MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 712/2013

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXV - Nr. 712         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 20 noiembrie 2013

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

 

32. - Hotărâre privind bugetul Camerei Deputaţilor pe anul 2014

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 386 din 1 octombrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi art. 7 din Legea nr. 118/2007 privind organizarea şi funcţionarea activităţilor şi practicilor de medicină complementară/alternativă

 

Decizia nr. 387 din 1 octombrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1085 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865

 

Decizia nr. 388 din 1 octombrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865

 

Decizia nr. 412 din 8 octombrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.369. - Ordin al ministrului sănătăţii privind acreditarea unităţii sanitare Institutul Clinic Fundeni, secţiile ATI I şi ATI III, pentru prelevarea de organe

 

1.370. - Ordin al ministrului sănătăţii privind acreditarea unităţii sanitare Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea pentru activitatea de prelevare de organe şi ţesuturi

 

1.371. - Ordin al ministrului sănătăţii privind acreditarea unităţii sanitare Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila pentru activitatea de prelevare de organe

 

1.372. - Ordin al ministrului sănătăţii privind acreditarea unităţii sanitare Spitalul Judeţean de Urgenţă Tulcea pentru activitatea de prelevare de organe

 

HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

HOTĂRÂRE

privind bugetul Camerei Deputaţilor pe anul 2014

În temeiul prevederilor ari 64 alin. (1) şi ale art. 67 din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 226 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Bugetul Camerei Deputaţilor pe anul 2014, finanţat de la bugetul de stat, se stabileşte la suma de 235.385 mii lei, din care 235.285 mii lei la capitolul 51.01 „Autorităţi publice şi acţiuni externe” şi 100 mii lei la capitolul 68.01 „Asigurări şi asistenţă socială”.

(2) La capitolul 51.01, suma de 235.285 mii lei a fost repartizată astfel:

a) cheltuieli pentru activitatea proprie a Camerei Deputaţilor, în sumă de 234.267 mii lei, din care:

- cheltuieli curente, în sumă de 228.138 mii lei;

- cheltuieli de capital, în sumă de 6.129 mii lei;

b) cheltuieli curente pentru funcţionarea Institutului Român pentru Drepturile Omului, în sumă de 1.018 mii lei.

(3) La capitolul 68.01, suma de 100 mii lei a fost stabilită pentru asigurarea finanţării cheltuielilor prevăzute la art. 73 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) Detalierea bugetului pe anul 2014 este prevăzută în anexa nr. 1.

Art. 2. - (1) Structura cheltuielilor curente, în sumă de 228.138 mii lei, necesare în vederea funcţionării Camerei Deputaţilor şi întreţinerii şi administrării Palatului Parlamentului, este următoarea:

a) cheltuieli de personal, în sumă de 167.237 mii lei;

b) cheltuieli pentru bunuri si servicii, în sumă de 55.844 mii lei;

c) cheltuieli pentru transferuri (transferuri interne şi contribuţii şi cotizaţii la organisme internaţionale), în sumă de 24 mii lei;

d) cheltuieli pentru proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile (FEN) postaderare, în sumă de 5.033 mii lei.

(2) La titlul „Cheltuieli curente” sunt prevăzute şi sumele necesare pentru fondul preşedintelui Camerei Deputaţilor şi pentru întreţinerea şi funcţionarea Clubului Parlamentarilor Români, inclusiv a terenurilor sportive şi a cabinetului medical din cadrul Palatului Parlamentului.

(3) Cheltuielile de întreţinere şi reparaţii aferente bunurilor din patrimoniul administrat de Camera Deputaţilor, repartizate în scopul exercitării mandatului de către deputaţi în circumscripţiile electorale, se suportă din suma forfetară acordată conform Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată.

Art. 3. - (1) Cheltuielile de capital sunt în sumă de 6.129 mii lei, din care 1.129 mii lei pentru active fixe şi 5.000 mii lei pentru reparaţii capitale aferente activelor fixe.

(2) Detalierea cheltuielilor de capital pe anul 2014 este prezentată în anexa nr. 2.

Art. 4. - (1) Bugetul de venituri şi cheltuieli pentru activităţile finanţate integral din venituri proprii desfăşurate pe lângă Camera Deputaţilor în anul 2014 cuprinde, la resurse, suma de 22.501 mii lei, iar la cheltuieli, suma de 16.800 mii lei.

(2) Veniturile realizate de Camera Deputaţilor vor fi reţinute integral de către aceasta pentru acoperirea unor cheltuieli curente şi de capital aferente activităţilor finanţate din venituri proprii, organizate cu aprobarea Biroului permanent. Disponibilităţile de la sfârşitul anului se vor reporta în anul următor pentru a fi cheltuite cu aceleaşi destinaţii. Biroul permanent al Camerei Deputaţilor poate aproba utilizarea încasărilor în lei sau în valută şi pentru alte destinaţii, în condiţiile legii.

(3) Organizarea activităţilor finanţate din venituri proprii, tarifele şi cotele de adaos comercial aferente acestora se aprobă de Biroul permanent al Camerei Deputaţilor.

(4) Numărul de personal salarizat din venituri proprii se aprobă de Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, în funcţie de necesităţi şi de veniturile realizate.

(5) Cheltuielile prevăzute în bugetul activităţilor finanţate din venituri proprii pot fi depăşite numai în cazul obţinerii unor venituri suplimentare.

(6) Detalierea bugetului activităţilor finanţate integral din venituri proprii ale Camerei Deputaţilor în anul 2014 este prezentată în anexa nr. 3.

Art. 5. - Biroul permanent al Camerei Deputaţilor va lua măsuri pentru încadrarea în alocaţiile bugetare prevăzute în prezenta hotărâre.

Art. 6. - Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 19 noiembrie 2013, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-STEFAN ZGONEA

 

Bucureşti, 19 noiembrie 2013.

Nr. 32.

 

ANEXA Nr. 1

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

BUGETUL PE ANUL 2014

- Detalierea pe alineate de cheltuieli -

 

 

 

 

- mii lei -

Denumirea indicatorului

Cod

Program 2014

din care pentru :

Camera Deputaţilor

Institutul Român pentru Drepturile Omului

CHELTUIELI - BUGET DE STAT (51.01+68.01)

50.01

235.385

234.367

1.018

AUTORITĂŢI PUBLICE ŞI ACŢIUNI EXTERNE

51.01

235.285

234.267

1.018

CHELTUIELI CURENTE

01

229.156

228.138

1.018

TITLUL I - CHELTUIELI DE PERSONAL

10

168.000

167.237

763

Cheltuieli salariate în bani

10.01

143.964

143.364

600

Salam de bază

10.01.01

77.990

77.400

590

Sporuri pentru condiţii de muncă

1001 05

3.145

3.145

 

Indemnizaţii plătite unor persoane din afara unităţi

10 01.12

1.500

1,500

 

Indemnizaţii de delegare

10.01.13

61,329

61.319

10

Contribuţii

10.03

24.036

23.873

163

Contribuţii de asigurări sociale de stat

10.03.01

17.923

17.800

123

Contribuţii de asigurări de şomaj

10.03.02

460

457

3

Contribuţii de asigurări sociale de sănătate

10.03.03

4.747

4.716

31

Contribuţii de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale

10.0304

131

130

1

Contribuţii pentru concedii şi indemnizaţii

10.03.06

775

770

5

TITLUL II - BUNURI ŞI SERVICII

20

56.099

55.844

255

Bunuri şi servicii

20.01

21.228

21.054

174

Furnituri de birou

20.01.01

182

180

2

Materiale pentru curăţenie

20.01.02

492

490

2

încălzit, iluminat şi forţă motrică

20.01.03

10.010

10000

10

Apă, canal şi salubritate

20.01.04

1.430

1.428

2

Carburanţi şi lubrifianţi

20.01.05

2.702

2.692

. 10

Piese de schimb

20.01.06

1.221

1.211

10

Poştă, telecomunicaţii, radio, tv, internet

20.01.08

728

700

28

Materiale şi prestări de servicii cu caracter funcţional

20.01.09

2.662

2.562

100

Alte bunuri şi servicii pentru Întreţinere şi funcţionare

2001,30

1.801

1.791

10

Reparaţii curente

20.02

5000

5.000

 

Bunuri de natura obiectelor de inventar

20.05

404

399

5

Alte obiecte de inventar

20.05.30

404

399

5

Deplasări, detaşări, transferări

20.06

27.063

27.000

63

Deplasări interne, detaşări, transferări

20.06.01

25.022

25.000

22

Deplasări în străinătate

20 06.02

2.041

2.000

41

Cărţi, publicaţii şi materiale documentare

20.11

50

47

3

Pregătire profesională

20.13

56

50

6

Protecţia muncii

20.14

210

210

 

Alte cheltuieli

20.30

2.088

2.084

4

Protocol şi reprezentare

20,30.02

1.001

1.000

1

Prime de asigurare non-viaţă

20.30.03

607

604

3

Fondul Preşedintelui

20,30.07

220

220

 

Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii

20,30.30

260

260

 

TITLUL VII - ALTE TRANSFERURI

55

24

24

 

Transferuri curente în străinătate (către organizaţii internaţionale)

55.02

24

24

 

Contribuţii şi cotizaţii la organisme internaţionale

55.02.01

24

24

 

TITLUL VIII - PROIECTE CU FINANŢARE DIN FONDURI EXTERNE

 

 

 

 

NERAMBURSABILE (FEN) POSTADERARE

56

5.033

5.033

 

Programe din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR)

56.01

5.033

5.033

 

Finanţare naţională

56.01.01

702

702

 

Finanţare externă nerambursabilă

56,01.02

3.357

3.357

 

Cheltuieli neeligibile

56.01.03

974

974

 

CHELTUIELI DE CAPITAL

70

6.129

6.129

 

TITLUL X ACTIVE NEFINANCIARE

71

6.129

6.129

 

Active fixe

71.01

1.129

1.129

 

Maşini, echipamente şi mijloace de transpari

71.01.02

500

500

 

Mobilier, aparatură birotică şi alte active corporale

71.01.03

599

599

 

Alte active fixe

71,01.30

30

30

 

Reparaţii capitale aferente activelor fixe

71.03

5.000

5.000

 

ASIGURĂRI ŞI ASISTENŢĂ SOCIALA

68.01

100

100

 

CHELTUIELI CURENTE

01

100

100

 

TITLUL VIII - ASISTENŢĂ SOCIALĂ

57

100

100

 

Ajutoare sociale

57.02

100

100

 

Ajutoare sociale în numerar

57.02.01

100

100

 

 

ANEXA Nr. 21)

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

CHELTUIELI DE CAPITAL

pe anul 2014

 

 

- mii lei -

Nr. crt.

Nominalizarea pe obiective de investiţii, alte cheltuieli de investiţii şi reparaţii capitale

(numărul şi data aprobării documentaţiei de investiţii)

Program*)

 

TOTAL, din care:

6.129

I.

Active fixe (A+B+C)

Obiective de investiţii (A+B), din care:

6.129

A.

Lucrări în continuare:

1. Obiectivul „Definitivarea şi amenajarea parcajului subteran de pe platforma Palatului Parlamentului”

- numărul şi data aprobării documentaţiei: Hotărârea Guvernului nr.672/1994

 

B.

Lucrări noi:

 

C.

Alte cheltuieli de investiţii, din care:

6.129

 

1. Maşini, echipamente şi mijloace de transport

500

 

2. Mobilier, aparatură birotică şi alte active corporale

599

 

3. Alte active fixe

30

 

4. Reparaţii capitale

5.000


*) În funcţie de derularea procesului investiţional, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor poate să aprobe modificări În structura cheltuielilor de capital, cu încadrarea în valoarea totală aprobată.

 

ANEXA Nr. 31)

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI

al activităţilor finanţate integral din venituri proprii pe anul 2014

 

 

- mii lei -

Indicatori

Cod

Prevederi 2014

1. Disponibil la finele anului precedent

 

14.000

2. Venituri în anul bugetar *)

 

8.501

3. TOTAL RESURSE (1+2)

 

22.501

4. Cheltuieli în anul bugetar

 

16.800

5. Excedent la finele anului bugetar

 

5.701

- Detalierea cheltuielilor -

 

 

VENITURI PROPRII -TOTAL CHELTUIELI (51.10+68.10)

50.10

16.800

AUTORITĂŢI PUBLICE ŞI ACŢIUNI EXTERNE

51.10

16.700

CHELTUIELI CURENTE

01

16.508

TITLUL I - CHELTUIELI DE PERSONAL

10

7.869

Cheltuieli salariate în bani

10.01

6.179.

Salarii de bază

10.01.01

4.850

Spor pentru condiţii de muncă

10 01.05

336

Indemnizaţii plătite unor persoane din afara unităţii

10.01.12

960

Indemnizaţii de delegare

10.01.13

33

Contribuţii

10.03

1.690

Contribuţii de asigurări sociale de stat

10.03.01

1.278

Contribuţii de asigurări de şomaj

10.03.02

31

Contribuţii de asigurări sociale de sănătate

10.03.03

320

Contribuţii de asigurări pentru accidente de muncă şi boţi profesionale

10.03.04

9

Contribuţii pentru concedii şi indemnizaţii

10.03.06

52

TITLUL II - BUNURI ŞI SERVICII

20

8.639

Bunuri şi servicii

20.01

5.575

Furnituri de birou

20.01.01

50

Materiale pentru curăţenie

20.01.02

130

încălzit, iluminat şi forţă motrică

20.01.03

2.450

Apă, canal şi salubritate

20.01.04

100

Carburanţi şi lubrifianţi

20.01.05

25

Piese de schimb

20.01.06

25

Transport

20.01.07

15

Poştă, telecomunicaţii, radio, tv, internet

20.01.08

40

Materiale şi prestări de servicii cu caracter funcţional

20.01.09

2.500

Alte bunuri şi servicii pentru întreţinere şi funcţionare

20.01.30

240

Reparaţii curente

20.02

302

Bunuri de natura obiectelor de inventar

20.05

123

Uniforme şi echipament

20.05.01

3

Alte obiecte de inventar

20.05.30

120

Deplasări, detaşări, transferări

20.06

88

Deplasări interne, detaşări, transferări

20.06.01

18

Deplasări în străinătate

20.06.02

70

Pregătire profesională

20.13

18

Protecţia muncii

20.14

29

Alte cheltuieli

20.30

2.504

Protocol şi reprezentare

20.30.02

50

Prime de asigurare non-viaţă

20.30.03

4

Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii

20.30.30

2.45C

CHELTUIELI DE CAPITAL

70

192

TITLUL X ACTIVE NEFINANCIARE

71

192

Active fixe

71.01

192

Maşini, echipamente şi mijloace de transport

71.01.02

120

Mobilier, aparatură birotică şi alte active corporale

71.01.03

30

Alte active fixe

71.01.30

42

ASIGURĂRI ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ

68.01

100

CHELTUIELI CURENTE

01

100

TITLUL VIII - ASISTENŢĂ SOCIALĂ

57

100

Ajutoare sociale

57.02

100

Ajutoare sociale în numerar

57.02.01

100


*) Veniturile provin din: vânzări produse, prestări servicii şi alimentaţia publică (inclusiv remiza), contravaloare bilete vizite, chirii şi altele (dobânzi, penalităţi etc.)

1) Anexa nr. 3 este reprodusă în facsimil.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 386

din 1 octombrie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi art. 7 din Legea nr. 118/2007 privind organizarea şi funcţionarea activităţilor şi practicilor de medicină complementară/alternativă

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Vaier Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi art. 7 din Legea nr. 118/2007 privind organizarea şi funcţionarea activităţilor şi practicilor de medicină complementară/alternativă, excepţie ridicată de Doina Vivianne Ivanova în Dosarul nr. 64.173/3/2011 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 58D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă având în vedere că prin critica de neconstituţionalitate se urmăreşte modificarea ipotezei normei juridice.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 28 noiembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 64.173/3/2011, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţionala pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi art. 7 din Legea nr. 118/2007 privind organizarea şi funcţionarea activităţilor şi practicilor de medicină complementară/alternativă, excepţie ridicată de Doina Vivianne Ivanova într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în răspundere delictuală.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prin art. 4 alin. (1) din Legea nr. 118/2007 legiuitorul a favorizat anumite categorii profesionale, şi anume medici, medici dentişti, farmacişti, psihologi şi absolvenţi de învăţământ superior, de a beneficia de reconversie profesională, în timp ce persoanele cu studii medii, dar cu aptitudini de practicieni în domeniul terapiilor alternative şi absolvente ale unor cursuri de formare profesională în domeniul medicinii complementare, şi deţinătoare a unor certificate de studii recunoscute la nivel naţional şi european sunt discriminate prin excluderea acestora din rândul persoanelor ce pot practica terapii complementare.

Mai mult, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile art. 7 din legea criticată sunt neconstituţionale, deoarece pentru practicarea fitoterapiei şi a medicinei tradiţionale chineze nu sunt necesare studii superioare de medicină, ci doar cursuri de calificare pentru fiecare domeniu, având în vedere că medicina tradiţională orientală cuprinde un spectru larg de practici.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă consideră că dispoziţiile art. 4 alin. (1) şi art. 7 din Legea nr. 118/2007 nu contravin textelor constituţionale invocate, intrând în marja de apreciere a statului modalitatea de reglementare a cadrului legal în care pot fi exercitate activităţile şi practicile de medicină complementară/alternativă.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că nu pot fi reţinute ca întemeiate criticile privind neconstituţionalitatea art. 4 alin. (1) şi art. 7 din Legea nr. 118/2007, din conţinutul normativ al dispoziţiilor legale criticate rezultând faptul că acestea nu sunt reglementări de natură a încălca dreptul la muncă sau de a îngrădi exercitarea acestui drept fundamental, ci, dimpotrivă, sunt reglementări ce stabilesc categoriile profesionale care pot exercita, în mod liber, în condiţiile legii, activităţile şi practicile de medicină complementară/alternativă, în raport cu pregătirea profesională a acestora. De asemenea, mai arată că nu este posibilă practicarea unei profesii în afara cadrului legal şi a normelor ce reglementează gradul de cunoştinţe profesionale care îi dă sau nu dreptul de a o practica. Mai arată că susţinerile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la discriminare sunt nefondate atât timp cât sunt bazate pe argumente care nu fac diferenţierea în funcţie de nivelul de calificare profesională, pe care legiuitorul l-a considerat necesar pentru persoanele care doresc să exercite activităţi şi practici de medicină complementară/alternativă. De asemenea, mai arată că sunt neîntemeiate şi susţinerile privind încălcarea art. 45 din Constituţie, care garantează accesul liber al oricărei persoane la o activitate economică, liberă iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate nu contravin principiului egalităţii în drepturi, deoarece acestea se aplică uniform tuturor celor aflaţi în ipoteza normei juridice şi nici nu îngrădesc dreptul la muncă şi nici libertatea de alegere a profesiei sau a locului de muncă. Stabilirea unor condiţii pentru exercitarea anumitor profesii nu reprezintă o discriminare^ cu atât mai mult cu cât legiuitorul este competent să instituie cadrul juridic de desfăşurare a anumitor activităţi şi practici în domeniul medical. Astfel, pentru asigurarea calităţii serviciilor medicale, legiuitorul are obligaţia de a reglementa controlul exercitării profesiilor medicale, ceea ce constituie o modalitate de garantare a dreptului fundamental la ocrotirea sănătăţii prevăzut de Legea fundamentală.

Mai arată că dispoziţiile legale criticate nu vin în contradicţie sub niciun aspect cu normele constituţionale care garantează exercitarea liberei iniţiative şi accesul persoanei la o activitate economică „în condiţiile legii”.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 alin. (1) şi art. 7 din Legea nr. 118/2007 privind organizarea şi funcţionarea activităţilor şi practicilor de medicină complementară/alternativă, publicată în Monitorul Oficia! al României, Partea I, nr. 305 din 8 mai 2007, care au următorul cuprins:

- Art. 4: „(1) Activităţile şi practicile de medicină complementară/alternativă pot fi exercitate de următoarele categorii profesionale, în condiţiile prevăzute de lege:

a) medici, medici dentişti şi farmacişti;

b) psihologi;

c) absolvenţi ai altor instituţii de învăţământ superior.”;

- Art. 7: „Practicarea acupunctura, a homeopatiei, a apiterapiei, a fitoterapiei, a chiropracticii şi a osteopatiei, a medicinei tradiţionale orientale este permisă numai medicilor, medicilor dentişti sau, după caz, farmaciştilor şi este reglementată de Ministerul Sănătăţii Publice, prin norme.

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii şi art. 45 privind libertatea economică.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea Constituţională reţine următoarele:

1. În vederea asigurării calităţii serviciilor medicale, art. 34 alin. (3) din Constituţie impune legiuitorului obligaţia de a reglementa controlul exercitării profesiilor medicale. Această obligaţie se concretizează prin necesitatea adoptării unui cadru legislativ corespunzător. În acest sens, a fost adoptată Legea nr. 118/2007, care are drept scop, astfel cum rezultă din art. 1, reglementarea cadrului lega! pentru organizarea şi exercitarea activităţilor şi practicilor de medicină complementară/alternativă constând în prevenirea îmbolnăvirilor, promovarea sănătăţii, vindecarea bolilor prin terapii adjuvante în vederea optimizării din punct de vedere biopsihosocial şi spiritual a fiinţei umane.

În vederea realizării acestui scop, ţinând cont de valoarea ocrotită de legiuitor, respectiv sănătatea publică, legea stabileşte în concret la art. 4 alin. (1) categoriile profesionale care pot exercita activităţile şi practicile de medicină complementară/ alternativă, în care sunt incluse persoane care au o pregătire corespunzătoare şi cunoştinţe temeinice în domeniul medical. Astfel, legiuitorul a urmărit protejarea pacienţilor faţă de persoanele care practică o profesie fără calificarea necesară în domeniul respectiv.

În consecinţă, Curtea constată că sănătatea publică este un obiectiv de interes social major, ceea ce a determinat reglementarea corespunzătoare a cadrului legal de exercitare a profesiei de practician al activităţilor de medicină complementară/alternativă, chiar dacă aceasta are un caracter liberal.

2. Cu privire la critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea principiului egalităţii în drepturi, Curtea reţine că stabilirea unor condiţii pentru exercitarea anumitor profesii nu reprezintă o discriminare, ci, din contră, legiuitorul este în măsură să instituie un anumit cadru juridic de organizare şi desfăşurare a anumitor activităţi în domeniul medical.

3. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dreptului la muncă prevăzut de Constituţie, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate se limitează la invocarea încălcării acestuia, fără a preciza prin ce anume dispoziţiile criticate înfrâng acest drept fundamental.

Curtea observă că, deşi în cauza de faţă autorul excepţiei se limitează la a indica doar textul legal criticat şi cel de referinţă, aceasta va analiza, potrivit Deciziei nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, pe fond excepţia ridicată având în vedere faptul că, în mod rezonabil, se poate determina critica de neconstituţionalitate vizată de autorul excepţiei.

Însă, aşa cum s-a reţinut în mod constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Astfel, prin Decizia nr. 739 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 29 iulie 2008, Curtea a reţinut că, potrivit art. 41 alin. (1) din Constituţie, dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, semnificaţia acestui drept fiind aceea că orice persoană este liberă să aleagă locul de muncă pe care îl doreşte, fără nicio discriminare, din momentul în care condiţiile solicitate pentru respectiva profesie sunt îndeplinite. Prin urmare, textul constituţional amintit nu interzice stabilirea unor condiţii în legătură cu exercitarea dreptului la muncă atât timp cât orice persoană care doreşte să aleagă o profesie sau un loc de muncă este chemată să întrunească aceste condiţii legale.

De asemenea, prin Decizia nr. 937 din 7 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 25 august 2011, Curtea a reţinut că libertatea alegerii profesiei, a meseriei şi a locului de muncă nu înseamnă că orice persoană, oricând şi în orice condiţii, poate exercita profesia sau meseria pe care o doreşte. Alegerea profesiei şi a meseriei presupune, înainte de toate, pregătirea şi calificarea corespunzătoare în vederea exercitării acestora, iar această libertate este condiţionată de îndeplinirea unor criterii legale justificate de specificul profesiei, meseriei ori al locului de muncă.

Astfel, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate nu conţin reglementări de natură a încălca dreptul la muncă al persoanei şi nu îngrădesc exercitarea acestui drept, ci stabilesc categoriile profesionale calificate pentru a exercita activităţile şi practicile de medicină complementară/alternativă.

4. Cu privire la pretinsa limitare a accesului la o activitate economică, prevăzut de art. 45 din Constituţie, Curtea reţine că, potrivit acestei norme constituţionale, atât accesul liber al persoanei la o activitate economică, cât şi exercitarea acestuia se desfăşoară „în condiţiile legii”, iar textele de lege criticate impun o asemenea cerinţă legală, în acest sens fiind Decizia Curţii Constituţionale nr. 929 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al ari. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) stal art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Doina Vivianne Ivanova în Dosarul nr. 64.173/3/2011 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 4 alin. (1) şi art. 7 din Legea nr. 118/2007 privind organizarea şi funcţionarea activităţilor şi practicilor de medicină complementară/alternativă sunt constituţionale În raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 1 octombrie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 387

din 1 octombrie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1085 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Vaier Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1085 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Remus Toma în Dosarul nr. 3.083/243/2012 al Judecătoriei Hunedoara şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 120D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei ca inadmisibilă, întrucât consideră că nu are calitate procesuală, ca urmare a respingerii de către Judecătoria Hunedoara a cererilor sale de intervenţie în cauză.

Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public asupra cererii formulate, care pune concluzii de respingere a solicitării autorului excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că aspectele invocate ţin de procedura în faţa instanţei judecătoreşti.

Curtea respinge cererea autorului excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât în procedura din faţa Curţii Constituţionale acesta îşi menţine calitatea procesuală de parte, având în vedere faptul că în faţa instanţei de fond cererea de intervenţie i-a fost respinsă ulterior datei la care a fost aplicată amenda judiciară.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzi de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată,

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constate următoarele:

Prin încheierea din 14 februarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 3.083/243/2012, Judecătoria Hunedoara a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1085 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Remus Toma într-o cauză având ca obiect soluţionarea cereri de reexaminare a unei amenzi ce i-a fost aplicată pentru atitudinea necuviincioasă din timpul şedinţei de judecată.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine în esenţă, că art. 1085 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865 este neconstituţional, întrucât nu cuprinde nicio prevedere cu privire la citarea părţilor. Astfel, soluţionarea cererii de reexaminare se face în lipsa părţilor, acestea neputând, îr consecinţă, solicita sau depune probe în apărare.

Consideră că judecarea cererii de reexaminare ar trebui sa se facă cu citarea părţilor, în caz contrar, exercitarea căii de atac a reexaminării ar avea caracter pur formal. De altfel, judecarea cererii de reexaminare, potrivit art. 191 din noul Cod de procedură civilă, se face cu citarea părţilor.

Judecătoria Hunedoara consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată este admisibilă, atât în ce priveşte obiectul său, cât şt în legătură cu cauza aflată pe rolul instanţei. De asemenea, instanţa arată că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale la care se face referire.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv deciziile nr. 2 din 10 ianuarie 2006, nr. 37 din 15 ianuarie 2008, nr. 109 din 14 februarie 2008, nr. 741 din 24 iunie 2008.

Arată că cererea de reexaminare este o cale specifică de retractare în care nu se soluţionează fondul litigiului. În acest caz există doar posibilitatea de a reveni asupra amenzii sau despăgubirii. De altfel, activitatea procesuală a părţilor trebuie să se desfăşoare pe baza normelor prevăzute de lege, iar stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, legiuitorul având în vedere instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţionare a cererii de reexaminare.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1085 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, care au următoarea redactare: „Cererea se soluţionează prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, de către instanţa de judecată ori de preşedintele instanţei de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea.

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie şi în art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea Constituţională reţine următoarele:

I. Condiţiile de admisibilitate prevăzute la art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 sunt îndeplinite, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care instanţa de contencios constituţional a statuat că sintagma „în vigoare” din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, precum şi prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, potrivit cărora „dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare”.

II. Prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici similare, Curtea constatând constituţionalitatea acestora. În acest sens sunt Decizia nr. 260 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 7 mai 2007, Decizia nr. 308 din 3 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 7 aprilie 2011, şi Decizia nr. 1.419 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 20 decembrie 2011.

Astfel, Curtea a statuat că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”, iar „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”.

De asemenea, faptul că împotriva încheierii de stabilire a amenzii sau despăgubirii se poate face numai cerere de reexaminare, aceasta soluţionându-se de către instanţa de judecată ori de preşedintele instanţei de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea, nu poate constitui o încălcare a vreunei prevederi constituţionale, întrucât instanţa nu soluţionează fondul litigiului. Cererea se judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor, în temeiul art. 85 din Codul de procedură civilă, şi se soluţionează prin încheiere irevocabilă. Există în acest caz doar posibilitatea de a reveni asupra amenzii sau despăgubirii, în scopul de a uşura situaţia persoanei obligate la plata acestora, reexaminarea apărând ca o cale specifică de retractare. Pe această cale nu se realizează un control judiciar propriu-zis, iar faptul că aceeaşi instanţă care a pronunţat hotărârea judecă şi cererea de reexaminare nu este de natură să influenţeze aprecierea judecătorilor, întrucât aspectele analizate pe calea reexaminării sunt diferite de cele examinate în fond.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

Trimiterea făcută de autorul excepţiei de neconstituţionalitate la art. 191 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, potrivit căruia cererea se soluţionează de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea, nu are relevanţă în cauză, la data soluţionării cererii fiind în vigoare prevederile Codului de procedură civilă din 1865.

În fine, Curtea reţine că soluţionarea problemelor de interpretare şi aplicare a legii sesizate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu aparţin sferei sale de competenţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Remus Toma în Dosarul nr. 3.083/243/2012 al Judecătoriei Hunedoara şi constată că dispoziţiile art. 1085 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Hunedoara şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 1 octombrie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 388

din 1 octombrie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Vaier Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Total Lemn” - S.R.L. din Topliţa în Dosarul nr. 2.274/268/2012 al Tribunalului Harghita - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 131 D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi menţinerea jurisprudenţei în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 1 din 13 februarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 2.274/268/2012, Tribunalul Harghita a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Total Lemn” - S.R.L. din Topliţa, cu prilejul judecării cererii de recurs declarat împotriva unei sentinţe prin care autorul excepţiei de neconstituţionalitate a fost obligat Ic plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine în esenţă, că dispoziţia legală criticată este neconstituţională întrucât nu dă posibilitatea reală şi efectivă de a critica hotărâre; recurabilă într-un termen echitabil şi rezonabil, termenul de 15 zile dovedindu-se, de multe ori, o perioadă de timp insuficientă pentru redactarea unei căi de atac bine argumentate, în condiţiile în care justiţiabilul de cele mai mult* ori este nevoit a se adresa unui avocat în vederea efectuării lucrărilor specifice declarării căii de atac.

Mai susţine că o astfel de sancţiune este injustă, deoarece creează o situaţie discriminatorie faţă de alte situat reglementate în legislaţia românească, cum ar fi apelul, reexaminarea, contestaţia în anulare sau în cazul plângerile contravenţionale, când motivarea recursului nu este obligatorie motivele putând fi dezvoltate chiar şi oral în faţa instanţei d recurs, neexistând sancţiunea anulării acestuia pentru nemotivarea sa. La fel şi în cazul procedurii penale, unde motivarea recursului se poate face până la primul termen d judecată atât în scris, cât şi verbal.

De asemenea, în susţinerile sale potrivit cărora textul critic; are un caracter neconstituţional mult mai grav şi dăunător în privinţa părţii care nu reuşeşte să îşi motiveze recursul în cadrul unui termen de 15 zile, autorul face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 176 din 24 martie 2005, prin care art. 30 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă a fost constatat neconstituţional în ceea ce priveşte sancţionarea cu nulitate absolută a omisiunii de a se preciza în cuprinsul cererii de recurs „numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal şi contul bancar”, precum şi - dacă recurentul locuieşte în străinătate - „domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul”.

Tribunalul Harghita - Secţia civilă consideră neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, precizând că îşi însuşeşte argumentele instanţei de contencios constituţional care s-a mai pronunţat anterior cu privire la neconstituţionalitatea art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, respectiv prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 312 din 6 aprilie 2006.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 893 din 16 iunie 2009.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale şi precizează că îşi menţine punctul de vedere anterior exprimat şi reţinut de Curtea Constituţională în Decizia nr. 375 din 17 aprilie 2007, Decizia nr. 284 din 11 martie 2008, Decizia nr. 752 din 24 iunie 2008. Astfel, punctul de vedere al Avocatului Poporului anterior exprimat a fost în sensul constituţionalităţii dispoziţiei legale criticate prin raportare la art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, care au următoarea redactare: „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alineatul 2.

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea Constituţională reţine următoarele:

I. Condiţiile de admisibilitate prevăzute la art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 sunt îndeplinite, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care instanţa de contencios constituţional a statuat că sintagma „în vigoare” din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi

sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, precum şi prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, potrivit cărora „dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare”.

II. Prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici similare, Curtea constatând constituţionalitatea acestora. În acest sens este Decizia nr. 893 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 22 iulie 2009, Decizia nr. 375 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 mai 2007, Decizia nr. 312 din 6 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 4 mai 2006, prin care Curtea a statuat, în esenţă, că, în privinţa condiţiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze termenele de declarare a acestora, forma în care trebuie să fie făcută declaraţia, conţinutul său, instanţa la care se depune, competenţa şi modul de judecare, soluţiile ce pot fi adoptate şi altele de acelaşi gen, fără ca prin aceasta să se aducă atingere dreptului în substanţa sa sau principiilor şi textelor constituţionale de referinţă. Astfel, Curtea de la Strasbourg, prin Hotărârea din 12 noiembrie 2002 pronunţată în Cauza Beles şi alţii împotriva Republicii Cehe, paragraful 61, a constatat că dreptul de acces la un tribunal nu este absolut şi se pretează la limitări implicit admise, în special în ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate a unui recurs, având în vedere că presupune reglementarea din partea statului, care se bucură, în această privinţă, de o anumită marjă de apreciere.

Prin urmare, dispoziţiile legale criticate nu încalcă principiile constituţionale menţionate, deoarece textul legal referitor la nulitatea recursului nemotivat în termenul legal nu încalcă dreptul părţilor la un proces echitabil şi nu împiedică părţile interesate de a apela la instanţele judecătoreşti şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care asigură, într-o societate democratică, accesul liber la justiţie.

În ceea ce priveşte critica autorului de neconstituţionalitate referitoare la faptul că în materia recursului, atunci când este singura cale de atac, nu se aplică dispoziţiile din Codul de procedură civilă potrivit cărora motivele de fapt şi de drept, pe care se întemeiază apelul şi dovezile invocate în susţinerea sa, pot fi depuse până la prima zi de înfăţişare, precum şi cele din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, potrivit cărora motivele de recurs pot fi susţinute şi oral în faţa instanţei, Curtea a reţinut că împrejurarea că recursul constituie singura cale de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti nu poate impune aplicarea prevederilor referitoare la termenul de motivare în materia apelului, iar neaplicarea acestora nu poate oferi temei criticii de neconstituţionalitate privind accesul liber la justiţie. Aşa cum s-a arătat în jurisprudenţa anterioară a instanţei de contencios constituţional, soluţia adoptată de legiuitor se înscrie în cadrul competenţei conferite acestuia prin art. 126 alin. (2) din Constituţie.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art.  alin. (1)lit.A.d)şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială „Total Lemn” - S.R.L. Dosarul nr. 2.274/268/2012 al Tribunalului Harghita - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 306 alin. 1 din Codul de procedura civilă din 1865 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Harghita - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 1 octombrie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 412

din 8 octombrie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi art. 113 alin. (1) şi (2 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Vaier Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) şi art. 113 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Constantin Criveanu în Dosarul nr. 6.663/311/2012 al Judecătoriei Slatina şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 464D/2013.

La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care susţine că textele criticate încalcă dispoziţiile art. 44 şi art. 78 din Constituţie. Se arată că la data intrării în vigoare a Legii nr. 255/2004 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, prin care s-a prevăzut interzicerea constituirii şi funcţionării de barouri în afara Uniunii Naţionale a Barourilor din România, existau la nivel naţional avocaţi care îşi desfăşurau activitatea în cadrul unui alt barou, ce a fost înfiinţat în mod legal printr-o sentinţă a Judecătoriei Târgu Jiu, pronunţată la 30 iulie 2003. Se mai susţine că aceşti avocaţi au fost primiţi în profesie cu respectarea acelora condiţii şi potrivit aceleiaşi proceduri ca şi cei care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi că, prin urmare, în mod legal, după intrarea în vigoare a Legii nr. 255/2004, ar fi trebuit să li se ofere dreptul de a-şi continua activitatea în cadrul acestuia.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiat arătând că avocatura este un serviciu public şi că accesul această profesie este supus dispoziţiilor legale în vigoare presupunând, totodată, îndeplinirea unor condiţii şi promovarii unor examene.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, consta următoarele:

Prin încheierea din 17 iunie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 6.663/311/2012, Judecătoria Slatina a sesizat Curb Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate prevederilor art. 1 alin. (3) şi art. 113 din Legea nr. 51/19 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat; excepţie ridicată de Constantin Criveanu într-o cauză având obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unei ordonanţe prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală autorului excepţiei cu privire la săvârşirea infracţiunii exercitare fără drept a unei profesii, prevăzută la art. 281 c Codul penal.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate auto acesteia susţine, în esenţă, că textele criticate au ca efecte restrângerea exerciţiului dreptului de asociere, al dreptului muncă şi al dreptului de proprietate ale persoanelor fizice persoanelor juridice cu obiect de activitate în domeniul servicii de consultanţă, care au fost înfiinţate, în mod legal, înainte intrarea în vigoare a Legii nr. 255/2004 privind modificarea completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. Se arată că, în prezent, funcţionează la nivel naţional două structuri paralele ale Uniunii Naţionale a Barourilor din România, situaţie creată ca urmare a unui gol legislativ în ceea ce priveşte cadrul organizatoric al exercitării profesiei de avocat. Se arată că avocaţii care au aderat la structurile de organizare a acestei profesii paralele Uniunii Naţionale a Barourilor din România au fost înscrişi în liste corespunzătoare, în acord cu dispoziţiile Legii nr. 51/1995, şi şi-au desfăşurat activitatea în mod legal, până la data intrării în vigoare a textelor criticate, motiv pentru care, prin dispoziţiile Legii nr. 255/2004, ar fi trebuit să le fie oferită posibilitatea de a-şi continua activitatea în cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România. Se susţine că, în caz contrar, aceşti avocaţi sunt discriminaţi în raport cu cei înscrişi pe listele Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi care au dobândit calitatea de avocat în condiţii identice. Se mai arată că dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 îngrădesc dreptul de proprietate al persoanelor juridice a căror desfiinţare o prevăd asupra bunurilor dobândite în decursul activităţii desfăşurate, contravenind, totodată, prevederilor constituţionale ale art. 78.

Judecătoria Slatina opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că art. 1 alin. (3) şi art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 nu încalcă niciuna dintre prevederile constituţionale invocate de către autorul excepţiei.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că textele criticate reprezintă măsuri de protecţie şi garanţie atât pentru persoanele care exercită profesia de avocat, cât şi pentru toţi ceilalţi participanţi la activitatea judiciară, precum şi de prevenire a fenomenului înfiinţării de barouri paralele, nefiind de natură a îngrădi dreptul la muncă, prevăzut la art. 41 din Legea fundamentală. Se arată că dreptul la muncă trebuie exercitat în limitele stabilite de legislaţia în vigoare şi fără a aduce atingere celorlalte drepturi şi libertăţi garantate prin Constituţie. Se susţine, totodată, că Uniunea Naţională a Barourilor din România este înfiinţată şi îşi desfăşoară activitatea potrivit Legii nr. 51/1995, act normativ ce reprezintă reglementarea specială în materie, nefiind legală înfiinţarea unor barouri paralele, conform Ordonanţei Guvernului, nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii.

Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că avocatura este un serviciu public, care este organizat şi funcţionează pe baza unei legi speciale, profesia de avocat putând fi exercitată de persoane selectate în acest sens potrivit unor criterii legale şi care funcţionează după reguli prevăzute în acte normative cu caracter special. Se mai arată că exercitarea unei profesii sau meserii trebuie să se facă cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare şi că legiuitorul este îndreptăţit să impună condiţii specifice pentru desfăşurarea diferitelor activităţi. Se susţine, totodată, că interdicţia înfiinţării de barouri cu activitate paralelă cu cea a Uniunii Naţionale a Barourilor din România este necesară în societatea românească, având ca finalitate înfăptuirea justiţiei în condiţii de încredere a cetăţenilor în sistemul judiciar. Se arată că, pentru aceste motive, nu poate fi reţinută încălcarea, prin textele criticate, a dispoziţiilor art. 40, art. 41, art. 44, art. 53 şi art. 78 din Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele .lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi art. 113 din Legea nr. 51/1995. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate. Curtea reţine, însă, că autorul excepţiei critică, în realitate, prevederile art. 1 alin. (3) şi art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, care au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (3): „(3) Constituirea şi funcţionarea de barouri în afara U.N.B.R. sunt interzise. Actele de constituire şi de înregistrare ale acestora sunt nule de drept. Nulitatea poate fi constatată şi din oficiu. „\

- Art. 113 alin. (1) şi (2): „(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi. persoanele fizice sau juridice care au fost autorizate în baza altor acte normative ori au fost încuviinţate prin hotărâri judecătoreşti să desfăşoare activităţi de consultanţă, reprezentare sau asistenţă juridică, în orice domenii, îşi încetează de drept activitatea. Continuarea unor asemenea activităţi constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale.

(2) De asemenea, la data intrării în vigoare a prezentei legi încetează de drept efectele oricărui act normativ, administrativ sau jurisdicţional prin care au fost recunoscute ori încuviinţate activităţi de consultanţă, reprezentare şi asistenţă juridică contrare dispoziţiilor prezentei legi.”

Se susţine, în esenţă, că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 40 referitor la dreptul de asociere, ale art. 41 cu privire la muncă şi protecţia socială a muncii, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 78 referitor la intrarea în vigoare a legii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii soluţiei legislative prevăzute în prezent de art. 1 alin. (3) şi art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 prin Decizia nr. 150 din 10 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 11 martie 2009, prin care a respins ca neîntemeiată excepţia invocată şi a reţinut că, în concepţia legiuitorului, avocatura este un serviciu public, care este organizat şi funcţionează pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitată de un corp profesional selectat şi funcţionând după reguli stabilite de lege. S-a mai reţinut că această opţiune a legiuitorului nu poate fi considerată ca neconstituţională, având în vedere că scopul ei este asigurarea unei asistenţe juridice calificate, iar normele în baza cărora funcţionează nu contravin principiilor constituţionale, cei care doresc să practice această profesie fiind datori să respecte legea şi să accepte regulile impuse de aceasta. Curtea a constatat, de asemenea, că astfel se explică de ce condiţiile de organizare şi exercitare a profesiei de avocat sunt prevăzute într-o lege specială. De altfel, Curtea a statuat că profesia de avocat se poate exercita numai cu respectarea legii, şi nu împotriva ei, iar faptul ca accesul la profesia de avocat este condiţionat de satisfacerea anumitor cerinţe nu poate fi privit ca o îngrădire a dreptului la muncă sau a alegerii libere a profesiei.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Distinct de cele arătate, Curtea constată că nu poate fi reţinută încălcarea prin dispoziţiile criticate a prevederilor art. 44 din Constituţie, întrucât nulitatea actelor de constituire şi de înregistrare de barouri în afara Uniunii Naţionale a Barourilor din România, prevăzută la art. 1 alin. (3) din Legea nr. 51/1995, şi încetarea de drept a efectelor oricărui act normativ, administrativ sau jurisdicţional prin care au fost recunoscute ori încuviinţate activităţi de consultanţă, reprezentare şi asistenţă juridică contrare prevederilor legale, potrivit art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995, nu presupun pierderea patrimoniului persoanelor juridice în cauză, acestea urmând a fi dizolvate, iar apoi lichidate, potrivit art. 245-249 din Codul civil, precum : dispoziţiilor speciale în materie.

De asemenea, Curtea reţine că dispoziţiile art. 1 alin. (3); art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 nu contravin n\\ prevederilor art. 78 din Constituţie, întrucât acestea prevăd intrarea în vigoare a legii la 3 zile de la data publicării sau la dată ulterioară prevăzută în textul ei, iar Legea nr. 255/200 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, publicată î Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 23 iunie 200 prin care textele legale analizate au fost modificate în sensul criticat de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, a intrat 1 vigoare, potrivit regulii reglementate prin articolul constituţional anterior enunţat, la 3 zile de la publicare.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3 al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Constantin Criveanu în Dosarul nr. 6.663/311/201 al Judecătoriei Slatina şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizare şi exercitarea profesiei de avocat sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Slatina şi se publică în Monitorul Oficial al Românei, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 8 octombrie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢI! CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

privind acreditarea unităţii sanitare Institutul Clinic Fundeni, secţiile ATI I şi ATI III, pentru prelevarea de organe

 

Văzând Referatul de aprobare nr. E.N. 11.539/2013 al Direcţiei de asistenţă medicală şi politici publice din cădi Ministerului Sănătăţii şi Adresa Agenţiei Naţionale de Transplant nr. 1.402 din 28 octombrie 2013, înregistrată la Ministerul Sănătăţii cu nr. 65.353 din 29 octombrie 2013,

având în vedere titlul VI din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 79/2004 pentru înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Transplant, aprobe cu modificări şi completări prin Legea nr. 588/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii cu modificările si completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

Art. 1.  - Se acreditează unitatea sanitară Institutul Clinic Fundeni, secţiile ATI I şi ATI III, cu sediul în municipiul Bucureşti, Şoseaua Fundeni nr. 258, sectorul 2, pentru prelevarea de organe.

Art. 2. - (1) Acreditarea unităţii sanitare prevăzute la art. este valabilă 5 ani de ta data intrării în vigoare a prezentul ordin.

(2) Valabilitatea acreditării încetează înainte de termen prevăzut la alin. (1) dacă, drept Urmare a inspecţiilor efectuate în condiţiile legii, se constată că unitatea sanitară respectivă respectă prevederile legale în vigoare.

(3) Orice modificare a criteriilor iniţiale de acreditare intervenită în cadrul unităţii acreditate se notifică Agenţiei Naţionale de Transplant în vederea reacreditării.

Art. 3. - Direcţiile de specialitate din Ministerul Sănătăţii, Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti, Agenţia Naţională de Transplant, precum şi unitatea sanitară vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătăţii,

Gheorghe-Eugen Nicolăescu

 

Bucureşti, 15 noiembrie 2013.

Nr. 1.369.

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

privind acreditarea unităţii sanitare Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea pentru activitatea de prelevare de organe şi ţesuturi

 

Văzând Referatul de aprobare nr. E.N. 11.540/2013 al Direcţiei de asistenţă medicală şi politici publice din cadrul Ministerului Sănătăţii şi Adresa Agenţiei Naţionale de Transplant nr. 1.402 din 28 octombrie 2013, înregistrată la Ministerul Sănătăţii cu nr. 65.353 din 17 octombrie 2013,

având în vedere titlu! VI din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 79/2004 pentru înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Transplant, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 588/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

Art. 1. - Se acreditează unitatea sanitară Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea, cu sediul în municipiul Oradea, judeţul Bihor, str. Gh. Doja nr. 65, pentru activitatea de prelevare de organe şi ţesuturi.

Art. 2. - (1) Acreditarea unităţii sanitare prevăzute la art. 1 este valabilă 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentului ordin.

(2) Valabilitatea acreditării încetează înainte de termenul prevăzut la alin. (1) dacă, drept urmare a inspecţiilor efectuate în condiţiile legii, se constată că unitatea sanitară respectivă nu respectă prevederile legale în vigoare.

(3) Orice modificare a criteriilor iniţiale de acreditare intervenită în cadrul unităţii acreditate se notifică Agenţiei Naţionale de Transplant în vederea reacreditării.

Art. 3. - Direcţiile de specialitate din Ministerul Sănătăţii, Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Bihor, Agenţia Naţională de Transplant, precum şi unitatea sanitară vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătăţii,

Gheorghe-Eugen Nicolăescu

 

Bucureşti, 15 noiembrie 2013.

Nr. 1.370.

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

privind acreditarea unităţii sanitare Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila pentru activitatea de prelevare de organe

 

Văzând Referatul de aprobare nr. E.N. 11.541/2013 al Direcţiei de asistenţă medicală şi politici publice din cadrul Ministerului Sănătăţii şi Adresa Agenţiei Naţionale de Transplant nr. 1.402 din 28 octombrie 2013, înregistrată la Ministerul Sănătăţii cu nr. 65.353 din 28 octombrie 2013,

având în vedere titlul VI din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 79/2004 pentru înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Transplant, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 588/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

Art. 1. - Se acreditează unitatea sanitară Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila, cu sediul în municipiul Brăila, judeţul Brăila, Şoseaua Buzăului nr. 2, pentru activitatea de prelevare de organe.

Art. 2. - (1) Acreditarea unităţii sanitare prevăzute la art. 1 este valabilă 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentului ordin.

(2) Valabilitatea acreditării încetează înainte de termenul prevăzut la alin. (1) dacă, drept urmare a inspecţiilor efectuate în condiţiile legii, se constată că unitatea sanitară respectivă nu respectă prevederile legale în vigoare.

(3) Orice modificare a criteriilor iniţiale de acreditare intervenită în cadrul unităţii acreditate se notifică Agenţiei Naţionale de Transplant în vederea reacreditării.

Art. 3. - Direcţiile de specialitate din Ministerul Sănătăţii, Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Brăila, Agenţia Naţională de Transplant, precum şi unitatea sanitară vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătăţii,

Gheorghe-Eugen Nicolăescu

 

Bucureşti, 15 noiembrie 2013.

Nr. 1.371.

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

privind acreditarea unităţii sanitare Spitalul Judeţean de Urgenţă Tulcea pentru activitatea de prelevare de organe

 

Văzând Referatul de aprobare nr. E.N.. 11.542/2013 al Direcţiei de asistenţă medicală şi politici publice din cadrul Ministerului Sănătăţii şi Adresa Agenţiei Naţionale de Transplant nr. 1.402 din 28 octombrie 2013, înregistrată la Ministerul Sănătăţii cu nr. 65.353 din 28 octombrie 2013,  „

având în vedere titlul VI din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 79/2004 pentru înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Transplant, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 588/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

Art. 1. - Se acreditează unitatea sanitară Spitalul Judeţean de Urgenţă Tulcea, cu sediul în municipiul Tulcea, judeţul Tulcea, Str. 1848 nr. 32, pentru activitatea de prelevare de organe.

Art. 2. - (1) Acreditarea unităţii sanitare prevăzute la art. 1 este valabilă 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentului ordin.

(2) Valabilitatea acreditării încetează înainte de termenul prevăzut la alin. (1) dacă, drept urmare a inspecţiilor efectuate în condiţiile legii, se constată că unitatea sanitară respectivă nu respectă prevederile legale în vigoare.

(3) Orice modificare a criteriilor iniţiale de acreditare intervenită în cadrul unităţii acreditate se notifică Agenţiei Naţionale de Transplant în vederea reacreditării.

Art. 3. - Direcţiile de specialitate din Ministerul Sănătăţii, Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Tulcea, Agenţia Naţională de Transplant, precum şi unitatea sanitară vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial a României, Partea I.

 

Ministrul sănătăţii,

Gheorghe-Eugen Nicolăescu

 

Bucureşti, 15 noiembrie 2013.

Nr. 1.372.