MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 903/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 903         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 12 decembrie 2014

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 517 din 9 octombrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local

 

Decizia nr. 528 din 9 octombrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (11) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Decizia nr. 529 din 9 octombrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fi scai-bugetare, cu referire fa art. 18 şi art. 19 lit. b) ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar

 

Decizia nr. 556 din 15 octombrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

Decizia nr. 593 din 21 octombrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.479. - Ordin al ministrului sănătăţii privind stabilirea contravalorii unei unităţi de sânge, a componentelor sanguine umane pentru utilizare terapeutică, precum şi a produselor sanguine obţinute din prelucrarea plasmei

 

5.021. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.491/2014 privind acordarea acreditării pentru nivelurile de învăţământ, specializările şi calificările profesionale din cadrul unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat evaluate în perioada 24 martie-13 iunie 2014, începând cu anul şcolar 2014-2015

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

            146. - Ordin privind stabilirea ratei reglementate a rentabilităţii aplicate la aprobarea tarifelor pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice prestat de operatorii de distribuţie concesionari începând cu data de 1 ianuarie 2015 şi abrogarea art. 122 din Metodologia de stabilire a tarifelor pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 72/2013

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 517

din 9 octombrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Bianca Drăghici - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicată de Asociaţia Salvaţi Bucureştiul în Dosarul nr. 3.876/2/2011 ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 76D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei Asociaţia Salvaţi Bucureştiul a depus o cerere prin care solicită lăsarea la urmă a cauzei.

4. Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune cererii autorului excepţiei.

5. Curtea, deliberând, admite cererea formulată de autorul excepţiei de lăsare la urmă a cauzei.

6. La a două strigare a pricinii, răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul Nicuşor Dan, preşedintele Asociaţiei Salvaţi Bucureştiul, cu delegaţie depusă la dosar.

7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia. Susţine că art. 3 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 198/2004 lipseşte Ministerul Culturii de posibilitatea de a cenzura, prin neavizare, drumuri care afectează situri monumente istorice, ansambluri monumente istorice, zone de protecţie a monumentelor istorice sau zone construite sau protejate. În continuare, prezintă exemple de situaţii în care drumurile afectează situri monumente istorice, ansambluri monumente istorice, zone de protecţie a monumentelor istorice sau zone construite protejate, iar Ministerul Culturii nu le poate cenzura prin neavizare. De asemenea, în susţinerea argumentelor sale, autorul depune la dosarul cauzei un punct de vedere formulat de Ordinul Arhitecţilor din România, precum şi note scrise.

8. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că, în realitate, aspectele învederate de autorul

acesteia pun în discuţie probleme de interpretare şi aplicare a legii.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

9. Prin încheierea din 22 ianuarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 3.876/2/2011, Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local.

10. Excepţia a fost ridicată de Asociaţia Salvaţi Bucureştiul într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 7.714 din 19 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, în interpretarea implicită a instanţei de fond, contravin prevederilor art. 33 alin. (3) din Constituţie, întrucât “această interpretare, care nu impune niciun fel de condiţionare care să vizeze protejarea şi conservarea moştenirii culturale, implică faptul că prin simpla iniţiere a unor construcţii de drumuri de interes naţional, judeţean sau local, pot fi expropriate pentru cauză de utilitate publică orice fel de monumente naturale şi culturale, zone protejate etc., chiar dacă acestea din urmă sunt de o inestimabilă valoare culturală sau artistică”. În continuare, consideră că, în situaţia în care “textul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 (cu modificările aduse prin Legea nr. 184/2008) nu impune niciun regim special pentru declararea utilităţii publice a lucrărilor, construirea unui drum de interes naţional/ judeţean/local se poate realiza chiar pe suprafaţa unde se află în prezent Mănăstirea Voroneţ”. În final, autorul excepţiei apreciază că “este neconstituţională o prevedere legală ce determină per se caracterul de utilitate publică al tuturor lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, fără să prevadă niciun fel de protejare şi conservare a moştenirii culturale care urmează să se demoleze în vederea realizării respectivelor lucrări de construcţii”.

12. Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că dispoziţiile de lege criticate nu intră în contradicţie cu prevederile constituţionale invocate.

13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

15. Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 31 mai 2004, cu următorul cuprins: “Prin prezenta lege se declară ca fiind de utilitate publică toate lucrările de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local: expropriator este statul român pentru drumurile de interes naţional, judeţele pentru drumurile de interes judeţean, iar municipiile, oraşele şi comunele pentru drumurile de interes local. În aplicarea prevederilor prezentei legi, statul român este reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., iar unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de autorităţile administraţiei publice locale.”

17. Curtea reţine că la data de 23 decembrie 2010, Legea nr. 198/2004 a fost abrogată de art. 35 lit. c) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 20 decembrie 2010. Însă, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care instanţa de contencios constituţional a statuat că sintagma „În vigoare” din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, se reţine îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a prezentei excepţii.

18. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 33 alin. (3)- Accesul la cultură - potrivit căruia “Statul trebuie să asigure păstrarea identităţii spirituale, sprijinirea culturii naţionale, stimularea artelor, protejarea şi conservarea moştenirii culturale, dezvoltarea creativităţii contemporane, promovarea valorilor culturale şi artistice ale României în lume”.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că întreaga motivare formulată de autorul acesteia porneşte de la modalitatea în care Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a interpretat dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 în speţa în care autorul excepţiei are calitatea de reclamant. Or, aşa cum instanţa de contencios constituţional a reţinut în jurisprudenţa sa, atribuţia sa de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate, statuată de art. 146 lit. d) din Constituţie, nu constă în analizarea conformităţii cu normele fundamentale a anumitor interpretări pe care organe, instituţii sau autorităţi publice competente le dau textelor legale în procesul de aplicare a legii la diferite cazuri şi circumstanţe, ci rezidă în controlul efectuat asupra unei pretinse stări de neconstituţionalitate extrinsecă sau intrinsecă a unui text legal. De altfel, potrivit art. 126 alin. (3) din Constituţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este singura competentă să asigure interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, sens în care este reglementată, la art. 329 din Codul de procedură civilă din anul 1865, cu modificările şi completările ulterioare, în prezent art. 514 din noul Cod de procedură civilă, instituţia recursului în interesul legii. În acest sens este Decizia nr. 265 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 23 iulie 2013.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicată de Asociaţia Salvaţi Bucureştiul în Dosarul nr. 3.876/2/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 octombrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 528

din 9 octombrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (11) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Bianca Drăghici - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (11) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Organismul intermediar pentru Programul operaţional sectorial “Dezvoltarea Resurselor Umane” Regiunea Sud-Vest Oltenia din Craiova în Dosarul nr. 13.147/63/2013 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 165D/2014.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, consilierul juridic Silviu-Alexandru Simion-Lăzărescu, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Dolj a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. De asemenea, partea Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor Dolj a depus un înscris prin care învederează aspecte privind competenţa materială a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona cauze care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită admiterea excepţiei reiterând argumentele prezentate pe larg în cuprinsul motivării scrise a acesteia. În esenţă, susţine că dispoziţiile art. 10 alin. (1>) din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituţionale în măsura în care cererile privind actele administrative emise de organismele intermediare regionale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, nu se soluţionează în fond tot de către secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, aşa cum textul prevede competenţa materială de soluţionare pentru acelaşi tip de cereri privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale. În susţinerea acestei teze, se arată că statutul unei astfel de entităţi - organism intermediar regional - este stabilit prin acte juridice ale Uniunii Europene [şi anume Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006], fiind astfel clar delimitat de cel al unei autorităţi publice locale. În plus, aceste entităţi îşi exercită atribuţiile legale în urma delegării anumitor competenţe şi funcţii din partea unei autorităţi publice centrale de specialitate - în speţă, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice -, astfel că actele sale, emise în numele şi pe seama mandantului, nu pot beneficia de un alt tratament juridic în privinţa competenţei materiale de judecată, tratament aplicabil în egală măsură tuturor acestor mandatari. În caz contrar, pe lângă încălcarea prevederilor art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, referitoare la obligaţia autorităţilor statului de a aplica cu prioritate reglementările obligatorii ale Uniunii Europene în cazul în care legea internă este mai puţin favorabilă, este înfrânt şi principiul nediscriminării, prevăzut de art. 16 din Constituţie.

5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate şi menţinerea jurisprudenţei Curţii în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

6. Prin încheierea din 20 februarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 13.147/63/2013, Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (11) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

7. Excepţia a fost ridicată de Organismul intermediar pentru Programul operaţional sectorial “Dezvoltarea Resurselor Umane” Regiunea Sud-Vest Oltenia din Craiova într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în anularea unui act administrativ.

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că stricta aplicare a dispoziţiilor art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 doar pentru o autoritate publică centrală, nu şi pentru toate entităţile juridice cărora aceeaşi autoritate Ie-a delegat competenţe şi funcţii, creează “o situaţie de inegalitate şi discriminare în executarea mandatului administrativ încheiat între Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, în calitate de mandatar, şi Organismul intermediar regional pentru Programul operaţional sectorial «Dezvoltarea Resurselor Umane» Regiunea Sud-Vest Oltenia, în calitate de mandant”. De asemenea, se arată că textul legal criticat creează un dezechilibru juridic şi între mandatarii Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice ce au calitatea de direcţii ale autorităţii publice centrale (şi anume organismul intermediar Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, direcţie în cadrul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, şi organismul intermediar Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, direcţie în cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului), pe de o parte, şi structuri aflate în subordinea aceloraşi autorităţi publice centrale (cele 8 organisme intermediare regionale, instituţii publice în subordinea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Organismul intermediar - Centrul Naţional de Dezvoltare a învăţământului Profesional şi Tehnic, instituţie publică în subordinea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului), pe de altă parte.

9. Astfel, autorul invocă, în raport cu art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, prevederile art. 2 pct. 6 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a prevederilor generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.260/1999, cu modificările şi completările ulterioare, text care “prevede neechivoc” că organismul intermediar acţionează faţă de beneficiarii care implementează proiecte cofinanţate din fonduri ale Uniunii Europene sub supravegherea şi pentru autoritatea de management, adică autoritatea publică centrală. Art. 4 alin. (1) din acelaşi regulament prevede că, chiar şi în ipoteza delegării, responsabilitatea financiară incumbă autorităţii centrale. Rezultă, din interpretarea juridică sistematică a acestor norme de drept al Uniunii Europene, că, în realizarea operaţiunii juridice de emitere a actelor administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, organismele intermediare acţionează nomine alieno, adică în numele autorităţii publice centrale, acţionând ca un mandatar pentru mandantul-autoritate publică centrală, în executarea unui mandat administrativ cu reprezentare, astfel cum acesta este juridic definit la art. 1.269, 2.009, 2.011 teza întâi şi art. 2.012 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, coroborate cu art. 2 lit. k) din Legea-cadru nr. 195/2006 a descentralizării, referitoare la definiţia “delegării”

10. Totodată, autorul apreciază că toate actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, inclusiv cele emise de către autorităţile de management publice centrale prin organismele intermediare “necentrale”, au aceeaşi importanţă juridică majoră de acte juridice emise în virtutea competenţelor juridice partajate în temeiul art. 4 alin. (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene - varianta consolidată, coroborat cu Protocolul nr. 25 la Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, de către autorităţi publice ale statului român, pentru punerea în aplicare a dreptului Uniunii Europene pe teritoriul României, această importanţă juridică justificând stabilirea competenţei materiale la nivel de curte de apel, de judecată în primă instanţa a litigiilor având ca obiect astfel de acte administrative.

11. Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu este de natură a crea discriminări.

12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

14. Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 alin. (11) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, dispoziţii introduse prin art. 54 pct. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012. Normele legale criticate au următorul conţinut: “(P) Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.”

16. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 referitor la principiul egalităţii în drepturi.

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine ca dispoziţiile art. 10 alin. (11) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici identice cu cele formulate în prezenta cauză şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale, excepţie invocată de acelaşi autor - Organismul intermediar regional pentru Programul operaţional sectorial “Dezvoltarea Resurselor Umane” Regiunea Sud-Vest Oltenia din Craiova - în Dosarul nr. 8.824/63/2013 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

18. Astfel, prin Decizia nr. 169 din 20 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 29 mai 2014, instanţa de contencios constituţional a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (11) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, întrucât, în realitate, autorul dorea pronunţarea unei decizii prin care Curtea Constituţională să stabilească înţelesul dispoziţiilor de lege criticate, în sensul de a tranşa dacă actele administrative emise de organismele intermediare regionale, care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează aplicând aceeaşi regulă de competenţă materială de judecată valabilă pentru actele administrative de aceeaşi natură emise de autorităţile publice centrale, adică de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.

19. În jurisprudenţa sa, de exemplu, Decizia nr. 128 din 7 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 11 aprilie 2013, Curtea a stabilit în mod constant că nu are competenţa ca, în cadrul controlului de constituţionalitate, să efectueze operaţiunea de interpretare şi de aplicare concretă de către instanţele/autorităţile publice competente, aceasta fiind atribuţia exclusivă a instanţelor judecătoreşti. În cazul da faţă, instanţa de judecată urmează a stabili sensul sintagmei “autorităţi publice centrale” în contextul normei juridice criticate şi al litigiului dedus soluţionării, utilizând, pentru aceasta, legislaţia incidenţă în vigoare. Totodată, în cazul constatării unei practici neunitare a instanţelor judecătoreşti sub acest aspect, Codul de procedură civilă prevede posibilitatea promovării recursului în interesul legii prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să stabilească modalitatea obligatorie pentru instanţe de interpretare şi aplicare a respectivei norme juridice.

20. De asemenea, Curtea a statuat că dispoziţiile legale criticate conţin norme de procedură, în sensul că legiuitorul organic, în acord cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, a stabilit competenţa materială de judecată a unor acţiuni în justiţie, astfel că nu se poate constata niciunul dintre pretinsele vicii de constituţionalitate prezentate în motivarea excepţiei.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul ari. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (11) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Organismul intermediar pentru Programul operaţional sectorial “Dezvoltarea Resurselor Umane” Regiunea Sud-Vest Oltenia din Craiova în Dosarul nr. 13.147/63/2013 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 octombrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 529

din 9 octombrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu referire la art. 18 şi art. 19 lit. b) ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Fundaţia Revoluţionară “Rebeca Decembrie 1989” din Slatina în Dosarul nr. 2.399/54/2012 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 166D/2014 ai Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocat Melania Ghidănac, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipseşte partea Guvernul României, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei pentru susţinerea acesteia. Aceasta arată, în esenţă, că prelungirea termenului de suspendare a plăţii indemnizaţiilor cuvenite revoluţionarilor încalcă dreptul de proprietate al acestora dobândit în baza Legii nr. 341/2004 şi ameninţă însuşi dreptul lor la viaţă, deoarece pentru o bună parte dintre beneficiarii indemnizaţiei aceasta reprezenta unica sursă de venit. Se mai susţine că Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 nu putea fi modificată printr-o ordonanţă a Guvernului, în sensul de a fi prelungită, prin acest din urmă act normativ, măsura suspendării plăţii indemnizaţiilor, din moment ce Legea nr. 283/2011, exprimând voinţa legiuitorului, avea aplicabilitate temporară, respectiv până la sfârşitul anului 2012. Mai mult decât atât, măsura suspendării a fost prelungită până la sfârşitul anului 2014, tot printr-un act normativ al Guvernului, şi anume Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013, ceea ce afectează în mod substanţial drepturile constituţionale invocate. Depune concluzii scrise.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, indicând în acest sens Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, prin care Curtea Constituţională a analizat o excepţie identică, prin prisma unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare. În esenţă, se arată că nu poate fi vorba de restrângerea exerciţiului unui drept fundamental pentru ca art. 53 din Constituţie - invocat-să fie incident, deoarece indemnizaţiile reglementate de Legea nr. 341/2004 nu intră în categoria drepturilor constituţionale, ci a celor legale, reprezentând practic un beneficiu. Nici art. 44 din Legea fundamentală referitor la proprietatea privată nu este incident, iar art. 16 din Constituţie privind principiul egalităţii nu este încălcat, de vreme ce dispoziţiile legale criticate se aplică unitar tuturor celor care se află în mod obiectiv în ipoteza normei juridice examinate, fără privilegii şi fără discriminări pe criterii aleatorii.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 11 februarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2.399/54/2012, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Fundaţia Revoluţionară “Rebeca Decembrie 1989” într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ cu caracter normativ, respectiv Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 84/2012, şi recuperarea integrală a drepturilor băneşti neacordate în temeiul acestui act normativ.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că prin reglementarea art. 9 din actul normativ criticat Guvernul a dispus aplicarea şi pentru anul 2013 a măsurilor cuprinse la art. 18 şi la art. 19 lit. b) ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, referitoare la suspendarea plăţii indemnizaţiilor lunare reparatorii acordate, în temeiul art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, eroilor-martiri ai Revoluţiei din decembrie 1989 şi urmaşilor acestora. Astfel, Guvernul afectează, în opinia autorului excepţiei, drepturile legal obţinute ale acestei categorii de cetăţeni, cu încălcarea art. 1 alin. (3), art. 4, art. 12 alin. (4), art. 16, art. 20, art. 21, art. 22, art. 24, art. 30, art. 47, art. 51-53 şi art. 115 din Constituţie. Mai mult, dispunând prelungirea suspendării acordării drepturilor stabilite prin Legea nr. 341/2004 şi pentru anul 2014, prin Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013, deşi statul român nu se mai află în aceeaşi situaţie economică de criză, acesta pune în pericol însăşi existenţa revoluţionarilor, având în vedere că, în lipsa indemnizaţiei legale, aceştia nu au altă sursă de venit, au contractat credite pe care nu le pot plăti, acumulând datorii, şi nu pot fi angajaţi din cauza vârstei apropiate celei de pensionare.

7. Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere şi soluţia pronunţată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 554 din 17 decembrie 2013.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile prezentate în şedinţa publică, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost Curtea sesizată, îl constituie prevederile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, aprobată prin Legea nr. 36/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 8 aprilie 2014, dispoziţii cu următorul conţinut: “Prevederile art. 15, 18, 19 şi 20 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013.”

12. Analizând motivarea excepţiei, Curtea constată că, dintre dispoziţiile legale la care fac trimitere normele criticate, incidente în cauză sunt doar cele referitoare la Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, respectiv prevederile art. 18 şi art. 19 lit. b) ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010. Art. II din ordonanţa de urgenţă menţionată a fost introdus prin Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, iar textele vizate de autorul excepţiei au următorul cuprins:

“Art. II: Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează: (...)

Art. 18: în anul 2012, indemnizaţiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu se acordă.

Art. 19: în anul 2012 se acordă reduceri de tarife sau, după caz, gratuităţi, numai în limita a 3 călătorii dus-întors sau 6 călătorii simple, la facilităţile de transport prevăzute de următoarele acte normative: (...)

b) art. 5 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare.”

13. Prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, modificate prin art. I pct. 1 din Legea nr. 347/2006, la care art. 18 al art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010face trimitere, au următorul cuprins: “De o indemnizaţie lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiază şi persoanele care au obţinut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) IU. b) pct. 3, numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. De aceleaşi drepturi şi în aceleaşi condiţii beneficiază copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu sunt Încadraţi în nicio formă de învăţământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor.”

14. Titlul atribuit luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, reglementat de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004, este acela de: “Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite - atribuit celor care, în perioada 14- 25 decembrie 1989, au mobilizat şi au condus grupuri sau mulţimi de oameni, au construit şi au menţinut baricade împotriva forţelor de represiune ale regimului totalitar comunist, au ocupat obiective de importanţă vitală pentru rezistenţa regimului totalitar şi le-au aparat până la data judecării dictatorului, în localităţile unde au luptat pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi celor care au avut acţiuni dovedite împotriva regimului şi însemnelor comunismului între 14-22 decembrie 1989.”

15. Totodată art. 5 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 341/2004 prevede că:

“(1) Persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b), precum şi la art. 4 alin. (1) beneficiază, pe lângă indemnizaţia calculată conform prevederilor art. 4, şi de următoarele drepturi: [...]

k) transportul urban gratuit cu mijloacele de transport în comun şi, anual, 12 călătorii gratuite pe calea ferată, la clasa I, dus-întors cu toate categoriile de trenuri de călători: anual - 12 călătorii gratuite dus-întors până în localitatea reşedinţă de judeţ, cu mijloace de transport în comun, pentru persoanele care domiciliază în mediul rural. În limita celor 12 călătorii gratuite pot Călători şi membrii familiei titularului. De aceste gratuităţi beneficiază şi însoţitorul pensionarului de invaliditate de gradul I sau al marelui mutilat.”

16. Curtea observă că, deşi dispoziţiile legale criticate au produs efecte juridice pentru o perioadă limitată de timp (pentru anul 2013), acestea vor fi analizate, având în vedere considerentele de principiu ale Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora Curtea este competentă să examineze sub aspectul compatibilităţii cu normele Legii fundamentale inclusiv legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare.

17. Mai mult, soluţia legislativă cuprinsă la art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, cu referire la art. 18 şi art. 19 ale aii. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, a fost preluată în conţinutul normativ al art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 550 din 30 august 2013, în sensul că măsurile legale criticate se aplică în mod corespunzător şi în anul 2014.

18. Curtea constată, prin urmare, că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în realitate, dispoziţiile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu referire la art. 18 şi art. 19 lit. b) ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum sunt redate mai sus, Întrucât acestea sunt normele juridice care au produs efecte juridice în cauza dedusă judecăţii pe parcursul căreia a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate.

19. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) care consacră valorile supreme ale statului român, art. 4 - Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 12 alin. (4) potrivit cărora “Stema ţării şi sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice”, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 22 - Dreptul la viaţă sila integritate fizică şi psihică, ari. 24 - Dreptul la apărare, art. 30 - Libertatea de exprimare, art. 47 - Nivelul de trai, art. 51 - Dreptul de petiţionare, art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 115 - Delegarea legislativă.

20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că problema suspendării plăţii indemnizaţiilor lunare reparatorii prevăzute de Legea nr. 341/2004, precum şi a altor drepturi sau beneficii cuvenite acelor categorii de persoane enumerate de legea amintită a mai constituit obiect al criticilor de neconstituţionalitate adresate Curţii Constituţionale, motivat de faptul că, începând cu Legea nr. 283/2011, plata acestei indemnizaţii a fost succesiv suspendată prin diferite acte normative, începând cu anul 2012 şi până în prezent, pentru anul 2014.

21. De asemenea, Curtea observă că Legea nr. 283/2011 a fost supusă controlului de constituţionalitate anterior promulgării, concretizat prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012. Analizând critici de neconstituţionalitate asemănătoare celor formulate în prezenta cauză, Curtea a statuat, cu acel prilej, că prevederile legale criticate, referitoare la măsura suspendării temporare, pentru anul 2012, a acordării indemnizaţiilor cuvenite anumitor categorii de persoane prevăzute de Legea nr. 341/2004, nu contravin normelor constituţionale ale art. 1 alin. (3), ale art. 16 şi ale art. 47. În privinţa invocării art. 53 din Legea fundamentală, Curtea a arătat că acest text nu poate fi incident, întrucât are în vedere doar restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale, în vreme ce drepturile în discuţie reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituţional. În esenţă, Curtea a constatat că prevederile legale criticate nu pot fi privite ca aducând atingere dreptului constituţional la un nivel de trai decent, ci mai degrabă ca instituind un set de măsuri de adaptare la condiţiile economico-sociale existente. În acest context, Curtea a reţinut că legiuitorul este chemat “să instituie un ansamblu de măsuri prin care statul să asigure protejarea şi îmbunătăţirea calităţii vieţii cetăţenilor atât prin reglementarea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la securitate socială, dreptul la muncă - condiţie principală pentru un trai decent -, dreptul la o salarizare echitabilă, dreptul la protecţia sănătăţii şi altele asemenea, dar şi prin drepturi care nu au o consacrare constituţională şi care tind către acelaşi obiectiv. În acelaşi spirit, Constituţia consacră, în chiar art. 1 alin. (3), caracterul de stat social al României şi obligă statul, prin dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. f), să creeze condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii, iar prin art. 41 alin. (2) şi art. 47 alin. (2) prevede dreptul salariaţilor, respectiv al cetăţenilor, şi la alte măsuri de protecţie socială şi de asistenţă socială decât cele nominalizate expres în Legea fundamentală, măsuri stabilite prin lege. Caracteristic tuturor acestor drepturi ale cetăţenilor şi obligaţii corelative ale statului este faptul că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constituţie, legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, care sunt măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor. De asemenea, va putea dispune modificarea sau chiar Încetarea acordării măsurilor de protecţie socială luate, fără a fi necesar să se supună condiţiilor art. 53 din Constituţie, întrucât acest text constituţional priveşte numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu şi cele stabilite prin legi”.

22. Totodată, Curtea constată că, prin Decizia nr. 372 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 26 noiembrie 2013, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti, referitoare la dispoziţiile art. 18 şi art. 19 lit. b) ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010. Reiterând jurisprudenţa sa în materie (de pildă Decizia nr. 306 din 13 iunie

2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 1 august 2013), Curtea, răspunzând unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare, a statuat că textele legale examinate nu aduc atingere prevederilor fundamentale ale art. 1 alin. (3), art. 22 şi art. 47, invocate şi în această cauză, reţinând, totodată, că normele cuprinse la art. 20, art. 21 şi art. 30 din Constituţie, de asemenea invocate în motivarea excepţiei de faţă, nu au incidenţă în cauză. Prin Decizia nr. 1.087 din 14 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 25 noiembrie 2008, Curtea a constatat că dispoziţiile de lege ce fac obiectul controlului de constituţionalitate nu aduc atingere principiului egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, principiu ce presupune aplicarea unui tratament juridic identic numai în situaţii egale. Or, a arătat Curtea, este evident că persoanele care au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat sunt într-o situaţie juridică diferită faţă de cele care au un venit mai mare decât acest plafon.

23. Prin Decizia nr. 554 din 17 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 7 februarie

2014, Curtea a analizat dispoziţiile legale criticate şi prin prisma unor critici de neconstituţionalitate extrinsecă raportate la art. 115 alin. (4) şi (5) din Constituţie. Având în vedere expunerea de motive, precum şi faptul că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales cele sociale şi economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia (Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunţată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, paragraful 49), Curtea a constatat ca prevederile constituţionale invocate nu au fost încălcate.

24. În sfârşit, Curtea observă că, prin Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2014, cu toate că a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, deoarece a constatat că textul de lege criticat, având aplicabilitate temporară în privinţa suspendării indemnizaţiilor prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, nu contravine normelor constituţionale şi convenţionale invocate, a ţinut să sublinieze că, “deşi autorităţile au dreptul de a dispune cu privire la acordarea drepturilor băneşti pretinse de autorii excepţiei de neconstituţionalitate, restrângerea ori suspendarea acestor drepturi şi în viitor, în condiţiile în care textele de lege care le prevăd nu au fost abrogate, ar putea justifica întrebarea dacă aceste drepturi mai există şi dacă nu cumva textele de lege care le prevăd au fost în fapt lipsite de eficienţă, aşa încât speranţa titularilor acestor drepturi, deşi are un suport legal, este în realitate lipsită de conţinut. Astfel, deşi formal limitată în timp, respectiv vizând durata unui an calendaristic, măsura de suspendare repetată a acestor drepturi, pentru mai mulţi ani la rând, ar putea afecta caracterul previzibil al normelor de lege, creând incertitudine cu privire la existenţa acestor drepturi.” Aceeaşi observaţie a fost menţinută în jurisprudenţa ulterioară în aceeaşi materie a Curţii Constituţionale (a se vedea, de pildă, Decizia nr. 330 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, şi Decizia nr. 419 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 18 august 2014). De asemenea, prin Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 21 iulie 2014, Curtea a constatat că măsura suspendării plăţii drepturilor prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, măsură adoptată deja, succesiv, pentru trei ani consecutivi, 2012, 2013 şi 2014, nu poate fi repetată anual, sine d/e, întrucât o astfel de practică legislativă ar fi de natură să afecteze proporţionalitatea măsurii cu scopul urmărit.

25. Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Prin urmare, Curtea constată că textele de lege criticate nu aduc atingere prevederilor art. 1 alin. (3), art. 4, art. 16 alin. (1), art. 22, art. 47 şi art. 115 alin. (4) şi (5) din Constituţie, în timp ce dispoziţiile art. 12 alin. (4), art. 20, art. 21, art. 24, art. 30, art. 51, art. 52 şi ale art. 53 - invocate în motivarea excepţiei - nu au incidenţă în cauză.

26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Fundaţia Revoluţionară “Rebeca Decembrie 1989” în Dosarul nr. 2.399/54/2012 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu referire la art. 18 şi art. 19 lit. b) ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar sunt constituţionale în raport cu criticile de neconstituţionalitate formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 octombrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 556

din 15 octombrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2013 privind unele măsuri bugetare şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, excepţie ridicată de Aurelia Grama în Dosarul nr. 897/121/2014 al Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 751 D/2014.

2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 14 octombrie 2014, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu, fiind consemnate în încheierea din acea dată, când, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 15 octombrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoare|e:

3. Prin încheierea din 28 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 897/121/2014, Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2013 privind unele măsuri bugetare şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.

4. Excepţia a fost ridicată de Aurelia Grama cu prilejul soluţionării unei acţiuni în care a solicitat obligarea Casei Judeţene de Pensii Galaţi la calcularea punctajului de pensie prin aplicarea indicelui de corecţie calculat în conformitate cu prevederile art. 170 din Legea nr. 263/2010, în baza câştigului salarial mediu realizat în anul 2010, anul anterior celui în care reclamanta s-a înscris la pensie.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2013 sunt retroactive şi încalcă dreptul de acces al cetăţenilor la justiţie. Astfel, consideră că, asemănător dispoziţiilor de lege declarate ca fiind neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 437 din 29 octombrie 2013, textele de lege criticate în prezenta cauză tind să modifice cu efecte retroactive conţinutul art. 170 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, înlocuind formula de calcul al indicelui prevăzută în acest din urmă articol de lege cu o cifră fixă. În acest fel, aceste cifre nu vor mai putea fi cenzurate de instanţele de judecată, întrucât sunt “legalizate”.

6. De asemenea, consideră că schimbarea datei de intrare în vigoare a art. 170 din Legea nr. 263/2010 de la 1 ianuarie 2013, aşa cum era prevăzut în pct. 2 din Legea nr. 283/2011, la 7 noiembrie 2013 - care reprezintă data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 437 din 29 octombrie 2013 - reprezintă o modificare retroactivă a dispoziţiilor amintite ale Legii nr. 283/2011.

7. Tribunalul Galaţi - Secţia 1 civilă consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, având un caracter retroactiv. Astfel, arată că pentru persoanele înscrise la pensie sub imperiul Legii nr. 263/2010, până la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013, indicele de corecţie aplicat pensiilor trebuie calculat în raport cu dispoziţiile art. 170 din Legea nr. 263/2010, urmând ca dispoziţiile art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2013 să fie aplicate exclusiv pensiilor deschise ulterior intrării în vigoare a actului normativ în discuţie.

8. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2013 privind unele măsuri bugetare şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 23 decembrie 2013. Din examinarea motivelor de neconstituţionalitate, rezultă că, în realitate, critica priveşte dispoziţiile art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2013, şi aprobată prin Legea nr. 3/2013 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 14 februarie 2013. Dispoziţiile de lege criticate au fost introduse în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 prin art. IV pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2013 şi au următoarea redactare:”(1) Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 ianuarie 2011-22 ianuarie 2013 inclusiv, indicele de corecţie care se aplică punctajelor medii anuale determinate conform prevederilor art. 95 din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, este:

a) 1,12 în situaţia persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 ianuarie 2011-31 decembrie 2011 inclusiv;

b) 1,17 în situaţia persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 ianuarie 2012-31 decembrie 2012 inclusiv;

c) 1,17 în situaţia persoanelor ale căror drepturi de pensie sau deschis în perioada 1 ianuarie 2013-22 ianuarie 2013 inclusiv.

(2) în situaţia persoanelor prevăzute la alin. (1), indicele de corecţie se aplică asupra punctajului mediu anual cuvenit sau aflat în plată la data înscrierii iniţiale la pensie.

(3) Drepturile de pensie, rezultate în urma aplicării indicilor de corecţie prevăzuţi la alin. (1), se cuvin începând cu data de 7 noiembrie 2013”.

12. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie referitoare ta principiul neretroactivităţii legii civile. De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă şi încălcarea accesului liber la justiţie, drept fundamental consacrat de art. 21 din Constituţie.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse analizei sale în raport cu argumente asemănătoare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 463 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 704 din 25 septembrie 2014, Curtea a constatat că dispoziţiile art. IV alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 sunt neconstituţionale, contravenind prevederilor art. 147 din Constituţie, “Întrucât indicii de corecţie rezultaţi din formula de calcul prevăzută de art. 170 din Legea nr. 263/2010, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 ianuarie 2011-22 ianuarie 2013, trebuie să se cuvină începând cu 1 ianuarie 2013, aşa cum a constatat Curtea prin Decizia nr. 437 din 29 octombrie 2013, iar nu cu data de 7 noiembrie 2013.”

14. Având în vedere soluţia şi data pronunţării Deciziei nr. 463 din 17 septembrie 2014, precum şi dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 a devenit inadmisibilă. În aceste condiţii, decizia de constatare a neconstituţionalităţii anterior menţionată reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 pct. 11 din Codul de procedură civilă, după caz, în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie.

15. Cât priveşte dispoziţiile art. IV alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013, Curtea, prin Decizia nr. 463 din 17 septembrie 2014, a arătat că acestea nu contravin prevederilor constituţionale, întrucât “indicii de corecţie prevăzuţi la art. IV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 reprezintă rezultatul aplicării formulei de calcul prevăzute de art. 170 din Legea nr. 263/2010, cu luarea în calcul a câştigului salarial mediu brut realizat, specific fiecărui an avut în vedere: 2011, 2012 şi 2013.” Prin urmare, Curtea a reţinut că “dispoziţiile art. IV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013, completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2013, nu reprezintă o modificare retroactivă a art. 170 din Legea nr. 263/2010, [...] ci rezultatul aplicării formulei de calcul prevăzute de textul din Legea nr. 263/2010, pentru ipoteza persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 ianuarie 2011-22 ianuarie 2013 inclusiv, cu luarea în calcul, în mod corespunzător, a câştigului salarial mediu brut realizat în anul precedent celui în care s-a deschis dreptul la pensie.”

16. Prin aceeaşi decizie, Curtea a constatat că art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 nu îngrădeşte accesul liber la justiţie,

17. În plus faţă de cefe reţinute prin decizia amintită, Curtea precizează că suma reprezentând câştigul salarial mediu brut - determinantă pentru calculul indicelui de corecţie - nu se stabileşte în funcţie de veniturile realizate de fiecare asigurat în parte în anul anterior deschiderii dreptului la pensie, aşa cum susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate în cauză, ci reprezintă o sumă fixă, calculată în fiecare an la nivel naţional şi care este aprobată prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Prin urmare, această valoare nu este susceptibilă de a fi supusă cenzurii instanţei de judecată, aşa cum în mod eronat consideră autorul excepţiei.

18. Având în vedere cele reţinute prin Decizia nr. 463 din 17 septembrie 2014, precum şi cele mai sus arătate, Curtea constată că dispoziţiile art. IV alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 sunt constituţionale.

19. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Aurelia Grama în Dosarul nr. 897/121/2014 al Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Aurelia Grama în Dosarul nr. 897/121/2014 al Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. IV alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale În raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 15 octombrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 593

din 21 octombrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepţie ridicată de Jeni Săndica Pescaru în Dosarul nr. 7.464/101/2013 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 402D/2014.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru partea Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice domnul Călin Adrian, cu împuternicire depusă la dosar, lipsind celelalte părţi, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, partea Consiliul Judeţean Mehedinţi - Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului a depus concluzii scrise prin care se solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente, care solicită respingerea excepţiei. În acest sens arată că dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 448/2006 instituie o facilitate de natură pecuniară pentru subiecţii de drept enumeraţi limitativ de norma legală criticată, astfel încât aceasta nu poate veni în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale ale art. 16 şi 50.

5. Reprezentantul Ministerului Public arată, în primul rând, că dispoziţiile legale criticate nu au mai făcut obiect al controlului de neconstituţionalitate, însă, având în vedere reglementarea întregului capitol referitor la facilităţile fiscale stabilite în favoarea persoanelor cu dizabilităţi, rezultă că legiuitorul, în momentul în care a înţeles să scutească de la plata anumitor taxe şi impozite aceste persoane, a avut în vedere o situaţie obiectivă în care acestea se află. Prin urmare, apreciază că prin critici le de neconstituţionalitate se tinde la completarea legii, astfel încât pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă.

6. După încheierea dezbaterilor publice la dosarul cauzei au fost depuse concluzii scrise de către autoarea excepţiei de neconstituţionalitate în susţinerea admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, prin care, de asemenea, solicită, având în vedere starea de sănătate, judecarea în lipsă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

7. Prin încheierea din 15 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 7.464/101/2013, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepţie ridicată de Jeni Săndica Pescaru într-o cauză privind soluţionarea recursului declarat împotriva unei sentinţe civile prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată având ca obiect scutirea de la plata tarifului de utilizare a reţelelor de drumuri naţionale.

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale prin efectele pe care le produc. Arată că prin Legea nr. 448/2006 legiuitorul a înţeles să promoveze şi să protejeze persoanele cu handicap. Prin urmare, toate persoanele care au un handicap, constatat printr-un act emis de autoritatea competentă, beneficiază de prevederile legii Art. 28 din lege este discriminatoriu pentru unele persoane cu handicap comparativ cu alte persoane cu handicap, întrucât recunoaşte unele drepturi în favoarea unor persoane cu handicap şi neagă aceleaşi drepturi în defavoarea altor persoane cu handicap. În această din urmă situaţie se regăsesc persoanele al căror handicap nu necesită adaptarea autoturismului pe care îl deţin şi îl conduc şi persoanele al căror handicap nu le permite obţinerea permisului de conducere, prin urmare nu este necesară adaptarea autoturismului pentru că aceştia nu îl pot conduce. Mai arată că prin maniera în care sunt interpretate dispoziţiile art. 28 din lege, în loc să fie protejate şi promovate drepturile persoanelor cu handicap, acestea sunt încălcate în mod flagrant.

9. Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Textul legal criticat instituie o facilitate în favoarea persoanelor cu handicap, persoane stabilite de legiuitor, acordând scutire de la plata tarifului de utilizare a reţelelor de drumuri naţionale. Această scutire nu este acordată în vederea asigurării îngrijirii medicale sau procurării de medicamente, ci mai degrabă pentru a compensa dificultăţile pe care le au persoanele în ceea ce priveşte incluziunea socială şi pentru a facilita acest proces. Faptul că prin aceste dispoziţii legale se acordă drepturi şi facilităţi în funcţie de gradul şi tipul de handicap nu constituie discriminare în cadrul aceleiaşi clase sociale.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

11. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, text legal care are următorul cuprins: “Persoanele cu handicap, deţinătoare de autoturisme adaptate handicapului, precum şi persoanele care le au în îngrijire beneficiază de scutire de la plata tarifului de utilizare a reţelelor de drumuri naţionale, prevăzut în Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare. “

15. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 50 privind protecţia persoanelor cu handicap.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea Constituţională reţine că dispoziţiile art. 28 sunt cuprinse în secţiunea a 7-a - Facilităţi a capitolului II - Drepturile persoanelor cu handicap al legii. Legea nr. 448/2006 reglementează un ansamblu de drepturi şi măsuri puse la dispoziţia persoanelor cu handicap pentru a facilita integrarea şi incluziunea socială a acestora. La art. 3 din acest act normativ sunt prevăzute principiile care stau la baza protecţiei persoanelor cu handicap, printre care prevenirea şi combaterea discriminării, egalizarea şanselor, egalitatea de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă.

17. Curtea reţine că textul de lege criticat instituie o facilitate în favoarea persoanelor cu handicap, acordând scutire persoanelor cu handicap, deţinătoare de autoturisme adaptate handicapului, precum şi persoanelor care le au în îngrijire de la plata tarifului de utilizare a reţelelor de drumuri naţionale. Scutirea instituită se acordă pentru a compensa dificultăţile pe care persoanele cu handicap ie au în ceea ce priveşte incluziunea socială. Astfel, scutirea de la plata rovinietei decurge din situaţia obiectivă în care se găsesc diferite persoane în funcţie de natura handicapului.

18. Curtea constată că, în speţă, autoarea excepţiei consideră că beneficiul scutirii de la plata tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale ar trebui acordat şi altor persoane cu handicap decât celor pentru care este necesară adaptarea autoturismului handicapului. Având în vedere aspectele învederate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că acestea vizează, pe de o parte, completarea actului normativ, iar pe de altă parte, aspecte care ţin de interpretarea şi aplicarea legii, or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, aceasta se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Prin urmare, în cauza de faţă se impune soluţia respingerii ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepţie ridicată de Jeni Săndica Pescaru în Dosarul nr. 7.464/101/2013 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 21 octombrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

privind stabilirea contravalorii unei unităţi de sânge, a componentelor sanguine umane pentru utilizare terapeutică, precum şi a produselor sanguine obţinute din prelucrarea plasmei

 

Văzând Referatul de aprobare nr. N.B. 10.767/2014 al Direcţiei generale de asistenţă medicală şi sănătate publică din cadrul Ministerului Sănătăţii şi adresele Institutului Naţional de Hematologie Transfuzională nr. 531/c din 4 noiembrie 2014 şi 1.784 din 3 decembrie 2014, înregistrate la Ministerul Sănătăţii cu nr. 67.416 din 4 noiembrie 2014, respectiv 67.416 din 3 decembrie 2014,

având în vedere prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 282/2005 privind organizarea activităţii de transfuzie sanguină, donarea de sânge şi componente sanguine de origine umană, precum şi asigurarea calităţii şi securităţii sanitare, în vederea utilizării lor terapeutice, republicată,

în temeiul art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

Art. 1. - Se stabileşte contravaloarea unei unităţi de sânge, a componentelor sanguine umane pentru utilizare terapeutică, precum şi a produselor sanguine obţinute din prelucrarea plasmei, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin, aşa cum sunt definite în Nomenclatorul naţional al sângelui uman şi componentelor sanguine umane pentru utilizare terapeutică, aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 1.237/2007, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 2. - Direcţiile de specialitate ale Ministerului Sănătăţii, Institutul Naţional de Hematologie Transfuzională, centrele judeţene de transfuzie sanguină şi al municipiului Bucureşti şi unităţile sanitare vor duce la îndeplinire prezentul ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul sănătăţii,

Dorel Săndesc,

secretar de stat

 

Bucureşti, 9 decembrie 2014.

Nr. 1.479.

 

ANEXĂ

 

Contravaloarea unei unităţi de sânge, a componentelor sanguine umane pentru utilizare terapeutică, precum şi a produselor sanguine obţinute din prelucrarea plasmei

 

Nr. crt.

Denumirea produselor

Preţ/unitate produs - lei -

 

 

Fără iradiere

Cu iradiere

1.

Sânge total - unitate adult (STUA)

448,95

455,35

2.

Sânge total deleucocitat - unitate pediatrică (STUP - DL)

184,26

190,66

3.

Concentrat eritrocitar deleucocitat - unitate pediatrică (CEUP - DL)

198,34

204,74

4.

Concentrat eritrocitar resuspendat - unitate adult (CER)

221,11

230,05

5.

Concentrat eritrocitar sărăcit în leucocite resuspendat - unitate adult (CER - SL)

459,81

466,21

6.

Concentrat eritrocitar deleucocitat resuspendat - unitate adult (CER - DL)

280,08

286,48

7.

Plasmă proaspătă congelată (PPC)

224,93

 

8.

Concentrat trombocitar standard (CT)

188,81

195,21

9.

Concentrat eritrocitar deleucocitat resuspendat - unitate pediatrică (CERUP - DL)

200,86

207,26

10.

Concentrat trombocitar de afereză deleucocitat (CUT DL)

2.771,52

2.777,92

11.

Crioprecipitat (CRIO)

188,81

 

12.

Plasmă proaspătă congelată decrioprecipitată (PPC DC)

192,65

 

13.

Plasmă proaspătă congelată, de afereză (PPCAF)

801,80

 

14.

Concentrat eritrocitar de afereză deleucocitat resuspendat (CERAF - DL)

1.861,13

1.867,53

 

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

 

ORDIN

pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.491/2014 privind acordarea acreditării pentru nivelurile de învăţământ, specializările şi calificările profesionale din cadrul unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat evaluate în perioada 24 martie-13 iunie 2014, începând cu anul şcolar 2014-2015

 

Având în vedere prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.258/2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar (ARACIP), cu modificările ulterioare,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 185/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei naţionale emite prezentul ordin.

Art. I. - Anexa la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.491/2014 privind acordarea acreditării pentru nivelurile de învăţământ, specializările şi calificările profesionale din cadrul unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat evaluate în perioada 24 martie-13 iunie 2014, începând cu anul şcolar 2014-2015, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 9 septembrie 2014, se modifică după cum urmează: - La unitatea de învăţământ aferentă judeţului Giurgiu, poziţia 1 - Liceul Teoretic “Dimitrie Bolintineanu” din oraşul Bolintin-Vale va avea următorul cuprins:

 

Nr. crt.

Denumirea unităţii de învăţământ

Hot. ARACIP  de evaluare/ data

Denumirea persoanei juridice iniţiatoare

Adresa unităţii de învăţământ, tel./fax, e-mail

Nivelul de învăţământ/ Nivelul de calificare

Profilul/ Domeniul

Domeniul pregătirii de baza

Calificarea profesională

Limbă de predare

Forma de învăţământ

„1

Liceul Tehnologic “Dimitrie Bolintineanu”

14/9.05.2014

-

Oraşul Bolintin-Vale,

Str. Republicii nr. 10,

tel.: 0246/271283

Liceal/ Nivel 3

(conform Hotărârii Guvernului nr. 866/2008)

Nivel 4

(conform Hotărârii Guvernului nr. 918/2013)

Servicii

Comerţ

Tehnician în activităţi de comerţ

Română

Cu frecvenţă

(zi)

Umanist

(filieră teoretică)

 

Filologie

Română

Cu frecvenţă

(zi)

 

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul educaţiei naţionale,

Gigel Paraschiv,

secretar de stat

 

Bucureşti, 3 decembrie 2014.

Nr. 5.021.

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

privind stabilirea ratei reglementate a rentabilităţii aplicate la aprobarea tarifelor pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice prestat de operatorii de distribuţie concesionari începând cu data de 1 ianuarie 2015 şi abrogarea art. 122 din Metodologia de stabilire a tarifelor pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 72/2013

 

Având în vedere prevederile art. 75 alin. (1) lit. b), ale art. 76 alin. (1) şi ale art. 79 alin. (3) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 68 alin. (3) şi (4) din Metodologia de stabilire a tarifelor pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 72/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 5 alin. (1) lit. b) şi alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012,

preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei emite prezentul ordin.

Art. 1. - Începând cu data de 1 ianuarie 2015, rata reglementată a rentabilităţii (RRR), exprimată în termeni reali, înainte de impozitare, aplicată la stabilirea tarifelor pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice prestat de operatorii de distribuţie concesionari este de 7,7%.

Art. 2. - În vederea punerii în aplicare a prevederilor art. 1, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei determină şi aplică anual o corecţie a veniturilor reglementate ale operatorilor de distribuţie concesionari, calculată ca diferenţă între valorile rentabilităţii activelor, precum şi ale necesarului de fond de rulment, stabilite prin aplicarea RRR de 8,52%, aprobată anterior, şi noile valori determinate prin aplicarea RRR prevăzute la art. 1.

Art. 3. - Operatorii economici din sectorul energiei electrice duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin, iar entităţile organizatorice din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei urmăresc respectarea prevederilor prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 5. - Începând cu data de 1 ianuarie 2015 se abrogă art. 122 din Metodologia de stabilire a tarifelor pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 72/2013, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 8 octombrie 2013, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Niculae Havrileţ

 

Bucureşti, 10 decembrie 2014.

Nr. 146.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.