MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 252/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 252         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 8 aprilie 2014

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

32. - Lege pentru ratificarea Tratatului privind comerţul cu arme, adoptat la New York la 2 aprilie 2013 şi semnat de România la New York la 3 iunie 2013

 

Tratat privind comerţul cu arme

 

310. - Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Tratatului privind comerţul cu arme, adoptat la New York la 2 aprilie 2013 şi semnat de România la New York la 3 iunie 2013

 

REPUBLICĂRI

 

            Legea nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue şi al zonei economice exclusive ale României

 

LEGI ŞI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru ratificarea Tratatului privind comerţul cu arme, adoptat la New York la 2 aprilie 2013 şi semnat de România la New York la 3 iunie 2013

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. 1. - Se ratifică Tratatul privind comerţul cu arme, adoptat la New York la 2 aprilie 2013 şi semnat de România la New York la 3 iunie 2013.

Art. 2. - Ministerul Afacerilor Externe, prin Departamentul pentru Controlul Exporturilor/ANCEX, va răspunde de aplicarea Tratatului privind comerţul cu arme în România.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

PREŞEDINTELE SENATULUI

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 27 martie 2014.

Nr. 32.

 

TRATAT

privind comerţul cu arme*)

 


*) Traducere.

 

Preambul

Statele părţi la prezentul tratat,

ţinând cont de scopurile şi principiile Cartei Naţiunilor Unite,

reamintind articolul 26 al Cartei Naţiunilor Unite, care urmăreşte promovarea stabilirii şi menţinerii păcii şi securităţii internaţionale prin alocarea minimă către armament a resurselor umane şi economice ale lumii,

subliniind necesitatea de a preveni şi eradica comerţul ilicit de arme convenţionale şi de a împiedica deturnarea acestora către comerţul ilicit sau către utilizări finale şi utilizatori finali neautorizaţi, în special în scopul comiterii de acte teroriste,

recunoscând interesele legitime de ordin politic, de securitate, economice şi comerciale ale statelor în comerţul internaţional cu arme convenţionale,

reafirmând dreptul suveran al oricărui stat de a reglementa şi controla armele convenţionale exclusiv pe teritoriului său, în conformitate cu propriul sistem legal sau constituţional,

cunoscând că pacea şi securitatea, dezvoltarea şi drepturile omului sunt piloni ai sistemului Naţiunilor Unite şi fundamentul securităţii colective şi recunoscând că dezvoltarea, pacea şi securitatea şi drepturile omului sunt interdependente şi se susţin mutual,

reamintind Liniile directoare privind transferurile internaţionale de arme elaborate de Comisia pentru Dezarmare a Naţiunilor Unite şi adoptate de către Adunarea Generală prin Rezoluţia 46/36H din 6 decembrie 1991,

luând notă de contribuţia adusă de Programul de acţiune al Naţiunilor Unite pentru prevenirea, combaterea şi eliminarea traficului ilicit cu arme uşoare în toate aspectele, de Protocolul împotriva fabricării şi traficului ilegale de arme de foc, de piese şi de componente ale acestora, precum şi de muniţii, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, şi de Instrumentul internaţional care permite statelor să identifice şi să urmărească, rapid şi sigur, armele de calibru mic şi armamentele uşoare,

recunoscând consecinţele de securitate, sociale, economice şi umanitare ale comerţului ilicit şi ale comerţului nereglementat cu arme convenţionale,

conştienţi că civilii, în special femeile şi copiii, reprezintă marea majoritate a persoanelor afectate de conflictele armate şi violenţa armată,

recunoscând şi dificultăţile cu care se confruntă victimele unui conflict armat şi nevoia acestora pentru o îngrijire adecvată, readaptare şi reintegrare socială şi economică,

subliniind că nimic din prezentul tratat nu împiedică statele de la adoptarea şi menţinerea unor măsuri suplimentare efective pentru a promova realizarea obiectivului şi scopului prezentului tratat,

conştienţi de faptul că comerţul, posesia şi folosirea anumitor arme convenţionale în special pentru activităţi recreative, culturale, istorice şi sportive sunt licite şi legale, în cazul în care un astfel de comerţ, posesie şi utilizare sunt autorizate sau protejate prin lege,

conştienţi, de asemenea, de rolul pe care îl pot juca organizaţiile regionale în sprijinirea statelor părţi, la cerere, în implementarea prezentului tratat,

recunoscând că societatea civilă, în special organizaţiile nonguvernamentale şi sectorul industrial, pot contribui în mod activ, din proprie iniţiativă, la creşterea conştientizării obiectului şi scopului tratatului şi la realizarea acestora,

considerând că reglementarea comerţului internaţional cu arme convenţionale şi prevenirea deturnării acestora nu ar trebui să împiedice cooperarea internaţională şi comerţul licit de materiale, echipamente şi tehnologie pentru scopuri paşnice,

subliniind dorinţa de a obţine adeziunea universală la acest tratat, hotărâte să acţioneze în conformitate cu următoarele principii:

Principii

- dreptul natural la legitima apărare, individuală sau colectivă, recunoscut tuturor statelor în articolul 51 din Carta Naţiunilor Unite;

- reglementarea diferendelor internaţionale prin mijloace paşnice astfel încât pacea, securitatea şi justiţia internaţională să nu fie periclitate, în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din Carta Naţiunilor Unite;

- abţinerea, în relaţiile lor internaţionale, de la ameninţarea sau utilizarea forţei împotriva integrităţii teritoriale sau independenţei politice a oricărui stat, sau în orice altă manieră neconformă cu scopurile Organizaţiei Naţiunilor Unite, conform articolului 2 alineatul (4) din Carta Naţiunilor Unite;

- neamestecul în probleme care sunt exclusiv în jurisdicţia internă a oricărui stat, conform articolului 2 alineatul (7) al Cartei Naţiunilor Unite;

- obligaţia de a respecta şi a asigura respectarea dreptului internaţional umanitar, în conformitate cu convenţiile de la Geneva din 1949, precum şi respectarea şi asigurarea respectării drepturilor omului, în conformitate, printre altele, cu Carta Naţiunilor Unite şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului;

- responsabilitatea fiecărui stat, conform obligaţiilor sale internaţionale, de a reglementa comerţul internaţional cu arme convenţionale, de a preveni deturnarea acestora, şi, în primul rând, de a institui şi aplica un sistem naţional de control corespunzător;

- respectarea interesului legitim al fiecărui stat de a achiziţiona arme convenţionale pentru a-şi exercita dreptul la legitimă apărare şi să poată contribui la operaţiuni de menţinere a păcii şi de a produce, exporta, importa şi transfera arme convenţionale;

            - necesitatea aplicării acestui tratat de manieră coerentă, obiectivă şi nediscriminatorie, au convenit următoarele:

 

ARTICOLUL 1

Obiect şi scop

 

Prezentul tratat are ca obiect:

- instituirea normelor comune celor mai stricte pentru reglementarea sau îmbunătăţirea reglementării comerţului internaţional cu arme convenţionale;

- prevenirea şi eradicarea comerţului ilicit cu arme convenţionale şi prevenirea deturnării acestora;

pentru a:

- contribui la pacea, securitatea şi stabilitatea internaţionale şi regionale;

- reduce suferinţa umană;

            - promova cooperarea, transparenţa şi acţiunea responsabilă a statelor părţi în comerţul internaţional cu arme convenţionale, dezvoltând în acest mod încrederea reciprocă între state.

 

ARTICOLUL 2

Domeniu de aplicare

 

1. Prezentul tratat se aplică armelor convenţionale din următoarele categorii:

a) tancuri de luptă;

b) vehicule blindate de luptă;

c) sisteme de artilerie de calibru mare;

d) avioane de luptă;

e) elicoptere de atac;

f) nave de război;

g) rachete şi lansatoare de rachete;

h) arme de calibru mic şi armamente uşoare.

2. În scopul prezentului tratat, activităţile de comerţ internaţional cuprind exportul, importul, tranzitul, transbordarea şi brokerajul, denumite în continuare transfer.

            3. Prezentul tratat nu se aplică transportului internaţional de către orice stat parte sau în numele său de arme convenţionale destinate uzului propriu, cu condiţia ca acestea să rămână în proprietatea acelui stat.

 

ARTICOLUL 3

Muniţii

 

            Fiecare stat parte instituie şi actualizează un sistem naţional de control pentru reglementarea exportului de muniţii trase, lansate sau eliberate la ţintă cu ajutorul armelor convenţionale prevăzute la articolul 2 alineatul (1) din prezentul tratat şi aplică dispoziţiile articolelor 6 şi 7 înainte de a autoriza exportul acestor muniţii.

 

ARTICOLUL 4

Piese şi componente

 

            Fiecare stat parte instituie şi actualizează un sistem naţional de control pentru reglementarea exportului de părţi şi de componente dacă exportul se face sub o formă care face posibilă asamblarea armelor convenţionale prevăzute la articolul 2 alineatul (1) şi aplică dispoziţiile articolelor 6 şi 7 înainte de a autoriza exportul acestor piese şi componente.

 

ARTICOLUL 5

Implementare generală

 

1. Fiecare stat parte implementează acest tratat într-o manieră coerentă, obiectivă şi nediscriminatorie, ţinând cont de principiile menţionate în acest tratat.

2. Fiecare stat parte instituie şi actualizează un sistem naţional de control, inclusiv o listă de control naţională, în vederea implementării prevederilor acestui tratat.

3. Fiecare stat parte este încurajat să aplice prevederile acestui tratat asupra unei cât mai largi game de arme convenţionale. Niciuna dintre definiţiile naţionale, a oricăreia dintre categoriile vizate de articolul 2 alineatul (1) literele a-g nu va conţine o descriere mai limitată decât cele utilizate în Registrul de arme convenţionale al Organizaţiei Naţiunilor Unite la momentul intrării în vigoare a prezentului tratat. Pentru categoria prevăzută de articolul 2 alineatul (1) litera h, definiţiile naţionale nu vor fi mai limitate decât cele utilizate în instrumentele relevante ale Organizaţiei Naţiunilor Unite la momentul intrării în vigoare a prezentului tratat.

4. Fiecare stat parte, în baza legislaţiei naţionale, comunică lista naţională de control Secretariatului, care o va aduce la cunoştinţa celorlalte state părţi. Statele părţi sunt încurajate să facă publice listele de control naţionale.

5. Fiecare stat parte ia măsurile necesare pentru implementarea prevederilor prezentului tratat şi desemnează autorităţi naţionale competente aşa încât să aibă un sistem de control naţional transparent şi eficient care să reglementeze transferurile de arme convenţionale prevăzute de articolul 2 alineatul             (1) sau de oricare alt bun dintre cele prevăzute de articolul 3 şi articolul 4.

            6. Fiecare stat parte desemnează unul sau mai multe puncte de contact naţionale pentru schimbul de informaţii privind implementarea prezentului tratat. Fiecare stat parte notifică Secretariatului, înfiinţat în aplicarea articolului 18, informaţii cu privire la punctul sau punctele naţionale de contact şi actualizează informaţiile.

 

ARTICOLUL 6

Interdicţii

 

1. Niciun stat parte nu va autoriza transferul de arme convenţionale prevăzute de articolul 2 alineatul (1) sau al oricărui alt bun prevăzut la articolul 3 sau articolul 4, în măsura în care transferul ar încălca obligaţiile sale decurgând din măsuri adoptate de Consiliul de securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite în baza capitolului VII al Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite, în particular embargouri privind armele.

2. Niciun stat parte nu va autoriza transferul de arme convenţionale prevăzute de articolul 2 alineatul (1) sau al oricărui alt bun prevăzut de articolul 3 sau articolul 4, în măsura în care transferul ar încălca obligaţii internaţionale relevante decurgând din acorduri internaţionale la care este parte, în particular cele care privesc transferul internaţional sau traficul ilicit cu arme convenţionale.

            3. Niciun stat parte nu va autoriza transferul de arme convenţionale prevăzute de articolul 2 alineatul (1) sau al oricărui alt bun prevăzut de articolul 3 sau articolul 4, dacă are cunoştinţă, la momentul cererii de autorizare, că armele sau bunurile ar putea fi folosite la comiterea unui genocid, de crime împotriva umanităţii, de încălcări grave ale convenţiilor de la Geneva din 1949, de atacuri împotriva civililor sau bunurilor civile protejate ca atare, sau de alte crime de război cum ar fi cele definite de acordurile internaţionale la care este parte.

 

ARTICOLUL 7

Exportul şi evaluarea cererilor de export

 

1. Dacă exportul nu este interzis de articolul 6, fiecare stat parte exportator, înainte de autorizarea exportului de arme convenţionale prevăzute de articolul 2 alineatul (1) sau al oricărui alt bun prevăzut de articolul 3 sau articolul 4, aflate sub

jurisdicţia sa şi în conformitate cu sistemul naţional de control, evaluează, într-un mod obiectiv şi nediscriminatoriu, ţinând cont de orice element util, în special de informaţiile furnizate de statul importator, conform articolului 8 alineatul (1), dacă exportul acestor arme sau bunuri:

a) ar contribui sau ar aduce atingere păcii şi securităţii;

b) ar putea folosi la:

(i) comiterea sau facilitarea comiterii unei încălcări grave a dreptului internaţional umanitar,

(ii) comiterea or facilitarea comiterii unei încălcări grave a dreptului internaţional privind drepturile omului;

(iii) comiterea sau facilitarea comiterii unui act ce constituie infracţiune potrivit protocoalelor sau convenţiilor internaţionale privind terorismul la care statul exportator este parte; sau

(iv) comiterea sau facilitarea unui act ce constituie infracţiune potrivit convenţiilor sau protocoalelor internaţionale privind criminalitatea transnaţională organizată la care statul exportator este parte.

2. Statul parte exportator analizează, de asemenea, dacă pot fi luate măsuri pentru a reduce riscurile enunţate la literele a) sau b) ale alineatului (1), precum măsurile de creştere a încrederii sau programe elaborate şi hotărâte în comun de către statele exportatoare şi importatoare.

3. Dacă, după efectuarea acestei evaluări şi examinarea măsurilor de reducere a riscurilor disponibile, statul parte exportator hotărăşte că există un risc semnificativ de producere a unor consecinţe negative enumerate în alineatul (1) acesta nu autorizează exportul.

4. Fiecare stat parte exportator, în efectuarea evaluării sale, ia în considerare riscul ca armele convenţionale prevăzute de articolul 2 alineatul (1) sau bunurile prevăzute de articolul 3 sau articolul 4 să fie utilizate pentru comiterea sau facilitarea comiterii de acte grave de violenţă bazată pe discriminarea sexuală sau de acte grave de violenţă împotriva femeilor şi copiilor.

5. Fiecare stat parte exportator ia măsuri pentru a se asigura că autorizaţiile de export de arme convenţionale prevăzute de articolul 2 alineatul (1) sau de bunuri prevăzute de articolul 3 sau de articolul 4 sunt detaliate şi emise înainte de export.

6. Fiecare stat parte exportator va comunica informaţiile relevante despre autorizaţia respectivă, la cerere, statelor participante importatoare şi statelor părţi de tranzit sau de transbordare, conform dreptului său intern, practicilor sau politicilor sale.

            7. Dacă, după acordarea unei autorizaţii, un stat parte exportator ia cunoştinţă de noi informaţii relevante, acesta este încurajat să reevalueze autorizaţia după consultare, dacă este nevoie, cu statul importator.

 

ARTICOLUL 8

Importul

 

1. Fiecare stat parte importator ia măsuri pentru a se asigura că informaţiile utile şi pertinente sunt furnizate, conform legislaţiei naţionale, statului parte exportator, la cererea sa, pentru a-l ajuta în evaluarea naţională privind exportul, conform articolului 7. Aceste măsuri pot include comunicarea certificatelor de utilizator final sau utilizare finală.

2. Fiecare stat parte importator ia măsuri ca să reglementeze, atunci când este necesar, importurile de arme convenţionale, vizate de articolul 7, aflate sub jurisdicţia sa. Astfel de măsuri pot include regimurile de import.

            3. Fiecare stat parte importator, dacă este ţara destinaţiei finale, poate cere informaţii de la statul parte exportator privind orice cerere de autorizare aprobată sau nedecisă încă.

 

ARTICOLUL 9

Tranzitul şi transbordarea

 

            Fiecare stat parte ia măsurile necesare pentru a reglementa, în măsura în care este necesar şi posibil, tranzitul sau transbordarea sub jurisdicţia şi pe teritoriul său, de arme convenţionale prevăzute la articolul 2 alineatul (1), conform dreptului internaţional aplicabil.

 

ARTICOLUL 10

Brokerajul

 

            Fiecare stat parte ia, în condiţiile legislaţiei sale, măsurile necesare pentru reglementarea activităţilor de brokeraj cu arme convenţionale prevăzute la articolul 2 alineatul (1), aflate sub jurisdicţia sa. Aceste măsuri pot consta în special în cerinţa înregistrării sau obţinerii unei autorizaţii, de către brokeri, prealabil desfăşurării activităţii de brokeraj.

 

ARTICOLUL 11

Deturnarea

 

1. Fiecare stat parte care participă la transferul de arme convenţionale prevăzute la articolul 2 alineatul (1) ia măsuri de prevenire a deturnării lor.

2. Fiecare stat parte căută să prevină deturnarea transferului de arme convenţionale prevăzute la articolul 2 alineatul (1) prin sistemul său naţional de control, instituit în aplicarea articolului 5 alineatul (2), evaluând riscul deturnării exportului şi luând în considerare măsuri de reducere a riscului, precum cele de construire a încrederii sau programe convenite sau dezvoltate împreună cu statele exportatoare şi importatoare. Dacă este necesar, pot fi luate alte măsuri de prevenire, cum ar fi examinarea părţilor participante la export, solicitarea de documente certificate sau asigurări suplimentare, interzicerea exportului ori alte măsuri adecvate.

3. Statele părţi importatoare, de tranzit, transbordare sau exportatoare cooperează şi fac schimb de informaţii, conform dreptului intern, dacă este” necesar şi posibil, pentru a reduce riscul deturnării în cursul transferului de arme convenţionale prevăzute la articolul 2 alineatul (1).

4. Dacă un stat parte detectează o deturnare de arme convenţionale prevăzute de articolul 2 alineatul (1) în timpul unui transfer, ia măsurile care se impun pentru a pune capăt acestei deturnări, în măsura în care sunt permise de dreptul său intern şi cu respectarea dreptului internaţional. Aceste măsuri pot consta în alertarea statelor părţi potenţial afectate, examinarea transporturilor de arme prevăzute la articolul 2 alineatul (1) care sunt deturnate şi luarea de măsuri de urmărire prin deschiderea unei anchete şi sancţionarea infracţiunii.

5. Pentru a îmbunătăţi înţelegerea şi prevenirea deturnării de arme convenţionale prevăzute la articolul 2 alineatul (1) la momentul transferului, statele părţi sunt încurajate să facă schimburi reciproce de informaţii relevante cu privire la mijloacele de luptă eficiente împotriva deturnărilor. Aceste informaţii pot viza activităţile ilicite, corupţia, rutele traficului internaţional, brokerajul ilegal, sursele ilegale de aprovizionare, metodele de ascundere, locurile obişnuite de livrare sau destinaţiile utilizate de grupurile organizate pentru livrarea deturnărilor.

            6. Statele părţi sunt încurajate să comunice celorlalte state părţi, prin intermediul Secretariatului, măsurile luate în lupta împotriva deturnării armelor convenţionale prevăzute la articolul 2 alineatul (1).

 

ARTICOLUL 12

Păstrarea datelor

 

1. Fiecare stat parte ţine, conform legislaţiei şi reglementărilor naţionale, registre naţionale cu autorizaţiile exporturilor sau exporturile efective de arme convenţionale prevăzute de articolul 2 alineatul (1).

2. Fiecare stat parte este încurajat să păstreze registre cu privire la armele convenţionale prevăzute la articolul 2 alineatul (1) care sunt transferate pe teritoriul său ca destinaţie finală sau care sunt autorizate să tranziteze ori să transbordeze teritoriul aflat sub jurisdicţia sa.

3. Fiecare stat parte este încurajat să includă în aceste înregistrări: cantitatea, valoarea, modelul sau tipul, transferurile internaţionale autorizate de arme convenţionale prevăzute la articolul 2 alineatul (1), transferurile de arme convenţionale efectiv realizate, informaţii privind statul sau statele exportatoare, importatoare, de tranzit sau transbordare şi utilizatorii finali, dacă este cazul.

            4. Registrele sunt păstrate pentru cel puţin 10 ani.

 

ARTICOLUL 13

Raportarea

 

1. Fiecare stat parte pune la dispoziţia Secretariatului, în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat pentru respectivul stat parte, în conformitate cu articolul 22, un raport iniţial care să cuprindă măsurile pe care Ie-a adoptat în vederea implementării tratatului, inclusiv reglementările naţionale, liste naţionale de control, precum şi alte reglementări şi măsuri administrative adoptate pe plan intern. Fiecare stat parte raportează Secretariatului orice noi măsuri pe care le va adopta pentru a implementa prezentul tratat, dacă este cazul. Rapoartele vor fi puse la dispoziţie şi distribuite celorlalte state părţi de către Secretariat.

2. Statele părţi sunt încurajate să transmită celorlalte state părţi, prin intermediul Secretariatului, informaţii privind măsurile adoptate care s-au dovedit eficiente în lupta împotriva deturnării transferurilor de arme convenţionale precizate la articolul 2 alineatul (1), la momentul transferului acestora.

            3. Fiecare stat parte transmite anual Secretariatului, până la 31 mai, un raport pentru anul calendaristic precedent privind exporturile şi importurile autorizate sau efectuate de arme convenţionale precizate la articolul 2 alineatul (1). Rapoartele vor fi puse la dispoziţia Secretariatului şi vor fi distribuite de acesta statelor părţi. Raportul depus la Secretariat poate conţine aceleaşi informaţii pe care statul parte Ie-a înaintat şi altor grupuri de lucru ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, inclusiv Registrului Naţiunilor Unite privind armele convenţionale. Rapoartele pot exclude informaţii sensibile din punct de vedere comercial sau de securitate naţională.

 

ARTICOLUL 14

Aplicarea

 

            Fiecare stat parte ia măsurile necesare pentru implementarea legilor şi reglementărilor naţionale care pun în aplicare prezentul tratat.

 

ARTICOLUL 15

Cooperarea internaţională

 

1. Statele părţi cooperează între ele, în funcţie de interesele lor în materie de securitate şi de legislaţiile naţionale, pentru a implementa în mod efectiv prezentul tratat.

2. Statele părţi sunt încurajate să faciliteze cooperarea internaţională, inclusiv prin schimbul de informaţii cu privire la chestiuni de interes comun în ceea ce priveşte implementarea şi aplicarea prezentului tratat, ţinând cont de interesele proprii în materie de securitate şi de legislaţiile naţionale.

3. Statele părţi sunt încurajate să se consulte în chestiuni de interes comun şi să facă schimb de informaţii, după caz, pentru a sprijini implementarea Tratatului.

4. Statele părţi sunt încurajate să coopereze, în baza legislaţiei naţionale, pentru a facilita implementarea la nivel naţional a prevederilor prezentului tratat, în special prin schimbul de informaţii cu privire la activităţile şi entităţile ilicite, şi pentru a preveni şi elimina deturnarea de arme convenţionale prevăzute la articolul 2 alineatul (1).

5. Statele părţi îşi acordă reciproc, de comun acord şi cu respectarea legislaţiilor naţionale, toată asistenţa posibilă în procedurile de investigare, urmărire şi judecare în legătură cu încălcarea măsurilor legale naţionale adoptate în baza prezentului tratat.

6. Statele părţi sunt încurajate să ia măsuri la nivel naţional şi să coopereze între ele pentru a împiedica ca transferul de arme convenţionale prevăzute la articolul 2 alineatul (1), să facă obiectul unor fapte de corupţie.

            7. Statele părţi sunt încurajate să facă schimb de experienţă şi informaţii, privind experienţa acumulată în legătură cu aplicarea prevederilor prezentului tratat.

 

ARTICOLUL 16

Asistenţa internaţională

 

1. În scopul punerii în aplicare a prezentului tratat, fiecare stat parte poate solicita asistenţă, în special juridică şi legislativă, sprijin în consolidarea structurilor sale instituţionale, precum şi asistenţă tehnică, materială sau financiară. Asistenţa poate include sprijin în gestionarea stocurilor, în desfăşurarea programelor de dezarmare, demobilizare şi reintegrare, în elaborarea legislaţiei-tip şi în adoptarea de practici eficiente de implementare. Fiecare stat parte în măsură să ofere această asistenţă o va furniza, la cerere.

2. Fiecare stat parte poate cere, oferi sau primi asistenţă, în special prin intermediul Organizaţiei Naţiunilor Unite, organizaţiilor internaţionale, regionale, subregionale sau naţionale, organizaţiilor nonguvernamentale sau în cadru bilateral.

            3. Statele părţi vor crea un fond pe bază de voluntariat, pentru a sprijini statele părţi care solicită asistenţă internaţională în implementarea prezentului tratat. Fiecare stat parte este încurajat să contribuie cu resurse la acest fond.

 

ARTICOLUL 17

Conferinţa statelor părţi

 

1. Secretariatul provizoriu, înfiinţat în temeiul articolului 18: va convoca o conferinţă a statelor părţi nu mai târziu de un an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat şi apoi în funcţie de hotărârea Conferinţei statelor părţi.

2. Conferinţa statelor părţi adoptă» prin consens, regulile sale de procedură la prima sa sesiune.

3. Conferinţa statelor părţi adoptă norme financiare proprii privind funcţionarea sa, norme privind finanţarea oricărui organism subsidiar pe care l-ar putea înfiinţa. La fiecare sesiune ordinară, Conferinţa adoptă un buget pentru perioada financiară până la următoarea sesiune ordinară.

4. Conferinţa statelor părţi:

a) analizează punerea în aplicare a prevederilor acestui tratat, inclusiv evoluţiile intervenite în domeniul armelor convenţionale;

b) examinează şi adoptă recomandări privind punerea în aplicare şi funcţionarea prezentului tratat, în special promovarea universalităţii lui;

c) examinează propunerile de amendamente aduse prezentului tratat, conform articolului 20;

d) examinează problemele suscitate de interpretarea prezentului tratat;

e) examinează şi hotărăşte sarcinile şi bugetul Secretariatului;

f) examinează crearea oricăror organe subsidiare necesare ameliorării funcţionării Tratatului;

g) îndeplineşte orice altă funcţie în conformitate cu acest tratat.

            5. Conferinţa statelor părţi organizează sesiuni extraordinare de câte ori va considera necesar sau la cererea scrisă a oricărui stat parte, în măsura în care este susţinută de cel puţin două treimi din statele părţi.

 

ARTICOLUL 18

Secretariat

 

1. Prezentul tratat instituie un Secretariat însărcinat cu sprijinirea statelor părţi în implementarea efectivă a acestui tratat. Până la prima”reuniune a Conferinţei statelor părţi, funcţiile administrative legate de prezentul tratat vor fi încredinţate unui Secretariat provizoriu.

2. Secretariatul va fi dotat cu suficient personal. Membrii săi vor avea competenţele necesare pentru exercitarea eficientă a funcţiilor prevăzute la alineatul 3.

3. Secretariatul este responsabil în faţa statelor părţi. Dotat cu mijloace limitate, Secretariatul exercită următoarele funcţii:

a) primeşte, pune la dispoziţie şi distribuie rapoartele prevăzute de prezentul tratat;

b) actualizează şi pune la dispoziţia statelor părţi lista punctelor de contact naţionale;

c) sprijină prezentarea de oferte şi cereri de asistenţă pentru implementarea Tratatului şi promovează cooperarea internaţională conform cerinţelor;

d) facilitează lucrările Conferinţei statelor părţi, în special prin luarea măsurilor şi furnizarea serviciilor necesare desfăşurării reuniunilor prevăzute de către prezentul tratat; şi

            e) îndeplineşte oricare alte sarcini stabilite de Conferinţa statelor părţi.

 

ARTICOLUL 19

Soluţionarea disputelor

 

1. Statele părţi se consultă şi cooperează, de comun acord, în vederea soluţionării tuturor disputelor care ar putea surveni între ele privind interpretarea şi aplicarea Tratatului, inclusiv prin negociere, mediere, conciliere, reglementare judiciară sau oricare alt mijloc paşnic.

            2. Statele părţi pot alege, de comun acord, să recurgă la arbitraj pentru reglementarea tuturor disputelor între ele cu privire la problemele referitoare la interpretarea sau aplicarea prezentului tratat.

 

ARTICOLUL 20

Amendamente

 

1. Orice stat parte poate propune amendamente la expirarea unei perioade de 6 ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat. La expirarea acestei perioade, amendamentele propuse vor putea fi examinate doar de către Conferinţa statelor părţi la fiecare 3 ani.

2. Orice propunere de amendament la prezentul tratat este prezentată în scris Secretariatului, care o difuzează tuturor statelor părţi, cu cel puţin 180 de zile înainte de următoarea reuniune a Conferinţei statelor părţi, la care amendamentele ar putea fi examinate conform alineatului 1. Amendamentul este examinat la următoarea reuniune a Conferinţei statelor părţi la care amendamentele ar putea fi examinate conform alineatului 1 dacă, cel mai târziu în 120 de zile după distribuirea textului prin Secretariat, majoritatea statelor părţi informează Secretariatul că sprijină examinarea propunerii.

3. Statele părţi fac tot posibilul pentru a ajunge la consens asupra fiecărui amendament. Dacă nu se ajunge la niciun acord în pofida eforturilor depuse, amendamentul este, în ultimă instanţă, adoptat printr-un vot majoritar a trei pătrimi din statele părţi prezente şi care votează la Conferinţa statelor părţi.            În scopurile acestui articol, statele părţi prezente şi votante sunt cele care sunt prezente şi care votează pentru sau contra. Depozitarul comunică statelor părţi orice amendament adoptat astfel.

4. Orice amendament adoptat conform alineatului 3 va intra în vigoare pentru fiecare stat parte care a depus instrumentul de acceptare pentru acel amendament la 90 de zile după ce majoritatea statelor care erau parte la Tratat la momentul adoptării amendamentului au depus instrumentele lor la depozitar. Ulterior, el va intra în vigoare pentru toate celelalte state părţi la 90 de zile după depunerea instrumentului de acceptare a amendamentului.

 

ARTICOLUL 21

Semnare, ratificare, acceptare, aprobare sau aderare

 

1. Prezentul tratat este deschis spre semnare tuturor statelor la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite din New York, începând cu 3 iunie 2013 până la intrarea sa în vigoare.

2. Prezentul tratat este supus ratificării, acceptării sau aprobării de fiecare stat semnatar.

3. După intrarea în vigoare, prezentul tratat va fi deschis aderării tuturor statelor nesemnatare.

            4. Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare sunt depuse la depozitar.

 

ARTICOLUL 22

Intrarea în vigoare

 

1. Prezentul tratat va intra în vigoare la 90 de zile după data depunerii celui de-al 50-lea instrument de ratificare, acceptare sau de aprobare la depozitar.

            2. În privinţa oricărui stat care depune instrumentul de ratificare, acceptare, de aprobare sau de aderare după intrarea în vigoare a prezentului tratat, acesta va intra în vigoare la 90 de zile de la data depunerii, de către acel stat, a instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare.

 

ARTICOLUL 23

Aplicarea provizorie

 

            Orice stat poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului de ratificare, acceptare, de aprobare sau de aderare, să declare că va aplica cu titlu provizoriu articolul 6 şi articolul 7 până la intrarea în vigoare a prezentului tratat pentru acel stat.

 

ARTICOLUL 24

Durata şi denunţarea

 

1. Prezentul tratat are o durată nedeterminată.

2. Fiecare stat parte, în exercitarea suveranităţii naţionale, are dreptul de a denunţa prezentul tratat. Acesta va transmite o notificare depozitarului, care va notifica toate celelalte state părţi. Notificarea poate include motivele denunţării şi va avea efect la 90 de zile de la primirea de către depozitar, cu excepţia cazului în care se specifică o dată ulterioară.

            3. Denunţarea nu exonerează statul de obligaţiile, inclusiv financiare, aflate în sarcina sa în baza prezentului tratat atât timp cât acesta a fost stat parte.

 

ARTICOLUL 25

Rezerve

 

1. Fiecare stat parte poate, la momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau aderării, să formuleze rezerve care nu sunt incompatibile cu obiectul şi scopul prezentului tratat.

            2. Un stat parte poate retrage rezerva sa în orice moment printr-o notificare adresată depozitarului.

 

ARTICOLUL 26

Raporturile cu alte Instrumente Internaţionale

 

1. Aplicarea prezentului tratat nu aduce atingere obligaţiilor asumate de statele părţi în baza altor acorduri internaţionale, prezente sau viitoare, la care sunt părţi, în măsura în care aceste obligaţii sunt compatibile cu prezentul tratat.

            2. Prezentul tratat nu poate fi invocat ca motiv pentru a lipsi de efect acordurile de cooperare în domeniul apărării încheiate între statele părţi la prezentul tratat.

 

ARTICOLUL 27

Depozitarul

 

            Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite este depozitarul prezentului tratat.

 

ARTICOLUL 28

Texte autentice

 

Originalul prezentului tratat, ale cărui texte în engleză, arabă, chineză, spaniolă, franceză şi rusă sunt egal autentice, este depozitat la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Adoptat la New York, la 2 aprilie 2013.

 

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru ratificarea Tratatului privind comerţul cu arme, adoptat la New York la 2 aprilie 2013 şi semnat de România la New York la 3 iunie 2013

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru ratificarea Tratatului privind comerţul cu arme, adoptat la New York la 2 aprilie 2013 şi semnat de România la New York la 3 iunie 2013, şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucureşti, 26 martie 2014.

Nr. 310.

 

REPUBLICĂRI

 

LEGEA Nr. 17/1990

privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue şi al zonei economice exclusive ale României*)


*) Republicata în temeiul art. 107 alin. (3) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României. Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. dându-se textelor o nouă numerotare.

Legea nr. 17/1990 a fost republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 765 din 21 octombrie 2002 şi, ulterior, a fost modificată şi completată prin:

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue şi al zonei economice exclusive ale României, publicată în Monitorul Oficial al României. Partea I, nr. 780 din 16 noiembrie 2007, aprobată prin Legea nr. 102/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 15 mai 2008;

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue şi al zonei economice exclusive ale României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 10 iunie 2011, aprobată prin Legea nr. 239/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 8 decembrie 2011;

- Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 1 martie 2013, cu modificările ulterioare.

 

 

CAPITOLUL I

Marea teritorială şi apele maritime interioare ale României

 

Art. 1. - Prezenta lege reglementează statutul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue şi al zonei economice exclusive, în conformitate cu dispoziţiile Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, ratificată de România prin Legea nr. 110/1996.

Art. 2. - (1) Marea teritorială a României cuprinde fâşia de mare adiacentă ţărmului ori, după caz, apelor maritime interioare, având lăţimea de 12 mile marine (22.224 m), măsurată de la liniile de bază.

(2) Liniile de bază sunt liniile celui mai mare reflux de-a lungul ţărmului sau, după caz, liniile drepte care unesc punctele cele mai avansate ale ţărmului, inclusiv ale ţărmului dinspre larg al insulelor, ale locurilor de acostare, amenajărilor hidrotehnice şi ale altor instalaţii portuare permanente.

(3) Coordonatele geografice ale punctelor între care sunt trasate liniile de bază drepte sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege. În cazul unor evoluţii obiective de natură să influenţeze punctele între care sunt trasate liniile de bază drepte, coordonatele noilor puncte sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului.

(4) Limita exterioară a mării teritoriale este linia care are fiecare punct situat la o distanţă de 12 mile marine, măsurată de la punctul cel mai apropiat al liniilor de bază.

Art. 3. - Marea teritorială a României se delimitează de marea teritorială a statelor vecine prin înţelegeri cu fiecare dintre aceste state, în conformitate cu principiile şi normele dreptului internaţional.

Art. 4. - Limitele exterioare şi laterale ale mării teritoriale, stabilite conform prevederilor art. 2 şi 3, constituie frontiera de stat maritimă a României.

Art. 5. - Suprafeţele de apă situate între ţărmul mării şi liniile de bază stabilite în art. 2 constituie apele maritime interioare ale României.

Art. 6. - (1) Apele maritime interioare, marea teritorială, solul şi subsolul acestora, precum şi spaţiul aerian de deasupra lor fac parte din teritoriul României.

            (2) În aceste spaţii România îşi exercită suveranitatea în conformitate cu legislaţia sa internă, cu prevederile convenţiilor internaţionale la care este parte şi ţinând seama de principiile şi normele dreptului internaţional.

 

CAPITOLUL II

Zona contiguă a României

 

Art. 7. - Zona contiguă a României este fâşia de mare adiacentă mării teritoriale care se întinde spre largul mării până la distanţa de 24 mile marine, măsurată de la liniile de bază stabilite în art. 2.

            Art. 8. - În zona sa contiguă, România exercită controlul pentru prevenirea şi reprimarea încălcărilor, pe teritoriul său, ale legilor şi reglementărilor sale din domeniul vamal, fiscal, sanitar şi al trecerii frontierei de stat.

 

CAPITOLUL III

Zona economică exclusivă a României în Marea Neagră

 

Art. 9. - (1) Zona economică exclusivă a României este instituită în spaţiul marin al ţărmului românesc la Marea Neagră, situat dincolo de limita apelor mării teritoriale şi adiacent acestora, în care România îşi exercită drepturi suverane şi jurisdicţia asupra resurselor naturale ale fundului mării, subsolului acestuia şi coloanei de apă de deasupra, precum şi în ceea ce priveşte diferitele activităţi legate de explorarea, exploatarea, protecţia, conservarea mediului şi gestionarea acestora.

(2) în condiţiile specifice determinate de dimensiunile Mării Negre, întinderea zonei economice exclusive a României se stabileşte prin delimitare, pe bază de acord încheiat cu statele vecine ale căror ţărmuri sunt limitrofe sau situate faţă în faţă cu litoralul românesc al Mării Negre, ţinându-se seama de faptul că lăţimea maximă a zonei economice exclusive, în conformitate cu prevederile Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, ratificată de România prin Legea nr. 110/1996, poate fi de 200 mile marine măsurate de la liniile de bază prevăzute la art. 2.

(3) Delimitarea se face în conformitate cu principiile general recunoscute de dreptul internaţional şi cu respectarea legislaţiei române, prin aplicarea, în funcţie de circumstanţele specifice din fiecare sector de delimitat, a principiilor şi criteriilor de delimitare general recunoscute, astfel încât să se ajungă la o soluţie echitabilă.

Art. 10. - (1) în zona economică exclusivă România exercită:

a) drepturi suverane de explorare şi exploatare, protecţie, conservare şi gestionare a tuturor resurselor naturale biologice şi/sau nebiologice şi a altor resurse care se află pe fundul mării, în subsolul acestuia, în coloana de apă, în spaţiul aerian de deasupra acestuia;

b) drepturi suverane privind alte activităţi legate de explorarea şi exploatarea zonei în scopuri economice, cum sunt producerea de energie cu ajutorul apei, al curenţilor şi al vânturilor;

c) drepturi exclusive privind amplasarea şi folosirea de insule artificiale, de instalaţii şi lucrări destinate cercetării ştiinţifice, explorării şi exploatării resurselor naturale din această zonă sau în alte scopuri economice;

d) jurisdicţie privind:

- amplasarea şi folosirea de insule artificiale, de instalaţii şi lucrări;

- cercetarea ştiinţifică marină;

- protecţia şi conservarea mediului marin şi a faunei marine;

e) alte drepturi prevăzute în prezenta lege sau în alte acte normative ale României şi de normele general recunoscute ale dreptului internaţional.

(2) Drepturile suverane şi jurisdicţia prevăzute la alin. (1) se realizează în conformitate cu legislaţia României.

Art. 11. - România poate coopera în zona sa economică exclusivă, prin organele sale competente, cu celelalte state riverane la Marea Neagră, pentru asigurarea conservării, explorării şi exploatării raţionale a resurselor biologice, protecţiei şi apărării mediului marin, îndeosebi în sectoarele direct învecinate cu această zonă, ţinându-se seama de caracteristicile specifice ale Mării Negre ca mare semiînchisă şi cu potenţial biologic redus.

Art. 12. - (1) în zona economică exclusivă a României toate statele, riverane sau fără litoral, se bucură, în conformitate cu normele general recunoscute ale dreptului internaţional, de libertăţile de navigaţie, de survol şi de a instala cabluri şi conducte submarine, precum şi de libertatea de a utiliza marea în alte scopuri licite pe plan internaţional, legate de exercitarea acestor libertăţi, în condiţiile respectării prevederilor prezentei legi şi ale altor acte normative ale României.

(2) Pe axul traseului cablurilor şi conductelor montate în mare se instituie zone de securitate şi protecţie, care se întind până la 1.000 de metri de o parte şi de alta a acestuia.

Art. 13. - (1) România are interese prioritare în legătură cu stocurile de peşti anadromi care se reproduc în apele sale şi are răspunderea principală pentru aceste specii, exercitându-şi în consecinţă drepturile cu privire la ele.

(2) Organele competente române iau măsuri pentru a asigura conservarea stocurilor acestor specii de peşti anadromi prin acţiuni corespunzătoare şi stabilirea de norme privind reglementarea pescuitului lor, inclusiv stabilirea capturii totale autorizate, şi cooperează în acest scop cu organele altor state interesate, în cazul în care speciile menţionate migrează dincolo de limitele zonei economice exclusive a României.

Art. 14. - (1) România asigură utilizarea optimă a resurselor piscicole şi a altor resurse biologice, prin luarea măsurilor tehnice sau de altă natură ce se impun cu privire la conservarea şi gestionarea lor în toate apele situate în interiorul limitelor exterioare ale zonei sale economice exclusive, cu luarea în considerare a celor mai sigure date ştiinţifice, iar în cazurile în care consideră necesar. În colaborare cu organizaţiile internaţionale având competenţă în acest domeniu şi la care România este sau nu este membră.

(2) în acest scop organele competente române stabilesc anual volumul total autorizat al capturilor pentru fiecare specie de peşte şi alte resurse biologice, adoptă măsuri tehnice şi de altă natură pentru a asigura un pescuit raţional şi conservarea, protecţia şi regenerarea resurselor biologice, asigurând respectarea legislaţiei române în materie privind monitorizarea prin satelit a navelor de pescuit, inclusiv inspecţia, reţinerea, sechestrarea şi urmărirea judiciară a navelor de pescuit care încalcă drepturile suverane ale statului român.

(3) Stocurile de peşti anadromi care se reproduc în cursurile de apă ale României nu pot fi pescuite decât în apele situate în interiorul limitelor zonei sale economice exclusive.

(4) în ceea ce priveşte respectarea reglementărilor privind stocurile de peşti ce habitează sau traversează ape situate în zonele economice exclusive ale altor state ori migrează în apele internaţionale, cooperarea României va fi asigurată prin acorduri specifice, în vederea conservării şi gestiunii acestor stocuri, şi ţinând seama, în mod corespunzător, de interesele şi de responsabilităţile sale.

Art. 15. - (1) Organele competente române pot permite accesul navelor de pescuit ale altor state în zona economică exclusivă a României, pe bază de acorduri, în condiţii de reciprocitate, cu respectarea legilor şi a reglementărilor române, precum şi a normelor general recunoscute ale dreptului internaţional, în scopul exploatării unui eventual excedent al volumului total autorizat al capturilor.

(2) Statele care participă, pe bază de acord cu România, la măsuri care urmăresc reînnoirea stocurilor de peşti anadromi şi la refacerea resurselor piscicole şi a altor resurse biologice din zona sa economică exclusivă, îndeosebi prin finanţarea acestor măsuri, sunt luate în considerare cu prioritate la realizarea prevederilor alin. (1).

Art. 16. - (1)în zona sa economică, România are jurisdicţie exclusivă asupra insulelor artificiale, instalaţiilor şi lucrărilor, inclusiv dreptul de a exercita controlul pentru prevenirea infracţiunilor şi a altor încălcări privind legile şi reglementările sale în domeniul vamal, fiscal, sanitar şi al imigraţiei, precum şi în legătură cu legile şi regulamentele privind securitatea.

(2) în jurul insulelor artificiale, al instalaţiilor şi lucrărilor din zona economică exclusivă a României se instituie zone de securitate şi protecţie care se întind până la 500 de metri de la fiecare punct al limitelor lor exterioare, în afară de cazurile în care se prevede altfel prin norme internaţionale general recunoscute. Organele române competente stabilesc şi instituie în aceste zone măsurile care se impun pentru asigurarea securităţii şi protecţiei atât a navigaţiei, cât şi a insulelor artificiale, instalaţiilor şi lucrărilor.

(3) Organizaţiile, companiile, persoanele fizice şi juridice, române şi străine, care au dreptul să amplaseze, să menţină şi să exploateze insulele artificiale, instalaţiile şi lucrările sus-menţionate, sunt obligate să asigure şi să menţină în stare de funcţionare mijloacele permanente de avertizare asupra existenţei acestora.

            (4) Instalarea de insule artificiale, amplasarea de instalaţii şi lucrări, instituirea în jurul lor a zonelor de securitate şi protecţie, precum şi desfiinţarea completă sau parţială a acestor instalaţii şi lucrări se comunică prin avize pentru navigatori emise de autorităţile române competente, împreună cu toate datele necesare identificării acestora.

 

CAPITOLUL IV

Trecerea inofensivă prin marea teritorială

 

SECŢIUNEA A

Reguli aplicabile tuturor navelor străine

 

Art. 17. - (1) Trecerea inofensivă a navelor străine prin marea teritorială a României se efectuează în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de alte reglementări în vigoare, cu respectarea normelor dreptului internaţional.

(2) Prin trecere se înţelege faptul de a naviga în marea teritorială în scopul:

a) de a o traversa fără a intra în apele maritime interioare ori fără a ancora într-o radă sau a face escală într-o instalaţie portuară situată în afara apelor maritime interioare;

b) de a intra în apele maritime interioare şi a ancora într-o radă sau a face escală într-o instalaţie portuară sau de a le părăsi.

(3) Trecerea trebuie să fie neîntreruptă şi rapidă. Navele vor urma drumurile maritime, şenalele şi pasele recomandate, specificate de hărţile maritime şi în documentele de navigaţie.

(4) Pe timpul trecerii inofensive nu se permite oprirea sau ancorarea, în afara cazurilor când acestea sunt impuse de nevoile navigaţiei sau ca urmare a unui caz de forţă majoră ori avarie, pentru salvarea persoanelor sau pentru ajutorarea navelor şi aeronavelor aflate în pericol.

Art. 18. - (1) Trecerea unei nave străine prin marea teritorială este inofensivă atât timp cât nu aduce atingere păcii, ordinii publice sau securităţii naţionale.

(2) Se consideră că trecerea aduce atingere păcii, ordinii publice sau securităţii naţionale dacă o asemenea navă desfăşoară, în marea teritorială sau în apele maritime interioare, una dintre următoarele activităţi:

a) ameninţarea cu forţa sau folosirea forţei împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale sau independenţei politice a României sau în orice alt mod contrar principiilor dreptului internaţional;

b) manevre sau exerciţii cu arme de orice fel;

c) culegerea de informaţii în detrimentul apărării sau securităţii naţionale;

d) propaganda care prejudiciază interesele apărării sau ale securităţii naţionale;

e) decolarea de pe nave, apuntarea sau îmbarcarea pe nave a oricărui fel de aparate de zbor;

f) lansarea, debarcarea sau îmbarcarea de tehnică militară, scafandri, submarine, alte vehicule submersibile sau amfibii şi de orice alte instalaţii în măsură să execute cercetări acvatice sau subacvatice;

g) îmbarcarea sau debarcarea de mărfuri, stupefiante şi substanţe psihotrope, fonduri băneşti sau de persoane, contrar legilor şi reglementărilor în vigoare, inclusiv vamale, fiscale, sanitare sau de imigrare;

h) poluarea deliberată şi gravă, de orice natură, a apei şi a mediului marin, a spaţiului aerian de deasupra apei sau afectarea deliberată şi gravă a ecosistemelor marine;

i) orice activitate de pescuit sau altă activitate de explorare ori exploatare ilegală a resurselor naturale şi biologice;

j) orice activitate de cercetări ştiinţifice, arheologice sau ridicări hidrografice;

k) orice activitate care se desfăşoară cu încălcarea reglementărilor internaţionale în domeniul radiocomunicaţiilor sau care poate perturba funcţionarea sistemelor de comunicaţii sau a oricărui alt echipament sau instalaţii;

            l) orice altă activitate care nu are o legătură directă cu trecerea sau care se desfăşoară cu încălcarea condiţiilor prevăzute în prezenta lege.

Art. 19. - În marea teritorială, în apele maritime interioare şi în porturile României este interzis accesul oricărei nave care are la bord arme nucleare, chimice ori alte arme de distrugere în masă, sau care transportă asemenea arme sau muniţie pentru acestea, precum şi orice alte mărfuri sau produse interzise de legile României.

Art. 20. - Navele străine cu propulsie nucleară pot intra în rade sau în porturi numai cu aprobarea prealabilă a organelor române competente, care va fi solicitată cu cel puţin 30 de zile înainte de data intrării.

Art. 21. - (1) Navele străine cu propulsie nucleară şi navele care transportă substanţe radioactive sau alte substanţe periculoase sunt obligate, atunci când se află în trecere prin marea teritorială, să aibă asupra for documentele prevăzute de acordurile internaţionale pentru aceste nave şi încărcătura pe care o transportă şi să ia măsurile speciale de precauţie prevăzute de aceste acorduri.

(2) Navele străine care transportă substanţe radioactive sau alte substanţe ori deşeuri periculoase sau nocive pot trece prin marea teritorială numai cu aprobarea organelor române competente. Aprobarea trebuie solicitată cu cel puţin 30 de zile înainte de data estimată a intrării în marea teritorială a României.

(3) Pe timpul trecerii inofensive a navelor prevăzute la alin. (2) oprirea sau ancorarea nu este permisă, în afara cazurilor prevăzute la art. 17.

(4) Navele străine cu propulsie nucleară sau care transportă substanţe radioactive ori alte substanţe sau deşeuri periculoase ori nocive vor utiliza numai căile de navigaţie desemnate de autoritatea română competentă şi vor respecta dispozitivele de separare a traficului prescrise.

Art. 22. - (1) Controlul documentelor de siguranţă a navelor cu propulsie nucleară şi a navelor care transportă substanţe radioactive sau alte substanţe periculoase, controlul dozimetric şi celelalte controale legate de protecţia mediului înconjurător se execută de organele române competente, în locuri stabilite de către acestea. Pe timpul staţionării navelor în porturi sau în rade pot fi executate controale suplimentare.

(2) Dacă în urma controlului se constată că prezenţa unei nave poate duce la consecinţe periculoase, organele române competente pot dispune ca, într-un termen stabilit, nava respectivă să părăsească marea teritorială.

Art. 23. - Navele străine aflate în trecere prin marea teritorială sau staţionate în rade ori în porturi nu vor folosi mijloacele de navigaţie radio, aparatura hidroacustică şi de radiocomunicaţii, sistemele electronice şi optice de observare decât pentru necesităţile siguranţei navigaţiei şi staţionării la ancoră, precum şi pentru a comunica cu autorităţile portuare şi a realiza traficul radio, în clar sau folosind coduri, cu staţiile româneşti de pe uscat, potrivit regulilor şi procedurilor prevăzute în Regulamentul radiocomunicaţiilor care este anexă la Convenţia internaţională a telecomunicaţiilor.

Art. 24, - Organele române competente vor lua măsurile necesare pentru a preveni orice încălcare a condiţiilor stabilite prin reglementările în vigoare cu privire la admiterea navelor străine în apele maritime interioare sau la instalaţiile portuare şi vor folosi orice mijloace legale, inclusiv de constrângere pentru a împiedica trecerea oricărei nave străine prin apele maritime interioare sau marea teritorială, dacă această trecere nu este inofensivă.

Art. 25. - (1) Organele române competente pot suspenda temporar, în anumite zone ale mării teritoriale, trecerea inofensivă a navelor străine, ori de câte ori această suspendare este cerută de asigurarea securităţii ţării sau este necesară pentru a se putea executa exerciţii militare.

            (2) Măsurile de suspendare a trecerii inofensive prevăzute la alin. (1) vor fi publicate în “avize pentru navigatori” emise de organele române competente.

 

SECŢIUNEA B

Reguli aplicabile navelor străine folosite în scopuri comerciale

 

Art. 26. - (1) Jurisdicţia penală a României se aplică cu privire la orice infracţiune săvârşită pe teritoriul român de către persoane îmbarcate la bordul navelor străine folosite în scopuri comerciale, precum şi cu privire la orice infracţiune săvârşită la bordul unei asemenea nave, pe timpul când aceasta se află în porturile româneşti sau în apele maritime interioare.

(2) Jurisdicţia penală a României nu se va exercita la bordul unei nave străine folosite în scopuri comerciale, care trece prin marea teritorială, cu privire la o infracţiune săvârşită la bordul acesteia, cu excepţia cazurilor când:

a) infracţiunea a fost săvârşită de un cetăţean român sau de o persoană fără cetăţenie care are domiciliul pe teritoriul României;

b) infracţiunea este îndreptată împotriva intereselor României sau împotriva unui cetăţean român, ori a unei persoane rezidente pe teritoriul României;

c) infracţiunea este de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică în ţară sau ordinea în marea teritorială;

d) exercitarea jurisdicţiei române este necesară pentru reprimarea traficului ilicit de stupefiante sau de substanţe psihotrope;

e) asistenţa autorităţilor române a fost cerută, în scris, de căpitanul navei ori de un agent diplomatic sau un funcţionar consular al cărui pavilion îl arborează nava.

Art. 27. - Jurisdicţia penală a României se aplică şi în cazul încălcării prevederilor prezentei legi cu privire la zona economică exclusivă a României de către persoane îmbarcate la bordul navelor străine folosite în scopuri comerciale, dacă faptele sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, sunt considerate infracţiuni.

Art. 28. - Jurisdicţia penală la bordul unei nave sub pavilionul unui stat cu care România a încheiat o convenţie consulară sau un alt acord similar se exercită cu respectarea prevederilor acestora.

Art. 29. - (1) în exercitarea jurisdicţiei României organele române competente vor putea dispune, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, reţinerea sau sechestrarea unei nave străine folosite în scopuri comerciale şi vor putea lua măsuri de executare silită împotriva unei asemenea nave care se găseşte în marea teritorială, în apele maritime interioare sau în zona contiguă a României, pentru asigurarea executării obligaţiilor contractate sau a altor obligaţii asumate de nava respectivă în timpul sau în legătură cu trecerea sa prin marea teritorială sau prin apele maritime interioare ale României, precum şi pentru alte pretenţii rezultând din evenimente de navigaţie care au avut ca urmare avarii ale navei sau încărcăturii, ori rezultând din abordaje, asistenţă sau salvare, precum şi pentru despăgubiri, taxe şi altele asemenea.

            (2) în cazul încălcării drepturilor suverane ale statului român de explorare, exploatare, protecţie, conservare şi gestionare a mediului şi a resurselor biologice din zona economică exclusivă, autorităţile române vor putea lua măsurile necesare, în conformitate cu dispoziţiile legale române în vigoare şi cu convenţiile internaţionale la care România este parte, inclusiv inspectarea sau reţinerea unei nave străine folosite în scopuri comerciale. Nava reţinută şi echipajul său vor fi eliberate imediat după depunerea unei cauţiuni sau a unei alte garanţii corespunzătoare.

 

SECŢIUNEA C

Reguli aplicabile navelor militare străine, submarinelor şl celorlalte vehicule submersibile, precum şi altor nave de stat folosite pentru servicii guvernamentale

 

Art. 30. - (1) Navele militare străine, submarinele şi celelalte vehicule submersibile, precum şi navele sub pavilion străin folosite pentru servicii guvernamentale pot intra în marea teritorială, în porturi şi rade numai cu aprobarea prealabilă a Guvernului român, exceptându-se cazurile de avarie sau adăpostire de furtună.

(2) Aprobarea se solicită cu cel puţin 30 de zile înainte de data la care ar urma să aibă loc trecerea prin marea teritorială sau vizitarea porturilor sau radelor, cu excepţia cazurilor când între România şi statul pavilionului s-a convenit altfel.

Art. 31. - Submarinele şi celelalte vehicule submersibile străine în trecere prin marea teritorială sunt obligate să navigheze la suprafaţă şi să arboreze pavilionul naţional. Cele care se vor afla în imersiune vor fi constrânse să iasă la suprafaţă. În cazul când, din cauza unei avarii nu pot ieşi la suprafaţă, acestea sunt obligate să semnalizeze, prin toate mijloacele, despre situaţia în care se află.

Art. 32. - Dacă o navă militară străină încalcă legile şi reglementările României în apele maritime interioare sau în marea teritorială şi nu ţine seama de avertismentul ce i-a fost dat de a se conforma acestora, va fi somată să părăsească imediat marea teritorială a României.

Art. 33. - Răspunderea pentru orice prejudicii sau daune cauzate de către o navă militară străină ori de orice altă navă de stat folosită pentru servicii guvernamentale sau în scopuri necomerciale, precum şi de către persoane care fac parte din echipajul acestor nave, pe timpul când nava respectivă s-a aflat în porturi, în apele maritime interioare, în marea teritorială şi în zona economică exclusivă ale României, revine statului sub al cărui pavilion se află nava.

            Art. 34. - Sub rezerva excepţiilor prevăzute în secţiunea A şi a condiţiilor art. 30-33, navele militare străine şi alte nave de stat străine folosite pentru servicii guvernamentale se bucură de imunitate de jurisdicţie pe timpul cât se află în porturi, în apele maritime interioare şi în marea teritorială ale României.

 

CAPITOLUL V

Dreptul de urmărire în afara mării teritoriale

 

Art. 35. - (1) O navă străină folosită în scopuri comerciale poate fi urmărită în afara mării teritoriale a României şi poate fi reţinută pentru a fi trasă la răspundere, dacă există motive întemeiate să se creadă că acea navă a încălcat legile şi reglementările române pe timpul cât s-a aflat în apele maritime interioare, în marea teritorială, în zona contiguă sau în zona economică exclusivă a României.

(2) Urmărirea poate începe atunci când nava străină sau una dintre ambarcaţiunile acesteia se găseşte în apele maritime interioare, în marea teritorială sau în zona contiguă a României şi nu poate să fie continuată dincolo de limitele mării teritoriale sau ale zonei contigue, decât cu condiţia să nu fie întreruptă.

(3) Urmărirea începe când nava străină nu se conformează semnalului de oprire şi poate continua» fără întrerupere, până la intrarea navei urmărite în marea teritorială a propriului său stat sau a unui alt stat.

(4) Nava reţinută conform prevederilor acestui articol poate fi condusă până la cel mai apropiat port românesc, pentru cercetări şi aplicarea de sancţiuni.

(5) Dacă o navă a fost reţinută în afara mării teritoriale, în împrejurări care nu justifică exercitarea dreptului de urmărire, ea va fi despăgubită pentru orice pierdere sau daună suferită ca urmare a acestei acţiuni.

(6) Dreptul de urmărire nu poate fi exercitat decât de navele şi de aeronavele Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului Afacerilor Interne, autorizate în acest scop.

Art. 36. - (1) Dreptul de urmărire prevăzut ia art. 35 se aplică şi în cazul încălcării de către o navă străină, folosită în scopuri comerciale, a legislaţiei române cu privire la zona economică exclusivă a României în Marea Neagră.

            (2) în acest caz, urmărirea poate începe numai când nava străină în cauză sau una dintre ambarcaţiunile sale se găseşte în apele maritime interioare, în marea teritorială sau în zona economică exclusivă a României.

 

CAPITOLUL VI

Cercetarea ştiinţifică în marea teritorială şi în zona economică exclusivă ale României

 

Art. 37. - Activitatea de cercetare ştiinţifică, precum şi cea de prospectare şi de amenajare a navigaţiei în marea teritorială a României se realizează de către instituţiile române de specialitate, în baza programelor şi proiectelor aprobate şi cu avizul organelor române competente.

Art. 38. - Persoanele fizice sau juridice străine pot participa la cercetări ştiinţifice în marea teritorială a României numai cu autorizarea expresă a organelor române, potrivit prevederilor legislaţiei în vigoare şi condiţiilor specifice stabilite de către acestea.

Art. 39. - (1) Cercetările ştiinţifice marine în zona economică exclusivă a României se efectuează numai cu autorizarea organelor române competente, în conformitate cu legislaţia României, ţinându-se seama şi de convenţiile internaţionale la care România este parte.

(2) Cercetările ştiinţifice în zona economică exclusivă a României, efectuate în scopuri exclusiv paşnice şi pentru lărgirea şi aprofundarea cunoştinţelor ştiinţifice în domeniul marin, în folosul întregii omeniri, se pot face şi de către state străine sau organizaţii internaţionale, precum şi de către persoane fizice sau juridice străine, dar numai cu acordul prealabil al organelor competente române. Acestea din urmă au dreptul să refuze, în mod discreţionar, executarea unui proiect de cercetare ştiinţifică marină în zona economică exclusivă a României în următoarele cazuri:

a) dacă proiectul are o incidenţă directă asupra explorării şi exploatării resurselor naturale, biologice sau nebiologice;

b) dacă proiectul prevede forări pe fundul mării, utilizarea de explozivi sau introducerea de substanţe nocive în mediul marin;

c) dacă proiectul prevede construirea, exploatarea sau utilizarea insulelor artificiale, a instalaţiilor şi lucrărilor prevăzute la art. 16;

d) dacă datele şi informaţiile privind proiectul, natura şi Obiectivele lui sunt inexacte sau dacă autorul ori beneficiarul proiectului nu s-a achitat de obligaţiile contractate printr-un proiect de cercetare anterior, faţă de statul român;

e) dacă există indicii sau motive întemeiate care duc la concluzia că prin realizarea proiectului se poate aduce atingere drepturilor suverane şi jurisdicţiei României asupra zonei sale economice exclusive prevăzute de prezenta lege şi de prevederile dreptului internaţional.

Art. 40. - Statele străine, organizaţiile internaţionale cu competenţă în acest domeniu, precum şi persoanele fizice şi juridice străine care intenţionează să întreprindă cercetări ştiinţifice marine în zona economică exclusivă a României au obligaţia de a furniza organelor competente române, cu cel puţin 6 luni înainte de data propusă pentru începerea derulării proiectului de cercetare ştiinţifică marină, toate informaţiile pe care acestea le solicită.

Art. 41. - În desfăşurarea cercetărilor ştiinţifice marine în zona economică exclusivă a României statele străine, organizaţiile internaţionale cu competenţă în acest domeniu, precum şi persoanele fizice şi juridice străine care au obţinut acordul organelor române competente în acest scop sunt obligate:

a) să asigure participarea reprezentanţilor statului român la lucrările de cercetare ştiinţifică marină, inclusiv la bordul navelor şi al altor ambarcaţiuni de cercetare ştiinţifică marină;

b) să permită organelor competente române, la cererea acestora, accesul la toate eşantioanele şi datele obţinute în cadrul cercetărilor ştiinţifice marine şi să prezinte acestora rapoartele preliminare, rezultatele finale şi concluziile după încheierea cercetărilor, precum şi datele care pot fi reproduse şi eşantioanele care pot fi fracţionate;

c) să furnizeze organelor competente române, la cererea acestora, o evaluare a datelor, eşantioanelor şi a rezultatelor cercetării şi să le ajute la interpretarea lor;

d) să nu difuzeze rezultatele cercetărilor, nici chiar parţial, pe plan internaţional, pe căi naţionale sau internaţionale, fără a solicita şi fără a obţine acordul organelor competente române;

e) să ridice instalaţiile şi materialele utilizate, după încetarea activităţii de cercetare ştiinţifică, dacă nu s-a convenit altfel;

f) să nu afecteze în niciun fel prin activitatea pe care o desfăşoară drepturile suverane şi jurisdicţia României asupra mării teritoriale şi zonei sale economice exclusive prevăzute în prezenta lege.

Art. 42. - (1) Organele române competente au dreptul să ceară suspendarea lucrărilor de cercetare ştiinţifică marină în curs de desfăşurare în zona economică exclusivă a României, pentru următoarele situaţii, dacă acestea nu sunt înlăturate într-un termen stabilit în acest scop:

a) lucrările nu sunt efectuate în conformitate cu informaţiile comunicate conform art. 40, pe baza cărora organele competente române şi-au dat consimţământul;

b) statul sau organizaţia internaţională competentă ori persoanele fizice şi juridice străine care desfăşoară lucrările respective nu respectă dispoziţiile art. 41.

(2) Organele române competente au dreptul să ceară încetarea tuturor lucrărilor de cercetare ştiinţifică marină în toate cazurile în care nerespectarea art. 40 echivalează cu o modificare importantă a proiectului sau a lucrărilor de cercetare.

            (3) Ordinul de suspendare dat potrivit prevederilor alin. (1) va putea fi revocat de organele competente române, iar proiectul de cercetare ştiinţifică va putea continua de îndată ce statul sau organizaţia internaţională competentă ori persoanele fizice şi juridice care efectuează aceste lucrări de cercetare ştiinţifică marină s-au conformat condiţiilor prevăzute la art. 40 şi 41.

 

CAPITOLUL VII

Protecţia mediului marin

 

Art. 43. - (1) Prevenirea, reducerea şi menţinerea sub control a poluării mediului marin, provocată sau care este legată de activităţile din apele maritime interioare, din marea teritorială, din zona economică exclusivă şi din atmosfera de deasupra acestora, se realizează în conformitate cu legislaţia română în vigoare şi cu convenţiile internaţionale la care România este parte.

(2) Organele române competente stabilesc norme şi iau măsuri pentru protejarea şi conservarea mediului marin, precum şi pentru prevenirea, reducerea şi menţinerea sub control a poluării mediului marin şi în legătură cu menţinerea securităţii şi a protecţiei navigaţiei specifice zonei respective şi asigură respectarea şi aplicarea acestora în porturi, în apele maritime interioare, în marea teritorială şi în zona economică exclusivă ale României.

(3) Măsurile luate în aplicarea prevederilor prezentului capitol vizează toate sursele de poluare a mediului marin. Ele includ, în special, măsurile care limitează:

a) evacuarea de substanţe toxice, dăunătoare sau nocive, mai ales substanţe nedegradabile, provenind din surse terestre, din atmosferă ori prin atmosferă sau prin scufundare;

b) poluarea de către nave, îndeosebi măsurile pentru prevenirea accidentelor şi pentru a se face faţă cazurilor de urgenţă, a se asigura securitatea operaţiunilor pe mare, a se preveni deversările, fie că sunt intenţionate sau nu, şi pentru a se reglementa proiectarea, construcţia, echiparea şi exploatarea navelor şi componenţa/structura personalului afectat acestora;

c) poluarea provenind de la instalaţiile sau aparatura utilizată pentru explorarea ori exploatarea resurselor naturale de pe fundul mării şi din subsolul ei, în mod deosebit măsurile pentru prevenirea accidentelor şi pentru a se face faţă cazurilor de urgenţă, a se asigura securitatea operaţiunilor pe mare şi a se reglementa proiectarea, construcţia, echiparea şi exploatarea acestor instalaţii şi aparaturi şi componenţa/structura personalului afectat acestora;

d) poluarea provenind de la celelalte instalaţii sau aparaturi care funcţionează în mediul marin, aplicând măsurile pentru prevenirea accidentelor şi pentru a se face faţă cazurilor de urgenţă, a se asigura securitatea operaţiunilor pe mare şi a se reglementa proiectarea, construcţia, echiparea şi exploatarea acestor instalaţii şi aparaturi şi componenţa/structura personalului afectat acestora.

(4) Măsurile luate potrivit prevederilor prezentului capitol cuprind şi acele măsuri necesare pentru protejarea şi conservarea ecosistemelor rare sau delicate, precum şi a mediului de viaţă al speciilor şi organismelor marine al căror număr este în scădere, care sunt ameninţate sau pe cale de dispariţie.

Art. 44. - Este interzisă, potrivit legislaţiei în vigoare, poluarea de orice natură a apelor maritime interioare, a mării teritoriale şi a zonei economice exclusive, precum şi a atmosferei de deasupra acestora, prin orice mod sau mijloace, cum ar fi: deversarea, aruncarea, scufundarea sau degajarea de pe nave ori alte instalaţii plutitoare, submersibile sau fixe, de pe aparate de zbor, precum şi de către surse aflate pe ţărm a unor substanţe sau deşeuri nedegradabile, toxice, radioactive, hidrocarburi, precum şi a altor substanţe nocive, dăunătoare sau periculoase pentru sănătatea oamenilor ori pentru flora şi fauna mării, sau a altor reziduuri ori materiale care pot să producă pagube ţărmului românesc ori să creeze obstacole în calea utilizării legitime a mării.

Art. 45. - (1) în cazul în care există motive întemeiate să se creadă că o navă folosită în scopuri comerciale, care se află în apele maritime interioare sau în marea teritorială ori care a trecut sau navighează prin zona economică exclusivă a României, a încălcat prevederile legislaţiei române sau regulile internaţionale privind prevenirea, reducerea şi menţinerea sub control a poluării mediului marin, organele române competente sunt în drept să ceară navei respective explicaţii în legătură cu faptele care îi sunt imputate, precum şi să inspecteze această navă, în cazul în care ar refuza să prezinte explicaţiile cerute ori dacă explicaţiile primite nu concordă cu faptele, iar atunci când elementele de probă o justifică, să intenteze o acţiune judiciară în legătură cu această încălcare, în conformitate cu legislaţia română, şi, printre alte măsuri necesare, să ordone, sub rezerva normelor dreptului internaţional, reţinerea navei.

(2) în cazul în care există dovezi evidente că o navă folosită în scopuri comerciale, care se află în apele maritime interioare, în marea teritorială sau în zona economică exclusivă a României, a încălcat prevederile legislaţiei române sau regulile internaţionale privind prevenirea, reducerea şi menţinerea sub control a poluării mediului marin, prin imersiune sau deversări ale unor substanţe ori deşeuri nedegradabile, toxice, radioactive, hidrocarburi, precum şi ale altor substanţe nocive, dăunătoare sau periculoase pentru sănătatea oamenilor ori pentru flora şi fauna mării, care au produs sau riscă să producă, prin poluare, riscuri şi daune importante ţărmului românesc ori intereselor statului român sau oricăror resurse din apele sale maritime interioare, marea sa teritorială sau din zona sa economică exclusivă, organele române competente sunt în drept să intenteze o acţiune judiciară în legătură cu aceasta încălcare, în conformitate cu legislaţia română, şi să ordone, sub

rezerva normelor dreptului internaţional şi dacă elementele de probă o justifică, reţinerea navei.

Art. 46. - Dacă o navă străină folosită în scopuri comerciale se află într-un port românesc sau la o instalaţie terminală în larg, organele competente române pot iniţia procedurile legale în legătură cu orice încălcare făcută de această navă, iar dacă nava se află în apele maritime interioare, în marea teritorială, în zona contiguă sau în zona economică exclusivă a României, poate fi urmărită şi reţinută în conformitate cu prevederile art. 29, 35 şi 36.

Art. 47. - (1)în sensul prezentei legi:

1. prin poluarea mediului marin se înţelege introducerea de către orice persoană fizică sau juridică, direct ori indirect, de substanţe sau energie în mediul marin, când aceasta are sau poate avea efecte vătămătoare, cum ar fi daune aduse resurselor biologice, faunei şi florei marine, riscuri pentru sănătatea omului, piedici pentru activităţile marine, inclusiv pescuitului şi celorlalte utilizări legitime ale mării, alterarea calităţii apei mării din punct de vedere al întrebuinţării acesteia şi degradarea valorilor sale de agrement;

2. prin scufundare se înţelege:

a) orice evacuare deliberată de deşeuri sau de alte materii de pe nave, aeronave, platforme sau alte lucrări plasate pe mare;

b) orice sabordare pe mare a unor nave, aeronave, platforme sau alte lucrări;

3. prin Convenţia Marpol 73/78 se înţelege Convenţia internaţională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, modificată prin Protocolul încheiat la Londra la data de 17 februarie 1978, la care România a aderat prin Legea nr. 6/1993, în versiunea sa actualizată;

4. prin deversare se înţelege orice evacuare provenită de la o navă, oricare ar fi cauza acesteia, conform definiţiei prevăzute la art. 2 din Convenţia Marpol 73/78;

5. prin navă se înţelege orice construcţie maritimă, indiferent de pavilion, inclusiv ambarcaţiunile cu aripi portante, vehiculele cu pernă de aer, submersibilele, mijloacele plutitoare şi platformele fixe sau plutitoare;

6. prin substanţe poluante se înţelege substanţele prevăzute în anexele I (Hidrocarburi) şi II (Substanţe lichide nocive în vrac) la Convenţia Marpol 73/78;

7. prin persoană juridică se înţelege orice entitate juridică având acest statut în temeiul legislaţiei naţionale în vigoare, cu excepţia statelor sau a organismelor publice care acţionează în exerciţiul autorităţii statului, precum şi a organizaţiilor internaţionale publice.

(2) Termenul scufundare, în sensul alin. (1) pct. 2, nu vizează:

a) evacuarea de deşeuri sau de alte materii provenind direct sau indirect din exploatarea normală a navelor, aeronavelor, platformelor ori a altor lucrări plasate pe mare, precum şi de la echipamentul acestora, cu excepţia deşeurilor sau a altor materii transportate de nave ori transbordate pe nave, aeronave, platforme ori alte lucrări plasate pe mare, care sunt folosite pentru eliminarea acestor materii sau provenite din tratarea unor asemenea deşeuri ori a altor materii la bordul acestor nave, aeronave, platforme sau lucrări;

b) depozitarea unor materii în alt scop decât simpla lor eliminare, sub rezerva ca această depozitare să nu contravină scopurilor prezentei legi.

Art. 48. - (1) în cazul în care în apele maritime interioare, în marea teritorială sau în zona economică exclusivă a României are loc o coliziune de nave, o eşuare sau o altă avarie maritimă, iar acţiunile legate de un asemenea eveniment pot avea consecinţe dăunătoare pentru mediul şi fauna marină, precum şi pentru apele maritime interioare, marea teritorială, zona economică exclusivă sau pentru ţărmul românesc, organele

române competente sunt în drept să adopte măsurile necesare, corespunzător cu paguba efectivă sau cu ameninţarea pe care o reprezintă, în scopul apărării împotriva poluării sau ameninţării cu poluarea, şi să asigure respectarea acestor măsuri dincolo de limitele mării teritoriale.

            (2) Scufundarea de deşeuri în marea teritorială, zona economică exclusivă a României sau pe platoul continental al României, astfel cum este acesta definit la art. 76 din Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, nu poate avea loc fără acordul prealabil expres al organelor române competente; acestea au dreptul să autorizeze, să reglementeze şi să controleze această scufundare, după ce au examinat în modul cuvenit problema împreună cu celelalte state pentru care această scufundare poate, datorită situaţiei lor geografice, să cauzeze, prin poluare, prejudicii acestora şi mediului lor înconjurător.

 

CAPITOLUL VIII

Sancţiuni

 

Art. 49. - (1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă deversarea de substanţe poluante de pe o navă în:

a) apele maritime interioare sau acvatoriile porturilor, în care se aplică Convenţia Marpol 73/78;

b) marea teritorială;

c) zona economică exclusivă sau într-o zonă echivalentă stabilită în conformitate cu dreptul internaţional;

d) marea liberă.

(2) Fapta prevăzută la alin. (1), săvârşită din culpă, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.

(3) Fapta prevăzută la alin. (1) care a cauzat o deteriorare semnificativă a calităţii apelor sau prejudicii semnificative vieţii marine se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani.

(4) Fapta prevăzută la alin. (3), săvârşită din culpă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Art. 50. - În măsura în care nu contravine prevederilor dreptului internaţional, jurisdicţia penală a României se aplică şi pentru faptele prevăzute la art. 49 săvârşite de pe nave străine:

a) în zona economică exclusivă a României sau într-o zonă echivalentă stabilită în conformitate cu dreptul internaţional;

b) în afara teritoriului României şi a zonei economice exclusive, dar care au cauzat sau riscă să cauzeze poluare pe teritoriul său ori în zona sa economică exclusivă, iar nava se află în mod voluntar într-un port sau terminal în larg al României;

c) în marea liberă, iar nava se află în mod voluntar într-un port sau terminal în larg al României.

Art. 51. - (1) în aplicarea art. 230 alin. 1 din Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiată la Montego Bay (Jamaica) la 10 decembrie 1982, ratificată prin Legea nr. 110/1996, faptele prevăzute la art. 49 săvârşite de pe o navă străină în afara teritoriului României se pedepsesc cu amendă în cazurile în care jurisdicţia penală a României se aplică conform regulilor de drept intern sau internaţional.

(2) În aplicarea art. 230 alin. 2 din Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiată la Montego Bay (Jamaica) la 10 decembrie 1982, faptele prevăzute la art. 49 alin. (1), (2) şi (4) săvârşite de pe o navă străină în marea teritorială a României se pedepsesc cu amendă.

Art. 52. - (1) Nu intră sub incidenţa art. 49 şi 51 deversările de substanţe poluante care provin de la navele de război, de la navele de război auxiliare, precum şi de la alte nave aparţinând statului român ori altui stat sau exploatate de acesta şi utilizate în momentul deversării exclusiv pentru un serviciu public, necomercial.

(2) Nu intră sub incidenţa art. 49 şi 51 deversările de substanţe poluante care au fost produse în condiţiile prevăzute de regulile 15,34,4.1 sau 4.3 din anexa I revizuită ori de regulile 13, 3.1.1 sau 3.1.3 din anexa II revizuită la Convenţia Marpol 73/78.

(3) Nu intră sub incidenţa art. 49 şi 51 faptele săvârşite de proprietar, de comandant sau de echipajul navei, dacă deversarea de substanţe poluante a fost produsă în condiţiile prevăzute de Regula 4.2 din anexa I revizuită sau de Regula 3.1.2 din anexa II revizuită la Convenţia Marpol 73/78.

Art. 53. - (1) în cazul în care Autoritatea Navală Română constată săvârşirea unei infracţiuni prevăzute de prezenta lege sau are cunoştinţă de riscul săvârşirii unei asemenea infracţiuni care cauzează ori poate cauza o poluare iminentă, trebuie să informeze de îndată celelalte state membre susceptibile de a fi expuse acestor prejudicii, precum şi Comisia Europeană.

(2) în cazul în care Autoritatea Navală Română constată săvârşirea unei infracţiuni prevăzute de prezenta lege sau are cunoştinţă de riscul săvârşirii unei asemenea infracţiuni, care poate fi supusă jurisdicţiei unui alt stat membru, trebuie să informeze de îndată respectivul stat membru cu privire la aceasta.

(3) Autoritatea Navală Română notifică de îndată statului de pavilion al navei sau oricărui alt stat în cauză măsurile luate în aplicarea prevederilor prezentei legi.

Art. 54. - (1) în cazul infracţiunilor care atrag competenţa mai multor state membre, România, prin autorităţile centrale competente, va coopera cu statele membre implicate, în special în ceea ce priveşte stabilirea condiţiilor de urmărire penală, precum şi a normelor privind asistenţa judiciară reciprocă.

(2) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului informează Secretariatul general al Consiliului cu privire la decizia României de a aplica jurisdicţia sa penală pentru infracţiunile prevăzute de prezenta lege, săvârşite de unul dintre resortisanţii săi, în cazul în care acestea pot fi pedepsite penal la locul în care au fost săvârşite sau în cazul în care locul în care au fost săvârşite nu intră sub nicio jurisdicţie teritorială, precum şi pentru infracţiunile săvârşite în beneficiul unei persoane juridice al cărei sediu social este situat pe teritoriul său.

Art. 55. - Se desemnează Autoritatea Navală Română ca punct de contact, în special în vederea schimbului de informaţii prevăzute la art. 53. Aceasta va transmite Comisiei Europene datele sale de contact.

Art. 56. - În cazul infracţiunilor prevăzute la art. 49, constatarea săvârşirii acestora şi cercetarea penală revin organelor de urmărire penală.

Art. 57. - (1) Constituie contravenţie următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracţiuni:

a) încălcarea interdicţiei prevăzute la art. 19;

b) aducerea ilegală în ţară, în scopul deversării, aruncării sau scufundării în apele maritime interioare, în marea teritorială sau în zona economică exclusivă a României sau al degajării în atmosfera de deasupra acestora, de pe nave sau de pe alte instalaţii plutitoare sau fixe, de pe aparate de zbor ori vehicule submersibile, de substanţe ori deşeuri nedegradabile, toxice, radioactive, hidrocarburi sau alte substanţe nocive, dăunătoare sau periculoase pentru sănătatea oamenilor ori pentru flora şi fauna mării, ori de alte reziduuri sau materiale care pot să producă pagube ţărmului românesc ori să creeze obstacole în calea utilizării legitime a mării, inclusiv în scopuri turistice;

c) pescuitul industrial sau altă activitate de explorare şi exploatare ilegală a resurselor naturale şi biologice ale apelor maritime interioare, ale mării teritoriale sau ale zonei economice exclusive a României, inclusiv ale fundului mării şi ale subsolului din aceste zone;

d) sabordarea unei nave în apele maritime interioare, în marea teritorială ori eşuarea ei la ţărm;

e) intrarea în porturile româneşti, fără aprobarea organelor române competente, a navelor cu propulsie nucleară;

f) neprezentarea documentelor prevăzute de acordurile internaţionale pentru navele care transportă substanţe radioactive sau toxice ori alte substanţe periculoase, precum şi neluarea măsurilor de precauţie prevăzute de aceste acorduri;

g) efectuarea, fără autorizarea organelor române competente sau cu încălcarea condiţiilor stabilite în autorizaţie, a unor activităţi de cercetare ştiinţifică, de prospecţiuni sau a altor activităţi în apele maritime interioare, în marea teritorială sau în zona economică exclusivă a României;

h) îmbarcarea sau debarcarea de persoane ori mărfuri în afara porturilor sau a locurilor unde aceste operaţiuni sunt autorizate;

i) pătrunderea neautorizată a unei nave într-un port declarat închis sau într-o zonă a mării teritoriale în care trecerea inofensivă a fost suspendată temporar;

j) încălcarea restricţiilor prevăzute la art. 23;

k) încălcarea interdicţiilor prevăzute la art. 18 alin. (2) lit. e), f) şi k);

            l) nerespectarea regulilor stabilite de organele române competente cu privire la securitatea navigaţiei şi la protecţia instalaţiilor, a altor echipamente, a cablurilor de telecomunicaţii şi a conductelor submarine, în apele maritime interioare, în marea teritorială sau în zona economică exclusivă ale României;

m) crearea de insule artificiale, amplasarea de instalaţii şi lucrări în zona economică exclusivă a României;

n) nerespectarea avizelor pentru navigatori şi a semnalizărilor privind instalarea de insule artificiale, amplasarea de instalaţii şi lucrări în zona economică exclusivă a României;

o) neasigurarea instalaţiilor şi a altor echipamente cu mijloace permanente de avertizare a prezenţei lor, încălcarea normelor de menţinere a acestor mijloace în stare bună de funcţionare şi de lichidare a instalaţiilor şi echipamentelor a căror folosire a fost definitiv interzisă în zona economică exclusivă a României.

(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. a)-h) se sancţionează cu amendă de la 8.000 lei la 40.000 lei, iar cele prevăzute la alin. (1) lit. i)-o), cu amendă de la 2.000 lei la 10.000 lei, sancţiunile fiind aplicabile la locul constatării faptelor contravenţionale.

Art. 58. - (1) Dacă faptele prevăzute la art. 57 alin. (1) lit. a)-g) au cauzat pagube importante sau au produs alte consecinţe grave ori au fost săvârşite în mod repetat, sancţiunea este amenda de la 20.000 lei la 40.000 lei.

(2) Pentru faptele prevăzute la art. 57 alin. (1) lit. b) şi c) sancţiunea poate fi, în funcţie de gravitatea consecinţelor şi de întinderea pagubelor, amenda de la 40.000 lei la 150.000 lei.

(3) în situaţii deosebit de grave, organele române competente pot dispune, ca măsuri complementare, confiscarea navei, a instalaţiilor, a uneltelor de pescuit, a aparaturii şi a altor obiecte de la contravenient, folosite la săvârşirea contravenţiei.

(4) Bunurile dobândite prin săvârşirea contravenţiei se confiscă.

(5) Sancţiunile se aplică şi persoanelor juridice.

Art. 59. - Nu constituie contravenţie faptele prevăzute la art. 57 alin. (1) lit. d), h), i) şi j), dacă au fost săvârşite în scopul garantării securităţii navei ori a navigaţiei sau al salvării de vieţi omeneşti ori în scopul evitării unor avarii la navă sau la încărcătură.

Art. 60. - (1) Contravenţiile se constată şi sancţiunile se aplică, în conformitate cu reglementările în vigoare, de personalul cu sarcini de supraveghere şi control al navigaţiei din cadrul Ministerului Transporturilor, de personalul special împuternicit de ministrul apărării naţionale, ministrul afacerilor interne, ministrul mediului şi schimbărilor climatice, ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale şi de ministrul sănătăţii, precum şi de alte persoane special împuternicite prin lege.

(2) împotriva procesului-verbal de contravenţie se poate face plângere, în termen de 15 zile de la data comunicării, la Secţia maritimă şi fluvială a Judecătoriei Constanţa.

Art. 61. - Aplicarea amenzilor pentru contravenţii nu scuteşte contravenientul de obligaţia de despăgubire pentru daunele pricinuite pe uscat, în apele maritime interioare, în marea teritorială şi în zona economică exclusivă ale României, în conformitate cu legislaţia română.

Art. 62. - Amenzile aplicate persoanelor fizice sau juridice străine se plătesc în valută convertibilă, prin transformarea amenzilor din lei în valută la cursul de schimb oficial din momentul săvârşirii contravenţiei.

Art. 63. - Contravenţiilor prevăzute la art. 57 le sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia art. 28 şi 29.

Art. 64. - (1) În cazul comiterii unor fapte pentru care legea română prevede arestarea comandantului navei străine sau reţinerea acesteia, organele române competente vor înştiinţa imediat oficiul consular sau misiunea diplomatică ale statului de pavilion despre măsurile luate.

(2) Nava reţinută şi echipajul său vor fi eliberate de îndată ce a fost depusă o cauţiune corespunzătoare, potrivit reglementărilor legale în vigoare. Cauţiunea va fi stabilită în lei şi se va plăti în valută convertibilă, prin transformarea sumei din lei în valută la cursul de schimb oficial de la data săvârşirii contravenţiei.

            Art. 65. - Organele Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului Afacerilor Interne vor asigura aplicarea prevederilor art. 30-32 şi ale art. 35 şi vor acorda sprijin altor organe de stat competente la aplicarea unor măsuri de constrângere împotriva navelor străine în marea teritorială şi în zona economică exclusivă ale României, în baza prevederilor prezentei legi.

 

CAPITOLUL IX

Dispoziţii finale

 

Art. 66. - Termenul mare teritoriala, astfel cum este definit la art. 2, înlocuieşte termenul ape teritoriale folosit în dispoziţiile legale anterioare prezentei legi.

Art. 67. - Prezenta lege intră în vigoare după 90 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 68. - Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Decretul nr. 39/1956 pentru reglementarea regimului apelor teritoriale, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 3 din 28 ianuarie 1956, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

*

Prezenta lege transpune art. 2-5, art. 8 şi 16 din Directiva 2005/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind poluarea cauzată de nave şi introducerea unor sancţiuni în caz de încălcare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 255 din 30 septembrie 2005, şi art. 1 pct. 3 şi 4 din Directiva 2009/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 octombrie 2009 de modificare a Directivei 2005/35/CE privind poluarea cauzată de nave şi introducerea unor sancţiuni în caz de încălcare, publicată în Jurnalul Oficial ai Uniunii Europene (JOUE), seria L, nr. 280 din 27 octombrie 2009.

 

ANEXĂ

 

COORDONATELE GEOGRAFICE

ale punctelor între care sunt trasate liniile de bază drepte, de la care este măsurată lăţimea spaţiilor maritime ale României

 

Segmentul

Punctele

Coordonatele geografice alte punctelor

 

 

Latitudine (φ)

Longitudine (λ)

A

1

45°1051”

29°4556”

 

2

45°0842”

29°4620”

B

2

Ca la segmentul A

 

3

44°5028”

29°3652”

C

3

Linia celui mai mare reflux

 

4

 

D

4

44°4652”

29°3148”

 

5

44°4338”

29°0310”

E

5

Ca la segmentul D

 

6

44°3126”

28°5226”

F

6

Ca la segmentul E

 

7

44°0715”

28°4150”

G

7

Ca la segmentul F

 

8

43°5914”

28°4009”

H

8

Ca la segmentul G

 

9

43°4420”

28°3451”

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.