MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 721/2013

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXV - Nr. 721         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 22 noiembrie 2013

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 341 din 24 septembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. a), art. 3 şi art. 5 din legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale art. 3 alin. (1) lit. q) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

Decizia nr. 389 din 1 octombrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 379 alin. 3 şi 4 din Codul de Procedură Civilă din 1865, precum şi ale art. 2.506 alin. (1), art. 2.512 alin. (2), art. 2.515 alin. (3) şi (4), art. 2.520 alin. (1) pct. 4, art. 2.538, art. 2.541 şi art. 2.542 din Codul Civil

 

Decizia nr. 392 din 1 octombrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

885. - Hotărâre privind aprobarea Acordului petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare în perimetrul EX – 8 Biled, încheiat intre Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi East West Petroleum Corp.

 

886. - Hotărâre privind aprobarea Acordului de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare în perimetrul EX – 7 Periam, încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi East West Petroleum Corp.

 

887. - Hotărâre privind aprobarea Acordului petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare în perimetrul EX – 3 Băile Felix, încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi East West Petroleum Corp.

 

897. - Hotărâre pentru aprobarea cuantumului plaţii naţionale directe complementare în sectorul zootehnic, pentru specia bovine, în anul 2013

 

898. - Hotărâre pentru modificarea art. 7 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 786/2013 privind schema de ajutor specific acordat producătorilor de lapte şi de carne de ovine/caprine din zonele defavorizate, precum şi pentru stabilirea unor măsuri de aplicare a acesteia

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

470. - Decizie privind încetarea detaşării doamnei Elena Petrascu din funcţia publică de inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului în funcţia publică de director general în cadrul Departamentului pentru proiecte de infrastructura şi investiţii străine

 

471. - Decizie privind aplicarea mobilităţii pentru doamna Elena Petrascu din funcţia publică de inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului în funcţia publică de secretar general al Departamentului pentru proiecte de infrastructura şi investiţii străine

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.869/1.277. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul finanţelor publice şi al ministrului fondurilor europene pentru modificarea Ordinului viceprim-ministrului, ministrul finanţelor publice, şi al ministrului fondurilor europene nr. 326/94/2013 privind asigurarea necesarului de finanţare al Autorităţilor de management

 

5.471. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa „Licurici” din satul Slobozia, comuna Voineşti, judeţul Iaşi

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 341

din 24 septembrie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. a), art. 3 şi art. 5 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale art. 3 alin. (1) lit. q) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. a), art. 3 şi art. 5 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale art. 3 alin. (1) lit. q) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Teodor Suciu în Dosarul nr. 2.881/100/2012 al Tribunalului Maramureş - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 296D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 martie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 2.881/100/2012, Tribunalul Maramureş - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. a), art. 3 şi art. 5 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale art. 3 alin. (1) lit. q) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de contestatorul Teodor Suciu într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei împotriva deciziei de pensionare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că a ales calitatea de militar şi a acceptat să execute toate însărcinările primite de la organele legal competente, ţinând cont de faptul că se afla în faţa unui raport juridic bilateral oneros, sinalagmatic. În baza acestui raport, statul şi-a asumat o obligaţie corelativă faţă de contestator, proporţională cu importanţa strategică a însărcinărilor primite şi executate, importanţa lor socială şi economică, riscurile la care acesta se expunea etc., obligaţie constând în plata unui venit corespunzător, asigurarea condiţiilor necesare pentru exercitarea atribuţiilor încredinţate şi garantarea, în conformitate cu reglementările legale în vigoare la acea data, a dreptului la pensie.

Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat a fost adoptată cu respectarea prevederilor Constituţiei României, în vigoare la acea dată, care cuprindea unele prevederi speciale cu privire la militari.

Arată că „art. 30 din Constituţia actuală prevede că dreptul la muncă nu poate fi îngrădit şi că alegerea profesiei şi a locului de muncă sunt libere, iar art. 44 garantează dreptul la protecţia proprietăţii private”.

Pensia, fiind un „bun” dobândit în urma activităţii depuse ca militar, nu poate fi luată în mod abuziv. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că pensia, în accepţiunea dreptului fiecărui cetăţean, intra în sfera noţiunii juridice de „bun”, cu toate consecinţele juridice ce decurg din aceasta.

Fiind vorba, aşadar, despre un adevărat drept de proprietate asupra pensiei, născut sub imperiul legii menţionate, legiuitorul nu avea dreptul de a o modifica în cuantumul ei printr-o lege ulterioară, iar dacă a procedat astfel înseamnă că a încălcat prevederile art. 44 şi art. 15 alin. (1) din Constituţie, aflându-ne în prezenţa unei adevărate naţionalizări sau confiscări.

Totodată, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin şi art. 11, art. 20 şi art. 41 din Constituţie.

Tribunalul Maramureş - Secţia I civilă şi-a exprimat opinia în sensul că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.284/2011 şi nr. 42/2012.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 lit. a), art. 3 şi art. 5 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, şi ale art. 3 alin. (1) lit. q) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010.

Dispoziţiile criticate din Legea nr. 119/2010 au următorul conţinut:

- Art. 1 lit. a) : „Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare: a) pensiile militare de stat;”;

- Art. 3: „(1) Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) În situaţia pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.”;

- Art. 5: „(1) Prevederile art. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător şi pensiilor stabilite potrivit prevederilor Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 179/2004 privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurări sociale ale poliţiştilor, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) sau b), punctajul mediu anual realizat se determină prin împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale persoanelor la 20 de ani reprezentând stagiul complet de cotizare.

(3) La cuantumul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. a) sau b), stabilite ca urmare a procesului de recalculare, se aplică prevederile art. 11 teza a III-a din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) În cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi pentru care nu pot fi dovedite venituri de natură salarială, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioadele respective.”

Dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. q) din Legea nr. 263/2010 au următorul conţinut: „În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: [...] q) stagiu de cotizare în specialitate - perioada în care o persoană din sistemul naţional de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi din sistemul administraţiei penitenciare s-a aflat în una dintre următoarele situaţii:

1. a avut calitatea de cadru militar în activitate;

2. a îndeplinit serviciul militar ca militar în termen, militar cu termen redus, elev al unei şcoli militare/şcoli de agenţi de poliţie sau student al unei instituţii de învăţământ din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională pentru formarea cadrelor militare, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, cu excepţia liceului militar;

3. a fost concentrată sau mobilizată ca rezervist;

4. a fost în captivitate;

5. a avut calitatea de funcţionar public cu statut special în instituţiile din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi din sistemul administraţiei penitenciare;

6. a avut calitatea de militar angajat pe bază de contract şi/sau de soldat şi gradat voluntar.”

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 privind universalitatea şi neretroactivitatea, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii şi art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, referitor la critica privind eliminarea pensiilor militare de stat şi transformarea acestora în pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000, s-a pronunţat prin numeroase decizii, respingând ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate.

În cadrul controlului a priori de constituţionalitate, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a statuat că textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.

Având în vedere că pensiile speciale nu reprezintă un privilegiu, ci au o justificare obiectivă şi raţională, Curtea a considerat că acestea pot fi eliminate doar dacă există o raţiune, o cauză suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestaţiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, Curtea a constatat că o atare cauză o reprezintă necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităţilor existente în sistem şi, nu în ultimul rând, situaţia de criză economică şi financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât şi cel al asigurărilor sociale de stat. Astfel, această măsură nu poate fi considerată ca fiind arbitrară; de asemenea, Curtea a reţinut că măsura nu impune o sarcină excesivă asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor speciale, nu selectiv, şi nu prevede diferenţieri procentuale pentru diversele categorii cărora i se adresează, pentru a nu determina ca una ori alta să suporte mai mult sau mai puţin măsura de reducere a venitului obţinut dintr-o atare pensie.

Totodată, prin Decizia nr. 977 din 12 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 10 octombrie 2011, Curtea a statuat: „cuantumurile viitoare ale pensiilor aflate în plată nu pot fi subsumate unui drept de proprietate pe care beneficiarul unei pensii l-ar avea. Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil.”

Prin Decizia nr. 551 din 24 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 10 iulie 2012, Curtea a reţinut că „şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu în Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la dobândirea proprietăţii sau la o pensie de un anumit cuantum”.

În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, prin Decizia din 15 mai 2012 cu privire la Cererea nr. 63.627/11 introdusă de Constantin Abăluţă şi alţii împotriva României, a statuat că diminuarea pensiilor militare de stat din România a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul general prevăzut prin Legea nr. 263/2010 şi a arătat că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporţionate (paragraful 16). De asemenea, Curtea a subliniat faptul că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe raţiuni obiective, şi anume contextul economic şi corectarea inegalităţilor existente între diferitele sisteme de pensii (paragraful 15). Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamanţi nu i-au determinat pe aceştia să suporte o sarcină disproporţionată şi excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate, şi nu au fost în mod nejustificat discriminaţi în raport cu alţi pensionari (paragraful 20).

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât considerentele, cât şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

În final, Curtea reţine că, prin Legea nr. 241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 19 iulie 2013, legiuitorul a prevăzut la art. 1 alin. (1) că „Pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările şi completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.”

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul  art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Teodor Suciu în Dosarul nr. 2.881/100/2012 al Tribunalului Maramureş - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 1 lit. a), art. 3 şi art. 5 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale art. 3 alin. (1) lit. q) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Maramureş - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 24 septembrie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA nr. 389

din 1 octombrie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 379 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă din 1865, precum şi ale art. 2.506 alin. (1), art. 2.512 alin. (2), art. 2.515 alin. (3) şi (4), art. 2.520 alin. (1) pct. 4, art. 2.538, art. 2.541 şi art. 2.542 din Codul civil

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 379 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă din 1865, precum şi ale art. 2.506 alin. (1), art. 2.512 alin. (2), art. 2.515 alin. (3) şi (4), art. 2.520 alin. (4), art. 2.538, art. 2.541 şi art. 2.542 din Codul civil, excepţie ridicată de Sabin Bâltac în Dosarul nr. 5.255/312/2012 al Judecătoriei Slobozia şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 143D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă având în vedere că autorul acesteia, prin criticile formulate, tinde la completarea dispoziţiilor legale criticate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 februarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 5.255/312/2012, Judecătoria Slobozia a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 379 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă din 1865, precum şi ale art. 2.506 alin. (1), art. 2.512 alin. (2), art. 2.515 alin. (3) şi (4), art. 2.520 alin. (4), art. 2.538, art. 2.541 şi art. 2.542 din Codul civil, excepţie ridicată de Sabin Bâltac într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare prin care s-a solicitat anularea formelor de executare, invocând prescripţia dreptului de a cere executarea silită, precum şi întoarcerea executării, desfiinţarea titlului executoriu reprezentat de o sentinţă civilă şi rejudecarea în fond a procesului.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale ale art. 379 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă din 1865 îl discriminează pe debitor, pentru că definiţia creanţei certe şi exigibile nu permite ca „actul de creanţă să fie probă în dosar”. De asemenea, consideră că dispoziţia legală este neconstituţională, întrucât nu reglementează definiţia creanţei exigibile, permiţând „atitudini fie drepte, fie nedrepte din partea judecătorilor”. În acest sens, solicită modificarea şi completarea dispoziţiilor legale criticate.

În ceea ce priveşte dispoziţiile legale menţionate referitoare la prescripţia extinctivă cuprinse în Codul civil, autorul excepţiei susţine că acestea sunt neconstituţionale, deoarece îi discriminează pe cei cu „deficit de atenţie sau cunoştinţe juridice” sau „persoanele emotive”. Referitor la art. 2.512 alin. (2) din Codul civil, autorul excepţiei consideră că este neconstituţional, deoarece organul de jurisdicţie competent este în imposibilitatea de a aplica prescripţia extinctivă din oficiu, ceea ce echivalează cu o încălcare a dreptului la apărare garantat de Constituţie. În ceea ce priveşte dispoziţiile legale cuprinse în art. 2.515 alin. (3) şi (4), consideră că acestea încalcă libertatea economică prin aceea „că părţile trebuie să desfăşoare activitatea economică în limitele legii, fără acorduri de voinţă”. În continuare, referitor la celelalte dispoziţii criticate din Codul civil, autorul excepţiei solicită fie modificarea, fie abrogarea parţială sau totală a acestora.

Judecătoria Slobozia consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale şi nu pot fi raportate la prevederile Constituţiei invocate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate referitoare la art. 379 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă din 1865 este inadmisibilă, autorul acesteia solicitând, în realitate, modificarea şi completarea acestor prevederi legale. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte dispoziţii legale invocate cuprinse în Codul civil consideră că este neîntemeiată.

Avocatul Poporului susţine că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 379 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă din 1865, acestea aplicându-se tuturor debitorilor împotriva cărora se invocă creanţe certe şi exigibile, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Consideră, totodată, că autorul excepţiei nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci solicită modificarea sau completarea prevederilor de lege invocate, ceea ce nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.

În ceea ce priveşte celelalte dispoziţii legale invocate din Codul civil, consideră că acestea sunt constituţionale şi nu aduc atingere accesului liber al persoanei la o activitate economică şi nici liberei iniţiative.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 379 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă din 1865, precum şi ale art. 2.506 alin. (1) - Efectele prescripţiei împlinite, art. 2.512 alin. (2) - Invocarea prescripţiei de partea interesată, art. 2.515 alin. (3) şi (4) - Reguli aplicabile prescripţiei extinctive, art. 2.520 alin. (1) pct. 4 - Termenul de prescripţie de un an. Cazuri [şi nu art. 2.520 alin. 4, cum în mod eronat a indicat autorul excepţiei], art. 2.538 - Recunoaşterea dreptului, art. 2.541 - Efectele întreruperii prescripţiei şi art. 2.542 - Beneficiul întreruperii prescripţiei din Codul civil, intrat în vigoare la 1 octombrie 2011, potrivit art. 220 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 379 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă din 1865: „Creanţa certă este aceea a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.

Creanţa este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau şi al altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală.”;

- Art. 2.506 alin. (1) din Codul civil: „(1) Prescripţia nu operează de plin drept.”;

- Art. 2.512 alin. (2) din Codul civil: „(2) Organul de jurisdicţie competent nu poate aplica prescripţia din oficiu.”;

- Art. 2.515 alin. (3) şi (4) din Codul civil: „(3) Cu toate acestea, în limitele şi condiţiile prevăzute de lege, părţile care au capacitatea deplină de exerciţiu pot, prin acord expres, să modifice durata termenelor de prescripţie sau să modifice cursul prescripţiei prin fixarea începutului acesteia ori prin modificarea cauzelor legale de suspendare ori de întrerupere a acesteia, după caz.

(4) Termenele de prescripţie pot fi reduse sau mărite, prin acordul expres al părţilor, fără însă ca noua durată a acestora să fie mai mică de un an şi nici mai mare de 10 ani, cu excepţia termenelor de prescripţie de 10 ani ori mai lungi, care pot fi prelungite până la 20 de ani.”;

- Art. 2.520 alin. (1) pct. 4 din Codul civil: „(1) Se prescrie în termen de un an dreptul la acţiune în cazul: [...]

4. vânzătorilor cu amănuntul, pentru plata mărfurilor vândute şi a furniturilor livrate;”;

- Art. 2.538 din Codul civil: „(1) Recunoaşterea se poate face unilateral sau convenţional şi poate fi expresă sau tacită.

(2) Când recunoaşterea este tacită, ea trebuie să rezulte fără echivoc din manifestări care să ateste existenţa dreptului celui împotriva căruia curge prescripţia. Constituie acte de recunoaştere tacită plata parţială a datoriei, achitarea, în tot sau în parte, a dobânzilor sau penalităţilor, solicitarea unui termen de plată şi altele asemenea.

(3) Poate invoca recunoaşterea tacită şi cel îndreptăţit la restituirea unei prestaţii făcute în executarea unui act juridic ce a fost desfiinţat pentru nulitate, rezoluţiune sau orice altă cauză de ineficacitate, atât timp cât bunul individual determinat, primit de la cealaltă parte cu ocazia executării actului desfiinţat, nu este pretins de aceasta din urmă pe cale de acţiune reală ori personală.”;

- Art. 2.541 din Codul civil: „(1) Întreruperea şterge prescripţia începută înainte de a se fi ivit cauza de întrerupere.

(2) După întrerupere începe să curgă o nouă prescripţie.

(3) Dacă întreruperea prescripţiei a avut loc prin recunoaşterea dreptului de către cel în folosul căruia curgea, va începe să curgă o nouă prescripţie de acelaşi fel.

(4) În cazul în care prescripţia a fost întreruptă printr-o cerere de chemare în judecată ori de arbitrare, noua prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită nu va începe să curgă cât timp hotărârea de admitere a acţiunii nu a rămas definitivă.

(5) Dacă întreruperea rezultă din intervenţia făcută în procedura insolvenţei sau a urmăririi silite, prescripţia va reîncepe să curgă de la data la care există din nou posibilitatea legală de valorificare a creanţei rămase neacoperite.

(6) În cazul în care prescripţia a fost întreruptă potrivit art. 2.537 pct. 3, întreruperea operează până la comunicarea ordonanţei de clasare, a ordonanţei de suspendare a urmăririi penale ori a hotărârii de suspendare a judecăţii sau până la pronunţarea hotărârii definitive a instanţei penale. Dacă repararea pagubei se acordă, potrivit legii, din oficiu, întreruperea operează până la data când cel împotriva căruia a început să curgă prescripţia a cunoscut sau trebuia să cunoască hotărârea definitivă a instanţei penale prin care ar fi trebuit să se stabilească despăgubirea.”;

- Art. 2.542 din Codul civil: „(1) Efectele întreruperii prescripţiei profită celui de la care emană actul întreruptiv şi nu pot fi opuse decât celui împotriva căruia a fost îndreptat un asemenea act, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.

(2) Dacă prescripţia a fost întreruptă prin recunoaşterea dreptului de către cel în folosul căruia curgea, efectele întreruperii profită celui împotriva căruia a curs şi nu pot fi opuse decât autorului excepţiei.”

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 45 privind libertatea economică.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea Constituţională reţine următoarele:

I. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia a menţionat că face referire la Codul de procedură civilă în vigoare de la data de 1 octombrie 2011 şi Codul civil în vigoare la aceeaşi dată.

Având în vedere, însă, faptul că Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, a intrat în vigoare la 15 februarie 2013, precum şi împrejurarea că din motivarea autorului excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că susţinerile privitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor de procedură se referă la art. 379 din Codul de procedură civilă din 1865, Curtea urmează a reţine ca obiect al criticii textul din Codul de procedură civilă din 1865, text de lege care îşi produce efectele faţă de autorul excepţiei de neconstituţionalitate potrivit principiului tempus regit actum.

Aceasta şi pentru că, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2012 privind Codul de procedură civilă, dispoziţiile acestuia se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare, precum şi potrivit art. 6 alin. (4) din Codul civil potrivit cărora „Prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.”

Cercetând condiţiile de admisibilitate prevăzute la art. 29 alin. (1) -(3) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că acestea sunt îndeplinite, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care instanţa de contencios constituţional a statuat că sintagma „în vigoare” din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea urmează a se pronunţa asupra prevederilor art. 379 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă din 1865.

II. Curtea reţine că art. 379 din Codul de procedură civilă din 1865 reprezintă norme de procedură care stabilesc condiţiile în care o creanţă poate fi considerată certă, lichidă şi exigibilă şi care, în aceste condiţii, poate reprezenta temei pentru executarea silită. Pentru ca o creanţă să poată fi pusă în executare, aceasta trebuie să fie certă, lichidă şi exigibilă. Caracterul cert şi lichid este definit prin alin. 3, respectiv 4 al art. 379 din Codul de procedură civilă din 1865, iar caracterul exigibil este prevăzut de art. 1.023 din Codul civil din 1864.

Însă Curtea constată că susţinerea autorului excepţiei de neconstituţionalitate este confuză, acesta solicitând, în realitate, modificarea şi completarea prevederilor legale criticate, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale, întrucât, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.

Prin urmare, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 379 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă din 1865.

III. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2.506 alin. (1), art. 2.512 alin. (2), art. 2.515 alin. (3) şi (4), art. 2.520 alin. (1) pct. 4, art. 2.538, art. 2.541 şi art. 2.542 din Codul civil, Curtea constată că acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia, deoarece, potrivit prevederilor art. 6 alin. (4) din Codul civil, prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit, iar Sentinţa civilă nr. 674 din 5 martie 2008, care reprezintă titlul executoriu, pronunţată de Judecătoria Slobozia în Dosarul nr. 963/312/2008, este anterioară intrării în vigoare a Noului Cod civil. În consecinţă, în temeiul  art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia”, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2.506 alin. (1), art. 2.512 alin. (2), art. 2.515 alin. (3) şi (4), art. 2.520 alin. (1) pct. 4, art. 2.538, art. 2.541 şi art. 2.542 din Codul civil.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a art. 379 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă din 1865, precum şi ale art. 2.506 alin. (1), art. 2.512 alin. (2), art. 2.515 alin. (3) şi (4), art. 2.520 alin. (1) pct. 4, art. 2.538, art. 2.541 şi art. 2.542 din Codul civil, excepţie ridicată de Sabin Bâltac în Dosarul nr. 5.255/312/2012 al Judecătoriei Slobozia.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Slobozia şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 1 octombrie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA nr. 392

din 1 octombrie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, excepţie ridicată de Eugen Catrinoiu în Dosarul nr. 9.333/288/2012 al Tribunalului Vâlcea - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 205D/2013 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 245D/2013, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991, republicată, excepţie ridicată de Neculai Ranciu în Dosarul nr. 2/327/2012 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare.

Deliberând şi având în vedere soluţia legislativă identică criticată de autorii excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea Dosarului nr. 245D/2013 la Dosarul nr. 205D/2013, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta precizează că instanţa de contencios constituţional a admis, prin Decizia nr. 174 din 28 martie 2013, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991, astfel că, faţă de data invocării prezentei excepţii de neconstituţionalitate, pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin Încheierea nr. 4 din 28 februarie 2013 şi prin Încheierea din 20 martie 2013, pronunţate în dosarele nr. 9.333/288/2012 şi, respectiv, nr. 2/327/2012, Tribunalul Vâlcea - Secţia a II-a civilă şi Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, respectiv cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) din aceeaşi lege, republicată, excepţie ridicată de Eugen Catrinoiu şi Neculai Ranciu în cauze având ca obiect soluţionarea recursurilor formulate împotriva sentinţelor prin care au fost respinse plângerile formulate de aceştia împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a unor contravenţii prevăzute de Legea nr. 61/1991.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât suprimă posibilitatea de a contesta soluţia instanţei de fond pe calea unui recurs, astfel că în materia reglementată de Legea nr. 61/1991 nu se poate realiza un control judiciar efectiv. Se arată că, prin prevederile ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate este încălcat liberul acces la justiţie şi dreptul la o apărare eficientă prin criticarea soluţiei de fond şi prezentarea tuturor argumentelor sale instanţei de control judiciar într-o materie penală în care este obligatoriu dublul grad de jurisdicţie şi că, totodată, există o discriminare faţă de condiţiile în care ceilalţi contravenienţi pot formula recurs. Se menţionează faptul că, în cazul Legii nr. 61/1991, liberul acces la justiţie se reduce la depunerea unei cereri scrise, urmată de pronunţarea, fără alte probe decât cele depuse de Poliţia Locală, a unei hotărâri irevocabile care nici măcar nu este supusă comunicării şi, deci, încunoştinţării efective asupra motivelor pentru care s-a respins cererea.

Tribunalul Vâlcea - Secţia a II-a civilă apreciază că susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate sunt întemeiate, textul de lege criticat fiind neconstituţional în măsura în care hotărârea pronunţată de judecătorie este irevocabilă. Consideră că, prin prisma jurisprudenţei Curţii Constituţionale, reprezentată de Decizia nr. 500 din 15 mai 2012, prin care a constatat neconstituţionalitatea unor dispoziţii similare cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, eliminarea posibilităţii exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor pronunţate în materie contravenţională echivalează cu îngrădirea dreptului de acces la justiţie, care, deşi poate fi supus anumitor limitări, determină, în speţă, imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv asupra sancţiunilor aplicate.

Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că textul de lege criticat este neconstituţional, din perspectiva art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În opinia sa, prin eliminarea controlului judiciar al hotărârilor pronunţate de judecătorie în materia contravenţiilor privind încălcarea unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice se aduce atingere principiului accesului liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil, dreptului la apărare, unicităţii, imparţialităţii şi egalităţii justiţiei, golindu-se astfel de conţinut principiul exercitării căilor de atac.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale. În opinia sa, eliminarea controlului judiciar al hotărârilor pronunţate de judecătorie ca primă instanţă în materia sancţionării faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv asupra sancţiunilor principale şi complementare, aducându-se atingere dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare, golindu-se astfel de conţinut principiul exercitării căilor de atac. Precizează că normele de convieţuire socială, de ordine şi linişte publică, care prevăd sancţiuni principale şi complementare, au caracter punitiv şi preventiv, vizând ocrotirea unor valori sociale importante, astfel încât lipsa unei căi de atac aduce atingere, în substanţa sa, dreptului de acces liber la justiţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 31 ianuarie 2011, care are următoarea redactare: „Hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluţionează plângerea este definitivă şi irevocabilă.” Textul de lege criticat vizează hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluţionează plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor reglementate de acest act normativ, aşa cum se prevede la alin. (1) al aceluiaşi articol.

Deşi în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, Tribunalul Vâlcea - Secţia a II-a civilă a reţinut, ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, art. 9 alin. (2) din Legea nr. 61/1991, introdus prin art. XI din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, Curtea va examina constituţionalitatea prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991, având în vedere că legea menţionată a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, aşa cum s-a arătat mai sus, dându-se textelor o nouă numerotare, astfel că art. 9 alin. (2) a devenit art. 8 alin. (2).

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat încalcă următoarele dispoziţii din Legea fundamentală: art. 16 „Egalitatea în drepturi”, art. 21 „Accesul liber la justiţie”, art. 24 „Dreptul la apărare” şi art. 129 „Folosirea căilor de atac”. Se invocă, de asemenea, prin prisma art. 11 şi art. 20 din Constituţie, prevederi din unele documente internaţionale, după cum urmează: art. 6 „Dreptul la un proces echitabil”, art. 13 „Dreptul la un recurs efectiv” şi art. 14 „Interzicerea discriminării” din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; art. 2 „Dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală” din Protocolul nr. 7 la aceeaşi convenţie şi art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, potrivit căruia toţi oamenii sunt egali în faţa tribunalelor şi curţilor de justiţie şi orice persoană are dreptul ca litigiul în care se află să fie examinat în mod echitabil şi public de către un tribunal competent, independent şi imparţial, stabilit prin lege, care să decidă fie asupra temeiniciei oricărei învinuiri penale îndreptate împotriva ei, fie asupra contestaţiilor privind drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 174 din 28 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 31 mai 2013, a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991. Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că eliminarea controlului judiciar al hotărârii pronunţate de judecătorie în materia contravenţiilor constând în fapte de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice aduce atingere art. 129 din Constituţie, raportat la dreptul de acces liber la justiţie şi la dreptul la apărare, şi, în acelaşi timp, reprezintă o încălcare a cerinţelor unui proces echitabil. În plus, prin conduita procesuală diferită a instanţelor de judecată, în sensul în care unele administrează probatoriul în cauze, pe când altele nu intră în cercetarea fondului, se aduce atingere şi art. 124 alin. (2) din Constituţie privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei. Totodată, prin prisma acestor argumente, Curtea a constatat că sunt încălcate şi prevederile art. 53 alin. (2) teza finală din Legea fundamentală.

Ţinând cont de faptul că, în cauza de faţă, sesizarea Curţii este anterioară datei publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei citate şi având în vedere prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, excepţia ce formează obiectul cauzei de faţă urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul  art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, excepţie ridicată de Eugen Catrinoiu în Dosarul nr. 9.333/288/2012 al Tribunalului Vâlcea - Secţia a II-a civilă şi de Neculai Ranciu în Dosarul nr. 2/327/2012 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Vâlcea - Secţia a II-a civilă şi Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 1 octombrie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea Acordului petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare în perimetrul EX - 8 Biled, încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi East West Petroleum Corp.

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 31 alin. (1) din Legea petrolului nr. 238/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă Acordul petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare în perimetrul EX - 8 Biled, încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, şi East West Petroleum Corp., în calitate de concesionar, prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Acordul petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare în perimetrul EX - 8 Biled, aprobat potrivit art. 1, intră în vigoare la data publicării prezentei hotărâri în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale,

Gheorghe Duţu

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Daniel Chiţoiu

p. Ministrul delegat pentru buget,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

Ministrul economiei,

Andrei Dominic Gerea

Ministrul delegat pentru energie,

Constantin Niţă

Ministrul mediului şi pădurilor,

Rovana Plumb

Ministrul delegat pentru ape, păduri şi piscicultură,

Lucia Ana Varga

 

Bucureşti, 14 noiembrie 2013.

Nr. 885


*) Anexa nu se publică, fiind clasificată potrivit legii.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea Acordului de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare în perimetrul EX - 7 Periam, încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi East West Petroleum Corp.

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 31 alin. (1) din Legea petrolului nr. 238/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă Acordul petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare în perimetrul EX - 7 Periam, încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, şi East West Petroleum Corp., în calitate de concesionar, prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Acordul petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare în perimetrul EX - 7 Periam, aprobat potrivit art. 1, intră în vigoare la data publicării prezentei hotărâri în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale,

Gheorghe Duţu

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Daniel Chiţoiu

p. Ministrul delegat pentru buget,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

Ministrul economiei,

Andrei Dominic Gerea

Ministrul delegat pentru energie,

Constantin Niţă

Ministrul mediului şi pădurilor,

Rovana Plumb

Ministrul delegat pentru ape, păduri şi piscicultură,

Lucia Ana Varga

 

Bucureşti, 14 noiembrie 2013.

Nr. 886.


*) Anexa nu se publică, fiind clasificată potrivit legii.

 

GUVERNUL ROMANIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea Acordului petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare în perimetrul EX - 3 Băile Felix, încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi East West Petroleum Corp.

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 31 alin. (1) din Legea petrolului nr. 238/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă Acordul petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare în perimetrul EX - 3 Băile Felix, încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, şi East West Petroleum Corp., în calitate de concesionar, prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Acordul petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare în perimetrul EX - 3 Băile Felix, aprobat potrivit art. 1, intră în vigoare la data publicării prezentei hotărâri în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale,

Gheorghe Duţu

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Daniel Chiţoiu

p. Ministrul delegat pentru buget,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

Ministrul economiei,

Andrei Dominic Gerea

Ministrul delegat pentru energie,

Constantin Niţă

Ministrul mediului şi pădurilor,

Rovana Plumb

Ministrul delegat pentru ape, păduri şi piscicultură,

Lucia Ana Varga

 

Bucureşti, 14 noiembrie 2013.

Nr. 887.


*) Anexa nu se publică, fiind clasificată potrivit legii.

 

GUVERNUL ROMANIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea cuantumului plăţii naţionale directe complementare în sectorul zootehnic, pentru specia bovine, în anul 2013

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 139/2007, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Se aprobă valoarea totală pentru plăţile naţionale directe complementare în sectorul zootehnic la specia bovine, pentru cererile depuse în anul 2013, denumite în continuare prime, în limita sumei de 585.000.000 lei, care se asigură de la bugetul de stat prin bugetul aprobat Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pe anul 2014, şi se distribuie astfel:

a) 96.199.835,54 lei pentru schema decuplată de producţie în sectorul lapte;

b) 488.800.164,50 lei pentru schema decuplată de producţie în sectorul carne.

(2) Cuantumul primelor prevăzute la alin. (1) se calculează prin raportarea sumei prevăzute la alin. (1) lit. a) la cantităţile de lapte livrate şi/sau vândute direct eligibile şi prin raportarea sumei prevăzute la alin. (1) lit. b) la efectivele de bovine eligibile.

Art. 2. - Procedura de acordare a primei pe exploataţie prevăzută la art. 1 este reglementată de Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 920/2013 pentru stabilirea modului de implementare, a condiţiilor specifice, a criteriilor de eligibilitate şi a termenilor de referinţă pentru aplicarea schemelor de plăţi naţionale directe complementare în sectorul zootehnic la specia bovine, în acord cu reglementările comunitare în domeniu.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Daniel Constantin

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Daniel Chiţoiu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

Ministrul afacerilor externe,

Titus Corlăţean

 

Bucureşti, 20 noiembrie 2013.

Nr. 897.

 

GUVERNUL ROMANIEI

HOTĂRÂRE

2013 pentru modificarea art. 7 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 786/2013 privind schema de ajutor specific acordat producătorilor de lapte şi de carne de ovine/caprine din zonele defavorizate, precum şi pentru stabilirea unor măsuri de aplicare a acesteia

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Articolul 7 din Hotărârea Guvernului nr. 786/2013 privind schema de ajutor specific acordat producătorilor de lapte şi de carne de ovine/caprine din zonele defavorizate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 632 din 11 octombrie 2013, se modifică după cum urmează:

1. La alineatul (1), litera e) va avea următorul cuprins:

„e) adeverinţă emisă, prin proceduri SNIIA, de către medicul veterinar cu competenţe în acest sens, care atestă că ovinele/caprinele pentru care se solicită ajutor au fost identificate în exploataţia proprie/altă exploataţie, că sunt înregistrate în RNE şi sunt cuprinse în Programul acţiunilor de supraveghere, prevenire, control şi eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor şi caprinelor, iar acţiunile prevăzute sunt efectuate la zi sau copia Formularului de identificare F1 pentru animalele născute în exploataţie şi/sau documente de provenienţă, respectiv formular de mişcare F2/factură fiscală/alte documente, pentru animalele provenite din alte exploataţii, după caz.”

2. La alineatul (1), litera f) se abrogă.

Art. II. - Pentru anul 2013, cererile de solicitare privind ajutorul specific, prevăzute la art. 7 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 786/2013 privind schema de ajutor specific acordat producătorilor de lapte şi de carne de ovine/caprine din zonele defavorizate, se pot depune şi în perioada 25 noiembrie-13 decembrie 2013.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Daniel Constantin

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Daniel Chiţoiu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

Ministrul afacerilor externe,

Titus Corlăţean

 

Bucureşti, 20 noiembrie 2013.

Nr. 898.

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

GUVERNUL ROMANIEI

 

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

privind încetarea detaşării doamnei Elena Petraşcu din funcţia publică de inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului în funcţia publică de director general în cadrul Departamentului pentru proiecte de infrastructură şi investiţii străine

În temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 19 alin. (1) lit. b) şi al art. 89 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii încetează detaşarea doamnei Elena Petraşcu, inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului, în funcţia publică de director general în cadrul Departamentului pentru proiecte de infrastructură şi investiţii străine.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 22 noiembrie 2013.

Nr. 470.

 

GUVERNUL ROMANIEI

 

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

privind aplicarea mobilităţii pentru doamna Elena Petraşcu din funcţia publică de inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului în funcţia publică de secretar general al Departamentului pentru proiecte de infrastructură şi investiţii străine

 

Având în vedere solicitarea Departamentului pentru proiecte de infrastructură şi investiţii străine, formulată prin Adresa nr. 5.553/D.P.I.I.S. din 20 noiembrie 2013,

în temeiul  art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 19 alin. (1) lit. b) şi art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 27 alin. (1) lit. a) şi art. 33 alin. (1) lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici, managementul carierei şi mobilitatea înalţilor funcţionari publici, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, doamnei Elena Petraşcu i se aplică mobilitatea din funcţia publică de inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului în funcţia publică de secretar general al Departamentului pentru proiecte de infrastructură şi investiţii străine.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 22 noiembrie 2013.

Nr. 471.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

Nr. 1.869 din 15 noiembrie 2013

MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE

Nr. 1.227 din 20 noiembrie 2013

 

ORDIN

pentru modificarea Ordinului viceprim-ministrului, ministrul finanţelor publice, şi al ministrului fondurilor europene nr. 326/94/2013 privind asigurarea necesarului de finanţare al Autorităţilor de management

 

Având în vedere prevederile:

- Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, aprobată cu modificări prin Legea nr. 362/2009, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârii Guvernului nr. 218/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, cu modificările ulterioare;

- Hotărârii Guvernului nr. 457/2008 privind cadrul instituţional de coordonare şi de gestionare a instrumentelor structurale, cu modificările şi completările ulterioare;

- Legii bugetului de stat pe anul 2013 nr. 5/2013, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2013, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2013 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2013,

în temeiul prevederilor art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 8 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 43/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Fondurilor Europene, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 15 alin. (31) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

viceprim-ministrul, ministrul finanţelor publice, ministrul delegat pentru buget şi ministrul fondurilor europene emit următorul ordin:

Art. I. - Ordinul viceprim-ministrului, ministrul finanţelor publice, şi al ministrului fondurilor europene nr. 326/94/2013 privind asigurarea necesarului de finanţare al Autorităţilor de management, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 18 martie 2013, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 1 alineatul (1), litera c) va avea următorul cuprins:

„c) sume alocate temporar din venituri din privatizare, înregistrate în contul curent general al Trezoreriei Statului şi în contul curent în valută al Ministerului Finanţelor Publice deschis la Banca Naţională a României, prin hotărâri ale Guvernului, conform art. 111 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, aprobată cu modificări prin Legea nr. 362/2009, cu modificările şi completările ulterioare;”

2. La articolul 1, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) În cazul în care necesarul de finanţare solicitat de Autorităţile de management cuprinde atât cereri de rambursare/fonduri, cât şi cereri de prefinanţare, Autorităţile de management au obligaţia transmiterii către Autoritatea de certificare şi plată a acestor cereri, simultan, până pe data de 10 a lunii pentru care se solicită finanţarea, precum şi a situaţiilor cererilor de rambursare/prefinanţare ale beneficiarilor autorizate la plată de către Autorităţile de management şi cererilor de plată ale beneficiarilor înregistrate la Autorităţile de management.”

3. La articolul 1, alineatul (4) se abrogă.

4. La articolul 1, alineatul (5) va avea următorul cuprins:

„(5) Autorităţile de management onorează cererile de prefinanţare/plată/rambursare către beneficiari în ordinea cronologică a primirii şi autorizării la plată a acestora.”

5.Articolul 2 va avea următorul cuprins:

„Art. 2. - Din fondurile primite de la Uniunea Europeană pentru fiecare program operaţional, Autoritatea de certificare şi plată asigură efectuarea următoarelor operaţiuni:

a) virarea la bugetul de stat a sumelor primite suplimentar de România, conform prevederilor Ordinului viceprim-ministrului, ministrul finanţelor publice, şi al ministrului afacerilor europene nr. 1.022/851/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor art. 141 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă;

b) reîntregirea sumei de 83.154.240,54 lei, conform prevederilor art. 30 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2013 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2013;

c) transferarea în conturile Autorităţilor de management a sumelor necesare efectuării restituirii prevăzute la art. 13 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2013 nr. 5/2013, cu modificările şi completările ulterioare, pe baza solicitărilor primite de la ordonatorii principali de credite cu rol de Autoritate de management;

d) reîntregirea sumelor alocate temporar din venituri din privatizare înregistrate în contul curent general al Trezoreriei Statului şi în contul curent în valută al Ministerului Finanţelor Publice deschis la Banca Naţională a României;

e) reîntregirea în contul 54.01.03.00 «Disponibil de la bugetul de stat reprezentând prefinanţări şi fonduri în cazul indisponibilităţii temporare a fondurilor din instrumente structurale» a sumelor utilizate în cazul indisponibilităţii temporare a fondurilor din instrumente structurale;

f) transferarea în conturile Autorităţilor de management a sumelor necesare onorării cererilor de rambursare/fonduri/prefinanţare/plată, în limita sumelor autorizate la plată de către Autorităţile de management, pe baza solicitărilor primite de la acestea.”

6. La articolul 3 alineatul (1) punctul 2, litera a) va avea următorul cuprins:

„a) din sumele alocate temporar din venituri din privatizare înregistrate în contul curent general al Trezoreriei Statului şi în contul curent în valută al Ministerului Finanţelor Publice deschis la Banca Naţională a României;”

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Daniel Chiţoiu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

Ministrul fondurilor europene,

Eugen Orlando Teodorovici

 

MINISTRUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

 

ORDIN

privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa „Licurici” din satul Slobozia, comuna Voineşti, judeţul Iaşi

 

Având în vedere prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.258/2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar (ARACIP), cu modificările ulterioare,

luând în considerare dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 22/2007 pentru aprobarea Metodologiei de evaluare instituţională în vederea autorizării, acreditării şi evaluării periodice a organizaţiilor furnizoare de educaţie,

având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 21/2007 privind aprobarea Standardelor de autorizare de funcţionare provizorie a unităţilor de învăţământ preuniversitar, precum şi a Standardelor de acreditare şi de evaluare periodică a unităţilor de învăţământ preuniversitar,

luând în considerare Hotărârea Consiliului ARACIP nr. 10 din 13 septembrie 2013 privind propunerea de acordare a acreditării pentru unităţile de învăţământ preuniversitar particular evaluate în perioada 22 aprilie-21 iunie 2013,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 185/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei naţionale emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se acordă acreditarea pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa „Licurici”, cu sediul în satul Slobozia, comuna Voineşti, judeţul Iaşi, pentru nivelul de învăţământ „preşcolar”, limba de predare „română”, program „normal”.

Art. 2. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa „Licurici” din satul Slobozia, acreditată potrivit dispoziţiilor art. 1, este persoană juridică de drept privat şi de interes public, parte a sistemului naţional de învăţământ, şi beneficiază de toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege, începând cu anul şcolar 2013-2014.

Art. 3. - (1) Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa „Licurici” din satul Slobozia dispune de patrimoniu propriu, care nu poate fi înstrăinat sau diminuat şi va fi utilizat numai în interesul învăţământului.

(2) În cazul desfiinţării, dizolvării sau lichidării, patrimoniul unităţii de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa „Licurici” din satul Slobozia revine fondatorilor.

Art. 4. - Personalul didactic, didactic auxiliar şi personalul nedidactic din unitatea de învăţământ autorizată, angajat conform prevederilor legii, se preia la unitatea de învăţământ preuniversitar particular acreditată Grădiniţa „Licurici” din satul Slobozia.

Art. 5. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa „Licurici” din satul Slobozia este monitorizată şi controlată| periodic de către Ministerul Educaţiei Naţionale şi Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar, în colaborare cu Inspectoratul Şcolar al Judeţului Iaşi, în vederea verificării respectării standardelor care au stat la baza acreditării.

Art. 6. - Asociaţia „Est Europa Iaşi - Krimpen” din municipiul Iaşi, unitatea de învăţământ preuniversitar particular acreditată Grădiniţa „Licurici” din satul Slobozia, Ministerul Educaţiei Naţionale, Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar, respectiv Inspectoratul Şcolar al Judeţului Iaşi vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 7. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul educaţiei naţionale,

Gigel Paraschiv,

secretar de stat

 

Bucureşti, 15 noiembrie 2013.

Nr. 5.471.