MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 935/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 935         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 22 decembrie 2014

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

            Decizia nr. 524 din 9 octombrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 141 din capitolul VIII intitulat “Stingerea creanţelor fiscale prin executare silit㔠al titlului VIII din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

            1.109. - Hotărâre privind aprobarea Actului adiţional nr. 1 la Acordul petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare în perimetrul E X - 2 Tria, încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi EASTWEST PETROLEUM CORP., aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.186/2012

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

29. - Ordin al directorului Serviciului de Telecomunicaţii Speciale pentru aprobarea Procedurii de obţinere de către beneficiari a licenţei de utilizare a algoritmului criptografic TEA2, în vederea utilizării aplicaţiilor mobile radio pe suportul de radiocomunicaţii al Platformei Comune TETRA

 

1.441/M.121/182/4.295/C/10.382/539/211/966. - Ordin al ministrului sănătăţii, al ministrului apărării naţionale, al ministrului afacerilor interne, al ministrului justiţiei, al directorului Serviciului Român de Informaţii, al directorului Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, al directorului Serviciului de Informaţii Externe şi al directorului Serviciului de Protecţie şi Pază privind aprobarea Normelor proprii de aplicare în anul 2014 a Hotărârii Guvernului nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015, adaptate la specificul organizării asistenţei medicale în reţeaua sanitară a ministerelor şi instituţiilor din domeniul apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti, aplicabile în relaţiile contractuale dintre Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti şi furnizorii de servicii medicale şi medicamente care aparţin acestei reţele

 

1.682. - Ordin al ministrului finanţelor publice privind modificarea Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 2.389/2010 pentru aprobarea Procedurii de valorificare, în regim de urgenţă, a bunurilor de consum alimentar şi a materiilor prime necesare pentru prepararea acestor bunuri, cu grad ridicat de perisabilitate sau care, prin trecerea timpului, pierd din greutate ori din valoare, inclusiv animale, păsări vii sau plante, în cazul aplicării măsurilor asigurătorii şi/sau executorii prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

2.352. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, pentru aprobarea reglementării tehnice “Normativ privind proiectarea fundaţiilor de suprafaţă”, indicativ NP 112-2014

 

4.520/C. - Ordin al ministrului justiţiei pentru modificarea şi completarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti nr.1.226/C/2009

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

            Decizia nr. 25 din 17 noiembrie 2014 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală)

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 524

din 9 octombrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 141 din capitolul VIII intitulat “Stingerea creanţelor fiscale prin executare silit㔠a\ titlului VIII din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor capitolului VIII intitulat “Stingerea creanţelor fiscale prin executare silit㔠din Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercial㠓Drum Design Consult”- S.R.L., cu sediul în comuna Baia, judeţul Tulcea, în Dosarul nr. 522/179/2013 al Judecătoriei Babadag - Secţia mixtă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 108D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care arată că, potrivit art. 172 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor acestui act normativ de către organele de executare.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele;

4. Prin încheierea din 16 ianuarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 522/179/2013, Judecătoria Babadag - Secţia mixtă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor capitolului VIII intitulat “Stingerea creanţelor fiscale prin executare silit㔠din Codul de procedură fiscală. Excepţia a fost ridicată de contestatoarea Societatea Comercial㠓Drum Design Consult” - S.R.L, cu sediul în comuna Baia, judeţul Tulcea, într-o cauză având ca obiect judecarea contestaţiei la executare şi suspendarea executării silite.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că prevederile capitolului VIII intitulat “Stingerea creanţelor fiscale prin executare silita” din Codul de procedură fiscală sunt neconstituţionale în măsura în care procedura executării silite a creanţelor fiscale datorate statului se poate face fără a se obţine, în prealabil, încuviinţarea executării silite de la instanţa de executare. În susţinerea criticii sale invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 458 din 31 martie 2009, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea prevederilor art. 3731 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 13 din Legea nr. 459/2006, în sensul eliminării obligaţiei executorului judecătoresc de a solicita încuviinţarea executării silite de către instanţa de executare.

Astfel, arată că, “În cazul executării silite fiscale, nu există noţiunea de instanţă de executare şi, pe cale de consecinţă, nu se mai constituie un dosar privind executarea silită în cadrul acestei instanţe”. Aşa fiind, “prin lipsa prevederii controlului judecătoresc asupra începerii executării silite s-a conferit executorului fiscal competenţa de a decide cu privire la legalitatea şi temeinicia cererii de executare silită, activitate care ar trebui să constituie exclusiv atributul instanţei de judecată.”

6. Apreciază că prin “conferirea unei asemenea competenţe executorilor fiscali, care nu fac parte din autoritatea judecătorească şi a căror activitate se află sub coordonarea şi controlul conducătorului unităţii de Administraţie Fiscală”, se încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi art. 126 alin. (1). Arată că prin inexistenţa controlului judecătoresc asupra începerii executării silite fiscale se aduce atingere principiului separaţiei puterilor în stat, precum şi conceptului de stat de drept, consacrate de art. 1 alin. (3) şi (4) din Constituţie, revenind “În sarcina legiuitorului să găsească mijloacele adecvate pentru a asigura eficienţa executării silite fiscale prin adoptarea unor măsuri legislative în sensul reducerii duratei şi a simplificării procedurii executării silite a acestora, cu respectarea exigenţelor constituţionale ale statului de drept.”

7. De asemenea consideră c㠓lăsarea unei faze a procesului civil la aprecierea reprezentanţilor unui serviciu administrativ, care nu se bucură de garanţiile de independenţă şi imparţialitate ale instanţei de judecată”, aduce atingere şi dreptului părţilor la un proces echitabil garantat atât de art. 21 alin. (3) din Constituţie, cât şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Subliniază, totodată, faptul c㠓accesul la o instanţă de judecată prin posibilitatea contestării actelor de executare făcute cu încălcarea legii nu constituie întotdeauna un remediu suficient oferit persoanei împotriva căreia s-a procedat în mod nelegal la începerea executării silite.”

8. În acest context, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate apreciază c㠓este necesară o garanţie procesuală a debitorului pentru prevenirea oricărui abuz în exercitarea dreptului de către creditorul urmăritor, iar controlul judecătoresc al începerii executării silite constituia o astfel de garanţie, adecvată şi eficientă, a dreptului la un proces echitabil al tuturor părţilor implicate în această procedură.”

9. Judecătoria Babadag - Secţia mixtă a opinat în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, instanţa a reţinut că problema de drept invocată de autoarea excepţiei a fost soluţionată de către Curtea Constituţională prin Decizia nr. 658 din 10 octombrie 2006, când, cu ocazia examinării unor aspecte similare, a respins ca neîntemeiate criticile formulate.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost invocat de autoarea acesteia şi reţinut prin dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile capitolului VIII intitulat “Stingerea creanţelor fiscale prin executare silit㔠al titlului VIII - “Colectarea creanţelor fiscale” din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, ordonanţă republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. Din argumentele invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea apreciază că, astfel cum a fost formulată, critica se circumscrie prevederilor art. 141 din acest act normativ, care reglementează titlul executoriu şi condiţiile pentru începerea executării silite. În aceste condiţii, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, asupra căruia urmează să se pronunţe, îl constituie numai art. 141 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, care are următorul cuprins:

- Art. 141: “(1) Executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

(11) În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanţele fiscale neachitate la scadenţă, reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat, precum şi accesoriile aferente acestora, stabilite în condiţiile legii. Cu excepţia cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absenţa unui titlu de creanţă în baza căruia se stabilesc, în condiţiile legii, creanţe fiscale principale sau accesorii.

(12) Executarea silită a creanţelor bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale se efectuează în baza hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris caro. potrivit legii, constituie titlu executoriu.

(2) Titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.

(3) Modificarea titlului de creanţă atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.

(4) Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va conţine, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum şi orice alte date de identificare; cuantumul şi natura sumelor datorate şi neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.

(5) Pentru debitorii obligaţi în mod solidar la plata creanţelor fiscale se va întocmi un singur titlu executoriu.

(51) în măsura în care creanţele fiscale înscrise în titluri executorii se sting prin plată, prin poprire sau prin alte modalităţi prevăzute de prezentul cod, sechestrele aplicate pe acele titluri asupra bunurilor, cu valoare mai mică sau egală cu suma creanţelor fiscale astfel stinse, se ridică, prin decizie întocmită de organul de executare, în cel mult două zile de la data stingerii.

(6) Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creanţe fiscale, se transmit în termen de cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silită, potrivit legii, organelor prevăzute la art. 136.

(7) Netransmiterea proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor în termen de 90 de zile de la emiterea de către organele competente atrage anularea acestora prin decizie de către conducătorul organului emitent. Conducătorul organului emitent al titlului executoriu are obligaţia emiterii deciziei de imputare a contravalorii contravenţiei personalului care se face vinovat de întârziere. Decizia de imputare se comunică de către organul emitent persoanei vinovate, care trebuie să achite contravaloarea contravenţiei în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei. La expirarea acestui termen, decizia devine titlu executoriu. Contravaloarea contravenţiei înscrise în decizia de imputare se face venit la bugetul de stat sau bugetul local căruia i se datora, potrivit legii, amenda contravenţională. Termenul de 90 de zile se prelungeşte cu perioada scursă în procedura de contestare a proceselor-verbale de constatare a contravenţiei.

(8) în cazul în care titlurile executorii emise de alte organe decât cele prevăzute la art. 33 alin. (1) nu cuprind unul dintre următoarele elemente: numele şi prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de înregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legai, semnătura organului care l-a emis şi dovada comunicării acestora, organul de executare va restitui de îndată titlurile executorii organelor emitente.

(9) în cazul în care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de către un alt organ, organul de executare îi va confirma primirea, în termen de 30 de zile.

(10) Instituţiile publice finanţate total sau parţial de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz, care nu au organe de executare silită proprii, transmit titlurile executorii privind venituri ale bugetului general consolidat, spre executare silită, organelor fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul din care sunt finanţate instituţiile publice.

(101) Instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, care nu au organe de executare silită proprii, pot transmite titlurile executorii privind venituri proprii organelor fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală sau, după caz, organelor fiscale ale unităţilor administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat sau la bugetul local, după caz.

(11) Instituţiile publice finanţate total sau parţial de la bugetul local, care nu au organe de executare silită proprii, transmit titlurile executorii privind venituri ale bugetului local, spre executare silită, organelor fiscale ale unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul local.”

14. În susţinerea neconstituţionalităţii reglementării legale criticate, autoarea excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (4) referitoare la statul de drept şi principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi ale art. 126 alin. (1) potrivit căruia “Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.” De asemenea se invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra unor critici similare celor invocate în prezenta cauză, instanţa de contencios constituţional respingând, ca neîntemeiate, criticile formulate. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 246 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010, Decizia nr. 519 din 19 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 23 mai 2011, sau Decizia nr. 1.221 din 20 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 2 noiembrie 2011.

16. Prin aceste decizii, Curtea a reţinut c㠓nu poate fi reţinută susţinerea conform căreia titlurile executorii emise administrativ de către Ministerul de Finanţe sunt exceptate de la controlul judiciar, ceea ce ar încălca dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi ale art. 24 privind dreptul la apărare. Aceasta deoarece legiuitorul a reglementat posibilitatea persoanelor interesate de a contesta orice act de executare silită, în condiţiile procedurale stabilite de lege. Astfel, potrivit art. 172 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură fiscală, «Persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare [.,. ]», iar, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, «Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă».” De asemenea, Curtea a constatat c㠓procedura executării silite a creanţelor fiscale asigură garanţii suficiente pentru ocrotirea accesului liber la justiţie şi a dreptului la apărare prin însuşi faptul că oferă posibilitatea de a contesta executarea, iar, în cazul admiterii contestaţiei şi desfiinţării titlului executoriu sau a înseşi executării silite, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia”.

17. Curtea a reţinut, totodată, c㠓legiuitorul are latitudinea de a stabili modalitatea stingerii creanţelor fiscale prin executare silită”, deoarece, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege. în aceste condiţii, Curtea a constatat că nu poate fi primită nici critica referitoare la înfrângerea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi art. 126 alin. (1), deoarece dispoziţiile de lege criticate nu exclud controlul judecătoresc, legiuitorul reglementând şi în această materie posibilitatea persoanelor interesate de a contesta orice act de executare silită, în condiţiile procedurale stabilite de lege, astfel că acestea nu contravin nici principiului separaţiei puterilor în stat.

18. Distinct de aceste argumente care îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, Curtea constată că, potrivit prevederilor art. 632 din Codul de procedură civilă, executarea silită se realizează numai în temeiul unui titlu executoriu, prin aceasta înţelegându-se hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare. În domeniul fiscal, însă, titlul de creanţă fiscală devine ope legis titlu executoriu, dându-se astfel expresie, într-un domeniu particular, reglementării cu caracter general adoptate de legiuitor în limitele competenţei sale constituţionale.

19. În domeniul valorificării creanţei fiscale, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, executarea silită a creanţelor fiscale sau a obligaţiilor fiscale reprezintă o modalitate de stingere a obligaţiei fiscale sau a creanţei fiscale. În acest sens sunt prevederile art. 24 din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora “creanţele fiscale se sting prin încasare, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripţie şi prin alte modalităţi prevăzute de lege”. Executarea silită prin care se urmăreşte valorificarea unor creanţe fiscale face obiectul unor reglementări juridice speciale, reglementări prevăzute de Codul de procedură fiscală. Caracterul de reglementare specială a Codului de procedură fiscală, faţă de dispoziţiile de drept comun în materie civilă, este conferit chiar de către dispoziţiile acestui act normativ, sens în care art. 2 alin. (3) din Codul de procedură fiscală prevede că acolo “unde prezentul cod nu dispune se aplică prevederile Codului de procedură civilă”. Prin urmare, Curtea constată că normele juridice privind administrarea şi executarea creanţelor fiscale sunt derogatorii de la dreptul comun, reprezentat de Codul de procedură civilă, fiind aplicabil principiul specialia generalibus derogant.

20. De asemenea, în ceea ce priveşte critica autoarei excepţiei de neconstituţionalitate privind lipsa unei proceduri prealabile care să condiţioneze procedura de executare silită în materia creanţelor fiscale, Curtea constată că, în dreptul comun, executarea silită, ca cea de-a două fază a procesului civil, reprezintă procedura prin intermediul căreia creditorul, titular al dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătorească ori printr-un act executoriu, constrânge, cu concursul organelor de stat competente, pe debitorul său care nu îşi execută de bunăvoie obligaţiile decurgând dintr-un asemenea titlu, de a le duce fa îndeplinire, în mod silit. Potrivit reglementărilor speciale existente în materia creanţelor fiscale, în situaţia în care contribuabilii nu şi-au executat obligaţiile fiscale la data la care acestea au devenit exigibile, ia naştere la această dată dreptul statului de a trece la executarea silită a creanţelor fiscale fără a fi necesară o acţiune în justiţie, în urma căreia statului, prin instituţiile sale reprezentative, să i se confere dreptul de a executa silit creanţa fiscală sau orice altă procedură prealabilă cu caracter judiciar.

21. În fine, în ceea ce priveşte invocarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009, Curtea constată că aceasta nu are nicio relevanţă în susţinerea criticii de neconstituţionalitate din prezenta cauză, deoarece prevederile de lege criticate reglementează executarea silită a creanţelor fiscale al căror specific a impus stabilirea unor norme speciale, derogatorii de la cele ale Codului de procedură civilă.

22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercial㠓Drum Design Consult” - S.R.L., cu sediul în comuna Baia, judeţul Tulcea, în Dosarul nr. 522/179/2013 al Judecătoriei Babadag - Secţia mixtă şi constată că prevederile art. 141 din capitolul VIJJ intitulat “Stingerea creanţelor fiscale prin executare silit㔠ai titlului VJJJ din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Babadag - Secţia mixtă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 octombrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea Actului adiţional nr. 1 la Acordul petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare în perimetrul E X - 2 Tria, încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi EAST WEST PETROLEUM CORP., aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.186/2012

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 31 alin. (3) din Legea petrolului nr. 238/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă Actul adiţional nr. 1 la Acordul petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare în perimetrul E X - 2 Tria, încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi EAST WEST PETROLEUM CORP., aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.186/2012, prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale,

Gheorghe Duţu

Ministrul economiei,

Constantin Niţă

Ministrul delegat pentru energie,

Răzvan-Eugen Nicolescu

p. Ministrul mediului şi schimbărilor climatice,

Mihail Facă,

secretar de stat

Ministrul delegat pentru ape, păduri şi piscicultura,

Adriana Doina Pană

 

Bucureşti, 12 decembrie 2014.

Nr. 1.109.


*) Anexa nu se publică, fiind clasificată potrivit legii.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

SERVICIUL DE TELECOMUNICAŢII SPECIALE

 

ORDIN

pentru aprobarea Procedurii de obţinere de către beneficiari a licenţei de utilizare a algoritmului criptografic TEA2, în vederea utilizării aplicaţiilor mobile radio pe suportul de radiocomunicaţii al Platformei Comune TETRA

 

Pentru aplicarea prevederilor:

- ari. 1 din Legea nr. 92/1996 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, cu modificările şi completările ulterioare;

- Angajamentului de confidenţialitate nr. 45.440 din 12 noiembrie 2007, încheiat între Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi custodele european al algoritmului TEA2,

în temeiul prevederilor art. 10 din Legea nr. 92/1996, cu modificările şi completările ulterioare,

directorul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Procedura de obţinere de către beneficiari a licenţei de utilizare a algoritmului criptografic TEA2, în vederea utilizării aplicaţiilor mobile radio pe suportul de radiocomunicaţii al Platformei Comune TETRA.

Art. 2. - Licenţele de utilizare a algoritmului criptografic TEA2, emise în vederea utilizării aplicaţiilor mobile radio pe suportul de radiocomunicaţii al Platformei Comune TETRA până la data intrării în vigoare a prezentului ordin, îşi păstrează valabilitatea până la expirarea perioadei de valabilitate a angajamentelor de confidenţialitate asociate acestora.

Art. 3. - Procedura prevăzută la art. 1 se actualizează ori de câte ori situaţia o impune, prin grija Direcţiei Radiocomunicaţii din cadrul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, şi se aprobă de către directorul instituţiei.

Art. 4. - (1) Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data publicării.

(2) Procedura prevăzută la art. 1 se publică pe pagina oficială de internet a Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, www.sts.ro

 

Directorul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale,

Marcel Opriş

 

Bucureşti, 16 decembrie 2014.

Nr. 29.

 

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

Nr. 1.441 din 28 noiembrie 2014

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

Nr. 182 din 15 decembrie 2014

 

SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAŢII

Nr. 10.382 din 5 septembrie 2014

 

SERVICIUL DE INFORMAŢII EXTERNE

Nr. 211 din 24 octombrie 2014

MINISTERULAPĂRĂRII NAŢIONALE

Nr. M.121 din 20 noiembrie 2014

MINISTERUL JUSTIŢIEI

Nr. 4.295/C din 3 decembrie 2014

 

SERVICIUL DE TELECOMUNICAŢII SPECIALE

Nr. 539 din 24 septembrie 2014

 

SERVICIUL DE PROTECŢIE ŞI PAZĂ

Nr. 966 din 2 octombrie 2014

 

ORDIN

privind aprobarea Normelor proprii de aplicare în anul 2014 a Hotărârii Guvernului nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015, adaptate la specificul organizării asistenţei medicale în reţeaua sanitară a ministerelor şi instituţiilor din domeniul apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti, aplicabile în relaţiile contractuale dintre Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti si furnizorii de servicii medicale şi medicamente care aparţin acestei reţele

 

Pentru aplicarea art. 51 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 56/1998 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 458/2001, şi a art. 2 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015,

în temeiul art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 33 alin. (1) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, cu modificările ulterioare, al art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 13 din Hotărârea Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 23 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 10 din Legea nr. 92/1996 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 7 alin. (3) din Legea nr. 1/1998 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Informaţii Externe, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 8 alin. (3) din Legea nr. 191/1998 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Protecţie şi Pază, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii, ministrul apărării naţionale, viceprim-ministrul, ministrul afacerilor interne, ministrul justiţiei, directorul Serviciului Român de Informaţii, directorul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, directorul Serviciului de Informaţii Externe şi directorul Serviciului de Protecţie şi Pază emit prezentul ordin.

Art. 1. - (1) Se aprobă Normele proprii de aplicare în anul 2014 a Hotărârii Guvernului nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014- 2015, adaptate la specificul organizării asistenţei medicale în reţeaua sanitară a ministerelor şi instituţiilor din domeniul apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti, aplicabile în relaţiile contractuale dintre Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti şi furnizorii de servicii medicale şi medicamente care aparţin acestei reţele, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Relaţiile contractuale dintre Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti şi furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale se vor derula în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr.619/360/2014 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2014 a Hotărârii Guvernului nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2Q14-2015, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 şi 403 bis din 30 mai 2014, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul sănătăţii,

Alin Iulian Tucmeanu,

secretar de stat

Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne,

Gabriel Oprea

Directorul Serviciului Român de Informaţii,

George-Cristian Maior

p. Directorul Serviciului de Informaţii Externe,

general Silviu Predoiu

Ministrul apărării naţionale,

Mircea Duşa

p. Ministrul justiţiei,

Liviu Stancu,

secretar de stat

Directorul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale,

Marcel Opriş

Directorul Serviciului de Protecţie şi Pază,

Lucian-Silvan Pahonţu

 

 

ANEXĂ

 

NORME PROPRII

de aplicare în anul 2014 a Hotărârii Guvernului nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015, adaptate la specificul organizării asistenţei medicale în reţeaua sanitară a ministerelor şi instituţiilor din domeniul apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti, aplicabile în relaţiile contractuale dintre Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti şi furnizorii de servicii medicale şi medicamente care aparţin acestei reţele

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - (1) Prezentele norme stabilesc reguli de aplicare a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 400/2014, denumit în continuare contract-cadru, adaptate la specificul organizării asistenţei medicale în reţelele sanitare proprii din domeniul apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti.

(2) Prevederile prezentelor norme, în măsura în care nu dispun altfel, se completează cu dispoziţiile Ordinului ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 619/360/2014 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2014 a Hotărârii Guvernului nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 2. - Furnizorii de servicii medicale din reţelele sanitare aparţinând sistemului apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti sunt cei prevăzuţi la art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 56/1998 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 458/2001.

Art. 3. - Atribuţiile ce revin, potrivit normelor legale în vigoare, direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti în domeniul asistenţei medicale în sistemul asigurărilor sociale de sănătate sunt exercitate de către direcţiile medicale sau structurile similare organizate conform titlului I - «Sănătatea publică» din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, din ministerele şi instituţiile centrale cu reţea sanitară proprie.

Art. 4. - (1) în vederea încheierii contractului, furnizorii de servicii medicale din reţeaua apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti vor prezenta documentele prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 400/2014 şi în anexele la modelele de contract pe tipuri de asistenţă din Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 619/360/2014, cu modificările şi completările ulterioare. Certificatului de înregistrare în registrul unic al cabinetelor medicale îi este asimilat actul de înfiinţare a furnizorilor de servicii medicale.

(2) La încheierea contractului de furnizare de medicamente, furnizorii din reţeaua apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti vor prezenta documentele prevăzute în anexa nr. 2, cap. X din Contractul-cadru referitor la acordarea medicamentelor cu şi fără contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu şi în anexa nr. 36 la Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 619/360/2014, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia certificatului de înmatriculare la registrul comerţului.

(3) Prin act de înfiinţare a furnizorului se înţelege inclusiv ordinele legale de înfiinţare emise de ministerele şi instituţiile din sistemul apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti.

Art. 5. - (1) Toate documentele care stau la baza încheierii contractelor şi decontării serviciilor medicale şi medicamentelor şi care conţin informaţii clasificate potrivit legii, datorită specificului instituţiei respective, se certifică prin semnătura reprezentanţilor legali ai furnizorilor, care vor răspunde de exactitatea şi realitatea datelor transmise şi/sau raportate.

(2) Documentele prevăzute la alin. (1) se prezintă spre verificare de către reprezentanţii legali ai furnizorilor, la sediul acestora, numai persoanelor nominalizate, potrivit specialităţilor şi competenţelor, de către Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, agreate de instituţiile cu legi specifice de organizare şi funcţionare din a căror structură fac parte respectivii furnizori. Fac excepţie de la activitatea de agreare persoanele din cadrul compartimentului de control al Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti pe timpul misiunii.

(3) Persoanele cu drept de control aparţinând Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, prevăzute la alin. (2), vor avea acces la informaţiile clasificate potrivit legii, în condiţiile şi prin respectarea procedurilor prevăzute de lege.

(4) Aceste documente sunt acte justificative care susţin plăţile efectuate, se arhivează şi se păstrează la sediul furnizorului pe toată durata prevăzută de Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 6. - (1) Asiguraţii care plătesc contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate, indiferent de casa de asigurări de sănătate unde aceştia sunt luaţi în evidenţă, precum şi cei din categoriile de persoane prevăzute la art. 213 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, care solicită servicii medicale furnizate în sistemul apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti, vor face dovada calităţii lor potrivit reglementărilor legale în vigoare.

(2) Pentru categoriile de asiguraţi care execută o pedeapsă privativă de libertate (arestaţi, reţinuţi şi condamnaţi), în scopul evitării dublei plăţi, instituţiile în evidenţa cărora se află acestea vor informa casele judeţene de asigurări de sănătate sau a municipiului Bucureşti, în raza cărora aveau domiciliul aceste persoane, despre starea de fapt a acestora.

Art. 7. - Furnizorii de servicii medicale care, potrivit reglementărilor specifice şi restricţiilor interne din domeniul securităţii datelor, nu pot fi conectaţi la internet, realizează evidenţa serviciilor efectuate şi prescrierea reţetelor electronice în regim offline.

 

CAPITOLUL II

Asistenţa medicală primară

 

SECŢIUNEA 1

Modalităţi de contractare

 

Art. 8. - Pentru cabinetele medicale de unitate/infirmerii contractul de furnizare de servicii medicale în asistenţa medicală primară se încheie între spitalul militar, spitalul penitenciar sau alte unităţi sanitare care coordonează activităţile medicale din aceste cabinete şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, conform reglementărilor specifice.

Art. 9. - Pentru cabinetele medicale aflate în structura centrelor medicale judeţene şi ale municipiului Bucureşti, contractul de furnizare de servicii medicale în asistenţa medicală primară se încheie de reprezentantul legal al centrului medical şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti.

Art. 10. - Contractul de furnizare de servicii medicale în asistenţa medicală primară pentru cabinetele medicale aflate în structura/coordonarea centrelor medicale de diagnostic şi tratament a unităţilor sanitare similare sau în ambulatoriu integrat al unităţilor sanitare cu paturi din sistemul apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti, se încheie de reprezentantul legal al acestora şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti.

Art. 11. - Contractul de furnizare de servicii medicale în asistenţa medicală primară pentru cabinetele medicale aflate în structura spitalelor din reţelele sanitare aparţinând ministerelor şi instituţiilor din domeniul apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti se încheie de reprezentantul legal al spitalelor şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti.

Art. 12. - Numărul minim de persoane înscrise pe listele medicilor de familie care îşi desfăşoară activitatea în cabinetele medicale ce funcţionează în structura sau în coordonarea unor unităţi sanitare aparţinând ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţea sanitară proprie se stabileşte de către direcţiile medicale sau structurile similare din ministerele şi instituţiile din sistemul naţional de apărare, în funcţie de organizarea, funcţionarea şi necesarul de servicii medicale.

Art. 13. - (1) Listele ce cuprind persoanele aflate în evidenţa Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, pe baza cărora se încheie contractele de furnizare de servicii medicale în asistenţă medicală primară, se întocmesc cu respectarea specificului ministerelor şi instituţiilor din domeniul apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti.

(2) Pentru cabinetele medicale de unitate/infirmerii se vor întocmi liste nominale cu elevi şi studenţi militari, care se certifică de către comandantul unităţii şi de către reprezentantul legal al unităţii sanitare în coordonarea căreia se află cabinetul medical.

(3) Medicii din cabinetele medicale de unitate/infirmerii pot înscrie pe listele nominale cadre militare în activitate, funcţionari publici cu statut special, personal civil, membrii de familie ai acestora, pensionari militari şi membrii de familie ai acestora, care au optat pentru medicii de familie respectivi, precum şi alte categorii de persoane, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(4) Medicul din cabinetul medical de unitate/infirmerie are obligaţia să anunţe în scris, în termen de 15 zile, casa de asigurări de sănătate judeţeană sau a municipiului Bucureşti, după caz, în a cărei evidenţă se află asiguratul, includerea acestuia pe lista sa.

Art. 14. - Medicii de familie din ministerele şi instituţiile apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti care au legi specifice de funcţionare şi reglementări stricte de protecţie a datelor personalului şi angajatorului raportează numeric în vederea decontării serviciile medicale (per capita, per serviciu, liste de cronici). Evidenţa nominală a asiguraţilor acestora va fi realizată şi actualizată permanent la nivelul fiecărui medic şi va fi verificată periodic de către personalul din structura Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti cu acreditările de securitate prevăzute de lege, la sediul acestora.

Art. 15. - Listele nominale cuprinzând persoanele înscrise pe listele medicilor de familie, precum şi formularele de raportare vor fi întocmite conform modelelor comunicate de Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, atât pe hârtie, cât şi pe suport magnetic şi vor fi semnate şi parafate de medic sau de şeful secţiei medicale, precum şi de către reprezentantul legal al furnizorului de servicii medicale.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Modalităţi de plată

 

Art. 16. - (1) Contribuţia la asigurările sociale de sănătate pentru persoanele private de libertate se virează lunar de către ordonatorul de credite, iar declaraţia pentru contribuţia la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, împreună cu fotocopiile documentelor de plată şi extrasul de cont bancar vizat de trezorerie, vor fi transmise Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării. Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti.

(2) Pentru cabinetele medicale în care se acordă asistenţă medicală persoanelor private de libertate, decontarea activităţii de asistenţă medicală primară se face pe baza raportării, conform metodologiei stabilite de comun acord de ministerele şi instituţiile cu reţea sanitară proprie şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti.

Art. 17. - Plata furnizorilor de servicii medicale pentru asistenţa medicală acordată pentru persoanele private de libertate se efectuează pe baza raportărilor, după următoarele formule, adaptate formularelor de raportare stabilite prin ordin al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate:

 

 

Total număr de persoane private de libertate în fiecare zi a lunii / Număr de zile calendaristice ale lunii respective = Număr mediu de persoane private de libertate din luna

 

Număr mediu de persoane private de libertate pe lună x 7,56 / 12 = Număr de puncte neajustate pe lună pentru grupa de vârstă 4-59 de ani

 

Număr mediu de persoane private de libertate pe lună x 11,76 / 12 = Număr de puncte neajustate pe lună pentru grupa de vârstă 60 de ani şi peste

 

Numărul iniţial de persoane private de libertate se va stipula în contract şi va fi cel existent la data de 1 iunie 2014.

Prin persoane private de libertate se înţelege reţinuţi şi arestaţi preventiv şi persoane care execută o pedeapsă privativă de libertate.

Art. 18. - Pentru personalul angajat în instituţiile şi ministerele din sistemul apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti şi persoanele private de libertate, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti validează şi decontează serviciile medicale raportate de medicii de familie care, ca urmare a ordinelor generate de specificul activităţii şi dispoziţiilor organelor judiciare, asigură, pe perioada limitată de timp, asistenţa medicală primară a acestora. În cazul categoriilor enunţate mai sus, la terminarea valabilităţii ordinelor/dispoziţiilor organelor judiciare, asiguraţii pot reveni la medicii de familie iniţiali.

Art. 19. - (1) Pentru perioada de absenţă motivată a medicului care acordă asistenţă medicală primară ministerele şi instituţiile în a căror subordine se află acesta organizează preluarea activităţii medicale de către un alt medic cu licenţă de înlocuire şi comunică despre aceasta Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti. Se consideră absenţă motivată următoarele situaţii: concedii de odihnă, incapacitate temporară de muncă, concediu de sarcină/lehuzie, concediu pentru creşterea şi îngrijirea copilului până la 2 ani, respectiv a copilului cu handicap pană la împlinirea de către acesta a vârstei de 3 ani, concedii fără plată, permisii pentru cadrele militare în activitate, citaţii de la organele judecătoreşti sau de Sa alte organe care au dreptul, potrivit legii, de a solicita prezenţa la instituţiile respective şi misiunile ordonate.

(2) Pentru perioadele în care medicul din instituţiile şi ministerele cu reţele sanitare proprii, care acordă asistenţă medicală primară, absentează din motive prevăzute de legislaţia în vigoare şi/sau în situaţiile generate de specificul activităţii acestora (misiuni în teatrele de operaţii, misiuni şi detaşări pe perioade neprecizate în alte localităţi, participarea la activităţi de lungă durată), care presupun imposibilitatea asigurării asistenţei medicale pacienţilor de pe lista proprie, se organizează, pe toată perioada derulării acestora, preluarea activităţii medicale de către alţi medici din cadrul unităţii proprii sau a unei unităţi subordonate, prin ordin de zi pe unitate sau prin dispoziţia comandantului instituţiei.

(3) Preluarea activităţii medicale menţionate la alin. (1) şi (2) se realizează în baza Convenţiei de înlocuire, conform anexei nr. 4 sau anexei nr. 5, după caz, la Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 619/360/2014, cu modificările şi completările ulterioare, care se adaptează în mod corespunzător.

Art. 20. - Direcţiile medicale sau alte structuri similare acestora din cadrul ministerelor şi instituţiilor din sistemul apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti vor pune la dispoziţia Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti liste cuprinzând medicii cu licenţă de înlocuire, fără obligaţii contractuale, cum este şi cazul medicilor militari pensionari sau disponibilizaţi, care pot prelua activitatea în condiţiile legii.

Art. 21. - (1) Pentru perioadele de absenţă motivate sub 30 de zile a medicului care acordă asistenţă medicală primară din instituţiile şi ministerele cu reţele sanitare proprii se organizează preluarea activităţii medicale de către un alt medic prin ordin de zi pe unitate sau prin dispoziţie a comandantului instituţiei.

(2) Obligaţiile medicului înlocuitor sunt cele prevăzute în contractul încheiat de reprezentantul legal al furnizorului de servicii medicale cu Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti.

(3) În desfăşurarea activităţii medicul înlocuitor va păstra evidenţele primare în registrul de consultaţii al medicului înlocuit şi va folosi parafa proprie.

(4) Raportarea activităţii medicale se va face de către medicul înlocuit, conform evidenţelor primare din registrul de consultaţii.

(5) Decontarea serviciilor medicale efectuate de medicii încadraţi în instituţiile şi ministerele cu reţele sanitare proprii se face potrivit reglementărilor legale specifice.

(6) Preluarea activităţii medicale menţionate la alin. (1) se realizează în baza Convenţiei de înlocuire, conform anexei nr. 4 la Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 619/360/2014, cu modificările şi completările ulterioare, care se adaptează în mod corespunzător.

Art. 22. - Schimbarea medicilor de familie din cabinetele medicale de unitate/infirmerii din centrele medicale judeţene şi ale municipiului Bucureşti şi cele aflate în structura/coordonarea centrelor medicale de diagnostic şi tratament, respectiv spitalelor din reţelele sanitare aparţinând ministerelor şi instituţiilor din domeniul apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti se face, în condiţiile legii, numai cu informarea reprezentantului legal al furnizorului şi al Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti.

Art. 23. - (1) Lista cuprinzând cabinetele medicale şi condiţiile specifice sistemului în care se acordă asistenţă medicală primară la care se aplică majorări se stabileşte anual de direcţiile medicale sau de alte structuri similare din ministerele şi instituţiile din domeniul apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti în cadrul reţelelor sanitare proprii împreună cu Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, cu referate justificative bine întemeiate şi în limita fondului aprobat (cabinete aresturi, cabinete penitenciare, zone izolate etc.)

(2) Criteriile de stabilire a cabinetelor medicale la care se pot aplica majorări vor fi înaintate de direcţiile medicale sau de alte structuri similare din ministerele şi instituţiile din domeniul apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti spre avizare Ministerului Sănătăţii.

 

CAPITOLUL III

Modul de prescriere, eliberare şi decontare a medicamentelor cu şi fără contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu

 

Art. 24. - Asistenţa cu medicamente în tratamentul ambulatoriu se asigură de farmaciile autorizate şi evaluate conform prevederilor legale în vigoare, inclusiv de farmaciile care funcţionează în structura unităţilor sanitare din sistemul de apărare, ordine publică, siguranţă naţională şi autoritate judecătorească.

Art. 25. - Decontarea contravalorii medicamentelor eliberate de farmaciile din sistemul apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti se efectuează în ordine cronologică, în termen de până la 60 de zile calendaristice de la data verificării prescripţiilor medicale eliberate asiguraţilor şi acordării vizei “bun de plat㔠facturilor care le însoţesc. Durata maximă de verificare a prescripţiilor medicale nu poate depăşi 30 de zile calendaristice de la data depunerii acestora de către farmacie la Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti.

Art. 26. - Modalitatea de decontare a părţii necompensate de care beneficiază asiguraţii în baza unor legi speciale se stabileşte prin ordin al miniştrilor şi al conducătorilor instituţiilor din sistemul apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti.

Art. 27. - Documentele necesare decontării medicamentelor sunt cele prevăzute în Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 619/360/2014, cu modificările şi completările ulterioare.

 

CAPITOLUL IV

Modalităţi de contractare în asistenţa medicală ambulatorie de specialitate pentru specialităţile clinice, paraclinice, de medicină dentară şi de recuperare-reabilitare a sănătăţii

 

Art. 28. - Sumele care urmează a fi contractate în asistenţa medicală ambulatorie de specialitate cu furnizorii de servicii medicale paraclinice (investigaţii paraclinice - analize de laborator şi radiologie-imagistică medicală) şi cu furnizorii de servicii medicale de reabilitare medicală din sistemul apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti vor fi stabilite în funcţie de execuţia şi de numărul de servicii medicale efectuate în anul precedent.

Art. 29. - Modalitatea de decontare a părţii necompensate - încasată de furnizorii de servicii medicale pentru unele servicii medicale, de care beneficiază asiguraţii în baza unor legi speciale, se stabileşte prin ordin al miniştrilor şi al conducătorilor instituţiilor din sistemul apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti.

 

CAPITOLUL V

Obligaţiile unităţilor sanitare cu paturi

 

Art. 30. - Unităţile sanitare cu paturi din sistemul apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti au obligaţia să transmită la Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, în primele cinci zile lucrătoare ale lunii curente, cheltuielile efectuate în luna precedentă, cu respectarea legislaţiei privind organizarea şi funcţionarea ministerelor şi instituţiilor din sistemul naţional de apărare, conform machetei prevăzute în anexa nr. 25 A la Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 619/360/2014, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 31. - Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti încheie contracte cu spitalele din sistemul apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti pentru secţiile care au personal medical de specialitate încadrat sau îşi desfăşoară activitatea în temeiul unor convenţii/contracte de colaborare/contracte de prestare servicii în condiţiile respectării prevederilor legale.

 

CAPITOLUL VI

Dispoziţii finale

 

Art. 32. - Medicii din sistemul apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti care sunt mutaţi în interes de serviciu în alte unităţi sanitare similare celei în care şi-au desfăşurat activitatea pot continua relaţiile contractuale cu Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti prin încheierea unui nou contract, în condiţiile legii.

Art. 33. - Crearea bazei de date la nivelul Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice. Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti pentru funcţionarea sistemului informatic se face cu respectarea prevederilor legale în vigoare privind informaţiile clasificate, conform protocolului încheiat între Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării. Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti şi ministerele şi instituţiile din sistemul apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti.

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

privind modificarea Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 2.389/2010 pentru aprobarea Procedurii de valorificare, în regim de urgenţă, a bunurilor de consum alimentar şi a materiilor prime necesare pentru prepararea acestor bunuri, cu grad ridicat de perisabilitate sau care, prin trecerea timpului, pierd din greutate ori din valoare, inclusiv animale, păsări vii sau plante, în cazul aplicării măsurilor asigurătorii şi/sau executorii prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Având în vedere dispoziţiile 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de prevederile art. 129 alin. (7), precum şi de cele ale art. 159 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

Art. I. - Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.389/2010 pentru aprobarea Procedurii de valorificare, în regim de urgenţă, a bunurilor de consum alimentar şi a materiilor prime necesare pentru prepararea acestor bunuri, cu grad ridicat de perisabilitate sau care, prin trecerea timpului, pierd din greutate ori din valoare, inclusiv animale, păsări vii sau plante, în cazul aplicării măsurilor asigurătorii şi/sau executorii prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 8 octombrie 2010, se modifică după cum urmează:

1. Titlul ordinului va avea următorul cuprins:

“ORDIN

pentru aprobarea Procedurii de valorificare, în regim de urgenţă, a bunurilor de consum alimentar şi a materiilor prime necesare pentru prepararea acestor bunuri, cu grad ridicat de perisabilitate sau care, prin trecerea timpului, pierd din greutate ori din valoare, inclusiv animale, păsări vii sau plante sau bunuri degradabile, în cazul aplicării măsurilor asigurătorii şi/sau executorii prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală”

2. Articolul 1 va avea următorul cuprins:

,Art. 1. - Se aprobă Procedura de valorificare, în regim de urgenţă, a bunurilor de consum alimentar şi a materiilor prime necesare pentru prepararea acestor bunuri, cu grad ridicat de perisabilitate sau care, prin trecerea timpului, pierd din greutate ori din valoare, inclusiv animale, păsări vii sau plante sau bunuri degradabile, în cazul aplicării măsurilor asigurătorii şi/sau executorii prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.”

3. Articolul 3 va avea următorul cuprins:

«Art. 3. - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală, Direcţia Generală a Vămilor, direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, organele fiscale teritoriale subordonate acestora, precum şi Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.”

4. Articolul S se abrogă.

5. Anexele nr. 1 şi 2 se modifică şi se înlocuiesc cu anexele nr. 1 şl 2, care fac parte Integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul finanţelor publice,

Ioana-Maria Petrescu

 

Bucureşti, 11 decembrie 2014.

Nr. 1.682.

 

ANEXA Nr. 1

(Anexa nr. 11a Ordinul nr. 2 389/2010)

 

PROCEDURA

de valorificare, în regim de urgenţă, a bunurilor de consum alimentar şi a materiilor prime necesare pentru prepararea acestor bunuri, cu grad ridicat de perisabilitate sau care, prin trecerea timpului, pierd din greutate ori din valoare, inclusiv animale, păsări vii sau plante sau bunuri degradabile, în cazul aplicării măsurilor asigurătorii şi/sau executorii prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

1. Bunurile de consum alimentar şi materiile prime necesare pentru prepararea acestor bunuri, cu grad ridicat de perisabilitate sau care, prin trecerea timpului, pierd din greutate în din valoare, inclusiv animale, păsări vii sau plante sau bunuri degradabile, precum şi bunurile al căror termen de valabilitate expiră înainte de transformarea măsurilor asigurătorii în măsuri executorii vor fi valorificate, în regim de urgenţă, potrivit art. 159 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

2. Valorificarea, în regim de urgenţă, a bunurilor este organizată de o comisie de valorificare condusă de un preşedinte.

3. Comisia de valorificare este constituită din trei persoane desemnate prin decizie de către conducătorul organului fiscal, respectiv directorul general în cazul Direcţiei Generale de administrare a Marilor Contribuabili, şeful de administraţie în cazul administraţiilor judeţene ale finanţelor publice, şefii de administraţie în cazul administraţiilor sectoarelor 1-6 ale finanţelor publice şi administraţiei fiscale pentru contribuabili mijlocii din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor 3ublice Bucureşti.

4. În cazul în care organul de control, respectiv Direcţia 3enerală Antifraudă Fiscală, Direcţia Generală a Vămilor, direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, organele locale teritoriale subordonate acestora, precum şi Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili, a iniţiat măsurile asigurătorii, unul dintre membrii comisiei de valorificare va fi un reprezentant al acestuia, respectiv cel care a avizat măsura.

5. Valorificarea bunurilor prevăzute la pct. 1, cu excepţia celor degradabile, se face la preţul de achiziţie cu ridicata practicat de către operatorii economici semnificativi care comercializează produse similare. În acest sens, comisia de valorificare, pentru determinarea preţului minim de evaluare la care face cererea de ofertă, va calcula, de regulă, o medie aritmetică a cel puţin 3 preţuri obţinute de la operatorii economici semnificativi care comercializează produse similare.

6. În cazul în care bunurile care urmează a fi sechestrate sunt bunuri alimentare şi/sau animale, acestea vor fi valorificate prin unităţile autorizate şi/sau înregistrate de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, cu respectarea prevederilor legale în vigoare în ceea ce priveşte domeniul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor.

7. În cazul bunurilor şi/sau al animalelor prevăzute la pct. 6, înainte de propunerea pentru valorificare se va anunţa direcţia sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor (DSVSA) competentă teritorial, pentru verificări tehnice şi, ulterior vânzării, pentru stabilirea trasabilităţii produselor/animalelor, iar, în cazul alimentelor, vânzarea se va face ulterior constatării conformităţii acestora, prin determinări analitice în laboratoare autorizate sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor.

8. Deplasarea de către cumpărător a bunurilor şi/sau a animalelor prevăzute la pct. 6 către noua destinaţie se va face cu respectarea condiţiilor de transport sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, cu mijloace de transport autorizate sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor şi/sau cu respectarea condiţiilor de bunăstare a animalelor.

9. După sechestrarea bunurilor aflate în proprietatea debitorului, organul care a dispus această măsură va lăsa bunurile în custodia unei persoane care face dovada că este autorizată din punct de vedere sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor şi care are capacitatea să asigure condiţiile corespunzătoare de păstrare, conservare sau menţinere a bunurilor.

10. Persoanele care fac dovada că sunt autorizate sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor pot fi verificate şi pe site-ul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, la adresa www.ansvsa.ro

11. În cazul în care au fost sechestrate asigurătoriu bunuri mobile degradabile, acestea pot fi valorificate, potrivit prezentei proceduri, în următoarele situaţii:

a) atunci când există riscul ca, prin trecerea timpului, valoarea bunurilor sechestrate asigurătoriu să se diminueze semnificativ;

b) când măsura sechestrului asigurătoriu priveşte bunuri a căror depozitare, întreţinere sau conservare necesită cheltuieli disproporţionate în raport cu valoarea bunului.

12. În cazul bunurilor degradabile prevăzute la pct. 11, acestea vor fi evaluate potrivit art. 147 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la valoarea lor de circulaţie. La solicitarea organului de executare, evaluatorul desemnat va analiza încadrarea bunurilor sechestrate asigurătoriu în categoria bunurilor degradabile şi, în caz afirmativ, va proceda la evaluarea acestora.

13. În vederea începerii procedurii de valorificare a bunurilor prevăzute la pct. 11, organul de executare va solicita ca, în termen de 15 zile, instituţia care a dispus măsura asigurătorie, precum şi debitorul ale cărui bunuri au fost sechestrate asigurătoriu să îşi dea acordul asupra valorificării acestora.

14. Dacă instituţia care a dispus măsura asigurătorie şi-a dat acordul asupra valorificării bunurilor prevăzute la pct. 11, organul de executare va aplica prevederile prezentei proceduri, indiferent dacă debitorul ale cărui bunuri au fost sechestrate asigurătoriu şi-a dat sau nu acordul ori nu a răspuns la solicitare.

15. În cazul bunurilor degradabile, organul de executare va aprecia valorificarea potrivit prezentei proceduri, ţinând cont de încadrarea acestora în categoria celor care, prin trecerea timpului, îşi pierd din calitate sau din valoare, precum şi de acordul prevăzut la pct. 14. Astfel, organul de executare va întocmi un referat care va cuprinde considerentele pentru care bunurile au fost încadrate în această categorie, avizat de şeful organului de executare şi aprobat de şeful administraţiei.

16. În cazul în care instanţele judecătoreşti sau alte organe competente, potrivit legii, au dispus organului fiscal ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor degradabile prevăzute la pct. 11, în vederea începerii procedurii de valorificare, se va solicita, de îndată, acordul instituţiilor care au dispus măsura asigurătorie.

17. Comisia de valorificare, după instituirea măsurilor asigurătorii, va efectua, de îndată, atât publicitatea valorificării, prin publicarea unui anunţ pe pagina de internet a Ministerului

Finanţelor Publice - portalul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cât şi transmiterea unei cereri de ofertă operatorilor economici semnificativi care comercializează produse similare şi care, de regulă, îşi desfăşoară activitatea în raza teritorială a organului fiscal.

18. Anunţul privind valorificarea bunurilor perisabile şi/sau degradabile cuprinde următoarele elemente:

a) denumirea organului fiscal care valorifică bunurile prevăzute la pct. 1;

b) data la care a fost emis;

c) numele şi semnătura membrilor comisiei de valorificare;

d) bunurile care se oferă spre vânzare şi descrierea lor sumară;

e) preţul minim de evaluare al bunurilor potrivit pct. 5 şi/sau pct. 12;

f) cantitatea şi valoarea totală de pornire (evaluare);

g) data, ora şi locul la care se va ţine şedinţa de deschidere a ofertelor;

h) invitaţia către toţi cei interesaţi în cumpărarea bunurilor de a depune la organul fiscal competent, în termenul de depunere a ofertelor şi la locul fixat în acest scop, oferte de cumpărare, în plic închis, sub sancţiunea descalificării;

i) invitaţia către toţi cei interesaţi în cumpărarea bunurilor de a se prezenta, personal sau prin împuternicit, la data, ora şi locul unde se va desfăşura şedinţa de deschidere a ofertelor.

19. Comisia de valorificare, după instituirea măsurilor asigurătorii, va asigura publicitatea bunurilor ce urmează a fi valorificate, prin afişarea pe pagina de internet a Ministerului Finanţelor Publice - portalul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a unei situaţii centralizate a tuturor bunurilor perisabile şi/sau degradabile, aprobată de preşedintele Comisiei de valorificare, între ora 16,00 din ziua curentă şi ora 12,00 din ziua următoare, care va cuprinde următoarele elemente: denumirea organului fiscal competent; descrierea sumară a bunurilor care se oferă spre vânzare; cantitate; preţul stabilit pentru fiecare categorie în parte, după caz, precum şi data şi ora la care va avea loc şedinţa de deschidere a ofertelor

20. Concomitent cu publicarea situaţiei bunurilor perisabile şi/sau degradabile va fi postat pe pagina de internet a Ministerului Finanţelor Publice - portalul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi anunţul privind valorificarea acestora.

21. Comisia de valorificare va stabili şedinţa de deschidere a ofertelor a două zi de la publicarea anunţului şi a situaţiei centralizate a tuturor bunurilor perisabile şi/sau degradabile, la ora 14,00.

22. Termenul de depunere a ofertelor începe Sa data publicării anunţului privind valorificarea bunurilor perisabile şi/sau degradabile pe pagina de internet a Ministerului Finanţelor Publice - portalul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi se termină cu două ore înainte de ora programată pentru şedinţa de deschidere a ofertelor, respectiv ora 12,00.

23. Bunurile prevăzute la pct. 6 vor fi valorificate de către comisia de valorificare, conform prezentei proceduri, în sistem angro, doar către persoanele juridice sau persoanele fizice care sunt legal autorizate să realizeze fapte de comerţ cu aceste categorii de bunuri.

24. Pentru participarea la procedura de valorificare a bunurilor perisabile şi/sau degradabile, ofertanţii vor depune la organul fiscal competent următoarele documente:

a) o prezentare sintetică a ofertantului, care va cuprinde datele de identificare şi datele de contact, inclusiv un număr de fax şi o adresă de e-mail pe care pot fi făcute comunicările;

b) dovada deţinerii unei autorizaţii de comercializare a categoriei de bunuri ce urmează a fi valorificate, după caz;

c) oferta financiară de cumpărare care conţine suma oferită, care nu poate fi sub preţul minim de evaluare stabilit potrivit pct. 5 şi/sau pct. 12;

d) împuternicirea persoanei care îl reprezintă pe ofertant, dacă este cazul;

e) pentru persoanele juridice române, copie de pe certificatul unic de înregistrare eliberat de oficiul registrului comerţului;

f) pentru persoanele juridice străine care desfăşoară activităţi în România prin intermediul sediilor permanente, copie de pe certificatul de înregistrare eliberat de oficiul registrului comerţului sau copie de pe certificatul de înregistrare fiscală eliberat de organul fiscal, după caz;

g) pentru alte persoane juridice străine, cu excepţia celor de la lit. f), actul de înmatriculare tradus în limba română;

h) pentru persoanele fizice române, copie de pe actul de identitate;

i) pentru persoanele fizice străine, copie de pe paşaport;

j) dovada plăţii taxei de participare sau a constituirii garanţiei sub forma scrisorii de garanţie bancară.

25. Taxa de participare reprezintă 10% din preţul de pornire a licitaţiei şi se plăteşte în lei la unitatea teritorială a Trezoreriei Statului.

26. În termen de 5 zile de la data întocmirii Procesului-verbal privind desfăşurarea şi rezultatul procedurii de valorificare a bunurilor perisabile şi/sau degradabile, organul fiscal va restitui taxa de participare participanţilor care au depus oferte de cumpărare şi care nu au fost declaraţi adjudecatari, iar în cazul cumpărării, taxa se reţine în contul preţului. Taxa de participare nu se restituie ofertanţilor care nu s-au prezentat la valorificare, celui care a refuzat încheierea procesului-verbal privind valorificarea bunurilor perisabile şi/sau degradabile, precum şi adjudecatarului care nu a plătit preţul. Taxa de participare care nu se restituie se face venit la bugetul de stat. În situaţia în care, pentru participarea la valorificare, ofertanţii au constituit garanţii, în condiţiile legii, sub forma scrisorii de garanţie bancară, scrisoarea de garanţie bancară se valorifică de organul fiscal competent în cazul în care ofertantul este declarat adjudecatar şi/sau în condiţiile anterior menţionate.

27. Documentaţia va fi depusă în plic sigilat, toate paginile fiind numerotate, semnate şi/sau ştampilate, după caz. Pe plic se vor înscrie obligatoriu numele/denumirea şi adresa/sediul social ale ofertantului.

28. Organul fiscal competent, la înregistrarea ofertelor, va menţiona data şi ora primirii.

29. Oferta va fi descalificată în următoarele situaţii:

a) când nu cuprinde datele de contact ale ofertantului, iar acesta nu este prezent sau nu are un împuternicit în sală la şedinţa de deschidere a ofertelor;

b) când are un preţ mai mic decât preţul minim de evaluare stabilit potrivit pct. 5 şi/sau pct. 12;

c) când nu conţine, pentru persoanele juridice române, copia de pe certificatul unic de înregistrare eliberat de oficiul registrului comerţului;

d) când nu conţine, pentru persoanele juridice străine care desfăşoară activităţi în România prin intermediul sediilor permanente, copie de pe certificatul de înregistrare eliberat de oficiul registrului comerţului sau copie de pe certificatul de înregistrare fiscală eliberat de organul fiscal, după caz;

e) când nu conţine, pentru alte persoane juridice străine, cu excepţia celor de la pct. 24 lit. f), actul de înmatriculare tradus în limba română;

f) când nu conţine, pentru persoanele fizice române, copia de pe actul de identitate;

g) când nu conţine, pentru persoanele fizice străine, copia de pe paşaport;

h) când a fost depusă după termenul de depunere a ofertelor indicat în anunţul prevăzut la pct. 18;

i) când a fost depusă la altă adresă decât cea indicată în anunţul prevăzut la pct. 18;

j) când nu conţine dovada deţinerii unei autorizaţii de comercializare a categoriei de bunuri ce urmează a fi valorificate;

k) când nu conţine dovada plăţii taxei de participare sau a constituirii garanţiei sub forma scrisorii de garanţie bancară prevăzută la pct. 24 lit. j).

30. Despre data, ora şi tocul şedinţei de deschidere a ofertelor va fi înştiinţat şi debitorul. Acesta poate participa la şedinţa de deschidere a ofertelor.

31. Şedinţa de deschidere a ofertelor se ţine la data, ora şi locul stabilite de comisia de valorificare, astfel cum sunt acestea menţionate în anunţul privind valorificarea bunurilor perisabile şi/sau degradabile.

32. În data, la ora şi în locul stabilite de comisia de valorificare în vederea deschiderii ofertelor, comisia va proceda la inventarierea şi la deschiderea ofertelor depuse. Ofertanţii pot participa la procedura de deschidere a ofertelor.

33. După deschiderea ofertelor, comisia de valorificare verifică şi analizează documentele de participare, stabilind care dintre ofertele depuse se încadrează în vreuna dintre situaţiile reglementate de dispoziţiile pct. 29.

34. În cazul în care va fi depusă o singură ofertă calificată, aceasta va fi declarată câştigătoare dacă preţul oferit de ofertant este cel puţin egal cu preţul minim de evaluare stabilit potrivit pct. 5 şi/sau pct. 12.

35. În cazul în care există mai multe oferte calificate, este declarată câştigătoare oferta cu valoarea cea mai mare.

36. În cazul în care există mai multe oferte calificate şi 2 sau mai mulţi ofertanţi au ofertele financiare cu valoarea cea mai mare, care sunt egale, se va efectua o licitaţie deschisă, pe loc, între aceşti ofertanţi, comisia de valorificare stabilind un pas de licitare cuprins între 1-5% din valoarea bunurilor.

37. Comisia de valorificare va oferi spre vânzare bunurile, prin 3 strigări succesive, în care se pot face supralicitări, conform pasului de licitare stabilit.

38. Bunurile vor fi oferite celui care, după 3 strigări succesive, oferă preţul cel mai mare.

39. La finalizarea procedurii, se întocmeşte un proces-verbal, semnat de către toţi participanţii, privind desfăşurarea şi rezultatul procedurii, care va cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi următoarele elemente: numele şi prenumele sau denumirea cumpărătorului, precum şi domiciliul fiscal al acestuia, indicarea bunului valorificat, a preţului la care bunul a fost valorificat şi a taxei pe valoarea adăugată, dacă este cazul; toţi cei care au depus oferte şi sumele oferite şi, dacă este cazul, menţionarea situaţiilor în care valorificarea nu s-a realizat, ori dacă unul sau mai mulţi participanţi au refuzat semnarea.

40. După finalizarea procedurii, comisia de valorificare va emite Procesul-verbal privind valorificarea bunurilor perisabile şi/sau degradabile, care constituie titlu de proprietate. În cazul în care adjudecatarul nu face plata, în contul indicat de organul fiscal competent, în termen de 5 zile de la data semnării Procesului-verbal privind valorificarea bunurilor perisabile şi/sau degradabile, acesta va putea fi executat silit pentru plata sumei datorate în temeiul titlului executoriu emis de organul de executare competent pe baza Procesului-verbal privind valorificarea bunurilor perisabile şi/sau degradabile.

41. În cazul în care nu există nicio ofertă depusă ori ofertele depuse se încadrează în una dintre situaţiile prevăzute la pct. 29, prevederile art. 161 şi 167 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.

42. Pe măsura primirii ofertelor, organul fiscal competent va constitui/actualiza baza de date cu privire la potenţialii ofertanţi ce cuprinde informaţii referitoare la datele de identificare ale acestora, obiectul de activitate şi categoriile de produse pentru care şi-au manifestat interesul.

43. Această bază de date va fi utilizată de către organele fiscale competente în transmiterea, pe viitor, a unor eventuale cereri de ofertă potenţialilor adjudecatari.

 

ANEXA Nr. 2

(Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 2.389/2010)

 

ANTET*)

Nr. ..... din .............

 

- Model -

 

ANUNŢ

privind valorificarea bunurilor perisabile şi/sau degradabile

 

Anul ....... luna ...... ziua .........

            În temeiul art. 159 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se face cunoscut că în ziua de .................... luna ........... anul ............, ora ................ în localitatea ........................, str. ................... nr. .......... se vor vinde următoarele bunuri perisabile şi/sau degradabile, proprietatea debitorului**) ............................................., cu domiciliul fiscal în localitatea ..................., str. .......................... nr. ......, bl,..... sc. ..... et. ..... ap ..... cod de identificare fiscală***) ....................................................................,

 

Denumirea bunurilor perisabile şi/sau degradabile, descriere sumară

Cantitate

Valoarea, exclusiv TVA, este de .... lei

Preţul minim al bunurilor, exclusiv TVA, este de ..... lei

Cota TVA/Neimpozabil 1)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


1) Cote de taxă pe valoarea adăugată pentru vânzarea bunurilor mobile este ...... /neimpozabilă în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Invităm pe cei care pretind vreun drept asupra acestor bunuri să înştiinţeze despre aceasta organul de control/de executare, înainte de data stabilită pentru vânzare.

Cei interesaţi în cumpărarea bunurilor sunt invitaţi să prezinte până la termenul de depunere a ofertelor, respectiv data ........... ora ............, oferte financiare de cumpărare; prezentarea sintetică a ofertantului, care va cuprinde: datele de identificare şi datele de contact, inclusiv un număr de fax şi o adresă de e-mail pe care pot fi făcute comunicările; împuternicirea persoanei care îl reprezintă pe ofertant; pentru persoanele juridice de naţionalitate română, copie de pe certificatul unic de înregistrare eliberat de oficiul registrului comerţului; pentru persoanele juridice străine, actul de înmatriculare tradus în limba română; pentru persoanele fizice române, copie de pe actul de identitate; pentru persoanele fizice străine, copie de pe paşaport, urmând să se prezinte la data şi orele stabilite pentru şedinţa de deschidere a ofertelor şi pentru vânzare la locul fixat în acest scop.

Şedinţa de deschidere a ofertelor se va ţine la data d e........... ora ............... locul ..............................

Împotriva prezentului înscris cel interesat poate introduce contestaţie la instanţa judecătorească competentă, în termen de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoştinţă, în conformitate cu prevederile art. 172 şi 173 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, când urmează să se ia măsuri de executare silită nu este obligatorie audierea contribuabilului.

Pentru informaţii suplimentare, vă puteţi adresa la sediul nostru sau la telefon nr. ...............

Data afişării.....................

 

Comisia de valorificare

Numele şi prenumele .......................

Semnătura .......................................

L.S.

            ......................................


*) Se vor trece sigla conform Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.504/2013 privind aprobarea modelului şi caracteristicilor siglelor utilizate la nivelul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu modificările ulterioare, denumirea şi adresa organului fiscal emitent al prezentului act normativ.

**) Se vor menţiona numele şi prenumele sau denumirea debitorului.

***) Se va menţiona: codul numeric personal, numărul de identificare fiscală, codul de înregistrare fiscală sau codul unic de înregistrare, după caz.

 

1. Denumire: Anunţ privind valorificarea bunurilor perisabile şi/sau degradabile

2. Format: A4/t1

3. Se utilizează în baza art. 159 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

4. Se întocmeşte în două exemplare de organul fiscal.

5. Circulă: un exemplar la comisia de valorificare.

6. Se afişează pe pagina de internet a Ministerului Finanţelor Publice - portalul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

7. Se arhivează: un exemplar la dosarul fiscal.

 

ANTET*)

Nr. ...... din ..............

 

- Model –

 

PROCES-VERBAL

privind desfăşurarea şi rezultatul procedurii de valorificare a bunurilor perisabile şi/sau degradabile

 

Încheiat astăzi,....................luna...................anul........ora........, în localitatea .................. str. .......................... nr. ......, în temeiul art. 159 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

Pentru stingerea creanţelor fiscale restante/estimate, faţă de debitorul**) ........................................................... din localitatea ...................... str. ................ nr. ......cod de identificare fiscala**)  ................ în sumă de ............. lei, s-a procedat la valorificarea bunurilor perisabile si/sau degradabile sechestrate prin Procesul-verbal de sechestru nr. ...... din ............... întocmit de .............................................

Valorificarea bunurilor perisabile şi/sau degradabile a fost adusă la cunoştinţa publică prin publicarea la data de ...................... a anunţului de vânzare, care a fost afişat pe pagina de internet a Ministerului Finanţelor Publice - portalul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

În baza art. 159 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, s-a procedat la valorificarea, în regim de urgenţă, a bunurilor perisabile şi/sau degradabile, după cum urmează:

Organul fiscal a făcut prezentarea ofertelor scrise primite (se vor menţiona toţi cei care au participat la vânzare şi sumele oferite de fiecare participant)

.................................................................................................................................................................................................................................................

.................................................................................................................................................................................................................................................

Descrierea sumară a bunurilor perisabile şi/sau degradabile

.................................................................................................................................................................................................................................................

Preţul minim al bunurilor perisabile şi/sau degradabile .................................... (exclusiv TVA).

Licitaţia a început de la preţul de (lei)****) ....................................................... (exclusiv TVA).

Bunurile perisabile şi/sau degradabile au fost vândute*****) ............. la preţul de (lei) ..............., pentru care s-a calculat TVA în valoare de .................................................. (lei).

Cumpărătorul va plăti preţul, în numerar sau prin decontare bancară, în cel mult 5 zile de la data cumpărării, la unitatea Trezoreriei Statului ........................................ în contul ..........................

Cu privire la vânzare, s-au făcut următoarele obiecţii:

.................................................................................................................................................................................................................................................

Împotriva prezentului înscris cel interesat poate introduce contestaţie la instanţa judecătorească competentă, în termen de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoştinţă, în conformitate cu prevederile art. 172 şi 173 din Ordonanţa Guvernului nr. 9272003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, când urmează să se ia măsuri de executare silită nu este obligatorie audierea contribuabilului.

Prezentul proces-verbal privind desfăşurarea şi rezultatul procedurii de valorificare a bunurilor perisabile şi/sau degradabile s-a încheiat în ................. exemplare.

 

Comisia de valorificare

Numele, prenumele şi semnătura

L.S.

.............................................................

.............................................................

.............................................................

Participanţi

Numele, prenumele şi semnătura

L.S.

.............................................................

.............................................................


*) Se vor trece sigla conform Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.504/2013 privind aprobarea modelului şi caracteristicilor siglelor utilizate la nivelul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu modificările ulterioare, denumirea şi adresa organului fiscal emitent al prezentului act normativ.

**) Numele şi prenumele/denumirea şi domiciliul fiscal ale debitorului.

***) Se va menţiona: codul numeric personal, numărul de identificare fiscală, codul de înregistrare fiscală sau codul unic de înregistrare, după caz.

***) Cel mai mare preţ din ofertele scrise.

*****) Numele şi prenumele/denumirea, domiciliul fiscal, precum şi contul bancar ale cumpărătorului, după caz.


1. Denumire: Proces-verbal privind desfăşurarea şi rezultatul procedurii de valorificare a bunurilor perisabile şi/sau degradabile

2. Format: A4/t2

3. Se utilizează în baza art. 159 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

4. Se întocmeşte în 3 exemplare de organul fiscal.

5. Circulă: - un exemplar la cumpărător (sau reprezentantul său legal);

- un exemplar la debitor.

6. Se arhivează: un exemplar la dosarul fiscal.

 

ANTET*)

Nr. ...... din ..............

 

- Model -

 

PROCES-VERBAL

privind valorificarea bunurilor perisabile şi/sau degradabile

 

Încheiat astăzi, .................... luna .................... anul ........ ora ........, în localitatea .................. str. .......................... nr. ......, în temeiul art. 159 alin. (4) şi al art. 161 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicata, cu modificările şi completările ulterioare

Conform Procesului-verbal privind desfăşurarea şi rezultatul procedurii de valorificare a bunurilor perisabile şi/sau degradabile nr. .................. din data de ..........., emis de .................................... s-au valorificat bunurile perisabile şi/sau degradabile**)             ....................................................................................................................................................

 

Debitor: .............................................................................

(nume, prenume/denumire, forma juridică)

Cod de identificare fiscală***) ........................................

Str. ......................................nr. ...............

localitatea ......................................................................

judeţul ...........................................................................

Cumpărător: .................................................................

(nume, prenume/denumire, forma juridică)

Cod de identificare fiscală***) ........................................

Str. .................................... nr. .................

localitatea .....................................................................

judeţul ...........................................................................

 

Vânzarea s-a făcut la preţul de ............ (lei), pentru care s-a calculat TVA în sumă de ........................... (lei).

Dacă debitorul este înregistrat ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, bunurile perisabile şi/sau degradabile sechestrate se vor valorifica cu TVA calculată prin aplicarea cotei standard de......sau, după caz, a cotei reduse de.......asupra bazei de impozitare determinate potrivit legii, respectiv conform Legii nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Cumpărătorul va efectua plata preţului în întregime, în numerar sau cu ordin de plată, în termen de 5 zile de la data încheierii Procesului-verbal privind desfăşurarea şi rezultatul procedurii de valorificare a bunurilor perisabile şi/sau degradabile, după cum urmează:

-................... lei, reprezentând preţul de vânzare, exclusiv TVA aferentă, în contul nr.  .....................................................;

-................... lei, reprezentând TVA aferentă, în contul nr. .............................................................................

În conformitate cu prevederile art. 161 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prezentul proces-verbal privind valorificarea bunurilor perisabile şi/sau degradabile constituie titlu de proprietate.

Procesul-verbal privind valorificarea bunurilor perisabile şi/sau degradabile constituie documentul pe baza căruia se emite titlul executoriu împotriva cumpărătorului care nu plăteşte preţul de vânzare.

Împotriva prezentului înscris cel interesat poate introduce contestaţie la instanţa judecătorească competentă, în termen de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoştinţă, în conformitate cu prevederile art. 172 şi 173 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, când urmează să se ia măsuri de executare silită nu este obligatorie audierea contribuabilului.

Prezentul proces-verbal s-a încheiat în......exemplare.

 

Conducătorul unităţii fiscale

Numele şi prenumele ...............

Semnătura ................................

L.S.

 

Cumpărătorul

(sau reprezentantul său legal)

Numele, prenumele şi semnătura

L.S.

......................................

Reprezentantul unităţii fiscale

Numele ........................................

Prenumele ...................................

Semnătura ..................................


*) Se va completa denumirea organului fiscal emitent din cadrul Ministerului Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală sau al unităţilor sale teritoriale.

**) Descrierea sumară a bunurilor perisabile şi/sau degradabile.

***) Se va completa codul numeric personal, numărul de identificare fiscală, codul de înregistrare fiscală sau codul unic de înregistrare, după caz.

 

1. Denumire: Proces-verbal privind valorificarea bunurilor perisabile si/sau degradabile

2. Format: A4/t2

3. Se utilizează în baza art. 159 alin. (4) şi al art. 161 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, CU modificările şi completările ulterioare.

4. Se întocmeşte în 3 exemplare de organul fiscal.

5. Circulă: - un exemplar la cumpărător;

- un exemplar la debitor.

6. Se arhivează: un exemplar Sa dosarul fiscal.

MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

 

ORDIN

pentru aprobarea reglementării tehnice “Normativ privind proiectarea fundaţiilor de suprafaţă”, indicativ NP 112-2014

 

În conformitate cu prevederile art. 10 şi art. 38 alin. 2 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare, ale art. 2 alin, (3) şi (4) din Regulamentul privind tipurile de reglementări tehnice şi de cheltuieli aferente activităţii de reglementare în construcţii, urbanism, amenajarea teritoriului şi habitat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 203/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere Procesul-verbal de avizare nr. 34/2013 al Comitetului tehnic de specialitate nr. 6 “Inginerie geotehnică şi fundaţii” şi Procesul-verbal de avizare nr. 1/2014 al Comitetului tehnic de coordonare generală,

în temeiul art. 4 pct. II lit. e) şi al art. 12 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 1/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, cu modificările ulterioare,

viceprim-ministrul, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă reglementarea tehnic㠓Normativ privind proiectarea fundaţiilor de suprafaţă”, indicativ NP 112-2014, prevăzută în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Normativul NP 112-2014 se aplică la proiectarea fundaţiilor de suprafaţă ale construcţiilor noi, care se efectuează în cazul serviciilor de proiectare contractate după data intrării în vigoare a prezentului ordin.

Art. 3. - Contractele pentru serviciile de proiectare încheiate până la data intrării în vigoare a prezentului ordin se finalizează cu respectarea reglementărilor tehnice în vigoare la data semnării acestora.

Art. 4. - Prezentul ordin1 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la 1 ianuarie 2015.

Art. 5. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 275/2005 pentru aprobarea reglementării tehnice “Normativ pentru proiectarea structurilor de fundare directă”, indicativ NP112-20042, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 şi 451 bis din 27 mai 2005, se abrogă.

 

p. Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Shhaideh Sevil,

secretar de stat

 

Bucureşti, 24 noiembrie 2014.

Nr. 2.352.


*) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome .Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

1 Ordinul şi anexa se publica şi în Buletinul Construcţiilor, editat de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii, Urbanism şi Dezvoltare Teritorială Durabil㠓URBAN-INCERC”.

2 Reglementarea tehnica “Normativ pentru proiectarea structurilor de fundare directă”, indicativ NP 112-2004, a fost publicata şi în Buletinul Construcţiilor nr.14 din 2005, editat de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii şi Economia Construcţiilor ÎNCERC - Bucureşti.

MINISTERUL JUSTIŢIEI

 

ORDIN

pentru modificarea şi completarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti nr. 1.226/C/2009

 

Având în vedere propunerile procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism nr. 6.146/VI/2/2014 din 22 aprilie 2014, 2 iulie 2014 şi 10 octombrie 2014 privind modificarea şi completarea unor prevederi ale Ordinului ministrului justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti nr. 1.226/C/2009 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism,

luând în considerare Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.244 din 20 noiembrie 2014 prin care au fost avizate favorabil propunerile de modificare şi completare a Regulamentului de organizare şi funcţionare a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism,

văzând ordinele procurorului-sef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism nr. 212/VI-3 din 10 octombrie 2014 şi 213/VI-3 din 10 octombrie 2014,

în conformitate cu dispoziţiile art. 9 şi 13 din Hotărârea Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul dispoziţiilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 131/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şt Terorism,

ministrul justiţiei emite următorul ordin:

Art. I. - Regulamentul de organizare şi funcţionare a Direcţiei de investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti nr. 1.226/C/2009, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 1 iunie 2009, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 4 alineatul (2) litera d), liniuţa a treia se abrogă.

2. La articolul 4 alineatul (2) litera e), liniuţa întâi se abrogă.

3. La articolul 4 alineatul (2), litera k) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„k) Centrul de aplicaţii operaţionale al procurorilor: - Biroul de realizare a activităţii de management operaţional, evaluare, analiză şi previziuni;

- Biroul de realizare a activităţii de pregătire profesională, consultanţă şi cooperare;”.

4. La articolul 6 litera d), după liniuţa a patra se introduc două noi liniuţe, cu următorul cuprins:

“- Biroul de prevenire şi combatere a traficului ilicit de droguri;

- Biroul judiciar;”.

5. Articolul 43 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 43. - Serviciul de prevenire şi combatere a criminalităţii informatice este condus de un procuror-şef şi are în structură două birouri, conduse de procurori-şefi.”

6. La capitolul IV, secţiunea a 4-a şi articolul 47 se abrogă.

7. Articolul 48 se modifică ŞI va avea următorul cuprins:

“Art. 48. - Serviciul de prevenire şi combatere a infracţiunilor de terorism şi a celor contra siguranţei statului este condus de un procuror şef serviciu şi are în structură un birou, condus de un procuror-şef.”

8. La capitolul V, secţiunea a 2-a şi articolul 50 se abrogă.

9. Articolul 61 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 61. - Centrul de aplicaţii operaţionale al procurorilor este condus de un procuror-şef asimilat procurorului şef serviciu, are în structură două birouri, conduse de procurori-şefi, şi are următoarele atribuţii:

a) studiază cauzele care generează săvârşirea infracţiunilor de criminalitate organizată, trafic de droguri, criminalitate economico-financiară, criminalitate informatică şi terorism şi a condiţiilor care le favorizează, elaborează propuneri în vederea eliminării acestora, precum şi pentru perfecţionarea legislaţiei penale în acest domeniu;

b) constituie şi actualizează baza de date vizând infracţiunile ce sunt date în competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism;

c) elaborează metodologia privind activitatea de urmărire penală în cauze complexe privind criminalitatea organizată şi terorismul;

d) organizează şi administrează baza de date privind criminalitatea organizată şi terorismul;

e) desfăşoară activităţi specifice de pregătire profesională a procurorilor şi a altor categorii de personal, în cooperare cu Institutul Naţional al Magistraturii, potrivit programelor acestuia;

f) asigură, la cerere, pe bază de protocol, activităţi de consultanţă şi pregătire profesională pentru alte instituţii cu atribuţii de cercetare penală;

g) cooperează cu structuri similare de pregătire a personalului cu atribuţii în combaterea criminalităţii organizate şi terorismului, din ţară şi străinătate;

h) colectează/sistematizează date şi informaţii, atât în vederea elaborării de metodologii de realizare a activităţii de urmărire penală raportat la specificul criminalităţii organizate şi terorismului, cât şi pentru realizarea activităţii de pregătire profesionale a procurorilor şi creşterii eficienţei activităţii de urmărire penală;

i) organizează orice alte activităţi de pregătire profesională, în conformitate cu competenţele Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.”

10. La articolul 61 se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:

“(2) Atribuţiile procurorului-şef al Centrului de aplicaţii operaţionale al procurorilor sunt următoarele:

a) organizează, conduce, controlează şi răspunde de activitatea întregului personal din cadrul centrului, precum şi de activitatea de ordin tehnic efectuată de specialiştii din domeniu;

b) stabileşte atribuţiile personalului din subordine, precum şi măsurile şi termenele de realizare a activităţilor, luând sau, după caz, propunând conducerii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism măsurile care se impun;

c) urmăreşte şi răspunde de repartizarea lucrărilor, pe criterii obiective, potrivit legii;

d) examinează şi analizează lucrările realizate de personalul din subordine, coordonează şi îndrumă activitatea acestuia;

e) participă la elaborarea şi soluţionarea lucrărilor complexe sau de importanţă deosebită date în competenţa centrului;

f) ia măsuri şi, după caz, face propuneri pentru realizarea în bune condiţii şi la termen a atribuţiilor ce revin centrului;

g) efectuează periodic analiza activităţii centrului şi face propuneri pentru îmbunătăţirea acesteia;

h) exercită orice alte atribuţii dispuse de conducerea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.”

11. După articolul 61 se introduc două noi articole, articolele 611 şi 612, cu următorul cuprins:

“Art. 611. “_ (1) Biroul de realizare a activităţii de management operaţional, evaluare, analiză şi previziuni este condus de un procuror şef birou şi are următoarele atribuţii:

a) studiază cauzele care generează săvârşirea infracţiunilor de criminalitate organizată, trafic de droguri, criminalitate economico-financiară, criminalitate informatică şi terorism şi condiţiile care le favorizează, elaborează propuneri în vederea eliminării acestora, precum şi pentru perfecţionarea legislaţiei penale în acest domeniu;

b) constituie şi actualizează baza de date vizând infracţiunile ce sunt date în competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism;

c) gestionează activitatea de colectare şi centralizare a datelor de criminalitate organizată şi terorism rezultate din cauzele instrumentate de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, dar şi din alte surse (cu indicarea expresă a acestora);

d) organizează şi administrează baza de date privind criminalitatea organizată şi terorismul;

e) stabileşte un sistem de alarmare/alertă pentru a sa evita eventuale situaţii conflictuale între structurile ce desfăşoară activitatea de urmărire penală, dar şi pentru a eficientiza utilizarea mijloacelor moderne de investigaţii;

f) cooperează cu alte centre operaţionale existente la nivelul Guvernului, ministerelor şi serviciilor de informaţii;

g) oferă sprijin operaţional din punct de vedere tactic, în mod selectiv, pentru cazurile complexe, la cererea procurorilor din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, privitor la investigaţiile realizate de aceştia. În acest scop, realizează un plan de acţiune, în care se recomandă:

- etapele investigative de parcurs (etape rezultate din experienţa anterioară în investigarea anumitor tipuri de infracţiuni sau de activităţi infracţionale);

- mijloacele de probă de administrat şi procedeele probatorii prin care pot fi administrate;

- măsurile procesuale care pot fi dispuse;

- instituţiile/autorităţile/alte entităţi al căror sprijin este necesar;

- orice alte activităţi/măsuri utile pentru reuşita acţiunii de destructurare a grupurilor infracţionale organizate, dar şi pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele;

h) acordă sprijin de bază în ceea ce priveşte prelucrarea şi evaluarea informaţiilor, selectiv, pentru cazurile complexe, la cererea procurorilor din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, privitor la investigaţiile realizate de aceştia. În acest scop se întocmesc rapoarte de analiză/coroborare/evaluare a informaţiilor obţinute în cadrul investigaţiilor, cărora, atunci când este necesar, li se vor anexa hărţi relaţionale;

i) corelează baza de date a Centrului de aplicaţii operaţionale al procurorilor cu bazele de date ale Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Finanţelor Publice etc, în vederea obţinerii de informaţii necesare în timp real;

j) realizează analiza strategică a activităţii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism în ansamblul ei, precum şi analiza tactică, ce are în vedere cazurile complexe, concrete, instrumentate de direcţie, pe baza datelor statistice;

k) realizează rapoarte care să aibă în vedere nu numai datele statistice, ci şi analiza fenomenului de criminalitate organizată şi terorism, orientate pe aspecte de ordin calitativ şi mai puţin cantitativ;

l) realizează un raport de analiză anual având ca obiect cazurile soluţionate de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism;

m) realizează rapoarte-scenariu, de analiză structurală care să prezinte fenomene, grupuri de persoane, obiceiuri, tradiţii etc;

n) realizează prognoze cu privire la fenomenul de criminalitate organizată şi terorism şi formulează recomandări de contracarare a acestuia pe baza datelor/informaţiilor culese, stocate şi analizate;

o) realizează orice alte activităţi dispuse de procurorul-şef al Centrului de aplicaţii operaţionale al procurorilor sau de conducerea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

(2) Atribuţiile procurorului-şef al Biroului de realizare a activităţii de management operaţional, evaluare, analiză şi previziuni sunt următoarele:

a) organizează, conduce, controlează şi răspunde de activitatea din cadrul biroului, luând sau propunând procurorului-şef al Centrului de aplicaţii operaţionale al procurorilor măsurile care se impun;

b) urmăreşte şi controlează modul de rezolvare a lucrărilor în termen, precum şi de păstrare a secretului profesional şi confident a fi taţii lucrărilor;

c)ţine evidenţa lucrărilor aflate în lucru la personalul biroului şi informează procurorul-şef al Centrului de aplicaţii operaţionale al procurorilor;

d) ia măsuri şi, după caz, face propuneri pentru realizarea în bune condiţii şi la termen a atribuţiilor ce revin biroului;

e) analizează cererile de sprijin operaţional din punct de vedere tactic, dar şi pe cele de acordare a sprijinului de bază în ceea ce priveşte prelucrarea şi evaluarea informaţiilor şi decide asupra acordării sprijinului;

f) realizează orice alte activităţi dispuse de procurorul-şef al Centrului de aplicaţii operaţionale al procurorilor sau de conducerea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

Art. 612. - (1) Biroul de realizare a activităţii de pregătire profesională, consultanţă şi cooperare are următoarele atribuţii:

a) identifică dosarele complexe deja instrumentate de procurorii din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi, ca urmare a colaborării cu procurorul de caz, realizează un proiect de curs în care se vor relua şi se vor indica toate etapele anchetei, pericolele apărute, soluţiile adoptate, dar şi greşelile ivite şi propuneri de remediere în viitor a acestora. După definitivarea cursului, acesta se prezintă procurorilor şi altor categorii de personal din cadrul direcţiei;

b) identifică dosarele complexe deja instrumentate de alte unităţi de parchet, relevante pentru activitatea de urmărire penală în domeniul criminalităţii organizate şi terorismului, şi, pe baza soluţiilor adoptate de procurorul de caz şi, eventual, ca urmare a colaborării cu acesta, realizează un proiect de curs care să cuprindă aceleaşi date ca în cazul dosarelor complexe instrumentate de procurorii din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism. După definitivarea cursului, acesta se prezintă procurorilor şi altor categorii de personal din cadrul direcţiei;

c) colectează/sistematizează date şi informaţii, atât în vederea elaborării de metodologii de realizare a activităţii de urmărire penală raportat la specificul criminalităţii organizate şi terorismului, cât şi pentru realizarea activităţii de pregătire profesională a procurorilor şi creşterii eficienţei activităţii de urmărire penală;

d) realizează materiale tip document/imagine/video pe care le prezintă în cadrul cursurilor organizate pentru pregătirea profesională a procurorilor şi a altor categorii de personal din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism;

e) organizează cursuri/seminare/colocvii/sesiuni de prezentări cu şi pentru procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, dar şi pentru alte categorii de personal din cadrul acesteia;

f) cooperează cu Institutul Naţional al Magistraturii pentru desfăşurarea activităţilor specifice de pregătire profesională a procurorilor din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi terorism;

g) asigură prezenţa celor mai buni specialişti pe domenii de interes vizând criminalitatea organizată şi terorismul, la activităţile organizate pentru pregătirea profesională a procurorilor şi a altor categorii de personal din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, iar pe anumite segmente de pregătire apreciate ca fiind critice, la activităţile de pregătire profesională organizate în cadrul Centrului de aplicaţii operaţionale al procurorilor vor putea participa şi judecători care au în competenţă soluţionarea cauzelor de competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism;

Vi) cooperează cu structuri similare specializate în pregătirea personalului cu atribuţii în combaterea criminalităţii organizate şi terorismului din ţară şi din străinătate;

i) realizează note de studiu/îndrumări privind problemele teoretice şi practice apărute în activitatea procurorilor Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi din cadrul altor unităţi de parchet;

j) organizează orice alte activităţi de pregătire profesională, în conformitate cu competenţele Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism;

k) asigură, la cerere, pe bază de protocol, activităţi de consultanţă şi pregătire profesională pentru persoanele interesate din cadrul altor instituţii cu atribuţii de cercetare penală;

            l) realizează şi menţine relaţii internaţionale cu centre cu competenţe similare;

m) realizează orice alte activităţi dispuse de procurorul-şef al Centrului de aplicaţii operaţionale al procurorilor sau de conducerea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

(2) Atribuţiile procurorului-şef al Biroului de realizare a activităţii de pregătire profesională, consultanţă şi cooperare sunt următoarele:

a) organizează, conduce, controlează şi răspunde de activitatea din cadrul biroului, luând sau propunând procurorului-şef al Centrului de aplicaţii operaţionale al procurorilor măsurile care se impun;

b) urmăreşte şi controlează modul de rezolvare a lucrărilor în termen, precum şi de păstrare a secretului profesional şi confidenţialităţii lucrărilor;

c) ţine evidenţa lucrărilor aflate în lucru la personalul biroului şi informează procurorul-şef al Centrului de aplicaţii operaţionale al procurorilor;

d) ia măsuri şi, după caz, face propuneri pentru realizarea în bune condiţii şi la termen a atribuţiilor ce revin biroului;

e) realizează orice alte activităţi dispuse de procurorul-şef al Centrului de aplicaţii operaţionale al procurorilor sau de conducerea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.”

12. După articolul 87 se introduc patru noi articole, articolele 871, 872, 873 şi 874, cu următorul cuprins:

„Art. 871. - Biroul de prevenire şi combatere a traficului ilicit de droguri este condus de un procuror-şef. Procurorii din cadrul biroului îndeplinesc următoarele atribuţii:

a) efectuează urmărirea penală în cauzele cu care a fost sesizat biroul, privind infracţiunile prevăzute în Legea nr. 143/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, infracţiunile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a

Guvernului nr. 121/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 186/2007, cu modificările ulterioare, infracţiunile prevăzute de Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, şi infracţiunile prevăzute de art. 367 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările ulterioare, şi orice alte infracţiuni cu care infracţiunile date în competenţa biroului se află în raporturi de conexitate ori indivizibilitate şi nu au fost date, conform legilor speciale, în competenţa altor unităţi specializate de parchet;

b) realizează orice alte activităţi dispuse de conducerea serviciului sau a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

Art. 872. - Procurorul-şef al Biroului de prevenire şi combatere a traficului ilicit de droguri are următoarele atribuţii:

a) organizează, conduce, controlează şi răspunde de activitatea din cadrul biroului, luând sau propunând procurorului şef serviciu măsurile care se impun;

b) efectuează urmărirea penală în dosare complexe repartizate de procurorul şef serviciu sau de conducerea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism;

c) examinează legalitatea şi temeinicia soluţiilor de netrimitere în judecată;

d) urmăreşte şi controlează modul de rezolvare a lucrărilor în termen, precum şi de păstrare a secretului profesional şi confidenţialităţii lucrărilor;

e) ţine evidenţa cauzelor aflate în lucru la procurorii biroului şi informează procurorul şef serviciu;

f) realizează orice alte activităţi dispuse de procurorul şef serviciu sau de conducerea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

Art. 873. - Biroul judiciar este condus de un procuror-şef. Procurorii din cadrul biroului îndeplinesc următoarele atribuţii:

a) participă la judecarea cauzelor penale în care instanţele de judecată au fost învestite prin rechizitorii emise de către procurorii Serviciului Teritorial Bucureşti al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi la judecarea cererilor ori propunerilor adresate instanţelor de judecată de către acest serviciu;

b) analizează legalitatea şi temeinicia hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţă, în cauzele penale de competenţa Serviciului Teritorial Bucureşti;

c) exercită, în termenele legale, căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cauzele penale de competenţa Serviciului Teritorial Bucureşti;

d) iau măsuri pentru exercitarea căilor extraordinare de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive, în cauzele penale de competenţa Serviciului Teritorial Bucureşti;

e) examinează jurisprudenţa instanţelor judecătoreşti în cauzele penale de competenţa Serviciului Teritorial Bucureşti şi formulează propuneri în cazurile de aplicare neunitară a legii;

f) realizează orice alte activităţi dispuse de conducerea Serviciului Teritorial Bucureşti şi conducerea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

Art. 874. - Procurorul-şef al Biroului judiciar are următoarele atribuţii:

a) organizează, conduce, controlează şi răspunde de activitatea întregului personal din cadrul biroului, luând sau, după caz, propunând conducerii Serviciului Teritorial Bucureşti şi a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism măsurile care se impun;

b) programează participarea procurorilor la judecarea cauzelor penale, potrivit legii şi ordinelor procurorului-şef al Serviciului Teritorial Bucureşti;

c) îndrumă şi sprijină pregătirea temeinică a procurorilor pentru şedinţele de judecată, verificând modul în care procurorii cunosc lucrările dosarelor, dispoziţiile legale şi jurisprudenţa aplicabilă în fiecare cauză, dacă fişele de şedinţă sunt complete şi dacă s-au reţinut aspectele care trebuie clarificate în cursul Judecăţii;

d) verifică modul în care procurorii participă la cercetarea judecătorească şi la dezbateri şi ia măsuri de valorificare a constatărilor făcute;

e) în cazurile de aplicare neunitară a unor dispoziţii legale în practica instanţelor de judecată, informează conducerea Serviciului Teritorial Bucureşti şi acţionează potrivit legii;

f) examinează lucrările întocmite de procurorii din subordine;

g) examinează temeinicia şi legalitatea hotărârilor judecătoreşti rămase definitive, în vederea exercitării căilor extraordinare de atac;

h) ţine evidenţa apelurilor şi a recursurilor penale declarate de procurorii din cadrul biroului şi asigură comunicarea soluţiilor date în apel sau recurs, cu observaţii critice privind deficienţele constatate în activitatea acestora;

i) participă la judecarea cauzelor penale importante, când consideră necesar sau din dispoziţia conducerii;

j) întocmeşte semestrial analiza activităţii judiciare în cauzele penale;

k) rezolvă sesizările, reclamaţiile şi plângerile în legătură cu activitatea judiciară penală, repartizate de conducerea Serviciului Teritorial Bucureşti;

            l) repartizează, pe baza unor criterii obiective, spre soluţionare, dosarele, plângerile şi celelalte lucrări înregistrate în cadrul biroului şi verifică soluţionarea în termen a acestora;

m) îndeplineşte orice alte atribuţii dispuse de conducerea Serviciului Teritorial Bucureşti al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.”

Art. II. - Structurile din cadrul al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi terorism vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul justiţiei,

Robert Marius Cazanciuc

 

Bucureşti, 12 decembrie 2014.

Nr. 4.520/C.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE PENALĂ

DECIZIA Nr. 25

din 17 noiembrie 2014

 

Dosar nr. 27/1/2014/HP/P

 

Corina Michaela Jîjîie - preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Sandel Lucian Macavei - judecător la Secţia penală

Lavinia Valeria Lefterache - judecător la Secţia penală

Luciana Mera - judecător la Secţia penală - judecător-raportor

Maricela Cobzariu - judecător la Secţia penală

Ioana Bogdan - judecător la Secţia penală

Anca Mădălina Alexandrescu - judecător la Secţia penală

Angela Dragne - judecător la Secţia penală

Lucia Tatiana Rog - judecător la Secţia penală

Oana-Valentina Temerel - magistrat-asistent

 

S-a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin încheierea din data de 8 septembrie 2014 pronunţată în Dosarul nr. 10.204/233/2014, prin care, în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept referitoare la posibilitatea procurorului, în faza de urmărire penală, în procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei, de a reţine în încadrarea juridică dată faptei inculpatului şi dispoziţiile ari. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, cu consecinţe directe asupra reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită.

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală şi art. 274 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa a fost prezidată de către preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna judecător Corina Michaela Jîjîie.

La şedinţa de judecată a participat doamna Temerel Oana-Valentina, magistrat-asistent în cadrul Secţiei penale, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 276 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de domnul procuror Cosmin Grancea.

Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, arătând că au transmis puncte de vedere asupra chestiunii de drept curţile de apel Bacău, Braşov, Bucureşti, Cluj, Constanţa, Craiova. laşi, Galaţi, Oradea, Piteşti, Ploieşti, Târgu Mureş şi Timişoara.

De asemenea, asupra chestiunii ce formează obiectul întrebării preliminare şi-a exprimat punctul de vedere şi domnul conferenţiar universitar doctor Dorel Julean din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara, Facultatea de Drept - Catedra de drept penal.

În continuare a arătat că a fost depus la dosar raportul întocmit de judecătorul-raportor, care a fost comunicat condamnatului L. D. potrivit dispoziţiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală.

Condamnatul a transmis la data de 13 noiembrie 2014 un punct de vedere privind chestiunea de drept supusă judecăţii, prin apărător ales, avocat A. M. L.

A mai referat că, la data de 3 noiembrie 2014, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a depus Adresa nr. 2.467/C/3108/111-5/2014 prin care s-a adus la cunoştinţă că în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii cu privire la problema de drept vizând posibilitatea procurorului, în faza de urmărire penală, în procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei, de a reţine în încadrarea juridică dată faptei inculpatului şi dispoziţiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, cu consecinţe directe asupra reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită. De asemenea, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a depus şi concluzii scrise.

Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat că sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate a sesizării, în sensul că aceasta este făcută de un complet al unei instanţe investite cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă (cauza se află în cursul judecăţii), problema de drept a cărei dezlegare se solicită nu a mai fost supusă examenului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nestatuându-se asupra ei printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, iar de lămurirea respectivei chestiuni de drept depinde soluţia ce va fi dată de Curtea de Apel Galaţi pe fondul cauzei.

Pe fondul sesizării, a solicitat să se observe că toate textele relevante din Codul de procedură penală duc la concluzia că procurorul, în procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei, nu poate să reţină dispoziţiile privind reducerea limitelor de pedeapsă.

În acest sens sunt dispoziţiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, care prevăd patru situaţii exprese şi limitative în care pot fi reduse limitele de pedeapsă şi toate aceste situaţii se referă la judecarea cauzei conform procedurii simplificate.

În susţinerea acestei soluţii sunt şi dispoziţiile art. 102 pct. 288 din Legea de punere în aplicare a noului Cod de procedură penală, prin care s-au abrogat dispoziţiile art. 480 alin. (3) care prevedeau posibilitatea reducerii limitelor de pedeapsă în această procedură. Rezultă astfel că voinţa expresă a legiuitorului a fost în sensul că procurorul nu poate să aplice dispoziţiile privind reducerea limitelor de pedeapsă.

De asemenea, art. 108 alin. (4) din Codul de procedură penală privind obligaţiile organelor judiciare prevede că procurorul trebuie să aducă la cunoştinţa inculpatului posibilitatea încheierii unui acord de recunoaştere a vinovăţiei, nu şi posibilitatea de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Un alt text legal invocat a fost art. 485 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală privind soluţiile din procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei, care trimit expres la dispoziţiile art. 396 alin. (2) şi (4) din Codul procedură penală, nu şi la art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală.

Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a precizat că toate aceste texte susţin concluzia că procurorul nu poate reţine dispoziţiile privind reducerea limitelor de pedeapsă în procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei.

Argumentele contrare, deşi ar putea face procedura mai eficientă, nu pot fi reţinute în contra dispoziţiilor legale.

Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a declarat dezbaterile închise, reţinându-se dosarul în pronunţare asupra sesizării formulate.

ÎNALTA CURTE,

asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul şi obiectul sesizării

Prin încheierea de şedinţă din data de 8 septembrie 2014 pronunţată în Dosarul nr. 10.204/233/2014, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea dezlegării chestiunii de drept privind posibilitatea procurorului, în faza de urmărire penală, în procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei, de a reţine în încadrarea juridică dată faptei inculpatului şi dispoziţiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, cu consecinţe directe asupra reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită.

II. Expunerea succintă a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 10.204/233/2014 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori

Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost sesizată cu apelul formulat de L.D. Împotriva Sentinţei penale nr. 1.684 din 22 iulie 2014 a Judecătoriei Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. 10,204/233/2014.

Prin Sentinţa penală nr. 1.684 din 22 iulie 2014 a Judecătoriei Galaţi pronunţată în Dosarul nr. 10.204/233/2014 s-a dispus în baza art. 485 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală respingerea acordului de recunoaştere a vinovăţiei încheiat între procuror şi inculpatul L. D., la data de 2 iunie 2014, în Dosarul penal nr. 5.211/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi. S-a dispus trimiterea către procuror a Dosarului penal nr. 5.211/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, în vederea continuării urmăririi penale.

În temeiul art. 272 din Codul de procedură penală, s-a dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Galaţi.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Galaţi a reţinut că la data de 4 iunie 2014 a fost înregistrat pe roiul instanţei, cu nr. 10.204/233/2014, acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi cu inculpatul L.D., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, faptă prevăzută de art. 342 alin. (2) din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal, obiect al Cauzei penale nr. 5.211 /P/2013, în sarcina inculpatului L.D. s-a reţinut că în perioada 1 martie 2007-24 iunie 2013 a deţinut arma cu aer comprimat marca G., fără a avea autorizaţia prevăzută de lege.

Fiind ascultat în cursul urmăririi penale, inculpatul a declarat că recunoaşte comiterea infracţiunii reţinute în sarcina sa. precum şi încadrarea juridică a acesteia. Totodată, inculpatul a declarat că este de acord cu soluţia propusă de procuror cu privire la felul pedepsei, cuantumul şi forma de executare.

Procurorul a menţionat că, prin raportare la limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, respectiv de la 3 luni la î an sau amendă, la poziţia de recunoaştere a acestuia, precum şi la dispoziţiile privind reducerea amenzii cu 1/4 în cazul recunoaşterii vinovăţiei, pedeapsa propusă inculpatului va fi de 90 de zile amendă, suma corespunzătoare fiecărei zile de amendă fiind de 10 lei. Modalitatea de executare propusă a fost cea a executării efective.

A fost înaintat instanţei Dosarul de urmărire penală nr.5.211/P/2014.

Analizând acordul de recunoaştere a vinovăţiei înaintat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, instanţa a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 480-482 din Codul de procedură penală, în sensul că acordul de vinovăţie încheiat în cauză include în mod nelegal cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, stabilind o pedeapsă sub limitele legale prevăzute de Codul penal.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 485 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală instanţa a respins acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat la data de 2 iunie 2014 în Dosarul penal nr. 5.211/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi şi a trimis dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale.

Împotriva Sentinţei penale nr. 1.684 din 22 iulie 2014 a Judecătoriei Galaţi a formulat apel inculpatul L.D., prin apărător ales, criticând soluţia instanţei de apel pentru netemeinicie. A solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale aplicate şi, în rejudecare, admiterea de “către Curte â acordului de vinovăţie.

La termenul din 8 septembrie 2014, reprezentantul Ministerului Public a solicitat, în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept, pentru a stabili dacă în cursul urmăririi penale, în procedura acordului de vinovăţie, procurorul poate reţine în încadrarea juridică dată faptei inculpatului dispoziţiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, cu consecinţa diminuării corespunzătoare a limitelor de pedeapsă aplicabile pentru infracţiunea săvârşită.

Reprezentantul Ministerului Public a depus practică judiciară (Sentinţa penală nr. 1.526 din 3 iulie 2014 pronunţată în Dosarul nr. 8.957/233/2014, Sentinţa penală nr. 1.100 din 15 mai 2014 pronunţată în Dosarul nr. 6.638/233/2014 şi Sentinţa penală nr. 1.297 din 5 iunie 2014 pronunţată în Dosarul nr. 7.711/233/2014, toate ale Judecătoriei Galaţi) din care rezultă că la aceeaşi instanţă au fost admise acordurile de vinovăţie în situaţia în care procurorul a reţinut, în încadrarea juridică dată faptei, şi dispoziţiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală.

Dimpotrivă, alte complete ale aceleiaşi instanţe (Judecătoria Galaţi) s-au pronunţat în sensul respingerii acordului de vinovăţie (Sentinţa penală nr. 1.656 din 21 iulie 2014 pronunţată în Dosarul nr. 11.734/233/2014 şi Sentinţa penală nr. 1.657din 21 iulie 2014 pronunţată în Dosarul nr. 10.557/233/2014).

Reprezentantul Ministerului Public a exprimat opinia potrivit căreia procurorul, în faza urmăririi penale, în procedura acordului de vinovăţie, poate reţine în încadrarea juridică dată faptei inculpatului dispoziţiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, cu consecinţe directe asupra reducerii limitelor de pedeapsă aplicabile.

Inculpatul, prin apărător ales, a fost de acord cu sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a achiesat la punctul de vedere exprimat de reprezentantul Ministerului Public şi a solicitat suspendarea judecării apelului, până la dezlegarea chestiunii de drept invocate.

Faţă de problema de drept invocată de reprezentantul Ministerului Public, nici completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei nu a avut un punct de vedere comun.

Astfel, unul dintre membrii completului a considerat că procurorul, în faza de urmărire penală, în procedura acordului de vinovăţie, nu poate reţine în încadrarea juridică dispoziţiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală.

Argumentele sale au fost următoarele:

a) Art. 3 din Codul de procedură penală - separaţia funcţiilor judiciare, care prevede separaţia funcţiilor judiciare, din coroborarea alin. 3 şi 7 ale art. 3 din Codul de procedură penală rezultând că numai judecătorul este cel care are căderea legală de a aplica o pedeapsă între limitele prevăzute de lege.

În cazul de faţă, din modul în care s-a comportat procurorul în faza de urmărire penală, rezultă că acesta este un veritabil judecător, în prima fază alegând dintre două pedepse principale alternative prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită (3 luni - 1 an sau amendă) amenda penală ca sancţiune principală, stabilind cuantumul zilelor amendă şi suma de plată pentru fiecare zi amendă şi făcând aplicaţia art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, numărul de zile amendă fiind redus cu o pătrime.

b) Dispoziţiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală fac parte din cap. II, intitulat “Judecata în primă instanţă”, rezultând în mod evident că ele nu pot fi aplicate decât de instanţa de judecată, şi nu de către procuror în faza de urmărire penală.

c) Pornind de la principiul că normele de procedură penală sunt de strictă interpretare şi aplicare, se constată că în dispoziţiile art. 480 alin. (1) din Codul de procedură penală legiuitorul a prevăzut că procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei se poate aplica doar dacă legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 7 ani.

Potrivit art. 187 din Codul penal “prin pedeapsa prevăzută de lege se înţelege pedeapsa prevăzută de textul de lege, care incriminează fapta săvârşită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.

Rezultă deci că voinţa legiuitorului a fost aceea ca procedura acordului de vinovăţie să se aplice în cazul unor infracţiuni cu un grad de pericol social redus, ilustrat prin cuantumul redus al pedepsei aplicabile.

A permite procurorului ca, în cadrul procedurii acordului de vinovăţie, să reţină în încadrarea juridică dată faptei şi dispoziţiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, cu consecinţe directe asupra limitelor de pedeapsa aplicabile, înseamnă a extinde voinţa legiuitorului dincolo de scopul ei, permiţând includerea în categoria infracţiunilor pentru care se poate aplica procedura acordului de vinovăţie a infracţiunilor cu un grad de pericol mediu, dar care prin reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă [aplicarea art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală] se situează la limita de 7 ani închisoare prevăzute de art. 480 alin. (1) din Codul de procedură penală.

d) Argumentele de istoric al textului iniţial. La adoptarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, dispoziţiile art. 480 din Codul de procedură penală includeau şi alin. (3), potrivit căruia “inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii”.

Alin. (3) al art. 480 din Codul de procedură penală a fost însă abrogat începând cu 30 decembrie 2013 (anterior intrării în vigoare a Codului de procedură penală).

Rezultă deci în mod clar voinţa legiuitorului ca, în procedura acordului de vinovăţie, inculpatul să nu poată beneficia şi de prevederile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală.

e) Potrivit art. 479 din Codul de procedură penală, acordul de recunoaştere a vinovăţiei are ca obiect recunoaşterea comiterii faptei şi acceptarea încadrării juridice.

Prin aplicarea prevederilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală de către procuror, în încadrarea juridică dată faptei, în procedura acordului de vinovăţie, s-ar da o dublă valenţă juridică unei singure situaţii de fapt, respectiv atitudinii sincere de recunoaştere a faptei şi vinovăţiei, aspect care nu poate fi admis, astfel după cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizii de speţă, în cazul aplicării concomitente (anterior intrării în vigoare a actualului Cod penal şi Cod de procedură penală) a dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) din vechiul Cod de procedură penală şi art. 74 alin. (1) lit. c) din vechiul Cod penal.

Celălalt membru al completului de judecată a considerat că scopul adoptării actualelor Coduri de procedură penală şi penal a fost acela de a accelera procedura de urmărire şi de judecată şi de a degreva instanţele de judecată.

A permite procurorului ca, în procedura de recunoaştere a acordului de vinovăţie, să facă aplicarea prevederilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, ar conduce la o lărgire a categoriilor infracţiunilor pentru care se poate face aplicarea procedurii acordului de vinovăţie încă din faza de urmărire penală, o accelerare a procedurilor şi o degrevare a instanţelor, mai ales că, potrivit art. 484 alin. (2) din Codul de procedură penală, procedura în faţa instanţelor este necontradictorie.

În opinia sa, judecătorul nu este chemat decât să verifice condiţiile de formă ale acordului de vinovăţie şi dacă pedeapsa propusă a fi aplicată se situează în limitele legale.

De asemenea, a apreciat, pornind de la principiul echitabilităţii procedurilor, că ar fi injust ca procurorul, în procedura acordului de vinovăţie să nu poată face aplicarea art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, deoarece în această situaţie inculpatul ar renunţa la procedura acordului de vinovăţie şi ar solicita trimiterea în judecată, iar în faţa instanţei de judecată ar solicita aplicarea prevederilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedura penală.

Ar rezulta un timp mai îndelungat al procedurilor şi cheltuieli judiciare suplimentare.

Din verificările efectuate, s-a constatat că prezenta chestiune de drept nu face obiectul vreunui recurs în interesul legii sau al vreunei întrebări preliminare, adresată de o altă instanţă de judecată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar dezlegarea prezentei chestiuni de drept are relevanţă asupra admiterii sau respingerii apelului formulat de inculpat.

Faţă de cele expuse, în baza art. 475 şi următoarelor din Codul de procedură penală, Curtea de Apel Galaţi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală cu următoarea chestiune de drept:

“Poate procurorul, în faza de urmărire penală, în procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei, să reţină în încadrarea juridică dată faptei inculpatului şi dispoziţiile ari. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, cu consecinţe directe asupra reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşitご.

III. Punctele de vedere exprimate de către curţile de apel şi instanţele de judecată arondate

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că la nivelul curţilor de apel şi al instanţelor de judecată arondate s-au conturat două opinii:

În opinie majoritară, s-a susţinut că procurorul nu poate reţine în încadrarea juridică dată faptei inculpatului dispoziţiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, cu consecinţa diminuării corespunzătoare a limitelor de pedeapsă aplicabile pentru infracţiunea săvârşită, iar aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală este atributul exclusiv al instanţei de judecată.

În susţinerea acestei opinii s-au avut în vedere dispoziţiile art. 3 din Codul de procedură penală privind separarea funcţiilor judiciare, prevederile art. 108 alin. (4) din Codul de procedură penală, potrivit cărora “Organul judiciar trebuie să aducă la cunoştinţa inculpatului posibilitatea încheierii, în cursul urmăririi penale, a unui acord, ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei, iar în cursul judecăţii posibilitatea de a beneficia de reducerea pedepsei prevăzute de lege, ca urmare a recunoaşterii învinuirii” şi art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, din care rezultă că, doar în situaţia în care judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiţii a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condiţiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare şi recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege se reduc.

Un alt argument a avut în vedere topografia textelor de lege incidente, şi anume că dispoziţiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală sunt situate în titlul III - Judecata, cap. II - Judecata în primă instanţă, iar prevederile referitoare la acordul de recunoaştere a vinovăţiei sunt situate într-un titlu distinct - titlul IV - Proceduri speciale. Din această aşezare a textelor rezultă că dispoziţiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală sunt aplicabile numai la judecata în primă instanţă (neputând fi aplicate nici măcar la judecata în căile de atac), iar nu şi în cadrul procedurii acordului de recunoaştere a vinovăţiei (în cursul urmăririi penale sau în faţa instanţei). S-a susţinut că dispoziţiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală ar fi putut fi aplicate în procedura de recunoaştere a vinovăţiei dacă ar fi existat o normă de trimitere. Or o astfel de normă nu există în art. 478-art. 488 din Codul de procedură penală. Având în vedere că normele de procedură sunt de strică interpretare, ele nu se pot extinde şi la alte situaţii prevăzute de lege.

Totodată, s-a apreciat că, potrivit dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, procedura simplificată se aplică atunci când instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt cu cea descrisă în actul de sesizare şi recunoscută de inculpat or, în condiţiile încheierii unui acord de recunoaştere a vinovăţiei, procurorul nu mai întocmeşte rechizitoriul [art. 481 alin. (2) din Codul de procedură penală].

S-a subliniat şi că inculpatul nu poate beneficia de un dublu privilegiu, dată fiind reţinerea cumulată a dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală şi, respectiv, a dispoziţiilor legale privind procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei, întrucât prin reţinerea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală în procedura acordului de vinovăţie s-ar extinde sfera infracţiunilor pentru care legiuitorul a prevăzut posibilitatea încheierii unui acord de recunoaştere a vinovăţiei, or voinţa legiuitorului a fost aceea ca procedura acordului de vinovăţie să se aplice doar în cazul unor infracţiuni cu un grad de pericol social redus.

În acelaşi sens, s-a arătat că în această etapă a procesului penal, ca urmare a încheierii acordului de vinovăţiei, inculpatul poate beneficia doar de reducerea prezenţei sale în faţa organelor judiciare şi de reducerea duratei procesului penal, fiind astfel previzibilă pedeapsa ce-i va fi aplicată ca efect al parcurgerii procedurii speciale reglementate de art. 480 şi următoarele din Codul de procedură penală.

În susţinerea acestei opinii, s-a avut în vedere şi argumentul de ordin istoric al textului, şi anume că, iniţial, art. 480 din Codul de procedură penală conţinea alin. (3), cu următorul conţinut: “Inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii.” Aceste dispoziţii au fost abrogate» ceea ce denotă intenţia legiuitorului ca, în procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege să nu fie reduse. Din acest punct de vedere, s-a subliniat că dispoziţiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală nu doar că nu pot fi aplicate într-o altă procedură decât judecata în primă instanţă, ci sunt chiar incompatibile cu voinţa legiuitorului în reglementarea procedurii acordului de vinovăţie.

Într-o opinie nuanţată s-a susţinut că, neîndoielnic, ar fi fost utilă existenţa în procedura acordului de vinovăţie a unei dispoziţii similare celei prevăzute de art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală [sau măcar a unei norme de trimitere la dispoziţiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală] pentru a da eficienţă acestei proceduri speciale şi a îndeplini unul dintre scopurile noului Cod de procedură penală (accelerarea procedurilor, degrevarea instanţelor de cauzele simple), însă modul de redactare al textelor şi regulile de interpretare juridică se opun ca judecătorul s㔠aplice unele dispoziţii pe care legiuitorul a înţeles să nu le facă aplicabile. Rolul judecătorului este de a interpreta şi aplica normele juridice existente, nu de a crea norme noi prin interpretare.

În opinie minoritară, s-a apreciat că procurorul poate reţine în încadrarea juridică dată faptei inculpatului dispoziţiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, cu consecinţa diminuării corespunzătoare a limitelor de pedeapsă aplicabile pentru infracţiunea săvârşită.

S-a argumentat că, pornind de la principiul echitabilităţii procedurilor, ar fi injust ca procurorul, în procedura acordului de vinovăţie, să nu poată face aplicarea art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, deoarece în această situaţie inculpatul ar renunţa la procedura acordului de vinovăţie şi ar solicita trimiterea în judecată, iar în faţa instanţei de judecată ar solicita aplicarea prevederilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală. Ar rezulta, astfel, un timp mai îndelungat al procedurilor şi cheltuieli judiciare suplimentare, deoarece interesul inculpatului este acela ca limitele pedepsei să fie reduse potrivit art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală încă din faza de urmărire penală.

Câtă vreme inculpaţii care recunosc faptele în cursul judecăţii beneficiază de aplicarea prevederilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, iar acordul de recunoaştere a vinovăţiei se bazează, în esenţă, pe recunoaşterea faptelor, s-a apreciat că pentru egalitate de tratament, şi inculpaţii care iniţiază această din urmă procedură trebuie să beneficieze de consecinţele favorabile prevăzute de legiuitor pentru persoanele care recunosc vinovăţia.

De asemenea, s-a precizat că aceste dispoziţii sunt edictate, în mod exclusiv, în favoarea acelor inculpaţi care înţeleg să coopereze cu organele judiciare, fiind nefiresc să îi fie înlăturat inculpatului dreptul la reducerea pedepsei, doar pentru că atitudinea sa cooperantă a intervenit mai devreme decât în faţa judecătorului.

Astfel, dincolo de atributul acestei instituţii juridice de accelerare a procedurilor judiciare, inculpatul care iniţiază acordul trebuie să beneficieze, în planul regimului sancţionator, de împrejurarea că a recunoscut comiterea faptelor şi a acceptat încadrarea juridică a acestora.

De asemenea, conform art. 479 din Codul de procedură penală, acordul de recunoaştere a vinovăţiei priveşte şi felul şi cuantumul pedepsei, precum şi forma de executare a acesteia, iar toate aceste elemente sunt influenţate de aplicarea art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală.

Într-o opinie nuanţată s-a arătat că legiuitorul a inclus în aceeaşi categorie judecata ca urmare a încheierii unui acord de recunoaştere a vinovăţiei cu judecata în procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei. În ceea ce priveşte efectele art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, limitele de pedeapsă reduse ca urmare a reţinerii acestor dispoziţii legale nu vor putea fi avute în vedere decât la negocierea pedepsei, nu şi pentru includerea în categoria infracţiunilor pentru care se poate încheia acordul şi a altor infracţiuni al căror maxim special al închisorii este mai mare de 7 ani, dar care, prin reducerea limitelor, s-ar încadra sub această durată. În ceea ce priveşte abrogarea art. 480 alin. (3) din Codul de procedură penală, text care făcea referire directă şi expresă la reducerea limitelor de pedeapsă, s-a considerat că aceasta nu se datorează intenţiei legiuitorului de a înlătura acest “avantaj” oferit inculpatului care uzează de această procedură.

IV. Jurisprudenţa naţională în materie

Au fost identificate hotărâri judecătoreşti în această materie la instanţele arondate Curţii de Apei Bucureşti (Judecătoria Olteniţa, Judecătoria Slobozia), Galaţi (Tribunalul Galaţi, Judecătoria Galaţi), Ploieşti, Suceava (Judecătoria Suceava) şi Timişoara (Tribunalul Caraş-Severin).

Astfel, prin Sentinţa penală nr. 556 din 12 mai 2014 pronunţată de Judecătoria Slobozia în Dosarul nr. 8027312/2014 a fost respins acordul de recunoaştere a vinovăţiei din data de 12 februarie 2014, încheiat în Dosarul penal nr. 1.853/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia.

Instanţa a reţinut că acordul de recunoaştere a vinovăţiei a fost încheiat cu nerespectarea limitelor de pedeapsă pentru infracţiunile săvârşite, respectiv prin stabilirea pedepselor cu privire la care s-a ajuns la acord sub limitele minime speciale.

S-a constatat că niciunul din textele legale din Codul de procedură penală care reglementează procedura specială a acordului de recunoaştere a vinovăţiei nu prevede posibilitatea reducerii sau majorării limitelor de pedeapsă pentru infracţiunea cu privire la care s-a încheiat respectivul acord, urmând astfel ca individualizarea pedepsei să fie efectuată conform regulilor cuprinse în Codul Penal.

Prin hotărârile pronunţate de Judecătoria Galaţi în Dosarul nr. 11.433/233/2014 (Sentinţa nr. 1.731 din 6 august 2014), Dosarul nr. 8.447/233/2014 (Sentinţa nr. 1.791 din 22 august 2014), Dosarul nr. 13.445/233/2014 (Sentinţa nr. 1.829 din 2 septembrie 2014) au fost respinse acordurile de recunoaştere a vinovăţiei.

Instanţele au reţinut că reducerea pedepsei sub limitele speciale prevăzute de lege este nelegală. Legiuitorul a înţeles să lase aplicarea procedurii abreviate a judecăţii şi a consecinţei naturale a reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă în cazul recunoaşterii învinuirii în faza de judecată doar la aprecierea instanţei de judecată. În acest sens a abrogat textul ari. 480 alin. (3) din Codul de procedură penală care ar fi permis acest lucru şi procurorului.

Prin Decizia nr. 793 din 5 septembrie 2014 pronunţată în Dosarul nr. 475/310/2014, Curtea de Apel Ploieşti a apreciat că nu poate fi reţinut argumentul procurorului conform căruia, în faza de urmărire penală, în cadrul întocmirii acordului de recunoaştere a vinovăţiei, s-ar putea reţine dispoziţiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, deoarece lipsa acestei posibilităţi este o simplă scăpare a legiuitorului.

Cauzele de majorare ori de micşorare a limitelor de pedeapsă se stabilesc prin lege organică de către Parlamentul României. A statua contrar acestor argumente printr-un simplu acord de recunoaştere a vinovăţiei că limitele de pedeapsă prevăzute pentru anumite infracţiuni pot fi reduse prin raportare la un text legal excede ordinii constituţionale.

V. Jurisprudenţă relevantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că existenţa procedurilor de recunoaştere a vinovăţiei, cu consecinţa reducerii pedepselor, nu încalcă, prin ea însăşi, nici litera, nici spiritul art. 6 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale [Babar Ahmad, Haroon Rashid Aswat, Syed Tahla Ahsan and Mustafa Kamal Mustafa (Abu Hamza) c. Regatului Unit, paragrafele 167-169].

Această opinie se regăseşte şi în hotărârea dată în Cauza Natsvlishvili and Togonidze v. Georgia (paragrafele 90-98), în cuprinsul căreia Curtea a efectuat şi un studiu comparativ al legislaţiei statelor membre ale Consiliului Europei în ceea ce priveşte procedura de recunoaştere a vinovăţiei (paragrafele 62-75).

VI. Opinia specialiştilor consultaţi

În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) raportate la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată opinia scrisă a unor specialişti asupra chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării.

Singurul punct de vedere transmis a fost cel al domnului conferenţiar universitar doctor Dorel Julean din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara, Facultatea de Drept - Catedra de drept penal, care a precizat că posibilitatea aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală de către procurorul de caz, în faza de urmărire penală, în cadrul procedurii acordului de recunoaştere a vinovăţiei, este inadmisibilă.

În primul rând, a delimitat aplicabilitatea fiecărei instituţii în parte, precizând că, în vreme ce procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei reprezintă o procedură specială reglementată expres de legiuitor în faza de urmărire penală în cuprinsul art. 478-488 din Codul de procedură penală, procedura recunoaşterii învinuirii reglementată în faza de judecată reprezintă un moment procesual distinct, posibil a fi înfăptuit doar în faţa judecătorului, ulterior sesizării instanţei prin actul de sesizare.

Având în vedere că dispoziţiile art. 396 alin. (10) se regăsesc în titlul III, cap. II din Codul de procedură penală, care se referă la judecata în primă instanţă, a apreciat că voinţa legiuitorului a fost în sensul reglementării unei posibilităţi de recunoaştere a învinuirii în faţa primei instanţe imediat după citirea actului de sesizare, iar nu în procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei, moment procesual distinct ca procedură specială în faza de urmărire penală.

A opinat că individualizarea judiciară a pedepsei rezultată din aplicarea dispoziţiilor referitoare la recunoaşterea învinuirii prin reducerea limitelor de pedeapsă conform dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală este un atribut exclusiv în sarcina judecătorului, procurorul nefiind în măsură să individualizeze astfel o pedeapsă. Singura posibilitate pe care procurorul de caz o are, în situaţia recurgerii la procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei, este de a stabili de comun acord cu inculpatul o pedeapsă între limitele legale, fără aplicarea dispoziţiilor referitoare la recunoaşterea din faza de judecată. Totuşi, a apreciat că existenţa altor circumstanţe atenuante, legale sau judiciare, poate fi reţinută de procuror în cuprinsul acordului de recunoaştere a vinovăţiei, în vederea reducerii cuantumului de pedeapsă de către judecător în momentul admiterii acordului.

Un alt aspect subliniat a fost cel referitor la modalitatea strictă de aplicare a procedurii acordului de recunoaştere a vinovăţiei în faza de urmărire penală, această procedură fiind posibilă doar în condiţiile în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este amenda sau închisoarea de până la 7 ani, conform art. 480 alin. (1) din Codul de procedură penală. De asemenea, procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei nu poate fi aplicată minorilor. Or aplicarea dispoziţiilor cu privire la recunoaşterea învinuirii din faza de judecată poate avea loc în cazul oricărei infracţiuni, cu excepţia celor pedepsite cu detenţiune pe viaţă, conform art. 374 alin, (4) din Codul de procedură penală. Prin urmare, condiţiile de aplicare a procedurii acordului de recunoaştere a vinovăţiei sunt mult mai riguroase decât cele privind recunoaşterea învinuirii, o eventuală mixtură între cele două instituţii excedând cadrului procesual tranşat în mod riguros de către legiuitor.

În ceea ce priveşte procedura de soluţionare a acordului de recunoaştere a vinovăţiei în faţa judecătorului, a arătat că dispoziţiile art. 484 alin. (2) din Codul de procedură penală prevăd că instanţa se pronunţă asupra acordului de recunoaştere a vinovăţiei prin sentinţă, în urma unei proceduri necontradictorii. Prin urmare, legiuitorul nu oferă posibilitatea unei proceduri contradictorii în această situaţie, spre deosebire de procedura recunoaşterii învinuirii, inclusiv sub acest aspect cele două instituţii fiind incompatibile.

A subliniat că a permite procurorului în cadrul procedurii acordului de recunoaştere a vinovăţiei să reţină în încadrarea juridică dată faptei şi dispoziţiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, cu consecinţe directe asupra limitelor de pedeapsă aplicabile, ar însemna o extindere a voinţei legiuitorului dincolo de scopul ei, permiţând includerea în categoria infracţiunilor pentru care se poate aplica procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei a infracţiunilor cu un grad de pericol mediu, dar care prin reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă [aplicarea art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală] se situează la limita de 7 ani închisoare prevăzută de art. 480 alin. (1) din Codul de procedură penală.

De asemenea a precizat că în situaţia în care procurorul ar putea aplica prevederile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală în procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei, s-ar da o dublă valenţă juridică unei singure situaţii de fapt, respectiv atitudinii sincere de recunoaştere a faptei şi vinovăţiei, aspect ce contravine principiilor procesuale reglementate în noua legislaţie penală.

VII. Punctul de vedere al părţii cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

În urma comunicării raportului întocmit în temeiul art. 476 alin. (7) din Codul de procedură penală, condamnatul LD. a depus, în scris, conform dispoziţiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală, punctul său de vedere privind chestiunea de drept supusă judecăţii.

Condamnatul a apreciat că rolul instanţei de judecată în cazul acordului de recunoaştere a vinovăţiei este doar de a verifica condiţiile de formă ale acordului şi dacă pedeapsa propusă este justificată în raport cu gravitatea infracţiunii şi periculozitatea infractorului. Astfel, consideră injust ca procurorul să nu poată face aplicarea art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală în cadrul procedurii de recunoaştere a vinovăţiei.

VIII. Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin concluziile scrise, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut că procurorul, în procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei, nu poate să reţină în încadrarea juridică dată faptei inculpatului şi dispoziţiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, cu consecinţe directe asupra reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită.

Dispoziţiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală instituie o cauză legală de reducere a pedepsei incidenţă în anumite situaţii prevăzute expres în cuprinsul acesteia. Astfel, pentru a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită (cu o treime în cazul pedepsei închisorii şi cu o pătrime în cazul pedepsei amenzii), pe lângă recunoaşterea acuzaţiei de către inculpat şi solicitarea acestuia ca judecata să aibă loc conform procedurii abreviate, este necesară şi existenţa uneia dintre ipotezele expres şi limitativ prevăzute de legiuitor şi exprimate fără echivoc în cuprinsul textului de lege sus-menţionat.

În consecinţă, întrucât dispoziţiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală fac trimitere expresă la procedura recunoaşterii învinuirii (prevăzută de art. 375 din Codul de procedură penală), această cauză specială de reducere a pedepsei nu va fi aplicabilă, prin analogie, şi altor instituţii juridice, sfera de aplicare a acestor dispoziţii neputând fi extinsă şi la procedura specială a acordului de recunoaştere a vinovăţiei, prevăzută de art. 478 şi următoarele din Codul de procedură penală.

Un alt argument în sensul că dispoziţia legală examinată nu este incidenţă în procedura specială a acordului de vinovăţie a fost acela că, în această materie, a existat o dispoziţie specială care prevedea o cauză de reducere similară [art. 480 alin. (3) din Codul de procedură penală], dar care a fost ulterior abrogată prin art. 102 pct. 288 din Legea nr. 255/2013.

Abrogarea dispoziţiilor legale menţionate reflectă faptul că voinţa legiuitorului a fost aceea de a nu se crea şi un astfel de beneficiu inculpaţilor, ci doar pe acela de a le oferi oportunitatea de a negocia cu procurorul condiţiile acordului şi, astfel, de a participa la procesul de luare a deciziei în cadrul stabilirii pedepsei, de a le asigura previzibilitatea cuantumului pedepsei şi a modalităţii de executare a acesteia.

Pe de altă parte, procedura soluţionării, prin admitere, a acordului de recunoaştere a vinovăţiei, prevăzută de art. 485 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, trimite expres numai la aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (2>-(4) din acelaşi cod, iar nu şi la cele ale alin. (10) ale aceluiaşi articol. Îh consecinţă, această trimitere expresă constituie un alt argument în sensul inaplicabilităţii alin. (10) al textului de lege invocat.

IX. Dispoziţii legale Incidente:

Titularii acordului de recunoaştere a vinovăţiei şi limitele acestuia

.Art. 478. - (1) în cursul urmăririi penale, după punerea în mişcare a acţiunii penale, inculpatul şi procurorul pot încheia un acord, ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei de către inculpat.

(2) Efectele acordului de recunoaştere a vinovăţiei sunt supuse avizului procurorului ierarhic superior.

(3) Acordul de recunoaştere a vinovăţiei poate fi iniţiat atât de către procuror, cât şi de către inculpat.

(4) Limitele încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei se stabilesc prin avizul prealabil şi scris al procurorului ierarhic superior.

(5) Dacă acţiunea penală s-a pus în mişcare faţă de mai mulţi inculpaţi, se poate încheia un acord de recunoaştere a vinovăţiei distinct cu fiecare dintre aceştia, fără a fi adusă atingere prezumţiei de nevinovăţie a inculpaţilor pentru care nu s-a încheiat acord.

(6) Inculpaţii minori nu pot încheia acorduri de recunoaştere a vinovăţiei.

Obiectul acordului de recunoaştere a vinovăţiei

“Art. 479. - (1) Acordul de recunoaştere a vinovăţiei are ca obiect recunoaşterea comiterii faptei şi acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi priveşte felul şi cuantumul pedepsei, precum şi forma de executare a acesteia.”

Condiţiile încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei

“Art. 480. - (1) Acordul de recunoaştere a vinovăţiei se poate încheia numai cu privire la infracţiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 7 ani.

(2) Acordul de recunoaştere a vinovăţiei se încheie atunci când, din probele administrate, rezultă suficiente date cu privire la existenţa faptei pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală şi cu privire la vinovăţia inculpatului. La încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, asistenţa juridică este obligatorie.

(3) «abrogat» (Inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii.”

Forma acordului de recunoaştere a vinovăţiei

“Art. 481. - (1) Acordul de recunoaştere a vinovăţiei se încheie în formă scrisă.

(2) în situaţia în care se încheie acord de recunoaştere a vinovăţiei, procurorul nu mai întocmeşte rechizitoriu cu privire la inculpaţii cu care a încheiat acord.”

Conţinutul acordului de recunoaştere a vinovăţiei “

Art. 482. - Acordul de recunoaştere a vinovăţiei cuprinde:

a) data şi locul încheierii;

b) numele, prenumele şi calitatea celor între care se încheie;

c) date privitoare la persoana inculpatului, prevăzute la art. 107 alin. (1);

d) descrierea faptei ce formează obiectul acordului;

e) încadrarea juridică a faptei şi pedeapsa prevăzută de lege;

f) probele şi mijloacele de probă;

g) declaraţia expresă a inculpatului prin care recunoaşte comiterea faptei şi acceptă încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală;

h) felul şi cuantumul, precum şi forma de executare a pedepsei ori soluţia de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat;

i) semnăturile procurorului, ale inculpatului şi ale avocatului.”

Rezolvarea acţiunii penale

“Art. 396. - (1) Instanţa hotărăşte asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunţând, după caz, condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.

(2) Condamnarea se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

(3) Renunţarea la aplicarea pedepsei se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, în condiţiile art. 80-82 din Codul penal.

(4) Amânarea aplicării pedepsei se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, în condiţiile art. 83-90 din Codul penal.

(5) Achitarea inculpatului se pronunţă în cazul prevăzut la art. 16 alin. (1) lit. a)-d).

(6) încetarea procesului penal se pronunţă în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. e)-j).

(7) Dacă inculpatul a cerut continuarea procesului penal potrivit art. 18 şi se constată, ca urmare a continuării procesului, că sunt incidente cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a)-d), instanţa de judecată pronunţă achitarea.

(8) Dacă inculpatul a cerut continuarea procesului penal potrivit art. 18 şi se constată că nu sunt incidente cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a)-d), instanţa de judecată pronunţă încetarea procesului penal.

(9) în cazul în care, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară sau al judecăţii, faţă de inculpat s-a luat măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune ori s-a dispus înlocuirea unei alte măsuri preventive cu măsura preventiva a controlului judiciar pe cauţiune şi inculpatul este condamnat la pedeapsa amenzii, instanţa dispune plata acesteia din cauţiune, potrivit dispoziţiilor art. 217.

(10) Când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. (1) şi (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiţii a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condiţiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare şi recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.”

Procedura în cazul recunoaşterii învinuirii

“Art. 375. - (1) Dacă inculpatul solicită ca judecata să aibă loc în condiţiile prevăzute la art. 374 alin. (4), instanţa procedează la ascultarea acestuia, după care, luând concluziile procurorului şi ale celorlalte părţi, se pronunţă asupra cererii.

(2) Dacă admite cererea, instanţa întreabă părţile şi persoana vătămată dacă propun administrarea de probe cu înscrisuri.

(3) Dacă respinge cererea, instanţa procedează potrivit art. 374 alin. (5)-(10).”

Aducerea la cunoştinţă a învinuirii, lămuriri şi cereri

“Art. 374. - (...) (4) în cazurile în care acţiunea penală nu vizează 0 infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă, preşedintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, dacă recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10).

(5) Preşedintele întreabă procurorul, părţile şi persoana vătămată dacă propun administrarea de probe.

(6) în cazul în care se propun probe, trebuie să se arate faptele şi împrejurările ce urmează a fi dovedite, mijloacele prin care pot fi administrate aceste probe, locul unde se află aceste mijloace, iar în ceea ce priveşte martorii şi experţii, identitatea şi adresa acestora.

(7) Probele administrate în cursul urmăririi penale şi necontestate de către părţi nu se readministrează în cursul cercetării judecătoreşti. Acestea sunt puse în dezbaterea contradictorie a părţilor şi sunt avute în vedere de instanţă la deliberare.

(8) Probele prevăzute la alin. (7) pot fi administrate din oficiu de către instanţă, dacă apreciază că este necesar pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.

(9) Procurorul, persoana vătămată şi părţile pot cere administrarea de probe noi şi în cursul cercetării judecătoreşti.

(10) Instanţa poate dispune din oficiu administrarea de probe necesare pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.”

Cercetarea judecătorească în cazul recunoaşterii învinuirii

“Art. 377. - ...(5) Dacă pentru stabilirea încadrării juridice, precum şi dacă, după schimbarea încadrării juridice, este necesară administrarea altor probe, instanţa, luând concluziile procurorului şi ale părţilor, dispune efectuarea cercetării judecătoreşti, dispoziţiile art. 374 alin. (5)-(10) aplicându-se în mod corespunzător.”

Reluarea cercetării judecătoreşti sau a dezbaterilor

“Art. 395. - (1) Dacă în cursul deliberării instanţa apreciază că o anumită împrejurare trebuie lămurită şi este necesară reluarea cercetării judecătoreşti sau a dezbaterilor, repune cauza pe rol. Prevederile privind citarea se aplică în mod corespunzător.

(2) Dacă judecata a avut loc în condiţiile art. 375 alin. (1) şi (2), iar instanţa constată că pentru soluţionarea acţiunii penale se impune administrarea altor probe în afara înscrisurilor prevăzute la art. 377 alin. (1)-(3), repune cauza pe rol şi dispune efectuarea cercetării judecătoreşti.”

X. Raportul asupra chestiunii de drept supuse dezlegării

Opinia judecătorului-raportor este în sensul că procurorul nu poate, în faza de urmărire penală, în procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei, să reţină dispoziţiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, cu consecinţe directe asupra reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită.

XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Galaţi în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, reţine următoarele:

A Cu privire la admisibilitatea sesizării

În conformitate cu dispoziţiile art. 475 din Codul de procedură penală: “Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective şi asupra căreia halta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

Sesizarea ce face obiectul cauzei de faţă este admisibilă, fiind îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, deoarece:

- un complet de judecată al Curţii de Apel Galaţi, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, a constatat că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective; în acest sens trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 479 şi art. 482 lit. h) din Codul de procedură penală, potrivit cărora acordul de recunoaştere a vinovăţiei priveşte şi felul, şi cuantumul pedepsei, precum şi forma de executare a acesteia, elemente ce sunt influenţate de aplicarea art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală;

- asupra chestiunii de drept Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii;

- chestiunea de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

B. Referitor la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită

Analizând argumentele care susţin opinia că în faza de urmărire penală, în procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei, procurorul poate reţine dispoziţiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, cu consecinţa diminuării corespunzătoare a limitelor de pedeapsă aplicabile pentru infracţiunea săvârşită, Înalta Curte constată că acestea pot fi avute în vedere doar din perspectiva unei abordări teoretice de lege ferenda, fără să influenţeze însă soluţia de lege lata, care nu poate fi decât în sensul că nu este permisă aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală în procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei.

Astfel, de lege ferenda, sunt apreciate ca pertinente argumentele referitoare la posibilele consecinţe ale unei asemenea opinii, respectiv reducerea cazurilor de aplicare a procedurii speciale a acordului de recunoaştere a vinovăţiei, pe motiv că inculpatul va putea fi tentat să aleagă trimiterea în judecată pentru a beneficia de o reducere a limitelor de pedeapsă (pe care nu o poate obţine de la început, în cursul urmăririi penale), ceea ce va determina lungirea procedurilor, creşterea cheltuielilor şi încărcarea rolului instanţelor, cu toate că recunoaşterea vinovăţiei a intervenit înainte de sesizarea instanţei.

Aceste efecte sunt contrare scopului pentru care a fost introdusă procedura reglementată de art. 478 şi următoarele din Codul de procedură penală, astfel cum reiese chiar din “Expunerea de motive la proiectul de act normativ al Codului de procedură penală”, care prevede că procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei nu numai că reduce durata judecării cauzei, dar simplifică şi activitatea din cadrul urmăririi penale, asigură soluţionarea cauzelor într-un termen optim şi previzibil, fiind totodată un remediu pentru eliminarea unei deficienţe majore a sistemului judiciar român, respectiv durata mare a desfăşurării procedurilor judiciare.

În plus, nu se poate considera că prin aplicarea art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală s-ar încălca principul separării funcţiilor judiciare.

Potrivit art. 479 din Codul de procedură penală, acordul de recunoaştere are ca obiect şi “felul şi cuantumul pedepsei, precum şi forma de executare a acesteia”, iar art. 482 lit. h) din Codul de procedură penală prevede imperativ că acordul de recunoaştere trebuie să conţin㠓felul şi cuantumul, precum şi forma de executare a pedepsei ori soluţia de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat”.

Implicit, negocierea dintre procuror şi inculpat are ca obiect alegerea uneia dintre sancţiunile alternative şi stabilirea unei pedepse între minimul şi maximul prevăzute de lege, ceea ce implică, din partea procurorului, luarea în considerare a criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 din Codul penal.

Aceasta nu echivalează însă cu o veritabilă operaţiune de individualizare a pedepsei, ci cu o propunere adresată instanţei, deoarece acordul este supus cenzurii instanţei de judecată, aceasta fiind cea care, în final, potrivit art. 483-487 din Codul de procedură penală, va stabili pedeapsa în urma evaluării tuturor criteriilor de individualizare (putând să aplice chiar un alt tratament sancţionator, fără să creeze însă pentru inculpat o situaţie mai grea decât cea stabilită prin acordul încheiat între procuror şi inculpat).

Mai mult, în “Expunerea de motive la proiectul de act normativ al Codului de procedură penal㔠se menţionează expres că, “În acest fel, inculpatul are oportunitatea de a negocia cu procurorul condiţiile acordului său şi astfel, de a participa la procesul de luare a deciziei în cadrul stabilirii pedepsei.”

Aşadar, nici prin reţinerea art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, procurorul nu ar realiza el însuşi o individualizare a sancţiunii, singura deosebire constând în aceea că, în cadrul negocierii şi încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei, ar avea în vedere stabilirea sancţiunii între limitele astfel reduse.

De asemenea, de lege ferenda, se consideră judicioasă soluţia propusă în sensul ca efectele art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală să fie avute în vedere doar la negocierea pedepsei şi la întocmirea acordului de vinovăţie, fără ca limitele de pedeapsă reduse ca urmare a reţinerii acestor dispoziţii legale să poată fi luate în considerare la stabilirea infracţiunilor pentru care se poate încheia acordul, al căror maxim special al închisorii nu poate depăşi 7 ani.

În acest fel, ar fi respectată şi raţiunea limitării aplicării procedurii speciale doar în cazul infracţiunilor cu un grad de pericol social redus şi nu s-ar permite includerea în această categorie a altor infracţiuni decât cele prevăzute de art. 480 alin. (1) din Codul de procedură penală.

În acelaşi timp, s-ar da satisfacţie şi dispoziţiilor art. 187 din Codul penal, potrivit cărora: “Prin pedeapsă prevăzută de lege se înţelege pedeapsa prevăzută de textul de lege care incriminează fapta săvârşită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei”.

În concluzie, de lege ferenda, se apreciază că este necesară şi utilă existenţa în procedura acordului de vinovăţie a unei dispoziţii similare celei din art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, de tipul celei conţinute de art. 480 alin. (3) - abrogată prin Legea nr. 255/2013, sau a unei norme de trimitere la dispoziţiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, pentru a da eficienţă acestei proceduri speciale şi pentru a îndeplini scopurile noului Cod de procedură penală (accelerarea procedurilor, diminuarea cheltuielilor, degrevarea instanţelor de cauzele simple).

Cu toate acestea, de lege lata, Înalta Curte constată că modul de redactare a dispoziţiilor legale şi regulile de interpretare a normelor juridice împiedică aplicarea, în cadrul procedurii speciale a “Acordului de recunoaştere a vinovăţiei”, a dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală.

Procedura în cazul recunoaşterii învinuirii este reglementată de art. 374 alin. (4), art. 375, art. 377, art. 395 alin. (2) şi art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, toate aceste dispoziţii regăsindu-se în Partea specială, titlul III, cap. II - “Judecata în primă instanţă”.

Acordul de recunoaştere a vinovăţiei este reglementat de art. 478-488 din Codul de procedură penală în Partea specială, titlul IV, intitulat “Proceduri speciale”.

Între cele două proceduri se pot distinge mai multe asemănări, dar şi deosebiri.

Ca şi judecata în cazul recunoaşterii învinuirii, acordul de recunoaştere a vinovăţiei este o formă simplificată a judecăţii, care se desfăşoară doar pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Scopul acestor proceduri abreviate este, aşa cum reiese şi din “Expunerea de motive la proiectul de act normativ al Codului de procedură penală”, acela de a responsabiliza părţile din proces, de a degreva instanţele de judecată, de a contribui la înlăturarea unor proceduri greoaie şi deseori inutile pentru stabilirea adevărului judiciar, scurtând astfel durata desfăşurării procedurilor judiciare.

Ambele proceduri se întemeiază pe atitudinea inculpatului, care recunoaşte faptele şi nu contestă probele administrate în cursul urmăririi penale.

În ambele cazuri, argumentele determinante pentru inculpat sunt reprezentate de posibilitatea obţinerii unei sancţiuni mai blânde, de scurtarea prezenţei sale în faţa organelor judiciare, a duratei procesului penal, implicit, a cheltuielilor generate de desfăşurarea procesului penal.

Cele două proceduri sunt însă diferite, ceea ce decurge în primul rând din topografia textelor legale.

“Recunoaşterea învinuirii” intervine în faza judecăţii, după sesizarea instanţei prin rechizitoriu şi după parcurgerea etapei camerei preliminare, de verificare a legalităţii actului de sesizare, a actelor de urmărire penală şi a legalităţii probelor administrate în cursul urmăririi penale.

“Acordul de recunoaştere a vinovăţiei” constituie o procedură specială, în cadrul căreia se disting două etape: prima implică manifestarea de voinţă a inculpatului şi a procurorului, care trebuie să intervină în faza de urmărire penală, în urma căreia se încheie un acord între procuror şi inculpat, ce constituie o veritabil㠓convenţie de drept penal”. Cea de-a două etapă se desfăşoară în faţa instanţei de judecată, fără întocmirea rechizitoriului şi fără parcurgerea camerei preliminare.

Acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat în cursul urmăririi penale este un “element de justiţie negociată”, căci felul, cuantumul şi modul de executare a pedepsei se stabilesc prin negociere între procuror şi inculpat, instanţa neputând, cu ocazia verificării acordului, să aplice o sancţiune mai grea. Instanţa verifică acordul de recunoaştere încheiat între procuror şi inculpat şi, în cazul în care acordul îndeplineşte condiţiile de legalitate, iar soluţia propusă prin acord nu este prea blândă, admite acordul şi pronunţă o soluţie de condamnare, fără să poată crea o situaţie mai grea decât cea asupra căreia s-a ajuns la acord. În caz contrar, respinge acordul şi trimite cauza în vederea continuării urmăririi penale.

În acest fel, inculpatul are oportunitatea de a negocia cu procurorul condiţiile acordului său, participând astfel la procesul decizional de stabilire a pedepsei, beneficiu ce nu mai este prevăzut la soluţionarea cauzei după sesizarea prin rechizitoriu.

O atare negociere nu are loc în procedura recunoaşterii învinuirii, când beneficiul constă doar în reducerea limitelor de pedeapsă, sancţiunea fiind stabilită de instanţă între aceste limite, cu excluderea oricărei forme de negociere. În acest caz, previzibilitatea pedepsei ce urmează a fi aplicată este mult mai redusă decât în cazul parcurgerii procedurii speciale a acordului de vinovăţie, când inculpatul ştie că nu poate primi o sancţiune mai grea decât cea negociată.

În ce priveşte incidenţa celor două proceduri, se constată că posibilitatea încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei este exclusă în cazul minorilor, fiind prevăzută doar pentru infracţiunile pedepsite cu amenda penală sau cu pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani - ceea ce evidenţiază voinţa legiuitorului de a o limita la infracţiuni cu un grad de pericol social redus, pe când recunoaşterea învinuirii priveşte o sferă mai largă de infracţiuni, fiind exceptate potrivit art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală, doar cele pedepsite cu detenţiunea pe viaţă.

Potrivit art. 479 din Codul de procedură penală, acordul de recunoaştere a vinovăţiei are ca obiect recunoaşterea comiterii faptei şi acceptarea încadrării juridice. În cazul recunoaşterii învinuirii, potrivit art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală, se prevede doar condiţia recunoaşterii faptelor deoarece, conform art. 377 alin. (5) din Codul de procedură penală, este posibilă schimbarea încadrării juridice.

Există diferenţe şi în ce priveşte procedura de soluţionare: judecata în cazul recunoaşterii învinuirii se desfăşoară după toate regulile generale, implicând publicitatea şedinţei, oralitate şi contradictorialitate, pe când, în cazul acordului de recunoaştere a vinovăţiei, conform art. 484 alin. (2) din Codul de procedură penală, procedura în faţa instanţei este necontradictorie.

Rezultă, astfel, că acordul de recunoaştere a vinovăţiei este reglementat printr-o procedură specială, de strictă interpretare, şi nu prevede o cauză de reducere a pedepsei ca cea reglementată de art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală.

Acest beneficiu este prevăzut doar în cazul recunoaşterii învinuirii - care este reglementată printr-o procedură distinctă şi poate fi aplicat doar de instanţa de judecată, nu şi de către procuror în faza de urmărire penală.

Dispoziţiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală prevăd - expres şi limitativ - patru situaţii în care pot fi reduse limitele de pedeapsă, toate acestea referindu-se la judecarea cauzei conform procedurii simplificate.

Înalta Curte constată că aplicarea cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală în cazul acordului de recunoaştere a vinovăţiei nu se poate întemeia nici pe considerente ce ţin de egalitatea de tratament juridic a inculpaţilor, nici pe aplicarea prin analogie a acestor dispoziţii prevăzute la judecata în primă instanţă.

În primul rând, aşa cum reiese din cele ce preced, în ciuda unor asemănări, cele două proceduri sunt diferite, atât prin conţinut, cât şi prin efecte. Drept urmare nu ne aflăm în situaţia încălcării principiului egalităţii şi nediscriminării, incident atunci când, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă, se aplică un tratament diferenţiat pentru situaţii identice sau comparabile.

În al doilea rând, chiar luând în considerare asemănările existente, nu este posibilă aplicarea prin analogie a cauzei de reducere a pedepsei în cazul acordului de recunoaştere a vinovăţiei.

Aplicarea prin analogie a legii penale (drept substanţial sau procedural) constituie o problemă controversată. Potrivit unei opinii, având în vedere că normele de procedură sunt de strictă interpretare, ele nu se pot extinde şi la alte situaţii prevăzute de lege. Potrivit altei opinii, în concordanţă cu principiul egalităţii de tratament, se acceptă aplicarea prin analogie, exclusiv a normelor cu caracter favorabil inculpatului, cum este şi cazul în speţă.

Analogia presupune extinderea aplicării unei norme penale cu privire la o situaţie nereglementată expres, dar care este asemănătoare cu cea descrisă de norma respectivă.

Din această perspectivă şi având în vedere problema de drept ce face obiectul învestirii Înaltei Curţi în procedura prevăzută de art. 475 şi următoarele din Codul de procedură penală, analiza poate avea ca obiect doar acele situaţii în care, fiind vorba despre infracţiuni ce pot face obiectul acordului de recunoaştere a vinovăţiei (sancţionate cu pedeapsa amenzii sau cu pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani, exceptând infracţiunile comise de minori), recunoaşterea vinovăţiei de către inculpat intervine încă din faza de urmărire penală. În atare situaţie, inculpatul are posibilitatea de a opta pentru încheierea unui acord cu procurorul sau de a nu încheia acest acord, renunţând astfel la beneficiul negocierii pedepsei, urmând a se întocmi rechizitoriul şi a se dispune trimiterea în judecată, când, teoretic, şi sub rezerva aprecierii instanţei, va putea beneficia de dispoziţiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală.

Nu sunt însă îndeplinite condiţiile de aplicare prin analogie a dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală în cazul încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei, căci, în această materie, nu suntem în prezenţa unei lacune de reglementare neintenţionate, ceea ce constituie principala condiţie de admisibilitate a analogiei.

Dimpotrivă, voinţa legiuitorului este clară, în sensul de a nu da posibilitatea reducerii limitelor de pedeapsă în procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei încheiat în cursul urmăririi penale între procuror şi inculpat.

Dispoziţiile Codului de procedură penală adoptat prin Legea nr. 135/2010 prevedeau în mod expres în art. 480 alin. (3) c㠓Inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii.”

De asemenea, în forma anterioară, art. 485 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală prevedea că instanţa, în urma admiterii acordului încheiat, “dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă ale cărei limite au fost reduse conform art. 480 alin. (3).”

Prin Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, art. 480 alin. (3) a fost abrogat (prin art. 102 pct. 288), iar art. 485 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală a fost modificat corespunzător (prin art. 102 pct. 290).

În consecinţă, în actuala reglementare, prin voinţa legiuitorului, nu este posibilă reducerea limitelor de pedeapsă nici cu ocazia încheierii acordului între procuror şi inculpat, dar nici cu ocazia verificării acordului de către instanţă.

De altfel, această soluţie se prefigura şi anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 255/2013, din interpretarea per a contrarie a dispoziţiilor art. 108 alin. (4) din Codul de procedură penală care, reglementând aducerea la cunoştinţă a drepturilor procesual penale dobândite de Inculpat ulterior punerii în mişcare a acţiunii penale, prevede în mod diferenţiat c㠓Organul judiciar trebuie să aducă la cunoştinţa inculpatului posibilitatea încheierii, în cursul urmăririi penale, a unui acord, ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei, iar în cursul judecăţii posibilitatea de a beneficia de reducerea pedepsei prevăzute de lege, ca urmare a recunoaşterii învinuirii.”

Rezultă, astfel, că legiuitorul nu a înţeles să acorde acest dublu beneficiu în cursul urmăririi penale, respectiv ca inculpatul să aibă posibilitatea de a negocia pedeapsa prin încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei şi, în acelaşi timp, să se bucure de diminuarea limitelor de pedeapsă prin aplicarea art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală.

În consecinţă, potrivit dispoziţiilor legale actuale, procurorul nu poate, în faza de urmărire penală, în procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei, să reţină dispoziţiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, cu consecinţe directe asupra reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 475 şi 477 din Codul de procedură penală,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Admite sesizarea formulată de către Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 10.204/233/2014, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept referitoare la posibilitatea procurorului, în faza de urmărire penală, în procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei, de a reţine în încadrarea juridică dată faptei inculpatului şi dispoziţiile art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, cu consecinţe directe asupra reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită.

În aplicarea dispoziţiilor art. 480-485 din Codul de procedură penală stabileşte că procurorul nu poate, în faza de urmărire penală, în procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei, să reţină dispoziţiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, cu consecinţe directe asupra reducerii Urnitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 noiembrie 2014.

 

PREŞEDINTELE SECŢIEI PENALE A ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

judecător CORINA MICHAELA JÎJÎIE

Magistrat-asistent,

Oana-Valentina Temerel

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.