege;

c) raportarea anuală privind compatibilitatea sistemelor de management şi control ale autorităţilor responsabile cu gestionarea şi implementarea fondurilor prevăzute la art. 12 din lege, referitor la capacitatea acestora de a asigura conformitatea operaţiunilor cu reglementările comunitare;

d) verificarea existenţei şi corectitudinii elementului de cofinanţare naţional;

e) eliberarea certificatelor de audit privind conturile anuale ale agenţiilor de plăţi, precum şi pentru contul euro SAPARD, în ceea ce priveşte integralitatea, acurateţea şi veridicitatea acestor conturi;

f) emiterea opiniei asupra declaraţiei de asigurare emise de agenţiile de plăţi pentru agricultură şi dezvoltare rurală;

g) emiterea declaraţiilor de închidere, însoţite de rapoarte de audit, pentru fiecare program sau măsură finanţată din fondurile prevăzute la art. 12 din lege, după caz;

h) urmărirea respectării criteriilor de acreditare a autorităţilor responsabile cu gestionarea şi implementarea fondurilor comunitare nerambursabile, destinate agriculturii şi dezvoltării rurale, pe toată perioada de implementare tehnică şi financiară a acestora;

i) urmărirea modului de implementare de către entităţile auditate a recomandărilor formulate ca urmare a acţiunilor de audit efectuate de Autoritatea de Audit.

490. Pentru fondurile comunitare nerambursabile destinate susţinerii agriculturii şi dezvoltării rurale, Autoritatea de Audit îndeplineşte rolul de organism de certificare.

491. Autoritatea de Audit din cadrul Curţii de Conturi are atribuţii şi proceduri de lucru proprii. Regulile şi procedurile privind activitatea specifică în ceea ce priveşte auditul fondurilor prevăzute la art. 12 din lege respectă cerinţele Comisiei Europene şi se aprobă de către preşedintele acesteia.

492. În îndeplinirea atribuţiilor sale, Autoritatea de Audit este competentă să ceară şi să utilizeze rapoartele altor organisme cu atribuţii de control, audit şi inspecţie bancară.

493. în îndeplinirea atribuţiilor sale, Autoritatea de Audit are dreptul, potrivit art. 42 alin. (1) lit. b), c) şi d) din lege:

a) să solicite organelor de control financiar, fiscal, inclusiv de inspecţie bancară ale Băncii Naţionale a României, verificarea cu prioritate a unor obiective, în cadrul atribuţiilor lor legale;

b) să ceară şi să utilizeze, pentru exercitarea funcţiilor sale de control şi de audit, rapoartele celorlalte organisme cu atribuţii de control financiar, fiscal, audit intern şi inspecţie bancară;

c) să ceară unor instituţii specializate ale statului, ori de câte ori este necesar, să efectueze verificări de specialitate care să contribuie la clarificarea unor constatări.

            494. Entităţile auditate sunt obligate, potrivit legii, să pună la dispoziţia auditorilor publici externi rapoartele celorlalte organisme cu atribuţii de control financiar, fiscal, audit intern şi inspecţie bancară.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Sfera şi obiectivele auditului

 

495. Domeniile care intră în competenţa Autorităţii de Audit sunt prevăzute la art. 12 din lege, respectiv fondurile nerambursabile de preaderare acordate României de Uniunea Europeană, fondurile postaderare şi alte fonduri nerambursabile, astfel:

a) fondurile nerambursabile de preaderare acordate României prin programele PHARE, ISPA şi SAPARD;

b) fondurile nerambursabile postaderare: Fondul European de Dezvoltare Regională; Fondul Social European; Fondul de Coeziune, destinat mediului şi infrastructurii, Fondul European de Garantare în Agricultură; Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală; Fondul European pentru Pescuit;

c) alte categorii de fonduri decât cele prevăzute la art. 12 din lege, urmând ca reglementările care vizează fondurile respective să prevadă şi asigurarea resurselor necesare acestei activităţi.

496. În cadrul auditului public extern privind fondurile comunitare prevăzute la art. 12 din lege, Autoritatea de Audit

asigură verificarea existenţei şi corectitudinii utilizării elementului de cofinanţare naţională.

497. Autoritatea de Audit efectuează audit public extern la toate entităţile care gestionează, certifică, implementează şi/sau beneficiază de fonduri comunitare nerambursabile, indiferent de forma de proprietate şi/sau de natura juridică a acestora.

498. Autoritatea de Audit are acces neîngrădit la acte, documente şi informaţii necesare exercitării atribuţiilor sale, oricare ar fi persoanele juridice sau fizice deţinătoare.

499. Autorităţile competente cu gestionarea şi implementarea fondurilor comunitare sunt obligate, potrivit art. 5 alin. (2) din lege, să transmită, la solicitarea scrisă a Autorităţii de Audit, actele, documentele şi informaţiile la termenele şi în structura stabilite de Autoritatea de Audit şi să asigure accesul în sediile acestora.

500. Încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 5 alin. (2) din lege reprezintă limitarea ariei de audit, putând conduce la o opinie cu rezerve sau la imposibilitatea exprimării unei opinii.

501. Constatarea abaterilor care au drept consecinţă limitarea ariei de audit se face de către auditorii publici externi şi se consemnează în rapoartele de audit.

502. În conformitate cu prevederile regulamentelor comunitare, Autoritatea de Audit efectuează următoarele tipuri de audit: audit de conformitate, audit de sistem, audit al operaţiunilor, audit la finalizarea proiectului/programului şi audit privind certificarea conturilor Fondului European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală şi Fondului European de Garantare în Agricultură:

a) obiectivul auditului de conformitate este obţinerea unei asigurări rezonabile că sistemele de management şi control stabilite pentru implementarea programelor operaţionale cofinanţate prin instrumente structurale şi prin Fondul European pentru Pescuit sau prin alte instrumente financiare din bugetul Comunităţii Europene sunt instituite conform principiilor regulamentelor comunitare;

b) obiectivul auditului de sistem este obţinerea unei asigurări rezonabile că sistemele de management şi control funcţionează eficace pentru a preveni erorile şi neregulile şi că, în cazul apariţiei acestora, sistemul este capabil să le detecteze şi să le corecteze;

c) obiectivul auditului operaţiunilor este obţinerea unei asigurări rezonabile că declaraţiile de cheltuieli transmise Comisiei Europene sunt exacte, iar tranzacţiile aferente sunt conforme cu normele comunitare şi naţionale aplicabile;

d) obiectivul auditului la încheierea parţială/finală a proiectului/programului este obţinerea unei asigurări rezonabile că proiectul/programul a fost implementat în conformitate CU cerinţele regulamentelor comunitare în baza cărora se emite declaraţia de încheiere parţială/finală;

            e) obiectivul auditului privind certificarea conturilor Fondului European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală şi Fondului European de Garantare în Agricultură este obţinerea unei asigurări rezonabile privind veridicitatea, integralitatea şi exactitatea conturilor care trebuie transmise Comisiei Europene, precum şi buna funcţionare a procedurilor de control intern.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Desfăşurarea activităţii de audit

 

503. Acţiunile de audit se desfăşoară în baza strategiilor de audit şi a programului anual de activitate, aprobate de preşedintele Autorităţii de Audit şi transmise, după caz, Comisiei Europene.

504. Declanşarea acţiunii de audit constă în notificarea entităţii ce urmează să fie auditată, printr-o scrisoare al cărei model este prevăzut în anexa nr. 28 “Notificare entitate auditată”.

505. La începerea acţiunii de audit are loc şedinţa de deschidere a misiunii de audit cu reprezentanţii entităţii auditate/verificate. Aspectele discutate în cadrul şedinţei de deschidere a misiunii de audit şi persoanele participante sunt menţionate în minuta şedinţei de deschidere, al cărei model este prezentat în anexa nr. 29 “Minuta şedinţei de deschidere a misiunii de audit”.

506. Desfăşurarea acţiunii de audit se face cu respectarea următoarelor etape: planificare, execuţie şi raportare, după cum urmează:

a) planificarea constă în stabilirea obiectivelor de audit, cunoaşterea şi înţelegerea activităţii entităţii auditate, efectuarea analizei de risc, stabilirea materialităţii, utilizarea muncii altor auditori şi experţi, dacă este cazul, eşantionarea, elaborarea, revizuirea, avizarea şi aprobarea planului de audit, însoţit de programele de audit, listele de verificare, chestionare şi alte instrumente de lucru;

b) execuţia auditului constă în efectuarea testelor de control, a procedurilor de fond, aplicarea tehnicilor de audit şi obţinerea probelor de audit;

c) raportarea constă în elaborarea proiectului raportului de audit, parcurgerea procedurii de conciliere, definitivarea constatărilor, recomandărilor şi concluziilor auditului/opiniei de audit, după caz.

507. Auditorii publici externi din cadrul Autorităţii de Audit pot solicita, conform procedurilor interne, contractarea serviciilor unui expert, dacă în cadrul derulării misiunilor de audit se consideră că sunt necesare cunoştinţe şi experienţă specială în alte domenii decât cel financiar-contabil şi de audit.

508. Pentru fiecare acţiune de audit se întocmeşte un raport de audit scris. Raportul de audit include, de regulă, următoarele secţiuni:

a) introducere, cuprinzând obiectivele şi scopul auditului, baza legală a auditului, prezentarea pe scurt a entităţilor şi a sistemului de management şi control auditat, perioada auditată;

b) sumarul executiv, cuprinzând cele mai importante constatări, recomandări şi concluzia generală a auditului;

c) metodologia de audit, cuprinzând standardele utilizate în activitatea de audit, instrumentele de lucru utilizate, identificarea eşantionului şi a metodei de eşantionare, activitatea de audit efectuată;

d) constatări, cuprinzând detalierea pe fiecare autoritate a naturii abaterilor şi neregulilor identificate în funcţie de tipul auditului efectuat, slăbiciunile identificate în sistemul de management şi control şi impactul acestora, natura erorilor constatate, eventualele corecţii financiare, operaţiunile care pot fi afectate de erorile sistemice pentru care trebuie să fie extinse investigaţiile şi altele;

e) concluzii şi recomandări, cuprinzând rezultatele auditului şi măsurile necesare a fi luate de entităţile auditate;

f) răspunsul entităţilor auditate, informaţiile suplimentare furnizate şi programul propus pentru implementarea recomandărilor;

g) concluzia generală/opinia exprimată în raport cu rezultatele auditului.

509. Pe parcursul desfăşurării misiunii de audit, în vederea clarificării împrejurărilor şi a cauzelor care au condus la apariţia deficienţelor, auditorii publici externi pot solicita notă de relaţii, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 30 “Notă de relaţii”. Persoanele cărora le sunt adresate notele de relaţii sunt obligate să prezinte informaţii, acte sau documente relevante pentru susţinerea răspunsurilor la întrebările din notele de relaţii.

510. La finalizarea misiunii de audit pe teren are loc şedinţa de încheiere a misiunii de audit. Aspectele discutate în” cadrul şedinţei de încheiere a misiunii de audit, persoanele participante, împreună cu o menţiune prin care să se certifice că documentele puse la dispoziţie de entitatea auditată au fost restituite la finalizarea auditului, sunt menţionate în minuta şedinţei de închidere, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 31 “Minuta şedinţei de încheiere a misiunii de audit pe teren”.

511. Înainte de finalizarea raportului de audit are loc procedura de conciliere cu entităţile auditate.

a) Procedura de conciliere reprezintă o etapă în procesul de audit, de clarificare a unor constatări şi/sau recomandări, în care reprezentanţii entităţii auditate prezintă, după caz, auditorilor date şi documente suplimentare, după caz.

b) Proiectul raportului de audit este transmis entităţilor auditate însoţit de o scrisoare semnată de preşedintele Autorităţii de Audit, prin care se solicită în cadrul unui termen stabilit ca entităţile auditate să comunice punctul lor de vedere cu privire la constatările cuprinse în proiectul raportului de audit măsurile propuse pentru remedierea deficienţelor constatate şi perioada de implementare a acestora.

c) Pentru alte acţiuni de audit decât cele menţionate la pct. 502 lit. a)-d), Autoritatea de Audit poate transmite entităţilor auditate scrisoare de management, al cărei scop este să comunice conducerii entităţii auditate deficienţele constatate pe parcursul desfăşurării auditului, precum şi modul în care acestea pot fi remediate. Scrisoarea de management va conţine, pe lângă datele de identificare ale entităţii auditate şi ale misiunii de audit, prezentarea pe scurt a constatărilor, recomandările Autorităţii de Audit, precum şi termenul în care conducerea entităţii trebuie să răspundă cu privire la acestea.

d) în cazul în care entităţile auditate nu transmit punctul lor de vedere în cadrul termenului stabilit, proiectul de raport/scrisoarea de management se consideră însuşit/însuşită, iar în raportul final de audit se vor menţiona aceste fapte.

e) Termenul prevăzut la lit. b), respectiv la lit. c) este de maximum 30 de zile calendaristice, se stabileşte şi se comunică pentru fiecare raport de audit. În cadrul acestui termen pot fi organizate întâlniri de lucru între reprezentanţii Autorităţii de Audit şi entităţile auditate.

512. În situaţia în care există diferenţe de opinii între auditorii publici externi şi conducerea entităţii auditate, care nu pot fi rezolvate cu ocazia procedurii de conciliere, auditorii publici externi prezintă în raportul final de audit punctul de vedere al entităţii auditate şi explică motivaţiile care au stat la baza nesoluţionării acestora.

513. Numărul de exemplare ale raportului de audit se stabileşte în funcţie de numărul destinatarilor acestuia, astfel încât unul să rămână la sediul Autorităţii de Audit. Rapoartele de audit se înregistrează la sediul Autorităţii de Audit. Un exemplar din raportul de audit împreună cu documentaţia completă a misiunii de audit se păstrează şi se arhivează conform regulilor comunitare şi naţionale. Informaţiile cuprinse în rapoartele de audit devin publice odată cu publicarea raportului public anual al Curţii de Conturi.

            514. Entităţile supuse verificării poartă întreaga răspundere pentru acţiunile lor şi nu pot fi absolvite de această răspundere prin invocarea rapoartelor emise de Autoritatea de Audit.

 

SECŢIUNEA a 4-a

Valorificarea rapoartelor de audit

 

515. În vederea valorificării constatărilor, Autoritatea de Audit transmite entităţilor auditate şi, după caz, altor organisme interesate câte un exemplar al raportului de audit.

516. Atunci când în rapoartele de audit sunt consemnate nereguli, Autoritatea de Audit solicită autorităţilor competente să ia măsuri de înlăturare a acestora, iar acestea din urmă sunt obligate să le ducă la îndeplinire.

517.