MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 704/2013

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXV - Nr. 704         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 18 noiembrie 2013

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUȚIONALE A ROMÂNIEI

 

Decizie nr. 339 din 24 septembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ale art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale art. 1-3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

Decizie nr. 368 din 24 septembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (2), art. 71 alin. (1)-(8), art. 11 lit. c) şi art. 12 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

865. - Hotărâre pentru modificarea anexei nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.367. - Ordin al ministrului sănătăţii pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului sănătăţii nr. 359/2013 privind aprobarea tarifelor pe cap de locuitor necesare stabilirii sumelor pentru serviciile publice de ambulanţă pentru anul 2013

 

ACTE ALE AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ

 

3.504. - Ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală privind aprobarea modelului şi caracteristicilor siglelor utilizate la nivelul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală

 

ACTE ALE BĂNCII NAȚIONALE A ROMÂNIEI

 

35. - Circulară privind ratele dobânzilor plătite la rezervele minime obligatorii constituite în lei şi în euro începând cu perioada de aplicare 24 octombrie-23 noiembrie 2013

 

36. - Circulară privind rata dobânzii penalizatoare pentru deficitele de rezerve minime obligatorii în monedă naţională începând cu perioada de aplicare 24 noiembrie-23 decembrie 2013

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUȚIONALE A ROMÂNIEI

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 339

din 24 septembrie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ale art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale art. 1-3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) -h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ale art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale art. 1-3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Vasile Morar în Dosarul nr. 6. 727/83/2011 al Tribunalului Satu Mare - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 215D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 martie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 6. 727/83/2011, Tribunalul Satu Mare - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ale art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale art. 1-3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) -h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de contestatorul Vasile Morar într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei împotriva deciziei de pensionare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică şi auditorilor publici externi, al căror statut reclamă, sub aspectul modului de stabilire a cuantumului pensiei, acelaşi tratament cu cel al consilierilor de conturi, în privinţa cărora, prin Decizia nr. 297/2012, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea prevederilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 şi art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010, în măsura în care se aplică consilierilor de conturi.

în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, asimilarea dintre membrii Curţii de Conturi, consilieri de conturi şi auditori publici externi este determinată de apartenenţa la aceeaşi categorie profesională, care îşi desfăşoară activitatea în anumite condiţii predeterminate, în circumstanţele aceloraşi incompatibilităţi/interdicţii şi obligaţii reglementate la nivel constituţional şi legal, aspecte ce reclamă un tratament juridic identic, astfel încât un tratament juridic diferit ar înfrânge principiul constituţional al egalităţii în drepturi. Astfel, potrivit Legii nr. 94/1992 şi Statutului auditorului public extern, incompatibilităţile şi interdicţiile consilierilor de conturi sunt identice cu cele ale auditorilor publici externi.

Mai apreciază că acordarea pensiei de serviciu şi pentru auditorii publici externi este justificată şi de faptul că se încalcă în mod grav principiul echilibrului între drepturile şi obligaţiile impuse prin actele normative.

Tribunalul Satu Mare - Secţia I civilă nu şi-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2012, nr. 533/2012, nr. 1. 048/2012 şi nr. 91/2013.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie următoarele dispoziţii:

- Art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, potrivit cărora:”Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare: [. . . ]

h) pensiile de serviciu ale personalului Curţii de Conturi.”;

- Art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, potrivit cărora:”La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: [. . . ] j) art. 49 alin. (4) şi art. 51 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 aprilie 2009.”

Ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012 - prin care Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, statuând că aceste prevederi sunt neconstituţionale”în măsura în care se aplică şi consilierilor de conturi” -, art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 a fost modificat prin art. I pct. 5 din Legea nr. 37/2013 pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 12 martie 2013 şi intrată în vigoare - potrivit art. II - începând cu 1 aprilie 2013, lit. j) a art. 196 având în prezent următorul cuprins:”j) art. 51 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 aprilie 2009;”;

- Art. 1-3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) -h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ordonanţă de urgenţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2012, care au următorul cuprins:

- Art. 1:”(1) Pensiile prevăzute la art. 1 lit. c) -h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor aceleiaşi legi, se revizuiesc, din oficiu, de către casele teritoriale de pensii în evidenţa cărora se află dosarele de pensie, prin emiterea unor decizii de revizuire, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2) Drepturile de pensie revizuite potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă se plătesc de la data de întâi a lunii următoare expirării termenului de revizuire prevăzut la alin. (1) .

(3) Pensiile prevăzute la alin. (1) pot fi revizuite şi la cererea beneficiarului, dacă acesta depune la casa teritorială de pensii, în termen de 20 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, noi acte doveditoare, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date şi elemente decât cele existente la dosarul de pensie, care se au în vedere la stabilirea stagiului de cotizare şi a punctajului mediu anual.

(4) Drepturile de pensie revizuite la cererea beneficiarului se plătesc de la data prevăzută la alin. (2), dacă cererea de revizuire, împreună cu toate actele doveditoare, a fost depusă la casa teritorială de pensii în termenul prevăzut la alin. (3) .

(5) În situaţia în care cererea, împreună cu toate actele doveditoare, a fost depusă la casa teritorială de pensii peste termenul prevăzut la alin. (3), drepturile de pensie se vor plăti începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii, dar nu mai devreme de termenul prevăzut la alin. (2) .”;

- Art. 2:”Pentru revizuirea pensiilor menţionate la art. 1 se utilizează metodologia de calcul prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă.”;

- Art. 3:”Plata drepturilor restante, constând în diferenţa dintre cuantumul cuvenit al pensiei rezultat în urma recalculării şi cel obţinut în urma revizuirii, pentru perioada de la data de 1 septembrie 2010 şi până la data revizuirii potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, se va realiza în termenele prevăzute la art. 1 alin. (1), (4) şi (5), după caz.”

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate contravin principiului egalităţii în drepturi consacrat de art. 16 din Constituţia României, art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie, intitulat”Interzicerea generală a discriminării”, precum şi art. 21, intitulat”Nediscriminarea”, al titlului III din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor de lege criticate din perspectiva existenţei unei discriminări între consilierii de conturi şi auditorii publici externi din cadrul Curţii de Conturi, referitoare la acordarea pensiei de serviciu. Astfel, prin Decizia nr. 170/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 4 iunie 2013, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010, art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 şi ale art. 1, 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011.

Cu acel prilej, Curtea a reţinut că, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a constatat că eliminarea pensiilor de serviciu prevăzute de art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 are în vedere pensiile de serviciu ale consilierilor de conturi, pe cele ale auditorilor publici externi şi ale oricăror persoane care sunt salariaţi/membri în cadrul Curţii de Conturi. De asemenea, a reţinut că din personalul Curţii de Conturi fac parte atât consilierii de conturi, auditorii publici externi, personalul de specialitate, cât şi ceilalţi angajaţi ai acestei instituţii, indiferent de statutul lor socioprofesional. În conformitate cu principiul accesorium sequitur principale, Curtea Constituţională a arătat că trebuie aplicat acelaşi tratament juridic personalului asimilat magistraţilor în privinţa dreptului legal la pensie de serviciu cu cel al personalului la care a fost asimilat, întrucât, altfel, s-ar ajunge la situaţii inadmisibile, contrare art. 16 din Constituţie. În consecinţă, prin decizia menţionată, Curtea a constatat constituţionalitatea eliminării tuturor pensiilor de serviciu în raport cu criticile formulate.

Prin Decizia nr. 1. 283 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22 noiembrie 2011, Curtea Constituţională a analizat dacă personalul Curţii de Conturi urmează să beneficieze de acelaşi tratament juridic, respectiv dacă statutul acestuia reclamă un tratament juridic identic cu cel al magistraţilor în privinţa pensiei de serviciu, statuând că, în privinţa auditorilor publici externi, considerentele care au stat la baza Deciziei nr. 871 din 25 iunie 2010, cu corectivul adus prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, îşi menţin pe deplin valabilitatea.

Ulterior, prin Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, statuând că aceste prevederi sunt neconstituţionale”în măsura în care se aplică şi consilierilor de conturi”.

Cu acest prilej, Curtea a constatat că asimilarea consilierilor de conturi, sub aspectul incompatibilităţilor, cu magistraţii este realizată printr-o normă de rang constituţional, aspect decisiv în analiza Curţii, reţinând totodată:”consilierii de conturi au atât o altă reglementare constituţională şi legală, cât şi un statut juridic diferit în raport cu celelalte categorii de personal existente la nivelul Curţii de Conturi”.

în concluzie, soluţia de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate nu s-a extins şi cu privire la aceste din urmă categorii de personal, Curtea nereţinând existenţa unei similitudini între statutul consilierilor de conturi şi statutul celorlalte categorii de personal ale Curţii de Conturi, în speţă fiind vorba despre calitatea de auditor public extern al Curţii de Conturi.

De asemenea, referitor la critica privind transformarea pensiei de serviciu în pensie în sensul Legii nr. 19/2000, prin Decizia nr. 214 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2012, Curtea a reţinut că”un argument suplimentar în sensul convenţionalităţii măsurii de diminuare a pensiilor de serviciu îl constituie şi Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunţată în cauzele conexate [. . . ] Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar şi Lucia Gheţu împotriva României, prin care s-a constatat că măsura de transformare a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti în pensii contributive, în temeiul Legii nr. 119/2010, este conformă prevederilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, coroborat cu art. 14 din aceeaşi convenţie, chiar dacă acest lucru a însemnat o scădere cu 70% a cuantumului pensiilor”. Prin decizia menţionată, Curtea de la Strasbourg a preluat astfel raţionamentul Curţii Constituţionale, statuând că măsura de reducere a pensiilor de serviciu este prevăzută de lege şi constituie o modalitate de a echilibra bugetul şi de a corecta diferenţele existente între sistemele de pensie, iar aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporţionate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât considerentele, cât şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Referitor la dispoziţiile invocate din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1. 237/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010,”acestea, de principiu, sunt aplicabile în controlul de constituţionalitate în măsura în care asigură, garantează şi dezvoltă prevederile constituţionale în materia drepturilor fundamentale, cu alte cuvinte, în măsura în care nivelul lor de protecţie este cel puţin la nivelul normelor constituţionale în domeniul drepturilor omului”.

Or, Curtea constată că prevederile de referinţă invocate în prezenta cauză consacră principiul nediscriminării, iar considerentele reţinute mai sus abordează aceste aspecte, fiind, în consecinţă, valabile şi cu privire la aceste dispoziţii din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1-3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, Curtea reţine că autorul excepţiei nu invocă motive distincte de neconstituţionalitate cu privire la acest act normativ, criticând diminuarea cuantumului pensiei prin recalcularea prevăzută de Legea nr. 119/2010 şi revizuirea prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011.

Aşa cum a reţinut Curtea prin Decizia nr. 215 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 11 mai 2012, Legea nr. 119/2010 constituie reglementarea de drept substanţial prin care pensiile de serviciu au fost transformate în pensii contributive, iar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 reprezintă prevederea legală de natură procedurală prin care statul reglementează procedura recalculării pensiilor şi modul de calcul al drepturilor de pensie, ţinând cont de specificul situaţiilor categoriilor socioprofesionale în cauză.

În consecinţă, considerentele sus-reţinute cu privire la dispoziţiile criticate din Legea nr. 119/2010 sunt valabile şi referitor la dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, având în vedere identitatea criticilor aduse de autorul excepţiei de neconstituţionalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vasile Morar în Dosarul nr. 6. 727/83/2011 al Tribunalului Satu Mare - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ale art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale art. 1-3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) -h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Satu Mare - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 24 septembrie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

DECIZIE Nr. 368

din 24 septembrie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (2), art. 71 alin. (1) -(8), art. 11 lit. c) şi art. 12 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (2), art. 71 alin. (1) -(8), art. 11 lit. c) şi art. 12 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, excepţie ridicată de Mariana Palaş în Dosarul nr. 7. 524/120/2012 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 313D/2013.

La apelul nominal, se prezintă pentru partea Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Dâmboviţa, consilierul juridic Aurelia Lucica Chirilescu, cu împuternicire depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, susţine că măsurile instituite prin reglementarea legală criticată nu reprezintă altceva decât”realizarea corelării drepturilor cu obligaţiile cetăţenilor”, astfel încât nu se poate vorbi despre o afectare a nivelului de trai decent al acestora. Totodată, arată că”obligaţia de achitare a impozitelor şi taxelor locale faţă de bugetul local pentru bunurile pe care le deţin în proprietate nu reprezintă o limitare sau îngrădire a folosinţei bunurilor”, aşa cum în mod eronat susţine autorul excepţiei, întrucât acesta avea posibilitatea de a solicita autorităţii administraţiei publice locale, în temeiul art. 72 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, aprobarea scutirii, reducerii, eşalonării sau amânării de plată faţă de bugetul local.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că prevederile de lege criticate nu contravin normelor constituţionale invocate, iar soluţia legislativă criticată nu intervine ca urmare a unor considerente de avere, aşa cum susţine autorul excepţiei. De asemenea, arată că, deşi indemnizaţia pentru creşterea copilului reprezintă un interes patrimonial, care intra în sfera de aplicare a articolului 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului, intervenţia legislativă de suspendare a acordării acesteia se încadrează, însă, în marja de apreciere a statului în domeniul politicilor economice şi sociale (Hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Hasani vs. Croaţia, 2010) .

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 28 martie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 7. 524/120/2012, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (2), art. 71 alin. (1) -(8), art. 11 lit. c) şi art. 12 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, excepţie ridicată de Mariana Palaş cu ocazia soluţionării cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Dâmboviţa, din cadrul Agenţiei Naţionale a Ministerului Muncii, într-o cauză având ca obiect anularea unor decizii emise de către această autoritate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât”creează o situaţie discriminatorie între familiile cu potenţial financiar deja suficient, care plătesc taxele locale la zi, şi familiile cu putere financiară scăzută, care nu pot achita la zi birurile locale”, dar şi art. 49 din Constituţie care prevede că tinerii şi copiii se bucură de un regim special de protecţie şi asistenţă socială. Arată că indemnizaţia pentru creşterea copilului este o prestaţie de asistenţă socială cu caracter universal, menită să asigure tuturor familiilor condiţii egale de creştere a copiilor, sens în care invocă Decizia nr. 26 din 14 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a statuat că dreptul la indemnizaţia lunară prevăzut de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 a fost stabilit de legiuitor în considerarea şi beneficiul copiilor, şi nu al părinţilor.

De asemenea, consideră că reglementarea de lege criticată afectează nivelul de trai al cetăţenilor, fiind încălcate, astfel, dispoziţiile art. 47 alin. (1) şi art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie.

În fine, apreciază că se aduce atingere şi art. 44 din Legea fundamentală, întrucât, potrivit art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, noţiunea de”bun” înglobează”orice interes al unei persoane de drept privat cu valoare economică”, un astfel de bun reprezentându-l, în opinia autorului excepţiei, şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, iar suspendarea sau, mai grav, încetarea acesteia constituie o ingerinţă care afectează dreptul de proprietate.

Tribunalul Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Opinia instanţei este”în acord cu cea a reclamantei, în sensul că indemnizaţia pentru creşterea copilului este o prestaţie de asistenţă socială cu caracter universal, bazată pe principiul solidarităţii sociale, menită să asigure tuturor familiilor condiţii egale de creştere a copiilor, fiind un drept al copilului care nu poate fi afectat de conduita părinţilor.”

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prin prevederile de lege criticate nu s-a instituit o soluţie legislativă nouă în materia acordării prestaţiilor sociale, ci doar s-a concretizat un principiu general, deja consacrat prin art. 9 alin. (9) din Legea asistenţei sociale nr. 292/2011. Apreciază că este opţiunea exclusivă a legiuitorului ca, în funcţie de scopul urmărit şi ţinând cont de realităţile economice sau sociale existente, să impună anumite condiţii pentru acordarea prestaţiilor sociale, instituirea acestor condiţionalităţi nefiind de natură să aducă atingere unor principii fundamentale ale statului, cu atât mai mult cu cât aceste indemnizaţii nu au un caracter absolut.

De altfel, în cazul persoanelor singure care se ocupă de creşterea şi îngrijirea unuia sau mai multor copii, menţinerea drepturilor reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 nu este condiţionată de obligaţia de plată a impozitelor şi taxelor locale. Mai mult, Guvernul precizează că”există posibilitatea activării prevederilor Codului fiscal referitoare la eşalonarea, reducerea sau scutirea obligaţiilor legale de plată pentru anumite categorii de persoane a căror stare financiară este precară”.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 7 alin. (2), art. 71 alin. (1) -(8), art. 11 lit. c) şi art. 12 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 7/2007, cu modificările şi completările ulterioare, sunt constituţionale. Astfel, arată că nu pot fi primite susţinerile autorului excepţiei referitoare la situaţia discriminatorie creată prin textele de lege criticate între familiile cu potenţial financiar şi familiile cu putere financiară scăzută, întrucât situaţia financiară a fiecărei familii, care este evident diferită, nu duce la încălcarea egalităţii în drepturi a persoanelor indicate în ipoteza normei. Referitor la pretinsa încălcare a art. 44 din Constituţie, Avocatul Poporului precizează că dreptul de asistenţă socială în discuţie (indemnizaţia pentru creşterea copilului) nu este supus sistemului contributiv, deoarece contribuţia individuală de asigurări sociale de sănătate corespunzătoare indemnizaţiei pentru creşterea copilului se suportă de la bugetul de stat, în această materie nefiind datorate celelalte contribuţii sociale obligatorii stabilite de lege.

Cât priveşte încălcarea art. 47 şi art. 49 din Constituţie, arată că indemnizaţia pentru creşterea copilului constituie o măsură concretă de protecţie socială, fiind dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească modalitatea de acordare a acesteia. În acest sens, este invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi anume deciziile nr. 1. 166/2010, nr. 455/2011 şi nr. 1.119/2011.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 7 alin. (2), art. 71 alin. (1) -(8), art. 11 lit. c) şi art. 12 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1. 008 din 14 noiembrie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 7/2007, cu modificările şi completările ulterioare.

Prevederile de lege criticate au următorul conţinut:

Art. 7 alin. (2) :”Începând cu anul 2012, pentru menţinerea drepturilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, beneficiarii care au drepturi stabilite de cel puţin 6 luni au obligaţia să îşi achite impozitele şi taxele locale faţă de bugetul local pentru bunurile pe care le deţin în proprietate, conform prevederilor Legii nr. 571/2003 cu modificările şi completările ulterioare.”;

Art. 71 alin. (1) -(8) :”(1) Verificarea îndeplinirii obligaţiei prevăzute la art. 7 alin. (2) se realizează anual, până la data de 31 ianuarie a fiecărui an, pentru obligaţiile de plată către bugetul local aferente anului anterior.

(2) Pentru verificarea îndeplinirii obligaţiei în condiţiile alin. (1), agenţiile pentru plăţi şi inspecţie socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, denumite în continuare agenţii teritoriale, transmit primăriilor, până la data de 15 ianuarie a fiecărui an, tabelul centralizator cuprinzând beneficiarii drepturilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă existenţi în plată la această dată şi ale căror drepturi sunt stabilite de cel puţin 6 luni.

(3) Pe baza tabelului centralizator prevăzut la alin. (2), primarii verifică dacă beneficiarii au achitat pentru anul anterior obligaţiile de plată către bugetul local şi întocmesc situaţia centralizatoare cu persoanele care nu au respectat această condiţie, pe care o transmit agenţiilor teritoriale până la data de 31 ianuarie a fiecărui an.

(4) Pentru beneficiarii drepturilor reglementate de prezenta ordonanţă de urgenţă prevăzuţi la alin. (2), care nu şi-au achitat impozitele şi taxele locale până la data prevăzută la alin. (3), serviciul de specialitate al primarului are obligaţia să comunice acestora suma de plată, iar în cazul în care prin hotărâre a autorităţii administraţiei publice locale s-a stabilit eşalonarea, reducerea sau scutirea obligaţiilor legale de plată, se va comunica şi termenul scadent pentru acestea.

(5) La data de 31 martie a fiecărui an, primarii verifică dacă persoanele beneficiare ale drepturilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă cuprinse în situaţia centralizatoare prevăzută la alin. (3) şi-au achitat impozitele şi taxele locale şi transmit agenţiilor teritoriale o nouă situaţie centralizatoare actualizată cu persoanele care nu şi-au îndeplinit această obligaţie, până la data de 5 aprilie a fiecărui an.

(6) Neachitarea obligaţiilor legale faţă de bugetele locale, în termenul prevăzut la alin. (5), conduce la suspendarea pe o perioadă de 5 luni a drepturilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, începând cu drepturile aferente lunii aprilie.

(7) Achitarea obligaţiilor legale faţă de bugetul local în perioada prevăzută la alin. (6) atrage reluarea plăţii drepturilor, începând cu luna următoare celei în care s-a achitat obligaţia, inclusiv pentru drepturile cuvenite în perioada suspendării.

(8) În vederea aplicării prevederilor alin. (7), beneficiarii drepturilor transmit agenţiei teritoriale copia actului eliberat de autoritatea administraţiei publice locale prin care se face dovada achitării obligaţiilor de plată către bugetul local.”;

Art. 11 lit. c) :”Plata drepturilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă încetează cu ziua următoare celei în care: [... ]

c) beneficiarul se află în situaţia prevăzută la art. 71 alin. (7) .”;

Art. 12 alin. (1) lit. i) :”Plata drepturilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă se suspendă începând cu luna următoare celei în care: [. . . ]

i) beneficiarul se află în situaţia prevăzută la art. 71 alin. (4) .”

în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi legale contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, care prevăd că”Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) şi art. 135 alin. (2) lit. f) referitor la nivelul de trai, respectiv la obligaţia statului de a asigura crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii, precum şi art. 49 privind protecţia copiilor şi a tinerilor.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea apreciază că un prim aspect care trebuie evidenţiat este acela că indemnizaţia pentru creşterea copiilor reprezintă o modalitate de susţinere a familiei ori a persoanelor ce iau în plasament sau adoptă copii, iar nu un drept al copilului, întrucât, potrivit Legii nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2012, copiii beneficiază, fără discriminare, de o alocaţie lunară, ca formă de ocrotire din partea statului.

Aşa cum a reţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 26 din 14 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 10 ianuarie 2012, din”analiza în ansamblu a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, rezultă că scopul adoptării acesteia a fost de a susţine familia în vederea creşterii copilului, indemnizaţia nefiind un drept al copilului, ci al părintelui, suplinindu-se astfel veniturile pe care părintele nu le mai poate realiza din exercitarea unei profesii, pe durata concediului pentru creşterea copilului”.

Astfel, Curtea Constituţională constată că, pentru îndeplinirea scopului urmărit de legiuitor, s-a instituit o indemnizaţie ce reprezintă o prestaţie de asistenţă socială cu caracter universal, care nu este supusă sistemului contributiv. Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, având ca scop administrarea şi gestionarea tuturor prestaţiilor sociale acordate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, iar nu din bugetul asigurărilor sociale de stat. În ceea ce priveşte contribuţia individuală de asigurări sociale de sănătate corespunzătoare indemnizaţiei pentru creşterea copilului, aceasta se suportă de la bugetul de stat, în această materie nefiind datorate celelalte contribuţii sociale obligatorii stabilite de lege, ceea ce atestă, o dată în plus, faptul că dreptul de asistenţă socială în discuţie nu este supus sistemului contributiv.

Aşa cum reiese din cuprinsul art. 1 alin. (1) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005,”Pentru copiii născuţi, adoptaţi, încredinţaţi în vederea adopţiei, luaţi în plasament, în plasament în regim de urgenţă sau tutelă până la data de 31 decembrie 2010, persoanele care, în ultimul an anterior datei naşterii copilului ori producerii evenimentelor menţionate, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum şi de o indemnizaţie lunară reprezentând 85% din media veniturilor realizate în ultimele 12 luni”.

Curtea observă că pentru menţinerea drepturilor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, şi anume acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului, beneficiarii care au drepturi stabilite de cel puţin 6 luni, potrivit art. 7 alin. (2) din ordonanţa menţionată, au obligaţia de a-şi achita impozitele şi taxele locale faţă de bugetul local pentru bunurile pe care le deţin în proprietate, conform prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare. În acest context, Curtea constată că, la nivel constituţional, în cuprinsul art. 56 alin. (1) se stipulează că”cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice”, astfel încât condiţionarea instituită de legiuitor de acordare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului de obligaţia autorului excepţiei de a-şi achita impozitele şi taxele locale faţă de bugetul local nu contravine dispoziţiilor Legii fundamentale.

Cu privire la critica autorului excepţiei potrivit căreia prin textele de lege criticate se creează”o situaţie discriminatorie între familiile cu potenţial financiar deja suficient, care plătesc taxele locale la zi, şi familiile cu putere financiară scăzută, care nu pot achita la zi birurile locale”, indemnizaţia pentru creşterea copilului fiind menită să asigure tuturor familiilor condiţii egale de creştere a copiilor, Curtea apreciază că o astfel de susţinere este neîntemeiată şi nu reprezintă o veritabilă critică de constituţionalitate, ci ţine de o situaţie de fapt,”neimputabilă” beneficiarilor acestei indemnizaţii.

în plus, condiţionarea impusă de legiuitor în acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului nu are caracter rigid, deoarece, potrivit art. 72 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, cu modificările şi completările ulterioare, autorităţile publice locale pot aproba scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări la obligaţiile de plată faţă de bugetele locale, pentru beneficiarii drepturilor prevăzute de actul normativ criticat.

De altfel, prin Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011, Curtea a reţinut că dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului nu este un drept constituţional, ci constituie una dintre măsurile de protecţie socială instituite de stat, prin lege, în virtutea rolului de stat social, dar nenominalizate expres în Constituţie. Caracteristic unui astfel de drept este că legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, care sunt măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor. Totodată, prin aceeaşi decizie, Curtea a observat că, deşi”legiuitorul dispune de libertatea alegerii mijloacelor prin care să realizeze protecţia socială a cetăţenilor, respectarea obligaţiei de a asigura un nivel de trai decent trebuie avută în vedere în mod independent, urmărindu-se în ultimă instanţă nu numai modalitatea prin care statul realizează această obligaţie, ci şi modul în care cetăţenii reuşesc să îşi satisfacă nevoile de trai într-un anumit moment, în funcţie de resursele de care dispun. În acest context, se impune observaţia că stabilirea acelui standard al nivelului de trai care poate fi considerat ca fiind decent trebuie apreciată de la caz la caz, în funcţie de o serie de factori conjuncturali. Situaţia economică a ţării, resursele de care dispune statul în vederea atingerii acestui obiectiv, dar şi nivelul de dezvoltare al societăţii, gradul de cultură şi civilizaţie la un anumit moment şi modul de organizare a societăţii reprezintă deopotrivă coordonate care trebuie luate în considerare atunci când se evaluează nivelul «decent» al vieţii. În concluzie, aprecierea modului şi a măsurii în care statul reuşeşte să ducă la îndeplinire obligaţia de a asigura un nivel de trai decent trebuie să fie raportată la aceşti factori, nefiind posibilă stabilirea unui standard fix, imuabil.”

În fine, Curtea constată că dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului, chiar dacă poate fi încadrat, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de”bun”, suspendarea acordării acesteia nu are semnificaţia unei ingerinţe de natură să afecteze dreptul de proprietate, această măsură încadrându-se în marja de apreciere a statului.

În acest context, aşa cum se desprinde din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la pensie - drept fundamental, potrivit art. 47 din Constituţia României -, dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu garantează obţinerea acestor drepturi într-un anumit cuantum nici măcar în situaţia când aceste drepturi sunt obţinute în temeiul plăţii unei contribuţii anterioare la fondurile de asigurări sociale (Hotărârea din 30 martie 2005 - paragraful 39, pronunţată în Cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei) . Cu atât mai puţin, apreciază instanţa de contencios constituţional, că o astfel de garanţie s-ar putea regăsi cu privire la un drept a cărui acordare este lăsată la libera apreciere a legiuitorului.

Având în vedere cele menţionate, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mariana Palaş în Dosarul nr. 7. 524/120/2012 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi constată că prevederile art. 7 alin. (2), art. 71 alin. (1) -(8), art. 11 lit. c) şi art. 12 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 24 septembrie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

GUVERNUL ROMANIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea anexei nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - 1. La anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, nota se modifică şi va avea următorul cuprins:

„NOTĂ:

Unităţile prevăzute în prezenta anexă pot utiliza un număr maxim de 14. 360 posturi.”

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul justiţiei,

Robert Marius Cazanciuc

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Daniel Chiţoiu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Mariana Câmpeanu

 

Bucureşti, 6 noiembrie 2013

Nr. 865.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului sănătăţii nr. 359/2013 privind aprobarea tarifelor pe cap de locuitor necesare stabilirii sumelor pentru serviciile publice de ambulanţă pentru anul 2013

 

Văzând Referatul de aprobare nr. E. N. 11. 488/2013 al Compartimentului medicină de urgenţă,

având în vedere prevederile art. 93 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

în baza Hotărârii Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

Art. I. - Anexa la Ordinul ministrului sănătăţii nr. 359/2013 privind aprobarea tarifelor pe cap de locuitor necesare stabilirii sumelor pentru serviciile publice de ambulanţă pentru anul 2013, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 22 martie 2013, cu modificările ulterioare, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Structurile de specialitate ale Ministerului Sănătăţii duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătăţii,

Gheorghe-Eugen Nicolăescu

 

Bucureşti, 14 noiembrie 2013

Nr. 1.367.

 

ANEXĂ

(Anexa la Ordinul nr. 359/2013)

 

 

- lei -

Unităţi

Media pe 10 luni

Alba

11. 040

Arad

9. 211

Argeş

18. 012

Bacău

13. 849

Bihor

19. 822

Bistriţa

6. 985

Botoşani

10. 443

Braşov

13. 265

Brăila

10. 302

Buzău

10. 358

Caraş-Severin

9. 581

Călăraşi

8. 366

Cluj

17. 597

Constanţa

18. 420

Covasna

5. 788

Dâmboviţa

10. 664

Dolj

15. 081

Galaţi

11. 768

Giurgiu

7. 430

Gorj

9. 442

Harghita

12. 185

Hunedoara

12. 481

Ialomiţa

8. 117

Iaşi

23. 928

Maramureş

10. 978

Mehedinţi

9. 215

Mureş

13. 654

Neamţ

14. 877

Olt

13. 885

Prahova

16. 315

Satu Mare

6. 846

Sălaj

7. 440

Sibiu

7. 518

Suceava

14. 552

Teleorman

12. 394

Timiş

22. 422

Tulcea

9. 265

Vaslui

12. 764

Vâlcea

11. 054

Vrancea

10. 837

Bucureşti - Ilfov

45. 830

Total judeţe

533. 981

 

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

 

ORDIN

privind aprobarea modelului şi caracteristicilor siglelor utilizate la nivelul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală

 

Având în vedere dispoziţiile art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală,

în temeiul dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 520/2013,

preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) Se aprobă modelul şi caracteristicile siglei Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

(2) Descrierea şi semnificaţiile elementelor însumate ale siglei Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală sunt detaliate în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Pentru structurile din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi pentru instituţiile subordonate se aprobă şi se vor utiliza declinări ale siglei Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală aprobate la art. 1, astfel:

a) Sigla specifică Direcţiei generale antifraudă fiscală este prezentată în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezentul ordin. Prin excepţie, legitimaţia de control şi legitimaţia de serviciu, precum şi emblema/insigna metalică utilizate de către personalul Direcţiei generale antifraudă fiscală conţin sigla Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi stema României, conform modelului şi caracteristicilor prezentate în anexa nr. 3, care face parte integrantă din prezentul ordin.

b) Sigla specifică Direcţiei generale a vămilor şi a structurilor vamale de la nivelul unităţilor teritoriale ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală este prezentată în anexa nr. 4, care face parte integrantă din prezentului ordin. Prin excepţie, legitimaţia de control şi legitimaţia de serviciu, precum şi însemnele distinctive utilizate de către personalul vamal conţin sigla conform modelului şi caracteristicilor prezentate în anexa nr. 5, care face parte integrantă din prezentul ordin.

c) Sigla specifică Direcţiei generale de administrare a marilor contribuabili este prezentată în anexa nr. 6, care face parte integrantă din prezentul ordin.

d) Siglele specifice pentru direcţiile generale regionale ale finanţelor publice sunt prezentate în anexa nr. 7, care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. - (1) Intrarea în vigoare a siglei Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi a siglelor specifice structurilor subordonate se face începând cu data de 1 ianuarie 2014.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), sigla specifică Direcţiei generale antifraudă fiscală intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentului ordin.

(3) Formularele şi imprimatele cu vechea siglă a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală se vor folosi până la epuizarea stocurilor existente, dar nu mai târziu de 30 iunie 2014.

(4) Marcajele exterioare de pe clădiri vor fi refăcute cu sigla Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală sau a structurilor subordonate, după caz, până cel târziu la data de 31 iulie 2014.

Art. 4. - Structurile din cadrul aparatului propriu al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi unităţile teritoriale ale acesteia vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 5. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă:

a) Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 492/2004 privind aprobarea caracteristicilor siglei Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 9 august 2004;

b) Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.220/2013*) pentru aprobarea modelului şi caracteristicilor siglei specifice Direcţiei generale a vămilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Art. 6. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală,

Gelu-Ştefan Diaconu

 

Bucureşti, 13 noiembrie 2013.

Nr. 3.504.


*) Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3. 220/2013 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

ANEXA Nr. 1

 

Descrierea şi semnificaţiile elementelor însumate ale siglei Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală

 

Sigla Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi siglele structurilor sale subordonate sunt construite pe baza aceleiaşi arhitecturi grafice, constând dintr-un:

1. logotip ANAF;

2. simbol;

3. decriptor.

Logotipul ANAF are aceeaşi reprezentare grafică atât în sigla Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cât şi în siglele structurilor sale fără personalitate juridică sau ale unităţilor teritoriale ale acesteia. Logotipul constă din acronimul”ANAF”, scris cu corpul de literă Helvetica Neue LT Com - Heavy Extended, în culoarea albastră (cod CMYK - 100 100 20 10, cod RGB - 45 45 115) .

Decupajul interior al literei A este însoţit de o formă semicirculară, paralelă cu latura îngustă a triunghiului interior al literei, din această alăturare rezultând un element grafic în forma unui taler de balanţă. Ansamblul este folosit în ambele litere A din cadrul acronimului”ANAF”.

 

SIGLA AGENŢIEI NAŢIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ

 

Sigla Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală constă din logotipul ANAF, precum şi din simbol şi decriptor:

1. simbol: scut de culoare albastră (cod CMYK - 100/100/20/10, cod RGB - 45/45/115), de forma unui triunghi isoscel cu laturile rotunjite, cu vârful orientat în jos şi cu o protuberanţă ascuţită pe latura superioară, de asemenea cu laturi rotunjite; interiorul triunghiului este segmentat prin intersecţia în unghi drept a celor 2 mediene, spaţiile geometrice astfel rezultate fiind colorate în albastru (cod CMYK - 100 100 20 10, cod RGB - 45 45 115 - cel din stânga sus şi dreapta jos), respectiv alb (cel din stânga jos şi dreapta sus) ;

2. decriptor: textul”Agenţia Naţională de Administrare Fiscală”, scris cu corpul de literă Helvetica Neue LT Com - Light, în culoarea neagră (cod CMYK 0/0/0/100, cod RGB 0/0/0) .

Sigla prezentată mai sus va fi utilizată de către structurile din aparatul propriu al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu excepţia Direcţiei generale a vămilor, a Direcţiei generale antifraudă fiscală şi a Direcţiei generale a marilor contribuabili. Se dispune utilizarea siglei Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală în antetul tuturor documentelor care reprezintă corespondenţa instituţiei, în formulare şi imprimate.

 

ANEXA Nr. 2

 

Descrierea şi semnificaţiile elementelor însumate ale siglei Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Direcţia generală antifraudă fiscală

 

SIGLA DIRECŢIEI GENERALE ANTIFRAUDĂ FISCALĂ

 

Sigla Direcţiei generale antifraudă fiscală constă din logotipul ANAF, precum şi din simbol şi decriptor:

1. simbol: profil al unui cap de acvilă, orientat spre stânga, de culoare albă (cod CMYK - 0/0/0/0, cod RGB - 255/255/255), încadrat într-un pătrat de culoare roşie (cod CMYK - 15/100/100/5, cod RGB - 200/30/40) ;

2. decriptor: textul”Direcţia Generală Antifraudă Fiscală”, scris cu corpul de literă Helvetica Neue LT Com - Light, în culoarea neagră (cod CMYK 0/0/0/100, cod RGB 0/0/0) .

Sigla va fi utilizată de către Direcţia generală antifraudă fiscală în antetul tuturor documentelor de corespondenţă, în marcaje exterioare şi interioare, pe tipărituri şi imprimate.

 

ANEXA Nr. 3

 

Modul de utilizare a siglei în legitimaţia de control, legitimaţia de serviciu şi pe insigna şi emblema metalică în cadrul Direcţiei generale antifraudă fiscală

 

INSIGNA ŞI EMBLEMA METALICĂ

în cadrul Direcţiei generale antifraudă fiscală

 

Descriere: Insignele/Emblemele metalice sunt sub forma unui scut. Deasupra scutului este poziţionat logotipul siglei Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Sub logotip, pe fundal alb, este poziţionat decriptorul - textul”ANTIFRAUDA”, scris în culoarea roşie (cod CMYK- 15/100/100/5, cod RGB-200/30/40) În mijlocul scutului, pe fundal albastru (cod CMYK-100/100/20/10, cod RGB-45/45/115), figurează stema României, în culorile oficiale. La baza scutului, pe fundal roşu, figurează înserierea emblemei.

Menţiune: înserierea este cu titlu de exemplu.

Mod de confecţionare: emblemele metalice vor fi aplicate pe suport din carton, îmbrăcat în piele şi ştanţat cu forma emblemei. Emblemele metalice vor fi utilizate de inspectorii antifraudă împreună cu legitimaţiile de control.

 

ANEXA Nr. 4

 

Descrierea şi semnificaţiile elementelor însumate ale siglei Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Direcţia generală a vămilor sau, după caz, a structurilor vamale din cadrul unităţilor teritoriale

 

SIGLA DIRECŢIEI GENERALE A VĂMILOR

 

Sigla Direcţiei generale a vămilor constă din logotipul ANAF, precum şi din simbol şi decriptor:

1. simbol: simbolul astrologic al comerţului, asociat cu zeul grec Hermes, constând dintr-un baston înaripat, cu doi şerpi încolăciţi în jurul lui, în culoarea albastră (cod CMYK-100/100/20/10, cod RGB-45/45/115) ;

2. decriptor: textul”Direcţia Generală a Vămilor” sau, după caz, textul cu denumirea structurii vamale, scris cu corpul de literă Helvetica Neue LT Com - Light, în culoarea neagră (cod CMYK 0/0/ 0/100, cod RGB 0/0/0) .

Sigla va fi utilizată de către Direcţia generală a vămilor sau de către structurile vamale din cadrul unităţilor teritoriale în antetul tuturor documentelor de corespondenţă, în marcaje exterioare şi interioare, pe tipărituri şi imprimate.

 

ANEXA Nr. 5

 

Modul de utilizare a siglei de către personalul vamal în legitimaţia de control, legitimaţia de serviciu şi pe însemnele specifice

Descriere: forma ovală, fondul este albastru, cu margine galbenă. În partea superioară este redată stema României, în culorile oficiale. Deasupra acesteia apare, pe fondul alb al unui drapel, inscripţia”ROMANIA”, în culoare albastră. În partea inferioară a siglei apare inscripţia”VAMA”, imprimată în alb, iar dedesubt, simbolul”Mercur”, inscripţionat în galben. Marginea de jos a ovalului este prezentată în fald de drapel, cu fond alb, pe care sunt scrise cuvintele”DOUANE” şi”CUSTOMS”.

 

LEGITIMATIE

 

ANEXA Nr. 6

 

Descrierea şi semnificaţiile elementelor însumate ale siglei Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili

 

SIGLA UTILIZATĂ DE DIRECŢIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI

 

Sigla utilizată de Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili constă din logotipul ANAF, precum şi din simbol şi decriptor:

1. simbol: serie de 3 trapeze dreptunghice, dispuse vertical şi paralel, în culoarea albastră (cod CMYK-100/100/20/10, cod RGB-45/45/115) ; primul trapez din stânga are o înălţime inferioară celorlalte două, ale căror dimensiuni sunt identice.

2. decriptor: textul”Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili”, scris cu corpul de literă Helvetica Neue LT Com - Light, în culoarea neagră (cod CMYK 0/0/0/100, cod RGB 0/0/0) .

Sigla va fi utilizată de către Direcţia generală a marilor contribuabili în antetul tuturor documentelor de corespondenţă, în marcaje exterioare şi interioare, pe tipărituri şi imprimate.

 

ANEXA Nr. 7

 

Descrierea şi semnificaţiile elementelor însumate ale siglei Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice - . . . . . . . . . . .

 

SIGLA DIRECŢIEI GENERALE REGIONALE A FINANŢELOR PUBLICE

 

Sigla Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice . . . . . . . . . . . . . . . constă din logotipul ANAF, precum şi din simbol şi decriptor:

1. simbol: conturul hărţii României, în culoarea albastră (cod CMYK - 100/100/20/10, cod RGB - 45/45/115), cu evidenţierea de culoare albă (cod CMYK - 0/0/0/0, cod RGB - 255/255/255) a competenţei teritoriale a unităţii în cauză;

2. decriptor: textul”Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice - . . . . . . . . . . . . . . .”, scris cu corpul de literă Helvetica Neue LT Com - Light, în culoarea neagră (cod CMYK 0/0/0/100, cod RGB 0/0/0) .

Sigla va fi utilizată de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice - . . . . . . . . . . . . . . .

În antetul tuturor documentelor de corespondenţă, în marcaje exterioare şi interioare, pe tipărituri şi imprimate.

 

ACTE ALE BĂNCII NAȚIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

 

CIRCULARĂ

privind ratele dobânzilor plătite la rezervele minime obligatorii constituite în lei şi în euro începând cu perioada de aplicare 24 octombrie-23 noiembrie 2013

În baza dispoziţiilor art. 5 şi art. 8 alin. (3) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României,

în aplicarea prevederilor art. 15, 16 şi 17 din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 6/2002 privind regimul rezervelor minime obligatorii, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 48 din Legea nr. 312/2004,

Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României hotărăşte:

Începând cu perioada de aplicare 24 octombrie - 23 noiembrie 2013, rata dobânzii plătită la rezervele minime obligatorii constituite în lei este de 0,69% pe an, iar rata dobânzii plătită la rezervele minime obligatorii constituite în euro este de 0,38% pe an.

 

p. Preşedintele Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României,

Florin Georgescu

Bucureşti, 11 noiembrie 2013

Nr. 35.

 

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

 

CIRCULARĂ

privind rata dobânzii penalizatoare pentru deficitele de rezerve minime obligatorii în monedă naţională începând cu perioada de aplicare 24 noiembrie-23 decembrie 2013

 

În baza dispoziţiilor art. 5 şi art. 8 alin. (4) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României,

în aplicarea prevederilor art. 12 din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 6/2002 privind regimul rezervelor minime obligatorii, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 48 din Legea nr. 312/2004,

Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României hotărăşte:

Începând cu perioada de aplicare 24 noiembrie - 23 decembrie 2013, rata dobânzii penalizatoare pentru deficitele de rezerve minime obligatorii constituite în monedă naţională este de 10,50% pe an.

 

p. Preşedintele Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României,

Florin Georgescu

 

Bucureşti, 11 noiembrie 2013

Nr. 36.