MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 05/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 5         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 7 ianuarie 2014

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 448 din 29 octombrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.073/2013. - Hotărâre pentru modificarea anexelor nr. 1 şi 2 la Hotărârea Guvernului nr. 493/2010 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului Infrastructurii naţionale pentru informaţii spaţiale în România

 

1.079/2013. - Hotărâre pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 252/2013 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de probaţiune

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 448

din 29 octombrie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Polaris Com” - S.R.L. în Dosarul nr. 5.972/258/2012 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr.417D/2013.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 24 octombrie 2013, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin, şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 29 octombrie 2013.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin încheierea din 25 aprilie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 5.972/258/2012, Judecătoria Miercurea-Ciuc a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune si Societăţii Române de Televiziune, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Polaris Com” - S.R.L.”cu ocazia soluţionării unui dosar având ca obiect pretenţii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate, prin faptul că obligă societăţile comerciale la plata unor taxe pentru serviciul public de radiodifuziune şi pentru cel de televiziune, indiferent dacă acestea beneficiază de aceste servicii, încalcă prevederile constituţionale ale art. 29 alin. (1) şi (2), art. 31 alin. (5) şi art. 139.

Judecătoria Miercurea-Ciuc apreciază că obligaţia prevăzuta de textul de lege criticat este doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiază, în diferite modalităţi, de serviciile publice respective şi, în consecinţă, niciuna dintre criticile formulate nu poate fi reţinută. În acest sens, face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2004. În legătură cu susţinerile potrivit cărora „textul de lege criticat instituie taxe obligatorii, fiind încălcat art. 139 din Constituţie, se reţine că această taxă este instituită pentru serviciile publice menţionate, iar modul de constituire din venituri proprii a resurselor financiare le asigură autonomia financiară, ca premisă a organizării lor autonome. De asemenea, Legea nr. 41/1994 prevede că plata serviciului public prestat este obligatorie pentru toţi beneficiarii acestor servicii, persoane fizice sau persoane juridice, motiv pentru care nu se poate reţine neconstituţionalitatea dispoziţiilor invocate. Totodată, se reţine că taxele pentru serviciul public de televiziune, instituite prin art. 40, nu aduc atingere autonomiei serviciilor publice de radiodifuziune, ci, dimpotrivă, garantează realizarea acesteia, datorită modului de constituire din venituri proprii a resurselor financiare, ce le asigură autonomia financiară, ca premisă a organizării lor autonome. Astfel, se creează posibilitatea pentru serviciile menţionate de a se organiza şi de a funcţiona autonom. Autonomia acestor servicii determina informarea corectă a persoanelor asupra problemelor de interes public şi asigură un cadru organizat pentru exercitarea libertăţii de opinie, libertăţii de a primi şi comunica informaţii ori idei, fără amestecul autorităţilor publice.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 27 decembrie 1999, cu următorul conţinut: „Persoanele juridice cu sediu! în România, inclusiv filialele, sucursalele, agenţiile şi reprezentanţele acestora, precum şi reprezentanţele din România ale persoanelor juridice străine, au obligaţia să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune şi o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.

În opinia autorului excepţiei, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 29 alin. (1) şi (2) referitor la libertatea conştiinţei, art. 31 alin. (5) referitor la dreptul la informaţie şi art. 139 referitor la impozite, taxe şi alte contribuţii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

1. Dispoziţiile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 159 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 12 mai 2004, Decizia nr. 297 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 756 din 19 august 2004, şi Decizia nr. 331 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 12 mai 2006, Curtea a reţinut că „într-adevăr, art. 40 din Legea nr. 41/1994 stabileşte că veniturile proprii ale Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune provin, între altele, şi din taxe pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv pentru serviciul public de televiziune, dar, aşa cum prevede chiar alin. (3) al acestui articol, care face şi obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, taxele sunt datorate de către subiectele de drept acolo menţionate, „în calitate de beneficiari ai acestor servicii”. Aşadar, obligaţia prevăzută de text este doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiază, în diferite modalităţi, de serviciile publice respective şi, în consecinţă, niciuna dintre criticile formulate nu poate fi reţinută”.

2. În continuare, Curtea observă că înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, făcând referire la jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, a reţinut că obligaţia plăţii taxei pentru serviciul public de radiodifuziune şi a taxei pentru serviciul public de televiziune incumbă doar persoanelor juridice care beneficiază efectiv de aceste servicii.

Exemplificative sunt în acest sens: Decizia nr. 2.102 din 9 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, publicata în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 691 din 14 octombrie 2009; Decizia nr. 442 din 26 ianuarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal; Decizia nr. 2 din 6 ianuarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal; Decizia nr. 317 din 21 ianuarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal; Decizia nr. 607 din 3 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. În acelaşi sens este şi Sentinţa civilă nr. 767 din 11 decembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 11 noiembrie 2009 (rămasă irevocabilă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ si fiscal nr. 2.103 din 9 aprilie 2009).

Totodată, prin Sentinţa civilă nr. 471 din 7 decembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012 a fost admisă excepţia de nelegalitate, statuându-se că „în dispoziţiile interne s-a stabilit în mod clar că această taxă incumbă numai beneficiarilor celor două servicii publica noţiunea de beneficiar fiind atribuită, atât în interpretarea oficială, cât şi în interpretarea gramaticală, logică şi sistematică, numai subiectelor care sunt în mod direct destinatarii acestor servicii. Din această perspectivă hotărârea Guvernului nu a aplicat în art. 3 alin. (2) în mod corect dispoziţiile art. 40 din Legea nr. 41/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”.

3. Cu toate că instanţa de contencios constituţional, dublată de statuările unor instanţe de contencios administrativ, a stabilit prin jurisprudenţa sa în materie reperele unui comportament constituţional, se observă că în practică se manifestă o nesocotire a acestora şi implicit o nesocotire a deciziilor Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, sunt obligatorii erga omnes.

O dovadă în acest sens este faptul că, pe lângă cauza de faţă, pe rolul Curţii Constituţionale se află pendinte şi alte cauze ce privesc excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994. În acest sens, prin Decizia nr. 40 din 29 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 16 martie 2004, Curtea a considerat că repetatele sesizări de neconstituţionalitate se constituie într-un element de noutate sub aspectul evaluării stării de constituţionalitate a dispoziţiilor criticate, element de care instanţa „de contencios constituţional trebuie să ţină seama.

În cauza de faţă, Curtea consideră necesar să analizeze şi comportamentul Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, precum şi pe cel al persoanelor juridice care au fost mandatate de către acestea să factureze şi să încaseze taxa pentru serviciul public de radiodifuziune şi taxa pentru serviciul public de televiziune.

Astfel, aplicarea dispoziţiilor de lege criticate în sensul că obligaţia de plată a taxelor pentru serviciile publice de radiodifuziune şi televiziune incumbă tuturor persoanelor juridice, cu excepţia persoanelor fizice autorizate, şi nu este condiţionată de deţinerea receptoarelor radio/TV, denotă faptul că statuările instanţei de contencios constituţional în sensul că „obligaţia plăţii acestor taxe este doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiază, în diferite modalităţi, de serviciile publice respective” sunt nesocotite în practică.

Mai mult decât atât, Curtea constată că în practică, pe lângă nesocotirea deciziilor Curţii Constituţionale, se manifestă şi o nesocotire a hotărârilor instanţelor de contencios administrativ, ce are ca rezultat crearea, pentru persoanele juridice care au câştigat procesele referitoare la plata taxelor prevăzut de textul de lege criticat, a unei sarcini suplimentare, acestea fiind obligate a se adresa din nou instanţei în vederea obligării instituţiilor publice aferente si a mandatarilor acestora de a nu le mai factura taxa respectivă (elocventă în acest sens este situaţia reflectată prin Sentinţa civilă nr. 9.682 din 27 iunie 2012 a Judecătoriei Oradea, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 88/R/COM/2013 a Tribunalului Bihor - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal).

Fără a nega rolul de „legislator negativ” al instanţei de contencios constituţional, Curtea apreciază că deturnarea reglementărilor legale de la scopul lor legitim, printr-o sistematică interpretare şi aplicare eronată a acestora de către instanţele judecătoreşti sau de către celelalte subiecte chemate să aplice dispoziţiile de lege, poate determina neconstituţionalitatea acelei reglementări. În acest caz, Curtea consideră că are competenţa de a elimina viciul de neconstituţionalitate astfel creat, esenţial în asemenea situaţii fiind asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor persoanelor, precum şi a supremaţiei Constituţiei.

În acelaşi sens, a se vedea Decizia nr. 224 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 256 din 18 aprilie 2012, prin care Curtea a constatat că era pusă în discuţie însăşi constituţionalitatea uneia dintre interpretările pe care textul de lege criticat a primit-o în practică. Cu acel prilej, Curtea a apreciat că interpretarea dată de către autorităţi prevederilor criticate are ca efect crearea unei situaţii discriminatorii.

4. În continuare, Curtea observă că, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 40 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, taxa reprezintă „suma plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un agent economic, o instituţie publică sau un serviciu public”. De asemenea, taxa este definită de art. 2 alin. (1) pct. 55 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 18 iulie 2006, ca acea sumă „plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un operator economic, o instituţie publică ori un serviciu public”.

Curtea constată că una dintre caracteristicile taxei fiscale este aceea că persoana care plăteşte contribuţia bănească cu titlu de taxă fiscală beneficiază de prestaţia unui serviciu. Spre deosebire de impozit, în cazul taxelor beneficiul este direct, astfel, ce/ care plăteşte taxa se va bucura în mod imediat de plata efectuată, primind serviciul solicitat.

Astfel, prin Decizia nr. 141 din 14 decembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 21 decembrie 1994, Curtea a statuat că, „de principiu, o taxă are justificarea într-o prestaţie a unei autorităţi publice”. În acelaşi sens este şi Decizia nr. 176 din 6 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 iunie 2003, prin care Curtea a reţinut că, „în conformitate cu principiile generale ale fiscalităţii, orice taxă instituită pentru persoane fizice sau juridice trebuie să fie urmată de un serviciu sau o lucrare efectuată în mod direct şi imediat de către organe sau instituţii publice”.

Este de necontestat faptul că, potrivit art. 56 alin. (1) din Constituţie, cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice, dar, în conformitate cu dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol, sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.

În acelaşi sens, prin Decizia nr. 3 din 6 ianuarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 8 iunie 1994, Curtea a statuat că „[... ] fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci şi proporţională, rezonabilă, echitabilă şi să nu diferenţieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetăţeni”.

Rezultă că, în condiţiile în care ar exista o vădită disproporţie între taxa datorată şi serviciul public efectiv prestat, taxa nu a fost instituită în considerarea contraprestaţiei datorate de operatorul economic, instituţia publică ori serviciul public, ceea ce ar fi contrar art. 56 alin.” (2) din Constituţie, potrivit căruia „Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale” (în acelaşi sens statuează şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.202 din 5 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 8 noiembrie 2010).

Astfel, Curtea constată că interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor de lege criticate în sensul că obligaţia de plata a taxelor pentru serviciile publice de radiodifuziune şi televiziune incumbă tuturor persoanelor juridice indiferent dacă acestea sunt sau nu beneficiare ale serviciului public aferent, deci indiferent dacă există sau nu o contraprestaţie a instituţiei publice în cauză, vin să nesocotească dispoziţiile art. 56 alin. (2) din Constituţie.

5. Curtea observă, de asemenea, că practica neconformă Legii fundamentale şi jurisprudenţei instanţei de contencios constituţional în materie a fost încurajată de o incertitudine legislativă şi de o inconsecvenţă a legiuitorului, care, prin precizarea în concret a modului în care persoanele juridice care nu sunt beneficiare ale serviciului public de radiodifuziune şi ale serviciului public de televiziune pot fi exceptate de la plata taxelor aferente, ar fi exclus orice echivoc în ceea ce priveşte această problemă.

În acest sens a procedat legiuitorul în ceea ce priveşte persoanele fizice, statuând, potrivit art. 40 alin. (2) din lege, că acestea au obligaţia să plătească aceste taxe, în calitate de beneficiari ai acestor servicii, cu excepţia celor care declară pe propria răspundere că nu deţin receptoare de radio, respectiv de televiziune, şi a celor care, potrivit legii, beneficiază de scutire de la plata acestor taxe.

Apare, cu evidenţă, o lipsă de consecvenţă, claritate şi precizie a legiuitorului în ceea ce priveşte reglementarea referitoare la plata taxelor pentru serviciul public de radiodifuziune şi pentru serviciul public de televiziune, acesta având diligenta de a respecta prevederile constituţionale în ceea ce priveşte norma referitoare la persoanele fizice, dar nu şi în ceea ce priveşte norma referitoare la persoanele juridice.

În ceea ce priveşte criteriile de claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate pe care un text de lege trebuie să le îndeplinească, Curtea, prin Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012, a constatat că, potrivit art. 8 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, „textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce”, iar potrivit art. 36 alin. (1) din aceeaşi lege, „actele normative trebuie redactate într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar şi precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale şi de ortografie”. Deşi normele de tehnică legislativă nu au valoare constituţională, Curtea a constatat că prin reglementarea acestora au fost impuse o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei, precum şi conţinutul şi forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislaţii care respectă principiul securităţii raporturilor juridice, având claritatea şi previzibilitatea necesară.

Totodată, prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că trebuie avute în vedere şi dispoziţiile constituţionale ale art. 142 alin. (1), potrivit cărora „Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei”, şi pe cele ale art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit cărora,”În România, respectarea /...) legilor este obligatorie”. Astfel, Curtea a constatat că reglementarea criticată prin nerespectarea normelor de tehnică legislativă determină apariţia unor situaţii de incoerenţă şi instabilitate, contrare principiului securităţii raporturilor juridice în componenta sa referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că numai interpretarea prevederilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 în sensul că persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agenţiile şi reprezentanţele acestora, precum şi reprezentanţele din România ale persoanelor juridice străine, au obligaţia să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune şi o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari efectivi ai acestor servicii, este singura care poate înlătura viciul de neconstituţionalitate de care textul de lege suferă prin lipsa unei menţiuni exprese în acest sens.

6. În final, Curtea constată că, anterior acestei decizii, a statuat, cu valoare de principiu, că forţa obligatorie ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta. Astfel, Curtea a reţinut că atât considerentele, cât şi dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii şi se impun cu aceeaşi forţă tuturor subiectelor de drept (spre exemplu, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronunţate în cadrul controlului de constituţionalitate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 26 ianuarie 1995, Decizia nr. 1.415 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, sau Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010).

Astfel, indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituţională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituţia, menţinându-se astfel prezumţia de constituţionalitate a textului în această interpretare, atât instanţele judecătoreşti, cât şi organele administrative trebuie să se conformeze deciziei Curţii şi să o aplice ca atare. Pentru a da o forţă sporită deciziei şi fără a marca o reconsiderare a jurisprudenţei sale, Curtea, prin prezenta decizie, va constata neconstituţionalitatea oricărei alte interpretări pe care practica administrativă sau judecătorească ar putea să o atribuie textelor legale criticate faţă de cea consacrată prin deciziile anterioare pronunţate de Curtea Constituţională (a se vedea în acest sens Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 7 iulie 2011).

Întrucât există o modalitate de interpretare a textului conformă Constituţiei, ce rezultă din chiar jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi având în vedere faptul că neconstituţionalitatea aste atât o sancţiune ultimă aplicată de instanţa constituţională cu repercusiuni asupra existenţei normative a legii, cât şi parte integrantă a ordinii juridice normative (Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012), Curtea va constata constituţionalitatea dispoziţiilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune în măsura în care taxa pentru serviciile publice de radiodifuziune şi televiziune se aplică numai persoanelor juridice care beneficiază de aceste servicii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constată că dispoziţiile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, care au format obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de Societatea Comercială „Polaris Com” - S.R.L. în Dosarul nr. 5.972/258/2012 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc, sunt constituţionale în măsura în care taxa pentru serviciile publice de radiodifuziune şi televiziune se aplică numai persoanelor juridice care beneficiază de aceste servicii.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Miercurea-Ciuc şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 29 octombrie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea anexelor nr. 1 şi 2 la Hotărârea Guvernului nr. 493/2010 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului Infrastructurii naţionale pentru informaţii spaţiale în România

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 32/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 4/2010 privind instituirea Infrastructurii naţionale pentru informaţii spaţiale în România,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Anexele nr. 1 şi 2 la Hotărârea Guvernului nr. 493/2010 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului Infrastructurii naţionale pentru informaţii spaţiale în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 15 iunie 2010, cu modificările ulterioare, se modifică şi se înlocuiesc cu anexele nr. 1 şi 2 la prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează;

Ministrul mediului si schimbărilor climatice,

Rovana Plumb

p. Directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară,

Marcel Grigore

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Daniel Chiţoiu

p. Ministrul delegat pentru buget,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

 

Bucureşti, 11 decembrie 2013.

Nr. 1.073.

 

ANEXA Nr. 1

(Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 493/2010)

 

REGULAMENT

de organizare şi funcţionare al Consiliului Infrastructurii naţionale pentru informaţii spaţiale în România

 

Art. 1. - (1) Consiliul Infrastructurii naţionale pentru informaţii spaţiale în România, denumit în continuare Consiliul /W/S, este structură cu rol de coordonare, fără personalitate juridică, alcătuit din reprezentanţi ai autorităţilor publice prevăzute în anexa nr. 4 la Ordonanţa Guvernului nr. 4/2010 privind instituirea Infrastructurii naţionale pentru informaţii spaţiale în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 190/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Desemnarea reprezentanţilor în Consiliul INIS se realizează prin act administrativ de către conducătorii autorităţilor publice prevăzute în anexa nr. 4 la Ordonanţa Guvernului nr. 4/2010, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 190/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) în cazul în care reprezentanţii desemnaţi ai autorităţilor publice în Consiliul INIS nu pot participa la întrunirile acestuia, reprezentarea se face de către o persoană mandatată în acest sens.

(4) în activitatea sa, Consiliul INIS este asistat de următoarele grupuri de experţi:

a) Grupul de experţi „Coordonare”;

b) Grupul de experţi „Metadate şi date spaţiale”;

c) Grupul de experţi „Servicii facilitate de reţea”;

d) Grupul de experţi „Punerea în comun a datelor”.

(5) Grupul de experţi „Coordonare” este format din coordonatorii grupurilor de experţi prevăzute la alin. (4) lit. b)-d).

(6) Calitatea de membru ai grupurilor de experţi specificate la alin. (4) lit. b)-d) se obţine după cum urmează:

a) prin desemnarea prin act administrativ de către conducătorii autorităţilor publice membre ale Consiliului INIS sau prin act colectiv în cazul structurilor asociative membre ale Consiliului INIS, la propunerea acestora;

b) prin desemnarea prin act administrativ a experţilor altor autorităţi publice decât cele membre ale Consiliului INIS, la propunerea acestora şi cu aprobarea Consiliului INIS.

(7) Coordonatorii grupurilor de experţi specificate la alin. (4) lit. b)-d) se stabilesc prin decizie a Consiliului INIS dintre membrii desemnaţi conform alin. (6) lit. a).

Art. 2. - Atribuţiile Consiliului INIS sunt prevăzute la art. 18 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 4/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 190/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 3. - (1) Consiliul INIS se întruneşte de regulă semestrial sau ori de câte ori este necesar.

(2) Consiliul INIS se întruneşte în prezenţa majorităţii simple a membrilor săi.

(3) în exercitarea atribuţiilor sale, Consiliul INIS adoptă decizii cu votul majorităţii simple a membrilor prezenţi.

(4) Deciziile Consiliului INIS se aduc la cunoştinţa tuturor autorităţilor publice care au responsabilităţi în vederea instituirii

Infrastructurii naţionale pentru informaţii spaţiale în România, denumită în continuare INIS.

(5) Deciziile au caracter obligatoriu pentru membrii Consiliului INIS.

(6) Pentru punerea în aplicare a deciziilor Consiliului INIS, conducătorii autorităţilor publice care au responsabilităţi în vederea instituirii INIS pot emite acte administrative proprii.

Art. 4. - În calitate de preşedinte al Consiliului INIS, directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară îndeplineşte următoarele atribuţii:

a) conduce întrunirile Consiliului INIS;

b) stabileşte ordinea de zi a întrunirilor Consiliului INIS;

c) coordonează activitatea de elaborare a planului de activităţi pentru realizarea şi actualizarea INIS în scopul aprobării acestuia prin hotărâre a Guvernului;

d) solicită tuturor autorităţilor publice responsabile pentru instituirea INIS să transmită informări către Consiliul INIS privind stadiul îndeplinirii obligaţiilor care le revin, precum şi justificarea neîndeplinirii acestora;

e) coordonează activitatea de elaborare a raportului privind stadiul îndeplinirii obligaţiilor prevăzute în planul de activităţi pentru realizarea şi actualizarea INIS, care se înaintează Guvernului;

f) semnează deciziile Consiliului INIS;

g) mandatează membrul supleant al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în Consiliul INIS să reprezinte şi să coordoneze activitatea Consiliului INIS, în lipsa preşedintelui şi a vicepreşedintelui;

h) decide convocarea grupurilor de experţi ori de câte ori este necesar.

Art. 5. - (1) Vicepreşedintele Consiliului INIS este reprezentantul în Consiliul INIS desemnat de Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice.

(2) Vicepreşedintele Consiliului INIS îndeplineşte atribuţiile preşedintelui Consiliului INIS în lipsa acestuia.

Art. 6. - Secretariatul Consiliului INIS are următoarele atribuţii:

a) convoacă membrii Consiliului INIS la întrunirile acestuia, la solicitarea preşedintelui Consiliului INIS;

b) convoacă membrii grupurilor de experţi la solicitarea preşedintelui Consiliului INIS;

c) elaborează minutele întruniri lor Consiliului INIS, arhivează exemplarele originale şi le comunică, în format electronic, membrilor Consiliului INIS;

d) arhivează exemplarele originale ale rapoartelor elaborate de grupurile de experţi;

e) arhivează deciziile adoptate de Consiliul INIS;

f) elaborează şi transmite membrilor Consiliului INIS, în format electronic, materialele care sunt necesare dezbaterilor în şedinţa următoare, precum şi deciziile Consiliului INIS;

g) asigură condiţiile tehnice pentru desfăşurarea şedinţelor Consiliului INIS;

h) întocmeşte planul de activităţi pentru realizarea şi actualizarea INIS;

i) întocmeşte raportul privind stadiul implementării activităţilor prevăzute în planul de activităţi pentru realizarea şi actualizarea INIS;

j) transmite conducătorilor autorităţilor publice membre ale Consiliului INIS raportul privind stadiul implementării activităţilor prevăzute în planul de activităţi pentru realizarea şi actualizarea INIS;

k) îndeplineşte alte atribuţii stabilite de preşedintele Consiliului INIS.

Art. 7. - Grupul de experţi „Coordonare” are următoarele atribuţii:

a) analizează activitatea grupurilor de experţi prevăzute la art. 1 alin. (4) lit. b)-d);

b) propune spre adoptare Consiliului INIS temele de date spaţiale, altele decât cele prevăzute în anexele nr. 1-3 la Ordonanţa Guvernului nr. 4/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 190/2010, cu modificările şi completările ulterioare;

c) propune spre adoptare Consiliului INIS informaţiile care pot fi conţinute în metadate, altele decât cele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1.205/2008 al Comisiei din 3 decembrie 2008 de punere în aplicare a Directivei 2007/2/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte metadatele, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 326 din 4 decembrie 2008, cu modificările ulterioare;

d) propune Consiliului INIS adoptarea unor decizii în vederea funcţionării optime a INIS;

e) propune Consiliului INIS aprobarea unor măsuri privind operaţionalizarea şi administrarea arhitecturii informatice, de comunicaţii a INIS.

Art. 8. - Grupurile de experţi menţionate la art. 1 alin. (4) lit. b)-d) au următoarele atribuţii:

a) analizează modul de implementare a INIS, conform activităţilor specifice tematicii fiecărui grup de experţi, având în vedere normele tehnice elaborate de Comisia Europeană pentru implementarea Directivei INSPIRE transpuse în legislaţia naţională prin Ordonanţa Guvernului nr. 4/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 190/2010, cu modificările şi completările ulterioare;

b) realizează rapoartele aferente activităţii desfăşurate şi le transmite grupului de experţi „Coordonare”, rapoarte care trebuie să conţină obligatoriu concluziile activităţii fiecărui grup de experţi şi propuneri de măsuri concrete pentru instituirea INIS.

Art. 9. - (1) Grupul de experţi „Coordonare” se întruneşte de regulă trimestrial sau ori de câte ori este necesar.

(2) în exercitarea atribuţiilor sale, grupul de experţi „Coordonare” adoptă, prin consens, propunerile grupurilor de experţi menţionate la art. 1 alin. (4) lit. b)-d).

Art. 10. - (1) Grupurile de experţi menţionate la art. 1 alin. (4) lit. b)-d) se întrunesc la solicitarea coordonatorilor de grup.

(2) în exercitarea atribuţiilor ce le revin, membrii grupurilor de experţi menţionate la art. 1 alin. (4) lit. b)-d) adoptă prin consens rapoartele de activitate ale acestora.

 

ANEXA Nr. 2*)

(Anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 493/2010)

 

STRUCTURA FUNCŢIONALĂ

a Consiliului Infrastructurii naţionale pentru informaţii spaţiale în România

 

Consiliul INIS

 

Grupul de experţi „Coordonare”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Grupul de experţi „Metadate şi date spaţiale”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Secretariat

 

 

Grupul de experţi „Servicii facilitate de reţea”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Grupul de experţi „Punerea în comun a datelor”

 

 

 

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 252/2013 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de probaţiune

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 120 alin. (2) din Legea nr. 252/2013 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de probaţiune,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

ARTICOLUL 1

Scopul şi funcţiile sistemului de probaţiune

 

(1) Prezenta hotărâre reglementează punerea în aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 252/2013 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de probaţiune

(2) Plin activitatea sa, sistemul de probaţiune, ca serviciu public de interes naţional, contribuie la înfăptuirea actului de justiţie.

(3) Activitatea sistemului de probaţiune se desfăşoară în interesul comunităţii, în scopul reabilitării sociale a infractorilor, al diminuării riscului de săvârşire a unor noi infracţiuni şi al menţinerii siguranţei comunităţii, precum şi pentru reducerea costurilor sociale ale executării sancţiunilor şi măsurilor penale, prin diminuarea populaţiei din unităţile penitenciare şt valorificarea potenţialului socioeconomic al infractorilor.

 

ARTICOLUL 2

Organizarea sistemului de probaţiune

 

(1) Sistemul de probaţiune este format din Direcţia Naţională de Probaţiune, care funcţionează la nivel central, denumită în continuare Direcţia, şi structuri teritoriale care includ serviciile de probaţiune, precum şi sediile secundare ale acestora.

(2) Direcţia elaborează şi aplică în domeniul său de activitate Strategia naţională de reabilitare a persoanelor faţă de care s-au dispus sancţiuni şi măsuri comunitare, precum şi orice alte politici şi strategii ale Guvernului privind executarea pedepselor şi măsurilor neprivative de libertate pronunţate de instanţele judecătoreşti.

(3) în realizarea scopului său, Direcţia ia măsuri privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea structurilor teritoriale şi stabileşte direcţiile strategice de acţiune în domeniul probaţiunii, ca parte a sistemului de justiţie.

(4) Pentru atingerea obiectivelor în domeniul său de activitate, Direcţia cooperează cu instituţii publice şi private naţionale şi internaţionale.

(5) La nivel teritorial, activitatea de probaţiune se realizează prin intermediul structurilor teritoriale, fără personalitate juridică, înfiinţate potrivit legii şi aflate în subordinea Direcţiei.

 

ARTICOLUL 3

Atribuţiile Direcţiei

 

(1) Direcţia are următoarele atribuţii principale:

1. În ceea ce priveşte planificarea strategică a sistemului de probaţiune:

a) stabileşte direcţiile strategice de acţiune în domeniul probaţiunii în vederea implementării strategiei justiţiei ca serviciu public;

b) asigură, monitorizează şi evaluează implementarea direcţiilor strategice de acţiune de către structurile teritoriale;

2. În ceea ce priveşte controlul activităţii de probaţiune:

a) realizează evaluarea şi controlul activităţii derulate în structurile teritoriale de probaţiune, prin intermediul inspectorilor de probaţiune;

b) coordonează monitorizarea implementării instrucţiunilor şi recomandărilor corpului de inspecţie;

c) verifică respectarea de către instituţiile din comunitate a standardelor minime de lucru în probaţiune;

3. În ceea ce priveşte realizarea de studii şi cercetări:

a) realizează, fie în mod direct, fie prin intermediul structurilor teritoriale, studii şi cercetări care să indice direcţiile de dezvoltare a practicii în domeniul probaţiunii;

b) realizează studii, analize şi cercetări care să contribuie la fundamentarea politicii penale în domeniu, la elaborarea strategiilor de lucru şi la îmbunătăţirea practicii;

4. În ceea ce priveşte punerea în executare a pedepselor şi măsurilor neprivative de libertate specifice domeniului probaţiunii:

a) organizează şi coordonează procesul de executare a pedepselor şi măsurilor neprivative de libertate specifice domeniului probaţiunii;

b) stabileşte concepţia şi coordonează, evaluează şi monitorizează, la nivel naţional, Strategia naţională de reabilitare a persoanelor faţă de care s-au dispus sancţiuni şi măsuri comunitare, aplicată în sistemul de probaţiune, inclusiv de către instituţiile cu atribuţii în domeniu;

c) elaborează Standardele minime de lucru în probaţiune pentru instituţiile din comunitate şi normele metodologice pentru avizarea şi acreditarea programelor de lucru cu persoanele supravegheate;

d) coordonează elaborarea standardelor de performanţă, a metodologiilor şi instrumentelor de lucru, în scopul uniformizării şi îmbunătăţirii activităţii de probaţiune;

5. În ceea ce priveşte organizarea şi coordonarea economico-financiară şi administrativă a Direcţiei şi a structurilor teritoriale:

a) organizează şi coordonează activitatea economico-financiară şi administrativă a Direcţiei şi a structurilor teritoriale şi conduce evidenţa financiar-contabilă a acestora;

b) elaborează şi fundamentează proiectul anual de buget al sistemului de probaţiune, pe care îl supune spre aprobare ministrului justiţiei, asigură fondurile necesare, precum şi execuţia bugetară în condiţiile legii;

c) administrează patrimoniul sistemului de probaţiune, organizează şi coordonează alocarea, mişcarea, evidenţa şi controlul cheltuielilor materiale şi de investiţii, a mijloacelor şi echipamentelor din dotare;

d) efectuează achiziţii de bunuri, servicii şi lucrări atât pentru Direcţie, cât şi pentru structurile teritoriale;

e) derulează activităţi de accesare şi administrare a fondurilor externe nerambursabile şi urmăreşte modul de implementare a proiectelor finanţate din aceste fonduri.

6. În ceea ce priveşte organizarea şi coordonarea resurselor umane:

a) estimează necesarul de personal din sistemul de probaţiune, realizează demersuri privind suplimentarea schemei de personal şi distribuirea posturilor în aparatul central al Direcţiei şi în structurile teritoriale;

b) realizează recrutarea şi selecţia personalului din sistemul de probaţiune, precum şi definitivarea şi promovarea în grade profesionale a acestuia;

c) realizează evaluarea profesională a personalului din cadrul sistemului de probaţiune, în condiţiile stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a sistemului de probaţiune;

d) organizează pregătirea profesională a personalului din sistemul de probaţiune şi organizează cursuri de pregătire pentru persoane din cadrul instituţiilor implicate în activitatea de probaţiune;

e) elaborează şi difuzează ghiduri practice sau alte materiale în domeniu, întocmind propriile materiale în acest sens, având în vedere practica organelor judiciare, pentru asigurarea pregătirii profesionale a personalului, precum şi pentru uniformizarea practicii de probaţiune.

f) realizează demersuri în vederea evaluării medicale şi psihologice a personalului din sistemul de probaţiune;

g) efectuează lucrările necesare numirii, delegării, detaşării, transferului, suspendării şi eliberării din funcţie a personalului din sistemul de probaţiune;

h) pune în aplicare, potrivit competenţelor, dispoziţiile legale referitoare la cercetarea abaterilor disciplinare ale personalului din sistemul de probaţiune;

7. În domeniul juridic:

a) elaborează, în colaborare cu direcţia de specialitate din Ministerul Justiţiei, proiectele de acte normative privind organizarea şi activitatea sistemului de probaţiune;

b) reprezintă, în faţa instanţelor judecătoreşti şi a altor organe de jurisdicţie, interesele Direcţiei şi ale structurilor teritoriale;

8. În domeniul cooperării internaţionale şi al implementării programelor cu finanţare externă:

a) coordonează cooperarea internaţională în domeniu;

b) coordonează, programează, implementează, monitorizează şi evaluează asistenţa financiară nerambursabilă acordată sistemului de probaţiune şi coordonează programele de asistenţă în care sistemul de probaţiune din România acţionează ca furnizor de expertiză tehnică şi/sau financiară către alte state în domeniul probaţiunii, în conformitate cu principiile şi rigorile managementului de proiect;

9. În ceea ce priveşte sistemul IT, colectarea şi gestionarea datelor:

a) gestionează sistemele informatice din Direcţie şi din structurile teritoriale;

b) coordonează activitatea de colectare şi prelucrare a datelor statistice specifice domeniului probaţiunii;

10. În ceea ce priveşte comunicarea şi relaţiile publice:

a) coordonează elaborarea şi implementarea strategiei de comunicare şi relaţii publice a sistemului de probaţiune, în scopul promovării rolului sistemului de probaţiune;

b) promovează rolul şi importanţa sistemului de probaţiune, a activităţilor desfăşurate de către personalul din sistemul de probaţiune, prin toate mijloacele de informare în masă.

(2) Direcţia duce la îndeplinire orice alte atribuţii prevăzute de lege în domeniul de activitate a sistemului de probaţiune.

 

CAPITOLUL II

Organizarea şi funcţionarea Direcţiei

 

ARTICOLUL 4

Organizarea Direcţiei

 

(1) în cadrul Ministerului Justiţiei funcţionează Direcţia Naţională de Probaţiune, prin reorganizarea Direcţiei de probaţiune din Ministerul Justiţiei.

(2) Direcţia are personalitate juridică, buget şi patrimoniu proprii, autonomie funcţională şi de decizie.

(3) Direcţia are sediul în municipiul Bucureşti, str. Apolodor nr. 17, sectorul 5. Schimbarea sediului se poate realiza prin ordin al ministrului justiţiei.

 

ARTICOLUL 5

Conducerea Direcţiei

 

(1) Activitatea Direcţiei este coordonată direct de către ministrul justiţiei.

(2) Direcţia este condusă de un director general, numit prin ordin al ministrului justiţiei, în urma promovării unui concurs organizat în acest sens.

(3) Directorul general este numit pe o durată de 4 ani, cu posibilitatea obţinerii consecutive, o singură dată, a unui nou mandat, în condiţiile legii.

(4) în activitatea de conducere, directorul general este sprijinit de 2 directori generali adjuncţi numiţi prin ordin al ministrului justiţiei, în urma promovării unui concurs organizat în acest sens.

(5) Prevederile alin. (3) se aplică în mod corespunzător directorilor generali adjuncţi.

(6) Directorul general poate face parte din următoarele categorii de personal: personal de probaţiune şi personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, potrivit Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi al procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(7) Directorii generali adjuncţi pot face parte din următoarele categorii de personal: personal de probaţiune, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, potrivit Legii nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi funcţionari publici.

(8) Condiţiile şi modalitatea de organizare a concursurilor prevăzute la alin. (2) şi (4) sunt stabilite prin regulament, aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.

 

ARTICOLUL 6

Atribuţiile directorului general şi ale directorilor generali adjuncţi

 

(1) Directorul general conduce, reprezintă şi angajează Direcţia în raporturile cu alte instituţii publice ori private, de la nivel central şi local, precum şi cu persoane juridice şi fizice din ţară şi din străinătate, în limita competenţelor stabilite de lege şi de ministrul justiţiei.

(2) Directorul general controlează activitatea departamentelor Direcţiei şi a structurilor teritoriale direct sau prin intermediul inspectorilor de probaţiune.

(3) în îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2), directorul general emite decizii şi instrucţiuni şi răspunde, în faţa ministrului justiţiei, de buna funcţionare a sistemului de probaţiune.

(4) Directorul general este ordonator terţiar de credite.

(5) Directorul general poate delega o parte din atribuţiile sale directorilor generali adjuncţi.

(6) Directorii generali adjuncţi angajează şi reprezintă Direcţia îh baza mandatului expres dat prin decizia directorului general.

(7) Directorii generali adjuncţi conduc şi răspund de activitatea departamentelor pe care le coordonează.

 

ARTICOLUL 7

Colegiul de conducere

 

(1) Pentru sprijinirea şi îmbunătăţirea procesului decizional, la nivelul Direcţiei se organizează şi funcţionează Colegiul de conducere al Direcţiei, ca organ consultativ.

(2) Colegiul prevăzut la alin. (1) este format din directorul general al Direcţiei, directorii generali adjuncţi, precum şi conducătorii departamentelor din Direcţie.

(3) Modalitatea de organizare şi funcţionare a Colegiului de conducere, precum şi atribuţiile acestuia se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare a sistemului de probaţiune, aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.

 

ARTICOLUL 8

Consiliul consultativ

 

(1) Pe lângă Direcţie funcţionează Consiliul consultativ, ca organ consultativ, denumit în continuare Consiliu, alcătuit din reprezentanţi ai sistemului de probaţiune şi alte categorii de specialişti.

(2) Directorul general al Direcţiei este preşedintele Consiliului.

(3) Consiliul are ca scop elaborarea Strategiei naţionale în domeniul probaţiunii, monitorizarea implementării acesteia, precum şi stabilirea altor măsuri în vederea îmbunătăţirii activităţii de probaţiune.

(4) Consiliul se întruneşte semestrial sau ori de câte ori este nevoie, prin convocarea directorului general.

(5) Activitatea şi componenţa Consiliului este reglementată prin ordin al ministrului justiţiei.

 

ARTICOLUL 9

Organizarea departamentelor Direcţiei şi conducerea acestora

 

(1) Direcţia dispune de un aparat administrativ propriu, organizat la nivel de direcţii, servicii şi birouri, denumite în continuare departamente.

(2) Organigrama Direcţiei este prevăzută în anexa nr. 1.

(3) Structura organizatorică la nivel de direcţii, servicii şi birouri, numărul posturilor de conducere, precum şi alocarea personalului în departamente sunt stabilite prin decizie a directorului general, emisă în temeiul şi pentru executarea prezentei hotărâri.

(4) La nivelul Direcţiei pot fi înfiinţate prin decizie a directorului general grupuri de lucru, inclusiv între diverse departamente, pentru realizarea unor lucrări sau operaţiuni în domeniile de competenţă ale Direcţiei.

(5) Desemnarea reprezentanţilor Direcţiei în comisii, comitete, consilii şi alte grupuri de colaborare sau decizie, naţionale ori internaţionale, în care este implicată Direcţia se face prin decizie a directorului general.

(6) Directorii direcţiilor sunt numiţi prin decizie a directorului general, pe o perioadă de 4 ani, în urma promovării unui concurs organizat în acest sens, cu posibilitatea obţinerii unui nou mandat, în condiţiile legii.

(7) Şefii serviciilor şi ai birourilor din cadrul Direcţiei sunt numiţi prin decizie a directorului general, în urma promovării unui concurs organizat în acest sens.

(8) Condiţiile şi modalitatea de organizare a concursurilor prevăzute la alin. (6) şi (7) sunt stabilite prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.

 

ARTICOLUL 10

Atribuţiile direcţiilor, serviciilor şi birourilor din cadrul Direcţiei

 

(1) Atribuţiile aferente direcţiilor, serviciilor şi birourilor din cadrul Direcţiei, precum şi atribuţiile şi răspunderile corespunzătoare funcţiilor de conducere din cadrul Direcţiei se stabilesc prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a sistemului de probaţiune, aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.

(2) în subordinea directorului general funcţionează corpul de inspecţie, organizat la nivel de birou.

(3) Atribuţiile corpului de inspecţie se exercită prin inspectorii de probaţiune şi se stabilesc în conformitate cu principiul independenţei operaţionale.

(4) Atribuţiile şi răspunderile corespunzătoare posturilor din Direcţie se stabilesc prin fişele de post.

 

ARTICOLUL 11

Personalul Direcţiei

 

(1) La nivelul Direcţiei îşi desfăşoară activitatea următoarele categorii de personal: personal de probaţiune, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor potrivit Legii nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, funcţionari publici şi personal contractual.

(2) Salarizarea personalului din Direcţie se realizează corespunzător reglementărilor legale privind salarizarea angajaţilor din sistemul bugetar.

(3) în derularea activităţii, Direcţia poate colabora cu specialişti din alte domenii de activitate, cu voluntari din rândul comunităţii, precum şi cu reprezentanţi ai societăţii civile.

(4) Colaboratorii pot fi remuneraţi pentru activitatea desfăşurată, potrivit legii.

 

CAPITOLUL III

Organizarea şi funcţionarea structurilor teritoriale din sistemul de probaţiune

 

ARTICOLUL 12

Organizarea structurilor teritoriale de probaţiune

 

(1) Serviciile de probaţiune funcţionează în fiecare municipiu reşedinţă de judeţ şi în municipiul Bucureşti, prin reorganizarea serviciilor de probaţiune de pe lângă tribunale, fiind prevăzute în anexa nr. 2.

(2) Prin decizie a directorului general şi la propunerea şefilor serviciilor de probaţiune pot fi înfiinţate sedii secundare ale serviciilor de probaţiune.

(3) Circumscripţia teritorială a fiecărui sediu secundar se stabileşte prin decizie a directorului general, prin raportare la circumscripţiile teritoriale ale judecătoriilor.

(4) în structura organizatorică a serviciilor de probaţiune pot funcţiona compartimente de specialitate pe domenii de activitate, denumite în continuare birouri, înfiinţate prin decizie a directorului general, cu încadrarea în numărul de posturi alocat fiecărui serviciu de probaţiune.

(5) Structura organizatorică la nivel de servicii de probaţiune şi sedii secundare, precum şi alocarea personalului în serviciile de probaţiune, birouri şi sediile secundare sunt stabilite prin decizie a directorului general, la propunerea şefului serviciului de probaţiune.

(6) Atribuţiile şi competenţele aferente serviciilor de probaţiune şi sediilor secundare se stabilesc prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a sistemului de probaţiune, aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.

 

ARTICOLUL 13

Conducerea serviciilor de probaţiune şi a sediilor secundare

 

(1) Serviciile de probaţiune sunt conduse de şefi serviciu.

(2) Birourile din cadrul serviciilor de probaţiune, precum şi sediile secundare sunt conduse de şefi de birou.

(3) Şefii serviciilor de probaţiune şi şefii de birou sunt numiţi prin ordin al ministrului justiţiei, pe o perioadă de 4 ani, în urma promovării unui concurs organizat în acest sens, cu posibilitatea reînnoirii mandatului în aceleaşi condiţii.

(4) Condiţiile şi modalitatea de organizare a concursurilor prevăzute la alin. (3) sunt stabilite prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.

(5) Şeful serviciului de probaţiune conduce şi reprezintă serviciul în relaţia cu Direcţia şi cu alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, cu alte autorităţi, instituţii publice şi organizaţii centrale şi locale, precum şi cu persoane juridice şi fizice din ţară şi din străinătate, în limita competenţelor stabilite de lege şi de directorul Direcţiei.

(6) Şeful serviciului de probaţiune emite decizii, instrucţiuni şi dispoziţii şi răspunde faţă de conducerea Direcţiei de buna funcţionare a serviciului, de implementarea la nivel local a direcţiilor strategice de acţiune în domeniul probaţiunii şi de unificarea practicii.

(7) Şefii de birou se subordonează administrativ şi funcţional şefului serviciului de probaţiune.

(8) Şefii de birou reprezintă serviciul de probaţiune în baza mandatului expres dat prin decizia şefului serviciului.

(9) Şeful de birou emite dispoziţii şi instrucţiuni şi răspunde faţă de conducerea Direcţiei şi a serviciului de probaţiune de buna funcţionare a compartimentului ori a sediului secundar pe care îl conduce şi asigură respectarea prevederilor legale şi a standardelor de performanţă în activitatea de probaţiune.

(10) Atribuţiile corespunzătoare funcţiilor de conducere se stabilesc prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a sistemului de probaţiune, aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.

 

ARTICOLUL 14

Personalul din serviciile de probaţiune şi sediile secundare

 

(1) în serviciile de probaţiune şi sediile secundare ale acestora îşi desfăşoară activitatea următoarele categorii de personal de execuţie: personal de probaţiune, funcţionari publici şi personal contractual.

(2) Şefii serviciilor de probaţiune şi şefii de birou pot face parte din următoarele categorii de personal: personal de probaţiune, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, potrivit Legii nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Atribuţiile şi răspunderile corespunzătoare posturilor din structurile teritoriale de probaţiune se stabilesc prin fişele posturilor.

(4) Salarizarea personalului din serviciile de probaţiune şi sediile secundare se realizează corespunzător reglementărilor legale privind salarizarea angajaţilor din sistemul bugetar.

 

CAPITOLUL IV

Finanţarea şi administrarea sistemului de probaţiune

 

ARTICOLUL 15

Numărul de posturi la nivelul sistemului naţional de probaţiune

 

(1) Aparatul central al Direcţiei funcţionează cu un număr maxim de 90 de posturi, din care 34 de posturi se finanţează în anul 2014.

(2) Numărul maxim de posturi pentru structurile teritoriale este de 370 de posturi.

 

ARTICOLUL 16

Finanţarea sistemului naţional de probaţiune

 

(1) Direcţia şi structurile sale teritoriale sunt finanţate integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justiţiei.

(2) Direcţia poate primi donaţii, sponsorizări şi poate accesa alte surse de finanţare, conform prevederilor legale.

(3) Anual, se aprobă, prin ordin al ministrului justiţiei, la propunerea directorului general, fondul destinat externalizării de servicii în acord cu legea privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate Direcţiei conform legii.

(4) Condiţiile şi procedura pentru constituirea şi utilizarea fondului prevăzut la alin. (3) se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei.

 

ARTICOLUL 17

Administrarea patrimoniului sistemului naţional de probaţiune

 

(1) Patrimoniul serviciilor de probaţiune de pe lângă tribunale şi al Direcţiei de probaţiune, inclusiv parcul auto, trece în administrarea şi în patrimoniul Direcţiei. Modalităţile de predare-primire a elementelor patrimoniale se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei.

(2) Direcţia administrează echipamentele şi sistemele informatice, mobilierul, aparatura birotică, autoturismele, precum şi orice alte active ale sistemului de probaţiune.

(3) Pentru activităţile specifice desfăşurate de Direcţie şi de structurile teritoriale, se constituie un parc auto cu un număr de 82 de autoturisme. Stabilirea numărului de autoturisme pentru fiecare serviciu de probaţiune se face prin decizie a directorului general al Direcţiei în funcţie de volumul de activitate al acestora.

(4) Consumul de carburanţi pentru fiecare autoturism este de maximum 250 de litri pe lună.

 

ARTICOLUL 18

Alocarea sumelor pentru cheltuielile de personal şi de funcţionare a sistemului de probaţiune

 

(1) în vederea atingerii scopurilor activităţii sistemului de probaţiune, fondurile bugetare necesare pentru resursele financiare, materiale şi logistice se asigură prin bugetul Ministerului Justiţiei, în vederea funcţionării Direcţiei.

(2) Sediile serviciilor de probaţiune stabilite în cadrul instanţelor de judecată îşi păstrează destinaţia. În cadrul sediilor instanţelor de judecată pot fi stabilite şi alte spaţii pentru serviciile de probaţiune. Cheltuielile ocazionate de funcţionarea serviciilor de probaţiune în cadrul instanţelor se stabilesc prin protocol de colaborare, încheiat între Direcţie şi instanţele de judecată.

(3) în vederea desfăşurării activităţii sistemului de probaţiune, Guvernul, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile judeţene şi consiliile locale, cu sprijinul prefecturilor, precum şi parchetele, pun la dispoziţia Direcţiei Naţionale de Probaţiune, în limita resurselor disponibile, spaţii necesare derulării în bune condiţii a activităţii specifice a acesteia şi a structurilor sale teritoriale.

(4) Modalitatea de punere la dispoziţie a spaţiilor necesare se realizează în baza unor acte normative sau prin protocoale de colaborare între Direcţie şi instituţia publică ce pune la dispoziţie spaţiul respectiv.

(5) în măsura în care nu este posibilă asigurarea de spaţii în condiţiile alin. (2) şi (3), Direcţia poate închiria, achiziţiona sau construi spaţii, potrivit legii, pentru desfăşurarea activităţii serviciilor de probaţiune.

(6) Creditele bugetare necesare activităţii Direcţiei pentru anul 2013 vor fi alocate din bugetul Ministerului Justiţiei în baza protocolului de predare-primire.

(7) Până la data semnării protocolului de predare-primire, Direcţia şi structurile sale teritoriale sunt finanţate din bugetul Ministerului Justiţiei şi al tribunalelor.

 

CAPITOLUL V

Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

ARTICOLUL 19

Măsuri pentru asigurarea îndeplinirii de către Direcţie a atribuţiilor de resurse umane

 

(1) Atribuţiile privind selecţia, evaluarea performanţelor profesionale, promovarea şi, după caz, definitivarea personalului din cadrul sistemului de probaţiune sunt îndeplinite de către Direcţie potrivit legislaţiei aplicabile fiecărei categorii de personal.

(2) Până la operaţionalizarea departamentului cu atribuţii de resurse umane din cadrul Direcţiei, dar nu mai târziu de 1 aprilie 2014, atribuţiile privind selecţia, evaluarea performanţelor profesionale, promovarea şi, după caz, definitivarea personalului de specialitate juridică, asimilat judecătorilor şi procurorilor, a funcţionarilor publici şi a personalului contractual care ocupă funcţii de execuţie de la nivelul Direcţiei se realizează de către Direcţia resurse umane din cadrul Ministerului Justiţiei, în colaborare cu personalul Direcţiei, potrivit reglementărilor specifice aplicabile categoriilor de personal similare din cadrul Ministerului Justiţiei.

(3) Până la operaţionalizarea departamentului cu atribuţii de resurse umane din cadrul Direcţiei, dar nu mai târziu de 1 aprilie 2014, atribuţiile privind selecţia, evaluarea performanţelor profesionale, definitivarea şi promovarea inspectorilor şi consilierilor de probaţiune, sunt îndeplinite de Direcţia resurse umane din cadrul Ministerului Justiţiei, în colaborare cu personalul Direcţiei, potrivit legii şi regulamentelor specifice acestei categorii de personal.

(4) La data operaţionalizării departamentului cu atribuiţii de resurse umane din cadrul Direcţiei, acesta preia pe bază de protocol de predare-primire de la Direcţia resurse umane din cadrul Ministerului Justiţiei dosarele profesionale, precum şi orice alte documente şi evidenţe în legătură cu cariera personalului angajat în serviciile de probaţiune, respectiv în Direcţie,

 

ARTICOLUL 20

Măsuri pentru asigurarea îndeplinirii de către Direcţie a atribuţiilor economico-financiare şi administrative

 

(1) Până la operaţionalizarea departamentului cu atribuţii economice şi administrative de la nivelul Direcţiei, dar nu mai târziu de 1 aprilie 2014, execuţia bugetară, precum şi îndeplinirea altor activităţi cu specific economic şi administrativ se realizează de către Direcţia financiar-contabilă şi Direcţia investiţii din cadrul Ministerului Justiţiei în colaborare cu personalul Direcţiei.

(2) Pentru perioada în care Ministerul Justiţiei asigură conducerea evidenţei contabile a Direcţiei şi a structurilor sale teritoriale, în aplicaţiile şi programele informatice gestionate de Direcţia financiar-contabilă se realizează secţiuni distincte pentru sistemul de probaţiune.

(3) La data operaţionalizării departamentului cu atribuţii economice şi administrative din cadrul Direcţiei, acesta preia pe bază de protocol de predare-primire de la Direcţia financiar-contabilă şi de la Direcţia investiţii din cadrul Ministerului Justiţiei toate documentele şi evidenţele în legătură cu execuţia bugetului, achiziţiile, cheltuielile de personal, patrimoniul sistemului de probaţiune, precum şi orice alte documente referitoare la finanţarea şi patrimoniul sistemului de probaţiune.

(4) în scopul realizării execuţiei bugetare, precum şi pentru îndeplinirea altor activităţi cu specific economic de către Direcţia financiar-contabilă şi Direcţia investiţii din cadrul Ministerului Justiţiei, se pot delega sau detaşa, în condiţiile legii, în cadrul acestor direcţii persoane din cadrul instituţiilor aflate în subordinea Ministerului Justiţiei, din cadrul altor instituţii publice centrale ori din cadrul instanţelor sau parchetelor.

(5) Până la operaţionalizarea departamentului cu atribuţii economico-administrative din cadrul Direcţiei, tribunalele colaborează cu departamentele din Ministerul Justiţiei, pentru a asigura din punct de vedere logistic, administrativ şi financiar funcţionarea serviciilor de probaţiune.

 

ARTICOLUL 21

Măsuri pentru asigurarea îndeplinirii de către Direcţie a altor atribuţii prevăzute de lege

 

(1) Până la operaţionalizarea departamentelor din cadrul Direcţiei, altele decât cele prevăzute la art. 19 şi 20, atribuţiile prevăzute la art. 10 din prezenta hotărâre se duc la îndeplinire cu sprijinul departamentelor de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei, potrivit specificului acestora.

(2) Direcţia tehnologia informaţiei din Ministerul Justiţiei şi tribunalele asigură şi gestionează sistemele şi echipamentele de tehnologia informaţiei ale Direcţiei, respectiv ale structurilor teritoriale, până la angajarea personalului specializat în Direcţie şi în structurile teritoriale.

(3) Până la data angajării personalului specializat pentru conducerea autoturismelor aflate în dotarea serviciilor de probaţiune, acestea sunt deservite de conducători auto din cadrul tribunalelor.

 

ARTICOLUL 22

Preluarea personalului din cadrul Direcţiei de probaţiune şi din cadrul altor instituţii

 

(1) Prin reorganizarea Ministerului Justiţiei şi înfiinţarea Direcţiei Naţionale de Probaţiune, posturile din cadrul Direcţiei de probaţiune şi personalul încadrat pe acestea, precum şi posturile vacante din cadru! acestei direcţii sunt preluate de Direcţie, prin ordin al ministrului justiţiei.

(2) Posturile din serviciile de probaţiune de pe lângă tribunale şi personalul încadrat pe acestea, precum şi posturile vacante

de consilier de probaţiune sunt preluate de Direcţie, prin ordin al ministrului justiţiei.

(3) Personalul din serviciile de probaţiune de pe lângă tribunale şi din Direcţia de probaţiune, preluat în cadrul Direcţiei, se consideră transferat.

(4) Numirea personalului de probaţiune care a promovat concursul de ocupare a posturilor vacante de consilier de probaţiune aflat în derulare la momentul intrării în vigoare a prezentei hotărâri se realizează prin ordin al ministrului justiţiei, în cadrul serviciilor de probaţiune din subordinea Direcţiei.

 

ARTICOLUL 23

Ocuparea funcţiilor de conducere şi de execuţie din aparatul central al Direcţiei

 

(1) Până la ocuparea prin concurs în condiţiile stabilite de lege, a funcţiilor de director general, director general adjunct, director de direcţie, şef serviciu şi şef birou, pe aceste funcţii pot fi delegate, sau, după caz, pot exercita cu caracter temporar funcţia de conducere, persoane care fac parte din categoriile de personal prevăzute de Legea nr. 252/2013.

(2) în cadrul Direcţiei pot fi delegaţi, detaşaţi sau după caz, transferaţi, în condiţiile legii funcţionari publici, personal contractual, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, respectiv consilieri de probaţiune, din cadrul Ministerului Justiţiei, din instituţiile subordonate acestuia, din cadrul instanţelor sau parchetelor, serviciilor de probaţiune sau din cadrul altor instituţii publice.

 

ARTICOLUL 24

Dispoziţii finale

 

(1) Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

(2) La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, locaţiile serviciilor de probaţiune care funcţionează în altă localitate decât municipiul reşedinţă de judeţ devin sedii secundare ale serviciilor de probaţiune.

(3) Prevederile art. 12 alin. (3) intră în vigoare la data de 1 februarie 2014.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul justiţiei,

Robert Marius Cazanciuc

p. Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Shhaideh Sevil,

secretar de stat

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Daniel Chiţoiu

p. Ministrul delegat pentru buget,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Mariana Câmpeanu

 

Bucureşti, 11 decembrie 2013.

Nr. 1.079.

 

ANEXA Nr. 1*)

 

ORGANIGRAMA

Direcţiei Naţionale de Probaţiune

 

 

 

 

 

 

 

DIRECTOR GENERAL

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CORPUL DE INSPECTIE

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

DIRECTOR GENERAL ADJUNCT

 

 

 

 

 

 

DIRECTOR GENERAL ADJUNCT

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

SERVICIUL PROGRAME ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE

 

DIRECŢIA ECONIOMICĂ

 

SERVICIUL RESURSE UMANE

 

BIROUL IT ŞI COMUNICARE

 

 

 

 

SERVICIUL JURIDIC

 

SERVICIUL METODOLOGIE ŞI FORMARE  PROFESIONALĂ

 

SERVICIUL CERCETARE ŞI DEZVOLTARE STRATEGICĂ

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

42 DE SERVICII DE PROBATIUNE

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ANEXA Nr. 2

 

SERVICIILE DE PROBAŢIUNE

din subordinea Direcţiei Naţionale de Probaţiune

 

1. Serviciul de probaţiune Alba

2. Serviciul de probaţiune Arad

3. Serviciul de probaţiune Argeş

4. Serviciul de probaţiune Bacău

5. Serviciul de probaţiune Bihor

6. Serviciul de probaţiune Bistriţa-Năsăud

7. Serviciul de probaţiune Botoşani

8. Serviciul de probaţiune Braşov

9. Serviciul de probaţiune Brăila

10. Serviciul de probaţiune Bucureşti

11. Serviciul de probaţiune Buzău

12. Serviciul de probaţiune Caraş-Severin

13. Serviciul de probaţiune Călăraşi

14. Serviciul de probaţiune Cluj

15. Serviciul de probaţiune Constanţa

16. Serviciul de probaţiune Covasna

17. Serviciul de probaţiune Dâmboviţa

18. Serviciul de probaţiune Dolj

19. Serviciul de probaţiune Galaţi

20. Serviciul de probaţiune Giurgiu

21. Serviciul de probaţiune Gorj

22. Serviciul de probaţiune Harghita

23. Serviciul de probaţiune Hunedoara

24. Serviciul de probaţiune Ialomiţa

25. Serviciul de probaţiune laşi

26. Serviciul de probaţiune Ilfov

27. Serviciul de probaţiune Maramureş

28. Serviciul de probaţiune Mehedinţi

29. Serviciul de probaţiune Mureş

30. Serviciul de probaţiune Neamţ

31. Serviciul de probaţiune Olt

32. Serviciul de probaţiune Prahova

33. Serviciul de probaţiune Satu Mare

34. Serviciul de probaţiune Sălaj

35. Serviciul de probaţiune Sibiu

36. Serviciul de probaţiune Suceava

37. Serviciul de probaţiune Teleorman

38. Serviciul de probaţiune Timiş

39. Serviciul de probaţiune Tulcea

40. Serviciul de probaţiune Vaslui

41. Serviciul de probaţiune Vâlcea

42. Serviciul de probaţiune Vrancea


Copyright 1998-2024
DSC.NET All rights reserved.