MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 258/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 258         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 9 aprilie 2014

 

 

SUMAR

 

ACTE ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

 

            1. - Declaraţie privind susţinerea măsurilor de relaxare fiscală şi stimulare economică

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

            Decizia nr. 81 din 18 februarie 2014 referitoare la excepţia de ne constituţionalitate a prevederilor art. 47 lit. a), b) şi d) şi art. 50 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

            3. - Normă privind controlul intern, auditul intern şi administrarea riscurilor în sistemul de pensii private

 

ACTE ALE ASOCIAŢIEI NAŢIONALE A EVALUATORILOR AUTORIZAŢIDIN ROMÂNIA

 

1. - Hotărâre pentru aprobarea raportului de activitate al Consiliului director pentru anul 2013 şi a programului de activitate al Consiliului director pentru anul 2014

 

2. - Hotărâre pentru aprobarea situaţiilor financiare pentru anul 2013 şi a bugetului de venituri şi cheltuieli pentru anul 2014

 

ACTE ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

DECLARAŢIE

privind susţinerea măsurilor de relaxare fiscală şi stimulare economică

 

Luând în considerare solicitările şi aşteptările reprezentanţilor mediului de afaceri de a se reduce presiunea fiscală şi costurile cu forţa de muncă, pentru a favoriza relansarea economiei şi reindustrializarea României, prin investiţii şi creare de locuri de muncă,

considerând în acest sens că scutirea de impozit a profitului reinvestit şi reducerea cu 5 puncte procentuale a contribuţiei de asigurări sociale datorate de angajator sunt cele mai importante şi viabile măsuri de relaxare fiscală şi de stimulare economică a mediului privat,

luând act, cu prilejul dezbaterii economice organizate în data de 24 martie 2014 la solicitarea Grupului parlamentar al PNL, de angajamentul exprimat de prim-ministrul Guvernului României de a susţine cele două măsuri, precum şi de consensul grupurilor politice parlamentare manifestat în acest sens,

luând în considerare rolul constituţional al Parlamentului de a promova şi dezbate legi care să servească interesul public şi care să genereze creştere economică şi bunăstare pentru cetăţeni, mai ales în actuala conjunctură socioeconomică a României,

Camera Deputaţilor se pronunţă pentru adoptarea de măsuri de relaxare fiscală şi de creare a unui climat investiţional atractiv pentru mediul de afaceri, în special a măsurilor de neimpozitare a profitului reinvestit şi de reducere cu 5 puncte procentuale a contribuţiei de asigurări sociale datorate de angajator, care să permită aplicarea lor la 1 iulie 2014, cu respectarea angajamentelor asumate de România în faţa partenerilor internaţionali.

 

            Această declaraţie a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 8 aprilie 2014.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

VIOREL HREBENCIUC

 

Bucureşti, 8 aprilie 2014.

Nr. 1.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 81

din 18 februarie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 lit. a), b) şi d) şi art. 50 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Luminiţa Hoară în Dosarul nr. 666/263/2013 al Judecătoriei Motru. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 384D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea acesteia.

Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 595D/2013, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 lit. a), b) şi d) şi art. 50 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, ridicată de Iriza Voinea Marian în Dosarul nr. 1.066/263/2013 al Judecătoriei Motru.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 808D/2013, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, ridicată de Marius Iulian Cazacu în Dosarul nr. 10.367/271/2012 al Judecătoriei Oradea.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 809D/2013, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 lit. d) şi art. 50 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, ridicată de Daniela Bucureanu în Dosarul nr. 2.006/263/2013 al Judecătoriei Motru.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 813D/2013, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 lit. d) şi art. 50 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, ridicată de Valerica Nemiţanu în Dosarul nr. 2.314/263/2013 al Judecătoriei Motru.

Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 384D/2013, nr. 595D/2013, nr. 808D/2013, nr. 809/2013 şi nr. 813D/2013, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 595D/2013, nr. 808D/2013, nr. 809/2013 şi nr. 813D/2013 la Dosarul nr. 384D/2013, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 din Legea nr. 230/2007. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 lit. a), b) şi d) din acelaşi act normativ, apreciază că aceasta este inadmisibilă, având în vedere că autorii excepţiei nu motivează în ce anume constă Contrarietatea acestora cu dispoziţiile constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierea din 22 mai 2013, pronunţată în Dosarul nr. 666/263/2013, Judecătoria Motru a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari. Excepţia a fost ridicată de Luminiţa Hoară cu ocazia soluţionării unei acţiuni civile, în contradictoriu cu Asociaţia Locativă Condominială nr. 12 din Municipiul Motru, prin care s-a solicitat obligarea autoarei excepţiei la plata restanţelor privind cheltuielile de întreţinere, administrare şi agent termic, precum şi debranşarea acesteia de la reţelele de apă potabilă, apă caldă şi agent termic.

Prin încheierea din 4 septembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 1.066/263/2013, Judecătoria Motru a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 lit. a), b) ŞI d) ŞI art. 50 alin. (1) şl (2) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari. Excepţia a fost ridicată de Iriza Voinea Marian cu ocazia soluţionării unei acţiuni civile, în contradictoriu cu Asociaţia de Proprietari nr. 8 din Municipiul Motru, într-o cauză având ca obiect pretenţii.

Prin încheierea din 7 noiembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 10.367/271/2012, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari. Excepţia a fost ridicată de Marius Iulian Cazacu cu ocazia soluţionării unei acţiuni civile, în contradictoriu cu Asociaţia de Proprietari Seleuşului D21 din Municipiul Oradea, într-o cauză având ca obiect pretenţii.

Prin încheierea din 22 noiembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 2.006/263/2013, Judecătoria Motru a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 lit. d) ŞI art. 50 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari. Excepţia a fost ridicată de Daniela Bucureanu cu ocazia soluţionării unei acţiuni civile, în contradictoriu cu Asociaţia Locativă Condominială nr. 13 din Municipiul Motru, într-o cauză având ca obiect pretenţii.

Prin încheierea din 21 noiembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 2.314/263/2013, Judecătoria Motru a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 lit. d) şi art. 50 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari. Excepţia a fost ridicată de Valerica Nemiţanu cu ocazia soluţionării unei acţiuni civile, în contradictoriu cu Asociaţia Locativă Condominială nr. 13 din Municipiul Motru, într-o cauză având ca obiect pretenţii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prin prevederile de lege criticate se instituie o situaţie net favorabilă asociaţiilor de proprietari, deoarece acestora li se creează un acces la justiţie şi un tratament preferenţial prin scutirea de la plata taxei de timbru.

Astfel, arată că în cauzele în care Asociaţia de Proprietari este reclamantă aceasta este scutită de plata taxelor judiciare de timbru pentru acţiunile având ca obiect pretenţii financiare formulate împotriva proprietarilor - debitori, pe când în procesele cu asociaţia în care proprietarii au calitatea de reclamanţi, aceştia din urmă nu sunt scutiţi de plata taxelor judiciare de timbru. În acest context, invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 6, 14 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil, la interzicerea discriminării şi la interzicerea abuzului de drept.

Totodată, arată că prin ambiguitatea modului în care a fost concepută şi redactată Legea nr. 230/2007 se ajunge la fraudarea Legii nr. 146/1997, prin scutirea de la plata taxei de timbru a Asociaţiei de Proprietari, întrucât titularii drepturilor pretinse de asociaţiile de proprietari sunt alte persoane juridice, astfel încât sunt scutiţi de la plata taxei de timbru chiar agenţii economici care desfăşoară activităţi comerciale de profit.

Exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate care face obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 384D/2013, nr. 595D/2013, nr. 809D/2013 şi nr. 813D/2013, Judecătoria Motru consideră că aceasta este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 1.573 din 6 decembrie 2011, Decizia nr. 722 din 2 iunie 2011 şi Decizia nr. 727 din 1 iunie 2010.

Judecătoria Oradea, în opinia exprimată în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 808D/2013, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, reţine că dreptul de acces la justiţie al proprietarului unui apartament şi/sau al spaţiilor cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, din cadrul unei clădiri, nu poate fi îngrădit printr-un text ce priveşte scutirea de la plata taxei de timbru a asociaţiilor de proprietari.

De asemenea, arată că, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că instituirea unor excepţii de la regula generală a plăţii taxelor judiciare de timbru (scutiri de plata taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusă acestui principiu constituţional. Mai mult, potrivit art. 139 alin. (1) din Constituţie, “impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”, fiind, aşadar, la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situaţii diferite.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi arată că, atâta timp cât obligaţia de plată a taxelor judiciare de timbru, cât şi excepţiile stabilite prin lege, se aplică deopotrivă tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţii identice, precum şi litigiilor de aceeaşi natură, nu se poate reţine încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie. Pe cale de consecinţă, nu sunt încălcate nici dispoziţiile art. 15 din Legea fundamentală, potrivit cărora cetăţenii beneficiază de drepturile şi libertăţile consacrate prin Constituţie sau prin alte legi, şi nici cele ale art. 20.

De asemenea, apreciază că nu poate fi reţinută nici critica prevederilor de lege cuprinse în art. 47 din Legea nr. 230/2007, deoarece acestea nu fac altceva decât să enumere cheltuielile asociaţiei de proprietari şi să indice modalităţile de stabilire şi repartizare a acestor cheltuieli.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că instituirea unor excepţii de la regula generală a plăţii taxelor judiciare de timbru (scutiri de plata taxei) nu constituie o atingere adusă principiilor constituţionale ale egalităţii în drepturi şi universalităţii legii.

Plata unor taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci o obligaţie constituţională a cetăţenilor, prevăzută de art. 56 alin. (1) din Legea fundamentală. Din această perspectivă, se impune un tratament juridic diferit pentru situaţii de fapt diferite, având o justificare obiectivă şi raţională, şi anume necesitatea recuperării de către asociaţiile de proprietari a cotelor de întreţinere, ţinând cont de consecinţele grave ale neachitării acestora asupra bunei funcţionări a utilităţilor comune.

Totodată, apreciază că prevederile art. 50 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 230/2007 nu aduc atingere nici dreptului la apărare, întrucât persoanele implicate în litigiu se pot prevala, neîngrădit, de toate garanţiile pe care le presupune un proces echitabil. În plus, regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cât priveşte pretinsa contrarietate a textului de lege criticat faţă de art. 53 din Constituţie, Avocatul Poporului arată că acesta nu pune în discuţie restrângeri ale exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale.

Referitor la prevederile art. 47 lit. a), b) şi d) din Legea nr. 230/2007, apreciază că acestea nu contravin niciunei norme constituţionale sau convenţionale, în condiţiile în care, prin acest text, legiuitorul a înţeles doar să enumere cheltuielile asociaţiei de proprietari şi să indice modalităţile de stabilire şi repartizare a acestor cheltuieli.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosare, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Din examinarea încheierilor de sesizare şi a criticilor invocate, Curtea constată că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 47 lit. a), b) şi d) şi art. 50 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, cu modificările ulterioare. Prevederile de lege criticate au următorul cuprins:

Art. 47: “Cheltuielile asociaţiei de proprietari sunt următoarele:

a) cheltuieli pe număr de persoane care locuiesc sau desfăşoară activităţi în proprietăţi individuale;

b) cheltuieli pe consumuri individuale; (...)

d) cheltuieli pe beneficiari, aferente serviciilor individuale ale proprietarilor, dar gestionate financiar prin intermediul asociaţiei de proprietari;”;

Art. 50: “(1) Asociaţia de proprietari are dreptul de a acţiona în justiţie pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.

(2) Acţiunea asociaţiei de proprietari este scutită de taxă de timbru.

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 privind universalitatea, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 47 lit. a), b) şi d) şi art. 50 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari au mai fost examinate din perspectiva unor critici de neconstituţionalitate similare, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale.

În acest sens, este, de exemplu, Decizia nr. 1.527 din 15 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 896 din 16 decembrie 2011, sau Decizia nr. 393 din 19 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 29 aprilie 2009, prin care Curtea a statuat că aceste prevederi de lege sunt constituţionale.

În prezenta cauză, referitor la prevederile art. 47 lit. a), b) şi d) din Legea nr. 230/2007, Curtea observă că autorii excepţiei nu motivează în ce anume ar consta neconstituţionalitatea acestor prevederi de lege, limitându-se doar a le enunţa. Aşa fiind, simpla lor enumerare nu este de natură să satisfacă exigenţele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, prevederi potrivit cărora “Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate”, motiv pentru care excepţia de neconstituţionalitate, aşa cum a fost formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

De altfel, prin Decizia nr. 393 din 19 martie 2009, precitată, Curtea a statuat că aceste prevederi de lege nu sunt de natură să contravină vreuneia dintre normele constituţionale sau dintre cele consacrate la nivel internaţional, ele nefăcând altceva decât să enumere cheltuielile asociaţiei şi să precizeze modalităţile de stabilire şi repartizare a acestor cheltuieli.

În ceea ce priveşte critica prevederilor art. 50 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 230/2007, Curtea reţine că autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prin exonerarea de la plata taxei judiciare de timbru a asociaţiei de proprietari se produce un dezechilibru procesual si, implicit, defavorizarea persoanei care intră în litigiu cu asociaţia, şi anume proprietarul, care nu beneficiază de o asemenea scutire.

Faţă de critica formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, întrucât asociaţia de proprietari a fost creată prin lege în vederea realizării unui scop de interes general, şi anume administrarea în bune condiţii a clădirilor cu mâi multe apartamente, luându-se în seamă, totodată, şi interesele locatarilor legate de realizarea unei bune convieţuiri, inclusiv pentru stabilirea costurilor şi a cheltuielilor comune, a repartizării lor pe fiecare locatar, a reparaţiilor şi amenajărilor necesare etc. Rezolvarea problemelor pe care le implică locuirea şi administrarea unui imobil cu mai mulţi locatari impune, în consecinţă, o asociere fără de care drepturile şi interesele legitime ale celor ce locuiesc în imobilul respectiv ar putea fi afectate prin apariţia unor neînţelegeri sau litigii.

Potrivit art. 46din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi art. 32 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007, “Toţi proprietarii au obligaţia să plătească lunar, conform listei de pistă a cheltuielilor asociaţiei de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuţie ce le revine la cheltuielile asociaţiei de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociaţia de proprietari”. De asemenea, potrivit art. 12 (B) fit. c) din aceleaşi Norme metodologice, proprietarii au obligaţia “să contribuie la constituirea mijloacelor băneşti şi materiale ale asociaţiei de proprietari şi să achite în termenul stabilit cota de contribuţie care le revine în cadrul cheltuielilor asociaţiei de proprietari”.

În acest context legislativ, Curtea constată că rezultă evident obligaţia proprietarilor de a-şi achita cotele de contribuţie către asociaţia de proprietari pentru a se putea acoperi toate cheltuielile comune ale clădirii, având în vedere că obiectul de activitate al asociaţiei de proprietari îl constituie asigurarea condiţiilor de funcţionare normală, atât a locuinţelor aflate în proprietate exclusivă, cât şi a spaţiilor, construcţiilor şi instalaţiilor, aflate în proprietate comună indivizibilă, aferentă condominiului. Proprietarii din condominiu, precum şi persoanele care locuiesc în acesta, chiar dacă nu fac parte din asociaţia de proprietari, sunt obligaţi să plătească în avans cota ce le revine din bugetul de venituri şi cheltuieli al asociaţiei de proprietari .

Referitor la critica autorilor excepţiei de neconstituţionalitate potrivit căreia este încălcat principiul egalităţii în drepturi pentru faptul că asociaţia de proprietari este scutită de plata taxei de timbru, în timp ce proprietarul nu beneficiază de această măsură legală, Curtea apreciază că scutirea de la plata taxei de timbru reprezintă o facilitate fiscală acordată de legiuitor asociaţiilor de proprietari numai cu privire la acţiunile ce decurg din neplata cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei.

Instituirea unor excepţii de la regula generală a plăţii taxei judiciare de timbru, constând în scutiri de la plata acesteia, nu sunt, însă, contrare Legii fundamentale. Aşa cum reiese din conţinutul art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, sunt scutite de taxe judiciare de timbru acţiunile şi cererile referitoare la orice alte acţiuni, cereri sau acte de procedură pentru care se prevăd, prin legi speciale, scutiri de taxă judiciară de timbru.

Astfel, atât obligaţia de plată a taxelor judiciare de timbru, cât şi excepţiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţii identice, precum şi tuturor litigiilor de aceeaşi natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare dispoziţiilor art. 16 din Constituţie. În cauză, tratamentul juridic diferit se impune pentru situaţii de fapt diferite, având o justificare obiectivă şi raţională, şi anume necesitatea recuperării de către asociaţiile de proprietari a cotelor de întreţinere cu mai multă uşurinţă, ţinând cont atât de multitudinea datornicilor, de debitele mari pe care aceştia le au, cât şi de consecinţele grave ale neachitării acestora.

Aşa fiind, Curtea apreciază că raţiunea pentru care asociaţiile de proprietari beneficiază de scutirea de la piaţa taxei de timbru constă în înlesnirea recuperării sumelor de bani ce reprezintă cotele de întreţinere restante, fapt de care depinde însăşi administrarea asociaţiei.

De altfel, Curtea reţine că, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, cu modificările şi completările ulterioare, justiţiabilii pot obţine scutiri, reduceri, amânări sau eşalonări de la plata taxelor judiciare de timbru. Astfel, poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, orice persoană fizică, în situaţia în care nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiţie, fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale.

Cu privire la celelalte susţineri ale autorilor excepţiei, vizând “ambiguitatea modului în care a fost concepută şi redactată Legea nr. 230/2007”, Curtea constată că acestea nu pot fi considerate veritabile critici de neconstituţionalitate, fiind mai degrabă nemulţumiri faţă de modul de redactare a actului normativ criticat, dar şi de interpretare şi aplicare a acestuia.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 lit. a), b) şi d) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Luminiţa Hoară, Iriza Voinea Marian, Daniela Bucureanu şi Valerica Nemiţanu în dosarele nr. 666/263/2013, nr. 1.066/263/2013, nr. 2.006/263/2013 şi nr. 2.314/263/2013 ale Judecătoriei Motru, precum şi de către Marius Iulian Cazacu în Dosarul nr. 10.367/271/2012 al Judecătoriei Oradea.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe şi constată că prevederile art. 50 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Motru şi Judecătoriei Oradea şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 18 februarie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid-Alina Tudora

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

NORMĂ

privind controlul intern, auditul intern şi administrarea riscurilor în sistemul de pensii private

 

Având în vedere prevederile art. 57 alin. (1) lit. I) şi ale art. 66 alin. (1) din Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 15 alin. (1) lit. m) şi ale art. 16 din Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul dispoziţiilor art. 24 lit. a) şi o) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 313/2005, cu modificările şi completările ulterioare,

în baza dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) şi d), ale art. 3 alin. (1)lit. b), ale art. 5 lit. c), art. 6 alin. (1)şi (2) şi ale art. 7 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în urma deliberărilor din şedinţa Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară din data de 17 martie 2014,

Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară emite următoarea normă:

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - Prezenta normă reglementează organizarea şi desfăşurarea activităţilor de control intern, audit intern şi de administrare a riscurilor în sistemul de pensii private.

Art. 2. - Prevederile prezentei norme sunt aplicabile:

a) administratorilor fondurilor de pensii administrate privat şi administratorilor fondurilor de pensii facultative, denumiţi în continuare administratori;

b) fondurilor de pensii administrate privat şi fondurilor de pensii facultative, denumite în continuare fonduri de pensii private.

Art. 3. - (1) Termenii şi expresiile utilizate în prezenta normă au semnificaţiile prevăzute de:

a) art. 2 din Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 411/2004,

b) art. 2 din Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 204/2006:

c) art. 2 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare;

d) art. 2 alin. (2) din Norma nr. 11/2011 privind investirea şi evaluarea activelor fondurilor de pensii private, aprobată prin Hotărârea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private nr. 22/2011, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Norma nr. 11/2011;

e) art. 3 alin. (2) din Norma nr. 10/2010 privind obligaţiile de raportare şi transparenţă în sistemul pensiilor administrate privat, aprobată prin Hotărârea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private nr. 20/2010, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Norma nr. 10/2010;

f) art. 3 alin. (2) din Norma nr. 11/2010 privind obligaţiile de raportare şi transparenţă în sistemul pensiilor facultative, aprobată prin Hotărârea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private nr. 21/2010, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Norma nr. 11/2010;

g) art. 3 alin. (2) din Norma nr. 12/2010 privind autorizarea de constituire a societăţii de pensii şi autorizarea de administrare a fondurilor de pensii administrate privat, aprobată prin Hotărârea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private nr. 22/2010, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Norma nr. 12/2010;

h) art. 3 alin. (2) din Norma nr. 13/2010 privind autorizarea de constituire a societăţii de pensii şi autorizarea de administrare a fondurilor de pensii facultative, aprobată prin Hotărârea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private nr. 23/2010, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Norma nr. 13/2010;

i) art. 3 din Norma nr. 11/2007 privind auditorul financiar pentru fondurile de pensii administrate privat şi administratorii acestora, aprobată prin Hotărârea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private nr. 32/2007, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) De asemenea, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) auditul intern - examinarea obiectivă a ansamblului activităţilor administratorului şi fondurilor de pensii private în scopul furnizării unei evaluări independente a administrării riscului, controlului şi proceselor de conducere;

b) administrarea riscurilor - procesul prin care se identifică, evaluează, diminuează, monitorizează şi se raportează riscurile generate de factori interni sau de factori externi care ar putea avea un impact negativ asupra activităţii administratorului şi/sau fondurilor de pensii private;

c) control intern - procesul continuu prin care se urmăreşte îndeplinirea obiectivelor;

(i) de performanţă, respectiv eficacitatea şi eficienţa activităţilor desfăşurate;

(ii) de informare, respectiv credibilitatea, integritatea şi furnizarea la timp a informaţiilor;

(iii) de conformitate, respectiv conformarea cu actele normative aplicabile, precum şi cu procedurile interne.

d) diminuarea riscului - măsurile întreprinse pentru reducerea probabilităţii de apariţie a riscului şi/sau de reducere a impactului asupra activităţii administratorului şi/ori a fondurilor de pensii private, dacă riscul s-ar materializa;

e) expunerea la risc - măsura în care activitatea administratorului şi/sau a fondurilor de pensii private poate fi afectată negativ de materializarea unui risc potenţial, evaluată pe baza probabilităţii de apariţie şi a impactului estimat al acestuia;

f) impactul riscului - cuantificarea sau interpretarea calitativă a consecinţelor asupra administratorului şi/sau a fondurilor de pensii private, în situaţia materializării riscului;

g) probabilitatea de materializare a riscului - posibilitatea de apariţie a riscului, determinată apreciativ sau prin cuantificare, atunci când natura riscului şi informaţiile disponibile permit o astfel de evaluare;

h) profilul de risc - descrierea tipurilor şi efectelor riscurilor la care sunt expuşi administratorii şi fondurile de pensii private;

i) riscul actuarial - riscul care decurge din folosirea unor metode actuariale de evaluare şi/sau ipoteze inadecvate;

j) riscul de concentrare - riscul ca portofoliul de investiţii al administratorului şi/sau al fondurilor de pensii private să fie expus excesiv faţă de un anumit activ, emitent, grup de emitenţi, sector economic, regiune geografică, intermediar, contrapartidă, grupuri de contrapartide aflate în legătură, după caz;

k) riscul de credit - riscul de pierdere care rezultă din fluctuaţii ale bonităţii emitenţilor de valori mobiliare, contrapartidelor şi oricăror debitori faţă de care sunt expuşi administratorul şi fondurile de pensii private;

            l) riscul de lichiditate - riscul ca administratorul şi/sau fondurile de pensii private să nu poată transforma într-o perioadă adecvată de timp activele în disponibilităţi băneşti în vederea stingerii obligaţiilor;

m) riscul operaţional - riscul de pierdere aferent unor procese interne inadecvate sau disfuncţionale, personalului, sistemelor, proceselor şi mediului extern, inclusiv riscul aferent tehnologiei informatice şi de procesare inadecvată din punctul de vedere al administrării, integrităţii, infrastructurii, controlabilităţii şi continuităţii, precum şi riscurile aferente externalizării activităţii;

n) riscul de piaţă - riscul de pierdere rezultat direct sau indirect din fluctuaţii nefavorabile ale ratelor de dobândă, ale cursului de schimb sau ale altor preţuri de piaţă;

o) riscul reputaţional - riscul de pierdere determinat de percepţia nefavorabilă asupra imaginii administratorului şi/sau a fondurilor de pensii private de către participanţi, potenţiali participanţi, contrapartide, acţionari, investitori, autorităţi de supraveghere şi altele similare;

p) riscul de conformitate - riscul ca administratorul să fie sancţionat pentru nerespectarea actelor normative, a reglementărilor sale interne şi a codurilor de conduită stabilite de pieţe sau industrie, aplicabile activităţii sale, fapt care poate cauza acestuia şi/sau fondurilor de pensii private pe care le administrează pierderi financiare ori afectarea reputaţiei;

q) riscul inerent - expunerea la un anumit risc, înainte să fie implementate mecanisme de control şi tehnici pentru diminuarea acestuia;

r) riscul rezidual - expunerea la un anumit risc, după ce au fost implementate mecanisme de administrare pentru diminuarea acestuia;

s) testul de stres - tehnica de administrare a riscului utilizată pentru a evalua prin simulare efectele potenţiale ale unui anumit eveniment şi/sau ale modificării unui set de variabile asupra activităţii administratorului şi a fondurilor de pensii private;

            ş) toleranţa la risc - marja pe care administratorul şi/sau fondurile de pensii private sunt dispuse să o accepte sau la care sunt expuse.

 

CAPITOLUL II

Activitatea de control intern

 

 

 

SECŢIUNEA 1

Obiectivele activităţii de control intern

 

Art. 4. - (1) Administratorul are obligaţia de a constitui o structură de control intern pentru care trebuie prevăzute următoarele elemente:

a) rolul şi responsabilităţile structurii de conducere în relaţia cu structura de control intern;

b) activităţile de control intern şi separarea responsabilităţilor;

c) informarea şi comunicarea;

d) activităţile de monitorizare şi corectare a deficienţelor.

(2) Obiectivele activităţii de control intern sunt:

a) desfăşurarea acesteia în condiţii de eficientă;

b) furnizarea unor informaţii corecte, credibile, relevante, complete şi oportune în luarea deciziilor de către membrii consiliului de administraţie/consiliului de supraveghere sau directori/directorat, după caz, precum şi de către utilizatorii externi ai informaţiilor;

c) supravegherea respectării de către administrator şi personalul acestuia a actelor normative aplicabile şi a reglementărilor/normelor/procedurilor/regulilor interne;

d) reducerea riscurilor de neîndeplinire a obligaţiilor de către administrator.

(3) Structura de control intern este subordonată direct consiliului de administraţie/consiliului de supraveghere sau directorilor/directoratului, după caz.

(4) în vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute la alin. (2), administratorul procedează la:

a) stabilirea, implementarea şi menţinerea unor proceduri pentru a asigura:

(i) securitatea, integritatea şi confidenţialitatea informaţiilor, luând în considerare natura acestora;

(ii) continuitatea şi regularitatea prestării serviciilor de administrare a fondurilor de pensii private;

(iii) mecanismele corespunzătoare de control intern destinate respectării deciziilor şi procedurilor la toate nivelurile ierarhice;

(iv) un sistem de raportare şi comunicare internă la toate nivelurile ierarhice relevante;

(v) politicile contabile, conform actelor normative aplicabile.

b) asigurarea de personal calificat având aptitudinile, cunoştinţele şi experienţa necesare pentru îndeplinirea responsabilităţilor alocate;

c) menţinerea de înregistrări corespunzătoare şi ordonate ale activităţii administratorului;

            d) elaborarea altor proceduri, conform actelor normative aplicabile.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Rolul şi responsabilităţile consiliului de administraţie/consiliului de supraveghere şi ale directorilor/directoratului

 

Art. 5. - Consiliul de administraţie/Consiliul de supraveghere are cel puţin următoarele responsabilităţi:

a) stabilirea unor procese decizionale adecvate şi separarea corectă a funcţiilor;

b) aprobarea sistemului de delegare a competenţelor şi responsabilităţilor, astfel încât să se evite concentrarea excesivă a deciziei la o singură persoană;

c) verificarea modului de îndeplinire a competenţelor şi responsabilităţilor delegate;

d) verificarea implementării corecte de către directori/directorat a sistemului de control intern, conform politicilor stabilite;

e) asigurarea că este periodic informat despre eficacitatea sistemelor de control intern.

Art. 6. - Directorii/Directoratul au/are cel puţin următoarele responsabilităţi:

a) repartizarea corespunzătoare a atribuţiilor la toate nivelurile organizatorice, astfel încât să nu conducă la apariţia conflictelor de interese;

b) adoptarea, pentru personalul propriu, de reguli de conduită profesională, de disciplină şi de acţiune în cazul unor potenţiale conflicte de interese, care să prevadă inclusiv măsuri corective adecvate în cazul în care acestea sunt încălcate;

c) evitarea politicilor sau practicilor de remunerare care pot conduce la activităţi ilegale, contrare intereselor administratorului sau fondurilor de pensii private administrate de acesta, ori care presupun asumarea unor riscuri nejustificate;

d) stabilirea unor proceduri de comunicare ce asigură un flux corespunzător de informaţii la toate nivelurile, care să garanteze că personalul propriu cunoaşte politicile şi procedurile cu implicaţii asupra atribuţiilor şi responsabilităţilor sale şi că informaţiile relevante sunt primite în timp util, astfel încât să permită:

(i) informarea consiliului de administraţie/consiliului de supraveghere cu privire la riscurile aferente activităţii administratorului şi a fondurilor de pensii private;

(ii) difuzarea informaţiilor relevante între compartimentele şi structurile teritoriale ale administratorului.

e) elaborarea unor proceduri privind tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, menite să asigure existenţa şi menţinerea unui sistem informatic adecvat nevoilor administratorului, corespunzător cu dimensiunea, natura şi complexitatea activităţii acestuia, respectiv:

(i) proceduri cu privire la siguranţa fizică a sistemelor hardware, software şi a bazelor de date;

(ii) proceduri cu privire la siguranţa datelor, inclusiv asigurarea condiţiilor de securitate pentru zonele în care sunt accesate informaţii cu caracter confidenţial;

(iii) proceduri cu privire la limitarea accesului persoanelor neautorizate din mediul de operare, prevenirea utilizării necorespunzătoare a informaţiei de către personalul administratorului şi înregistrarea tuturor tentativelor de acces neautorizate.

            f) dezbaterea propunerilor privind revizuirea activităţii de control intern şi aprobarea acestora, cel puţin anual, dar nu mai târziu de 31 mai.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Gestionarea conflictului de interese

 

Art. 7. - (1) Administratorul trebuie să ia toate măsurile necesare astfel încât să se asigure că situaţiile de conflict de interese între acesta, inclusiv conducători, personal, societatea-mamă, grupul din care face parte sau orice persoană afiliată ori aflată în mod direct sau indirect în poziţie de control faţă de acesta, şi fondul de pensii private, precum şi între combinaţii ale situaţiilor de mai sus sunt identificate şi gestionate astfel încât interesele fondului de pensii private să nu fie afectate.

(2) în vederea identificării tipurilor de conflict de interese care pot apărea în cursul activităţii de administrare a portofoliului fondului de pensii private şi/sau a serviciilor conexe şi a căror existenţă ar putea prejudicia interesele acestuia, administratorul va lua în considerare, în baza unor criterii minime stabilite la nivelul societăţii, dacă o persoană relevantă sau o persoană legată de aceasta în mod direct ori indirect se află în oricare dintre următoarele situaţii:

a) administratorul sau acea persoană ar putea obţine un câştig financiar ori ar putea evita o pierdere financiară, pe seama fondului;

b) administratorul sau acea persoană ar putea beneficia de un stimulent financiar sau de altă natură pentru a favoriza o societate, pe seama fondului.

Art. 8. - Administratorul trebuie să dispună măsurile şi procedurile necesare pentru a se asigura că sunt respectate:

a) cerinţa ca personalul direcţiei de investiţii care efectuează activităţi de analiză şi alte persoane relevante să nu se implice în tranzacţii personale sau să procedeze la influenţarea ori determinarea oricăror persoane de a proceda la efectuarea de tranzacţii cu instrumentele financiare supuse analizei sau cu orice instrumente financiare legate de acestea, înainte ca rezultatele acesteia să fie utilizate de fondul de pensii;

b) cerinţa ca tranzacţiile personale identificate la nivelul administratorului fondului de pensii private să fie evidenţiate într-un registru care să includă orice aprobare sau interdicţie în legătură cu acestea;

c) prevederile cap. V din Norma nr. 11/2011.

Art. 9. - Procedurile întocmite în aplicarea art. 8 lit. b) trebuie să fie concepute astfel încât să asigure în mod distinct următoarele:

a) fiecare persoană relevantă trebuie să cunoască restricţiile cu privire la tranzacţiile personale, precum şi măsurile stabilite de către administrator cu privire la acestea şi la dezvăluirea informaţiilor;

b) administratorul trebuie să fie informat de îndată cu privire la orice tranzacţie personală la care participă o persoană relevantă, fie în baza unei notificări cu privire la acea tranzacţie, fie prin alte proceduri care permit administratorului să identifice asemenea tranzacţii.

            Art. 10. - Administratorului, personalului cu atribuţii de analiză financiară şi persoanelor relevante implicate în analiza investiţiilor le este interzis să accepte orice fel de avantaje materiale sau de altă natură de la persoanele având un interes material legat de subiectul acesteia.

 

SECŢIUNEA a 4-a

Organizarea şi desfăşurarea activităţii de control intern

 

Art. 11. - (1) Activitatea de control intern se desfăşoară în mod independent de activităţile pe care administratorul le monitorizează şi controlează, astfel încât:

a) să evalueze în mod continuu eficacitatea şi modul adecvat de punere în aplicare a măsurilor şi procedurilor administratorului, precum şi măsurile dispuse pentru rezolvarea oricăror situaţii de neîndeplinire a obligaţiilor acestuia;

b) să urmărească desfăşurarea activităţii de administrare a fondului de pensii private în condiţii de eficacitate.

(2) Activitatea de control intern se exercită în baza procedurilor aprobate de către consiliul de administraţie/consiliul de supraveghere sau de către directori/directorat, după caz.

(3) Pentru a permite persoanei care conduce structura de control intern să îşi ducă la îndeplinire responsabilităţile îi mod corect şi independent, administratorul trebuie să se asigure că aceasta:

a) are autoritatea, resursele şi experienţa necesare, precum şi acces la toate informaţiile relevante;

b) are atribuţii aferente activităţii de control intern, precum şi metode de remuneraţie, astfel încât să nu îi fie afectată obiectivitatea sau să conducă la această posibilitate;

c) nu este implicată în desfăşurarea activităţilor pe care le monitorizează;

d) participă, în calitate de invitat, la şedinţa consiliului de administraţie/consiliului de supraveghere cel puţin o dată pe an, atunci când pe ordinea de zi a acesteia este prevăzută dezbaterea raportului de activitate al structurii de control intern.

Art. 12. - (1) Activitatea de control intern cuprinde cel puţin următoarele:

a) analize operative la nivelul structurilor administratorului;

b) asigurarea că se realizează controale privind modalitatea prin care administratorul gestionează accesul la operaţiuni referitoare la activele fondului de pensii private şi conturile participanţilor;

c) asigurarea că se realizează verificări ale operaţiunilor care depăşesc anumite limite de sume de către nivelul de conducere competent;

d) asigurarea că se realizează verificări independente, inclusiv privind separarea atribuţiilor, verificarea încrucişată, dublul control al activelor, semnătura dublă şi altele similare;

e) asigurarea că se realizează verificări ale tranzacţiilor efectuate la nivelul administratorului şi la nivelul fondului de pensii private;

f) asigurarea că se realizează, de către persoanele cu responsabilităţi în acest sens, verificări cel puţin semestriale, ale operaţiunilor privind:

(i) aderarea şi evidenţa participanţilor;

(ii) evidenţa actelor individuale de aderare;

(iii) comisionarea şi convertirea contribuţiilor;

(iv) evaluarea portofoliului de active financiare şi calculul activului net al fondului de pensii private;

(v) viramentele contribuţiilor individuale ale participanţilor la fondurile de pensii private;

(vi) decontarea tranzacţiilor cu instrumente financiare;

(vii) transferul activelor participanţilor între fondurile de pensii private;

(viii) plata contravalorii activului personal net al participantului la un fond de pensii private în caz de invaliditate, deces şi deschiderea dreptului acestuia la pensie;

(ix) stingerea obligaţiilor administratorului şi fondurilor de pensii private;

(x) mandatarea şi monitorizarea agenţilor de marketing ai fondului de pensii private;

(xi) elaborarea, prezentarea, depunerea, publicarea şi transmiterea către Autoritatea de Supraveghere Financiară, denumită în continuare Autoritate, şi participanţi a rapoartelor/informărilor prevăzute de actele normative aplicabile.

g) asigurarea că se realizează verificarea corectitudinii datelor şi raportărilor administratorului şi ale fondurilor de pensii private;

h) asigurarea că se realizează verificarea şi semnarea tuturor documentelor transmise de către administrator Autorităţii.

(2) Activitatea de control intern este implementată pentru fiecare nivel organizatoric al administratorului şi se exercită în funcţie de dimensiunea, natura şi complexitatea acestuia.

(3) Activitatea de control intern se constituie ca parte integrantă a activităţii zilnice a administratorului.

            (4) Este interzisă externalizarea activităţii de control intern de către administrator.

 

SECŢIUNEA a 5-a

Activitatea persoanei care conduce structura de control intern

 

Art. 13, - Persoana care conduce structura de control intern este autorizată individual de către Autoritate înainte de începerea exercitării atribuţiilor, în conformitate cu prevederile Normei nr. 12/2010 şi ale Normei nr. 13/2010.

Art. 14. - Persoana care conduce structura de control intern are următoarele atribuţii:

a) elaborarea pianului anual de control intern, care trebuie aprobat de consiliul de administraţie/consiliul de supraveghere sau de către directori/directorat, după caz;

b) monitorizarea şi verificarea cu regularitate a aplicării corespunzătoare a prevederilor actelor normative specifice activităţii de administrare a fondurilor de pensii private şi a procedurilor interne, ţinând evidenţa neregulilor descoperite;

c) depunerea tuturor diligentelor pentru a preveni orice situaţie de încălcare a prevederilor actelor normative aplicabile sau a procedurilor interne ale administratorului şi formularea propunerilor de măsuri pentru remedierea oricărei situaţii de neconformitate;

d) raportarea către consiliul de administraţie/consiliul de supraveghere sau către directori/directorat, după caz, a situaţiilor de încălcare a actelor normative aplicabile sau a procedurilor interne;

e) asigurarea că se verifică conformitatea sistemului informatic cu prevederile actelor normative aplicabile şi cu procedurile interne ale administratorului;

f) asigurarea că se ţine evidenţa tuturor reclamaţiilor primite de către administrator şi a modului de soluţionare a acestora, prin intermediul Registrului reclamaţi Hor, care trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii:

(i) numărul şi data reclamaţiei din registrul de intrări/ieşiri;

(ii) datele de identificare ale reclamantului;

(iii) activitatea la care se referă reclamaţia;

(iv) datele de identificare ale persoanelor la adresa cărora s-a formulat reclamaţia, după caz;

(v) faptele reclamate;

(vi) prejudiciul reclamat;

(vii) numărul şi data înregistrării din registrul de intrări/ieşiri a răspunsului către reclamant şi modul de soluţionare a reclamaţiei.

g) asigurarea că sunt îndeplinite obligaţiile de raportare, conform actelor normative aplicabile;

h) avizarea conformităţii materialelor publicitare cu prevederile actelor normative aplicabile;

i) urmărirea ducerii la îndeplinire de către administrator a solicitărilor formulate de persoanele împuternicite de către Autoritate în efectuarea controlului activităţii administratorului şi/sau fondurilor de pensii private şi a măsurilor dispuse de către Autoritate.

Art. 15. - În cel mai scurt timp posibil, dar nu mai târziu de 30 de zile calendaristice de la identificarea unor deficienţe, în funcţie de dimensiunea, natura şi complexitatea acestora, consiliul de administraţie/consiliul de supraveghere sau directorii/directoratul, după caz, trebuie să dispună elaborarea şi implementarea unui plan de măsuri de remediere.

Art. 16. - Persoanei care conduce structura de control intern îi este interzis să utilizeze informaţiile la care are acces în orice mod contrar prevederilor legale sau în detrimentul obiectivelor administratorului şi ale fondurilor de pensii private ori pentru obţinerea unor avantaje personale.

Art. 17. - (1) în exercitarea atribuţiilor prevăzute la art. 14, persoana care conduce structura de control intern are obligaţia de a întocmi semestrial un raport de control intern.

(2) Raportul prevăzut la alin. (1) trebuie să cuprindă cel puţin următoarele elemente:

a) lista tuturor activităţilor desfăşurate de administrator în nume propriu şi/sau în numele fondurilor de pensii private şi supuse controlului;

b) durata fiecărei activităţi şi perioada la care se refera;

c) descrierea activităţilor de control intern efectuate, respectiv descrierea procedurii de control intern aplicată, persoanele care au elaborat procedurile şi au verificat documentele, precum şi conformitatea activităţilor desfăşurate de către administrator în nume propriu şi/sau în numele fondurilor de pensii private, cu prevederile actelor normative aplicabile;

d) deficienţele identificate şi măsurile recomandate pentru remedierea acestora;

e) deciziile adoptate de către persoanele abilitate să ia măsuri de remediere;

f) situaţia privind implementarea măsurilor pentru remedierea deficienţelor identificate, separat pentru deficienţele curente şi pentru cele identificate prin rapoartele de control intern anterioare;

g) termenele de implementare a măsurilor.

(3) Raportul prevăzut la alin. (1) este aprobat de consiliul de administraţie/consiliul de supraveghere sau de către directori/directorat, după caz, şi se transmite Autorităţii, în conformitate cu prevederile Normei nr. 10/2010 şi ale Normei nr. 11/2010.

Art. 18. - (1) În exercitarea atribuţiilor şi responsabilităţilor sale, persoana care conduce structura de control intern are obligaţia de a întocmi şi de a gestiona:

a) registrul de control intern;

b) registrul tranzacţiilor personale;

c) registrul conflictelor de interese.

(2) Registrele menţionate la alin. (1) se păstrează pe suport hârtie sau în format electronic.

Art. 19. - (1) Registrul de control intern cuprinde cel puţin informaţii referitoare la:

a) verificările şi investigaţiile efectuate;

b) persoanele care au efectuat verificările şi investigaţiile;

c) durata verificărilor şi investigaţiilor, precum şi perioada la care acestea se referă;

d) rezultatul verificărilor şi investigaţiilor;

e) propunerile înaintate în scris consiliului de administraţie/ consiliului de supraveghere sau directorilor/directoratului, după caz, şi data când au fost formulate;

f) măsurile de remediere şi termenele de realizare asumate de persoanele abilitate.

(2) Persoana care conduce structura de control intern are obligaţia înscrierii tuturor investigaţiilor efectuate în registrul prevăzut la alin. (1), în ordine cronologică.

Art. 20 - (1) Registrul tranzacţiilor personale cuprinde toate tranzacţiile persoanelor relevante.

(2) Registrul prevăzut la alin. (1) trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii:

a) numele şi prenumele persoanei relevante;

b) data şi ora tranzacţiei;

c) natura tranzacţiei, respectiv vânzare sau cumpărare, după caz;

d) instrumentul financiar tranzacţional;

e) intermediarul;

f) orice aprobare sau interdicţie a tranzacţiei, după caz.

(3) în analiza tranzacţiilor personale, persoana care conduce structura de control intern trebuie să verifice respectarea prevederilor art. 7-10.

Art. 21. - (1) Registrul conflictelor de interese conţine cel puţin următoarele informaţii:

a) data completării;

b) activitatea identificată/suspectă că a condus/ar putea conduce la un conflict de interese;

c) persoanele implicate;

d) posibilele efecte;

e) propuneri transmise în scris consiliului de administraţie/ consiliului de supraveghere sau directorilor/directoratului, după caz;

f) modul de gestionare a conflictului de interese.

(2) în analiza potenţialelor conflicte de interese, persoana care conduce structura de control intern acordă o atenţie sporită tranzacţiilor care implică persoane relevante, persoane afiliate sau persoane care acţionează în mod concertat.

            Art. 22. - Persoana care conduce structura de control intern este subordonată direct consiliului de administraţie/consiliului de supraveghere sau directorilor/directoratului, după caz.

 

CAPITOLUL III

Activitatea de audit intern

 

 

 

SECŢIUNEA 1

Obiectivele activităţii de audit intern

 

Art. 23. - (1) Administratorul are obligaţia de a constitui o structură de audit intern.

(2) Activitatea de audit intern este organizată cu respectarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/1999.

(3) Obiectivele auditului intern sunt:

a) asigurarea că politicile şi procedurile administratorului sunt respectate în cadrul tuturor activităţilor şi structurilor;

b) revizuirea politicilor, procedurilor, proceselor şi mecanismelor de control, astfel încât acestea să fie suficiente şi adecvate activităţii desfăşurate.

(4) Structura de audit intern este subordonată direct consiliului de administraţie/consiliului de supraveghere.

(5) Nu pot fi auditori interni persoanele care sunt soţi, rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv cu membrii organelor de conducere ale administratorului.

(6) în vederea evitării oricărui conflict de interese, auditorii interni:

a) nu pot audita activităţi sau funcţii desfăşurate şi, respectiv, deţinute decât după trecerea unei perioade de cel puţin un an de la exercitarea acestora;

b) nu pot fi angrenaţi în operaţiuni ale administratorilor/ fondurilor de pensii private ori în proiectarea sau implementarea oricăror proceduri de control aplicabile administratorului/fondului de pensii private.

Art. 24. - (1) Auditul intern trebuie să acopere ansamblul activităţilor desfăşurate de administrator în nume propriu şi în numele fondului şi/sau fondurilor de pensii private pe care le administrează.

(2) în vederea îndeplinirii obiectivelor, activitatea de audit intern include cel puţin următoarele:

a) evaluarea eficienţei şi a gradului de adecvare a activităţii de control intern, de administrare a riscurilor, de administrare a investiţiilor şi activităţii de marketing;

b) analizarea relevanţei şi integrităţii datelor furnizate de sistemele informatice;

c) evaluarea acurateţei şi credibilităţii înregistrărilor contabile şi situaţiilor financiare;

d) evaluarea modului în care se asigură protejarea elementelor patrimoniale bilanţiere şi extrabilanţiere şi identificarea metodelor de prevenire a fraudelor şi a pierderilor de orice fel.

            (3) Activitatea de audit intern trebuie să fie obiectivă şi independentă faţă de activităţile auditate.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Rolul şi responsabilităţile consiliului de administraţie/consiliului de supraveghere

 

Art. 25. - (1) Consiliul de administraţie/Consiliul de supraveghere este responsabil pentru asigurarea unei activităţi de audit intern adecvate, corespunzătoare dimensiunii şi naturii operaţiunilor desfăşurate.

(2) Consiliul de administraţie/Consiliul de supraveghere are cel puţin următoarele responsabilităţi:

a) să aprobe procedurile interne aplicabile comitetului de audit şi structurii de audit intern;

b) să aprobe planul de audit anual;

c) să se asigure că este informat despre planul de măsuri rezultat în urma recomandărilor formulate de structura de audit intern;

            d) să se asigure că este informat periodic cu privire (a stadiul implementării planului de măsuri şi, după caz, să dispună măsuri suplimentare când acestea se impun.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Organizarea şi desfăşurarea activităţii de audit intern

 

Art. 26. - (1) Activitatea de audit intern cuprinde cel puţin următoarele etape:

a) planificarea activităţii de audit intern;

b) examinarea şi evaluarea informaţiilor avute la dispoziţie;

c) comunicarea raportului de audit intern, a planului de măsuri, precum şi a stadiului implementării acestora către consiliul de administraţie/consiliul de supraveghere şi/sau comitetul de audit, după caz;

d) monitorizarea implementării recomandărilor dispuse de consiliul de administraţie/consiliul de supraveghere, după caz.

(2) Este interzisă externalizarea activităţii de audit intern de către administrator.

Art. 27. - Administratorul elaborează procedurile interne, care trebuie să conţină cel puţin următoarele:

a) obiectivele activităţii de audit intern şi sfera de cuprindere a acesteia;

b) competenţele şi responsabilităţile structurii de audit intern în cadrul societăţii;

c) atribuţiile şi responsabilităţile persoanei care conduce structura de audit intern;

d) termenii şi condiţiile în care auditorii interni pot furniza servicii de consultanţă sau pot îndeplini alte sarcini speciale;

            e) modalitatea de analiză şi revizuire.

 

SECŢIUNEA a 4-a

Activitatea persoanei care conduce structura de audit intern

 

Art. 28. - (1) Administratorul trebuie să desemneze persoana care conduce structura de audit intern,

(2) Persoana prevăzută la alin. (1) trebuie să respecte prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/1999.

(3) înainte de începerea exercitării atribuţiilor de către persoana prevăzută la alin. (1), administratorul notifică Autorităţii numele acesteia.

Art. 29 - Auditorii interni trebuie să fie prudenţi în utilizarea informaţiilor colectate în exercitarea activităţii şi să asigure protejarea acestor informaţii.

Art. 30. - Personalului implicat în activitatea de audit intern nu trebuie să îi fie încredinţate responsabilităţi operative.

Art. 31. - (1) Este interzisă auditorilor interni:

a) utilizarea informaţiilor colectate în orice mod contrar prevederilor legale sau în detrimentul obiectivelor administratorului ori pentru obţinerea unor avantaje personale;

b) evaluarea operaţiunilor de care au fost responsabili anterior exercitării activităţii de audit intern.

(2) Administratorul este obligat să întreprindă măsuri pentru a asigura auditarea corespunzătoare a operaţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. b).

Art. 32. - (1) Persoana care conduce structura de audit intern are următoarele atribuţii:

a) stabilirea, implementarea şi menţinerea unui plan de audit intern anual care să asigure evaluarea şi să determine eficacitatea şi caracterul adecvat al activităţii de administrare a riscurilor, al activităţii de control intern, de administrare a investiţiilor şi al activităţii de marketing, al mecanismelor şi procedurilor administratorului, precum şi stabilirea necesarului de resurse aferent acestei activităţi;

b) emiterea de recomandări bazate pe rezultatul activităţii desfăşurate conform prevederilor lit. a);

c) raportarea deficienţelor constatate ca rezultat al activităţii de audit intern către consiliul de administraţie/consiliul de supraveghere;

d) analizarea procedurilor administratorului şi testarea eficacităţii sistemelor de control intern şi de administrare a riscurilor referitoare la procesele auditate cu ocazia misiunilor întreprinse;

e) asigurarea respectării prevederilor legale, conform actelor normative aplicabile, referitor la procesele auditate cu ocazia misiunilor întreprinse.

(2) Planul de audit intern prevăzut la alin. (1) lit. a) trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) să definească obiectivele, termenele şi frecvenţa misiunilor de audit intern, precum şi informaţiile privind ansamblul activităţilor care se vor desfăşura, resursele umane şi materiale necesare;

b) să cuprindă ansamblul operaţiunilor, activităţilor şi proceselor, ţinând cont de riscurile şi de organizarea diferitelor activităţi ale administratorului.

(3) Planul de audit intern este supus aprobării consiliului de administraţie/consiliului de supraveghere, conform prevederilor actelor normative aplicabile.

(4) Fiecare misiune a planului de audit intern este executată pe baza documentelor specifice activităţii de audit care detaliază activităţile desfăşurate, tehnicile şi metodele de lucru, precum şi etapele misiunii.

(5) în aplicarea prevederilor alin. (4), documentele trebuie să permită revizuirea misiunilor de audit efectuate, a deficienţelor descoperite şi a concluziilor.

(6) Documentele prevăzute la alin. (4) trebuie păstrate pentru o perioadă de 10 ani şi puse la dispoziţia auditorilor externi şi a comitetului de audit

(7) Planul de audit intern prevăzut la alin. (1) lit. a) se transmite Autorităţii în conformitate cu prevederile Normei nr. 10/2010 şi ale Normei nr. 11/2010.

Art. 33. - (1) Fiecare misiune de audit intern face obiectul unui raport de audit intern care este prezentat consiliului de administraţie/consiliului de supraveghere.

(2) Raportul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie obiectiv, clar, concis, oportun şi să conţină recomandări pentru remedierea deficienţelor identificate în perioada auditată.

(3) Raportul prevăzut la alin. (1) trebuie să cuprindă cel puţin următoarele elemente:

a) perioada supusă auditării interne;

b) lista activităţilor desfăşurate de către structura de audit intern aferente perioadei auditate;

c) descrierea principalelor activităţi desfăşurate;

d) persoanele responsabile pentru efectuarea respectivelor activităţi;

e) deficienţele identificate şi recomandările structurii de audit intern pentru remedierea acestora;

f) situaţia privind planul de măsuri pentru soluţionarea deficienţelor identificate, separat pentru deficienţele curente şi cele identificate prin rapoartele de audit intern anterioare, în cazul în care acestea din urmă nu au fost soluţionate corespunzător.

(4) Raportul prevăzut la alin. (1) este transmis şi comitetului de audit.

Art. 34. - Persoana care conduce structura de audit intern are obligaţia de a întocmi un raport privind misiunile de audit intern desfăşurate, care se transmite Autorităţii în conformitate cu prevederile Normei nr. 10/2010 şi ale Normei nr. 11/2010.

Art. 35. - Auditorii interni au acces la orice date sau înregistrări, precum şi la documente şi informaţii relevante necesare îndeplinirii atribuţiilor care le revin.

            Art. 36. - În îndeplinirea atribuţiilor care îi revin, persoana care conduce structura de audit intern urmăreşte modul de implementare a recomandărilor formulate în raportul de audit intern şi raportează în acest sens, cel puţin semestrial, consiliului de administraţie/consiliului de supraveghere şi comitetului de audit, după caz.

 

CAPITOLUL IV

Activitatea de administrare a riscurilor

 

SECŢIUNEA 1

Obiectivele activităţii de administrare a riscurilor

 

Art. 37. - (1) Administratorul are obligaţia de a constitui o structură de administrare a riscurilor.

(2) Obiectivele activităţii de administrare a riscurilor sunt identificarea, analizarea, evaluarea, diminuarea, monitorizarea şi raportarea riscurilor la care sunt expuse fondurile de pensii private şi administratorul, cu luarea în considerare atât a factorilor interni, cât şi a factorilor externi.

(3) Structura de administrare a riscurilor este subordonată direct consiliului de administraţie/consiliului de supraveghere sau directorilor/directoratului, după caz.

(4) Activitatea de administrare a riscurilor trebuie să se realizeze cu luarea în considerare a:

a) factorilor interni, precum complexitatea structurii organizatorice, natura şi dimensiunea activităţilor desfăşurate, calitatea personalului, fluctuaţia acestuia şi altele similare;

b) factorilor externi, precum condiţiile economice, modificările cadrului legislativ şi altele similare.

(5)în procesul de administrare a riscurilor trebuie identificate:

a) riscurile controlabile, în cazul cărora administratorul stabileşte dacă şi le asumă integral sau măsura în care doreşte să le diminueze;

b) riscurile necontrolabile, în căzui cărora administratorul decide dacă le acceptă sau dacă elimină ori reduce nivelul activităţilor afectate de riscurile respective, după caz.

(6) Evaluarea riscurilor se efectuează atât în condiţii normale, cât şi în condiţiile unor scenarii alternative, inclusiv pentru condiţii de criză.

(7) Pentru riscurile identificate, administratorul efectuează analize cantitative şi/sau calitative, utilizând teste de stres, după caz.

(8) Administratorul determină riscurile care trebuie să fie supuse unor teste de stres adecvate şi proporţionale, având în vedere o analiză a naturii şi structurii portofoliilor, precum şi a mediului în care administratorul şi fondurile de pensii private îşi desfăşoară activitatea.

(9) Testele de stres sunt elaborate şi actualizate periodic în concordantă cu natura, dimensiunea şi complexitatea activităţii de administrare a fondurilor de pensii private şi trebuie să aibă o frecvenţă specifică tipului de risc, evoluţiei activităţii administratorului şi contextului de piaţă.

            (10) Rezultatele testelor de stres sunt făcute cunoscute consiliului de administraţie/consiliului de supraveghere sau directorilor/directoratului, după caz, în scopul de a oferi fundamentare pentru revizuirea şi îmbunătăţirea politicii de administrare a riscurilor şi a limitelor de expunere fixate, inclusiv pentru adoptarea de măsuri adecvate dacă rezultatele testelor indică o vulnerabilitate semnificativă.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Rolul şi responsabilităţile consiliului de administraţie/consiliului de supraveghere şi directorilor/directoratului

 

Art. 38. - Consiliul de administraţie/Consiliul de supraveghere are cel puţin următoarele responsabilităţi:

a) aprobarea politicii de administrare a riscurilor la care sunt expuse fondurile de pensii private şi administratorul;

b) aprobarea profilului de risc al fondurilor de pensii private şi al administratorului şi asigurarea că acesta este revizuit şi actualizat periodic;

c) asigurarea că directorii/directoratul iau/ia măsurile necesare pentru identificarea, evaluarea, diminuarea, monitorizarea şi raportarea riscurilor;

d) luarea la cunoştinţă a conţinutului raportului de risc şi aprobarea măsurilor prevăzute la lit. c), în cazul în care implementarea acestora depăşeşte competenţa directorilor/ directoratului.

Art. 39. - Directorii/Directoratul au/are cel puţin următoarele responsabilităţi:

a) implementarea politicii de administrare a riscurilor la care sunt expuse fondurile de pensii private şi revizuirea acesteia cel puţin anual sau de câte ori este necesar;

b) asigurarea şi alocarea resurselor necesare îndeplinirii atribuţiilor structurii de administrare a riscurilor, inclusiv personal cu experienţă şi calificare corespunzătoare, sisteme de date, şi acces la informaţii interne şi externe;

c) stabilirea clară a atribuţiilor şi responsabilităţilor structurii de administrare a riscurilor şi a liniilor de raportare, astfel încât să se respecte principiul de separare a atribuţiilor incompatibile şi să implementeze mecanisme transparente pentru soluţionarea conflictelor de interese;

d) adoptarea de proceduri de autorizare a operaţiunilor supuse riscurilor asumate, după caz;

e) asigurarea implementării unor sisteme de stabilire a limitelor expunerii la risc şi de monitorizare a acestora, precum şi a nivelurilor de competenţă decizională;

f) asigurarea implementării unui sistem de raportare a expunerilor la riscuri către nivelurile de conducere corespunzătoare;

g) asigurarea evaluării, monitorizării şi revizuirii periodice a măsurilor adoptate pentru remedierea deficienţelor apărute în derularea procesului de administrare a riscurilor;

            h) asigurarea că sunt identificate procesele operaţionale critice, pentru care reluarea rapidă a activităţii este esenţială, inclusiv acele procese care depind de furnizori externi sau terţe părţi.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Organizarea şi desfăşurarea activităţii de administrare a riscurilor

 

Art. 40. - (1) Administrarea riscurilor se desfăşoară în mod independent faţă de celelalte activităţi pe care administratorul le efectuează.

(2) Persoanele care desfăşoară activităţi de administrare a riscurilor trebuie să dispună de experienţa necesară în procesul de identificare, evaluare, diminuare, monitorizare şi raportare a riscurilor, acestea exercitând inclusiv atribuţiile de elaborare şi monitorizare a modelelor de evaluare a riscurilor, precum şi a scenariilor privind testele de stres.

Art. 41. - (1) Activitatea de administrare a riscurilor include cel puţin stabilirea, implementarea şi actualizarea unor politici, proceduri, procese, tehnici şi măsuri adecvate pentru identificarea, analizarea, evaluarea, diminuarea, monitorizarea şi raportarea riscurilor la care sunt expuse fondurile de pensii private şi administratorul.

(2) Este interzisă externalizarea activităţii de administrare a riscurilor de către administrator.

Art. 42. - (1) Administratorul trebuie să stabilească, să implementeze şi să actualizeze o politică de administrare a riscurilor, adecvată şi documentată care identifică, evaluează, diminuează, monitorizează şi raportează riscurile la care sunt sau ar putea fi expuşi administratorul şi fondurile de pensii private, cu respectarea actelor normative aplicabile.

(2) Politica de administrare a riscurilor constituie obiectul unui document separat sau este inclusă în procedurile interne ale administratorului, în condiţiile în care permite o identificare clară a atribuţiilor, responsabilităţilor şi operaţiunilor din cadrul acesteia.

(3) Politica prevăzută la alin. (1) trebuie să asigure cel puţin următoarele:

a) tehnicile, instrumentele şi metodele care permit administratorului să îşi îndeplinească obligaţiile conform prevederilor actelor normative aplicabile;

b) alocarea corespunzătoare a responsabilităţilor privind activitatea de administrare a riscurilor;

c) persoanele responsabile şi nivelul de răspundere;

d) un sistem de raportare a expunerilor la riscuri, precum şi a altor aspecte legate de riscuri;

e) stabilirea interacţiunii dintre structura de administrare a riscurilor şi structura de administrare a investiţiilor, cu păstrarea independenţei acestora, inclusiv nivelul de la care deciziile privind activitatea de investire/dezinvestire trebuie să fie însoţite de opinia/recomandarea formulată de structura de administrare a riscurilor;

f) condiţiile, conţinutul, frecvenţa şi destinatarul rapoartelor structurii de administrare a riscurilor.

(4) Politica prevăzută la alin. (1) trebuie:

a) să conţină informaţii privind identificarea, analizarea, evaluarea, diminuarea, monitorizarea şi raportarea cel puţin a următoarelor riscuri:

(i) riscul actuarial;

(ii) riscul de piaţă/investiţiei;

(iii) riscul de credit;

(iv) riscul de concentrare;

(v) riscul de lichiditate;

(vi) riscul operaţional, inclusiv riscul generat de utilizarea sistemelor informatice;

(vii) riscul reputaţional;

(viii) riscul de conformitate.

b) să măsoare impactul şi probabilitatea de materializare a riscului, în cazul în care este posibil, şi să evalueze expunerea la riscul respectiv;

c) să evalueze cantitativ sau să interpreteze calitativ riscul inerent, măsurile de diminuare a acestuia şi ulterior să determine riscul rezidual;

d) să stabilească toleranţa la risc şi să monitorizeze încadrarea în limitele acesteia;

e) să stabilească dacă limitele nu pot fi în nicio situaţie depăşite sau dacă, în condiţii clar specificate, depăşirea acestora poate fi tolerată pentru o anumită perioadă de timp;

f) să includă metodologii de evaluare a riscului de conformitate prin utilizarea unor indicatori, fără a se limita la numărul de reclamaţii ale participanţilor, rapiditatea în remedierea deficienţelor constatate, activităţi atipice privind tranzacţionarea sau plăţile efectuate.

Art. 43. - (1) Administratorul trebuie să aibă planuri de reluare a activităţii pentru situaţii neprevăzute, care să ia în considerare diferite tipuri de scenarii verosimile la care acesta poate fi expus, proporţional cu dimensiunea, natura şi complexitatea activităţii desfăşurate.

(2) Planurile prevăzute la alin. (1) trebuie:

a) să permită administratorului să funcţioneze conform principiului continuităţii activităţii şi să minimizeze pierderile, în eventualitatea unei întreruperi a activităţii;

b) testate cel puţin anual, pentru a asigura posibilitatea punerii în aplicare a acestora de către administrator, în cazul în care activitatea este afectată.

(3) Planurile prevăzute la alin. (1) pot fi elaborate separat sau încadrate în politica de administrare a riscurilor.

Art. 44. - (1) Administratorul trebuie să adopte măsuri şi să implementeze procese şi tehnici adecvate şi eficiente pentru administrarea în orice moment a riscurilor la care sunt sau ar putea fi expuse fondurile de pensii private şi administratorul.

(2) Procesele şi tehnicile prevăzute la alin. (1) trebuie să fie proporţionale cu dimensiunea, natura şi complexitatea activităţii administratorului, a fondurilor de pensii private pe care acesta le administrează şi cu profilul de risc al fiecăruia dintre acestea.

(3) Procesele şi tehnicile prevăzute la alin. (1) trebuie să se refere la administrator şi la fiecare fond de pensii private pe care acesta îl administrează şi să aibă în vedere impactul asupra fondului de pensii private şi impactul asupra administratorului.

(4) în aplicarea prevederilor alin. (1) şi (2), pentru fiecare fond de pensii private, administratorul trebuie:

a) să se asigure că riscurile aferente poziţiilor şi contribuţia acestora la profilul de risc agregat sunt corect măsurate;

b) să examineze periodic valabilitatea metodelor de măsurare a riscurilor care includ prognoze şi estimări bazate pe modele;

c) să efectueze teste de stres şi analize periodice ale scenariilor pentru a aborda riscurile care decurg din posibilele modificări ale condiţiilor de piaţă care pot afecta negativ fondurile de pensii private şi administratorul;

d) să utilizeze date adecvate, documentate corespunzător şi reprezentative;

e) să asigure adecvarea sistemelor informatice în conformitate cu actele normative aplicabile şi cerinţele categoriei de risc corespunzătoare, inclusiv să dispună de resursele informatice corespunzătoare complexităţii tehnicilor utilizate pentru efectuarea testelor de stres;

f) să verifice, cel puţin o dată pe an, dacă testele de stres mai sunt corespunzătoare şi, în mod special, dacă ipotezele privind profilul de risc şi mediul în care îşi desfăşoară activitatea rămân valabile în timp;

g) să stabilească, să implementeze şi să menţină un sistem documentat de limite interne în ceea ce priveşte măsurile utilizate pentru administrarea şi controlul riscurilor pentru fiecare fond de pensii private, asigurând coerenţa cu profilul de risc al acestora;

h) să se asigure că nivelul curent al riscurilor la data efectuării reevaluării respectă sistemul de limite prevăzut la lit. g) pentru fiecare fond de pensii private;

            i) să stabilească, să implementeze şi să menţină proceduri adecvate care, în eventualitatea unor încălcări reale sau anticipate ale sistemului de limite de risc al fiecărui fond de pensii private, să permită adoptarea unor măsuri rapide de remediere în interesul participanţilor/beneficiarilor.

 

SECŢIUNEA a 4-a

Atribuţiile persoanei care conduce structura de administrare a riscurilor

 

Art. 45, - (1) Persoana care conduce structura de administrare a riscurilor trebuie să fie autorizată individual de către Autoritate înainte de începerea exercitării atribuţiilor, conform prevederilor Normei nr. 12/2010 şi Normei nr. 13/2010.

(2) Persoanele care asigură administrarea riscurilor nu pot avea sarcini de serviciu în cadrul departamentului de investiţii al administratorului.

Art. 46. - Persoana care conduce structura de administrare a riscurilor are următoarele atribuţii de coordonare:

a) elaborarea de politici şi proceduri adecvate pentru identificarea, evaluarea, măsurarea, controlul şi gestionarea riscurilor, precum şi propunerea spre aprobare consiliului de administraţie/consiliului de supraveghere a limitelor corespunzătoare privind expunerea la riscuri inclusiv pentru condiţii de criză, în conformitate cu mărimea, complexitatea şi situaţia financiară a fondului de pensii private, precum şi a procedurilor necesare pentru aprobarea excepţiilor de la respectivele limite;

b) stabilirea de procese, tehnici şi modele adecvate pentru evaluarea riscurilor şi limitarea expunerilor la riscuri;

c) monitorizarea încadrării fondurilor de pensii private şi a administratorului în sistemul de limite de risc;

d) informarea consiliului de administraţie/consiliului de supraveghere sau directorilor/directoratului, după caz, asupra expunerilor fondurilor de pensii private la riscuri ori de câte ori intervin schimbări semnificative, dar cel puţin trimestrial. Informările trebuie să fie suficient de detaliate, astfel încât să permită consiliului de administraţie/consiliului de supraveghere sau directorilor/directoratului, după caz, să cunoască şi să evalueze performanţa în monitorizarea şi controlul riscurilor, potrivit politicilor aprobate;

e) informarea consiliului de administraţie/consiliului de supraveghere sau directorilor/directoratului, după caz, asupra problemelor şi evoluţiilor semnificative care ar putea influenţa profilul de risc al fondului de pensii private pe care îl administrează;

f) analizarea modului în care planurile alternative de care dispune administratorul corespund situaţiilor neprevăzute cu care acesta s-ar putea confrunta;

g) stabilirea sistemelor de raportare în cadrul administratorului privind aspecte legate de riscuri;

h) administrarea riscurilor asociate administratorului şi/sau fondurilor de pensii private, precum şi colectarea şi evaluarea datelor privind riscurile din punct de vedere cantitativ şi/sau calitativ, prin adoptarea unor metodologii/instrumente adecvate de măsurare/administrare a expunerilor la riscuri, în conformitate cu natura, dimensiunea şi complexitatea riscurilor respective;

i) analizarea riscurilor aferente unor decizii de investire/ dezinvestire;

j) elaborarea şi actualizarea scenariilor privind testele de stres şi propunerea de măsuri corective, după caz;

k) întocmirea de propuneri privind selectarea testelor de stres şi a metodelor de verificare şi validare a acestora.

Art. 47. - (1) Persoana care conduce structura de administrare a riscurilor are obligaţia de a întocmi semestrial un raport de risc.

(2) Raportul menţionat la alin. (1) trebuie să cuprindă cel puţin următoarele elemente:

a) evoluţia, analiza detaliată şi interpretarea tuturor indicatorilor de risc sau limitelor monitorizate conform procedurilor interne, pe fiecare clasă de risc;

b) rezultatele testelor de stres, interpretarea acestora şi propuneri de măsuri corective, după caz;

c) sumarul abaterilor identificate şi a măsurilor de remediere implementate;

d) descrierea detaliată a abaterilor semnificative din perioada analizată.

            (3) Raportul prevăzut la alin. (1) aprobat de consiliul de administraţie/consiliul de supraveghere se transmite Autorităţii, în conformitate cu prevederile Normei nr. 10/2010 şi ale Normei nr. 11/2010.

 

CAPITOLUL V

Răspunderea juridică

 

Art. 48. - (1) Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni:

a) neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor administratorului în legătură cu organizarea activităţilor de control intern, audit intern şi de administrare a riscurilor;

b) nerespectarea de către administrator a prevederilor art. 4-6, art. 11 alin. (1) şi art. 15;

c) nerespectarea de către administrator a obligaţiilor prevăzute la art. 7-10 referitoare la gestionarea conflictului de interese;

d) nerespectarea de către persoana care conduce structura de control intern a prevederilor art. 14,17 şi art. 18 alin. (1);

e) nerespectarea de către administrator a prevederilor art. 23-26, art. 28 alin. (1), art. 30 şi 35 referitoare la auditul intern;

f) nerespectarea de către persoana care conduce structura de audit intern a prevederilor art. 32 alin. (1), art. 33 şi 34;

g) nerespectarea de către administrator a prevederilor art. 37-40 şi art. 42-45 referitoare la activitatea de administrare a riscurilor;

h) nerespectarea de către persoana care conduce structura de administrare a riscurilor a prevederilor art. 46 şi 47;

i) nerespectarea de către administrator a obligaţiilor prevăzute la art. 49.

(2) Săvârşirea vreuneia din faptele prevăzute la alin. (1) se sancţionează conform prevederilor art. 140 alin. (1), art. 141 alin. (1) lit. g), art. 141 alin. (2)-(11) şi art. 142 din Legea nr. 411/2004 şi ale art. 120 alin. (1), art. 121 alin. (1) lit. k) şi alin. (2)-(11) şi art. 122 din Legea nr. 204/2006.

            (3) Dacă fapta este imputabilă mai multor persoane, acestea răspund solidar la repararea prejudiciului cauzat.

 

CAPITOLUL VI

Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

Art. 49. - (1) în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei norme, administratorul are obligaţia să elaboreze sau să revizuiască, după caz, documentele privind politica de administrare a riscului şi/sau procedurile interne referitoare la activităţile de control intern, audit intern şi de administrare a riscurilor, în conformitate cu prevederile prezentei norme, şi să le notifice Autorităţii.

(2) Documentele prevăzute la alin. (1) se elaborează în limba română şi sunt aprobate de către consiliul de administraţie/ consiliul de supraveghere sau directori/directorat, după caz.

(3) Orice modificare ulterioară a documentelor menţionate la alin. (1) se notifică Autorităţii în termen de 30 de zile calendaristice de la aprobarea acesteia de către consiliul de administraţie/consiliul de supraveghere sau directori/directorat, după caz.

Art. 50. - Termenele prevăzute de prezenta normă care expiră într-o zi de sărbătoare legală sau într-o zi nelucrătoare se prelungesc până la sfârşitul următoarei zile lucrătoare.

Art. 51. - În aplicarea art. 44 alin. (4) lit. e), pentru adecvarea sistemelor informatice, încadrarea în categoria de risc va fi evaluată periodic de către Autoritate şi va fi stabilită individual pentru fiecare administrator de fonduri de pensii private.

Art. 52. - Prezenta normă intră în vigoare la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 53. - La data intrării în vigoare a prezentei norme se abrogă art. 7-9 şi art. 23 din Norma nr. 11/2011 privind investirea şi evaluarea activelor fondurilor de pensii private, aprobată prin Hotărârea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private nr. 22/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 5 ianuarie 2012, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

 

 

Prim-vicepreşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Daniel Dăianu

 

Bucureşti, 17 martie 2014.

Nr. 3.

 

ACTE ALE ASOCIAŢIEI NAŢIONALE A EVALUATORILOR AUTORIZAŢI DIN ROMÂNIA

 

ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ A EVALUATORI LOR AUTORIZAŢI DIN ROMÂNIA

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea raportului de activitate al Consiliului director pentru anul 2013 şi a programului de activitate al Consiliului director pentru anul 2014

În temeiul art. 7 alin. (3) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 99/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

Conferinţa Naţională a Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. - Se aprobă raportul de activitate al Consiliului director pentru anul 2013.

Art. 2. - Se aprobă programul de activitate al Consiliului director pentru anul 2014.

Art. 3. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România,

Adrian Vascu

 

Bucureşti, 5 aprilie 2014.

Nr. 1.

 

ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ A EVALUATORILOR AUTORIZAŢI DIN ROMÂNIA

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea situaţiilor financiare pentru anul 2013, şi a bugetului de venituri şi cheltuieli pentru anul 2014

În temeiul art. 7 alin. (3) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 99/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

Conferinţa Naţională a Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. - Se aprobă situaţiile financiare pentru anul 2013.

Art. 2. - Se aprobă descărcarea de gestiune a Consiliului director pentru anul 2013.

Art. 3. - Se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli pentru anul 2014.

Art. 4. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România,

Adrian Vascu

 

Bucureşti, 5 aprilie 2014.

Nr. 2.


Copyright 1998-2024
DSC.NET All rights reserved.