MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 583/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 583         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 5 august 2014

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 321 din 10 iunie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 1 alin. (3), art. 24 alin. (2)-(4) şi art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Decizia nr. 421 din 8 iulie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2061 privind regimul juridic al contravenţiilor

 

Decizia nr. 424 din 8 iulie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor

 

ORDONANŢE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

            7. - Ordonanţa privind aprobarea plăţii cotizaţiei anuale a României ca membru asociat la Comitetul Ştiinţific pentru Cercetări Antarctice (SCAR), precum şi pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 41/1994 privind autorizarea plăţii cotizaţiilor la organizaţiile internaţionale interguvernamentale la care România este parte

 

            639. - Hotărâre privind realocarea pe anul 2014 a sumei prevăzute ca justă despăgubire pentru imobilele aflate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 818/2013 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică “Reabilitare DN 6 Drobeta-Turnu Severin-Lugoj, între km 450+768 şi km 494+500” - Lot 5

 

            640. - Hotărâre pentru aprobarea amendamentelor convenite prin schimbul de scrisori semnate la Tokyo la 30 august 2013 şi la 14 noiembrie 2013 şi la Bucureşti la 13 septembrie 2013 şi la 25 noiembrie 2013 dintre Guvernul României şi Agenţia Japoniei pentru Cooperare Internaţională, succesoare a Băncii Japoniei pentru Cooperare Internaţională, la Acordul de împrumut dintre România şi Banca Japoniei pentru Cooperare Internaţională privind Proiectul de reducere a poluării la Termocentrala Turceni, semnat la Bucureşti la 31 martie 2005

 

            641. - Hotărâre pentru aprobarea Memorandumului de înţelegere dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Irak privind cooperarea în domeniile dezvoltare regională şi administraţie publică, semnat la Bucureşti la 22 noiembrie 2013

 

            Memorandum de înţelegere între Guvernul României şi Guvernul Republicii Irak privind cooperarea în domeniile dezvoltare regională şi administraţie publică

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 321

din 10 iunie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 1 alin. (3), art. 24 alin. (2)-(4) şi art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod

abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-şef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 4, art. 24 şi art. 31-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Vasilica Nicolau şi Societatea Comercială “Real Grup Invest” - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 26.973/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 773D/2013.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 790D/2013, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 4 şi art. 24 alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ivan Siichin în Dosarul nr. 11.719/3/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 790D/2013 la Dosarul nr. 773D/2013.

6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a dosarelor menţionate.

7. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 790D/2013 la Dosarul nr. 773D/2013, care este primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportat la art. 33 ca devenită inadmisibilă, având în vedere Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, iar cea privind dispoziţiile art. 34 şi 35 ca inadmisibilă, textele criticate neavând legătură cu soluţionarea cauzei; în acest sens, este invocată şi Decizia nr. 179 din 1 aprilie 2014. În privinţa excepţiei ce priveşte dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi art. 24 din Legea nr. 165/2013, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată, invocând considerentele de principiu ale Deciziei nr. 179 din 1 aprilie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

9. Prin încheierile din 18 şi 28 octombrie 2013, pronunţate în dosarele nr. 26.973/3/2012 şi nr. 11.719/3/2012, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 4, art. 24 şi art. 31-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, respectiv cu cele ale art. 1 alin. (3), art. 4 şi art. 24 alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013, excepţie ridicată de Vasilica Nicolau şi Societatea Comercială “Real Grup Invest” - S.A. din Bucureşti, precum şi de Ivan Siichin în cauze având ca obiect soluţionarea notificărilor depuse în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989.

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 4 raportate la cele ale art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 încalcă principiul fundamental al neretroactivităţii legii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie. În acest sens, se arată că prevederile art. 4 raportate la cele ale art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, prin extinderea aplicabilităţii lor şi asupra cererilor aflate pe rolul instanţelor la data de 20 mai 2013, care au ca obiect soluţionarea notificărilor în temeiul Legii nr. 10/2001, încalcă principiul fundamental al neretroactivităţii legii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie.

11. Se arată că prevederile art. 4 raportat la art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 încalcă principiul egalităţii în drepturi, întrucât, prin conţinutul lor, nu oferă drepturi egale pentru toate persoanele care au formulat cereri potrivit Legii nr. 10/2001, creând inegalităţi majore între persoanele care au depus cereri la entităţile învestite de lege. În acest sens, se apreciază că, instituind termene diferite de soluţionare a notificărilor, se aduce atingere principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, dat fiind faptul că beneficiarii termenelor mai scurte au un regim preferenţial faţă de cei care sunt obligaţi să aştepte termene mai lungi. În acest context, arată că cetăţenii care au promovat acţiuni în justiţie pentru soluţionarea notificărilor anterior apariţiei Legii nr. 165/2013, având în prezent cauzele pe rol, sunt în mod evident dezavantajaţi prin aplicarea legii noi sub aspectul termenelor impuse de art. 33-35 ale acestei legi, faţă de cei ale căror notificări au fost soluţionate deja pe fond, în procedura administrativă sau judiciară, chiar dacă aceştia din urmă nu au primit efectiv măsurile reparatorii.

12. Autorii excepţiei mai susţin că prevederile art. 4 raportate la art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 sunt neconstituţionale şi în raport cu dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, întrucât afectează efectivitatea dreptului de acces la justiţie şi termenul rezonabil de soluţionare a cererilor formulate în condiţiile Legii nr. 10/2001.

13. În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013, se arată că raporturile juridice născute înaintea intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, referitoare la înstrăinarea de către titular a drepturilor cuvenite în temeiul legilor de restituire a proprietăţilor, sunt rezultatul unor conduite pe care subiecţii acestor raporturi juridice au adoptat-o sub protecţia art. 1391 şi art. 1392 din Codul civil din 1864, referitoare la cesiunea de creanţă. Astfel, se consideră că textele de lege criticate ignoră ordinea de drept existentă la momentul încheierii raporturilor juridice dintre titularii drepturilor de proprietate şi dobânditorii acestor drepturi, moment în care era aplicabil principiul restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, spre deosebire de Legea nr. 165/2013 care schimbă acest principiu, înlocuindu-l prin compensarea prin puncte. Mai mult, prevederile legale criticate creează o discriminare între persoanele îndreptăţite la restituire, sancţionându-i pe cei care au decis să îşi înstrăineze dreptul.

14. De asemenea, conţinutul dreptului de proprietate al persoanei fizice, de a se folosi de proprietatea sa şi de a dispune liber de aceasta, este grav afectat de prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, ceea ce echivalează cu o expropriere lipsită de o cauză de utilitate publică şi cu o îmbogăţire fără justă cauză a statului, contrar principiilor statului de drept, precum şi dreptului convenţional la respectarea bunurilor.

15. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

16. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată în raport cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie. În acest sens, se arată că, în urma eliminării măsurii de compensare cu alte bunuri sau servicii, s-a creat o discriminare între cesionarii de drepturi ale căror cereri de chemare în judecată s-au soluţionat urgent şi care au obţinut compensarea cu alte bunuri şi, respectiv, cei care fără a avea o culpă nu au obţinut o soluţie definitivă şi irevocabilă până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Aceştia din urmă, deşi se află în aceeaşi ipoteză juridică cu ceilalţi cesionari, sunt lipsiţi de orice posibilitate de a beneficia de o măsură reparatorie existentă la data soluţionării notificării. De asemenea, se consideră că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 sunt neconstituţionale în măsura în care ar presupune ca instanţele judecătoreşti să aplice aceste dispoziţii legale şi proceselor începute anterior intrării sale în vigoare, fiind încălcat principiul neretroactivităţii legii

17. Potrivit prevederi lor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierilor de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 4, art. 24 şi art. 31-35 din Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. În realitate, Curtea, având în vedere motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, constată că obiectul acesteia îl constituie dispoziţiile art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 1 alin. (3), art. 24 alin. (2)-(4) şi art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, care au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (3): (3) în situaţia în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietăţii, singura măsură reparatorie care se acordă este compensarea prin puncte potrivit art. 24 alin. (2), (3) şi (4).”

- Art. 4: “Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legat, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”

- Art. 24 alin. (2)-(4): (2) în dosarele în care se acordă măsuri compensatorii altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moştenitorii legali ori testamentari ai acestuia, se acordă un număr de puncte egal cu suma dintre preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului stabilită conform ari. 21 alin. (6).

(3) Numărul de puncte acordat în condiţiile alin. (2) nu poate reprezenta o valoare mai mare decât cea stabilită potrivit art. 21 alin. (6) şi (7).

(4) în cazul în care din documentele depuse la dosarul de restituire nu rezultă preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate, punctele vor reprezenta echivalentul a 15% din valoarea stabilită conform art. 21 alin. (6).”

- Art. 33; “(1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri,

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.

(3) Entităţile învestite de lege au obligata de a stabili numărul cererilor înregistrate şi nesoluţionate, de a afişa aceste date la sediul lor şi de a le comunica Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Datele transmise de entităţile învestite de lege vor fi centralizate şi publicate pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entităţile prevăzute la alin, (1).”;

- Art. 34: “(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.

(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naţionale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.

(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) şi data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi se comunică, la cerere, persoanelor îndreptăţite. “\

- Art. 35: “(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.

(3) în cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.

(5) Cererile sau acţiunile în justiţie formulate în temeiul alin. (1) şi (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru.”

21. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) referitor la garantarea dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului, alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, alin. (3) referitor la exproprierea pentru o cauză de utilitate publică, alin. (4) privind naţionalizarea şi alin. (8) referitor la averea dobândită licit şi art. 53 alin. (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

(1) Analiza excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la art. 33-35 din Legea nr. 165/2013

22. Curtea reţine că, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 16 aprilie 2014, a admis excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 4 teza a două raportate la art. 33 din Legea nr. 165/2013 şi a constatat că acestea sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. Întrucât autorii excepţiei formulează critici de neconstituţionalitate care vizează dispoziţiile art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 în interpretarea ce a fost exclusă, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, cadrului constituţional, precum şi faptul că decizia menţionată a fost pronunţată la un moment ulterior sesizării instanţei constituţionale în prezenta cauză, Curtea, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor a devenit inadmisibilă. În aceste condiţii, decizia de constatare a neconstituţionalităţii anterior menţionată reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 pct. 11 din Codul de procedură civilă, după caz, în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 122 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 27 mai 2014).

23. În privinţa excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 34 şi 35 din Legea nr. 165/2013, Curtea, având în vedere obiectul litigiului care se află pe rolul instanţei judecătoreşti, constată că acestea, contrar art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, nu au legătură cu soluţionarea acesteia. Art. 34 şi 35 din Legea nr. 165/2013 nu îşi găsesc aplicabilitatea în această etapă a procedurii de restituire a imobilelor la care se referă Legea nr. 165/2013, ceea ce determină, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 34 şi 35 din Legea nr. 165/2013.

(2) Analiza excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la art. 1 alin. (3) şi art. 24 alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013

24. Curtea, prin Decizia nr. 200 din 3 aprilie 2014*), nepublicată încă la data pronunţării prezentei decizii, a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 1 alin. (3) şi art. 24 alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013. În esenţă, Curtea a statuat că singura derogare de la principiul prevalentei restituirii în natură, consacrat, de altfel, expresis verbis prin art. 2 lit. a) din Legea nr. 165/2013, este reprezentată de situaţia în care titularul a înstrăinat drepturile ce i se cuveneau potrivit legilor anterioare de restituire a proprietăţii. Astfel, prevederile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 stabilesc că, în situaţia în care titularul a înstrăinat drepturile ce i se cuveneau în temeiul legilor anterioare de restituire, singura măsură reparatorie acordată de legea nouă este cea a compensării prin puncte, în condiţiile art. 24 alin. (2) din lege, fără a mai putea beneficia de măsurile reparatorii instituite prin legile reparatorii anterioare, sau de măsurile reparatorii ale compensării integrale prin puncte. Potrivit acestei din urmă prevederi legale, cesionarii drepturilor izvorâte din legile de restituire beneficiază de un număr de puncte egal cu suma dintre preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate, la care se adaugă şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului, astfel cum aceasta rezultă din grila notarială valabilă la data intrării în vigoare a legii.

25. Din analiza ari. 1 alin. (3) şi art. 24 alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013, Curtea a reţinut că legiuitorul a reglementat în mod diferit modalitatea de despăgubire, în raport de persoana beneficiarilor măsurilor reparatorii conferite de Legea nr. 165/2013, şi anume titularul dreptului la măsuri reparatorii în temeiul legislaţiei reparatorii anterioare, pe de o parte, şi persoanele către care au fost înstrăinate drepturile cuvenite potrivit legilor de restituire a proprietăţii, pe de altă parte. Această opţiune a legiuitorului nu reprezintă o sancţionare a titularilor originari ai acestui drept care au înstrăinat dreptul la obţinerea măsurilor reparatorii, dat fiind faptul că, prin ipoteză, în patrimoniul acestora nu se mai regăseşte acest drept. Ca efect al cesiunii de creanţă specifice, încheiată anterior intrării în vigoare a noii legi reparatorii, dreptul pretins de cedenţi, constând în acordarea măsurilor reparatorii conferite de legislaţia anterioară în domeniul proprietăţilor preluate în mod abuziv, a fost transferat către cesionari.

26. În ceea ce priveşte pretinsa discriminare creată prin textele de lege criticate, Curtea reţine că titularul dreptului la măsuri reparatorii, în temeiul legislaţiei reparatorii anterioare, pe de o parte, şi persoanele care au dobândit, în temeiul unor contracte cu titlu oneros, drepturile cuvenite potrivit legilor de restituire a proprietăţii, pe de altă parte, se află în aceeaşi situaţie juridică, făcând parte din categoria persoanelor îndreptăţite la obţinerea măsurilor reparatorii prevăzute de acest act normativ, în sensul art. 1 alin. (3) şi art. 3 pct. 3 din Legea nr. 165/2013. Din acest punct de vedere, acordarea unor măsuri reparatorii diferite, în funcţie de beneficiarii acestora, echivalează cu instituirea unui tratament juridic diferit, fără ca aceasta să constituie însă o discriminare, dat fiind faptul că, în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, nu orice diferenţă de tratament semnifică, în mod automat, încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie sau a celor convenţionale relative la interzicerea discriminării. În acest context, Curtea a reţinut că, având în vedere obiectul de reglementare al Legii nr. 165/2013, şi anume măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum şi domeniul Special de reglementare, constând în acordarea de măsuri reparatorii, în considerarea abuzurilor săvârşite în perioada comunistă în materia preluărilor de către stat a imobilelor proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice private, opţiunea legiuitorului de a exclude de la măsura reparatorie a restituirii în natură, precum şi de la cea a compensării integrale prin puncte a persoanelor în patrimoniul cărora a fost transmis, prin intermediu] unor contracte cu titlu oneros, dreptul de a obţine măsurile reparatorii, apare ca fiind justificată în mod obiectiv şi rezonabil. S-a avut în vedere şi faptul că asupra acestora din urmă nu s-au răsfrânt direct sau indirect măsurile de preluare abuzivă. Cu alte cuvinte, dat fiind caracterul abuziv al preluării bunurilor imobile de către stat, aspect ce s-a răsfrânt asupra persoanei, legislaţia cu caracter reparator a vizat exclusiv titularul dreptului sau moştenitorii acestuia.

27. Mai mult, având în vedere că, în ipoteza supusă controlului de constituţionalitate, legiuitorul a acordat cesionarilor dreptului la despăgubire un număr de puncte egal cu suma dintre preţul plătit pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului, Curtea a reţinut că măsura legislativă criticată păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul urmărit - despăgubirea integrală doar a titularilor originari ai măsurilor reparatorii sau a moştenitorilor acestora – si mijloacele folosite, cesionarul urmând a obţine atât preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia, cât şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului.

28. În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la încălcarea dreptului de proprietate, Curtea a făcut referire la Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, şi a reţinut că aceste măsuri nu echivalează cu o expropriere, încadrându-se în sfera măsurilor cu caracter general sugerate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fi adoptate de statul român.

29. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

30. Pe lângă cele reţinute în Decizia nr. 200 din 3 aprilie 2014, Curtea constată că eliminarea măsurii de compensare în bunuri şi servicii creează, într-adevăr, o diferenţă de tratament între cesionarii de drepturi ale căror cereri de chemare în judecată s-au soluţionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 faţă de cei care nu au obţinut o atare hotărâre. Această diferenţă de tratament derivă, însă, din succesiunea în timp a actelor normative în materie, mai concret din aplicarea principiului general de drept tempus regit actum. Privită din această perspectivă, deosebirea de tratament juridic este întemeiată pe un criteriu obiectiv şi rezonabil, fiind astfel de neconceput, în acord cu principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile, ca legea nouă să se aplice şi cesionarilor de drepturi ale căror cereri de chemare în judecată au fost soluţionate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.

31. În legătură cu aspectul menţionat mai sus, Curtea a reţinut că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, sau Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010. publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011). Curtea constată că respectarea egalităţii în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. În consecinţă, reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferenţe determinate de condiţiile obiective în care ele au fost adoptate. Mai mult, Curtea reţine că, în privinţa obiectului de reglementare a legii analizate, intervenţia legiuitorului nu este una aleatorie, ci a fost justificată şi impusă firesc ca urmare a pronunţării Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României.

32. Având în vedere cele expuse, nu se poate reţine o încălcare a dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Constituţie cu privire la existenţa unei pretinse discriminări între cesionarii de drepturi.

33. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Vasilica Nicolau şi Societatea Comercială “Real Grup Invest” - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 26.973/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.

2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 34 şi 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Vasilica Nicolau şi Societatea Comercială “Real Grup Invest” - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 26.973/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.

3. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vasilica Nicolau şi Societatea Comercială “Real Grup Invest” - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 26.973/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă, precum şi de Ivan Silchin în Dosarul nr. 11.719/3/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi constată că dispoziţiile art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 1 alin. (3) şl art. 24 alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 10 iunie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Benke Károly


*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 200 din 3 aprilie 2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 19 iunie 2014.

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 421

din 8 iulie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Gabor Mihai Deneş în Dosarul nr. 901/261/2013 al Judecătoriei Moldova Nouă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 8D/2014.

2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 184D/2014, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea “Exploatco Alex” - S.R.L. din comuna Corbu, judeţul Harghita, în Dosarul nr. 5.227/258/2013 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc.

4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 8D/2014 şi nr. 184D/2014, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

6. Autorul excepţiei Gabor Mihai Deneş arată că nu se opune conexării dosarelor.

7. Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile pentru conexare.

8. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 184D/2014 la Dosarul nr. 8D/2014, care este primul înregistrat.

9. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate Gabor Minai Deneş, care solicită admiterea acesteia şi reiterează argumentele invocate în faţa Judecătoriei Moldova Nouă.

10. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 131/2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

11. Prin încheierea din 10 decembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 901/261/2013, Judecătoria Moldova Nouă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Excepţia a fost ridicată de Gabor Mihai Deneş cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.

12. Prin Sentinţa civilă nr. 3.775 din 12 decembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 5.227/258/2013, Judecătoria Miercurea-Ciuc a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Excepţia a fost ridicată de Societatea “Exploatco Alex” - S.R.L. din comuna Corbu, judeţul Harghita, cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.

13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, întrucât instanţa competentă teritorial să soluţioneze plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii este judecătoria în circumscripţia căreia a fost săvârşită fapta. Arată că Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin inspectoratele sale, are acoperire naţională şi oficii juridice în toate zonele ţării, astfel încât orice jurist din cadrul acestor structuri poate să reprezinte ministerul în orice instanţă, mai ales că, de obicei, inspectoratele de poliţie solicită judecarea în lipsă. În plus, distanţele dintre domiciliul contravenientului şi locul săvârşirii contravenţiei pot fi foarte mari, la fel costurile de deplasare şi cazare pentru prezentarea la termenele de judecată şi pentru consultarea probelor din dosar, costuri care pot depăşi valoarea amenzii aplicate. Totodată, deplasarea necesită învoirea sau luarea de zile de concediu. Or, judecarea cauzei la instanţa de la domiciliul contravenientului ar uşura prezenţa acestuia la toate termenele, cu consecinţa susţinerii apărării în mod direct în faţa completului de judecată. Mai arată că amenzile se plătesc la domiciliul contravenientului şi merg către direcţiile locale de taxe şi impozite. În fine, invocă, la modul general, deciziile Curţii Constituţionale privind admiterea unor excepţii de neconstituţionalitate în materia regimului juridic al contravenţiilor.

14. Judecătoria Moldova Nouă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 este neîntemeiată, făcând trimitere, în acest sens, la deciziile Curţii Constituţionale nr. 927/2011 şi nr. 302/2013.

15. Judecătoria Miercurea-Ciuc consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere accesului liber la justiţie, ci instituie norme de procedură privind soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii în considerarea celerităţii şi uşurinţei administrării probelor la locul săvârşirii faptei.

16. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

17. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curţii Constituţionale nr. 927/2011 şi nr. 160/2013.

18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

20. Potrivit Sentinţei civile nr. 3.775 din 12 decembrie 2013, pronunţate în Dosarul nr. 5.227/258/2013 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial a) României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările şi completările ulterioare. Din notele scrise ale autorului excepţiei Societatea “Exploatco Alex”- S.R.L. din comuna Corbu, judeţul Harghita, depuse în motivarea criticii, reiese însă că aceasta priveşte, în realitate, numai dispoziţiile art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, modificate prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012. Prin urmare, având în vedere şi încheierea din 10 decembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 901/261/2013 al Judecătoriei Moldova Nouă, Curtea se va pronunţa numai asupra dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care au următorul cuprins: “Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.”

21. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie.

22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 32 alin. (1)din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 160 din 12 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 360 din 18 iunie 2013, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, reţinând că textul de lege criticat instituie norme de procedură privind soluţionarea plângerii formulate împotriva procesul ui-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, şi anume instanţa competentă să soluţioneze plângerea. Această modalitate de reglementare reprezintă însă opţiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, privind competenţa şi procedura în faţa instanţelor judecătoreşti. Totodată, Curtea a reţinut că soluţia legislativă criticată este menită să dea expresie garanţiilor constituţionale invocate, prin asigurarea administrării cu celeritate a probelor strânse, în speţă, de lucrătorii poliţiei rutiere, de la locul săvârşirii contravenţiei.

23. În acelaşi sens este şi Decizia nr. 131 din 13 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 12 mai 2014.

24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gabor Minai Deneş în Dosarul nr. 901/261/2013 al Judecătoriei Moldova Nouă şi de Societatea “Exploatco Alex” - S.R.L. din comuna Corbu, judeţul Harghita, în Dosarul nr. 5.227/258/2013 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc şi constată că dispoziţiile art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Moldova Nouă şi Judecătoriei Miercurea-Ciuc şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 8 iulie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 424

din 8 iulie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor ari. 27 teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Marius Bălan în Dosarul nr. 1.637/216/2013 al Judecătoriei Curtea de Argeş şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 51 D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei a depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

5. Prin încheierea din 7 ianuarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1.637/216/2013, Judecătoria Curtea de Argeş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul Juridic al contravenţiilor. Excepţia a fost ridicată de Marius Bălan cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 27 teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 încalcă prezumţia de nevinovăţie, dreptul la apărare, dreptul la ocrotirea vieţii intime, familiale şi private şi dreptul la inviolabilitatea secretului corespondenţei, deoarece afişarea procesului-verbal de constatare a contravenţiei la domiciliul sau la sediul contravenientului reprezintă un abuz instituţional şi este de natură să ştirbească renumele acestuia în comunitate,prin aducerea unei acuzaţii fără ca persoana în cauză să aibă dreptul de a se apăra, inducând, astfel, opiniei publice ideea de vinovăţie. Corespondenţa respectivă nu este sigilată, astfel încât informaţiile private, confidenţiale şi cu caracter personal sunt puse la dispoziţia oricărei persoane, iar contravenientul poate fi oricând atacat informatic, devenind victima unui furt de identitate. Totodată, consideră că dispoziţiile de lege criticate încalcă şi prevederile Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date şi ale art. 1 din Legea nr. 21872002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, precum şi ale art. 71 privind dreptul la viaţă privată şi ale art. 72 referitor la dreptul la demnitate din Codul civil.

7. Judecătoria Curtea de Argeş apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

8. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.131/2010 şi nr. 763/2012.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, Din notele scrise ale autorului excepţiei, depuse în motivarea criticii, reiese, însă, că aceasta priveşte, în realitate, doar teza întâi a art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002. Prin urmare, Curtea se va pronunţa numai asupra dispoziţiilor art. 27 teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care au următorul cuprins: “Comunicarea procesului-verbal şi a înştiinţării de plată se face prin poştă, cu aviz de primire, sau prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului.”

13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art.”23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 26 referitor la viaţa intimă, familială şi privată şi ale art. 28 privind secretul corespondenţei. Totodată, invocă şi încălcarea prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date şi ale art. 1 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, precum şi ale art. 71 referitor la dreptul la viaţă privată şi ale art. 72 privind dreptul la demnitate din Codul civil

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii, acestuia îi sunt înmânate copia de pe procesul-verbal şi înştiinţarea de plată a amenzii, făcându-se menţiune despre aceasta în procesul-verbal. În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deşi prezent, refuză să semneze procesul-verbal, precum şi în cazul aplicării sancţiunii de o altă persoană sau de un alt organ decât agentul constatator, conform art. 25 alin. (2), art. 26 alin. (3) şi art. 27 din aceeaşi ordonanţă, comunicarea procesului-verbal şi a înştiinţării de plată se face de către agentul constatator, respectiv de către organul care a aplicat sancţiunea, prin poştă, cu aviz de primire, sau prin afişare la domiciliul ori la sediul contravenientului, în termen de cel mult o lună de la data încheierii procesului-verbal, respectiv de la data aplicării sancţiunii. Executarea sancţiunilor contravenţionale se prescrie, în condiţiile art. 14 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, dacă procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancţiunii. Totodată, potrivit art. 31 alin. (1) din ordonanţă, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.

15. Prin Decizia nr. 10 din 10 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 450 din 23 iulie 2013, prin care a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 teza întâi raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) şi art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, cu referire la caracterul alternativ sau subsidiar al celor două modalităţi de comunicare a procesului-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională şi a înştiinţării de plată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plată prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poştă, cu aviz de primire, cerinţa comunicării procesului-verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plata fiind îndeplinită şi în situaţia refuzului expres al primirii corespondenţei, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcţionarul poştal.

16. Din cele arătate, reiese că, în materia contravenţiilor, regula cu privire la comunicarea procesului-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională şi a înştiinţării de plată a amenzii constă în înmânarea acestor documente persoanei care a săvârşit contravenţia. În cazul în care nu este posibilă înmânarea, ca primă formă de luare la cunoştinţă de către contravenient de existenţa procesului-verbal şi a înştiinţării de plată, comunicarea acestora se face prin poştă, cu aviz de primire. Simpla expediere a procesului-verbal, fără ca acesta să ajungă efectiv la destinatar, nu este conformă cu dispoziţiile art. 27 teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. care obligă organul constatator să facă dovada că a comunicat procesul-verbal şi că destinatarul a primit actul. Pentru o comunicare valabilă, se impune deci ca organului constatator să-i parvină “avizul de primire”, care să facă dovada că destinatarul a luat efectiv cunoştinţă de procesul-verbal de contravenţie. Urmează, aşadar, că - în ipoteza în care persoana sancţionată, deşi avizată, prin oficiul poştal, nu se prezintă în vederea ridicării corespondenţei, aceasta fiind returnată cu diverse menţiuni (de exemplu, “avizat”, “neavizat”, “expirat termen păstrare*) - organul constatator să apeleze la modalitatea tehnică subsidiară de comunicare prin afişarea procesului-verbal şi a înştiinţării de plată la domiciliul sau la sediul contravenientului, ca ultimă posibilitate pentru contravenient de a cunoaşte efectiv actul încheiat şi data comunicării acestuia pentru a-şi formula apărările (plângerea contravenţională, excepţia prescripţiei executării sancţiunii contravenţionale). Ca atare, dispoziţiile de lege criticate nu aduc nicio atingere dreptului fundamental la apărare prevăzut de art. 24 din Constituţie, ci, dimpotrivă, asigură respectarea garanţiilor procedurale.

17. În cazul în care nu ar fi prevăzută afişarea ca modalitate de comunicare a procesului-verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plată, activitatea organului constatator nu ar mai avea finalitate. Legiuitorul a prevăzut această formă de comunicare pentru situaţia în care procesul-verbal de contravenţie şi înştiinţarea de plată, din diverse motive, nu au putut fi înmânate contravenientului şi acesta, deşi a fost avizat, prin oficiul poştal, nu s-a prezentat în vederea ridicării corespondenţei. Textul de lege criticat are în vedere o situaţie cu caracter de excepţie şi urmăreşte să prevină şi să limiteze eventualele abuzuri, de natură să determine ineficacitatea unui act emis de un organ al statului prin menţinerea cu rea-credinţă a imposibilităţii de comunicare a procesului-verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plată. Prin urmare, dispoziţiile art. 27 teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 referitoare la comunicarea prin afişare nu constituie, prin ele însele, o nesocotire a principiilor consacrate de art. 26 şi art. 28 din Constituţie privind ocrotirea vieţii intime, familiale şi private şi inviolabilitatea secretului corespondenţei, ci reprezintă o modalitate derogatorie de ducere la îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului-verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plată, determinată de situaţia obiectiv diferită a persoanelor cărora li se comunică astfel de acte. De altfel, drepturile fundamentale invocate de autorul excepţiei nu sunt drepturi absolute, ci sunt susceptibile de anumite restrângeri, în condiţiile art. 53 alin. (1) din Constituţie, respectiv pentru apărarea ordinii publice.

18. De menţionat că, în materia procedurii civile, după ale cărei reguli se desfăşoară şi soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de contravenţie, atât vechiul, cât şi noul Cod de procedură civilă (art. 92, respectiv art. 163), conţin dispoziţii referitoare la afişare ca modalitate de îndeplinire a procedurii de citare. Referitor la acest aspect, Curtea Constituţională, în mod constant, a reţinut în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 763 din 20 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din

25 octombrie 2012, că dispoziţiile de lege privind comunicarea prin afişare constituie excepţii de la regula generală a înmânării în mod direct şi personal a citaţiei sau a oricărui alt act de procedură şi urmăresc “să prevină şi să limiteze eventualele abuzuri în exercitarea drepturilor procesuale, de natură să determine tergiversarea soluţionării cauzei, pe calea menţinerii cu rea-credinţă a unei permanente lipse de procedură.

19. Totodată, Legea nr. 5/2014 privind unele măsuri pentru facilitarea schimbului transfrontalier de informaţii referitoare la încălcările normelor de circulaţie care afectează siguranţa rutieră şi pentru facilitarea executării sancţiunilor aplicate acestor încălcări, în art. 19 alin. (5), face vorbire despre comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii, precum şi a înştiinţării de plată, prin afişarea la domiciliul, reşedinţa sau rezidenţa din străinătate a contravenientului, ca mijloc de publicitate.

20. În ceea ce priveşte critica formulată de autorul excepţiei referitor la încălcarea art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală, aceste prevederi constituţionale nu au incidenţă în cauza de faţă.

21. Autorul excepţiei invocă şi existenţa unei contradicţii între art. 27 teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 şi dispoziţiile Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date şi ale art. 1 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, precum şi ale art. 71 privind dreptul la viaţă privată şi ale art. 72 referitor la dreptul la demnitate din Codul civil. O asemenea critică nu poate fi nici ea reţinută, întrucât examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu prevederi din Constituţie sau din actele internaţionale la care România este parte, iar nu compararea dispoziţiilor mai multor legi între ele şi nici coroborarea lor sau posibilele contradicţii din cadrul legislaţiei interne.

22. De asemenea, eventualele greşeli de aplicare a legii, la care face referire în motivarea excepţiei şi care constituie, în realitate, cauza nemulţumirii autorului excepţiei, nu pot constitui motive de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate şi, prin urmare, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

23. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marius Bălan în Dosarul nr. 1.637/216/2013 al Judecătoriei Curtea de Argeş şi constată că dispoziţiile art. 27 teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Curtea de Argeş şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 8 iulie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

 

ORDONANŢE ŞI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ

privind aprobarea plăţii cotizaţiei anuale a României ca membru asociat la Comitetul Ştiinţific pentru Cercetări Antarctice (SCAR), precum şi pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 41/1994 privind autorizarea plăţii cotizaţiilor la organizaţiile internaţionale interguvernamentale la care România este parte

 

Având în vedere importanţa participării României la activităţile de explorare şi cercetare ştiinţifică în regiunea Antarctica, în cooperare cu statele membre ale Tratatului Antarcticii, precum şi necesitatea achitării cotizaţiei ce decurge din calitatea României de membru asociat la Comitetul Ştiinţific pentru Cercetări Antarctice, precum şi faptul că plata cotizaţiei aferente acestui statut trebuie efectuată în cel mai scurt timp,

luând în considerare că neplata cotizaţiei ar putea duce la excluderea României pentru anii următori din Comitetul Ştiinţific pentru Cercetări Antarctice,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 1 pct. I poziţia 17 din Legea nr. 119/2014 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.

 

Art. 1. - (1) Se aprobă plata cotizaţiei anuale, în valoare de 5.000 dolari, ce decurge din calitatea României de membru asociat la Comitetul Ştiinţific pentru Cercetări Antarctice (SCAR - Scientific Committee for Antarctic Research).

(2) Contribuţia restantă către Comitetul Ştiinţific pentru Cercetări Antarctice (SCAR) pentru anii 2012 şi 2013, în cuantum de 10.000 dolari, se va suporta din bugetul Academiei Române aprobat pe anul 2014.

(3) Echivalentul în lei al sumelor prevăzute la alin. (1) şi (2) seva calcula pe baza raportului de schimb leu/dolar în vigoare la data efectuării plăţii.

(4) Plata cotizaţiei anuale a părţii române se face de la bugetul de stat, prin bugetul Academiei Române.

Art. 2. - Ordonanţa Guvernului nr. 41/1994 privind autorizarea plăţii cotizaţiilor la organizaţiile internaţionale interguvernamentale la care România este parte, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 241 din 29 august 1994, aprobată prin Legea nr. 126/1994, cu modificările şi completările ulterioare, se completează după cum urmează:

1. La anexa nr. 1, punctul III “Organizaţii internaţionale guvernamentale la care România a aderat în baza aprobărilor conducerii Academiei Române sau a altor instituţii centrale”, după numărul curent 28 se introduce un nou număr curent, numărul curent 281, cu următorul cuprins:

 

Nr. crt.

Denumirea organizaţiei

Sediul

Anul înfiinţării

Anul aderării României

Instituţia română care coordonează relaţiile cu organizaţia internaţională respectivă

Explicaţii

„281

Comitetul Ştiinţific pentru Cercetări Antarctice (SCAR)

Cambridge

1958

2008

Academia Română

România a devenit membru asociat în 2008.”

 

            2. La anexa nr. 2.2 “Cotizaţii la alte organisme internaţionale” subcapitolul “Academia Română”, după numărul curent 23 se introduce un nou număr curent, numărul curent 24, cu următorul cuprins:

 

Nr. crt.

Organismul internaţional

Valută

Sume propuse la plată (cotizaţi curente plus restante)

24.

Comitetul Ştiinţific pentru Cercetări Antarctice (SCAR)

dolari S.U.A.

15.000”

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul educaţiei naţionale,

Remus Pricopie

Ministrul delegat pentru învăţământ superior, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică,

Mihnea Cosmin Costoiu

Ministrul finanţelor publice,

Ioana-Maria Petrescu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

Ministrul afacerilor externe,

Titus Corlăţean

p. Preşedintele Academiei Române,

Cristian Hera

 

Bucureşti, 31 iulie 2014.

Nr. 7.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind realocarea pe anul 2014 a sumei prevăzute ca justă despăgubire pentru imobilele aflate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 818/2013 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică “Reabilitare DN 6 Drobeta-Turnu Severin-Lugoj, între km 450+768 şi km 494+500” - Lot 5

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 5 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Se aprobă realocarea pe anul 2014 a sumei prevăzute ca justă despăgubire pentru imobilele aflate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 818/2013 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică “Reabilitare DN 6 Drobeta-Turnu Severin-Lugoj, între km 450+768 şi km 494+500” - Lot 5, în cuantum total de 6.100 lei, care se alocă de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului, pentru Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură, Investiţii Străine, Parteneriat Public-Privat şi Promovarea Exporturilor, în limita prevederilor bugetare aprobate Secretariatului General al Guvernului prin Legea bugetului de stat pe anul 2014 nr. 356/2013, la capitolul 84.01 “Transporturi”, la titlul 55 “Alte Transferuri”, articolul 55.01 “Transferuri Interne”, alineatul 55.01.28 “Cheltuieli neeligibile ISPA”.

(2) Suma prevăzută la alin. (1) este aferentă despăgubirii, în condiţiile legii, a imobilelor cuprinse în anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 818/2013.

Art. 2. - Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură, Investiţii Străine, Parteneriat Public-Privat şi Promovarea Exporturilor răspunde de modul de utilizare, în conformitate cu prevederile legale, a sumei realocate potrivit prevederilor prezentei hotărâri.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură, Investiţii Străine, Parteneriat Public-Privat şi Promovarea Exporturilor,

Alexandru Năstase

secretar de stat

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

Ministrul finanţelor publice,

Ioana-Maria Petrescu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

 

Bucureşti, 31 iulie 2014.

Nr. 639.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea amendamentelor convenite prin schimbul de scrisori semnate la Tokyo la 30 august 2013 şi la 14 noiembrie 2013 şi la Bucureşti la 13 septembrie 2013 şi la 25 noiembrie 2013 între Guvernul României şi Agenţia Japoniei pentru Cooperare Internaţională, succesoare a Băncii Japoniei pentru Cooperare Internaţională, la Acordul de împrumut dintre România şi Banca Japoniei pentru Cooperare Internaţională privind Proiectul de reducere a poluării la Termocentrala Turceni, semnat la Bucureşti la 31 martie 2005

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 5 din Legea nr. 257/2005 pentru ratificarea Acordului de împrumut dintre România şi Banca Japoniei pentru Cooperare Internaţională privind Proiectul de reducere a poluării la Termocentrala Turceni, semnat la Bucureşti la 31 martie 2005,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă amendamentele convenite prin schimbul de scrisori*) semnate la Tokyo la 30 august 2013 şi la 14 noiembrie 2013 şi la Bucureşti la 13 septembrie 2013 şi la 25 noiembrie 2013 între Guvernul României şi Agenţia Japoniei pentru Cooperare Internaţională, succesoare a Băncii Japoniei pentru Cooperare Internaţională, la Acordul de împrumut dintre România şi Banca Japoniei pentru Cooperare Internaţională privind Proiectul de reducere a poluării la Termocentrala Turceni, semnat la Bucureşti la 31 martie 2005, ratificat prin Legea nr. 257/2005.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul finanţelor publice,

Ioana-Maria Petrescu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

Ministrul economiei,

Constantin Niţă

p. Ministrul delegat pentru energie,

Borbély Károly,

secretar de stat

Ministrul afacerilor externe,

Titus Corlăţean

 

Bucureşti, 31 iulie 2014.

Nr. 640.


*) Traducere.

 

AGENŢIA JAPONIEI PENTRU COOPERARE INTERNAŢIONALĂ

            MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, ROMÂNIA

Str. Apolodor nr. 17, sectorul 5, municipiul Bucureşti, 050741, România

 

Data: 30 august 2013

Ref.: nr. JICA (7R) 8-30001

 

Excelenţei sale, domnul Daniel Chiţoiu,

viceprim-ministru şi ministrul finanţelor publice, România

 

Ref.: Proiectul de reducere a poluării la Termocentrala Turceni (ROM-P4)

Notificare privind “Societatea Complexul Energetic Oltenia - S.A.”

 

Excelenţa,

Ca răspuns la scrisoarea dumneavoastră datată 10 iunie 2013, adresată domnului Atsushi Matsushita, şef al reprezentanţei JICA, Biroul din Franţa, am dori ca prin prezenta să notificăm pe excelenţa dumneavoastră privind următorul amendament la Acordul de împrumut nr. ROM-P4.

1. Numele Agenţiei de execuţie pentru proiectul la care se face referire şi este menţionat în cadrul articolului III, secţiunea 4, subparagraful (1) şi în anexa 1, secţiunea 1, subparagraf (3) din Acordul de împrumut menţionat, respectiv “S.C. Complexul Energetic Oltenia - S.A.1, se amendează şi se înlocuieşte cu “Societatea Complexul Energetic Oltenia - SA.”.

2. Prezentul amendament va intra în vigoare la data de 13 iunie 2013.

3. Independent de cele menţionate mai sus, în ce priveşte solicitările prin documentele Ref. nr. 041-1231097, 1.740.133 yeni japonezi conform L/Com nr. ROM-P4/M-001, L/C nr. 962-CO-094577, transmise Băncii Tokyo-Mitsubishi UFJ în data de 6 iunie 2013, vor fi procesate pe numele “S.C. Complexul Energetic Oltenia - S.A.”.

4. Prezenta scrisoare nu va fi interpretată ca autorizând oricare amendament, altul decât acela menţionat mai sus.

Vă rugăm să confirmaţi acordul dumneavoastră pentru amendamentul de mai sus, prin semnarea celor două exemplare ale prezentei scrisori, păstrând un exemplar pentru evidenţele dumneavoastră şi returnându-ne celălalt exemplar.

 

Cu stimă,

Akihiko Koenuma,

director general

Departamentul Europa şi Orientul Mijlociu

Agenţia Japoniei pentru Cooperare Internaţională

 

Confirmat în data de: 13 septembrie 2013

Pentru Ministerul Finanţelor Publice, România

Daniel Chiţoiu,

viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice

 

Cc: Domnul Corneliu Diţescu, director general, Sucursala Electrocentrale Turceni,

“Societatea Complexul Energetic Oltenia - SA”,

Domnul Atsushi Matsushita, şef al reprezentanţei JICA, Biroul din Franţa

 

AGENŢIA JAPONIEI PENTRU COOPERARE INTERNAŢIONALA

            MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, ROMÂNIA

Str. Apolodor nr. 17, sectorul 5, municipiul Bucureşti, 050741, România

 

Data: 14 noiembrie 2013

Ref.: nr. JICA(7R)11-14003

 

Excelenţei sale, domnul Daniel Chiţoiu,

Viceprim-ministru şi ministrul finanţelor publice, România

 

Ref.: Extinderea perioadei de tragere a sumelor împrumutului pentru Proiectul de reducere a poluării la Termocentrala Turceni (ROM-P4), datat 31 martie 2005

 

Excelenţă,

 

Referitor la Notele verbale nr. 111/2013, datate 11 noiembrie 2013, transmise de Ambasada Japoniei în România, adresate Ministerului Afacerilor Externe, prin care se exprimă acceptul Guvernului Japoniei la solicitarea României de a extinde perioada de tragere a sumelor din Acordul de împrumut menţionat, prin prezenta confirmăm că:

1. Secţiunea 2(2) a articolului I din Acordul de împrumut menţionat se amendează după cum urmează: “Disponibilizarea finală a sumelor împrumutului în cadrul Acordului de împrumut va fi făcută nu mai târziu de data de 25 noiembrie 2016 şi nicio alta disponibilizare nu va mai fi efectuată de JICA după această dată dacă nu se va conveni altfel între JICA şi împrumutat.”

2. Prezentul amendament va intra în vigoare la data de 25 noiembrie 2013.

3. Prezenta scrisoare nu va fi interpretată ca autorizând oricare amendament, altul decât acela menţionat mai sus.

Vă rugăm să confirmaţi acordul dumneavoastră pentru amendamentul de mai sus, prin semnarea celor două exemplare ale prezentei scrisori, păstrând un exemplar pentru evidenţele dumneavoastră şi returnându-ne celălalt exemplar.

 

Cu stimă,

Akihiko Koenuma,

director general

Departamentul Europa şi Orientul Mijlociu

Agenţia Japoniei Pentru Cooperare Internaţională

 

Confirmat în data de: 25 noiembrie 2013

Pentru Ministerul Finanţelor Publice, România

Daniel Chiţoiu,

viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice

 

Cc: Domnul Corneliu Diţescu, director general, Sucursala Electrocentrale Turceni,

“Societatea Complexul Energetic Oltenia - SA”,

şef al reprezentanţei JICA, Biroul din Franţa

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Memorandumului de înţelegere dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Irak privind cooperarea în domeniile dezvoltare regională şi administraţie publică, semnat la Bucureşti la 22 noiembrie 2013

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 20 din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă Memorandumul de înţelegere dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Irak privind cooperarea în domeniile dezvoltare regională şi administraţie publică, semnat la Bucureşti la 22 noiembrie 2013.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării

regionale şi administraţiei publice,

Nicolae-Liviu Dragnea

Ministrul afacerilor externe,

Titus Corlăţean

 

Bucureşti, 31 iulie 2014.

Nr. 641.

 

MEMORANDUM DE ÎNŢELEGERE

între Guvernul României şi Guvernul Republicii Irak privind cooperarea în domeniile dezvoltare regională şi administraţie publică

 

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice din România şi Ministerul Industriilor şi Resurselor Minerale şi Ministerul pentru Afacerile Provinciilor din Republica Irak, denumite în continuare părţi,

recunoscând importanţa dezvoltării relaţiilor bilaterale,

luând în considerare interesele comune şi avantajele schimbului de experienţă în elaborarea şi promovarea politicilor în domeniile dezvoltare regională şi administraţie publică,

în scopul cooperării reciproc avantajoase în domeniile dezvoltare regională şi administraţie publică,

au convenit asupra următoarelor:

 

ARTICOLUL 1

Obiectivul

 

            Prezentul memorandum de înţelegere urmăreşte dezvoltarea şi întărirea cooperării între părţi în domeniile dezvoltării regionale şi administraţiei publice pe baza principiilor egalităţii şi a beneficiilor mutuale, în conformitate cu legislaţia naţională şi cu acordurile internaţionale încheiate de fiecare parte.

 

ARTICOLUL 2

Domenii de cooperare

 

Părţile, în conformitate cu legislaţia naţională a celor două state şi cu reglementările acordurilor internaţionale din care acestea fac parte, dispunând de deplină independenţă în problemele elaborării, implementării, gestionării şi monitorizării politicilor în domeniile prevăzute de prezentul memorandum de înţelegere:

- colaborează în domeniul dezvoltării regionale;

- colaborează în domeniul creşterii capacităţii administrative;

- încurajează cooperarea între autorităţile administraţiei publice locale.

 

ARTICOLUL 3

Instituţii responsabile

 

Instituţiile autorizate responsabile pentru implementarea condiţiilor prezentului memorandum de înţelegere sunt:

- pentru partea română: Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice;

- pentru partea irakiană: Ministerul Industriilor şi Resurselor Minerale şi Ministerul pentru Afacerile Provinciilor.

 

ARTICOLUL 4

Modalităţi de cooperare

 

1. Partea română va asigura părţii irakiene expertiză tehnică în domeniile:

a) amenajarea teritoriului, arhitectură, proiectare, urbanism, planificarea utilizării terenurilor etc;

b) funcţionarea instituţiilor şi organismelor de implementare a politicii de dezvoltare regională;

c) politicile de stimulare a constituirii şi dezvoltării parcurilor industriale;

d) utilizarea parteneriatelor public-private ca instrumente de dezvoltare;

e) instruire şi formare profesională.

2. Părţile vor coopera prin:

a) încurajarea acordurilor de înfrăţire între unităţi administrativ-teritoriale din România şi structuri similare din Republica Irak;

b) sprijin pentru diseminarea informaţiilor ce vizează oportunităţile de investiţii în cele două state;

c) orice altă formă de cooperare convenită de comun acord.

 

ARTICOLUL 5

Impactul asupra altor acorduri

 

1. Prezentul memorandum de înţelegere nu afectează drepturile şi obligaţiile asumate de către părţi în alte acorduri încheiate.

2. Prezentul memorandum de înţelegere nu va afecta obligaţiile care rezultă din calitatea României de membru al Uniunii Europene.

 

ARTICOLUL 6

Coordonare

 

Pentru desfăşurarea activităţilor propuse şi în vederea coordonării eforturilor de stabilire şi dezvoltare a relaţiilor bilaterale în domeniile dezvoltare regională şi administraţie publică pot fi constituite grupuri de lucru pentru coordonarea activităţilor comune, dacă părţile consideră necesar.

Pentru asigurarea unei cooperări eficiente, fiecare parte va desemna un coordonator care va reprezenta principalul punct de contact şi va asigura coordonarea, monitorizarea şi evaluarea activităţilor de cooperare agreate. Coordonatorii numiţi de către părţi sau reprezentanţii acestora se vor consulta periodic pentru a identifica priorităţile, potenţialele riscuri ale activităţilor în scopul diminuării acestora, precum şi pentru a elabora planuri de acţiune.

 

ARTICOLUL 7

Finanţare

 

            Fiecare parte va suporta propriile cheltuieli rezultate din cooperarea dezvoltată în cadrul prezentului memorandum de înţelegere, în conformitate cu legislaţia naţională în vigoare şi în limitele bugetare disponibile.

 

ARTICOLUL 8

Soluţionarea disputelor

 

            Orice dispută în legătură cu interpretarea şi aplicarea prezentului memorandum de înţelegere se va soluţiona amiabil de către părţi, pe calea negocierilor directe şi a consultărilor.

 

ARTICOLUL 9

Amendare

 

Prezentul memorandum de înţelegere poate fi amendat prin acord scris de către părţi. Amendamentele vor intra în vigoare după primirea ultimei notificări prin care părţile îşi comunică îndeplinirea procedurilor interne necesare pentru intrarea în vigoare.

            În eventualitatea schimbării numelor şi/sau atribuţiilor structurilor/instituţiilor responsabile pentru implementarea prevederilor prezentului memorandum de înţelegere, părţile se vor notifica reciproc pe canale diplomatice.

 

ARTICOLUL 10

Valabilitate

 

Prezentul memorandum de înţelegere se încheie pe termen de 5 ani, Iar perioada sa de valabilitate se va prelungi, în mod automat, pentru noi perioade de câte un an, dacă niciuna dintre părţi nu va notifica cealaltă parte în scris, prin canale diplomatice, intenţia de a-l denunţa, cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea perioadei de valabilitate a prezentului memorandum de înţelegere.

Fiecare parte poate denunţa prezentul acord prin trimiterea, prin canale diplomatice, a unei notificări scrise specifice celeilalte părţi. În acest caz, prezentul acord îşi încetează valabilitatea în 6 luni de zile de la data primirii notificării de către cealaltă parte.

Denunţarea prezentului memorandum de înţelegere nu va afecta implementarea programelor şi proiectelor iniţiate pe durata valabilităţii prezentului memorandum de înţelegere, cu excepţia cazului în care părţile decid altfel.

 

ARTICOLUL 11

Dispoziţii finale

 

            Prezentul memorandum de înţelegere va intra în vigoare la data primirii, prin canale diplomatice, a ultimei notificări în scris, prin care se confirmă îndeplinirea de către părţi a procedurilor legale interne necesare pentru intrarea sa în vigoare.

            Semnat la Bucureşti la 22 noiembrie 2013, în 4 exemplare originale în limba engleză, toate versiunile fiind egal autentice.

 

Pentru România,

Nicolae-Liviu Dragnea,

viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice

Pentru Republica Irak,

Saleh Mohamed Al-Mutlaq,

viceprim-ministru

 


Copyright 1998-2024
DSC.NET All rights reserved.