MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 136/2013

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXV - Nr. 136         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 14 martie 2013

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 81 din 27 februarie 2013 asupra obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, în ansamblul său, precum şi, în mod special, a dispoziţiilor art. I pct. 3 (referitoare la modificarea art. 7) şi ale art. I pct. 14 (referitoare la introducerea art. 191) din lege

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

84. - Hotărâre pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

209. - Ordin privind dispunerea radierii din Registrul general al instituţiilor financiare nebancare a Societăţii Comerciale BCR PARTENER IFN - S.A.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 81

din 27 februarie 2013

asupra obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, în ansamblul său, precum şi, în mod special, a dispoziţiilor art. I pct. 3 (referitoare la modificarea art. 7) şi ale art. I pct. 14 (referitoare la introducerea art. 191) din lege

 

I. 1. Cu Adresa nr. 1.233 din 14 februarie 2013, secretarul general al Senatului a transmis Curţii Constituţionale sesizarea formulată de un număr de 25 de senatori referitoare la neconstituţionalitatea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

2. La sesizare s-a anexat lista cuprinzând semnăturile autorilor acesteia: Rogojan Mihai-Ciprian, Chiru Gigi Christian, Ghilea Găvrilă, Bălu Marius, Isăilă Marius-Ovidiu, Florian Daniel Cristian, Paşcan Emil-Marius, Dincă Mărinică, Cadăr Leonard, Oprea Dumitru, Tise Alin, Igaş Constantin-Traian, Voloşevici Andrei-Liviu, Todiraşcu Valeriu, Popa Nicolae-Vlad, Ungureanu Mihai-Răzvan, Pereş A. Alexandru, Badea Viorel-Riceard, Marian N. Dan-Mihai, Ariton Ion, Boagiu C. Anca-Daniela, Blaga Vasile, Fluture Gheorghe, Rădulescu Cristian, aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, precum şi a lui Vochidoiu Haralambie din Grupul parlamentar al Partidului Poporului - Dan Diaconescu.

3. Sesizarea a fost formulată în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie şi al art. 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 630 din 14 februarie 2013 şi formează obiectul Dosarului nr. 103A/2013.

II. 1. În motivarea sesizării se susţine încălcarea, prin normele criticate, a dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) referitoare la statul de drept şi obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 16 alin. (1) şi (2) - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) - dreptul la un proces echitabil şi ale art. 67 - Actele juridice şi cvorumul legal.

2. În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie

Se susţine că legea adoptată după reexaminare a depăşit cadrul stabilit prin cererea de reexaminare formulată în temeiul art. 77 aţin. (2) din Constituţie de Preşedintele României. În acest sens se arată că: se menţine caracterul echivoc cu privire la incompatibilităţile stabilite prin alte acte normative, caracter care nu a fost eliminat de legea adoptată; nu a fost corectată reglementarea referitoare la sancţionarea disciplinară a parlamentarului de neparticipare la lucrările plenului timp de 6 luni, în cazul unui conflict de interese constatat printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă; nu a fost respectată solicitarea consultării societăţii civile.

Se mai invocă şi o necorelare a alin, (1) şi (2) ale art. 7 din Legea nr. 96/2006 astfel cum a fost modificată, în sensul că, deşi se urmărea reglementarea cazurilor de încetare a mandatului parlamentarului, Parlamentul a adoptat doar prevederile din art. I pct. 3 referitoare la art. 7 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 96/2006, fără ca aceste dispoziţii să fie corelate cu cele ale alin. (1) ale aceluiaşi articol. Astfel, alin. (2) al art. 7 prevede procedura de urmat, fără ca la alin. (1) să se prevadă regula substanţială. Se apreciază că „este ca şi cum s-ar prevedea procedura arestării, dar nu este reglementată instituţia arestării”. În opinia autorilor obiecţiei, lipsa acestei corelări echivalează cu adoptarea unui text incomplet, echivoc şi deci nepredictibil, ceea ce face ca reglementarea în cauză să fie de neînţeles.

3. În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţie

Referitor la dispoziţiile art. I pct. 3 din lege, se susţine că termenul de 45 de zile pe care îl are la îndemână parlamentarul declarat de Agenţia Naţională de Integritate ca fiind incompatibil pentru a ataca la instanţa judecătorească raportul Agenţiei „este exagerat de mare faţă de reglementarea procesual civilă şi deci îi poziţionează pe parlamentari deasupra celorlalţi cetăţeni, fără niciun fel de justificare „. Se apreciază că reglementarea unor termene diferite faţă de ceilalţi cetăţeni le creează parlamentarilor o „superimunitate”, fără nicio justificare constituţională.

Se arată totodată că acest termen încalcă şi prevederile art. 21 alin, (3) din Constituţie, în sensul că nu are caracter rezonabil. Legislaţia procesual civilă prevede termene mult mai scurte - de 10 sau 15 zile pentru sesizarea instanţelor judecătoreşti, iar Constituţia nu prevede posibilitatea reglementării prin lege a unui termen special în anumite cazuri.

Cu privire la dispoziţiile art. I pct. 14 din lege, se apreciază că acestea creează o discriminare nejustificată întrucât „reglementează doar situaţia parlamentarilor care au fost declaraţi în conflict de interese de o instanţă judecătorească, lăsând la o parte pe cei care nu s-au «bucurat» de o asemenea hotărâre”.

Se mai arată şi că „nu se poate susţine nici că mandatul nu poate înceta pe baza raportului Agenţiei Naţionale de Integritate, pe motivul că acesta din urmă, fiind un act administrativ, mandatul nu ar putea înceta în baza lui”. Astfel, mandatul încetează la data apariţiei şi constatării incompatibilităţii de către instanţele judecătoreşti sau de către alte autorităţi publice cu atribuţii corespunzătoare prevăzute de lege, însă ca urmare a atitudinii nelegale şi neconstituţionale a parlamentarului în cauză, iar nu datorită actului prin care se constată o asemenea atitudine.

4. În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 67 din Constituţie

Se susţine, ca urmare a cererii de reexaminare, că Parlamentul a decis retrimiterea legii criticate numai la Comisia comună pentru Statutul deputaţilor şi senatorilor. Cu toate acestea, birourile permanente reunite au hotărât trimiterea legii şi la comisiile juridice ale celor două Camere ale Parlamentului, pentru avizare. Această hotărâre confirmă, în opinia autorilor sesizării, încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.

De asemenea, având în vedere că din punct de vedere procedural s-a nesocotit decizia Parlamentului, iar hotărârea a fost adoptată de comisii şi nu de plenul celor două Camere, au fost încălcate şi prevederile art. 67 din Constituţie.

III. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizarea a fost transmisă preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra sesizării de neconstituţionalitate.

IV. 1. Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale, cu Adresa nr. 51/1.336 din 21 februarie 2013, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 742 din 21 februarie 2013, punctul de vedere prin care apreciază că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

2. În cadrul punctului de vedere exprimat se constată, mai întâi, cu caracter general, că „Parlamentul, prin majoritatea exprimată, este suveran în a aprecia cu privire la cererea de reexaminare, iar pe de altă parte, în mod substanţial, în cazul de faţă Parlamentul a pus de acord legea cu obiecţiile formulate la pct. 1-3 din cererea de reexaminare”. De asemenea, „consultarea societăţii civile şi a instituţiilor competente, solicitată de Preşedintele României în ultimul punct al cererii de reexaminare (pct. 4), a fost asigurată încă de la depunerea iniţiativei legislative, prin transmiterea acesteia către structurile competente în domeniul de referinţă, cât şi prin publicarea pe pagina de internet a Camerei Deputaţilor a tuturor documentelor elaborate pe parcursul procedurii legislative şi a asigurării accesului mass-media la acestea şi la şedinţele comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului”.

3. În continuare, se susţine „irelevanţa argumentelor invocate” de autorii sesizării în motivarea încălcării prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie. Astfel, se arată că invocarea normelor constituţionale este generică, fără a se preciza „care dintre consecinţele normative ale acestor prevederi constituţionale sunt nerespectate”. Cât priveşte pretinsa necorelare a alin. (1) şi (2) ale art. 7 din lege astfel cum a fost modificat, se arată că nu poate fi reţinută, întrucât: în art. 7 alin. (1) din lege sunt reglementate în mod expres cazurile de încetare a calităţii de deputat sau de senator, în alin. (2) al aceluiaşi articol sunt detaliate în mod exhaustiv situaţiile care conduc la încetarea mandatului de deputat sau de senator ca urmare a incompatibilităţii, aceste din urmă dispoziţii fiind completate, cu prilejul reexaminării legii, în sensul introducerii unei litere d) la alin. (2) al art. 7 cu privire la raportul de evaluare al Agenţiei Naţionale de Integritate necontestat în instanţă în termenul legal.

4. Referitor la pretinsa încălcare a art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţie, se apreciază că nu poate fi reţinută. Se arată că sintagma „termen rezonabil” cuprinsă în art. 21 alin. (3) din Constituţie este folosită de legiuitorul constituant „în contextul proceselor aflate pe rolul instanţelor de judecată”, însă termenul de 45 de zile reglementat în art. 7 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 96/2006 „nu poate fi inclus în această categorie”. De asemenea, acest termen „este justificat de raţiuni practice, legate de specificul activităţii parlamentare care se desfăşoară preponderent în Bucureşti şi în circumscripţia electorală în care deputaţii şi senatorii au fost aleşi, adică pentru cei mai mulţi dintre aceştia în afara localităţii de domiciliu, şi de faptul că în multe situaţii raportul Agenţiei Naţionale de Integritate nu Ie-a fost adus la cunoştinţă pe cale oficială”. Se apreciază şi că, întrucât „reglementarea unor termene legale este un aspect de legalitate şi de oportunitate, care dă expresie competenţei forului legislativ, abilitat astfel de Legea fundamentală, acesta nu este un criteriu de constituţionalitate”.

5. Cu referire la susţinerile privind încălcarea, prin art. I pct. 14 din legea criticată, a art. 16 din Constituţie, se semnalează o eroare a autorilor sesizării, precizându-se că „prevederile art. 191 alin. (1) din lege au fost modificate cu prilejul reexaminării, în acord cu pct. 3 din cererea de reexaminare”.

6. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 67 din Constituţie, se arată că textul constituţional invocat reglementează actele juridice ale celor două Camere ale Parlamentului şi cvorumul legal necesar adoptării acestora. În ceea ce priveşte condiţia existenţei cvorumului, ca şi criteriu de constituţionalitate externă a legii, se constată că acesta a fost întrunit, aşa cum rezultă din stenograma şedinţei comune a Senatului şi Camerei Deputaţilor din ziua de 13 februarie 2013, iar deputaţii şi senatorii şi-au exprimat votul asupra raportului Comisiei permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, organizarea şi funcţionarea şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului cu privire la cererea de reexaminare a legii în cauză. În ceea ce priveşte sesizarea comisiilor, se arată că „acesta nu constituie un criteriu de constituţionalitate, ci de aplicare a dispoziţiilor Regulamentului şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului şi a cutumelor parlamentare”.

V.1. Guvernul a transmis Curţii Constituţionale, cu Adresa nr. 5/1.072/2013, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 734 din 21 februarie 2013, punctul de vedere prin care apreciază că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

2. În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la depăşirea cadrului stabilit prin cererea de reexaminare, se arată că nu poate fi reţinută. Se apreciază că „cererea de reexaminare, în realitate, nu afectează cu nimic calitatea Parlamentului de unică autoritate legiuitoare, în limitele sesizării, acesta putând face orice, reluându-se procedura legislativă. În ipoteza în care Parlamentul, reexaminând legea anterior adoptată, va da o altă redactare unor texte sau va completa legea cu noi prevederi, el trebuie să soluţioneze şi eventualele conflicte ce pot apărea asupra textelor care nu au făcut obiectul sesizării de reexaminare întrucât, în caz contrar, procedura de îmbunătăţire a reglementării ar avea drept consecinţă adoptarea unei legi care cuprinde texte contradictorii şi necorelate. Faţă de cererea de reexaminare formulată de Preşedintele României, Parlamentul are o competenţă largă asupra proiectului de lege, întrucât poate să modifice sau nu legea în sensul cerut de Preşedintele României, nefiind obligat să-şi însuşească punctul de vedere al acestuia. Singura limitare constă în faptul că reexaminarea legii de către Parlament trebuie să se restrângă la aspectele precizate în cererea Preşedintelui României”. Se mai apreciază şi că „Parlamentul poate retrimite legea spre promulgare, după reexaminare, Preşedintelui României fără să fi operat nicio modificare în conţinutul acesteia sau modificând-o, dar nu în sensul dorit de Preşedinte. Deşi nu a obţinut rezultatul scontat, Preşedintele nu-şi poate impune opinia faţă de legislativ, nefiindu-i permisă o a două cerere de reexaminare”. Se invocă şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

3. Referitor la susţinerea privind existenţa unei necorelări între prevederile alin. (1) şi (2) ale art. 7 din Legea nr. 96/2006, se apreciază că este neîntemeiată. Se arată că «textul reglementează mai întâi instituţia incompatibilităţii, pentru ca la alin. (2) să stabilească procedura de urmat”.

4. Cât priveşte pretinsa încălcare a principiului egalităţii în drepturi, se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului în care s-a statuat, în esenţă, că egalitatea de tratament nu înseamnă uniformitate juridică, la situaţii diferite putându-se aplica soluţii diferite, ipoteză existentă în speţă. Art. 21 alin. (3) din Constituţie, invocat de asemenea de autorii sesizării, este apreciat ca neavând incidenţă în cauză, întrucât termenul rezonabil la care acesta face referire vizează soluţionarea unui proces aflat pe rolul instanţei judecătoreşti. În plus, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a decis că este constituţională instituirea unor particularităţi procedurale, inclusiv în ceea ce priveşte instituirea unor termene speciale, diferite de dreptul comun.

5. Referitor la punctul 3 din sesizare se arată că autorii „nu argumentează în niciun fel încălcarea vreunei dispoziţii constituţionale, aspecte care fac imposibilă exprimarea unui punct de vedere”. Pentru acest motiv se consideră că „sesizarea ar trebui respinsă ca inadmisibilă”.

6. În privinţa aspectelor indicate cu privire la încălcarea art. 67 din Constituţie, se apreciază că „acestea nu au legătură cu textul constituţional invocat, întrucât se referă la modul de realizare şi desfăşurare a procedurilor parlamentare în procedura legislativă, realizate în cadrul comisiilor parlamentare, iar nu la cvorumul şi majoritatea necesare pentru adoptarea unui act al Parlamentului de către plenul Camerelor acestuia.” în plus, „aspectele învederate de autorii sesizării sunt chestiuni ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii, astfel încât analiza acestora excedează sferei de competenţă a Curţii Constituţionale.”

VI. Preşedintele Senatului nu a transmis Curţii Constituţionale punctul său de vedere.

VII. 1. La dosar au mai fost ataşate o serie de cereri formulate Amicus Curiae, prin care se solicită constatarea neconstituţionalităţii legii ce face obiectul sesizării, înregistrate la Curtea Constituţională după cum urmează: nr. 667 din 18 februarie 2013, cerere semnată de Brătfălean Viluţa Mihaiela şi, respectiv, Zorin Diaconescu, nr. 668 din 18 februarie 2013, cerere semnată indescifrabil (ambele cereri au fost transmise prin fax), nr. 687 din 19 februarie 2013, cerere formulată de Maria Rachieru şi nr. 695 din 19 februarie 2013, cerere formulată de Petru Călian (ambele transmise prin poşta electronică).

2. Având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora „Curtea Constituţională poate fi sesizată în cazurile expres prevăzute de art. 146 din Constituţie, republicată, sau de legea sa organică”, precum şi dispoziţiile ari. 146 lit. a) din Constituţie, care stabilesc expres şi limitativ subiecţii care pot sesiza Curtea Constituţională pentru controlul constituţionalităţii legilor înainte de promulgare, Curtea constată că cererile mai sus arătate sunt inadmisibile.

CURTEA,

examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul judecătorului-raportor, Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, reţine următoarele:

VIII. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, să soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate formulată de cei 25 de senatori.

IX. Obiectul sesizării, astfel cum rezultă din examinarea motivării acesteia, îl constituie Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, criticată, în ansamblul său, sub aspectul procedurii de adoptare după reexaminarea la cererea Preşedintelui României, precum şi, în mod special, dispoziţiile art. I pct. 3 [referitoare la modificarea art. 7] şi ale art. I pct. 14 [referitoare la introducerea art. 191] din lege, criticate punctual de autorii sesizării.

Dispoziţiile art. I pct. 3 şi pct. 14 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor au următorul cuprins:

- Art. I pct. 3: „Articolul 7 se modifică şi va avea următorul cuprins:

«ARTICOLUL 7

Încetarea mandatului

(1) Calitatea de deputat sau de senator încetează:

a) la data întrunirii legale a Camerelor nou-alese;

b) în caz de demisie, de la data menţionată în cuprinsul acesteia, depuse la Biroul permanent al Camerei din care deputatul sau senatorul face parte;

c) în caz de pierdere a drepturilor electorale, de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care se dispune pierderea acestor drepturi;

d) în caz de deces, de la data consemnată în certificatul de deces;

e) în caz de incompatibilitate.

(2) încetarea mandatului de deputat sau de senator datorată incompatibilităţii are loc:

a) la data menţionată în cuprinsul demisiei pentru incompatibilitate, depusă la Biroul permanent al Camerei din care deputatul sau senatorul face parte;

b) la data adoptării unei hotărâri a Camerei din care deputatul sau senatorul face parte, prin care se constată starea de incompatibilitate;

c) la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care se respinge contestaţia la raportul Agenţiei Naţionale de Integritate prin care s-a constatat incompatibilitatea;

d) la expirarea unui termen de 45 de zile de la data luării la cunoştinţă a raportului de evaluare al Agenţiei Naţionale de Integritate, termen în care deputatul sau senatorul poate contesta raportul la instanţa de contencios administrativ. Luarea la cunoştinţă se face prin comunicarea raportului Agenţiei Naţionale de Integritate, sub semnătură de primire, către deputatul sau senatorul în cauză sau, în cazul în care refuză primirea, prin anunţul făcut de preşedintele de şedinţă în elenul Camerei din care face parte.

(3) în cazul în care deputatul sau senatorul şi-a depus demisia, preşedintele, în prima şedinţă publică a plenului respectivei Camere, îl întreabă pe deputat sau pe senator dacă stăruie în demisie şi, dacă acesta răspunde afirmativ sau nu se prezintă în şedinţa de plen pentru a răspunde, preşedintele ia act de demisie şi supune votului plenului Camerei din care face parte adoptarea hotărârii prin care se vacantează locul de deputat sau de senator.

(4) în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d), precum şi în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. c) şi d) preşedintele Camerei ia act de situaţia de încetare a mandatului de deputat sau de senator şi supune votului plenului Camerei din care face parte adoptarea hotărârii prin care se vacantează locul de deputat sau de senator.

(5) Hotărârile de vacantare a locului de deputat sau de senator, prevăzute la alin. (3) şi (4), se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(6) Mandatul de deputat sau de senator se prelungeşte de drept în cazul în care mandatul Camerei din care face parte se prelungeşte de drept în conformitate cu prevederile art. 63 alin. (1) şi (4) din Constituţia României, republicată.»„

- Art. I pct. 14: „După articolul 19 se introduce un nou articol, art. 191, cu următorul cuprins:

«ARTICOLUL 191

Conflictul de interese

(1) Deputatul sau senatorul aflat în conflict de interese se sancţionează disciplinar cu interzicerea participării la lucrările Camerei din care face parte deputatul sau senatorul pe o perioadă de cel mult 6 luni.

(2) Deputatul sau senatorul poate contesta raportul la instanţa de contencios administrativ într-un termen de 45 de zile de la data luării la cunoştinţă a raportului de evaluare al Agenţiei Naţionale de Integritate. Luarea la cunoştinţă se face prin comunicarea raportului Agenţiei Naţionale de Integritate, sub semnătură de primire, către deputatul sau senatorul în cauză, sau în cazul în care refuză primirea, prin anunţul făcut de către preşedintele de şedinţă în plenul Camerei din care face parte.

(3) În situaţia în care Agenţia Naţională de Integritate a finalizat un raport de evaluare privind existenţa unui conflict de interese a unui deputat sau senator, raportul de evaluare se comunică în termen de 5 zile de la finalizare, persoanei în cauză, precum şi Camerei din care aceasta face parte, în conformitate cu art. 21 alin. (4) din Legea nr. 176/2010. Biroul permanent al Camerei din care face parte persoana în cauză o înştiinţează de urgenţă pe aceasta, punându-i la dispoziţie o copie a raportului.»

X. 1. Având în vedere obiectul sesizării, Curtea va examina mai întâi legea în ansamblul său, în raport de criticile formulate, care privesc exclusiv procedura de adoptare după reexaminarea legii la cererea Preşedintelui României, şi apoi, în mod distinct, dispoziţiile art. I pct. 3 şi art. I pct. 14 din lege.

2. Pentru a răspunde acestor critici este necesară stabilirea, mai întâi, a cadrului constituţional, legal şi regulamentar referitor la Statutul deputaţilor şi senatorilor, cu referire în mod particular la regimul incompatibilităţilor.

2.1. Reglementările constituţionale care conturează acest cadru sunt cele prevăzute în art. 73 alin. (3) lit. c), potrivit cărora „Prin lege organică se reglementează [...] statutul deputaţilor şi ai senatorilor[...]”, art. 65 alin. (2) lit. j) „Camerele îşi desfăşoară lucrările şi în şedinţe comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, pentru: [.,.] stabilirea statutului deputaţilor şi al senatorilor.,,]”, şi, respectiv, titlul III, cap. I - Parlamentul secţiunea a 2-a - Statutul deputaţilor şi al senatorilor, care cuprinde: art. 69 - Mandatul reprezentativ, art. 70 - Mandatul deputaţilor şi al senatorilor, art. 71 - Incompatibilităţi; art. 72 - Imunitatea parlamentară.

Cu privire la incompatibilităţi, textul constituţional de referinţă, respectiv art. 71, prevede următoarele:

„(1) Nimeni nu poate fi, în acelaşi timp, deputat şi senator.

(2) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de membru al Guvernului.

(3) Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică.

În înţelesul art. 71 alin. (2) din Legea fundamentală, funcţiile publice de autoritate sunt cele folosite în cadrul autorităţilor publice prevăzute de Constituţie, funcţii care pot fi elective sau neelective. Art. 81 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, determină înţelesul sintagmei consacrată de norma constituţională, stabilind că „prin funcţii publice de autoritate, incompatibile cu calitatea de deputat sau de senator, se înţelege funcţiile din administraţia publică asimilate celor de ministru, funcţiile de secretar de stat, subsecretar de stat şi funcţiile asimilate celor de secretar de stat şi subsecretar de stat din cadrul organelor de specialitate din subordinea Guvernului sau a ministerelor, funcţiile din Administraţia Prezidenţială, din aparatul de lucru al Parlamentului şi al Guvernului, funcţiile de conducere specifice ministerelor, celorlalte autorităţi şi instituţii publice, funcţiile de consilieri locali şi consilieri judeţeni, de prefecţi şi subprefect! şi celelalte funcţii de conducere din aparatul propriu al prefecturilor, funcţiile de primar, viceprimar şi secretar ai unităţilor administrativ-teritoriale, funcţiile de conducere şi execuţie din serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi celorlalte organe din unităţile administrativ-teritoriale şi din aparatul propriu şi serviciile publice ale consiliilor judeţene şi consiliilor locale, precum şi funcţiile care, potrivit legii, nu permit persoanelor care le deţin să candideze în alegeri.”

2.2. Dispoziţiile constituţionale referitoare la incompatibilităţi au fost preluate şi dezvoltate în mai multe legi organice. Este de precizat că Parlamentul poate să stabilească prin lege organică orice alte incompatibilităţi cu mandatul de parlamentar, dar nu cu funcţii publice de autoritate, ci cu orice alte funcţii publice şi în special cu funcţii private.

În acest sens sunt: Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 12 noiembrie 2008, Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003. Curtea reţine incidenţa în materie şi a dispoziţiilor Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, care reglementează, în titlul II, proceduri de asigurare a integrităţii şi transparenţei în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, secţiunea a 3-a a respectivului titlu fiind dedicată procedurii de evaluare a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor.

2.3. Cu încălcarea textului constituţional de referinţă [art. 71 alin. (3)], cazuri de incompatibilitate sunt prevăzute la art. 198- 200 şi art. 202 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, precum şi la art. 177 din Regulamentul Senatului. Având în vedere textul constituţional menţionat, care prevede că alte incompatibilităţi decât cele prevăzute de Legea fundamentală se stabilesc prin legea organică, rezultă că prin regulamentele Camerelor Parlamentului se pot stabili doar reguli procedurale interne de aplicare care să detalieze sub acest aspect, în măsura necesară, regulile constituţionale şi legale ce definesc statutul parlamentarului şi, nicidecum, să-l completeze sau să-l modifice.

3. Critica de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, în ansamblul său

3.1. Susţinerea referitoare la „depăşirea” de către Parlament a cadrului stabilit prin cererea de reexaminare formulată de Preşedintele României

Autorii sesizării afirmă că legea adoptată de Parlament a depăşit cadrul stabilit prin cererea de reexaminare formulată de Preşedintele României, argumentele prezentate de aceştia fiind însă în sensul că Parlamentul nu a dat curs tuturor solicitărilor pe care cererea de reexaminare Ie-a cuprins.

Analizând dispoziţiile constituţionale incidente în materie, cuprinse în art. 77 alin. (2), potrivit căruia „Înainte de promulgare. Preşedintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legi”, Curtea constată că reexaminarea poate fi cerută o singură dată de Preşedintele României, pentru orice motiv - de formă sau de fond, cu privire la legea în integralitatea sa sau pentru unele dintre textele sale. În cadrul acestei proceduri, reexaminarea legii de către Parlament trebuie să se restrângă la obiecţiunile menţionate în cererea Preşedintelui României iar, în situaţia în care se dă o altă redactare unor texte sau se completează legea cu noi reglementări, urmează să se asigure corelările necesare cu textele care au făcut obiectul cererii Preşedintelui României.

În cuprinsul obiecţiei de neconstituţionalitate formulate nu se arată însă în ce ar consta „depăşirea” cadrului cererii de reexaminare, motivele invocate fiind, în realitate, critici referitoare la o pretinsă neconformare a Parlamentului cu solicitările cuprinse în această cerere.

Or, cererea de reexaminare nu poate afecta statutul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării. Cererea formulată de Preşedintele României în temeiul art. 77 alin. (2) din Constituţie are ca efect reluarea procesului legislativ, cadru în care Parlamentul poate modifica sau completa legea în sensul cerut de Preşedinte, poate menţine legea în forma adoptată iniţial sau, dimpotrivă, ţinând seama şi de punctul de vedere al Preşedintelui, o poate respinge. În acest sens este şi jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, în care s-a reţinut că, „Parlamentul fiind unica autoritate legiuitoare a ţării, conform prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, în raport cu solicitările cuprinse în cererea de reexaminare â Preşedintelui României, poate adopta orice fel de soluţie pe care o va considera necesară. Astfel, poate admite în întregime sau parţial solicitarea, poate să o respingă ori poate să modifice în totalitate sau parţial anumite texte care au legătură cu cererea de reexaminare.” (a se vedea Decizia nr. 991 din 1 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 6 octombrie 2008, Decizia nr. 1.596 din 14 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 27 decembrie 2011, Decizia nr. 1.597 din 14 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 27 decembrie 2011, Decizia nr. 1.598 din 14 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 27 decembrie 2011). Soluţia adoptată de Parlament trebuie să fie circumscrisă cadrului constituţional.

Aşadar, eventuala respingere în tot sau în parte de către Parlament a cererii de reexaminare nu poate constitui, în sine, un motiv de neconstituţionalitate a reglementării adoptate în urma reexaminării. După parcurgerea procesului legislativ în cadrul procedurii de reexaminare, Parlamentul poate retrimite legea Preşedintelui, care trebuie să o promulge în cel mult 10 zile de la primirea legii, nefiindu-i permisă o a două cerere de reexaminare. Preşedintele poate însă, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie, să sesizeze Curtea Constituţională pentru controlul de constituţionalitate al legii.

Pentru aceste considerente, Curtea constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de autorii sesizării cu privire la Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, în ansamblul său.

3.2. Susţinerea privind încălcarea prevederilor art. 67 din Constituţie

În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate se arată că, urmare cererii de reexaminare, Parlamentul a decis retrimiterea legii criticate numai la Comisia comună pentru Statutul deputatului şi senatorului. Cu toate acestea, birourile permanente reunite au hotărât trimiterea legii şi la comisiile juridice ale celor două Camere ale Parlamentului, pentru avizare, ceea ce înseamnă că din punct de vedere procedural s-a nesocotit decizia Parlamentului, iar hotărârea a fost adoptată de comisii şi nu de plenul celor două Camere.

Cu privire la locul şi rolul comisiilor permanente, ca organe interne de lucru ale Camerelor Parlamentului, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, reţinând că activitatea acestora „are caracter pregătitor pentru a oferi forului deliberativ toate elementele necesare adoptării deciziei”; „dezbaterile specializate care au loc în cadrul şedinţelor comisiilor se finalizează cu întocmirea de rapoarte sau avize care au rolul de a pregăti şi facilita desfăşurarea lucrărilor Camerelor, respectiv a dezbaterilor care vor avea loc în plenul acestora. Necesitatea creării acestor organe de lucru a fost impusă de asigurarea eficienţei activităţii unui corp deliberativ numeros. Din această perspectivă, rolul comisiilor în activitatea parlamentară este unul foarte important, ele asigurând pregătirea deciziilor plenului în scopul exercitării prerogativelor ce decurg din dreptul de informare, dreptul de control sau dreptul de anchetă ale Parlamentului. Dat fiind caracterul de organe de lucru interne al comisiilor parlamentare, natura juridică a rapoartelor sau avizelor adoptate de acestea este aceea a unui act preliminar, cu caracter de recomandare, adoptat în scopul de a sugera o anumită conduită, sub aspect decizional, plenului fiecărei Camere sau Camerelor reunite. Rapoartele şi avizele au caracter obligatoriu numai sub aspectul solicitării lor, nu şi din perspectiva soluţiilor pe care le propun, Senatul şi Camera Deputaţilor fiind singurele corpuri deliberative prin care Parlamentul îşi îndeplineşte atribuţiile constituţionale (a se vedea Decizia nr. 209 din 7 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 22 martie 2012). Ca urmare, soluţiile propuse de comisii pot fi însuşite sau nu de Parlament, iar o eventuală însuşire a acestora nu poate fi interpretată în sensul că ar conduce la adoptarea legii de către comisii.

Cât priveşte raporturile dintre comisii, modul lor de lucru şi de colaborare, acestea sunt probleme ce ţin de aplicarea regulamentelor Camerelor, şi nu pot face obiectul controlului de constituţionalitate.

4. Critica de neconstituţionalitate a art. I pct. 3 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor

4.1. Susţinerile referitoare la încălcarea art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, în sensul lipsei de predictibilitate a reglementării

Sub acest aspect se invocă o necorelare constând în faptul că Parlamentul ar fi adoptat doar prevederile din art. I pct. 3 referitoare la art. 7 alin (2) lit. d) din Legea nr. 96/2006, fără ca aceste dispoziţii să fie corelate cu cele ale alin. (1) ale aceluiaşi articol. În opinia autorilor sesizării, alin. (2) al art. 7 din legea astfel cum a fost modificată prevede procedura de urmat, fără ca la alin. (1) să se prevadă regula substanţială.

Examinând cele două texte criticate, Curtea constată că alin. (1) al art. 7 din Legea nr. 96/2006, astfel cum a fost modificat, reglementează cazurile de încetare a calităţii de deputat sau senator, unul dintre acestea fiind cel de incompatibilitate [art. 7 alin. (1) lit. e) ]. Alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte data ta care încetează mandatul de deputat sau de senator datorată incompatibilităţii. Faptul că alin. (1) al ari 7 din lege se referă la incompatibilitate ca modalitate de încetare a calităţii de deputat sau senator în mod generic, fără a enumera cazurile de incompatibilitate, respectiv fără a stabili procedura declarării incompatibilităţii, nu determină o lipsa de predictibilitate a textului legal menţionat. Reglementarea cazurilor de incompatibilitate şi a procedurii declarării se regăseşte în dispoziţii distincte, cuprinse în art. I pct. 9, de modificare a art. 15, si art. I pct. 11 de modificare a art. 18 din Legea nr. 96/2006.

Astfel fiind, nu poate fi reţinută pretinsa încălcare a prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie.

4.2. Susţinerile referitoare la încălcarea art. 16 alin. (1) şi (2), precum şi a art. 21 alin. (3) din Constituţie

Autorii sesizării critică art. I pct. 3 din lege, în ceea ce priveşte art. 7 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 96/2006, astfel cum a fost modificat, susţinând că termenul de 45 de zile pe care îl are la îndemână parlamentarul declarat de Agenţia Naţională de Integritate ca fiind incompatibil, pentru a ataca la instanţa judecătorească raportul Agenţiei, este exagerat de mare m raport cu reglementarea procesual civilă, poziţionându-i pe parlamentari deasupra celorlalţi cetăţeni, fără niciun fel de justificare.

Curtea constată că textul de lege criticat, potrivit căruia (2) încetarea mandatului de deputat sau de senator datorată incompatibilităţii are loc: [...] d) la expirarea unui termen de 45 de zile de la data luării la cunoştinţă a raportului de evaluare al Agenţiei Naţionale de Integritate, termen în care deputatul sau senatorul poate contesta raportul la instanţa de contencios administrativ. Luarea la cunoştinţă se face prin comunicarea raportului Agenţiei Naţionale de Integritate, sub semnătură de primire, către deputatul sau senatorul în cauză sau, în cazul în care refuză primirea, prin anunţul făcut de preşedintele de şedinţă în plenul Camerei din care face parte”, instituie o derogare de la norma comună în această materie, prevăzută de art. 22 alin, (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, cu modificările ulterioare.

Astfel, potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, „Persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilităţilor în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanţa de contencios administrativ.”

Persoanele la care se referă textul citat sunt, potrivit art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 176/2010, următoarele: preşedintele României; consilierii prezidenţiali şi consilierii de stat; preşedinţii

Camerelor Parlamentului, deputaţii şi senatorii; membrii din România în Parlamentul European şi membrii în Comisia Europeană din partea României; prim-ministrului, membrii Guvernului, secretarii de stat, subsecretarii de stat, asimilaţii acestora, precum şi consilierii de stat din aparatul de lucru al prim-ministrul; membrii Consiliului Superior al Magistraturii; judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, asimilaţii acestora, precum şi asistenţii judiciari; personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi parchetelor; judecătorii Curţii Constituţionale; membrii Curţii de Conturi şi personalul cu funcţii de conducere şi de control din cadrul acesteia; preşedintele Consiliului Legislativ şi preşedinţii de secţie; Avocatul Poporului şi adjuncţii săi; preşedintele şi vicepreşedintele Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal; membrii Consiliului Concurenţei; membrii Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii; membrii Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare; membrii Consiliului Economic şi Social; membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor; membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private; membrii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării; membrii Consiliului Naţional al Audiovizualului; membrii consiliilor de administraţie şi ai comitetelor directoare ale Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune; preşedintele şi vicepreşedintele Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi membrii Consiliului Naţional de Integritate; directorul general şi membrii consiliului director al Agenţiei Naţionale de Presă AGERPRES; directorul Serviciului Român de Informaţii, prim-adjunctul si adjuncţii săi; directorul Serviciului de Informaţii Externe şi adjuncţii săi; personalul diplomatic şi consular; directorul Serviciului de Protecţie şi Pază, prim-adjunctul şi adjunctul său; directorul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, prim-adjunctul şi adjuncţii săi; aleşii locali; persoanele cu funcţii de conducere şi de control, precum şi funcţionarii publici, inclusiv cei cu statut special, care îşi desfăşoară activitatea în cadrul tuturor autorităţilor publice centrale ori locale sau, după caz, în cadrul tuturor instituţiilor publice; persoanele cu funcţii de conducere şi de control din cadru! unităţilor sistemului de învăţământ de stat şi unităţilor de stat din sistemul de sănătate publică; personalul încadrat la cabinetul demnitarului în administraţia publică centrală, precum şi personalul încadrat la cancelaria prefectului; membrii consiliilor de administraţie, ai consiliilor de conducere sau ai consiliilor de supraveghere, precum şi persoanele care deţin funcţii de conducere în cadrul regiilor autonome de interes naţional sau local, companiilor şi societăţilor naţionale sau, după caz, societăţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar sau semnificativ; guvernatorul, prim-viceguvematorul, viceguvernatorii, membrii consiliului de administraţie, angajaţii cu funcţii de conducere ai Băncii Naţionale a României, precum şi personalul din conducerea băncilor la care statul este acţionar majoritar sau semnificativ; personalul instituţiilor publice, inclusiv personalul angajat cu contract individual de muncă, implicat în realizarea procesului de privatizare, precum şi personalul instituţiilor şi autorităţilor publice, inclusiv personalul angajat cu contract individual de muncă, ce administrează sau implementează programe ori proiecte finanţate din fonduri externe sau din fonduri bugetare; preşedinţii, vicepreşedinţii, secretarii şi trezorierii federaţiilor şi confederaţiilor sindicale; prefecţii şi subprefecţii; candidaţii pentru funcţiile de Preşedinte al României, deputat, senator, consilier judeţean, consilier local, preşedinte al consiliului judeţean sau primar; celelalte categorii de persoane care sunt numite în funcţie de Preşedintele României, de Parlament, de Guvern sau de prim-ministru, cu excepţia celor care ocupă funcţii aparţinând cultelor religioase. Faţă de textul de lege criticat, ar rezulta că tuturor acestor categorii de persoane care ocupă funcţii sau demnităţi publice le sunt aplicabile dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, putând contesta raportul de evaluare al Agenţiei Naţionale de

Integritate într-un termen de 15 zile de la primire, cu excepţia deputaţilor şi al senatorilor, care ar avea la dispoziţie un termen de 45 de zile de la primire pentru contestarea raportului de evaluare.

Curtea constată în acest sens că, deşi statutul constituţional şi legal al membrilor Parlamentului, ca reprezentanţi ai poporului, este diferit de statutul funcţionarilor publici şi, în general, de al celorlalţi cetăţeni, ceea ce determină, în consecinţă, particularităţi cu privire la exercitarea anumitor drepturi, acest statut nu poate fi reţinut ca justificând o diferenţă de tratament juridic în raport cu celelalte categorii de persoane cărora li se aplică Legea nr. 176/2010. Aceasta, întrucât, din perspectiva obiectului şi scopului acestei reglementări - care vizează asigurarea integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale - toate persoanele menţionate la art. 1 alin. (1) din lege se află în aceeaşi situaţie juridică, circumscrisă încă din titlul reglementării, prin sintagma „funcţii fi demnităţi publice”, în considerarea căreia le revin obligaţii specifice.

Sub acest aspect, referindu-se la compatibilitatea unor particularităţi procedurale, inclusiv în ce priveşte exercitarea căilor de atac, cu principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, Curtea Constituţională a statuat de principiu că „nu este contrar acestui principiu instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ce priveşte căile de atac, cât timp ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor. Principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. [...] în consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice.” (Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 69 din 16 martie 1994) Or, în cauză, situaţia deputaţilor şi a senatorilor, din punct de vedere al scopului Legii nr. 176/2010, este aceeaşi cu a celorlalte categorii de demnitari şi funcţionari publici cărora legea li se aplică. În consecinţă, instituirea unui tratament procedural diferit în ceea ce îi priveşte are caracter discriminatoriu.

Nu pot fi reţinute ca argumente care să justifice diferenţa de tratament astfel instituită aspectele legate de specificul activităţii parlamentare sau de faptul că ar exista „multe situaţii” în care raportul Agenţiei Naţionale de Integritate nu le-ar fi adus la cunoştinţă pe cale oficială persoanelor care au făcut obiectul evaluării, câtă vreme termenul de contestare a raportului de evaluare începe să curgă de la data la care acesta a fost comunicat sub semnătură de primire, către deputatul sau senatorul în cauză sau, în cazul în care refuză primirea, prin anunţul făcut de preşedintele de şedinţă în plenul Camerei din care face parte.

Pentru considerentele arătate, Curtea constată că dispoziţiile art. I pct. 3 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor sunt neconstituţionale în ceea ce priveşte art. 7 alin. (2) lit. d) din legea astfel cum a fost modificată, referitor la termenul de 45 de zile în care deputatul sau senatorul poate contesta la instanţa de contencios administrativ raportul de evaluare al Agenţiei Naţionale de Integritate.

5. Susţinerile referitoare la neconstituţionalitatea art. I pct. 14 din lege, referitoare la Introducerea art. 191 - „Conflictul de interese”.

În opinia autorilor sesizării, aceste dispoziţii creează o discriminare nejustificată, întrucât reglementează doar situaţia parlamentarilor care au fost declaraţi în conflict de interese de o instanţă judecătorească, lăsând la o parte pe cei care nu s-au „bucurat” de o asemenea hotărâre. Este criticată şi reglementarea cuprinsă în acelaşi text de lege, referitoare la sancţionarea disciplinară a parlamentarului.

Cu privire la aceste susţineri Curtea constată mai întâi că, urmare a reexaminării, textul art. 191 - Conflictul de interese, introdus prin art. 1 pct. 14 din legea ce face obiectul sesizării, a primit o nouă formulare, cu caracter general, care nu cuprinde distincţia apreciată de autorii sesizării ca având caracter discriminatoriu. Astfel fiind, nu poate fi primită critica formulată în raport cu dispoziţiile art. 16 din Constituţie.

Curtea constată însă că este întemeiată critica referitoare la reglementarea, prin alin. (1) al art. 191 din legea astfel cum a fost completată, a sancţiunii disciplinare a parlamentarului aflat în conflict de interese, întrucât această sancţiune, constând în „interzicerea participării la lucrările Camerei din care face parte deputatul sau senatorul pe o perioadă de cel mult 6 luni”, este de natură să afecteze mandatul parlamentar.

Curtea reţine în acest sens că mandatul parlamentar este o demnitate publică dobândită de membrii Camerelor Parlamentului prin alegerea de către electorat, în vederea exercitării prin reprezentare a suveranităţii naţionale, concluzie fundamentată, în principal, pe următoarele dispoziţii constituţionale: art. 2 alin. (1) - „Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum”, art. 61 alin. (1) teza întâi - „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român [...]” şi art. 69 alin. (1) - „În exercitarea mandatului, deputaţii si senatorii sunt în serviciul poporului”. Constituţia mai stabileşte, în art. 63, durata mandatului Camerei Deputaţilor şi Senatului, iar în art. 70, momentul la care deputaţii şi senatorii intră în exerciţiul mandatului, respectiv „la data întrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub condiţia validării alegerii şi a depunerii jurământului [...]”, precum şi momentul/cazurile de încetarea calităţii de deputat sau de senator, respectiv: „ia data întrunirii legale a Camerelor nou-alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.

Faţă de aceste dispoziţii constituţionale, Curtea reţine, mai întâi, că problema conflictului de interese nu este de rang constituţional, legiuitorul constituant stabilind în mod expres şi limitativ doar cazurile în care calitatea de deputat sau de senator încetează, cazuri care nu se referă şi la conflictul de interese. Reglementarea conflictului de interese prin legislaţia infraconstituţională trebuie să respecte însă cadrul constituţional care configurează - în ceea ce priveşte deputaţii şi senatorii - regimul juridic al mandatului parlamentar.

Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei defineşte conflictul de interese în art. 70, după cum urmează: „Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.”

Prin dispoziţiile art. I pct. 14 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, a fost introdus în lege art. 191, care reglementează instituţia conflictului de interese în cazul deputaţilor şi al senatorilor. În mod corelativ, prin art. J pct. 51 din legea criticată a fost introdusă, după lit. d) a art. 52 din Legea nr. 96/2006, care reglementează sfera abaterilor disciplinare, o nouă abatere disciplinară, menţionată la lit. e), cu următorul cuprins: „încălcarea prevederilor legale referitoare la conflictul de interese”. De asemenea, prin art. I pct. 53 din lege s-a introdus la art. 53 din Legea nr. 96/2006, care reglementează sfera sancţiunilor disciplinare, o nouă sancţiune la lit. g), cu următorul cuprins: „interzicerea de a participa la lucrările Camerei din care face parte, pe o perioadă de cel mult 6 luni în cazul conflictului de interese”.

Din această reglementare rezultă că legiuitorul a încadrat conflictul de interese în sfera abaterilor disciplinare şi, atribuindu-i o anume gravitate, a reluat sancţiunea reglementată în prezent de art. 53 lit. f) din Legea nr. 96/2006 („interzicerea de a participa la lucrările Camerei din care face parte, pe o perioadă de cel mult 30 de zile calendaristice*), modificând însă perioada pentru care aceasta poate fi aplicată („cel mult 6 luni)”.

Curtea constată că art. 191 alin. (1) din Legea nr. 96/2006 astfel cum a fost modificată, text care introduce, practic, odată cu reglementarea conflictului de interese, diferenţa sub aspectul perioadei pentru care poate fi aplicată sancţiunea disciplinară menţionată, contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la statul de drept şi celor care configurează regimul Juridic al mandatului parlamentar.

În acest sens, Curtea reţine că reprezentativitatea mandatului parlamentar, aşa cum este stabilită de dispoziţiile din Legea fundamentală citate, are importante consecinţe juridice. Una dintre acestea se referă la îndatoririle parlamentarului, care se exercită în mod continuu, din momentul la care acesta intră în exerciţiul mandatului, până la data încetării calităţii de deputat sau de senator, legiuitorul trebuind ca, prin reglementările pe care le adoptă, să nu împiedice îndeplinirea acestora.

Participarea la şedinţele Camerei din care fac parte deputatul sau senatorul constituie o îndatorire de esenţa mandatului parlamentar, astfel cum rezultă din întregul ansamblu al dispoziţiilor constituţionale care reglementează Parlamentul, cuprinse în Titlul III, Capitolul I al Legii fundamentale Aceasta este reglementată expres de Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaţilor şi al senatorilor în art. 29 alin. (1) - text care nu a suferit modificări prin legea supusă controlului de constituţionalitate, fiind caracterizată de legiuitor ca fiind „o obligaţie legală, morală şi regulamentară”.

Prin urmare, împiedicarea deputatului sau senatorului de a participa la şedinţele Camerei din care face parte, pe o perioadă ce reprezintă jumătate de an din cei patru ani ai mandatului Camerei, constituie o măsură de natură să îl împiedice să îşi realizeze mandatul dat de alegători. În considerarea faptului că fiecare parlamentar reprezintă naţiunea în întregul ei, trebuie asigurate condiţii de exercitare efectivă a mandatului, condiţii ce trebuie avute în vedere şi la reglementarea sancţiunilor disciplinare.

Pentru aceste considerente, Curtea constată că dispoziţiile alin. (1) al art. 191 din Legea nr. 96/2006 astfel cum a fost modificată sunt neconstituţionale, fiind contrare prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5), art. 2 alin. (1), art. 61 alin. (1) teza întâi, art. 69 alin. (1)şi în art. 70, texte care configurează regimul mandatului parlamentar în concordanţă CU exigenţele statului de drept.

Curtea constată, totodată, că dispoziţiile art. 191 alin. (2) din Legea nr. 96/2006 astfel cum a fost modificată, potrivit cărora „Deputatul sau senatorul poate contesta raportul la instanţa de contencios administrativ într-un termen de 45 de zile de la data luării la cunoştinţă a raportului de evaluare al Agenţiei Naţionale de Integritate. Luarea ia cunoştinţă se face prin comunicarea raportului Agenţiei Naţionale de Integritate, sub semnătură de primire, către deputatul sau senatorul în cauză, sau în cazul în care refuză primirea, prin anunţul făcut de către preşedintele de şedinţă în plenul Camerei din care face parte”, consacră o soluţie legislativă identică celei prevăzute de art. 7 alin. (2) lit. d) din lege, soluţie criticată de autorii sesizării sub aspectul termenului derogatoriu de contestare la instanţa de judecată a raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate. Astfel fiind, pentru considerentele care au fundamentat constatarea neconstituţionalităţii art. I pct. 3 din lege, cu referire la art. 7 alin. (2) lit. d), aplicabile mutatis mutandis, Curtea constată că sunt neconstituţionale şi prevederile art. 191 alin. (2) din Legea nr. 96/2006, introduse prin art. I pct. 14 din legea ce face obiectul sesizării.

XI. Curtea mai reţine că Legea privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor a fost adoptată în anul 2006, la 15 ani de la intrarea în vigoare a Constituţiei ca urmare a aprobării acesteia prin referendumul naţional din 8 decembrie 1991, şi a suferit modificări în concordanţă cu legea de revizuire a Constituţiei din anul 2003. După modificarea şi completarea prin mai multe acte normative, Legea nr. 96/2006 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 12 noiembrie 2008. Noua modificare, supusă în prezenta cauză controlului de constituţionalitate, nu este de natură să asigure o rigoare sub aspectul coerentei şi al sistematizării normelor incidente în materia statutului deputaţilor şi al senatorilor.

Astfel, potrivit ari. 14 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, „Reglementările de acelaşi nivel şi având acelaşi obiect se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ”.

Or, în prezent, materia incompatibilităţi lor şi a conflictelor de interese, ce formează obiectul criticilor de neconstituţionalitate formulate în cauză, este reglementată de cap. IV din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, art. 20- art. 26 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, cartea I, titlul IV, cap. III din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediu) de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, precum şi de regulamentele celor două Camere ale Parlamentului.

În raport cu prevederile din Legea nr. 24/2000 menţionate, este necesară reglementarea unitară a incompatibilităţilor şi conflictelor de interese, în scopul realizării unei sistematizări a materiei, cu consecinţa creşterii accesibilităţii şi predictibilităţii legii, de natură să determine eliminarea interpretărilor divergente. În reglementarea statutului deputaţilor şi al senatorilor trebuie să se aibă în vedere particularităţile specifice acestui statut, precum şi faptul că acesta este diferit de cel al funcţionarilor publici.

În aceeaşi ordine de idei, Curtea mai reţine că legea supusă controlului de constituţionalitate conţine şi unele imperfecţiuni care se impun a fi corectate în raport cu dispoziţiile art. 11 şi art. 12 din Legea nr. 24/2000 referitoare la publicarea şi intrarea în vigoare a actelor normative [de exemplu, art. 24 alin. (4) teza finală din Legea nr. 96/2006, astfel cum a fost modificată, potrivit căruia „Hotărârea intră în vigoare la data comunicării acesteia către ministrul justiţiei.”]. De asemenea, se impune folosirea riguroasă a terminologiei constituţionale specifice. Astfel, de exemplu, sintagma „ministru” din cuprinsul legii trebuie să fie înlocuită cu cea de „membru al Guvernului”, potrivit dispoziţiilor constituţionale şi, în special, a art. 109 - Răspunderea membrilor Guvernului, în concordanţă cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 270 din 10 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 15 aprilie 2008.

Se impune, folosind acest prilej legislativ, ca la nivelul celor două Camere ale Parlamentului să fie revăzute textele din Regulamentele acestora declarate neconstituţionale şi să asigure o corelare şi o tratare unitară a aceloraşi probleme. Ar fi de dorit ca actele normative de bază referitoare la activitatea parlamentară, şi anume Legea nr. 96/2006, Regulamentul Camerei Deputaţilor, Regulamentul Senatului şi Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului să fie concentrate într-un singur volum, în scopul facilitării activităţii parlamentare. În această activitate de sistematizare, un rol important revine Consiliului Legislativ care, potrivit art. 79 din Constituţie, este „organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării şi coordonării întregii legislaţii”.

XII. Curtea s-a pronunţat în limitele sesizării, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. În cadrul procesului de reexaminare a legii pentru punerea în acord cu decizia de constatare a neconstituţionalităţii, Parlamentul urmează să realizeze modificările, precum şi corelările pe care aceste modificări le impun.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţia României, precum şi al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite obiecţia de neconstituţionalitate şi constată, în raport cu criticile formulate, că dispoziţiile Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor sunt neconstituţionale după cum urmează:

- art. I pct. 3, în ceea ce priveşte art. 7 alin. (2) lit. d) din legea astfel cum a fost modificată, referitor la termenul de45 de zile în care deputatul sau senatorul poate contesta la instanţa de contencios administrativ raportul de evaluare al Agenţiei Naţionale de Integritate;

- art. I pct. 14, în ceea ce priveşte art. 191 alin. (1) şi (2) referitor la „Conflictul de interese”. Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi prim-ministrului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 27 februarie 2013 şi la aceasta au participat: Augustin Zegrean, preşedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Mircea Ştefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskás Valentin Zoltán, Tudorel Toader, judecători.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează;

A. Titlul II „Impozitul pe profit”

1. Punctul 141 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„141. Veniturile şi cheltuielile rezultate din evaluarea titlurilor de participare şi a obligaţiunilor, efectuată potrivit reglementărilor contabile aplicabile, sunt luate în calcul la determinarea profitului impozabil. În valoarea fiscală a titlurilor de participare şi a obligaţiunilor se includ şi evaluările efectuate potrivit reglementărilor contabile aplicabile. La scoaterea din gestiune a titlurilor de participare se poate utiliza una dintre metodele folosite pentru scoaterea din evidenţă a stocurilor.”

2. Punctul 15 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„15. Pentru determinarea profitului impozabil contribuabilii sunt obligaţi să întocmească un registru de evidenţă fiscală, ţinut în formă scrisă sau electronică, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la utilizarea sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor. În registrul de evidenţă fiscală trebuie înscrise veniturile impozabile realizate de contribuabil, din orice sursă într-un an fiscal, potrivit art. 19 alin. (1) din Codul fiscal, cheltuielile efectuate în scopul realizării acestora, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare, potrivit art. 21 din Codul fiscal, precum şi orice informaţie cuprinsă în declaraţia fiscală, obţinută în urma unor prelucrări ale datelor furnizate de înregistrările contabile. Evidenţierea veniturilor impozabile şi a cheltuielilor aferente se efectuează pe natură economică, prin totalizarea acestora pe trimestru şi/sau an fiscal.”

3. După punctul 174 se introduce un nou punct, punctul 175, cu următorul cuprins:

„Codul fiscal:

Reguli fiscale pentru contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară

Art. 193. - Contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară pentru determinarea profitului impozabil vor avea în vedere si următoarele reguli:

[…]

b) pentru sumele înregistrate în rezultatul reportat provenit din actualizarea cu rata inflaţiei, ca urmare a Implementării reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară ca bază a contabilităţii, se aplică următorul tratament fiscal:

1. sumele brute înregistrate în creditul contului rezultatul reportat, provenite din actualizarea cu rata inflaţiei a mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor, sunt tratate ca rezerve şi impozitate potrivit art. 22 alin. (5), cu condiţia evidenţierii în soldul creditor al acestuia, analitic distinct;

11. În situaţia în care sumele brute înregistrate în creditul contului rezultatul reportat, provenite din actualizarea cu rata inflaţiei a mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor, nu sunt menţinute în soldul creditor al acestuia, analitic distinct, sumele respective se impozitează astfel:

a) sumele care au fost anterior deduse se impozitează la momentul utilizării potrivit art. 22 alin. (5); diminuarea soldului creditor al contului rezultatul reportat, analitic distinct, în care sunt înregistrate sumele din actualizarea cu rata inflaţiei a mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor cu sumele rezultate din actualizarea cu rata inflaţiei a amortizării mijloacelor fixe, se consideră utilizare a rezervei;

b) sumele care sunt deduse ulterior prin intermediul amortizării fiscale sau al cheltuielilor privind activele cedate şi/sau casate se impozitează concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul scăderii din gestiune a mijloacelor fixe şi terenurilor, după caz;

2. sumele înregistrate în creditul contului rezultatul reportat din actualizarea cu rata inflaţiei a activelor, cu excepţia actualizării cu rata inflaţiei a mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor, nu reprezintă elemente similare veniturilor;

3. sumele înregistrate în debitul contului rezultatul reportat din actualizarea cu rata inflaţiei a pasivelor, cu excepţia actualizării cu rata inflaţiei a amortizării mijloacelor fixe, nu reprezintă elemente similare cheltuielilor;

Norme metodologice:

175. În aplicarea prevederilor art. 193 lit. b) pct. 2 din Codul fiscal, sumele înregistrate în creditul contului rezultatul reportat provenite din actualizarea cu rata inflaţiei a mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor nu reprezintă elemente similare veniturilor la momentul înregistrării, acestea fiind tratate ca rezerve şi impozitate potrivit art. 22 alin. (5) din Codul fiscal, cu condiţia evidenţierii în soldul creditor al acestuia, analitic distinct, potrivit art. 193 lit. b) pct. 1 din Codul fiscal.

Exemplu - Retratarea mijloacelor fixe amortizabile ca urmare a trecerii de la modelul reevaluării la modelul bazat pe cost.

Un contribuabil prezintă următoarea situaţie cu privire la un mijloc fix amortizabil:

- cost de achiziţie: 1.000.000 lei;

- rezervă din reevaluare înregistrată la 31 decembrie 2003: 300.000 lei;

- rezervă din reevaluare înregistrată la 31 decembrie 2004: 500.000 lei;

- amortizarea rezervelor din reevaluare cumulată la momentul retratării este de 350.000 lei, din care:

- suma de 150.000 lei a fost dedusă potrivit prevederilor Codului fiscal în vigoare pentru perioadele respective şi nu a intrat sub incidenţa prevederilor art. 22 alin. (51) din Codul fiscal;

- suma de 200.000 lei nu a fost dedusă potrivit prevederilor Codului fiscal;

- actualizarea cu rata inflaţiei a mijlocului fix, evidenţiată în contul rezultatul reportat, este de 200.000 lei (suma brută), iar amortizarea cumulată aferentă costului inflatat este de 50.000 lei;

- metoda de amortizare utilizată: amortizare liniară. Pentru simplificare considerăm că durata de amortizare contabilă este egală cu durata normală de utilizare fiscală. Operaţiuni efectuate la momentul retratării în situaţia în care se trece de la modelul reevaluării la modelul bazat pe cost, au loc următoarele operaţiuni: Etapa I: Eliminarea efectului reevaluărilor:

1. eliminarea surplusului din reevaluare în sumă de 800.000 lei;

2. anularea sumelor reprezentând amortizarea reevaluării în sumă de 350.000 lei.

Operaţiunea de anulare a rezervei nu are impact fiscal, deoarece, în acest caz, impozitarea se efectuează ca urmare a anulării sumelor reprezentând amortizarea reevaluării în sumă de 350.000 lei. Pentru sumele provenite din anularea amortizării rezervelor de reevaluare, din punct de vedere fiscal, se va face distincţia dintre amortizarea rezervei din reevaluare care a fost dedusă la calculul profitului impozabil şi amortizarea rezervei din reevaluare care nu a fost dedusă la calculul profitului impozabil, astfel:

- suma de 150.000 lei care provine din anularea unor cheltuieli pentru care s-a acordat deducere reprezintă element similar veniturilor, conform prevederilor art. 193 lit. c) pct. 1 din Codul fiscal;

- suma de 200.000 lei care provine din anularea unor cheltuieli pentru care nu s-a acordat deducere nu reprezintă element similar veniturilor, conform prevederilor art. 193 lit. c) pct. 4 din Codul fiscal.

Etapa II: înregistrarea actualizării cu rata inflaţiei:

1. actualizarea cu rata inflaţiei a valorii mijlocului fix cu suma de 200.000 lei;

2. actualizarea cu rata inflaţiei a valorii amortizării mijlocului fix cu suma de 50.000 lei.

Conform art. 193 lit. b) pct. 1 din Codul fiscal, sumele brute înregistrate în creditul contului rezultatul reportat, provenite din actualizarea cu rata inflaţiei a mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor, sunt tratate ca rezerve şi impozitate potrivit art. 22 alin. (5)din Codul fiscal, cu condiţia evidenţierii în soldul creditor al acestuia, analitic distinct.

Prin urmare, suma de 200.000 lei este tratată ca rezervă dacă aceasta este evidenţiată în soldul creditor al contului rezultatul reportat, analitic distinct.

Suma de 50.000 lei reprezintă element similar cheltuielilor, potrivit 193 lit. b) pct. 3 din Codul fiscal.

În situaţia în care suma de 50.000 lei diminuează soldul creditor al contului rezultatul reportat, analitic distinct, în care sunt înregistrate sumele brute din actualizarea cu rata inflaţiei a mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor, concomitent cu deducerea acesteia, se impozitează suma de 50.000 lei din suma brută de 200.000 lei, deoarece o parte din rezervă este utilizată.”

4. La punctul 23, litera i) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,i) cheltuielile rezultate din deprecierea titlurilor de participare şi a obligaţiunilor, înregistrate potrivit reglementărilor contabile aplicabile;”.

5. Punctul 33 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„33. Baza de calcul la care se aplică cota de 2% o reprezintă diferenţa dintre totalul veniturilor şi cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile, la care se efectuează ajustările fiscale. Astfel, din cheltuielile totale se scad cheltuielile cu impozitul pe profit curent şi amânat, cheltuielile de protocol, cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, iar din totalul

veniturilor se scad veniturile neimpozabile. În cadrul cheltuielilor de protocol, la calculul profitului impozabil, se includ şi cheltuielile înregistrate cu taxa pe valoarea adăugată colectată potrivit prevederilor titlului VI din Codul fiscal, pentru cadourile oferite de contribuabil, cu valoare egală sau mai mare de 100 lei.”

6. După punctul 76 se introduc două noi puncte, punctele 761 şi 762, cu următorul cuprins:

„761. În scopul aplicării prevederilor art. 26 alin. (2) din Codul fiscal, prin parte de patrimoniu transferată ca întreg în cadrul unei operaţiuni de desprindere efectuate potrivit legii se înţelege activitatea economică/ramura de activitate care, din punct de vedere organizatoric, este independentă şi capabilă să funcţioneze prin propriile mijloace. Caracterul independent al unei activităţi economice/ramuri de activitate se apreciază potrivit prevederilor pct. 862. În situaţia în care partea de patrimoniu desprinsă nu este transferată ca întreg, în sensul identificării unei activităţi economice/ramuri de activitate, independente, pierderea fiscală înregistrată de contribuabilul cedent înainte ca operaţiunea de desprindere să producă efecte potrivit legii se recuperează integral de către acest contribuabil.

762. În scopul aplicării prevederilor art. 26 alin. (4) din Codul fiscal, contribuabilii care, începând cu data de 1 februarie2013, aplică sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor respectă şi următoarele reguli de recuperare a pierderii fiscale:

- pierderea fiscală înregistrată în anii anteriori anului 2013 se recuperează potrivit prevederilor art. 26 din Codul fiscal, de la data la care contribuabilul revine la sistemul de plată a impozitului pe profit, anul 2013 fiind considerat un singur an fiscal în sensul celor 5 sau 7 ani consecutivi;

- pierderea fiscală din perioada 1 ianuarie-31 ianuarie 2013 inclusiv, înregistrată de către un contribuabilul care, în această perioadă, a fost plătitor de impozit pe profit, se recuperează, potrivit prevederilor art. 26 din Codul fiscal de la data la care contribuabilul revine la sistemul de plată a impozitului pe profit, iar anul 2014 este primul an de recuperare a pierderii, în sensul celor 7 ani consecutivi;

- în cazul în care contribuabilul revine în cursul anului 2013, la sistemul de plată a impozitului pe profit potrivit art. 1126 din Codul fiscal, pierderea fiscală înregistrată în perioada 1 ianuarie-31 ianuarie 2013 inclusiv este luată în calcul la stabilirea profitului impozabil/pierderii fiscale din perioada 1 februarie-31 decembrie 2013, înaintea recuperării pierderilor fiscale din anii precedenţi anului 2013, şi se recuperează potrivit art. 26 din Codul fiscal, începând cu anul 2014, în limita celor 7 ani consecutivi. Perioada 1 februarie-31 decembrie 2013 inclusiv nu este considerată an fiscal în sensul celor 7 ani consecutivi.”

7. Punctul 892 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Codul fiscal:

[…]

(4) În cazul veniturilor prevăzute la alin. (1) obţinute de persoanele juridice străine, obligaţia de a calcula, reţine, declara şi vira impozitul pe profit revine cumpărătorului atunci când cumpărătorul este o persoană juridică română sau o persoană juridică străină care are un sediu permanent înregistrat fiscal în România ia momentul tranzacţiei, urmând ca persoana juridică străină să declare şi să plătească Impozit pe profit potrivit art. 35.

Norme metodologice:

892. În aplicarea prevederilor art. 30 alin. (3) din Codul fiscal, în situaţia în care plătitorul de venit nu este o persoană juridică română sau un sediu permanent al unei persoane juridice străine, obligaţia plăţii şi declarării impozitului pe profit revine persoanei juridice străine care realizează veniturile menţionate la art. 30 alin. (1) din Codul fiscal, respectiv reprezentantului

fiscal/împuternicitului desemnat pentru îndeplinirea acestor obligaţii.

În sensul art. 30 alin. (4) din Codul fiscal, în situaţia în care plătitorul de venit este o persoană juridică română sau un sediu permanent din România al unei persoane juridice străine, aceştia au obligaţia declarării şi plăţii impozitului pe profit

În numele persoanei juridice străine care realizează veniturile menţionate la art. 30 alin. (1) din Codul fiscal.

Persoana juridică străină care realizează veniturile menţionate la art. 30 alin. (1) din Codul fiscal declară şi plăteşte impozit pe profit, potrivit art. 35 din Codul fiscal, luând în calcul atât impozitul pe profit trimestrial, reţinut potrivit prevederilor art. 30 alin. (4) din Codul fiscal de către cumpărător, persoană juridică română sau sediu permanent al unei persoane juridice străine, după caz, cât şi impozitul pe profit trimestrial, declarat potrivit prevederilor art. 30 alin. (3) din Codul fiscal.”

8. După punctul 974 se introduce un nou punct, punctul 975, cu următorul cuprins:

„Codul fiscal:

(11) În cazul următoarelor operaţiuni de reorganizare efectuate potrivit legii, contribuabilii care aplică sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial, stabilesc impozitul pe profit pentru anul precedent, ca bază de determinare a plăţilor anticipate, potrivit următoarelor reguli:

a) contribuabilii care absorb prin fuziune una sau mai multe persoane juridice române, începând cu trimestrul în care operaţiunile respective produc efecte, potrivit legii, însumează impozitul pe profit datorat de aceştia pentru anul precedent cu impozitul pe profit datorat pentru acelaşi an de celelalte societăţi cedente;

b) contribuabilii înfiinţaţi prin fuziunea a două sau mai multe persoane juridice române însumează impozitul pe profit datorat pentru anul precedent de societăţile cedente. În situaţia în care toate societăţile cedente înregistrează pierdere fiscală în anul precedent, contribuabilii nou-înfiinţaţi determină plăţile anticipate potrivit prevederilor alin. (7) şi (9);

c) contribuabilii înfiinţaţi prin divizarea unei persoane Juridice române împart impozitul pe profit datorat pentru anul precedent de societatea cedentă proporţional cu valoarea activelor şi pasivelor transferate, conform proiectului întocmit potrivit legii. În situaţia în care societatea cedentă înregistrează pierdere fiscală în anul precedent, contribuabilii nou-înfiinţaţi determină plăţile anticipate potrivit prevederilor alin. (7) şi (9);

d) contribuabilii care primesc active şi pasive prin operaţiuni de divizare a unei persoane juridice române, începând cu trimestrul în care operaţiunile respective produc efecte, potrivit legii, însumează impozitul pe profit datorat de aceştia pentru anul precedent cu impozitul pe profit datorat pentru anul precedent de societatea cedentă, recalculat proporţional cu valoarea activelor şi pasivelor transferate, conform proiectului întocmit potrivit legii;

e) contribuabilii care transferă, potrivit legii, o parte din patrimoniu uneia sau mai multor societăţi beneficiare, începând cu trimestrul în care operaţiunile respective produc efecte, potrivit legii, recalculează impozitul pe profit datorat pentru anul precedent proporţional cu valoarea activelor şi pasivelor menţinute de către persoana juridică care transferă activele.

(12) În cazul contribuabililor care aplică sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial, şi care în cursul anului devin sedii permanente ale persoanelor juridice străine ca urmare a operaţiunilor prevăzute la art. 271, începând cu trimestrul în care operaţiunile respective produc efecte, potrivit legii, aplică următoarele reguli pentru determinarea plăţilor anticipate datorate:

a) în cazul fuziunii prin absorbţie, sediul permanent determină plăţile anticipate în baza impozitului pe profit datorat pentru anul precedent de către societatea cedentă;

b) în cazul divizării, divizării parţiale şi transferului de active, sediile permanente determină plăţile anticipate în baza impozitului pe profit datorat pentru anul precedent de societatea cedentă, recalculat pentru fiecare sediu permanent, proporţional cu valoarea activelor şi pasivelor transferate, potrivit legii. Societăţile cedente care nu încetează să existe în urma efectuării unei astfel de operaţiuni, începând cu trimestrul în care operaţiunile respective produc efecte, potrivit legii, ajustează plăţile anticipate datorate potrivit regulilor prevăzute la alin. (11) lit. e).

(13) Contribuabilii care aplică sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial, implicaţi în operaţiuni transfrontaliere, altele decât cele prevăzute la alin. (12). aplică următoarele reguli în vederea determinării impozitului pe profit pentru anul precedent, în baza căruia se determină plăţile anticipate:

a) în cazul contribuabililor care absorb una sau mai multe persoane juridice străine, începând cu trimestrul în care operaţiunile respective produc efecte, potrivit legii, impozitul pe profit pentru anul precedent, în baza căruia se determină plăţile anticipate, este impozitul pe profit datorat de societatea absorbantă în anul fiscal precedent celui în care se realizează operaţiunea;

b) contribuabilii care absorb cel puţin o persoană juridică română şi cel puţin o persoană juridică străină, începând cu trimestrul în care operaţiunea respectivă produce efecte, potrivit legii, însumează impozitul pe profit datorat de aceştia pentru anul precedent cu impozitul pe profit datorat pentru acelaşi an de celelalte societăţi române cedente;

c) contribuabilii înfiinţaţi prin fuziunea uneia sau mai multor persoane juridice române cu una sau mai multe persoane juridice străine însumează impozitul pe profit datorat de societăţile române cedente. În situaţia în care toate societăţile cedente române înregistrează pierdere fiscală în anul precedent, contribuabilul nou-înfiinţat determină plăţile anticipate potrivit prevederilor alin. (7) şi (9).

Norme metodologice:

975. Contribuabilii care aplică regulile prevăzute la art. 34 alin. (11)-(13) din Codul fiscal sunt contribuabilii beneficiari sau cedenţi, după caz, din cadrul operaţiunilor de fuziune, divizare, desprindere de părţi din patrimoniu/transferuri de active, efectuate potrivit legii, şi anume:

a) societăţile comerciale bancare - persoane juridice române şi sucursalele din România ale băncilor - persoane juridice străine, beneficiare ale operaţiunilor de reorganizare respective, contribuabili obligaţi să aplice sistemul de impozit pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial, potrivit prevederilor art. 34 alin. (4) din Codul fiscal;

b) contribuabilii beneficiari ai operaţiunilor de reorganizare respective, care aplică pe bază de opţiune, potrivit prevederilor art. 34 alin. (2)-(3) din Codul fiscal, sistemul de impozit pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial, în anul fiscal în care operaţiunea de reorganizare produce efecte;

c) contribuabilii cedenţi ai operaţiunilor de desprindere de părţi din patrimoniu/transferuri de active, care aplică pe bază de opţiune, potrivit prevederilor art. 34 alin. (2)-(3) din Codul fiscal, sistemul de impozit pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial, în anul fiscal în care operaţiunea de reorganizare produce efecte.”

B. Titlul III „Impozitul pe venit”

1. După punctul 72 se introduce un nou punct, punctul 73, cu următorul cuprins:

„Codul fiscal:

Venituri neimpozabile Art. 42

g) veniturile primite ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor Imobile şi mobile din patrimoniul personal, altele decât câştigurile din transferul titlurilor de valoare, precum şi altele decât cele definite la capitolul VIII1. Sunt considerate bunuri mobile la momentul înstrăinării şi bunurile valorificate prin centrele de colectare, în vederea dezmembrării, care fac obiectul Programelor naţionale finanţate din bugetul de stat sau din alte fonduri publice;

Norme metodologice:

73. Este considerat bun mobil din patrimoniul personal masa lemnoasă exploatată în regie proprie de persoanele fizice potrivit prevederilor Codului silvic sau prin intermediul formelor de proprietate asociative, din pădurile pe care contribuabilii le au în proprietate, în volum de maximum 20 mc/an. Veniturile realizate de persoanele fizice din valorificarea acesteia direct sau prin intermediul formelor de proprietate asociative sunt venituri neimpozabile.”

2. Punctele 9, 10, 211 şi 401 se abrogă.

3. La punctul 68, după litera n4) se introduc două noi litere, literele n5) şi n6), cu următorul cuprins:

„Codul fiscal:

Definirea veniturilor din salarii

Art. 55. - (1) Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani şi/sau în natură obţinute de o persoană fizică ce desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada ta care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă.

(2) Regulile de impunere proprii veniturilor din salarii se aplică şi următoarelor tipuri de venituri, considerate asimilate salariilor:

a) indemnizaţiile din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii de demnitate publică, stabilite potrivit legii;

b) indemnizaţii din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii alese în cadrul persoanelor juridice fără scop patrimonial;

c) drepturile de soldă lunară, indemnizaţiile, primele, premiile, sporurile şi alte drepturi ale personalului militar, acordate potrivit legii;

d) Indemnizaţia lunară brută, precum şi suma din profitul net, cuvenite administratorilor la companii/societăţi naţionale, societăţi comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, precum şi la regiile autonome;

d1) remuneraţia obţinută de directori în baza unui contract de mandat conform prevederilor legii societăţilor comerciale;

d2) remuneraţia primită de preşedintele asociaţiei de proprietari sau de alte persoane, în baza contractului de mandat, potrivit legii privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari;

e) sumele primite de membrii fondatori al societăţilor comerciale constituite prin subscripţie publică;

f) sumele primite de reprezentanţii în adunarea generală a acţionarilor, în consiliul de administraţie, membrii directoratului şi ai consiliului de supraveghere, precum şi în comisia de cenzori;

g) sumele primite de reprezentanţii în organisme tripartite, potrivit legii;

h) indemnizaţia lunară a asociatului unic, la nivelul valorii înscrise în declaraţia de asigurări sociale;

i) indemnizaţia primită de angajaţi pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, precum şi orice alte sume de aceeaşi natură, pentru partea care depăşeşte 2,5 ori nivelul legal stabilit prin hotărâre a Guvernului pentru personalul din instituţiile publice;

j1) Indemnizaţia administratorilor, precum şi suma din profitul net cuvenite administratorilor societăţilor comerciale potrivit actului constitutiv sau stabilite de adunarea generală a acţionarilor;

j2) sume reprezentând salarii, diferenţe de salarii, dobânzi acordate în legătură cu acestea, precum şi actualizarea lor cu indicele de inflaţie, stabilite în baza unor hotărâri judecătoreşti ramase definitive şi irevocabile;

p) indemnizaţiile lunare plătite conform legii de angajatori pe perioada de neconcurenţă, stabilite conform contractului individual de muncă;

k) orice alte sume sau avantaje de natură salarială ori asimilate salariilor în vederea impunerii.

Norme metodologice:

n5) remuneraţia plătită avocatului coordonator numit/ales pentru activitatea de coordonare desfăşurată în cadrul societăţii civile profesionale de avocaţi şi societăţii profesionale cu răspundere limitată, potrivit legii;

n6) indemnizaţia primită de angajaţi pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, precum şi orice alte sume de aceeaşi natură, pentru partea care depăşeşte de 2,5 ori nivelul legal stabilit prin hotărâre a Guvernului pentru personalul din instituţiile publice, pentru drepturile aferente perioadei începând cu data de 1 februarie 2013.”

4. După punctul 871 se introduc şapte noi puncte, punctele 872-878, cu următorul cuprins:

„Codul fiscal:

m) sumele sau avantajele primite de persoane fizice din activităţi dependente desfăşurate într-un stat străin, indiferent de tratamentul fiscal din statul respectiv. Fac excepţie veniturile salariate plătite de către sau în numele unui angajator care este rezident în România ori are sediul permanent în România, care sunt impozabile în România numai în situaţia în care România are drept de impunere;

[...]

Norme metodologice:

872. Veniturile din activităţi dependente desfăşurate în străinătate şi plătite de un angajator nerezident nu sunt impozabile şi nu se declară în România potrivit prevederilor Codului fiscal.

873. Veniturile din salarii obţinute de contribuabilii prevăzuţi la art. 40 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Codul fiscal pentru activitatea desfăşurată într-un stat cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri şi care sunt plătite de către sau în numele unui angajator care este rezident în România sau are sediul permanent în România sunt impozabile în România dacă persoana fizică este prezentă în acel stat pentru o perioadă care nu depăşeşte perioada prevăzută în convenţia de evitare a dublei impuneri încheiată de România cu statul în care se desfăşoară activitatea şi veniturile din salarii nu sunt suportate de un sediu permanent al angajatorului care este rezident în România.

874. În situaţia în care contribuabilii prevăzuţi la art. 40 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Codul fiscal care au desfăşurat activitatea dependentă în alt stat pentru o perioadă mai mică decât perioada prevăzută în convenţia de evitare a dublei impuneri încheiată de România cu statul în care se desfăşoară activitatea îşi prelungesc ulterior perioada de şedere în statul respectiv peste perioada prevăzută de convenţie, dreptul de impunere asupra veniturilor din salarii revine statului străin.

După expirarea perioadei prevăzute în convenţie, angajatorul care este rezident în România sau are sediul permanent în România nu mai calculează, nu mai reţine şi nu mai virează impozitul pe venitul din salarii. Contribuabilii prevăzuţi la art. 40 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Codul fiscal datorează în statul străin impozit din prima zi pentru veniturile realizate ca urmare a desfăşurării activităţii în acel stat.

875. (1) Pentru veniturile din salarii obţinute de contribuabilii prevăzuţi la art. 40 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Codul fiscal pentru activitatea desfăşurată într-un stat cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri şi care sunt plătite de către sau în numele unui angajator care este rezident în România sau are sediul permanent în România, dreptul de impunere revine statului străin dacă persoana fizică este prezentă în acel stat pentru o perioadă care depăşeşte perioada prevăzută în convenţia de evitare a dublei impuneri încheiată de România cu statul în care se desfăşoară activitatea. În această situaţie, angajatorul care este rezident în România sau are sediul permanent în România şi care efectuează plata veniturilor din salarii către contribuabilii prevăzuţi la art. 40 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Codul fiscal nu are obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului pe venitul din salarii, întrucât dreptul de impunere revine statului străin în care persoana fizică îşi desfăşoară activitatea,

(2) În situaţia în care contribuabilii prevăzuţi ia art. 40 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Codul fiscal urmează să desfăşoare activitatea dependentă în alt stat într-o perioadă mai mare decât perioada prevăzută în convenţia de evitare a dublei impuneri încheiată de România cu statul în care se desfăşoară activitatea, dar detaşarea acestora încetează înainte de perioada prevăzută în convenţie, dreptul de impunere a veniturilor din salarii revine statului român.

a) în situaţia în care persoana fizică îşi continuă relaţia contractuală generatoare de venituri din salarii cu angajatorul, veniturile aferente perioadelor anterioare pentru care nu s-a calculat, nu s-a reţinut şi nu s-a virat impozitul pe salarii se impun separat faţă de drepturile lunii curente, prin aplicarea cotei de impozit asupra bazei de calcul determinate separat pentru fiecare lună. Impozitul astfel calculat se reţine de către angajator din veniturile din salarii începând cu luna încetării detaşării şi până la lichidarea impozitului. Impozitul se recuperează într-o perioadă cel mult egală cu perioada în care persoana fizică a fost detaşată în străinătate.

Angajatorul, la solicitarea autorităţii fiscale, prezintă documente care atestă încetarea detaşării, respectiv documentul/documente care atestă data sosirii în România a persoanei detaşate.

b) în situaţia în care persoana fizică nu mai are relaţii contractuale generatoare de venituri din salarii cu angajatorul si acesta din urmă nu poate efectua reţinerea diferenţelor de impozit, regularizarea impozitului datorat de persoana fizică se realizează de către organul fiscal competent pe baza declaraţiei privind veniturile realizate din străinătate.

876. Pentru veniturile din salarii obţinute de contribuabilii prevăzuţi la art. 40 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Codul fiscal pentru activitatea desfăşurată într-un stat cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri şi care sunt plătite de către sau în numele unui angajator care este rezident în România prin sediul său permanent stabilit în statul în care persoana fizică îşi desfăşoară activitatea şi salariul este suportat de către acest sediu permanent, dreptul de impunere revine statului străin indiferent de perioada de desfăşurare a activităţii în străinătate.

877. În cazul contractelor de detaşare încheiate pe o perioadă mai mare decât perioada prevăzută de convenţia pentru evitarea dublei impuneri încheiată de România cu statul în care este detaşat contribuabilul prevăzut la art. 40 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Codul fiscal, aflate în derulare la 1 februarie 2013, angajatorul nu mai are obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului pe venitul din salarii începând cu drepturile salariale aferente lunii februarie 2013.

878. Pentru veniturile din salarii obţinute de contribuabilii prevăzuţi la art. 40 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Codul fiscal pentru activitatea desfăşurată într-un stat cu care România nu are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri sau persoanele respective nu sunt vizate de o convenţie de evitare a dublei impuneri şi care sunt plătiţi de către sau

În numele unui angajator care este rezident în România sau are sediul permanent în România, dreptul de impunere revine statului român, indiferent de perioada de desfăşurare a activităţii în străinătate.”

5. La punctul 111 litera b), liniuţa a 3-a se modificaşi va avea următorul cuprins:

„- salariilor, diferenţelor de salarii, dobânzilor acordate în legătură cu acestea, precum şi actualizarea lor cu indicele de inflaţie, stabilite în baza unor hotărâri judecătoreşti râmase definitive şi irevocabile;”.

6. La punctul 111 litera b), după liniuţa a 4-a se introduce o nouă liniuţa, liniuţa a 5-a, cu următorul cuprins:

„- veniturile prevăzute la pct. 68 litera n5).”

7. După punctul 1111 se introduc două noi puncte, punctele 1112 şi 1113, cu următorul cuprins:

„Codul fiscal:

Determinarea impozitului pe venitul din salarii

Art. 57. - (1) Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar, final, care se calculează şi se reţine la sursă de către plătitorii de venituri.

(2) Impozitul lunar prevăzut la alin. (1) se determină astfel:

a) la locul unde se află funcţia de bază, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferenţă între venitul net din salarii, calculat prin deducerea din venitul brut a contribuţiilor obligatorii aferente unei luni, şi următoarele:

- deducerea personală acordată pentru luna respectivă;

- cotizaţia sindicală plătită în luna respectivă;

- contribuţiile la fondurile de pensii facultative, astfel încât la nivelul anului să nu se depăşească echivalentul în lei a 400 euro;

b) pentru veniturile obţinute în celelalte cazuri, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferenţă între venitul brut şi contribuţiile obligatorii pe fiecare joc de realizare a acestora.

(21) În cazul veniturilor din salarii şi/sau al diferenţelor de venituri din salarii stabilite pentru perioade anterioare, conform legii, impozitul se calculează şi se reţine la data efectuării plăţii, în conformitate cu reglementările legale în vigoare privind veniturile realizate în afara funcţiei de bază la data plăţii, şi se virează până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-au plătit.

(22) În cazul veniturilor reprezentând salarii, diferenţe de salarii, dobânzi acordate în legătură cu acestea, precum şi actualizarea lor cu indicele de inflaţie, stabilite în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile, impozitul se calculează şi se reţine la data efectuării plăţii, în conformitate cu reglementările legale în vigoare la data plăţii pentru veniturile realizate în afara funcţiei de bază, şi se virează până la data de 25 a lunii următoare celei în care au fost plătite.

(3) Plătitorul este obligat să determine valoarea totală a impozitului anual pe veniturile din salarii, pentru fiecare contribuabil.

(4) Contribuabilii pot dispune asupra destinaţiei unei sume reprezentând până la 2% din Impozitul stabilit la alin. (3), pentru susţinerea entităţilor nonprofit care se înfiinţează şi funcţionează în condiţiile legii, unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private, conform legii.

(5) Obligaţia calculării, reţinerii şi virării acestei sume prevăzute la alin. (4) revine organului fiscal competent.

(6) Procedura de aplicare a prevederilor alin. (4) şi (5) se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor publice.

Norme metodologice:

1112. În cazul sumelor plătite direct de către angajat, membru de sindicat, pentru determinarea bazei de calcul al impozitului pe veniturile din salarii, cotizaţia sindicală plătită se deduce, în limitele stabilite potrivit legii, din veniturile lunii în care s-a efectuat plata cotizaţiei, pe baza documentelor justificative emise de către organizaţia de sindicat.

1113. Veniturile reprezentând salarii, diferenţe de salarii, dobânzi acordate în legătură cu acestea, precum şi actualizarea lor cu indicele de inflaţie, stabilite în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile, sunt considerate venituri realizate în afara funcţiei de bază, iar impozitul se calculează, se reţine la data efectuării plăţii şi se virează până la data de 25 a lunii următoare celei în care au fost plătite, în conformitate cu reglementările legale în vigoare la data plăţii.”

8. Punctele 125 şi 126 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„125. Declaraţiile privind calcularea şi reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit pentru angajaţii care au fost detaşaţi la o altă entitate se completează de către angajator sau de către plătitorul de venituri din salarii în cazul în care angajatul detaşat este plătit de entitatea la care a fost detaşat.

126. În situaţia în care plata venitului salarial se face de entitatea la care angajaţii au fost detaşaţi, angajatorul care a detaşat comunică plătitorului de venituri din salarii la care aceştia sunt detaşaţi date referitoare la deducerea personală la care este îndreptăţit fiecare angajat.

Pe baza acestor date plătitorul de venituri din salarii la care angajaţii au fost detaşaţi întocmeşte statele de salarii şi calculează impozitul, în scopul completării declaraţiei privind calcularea şi reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit.”

9. După punctul 127 se introduce un nou punct, punctul 1271, cu următorul cuprins:

„1271. Plătitorii de venituri din salarii au obligaţia de a completa declaraţiile privind calcularea şi reţinerea impozitului pentru flecare beneficiar de venit şi pentru veniturile din salarii plătite angajaţilor pentru activitatea desfăşurată de aceştia în străinătate, indiferent dacă impozitul aferent acestor venituri a fost sau nu calculat, reţinut şi virat. La completarea declaraţiei, plătitorii de venituri din salarii identifică persoanele care în cursul anului precedent au desfăşurat activitate salariată în străinătate.”

10. Punctul 134 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„134. Veniturile obţinute din închirieri şi subînchirieri de bunuri imobile sunt cele din cedarea folosinţei locuinţei, caselor de vacanţă, garajelor, terenurilor şi altora asemenea, a căror folosinţă este cedată în baza unor contracte de închiriere/subînchiriere, uzufruct şi altele asemenea, inclusiv a unor părţi din acestea, utilizate în scop de reclamă, afişaj şi publicitate.”

11. După punctul 1351 se introduce un nou punct, punctul 1352, cu următorul cuprins:

„1352. În cazul în care arenda se plăteşte în natură, pentru determinarea bazei impozabile se vor avea în vedere preţurile medii ale produselor agricole, ultimele care au fost comunicate de către consiliul judeţean sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, în raza teritorială a căruia se află terenul arendat. Modalitatea concretă de reţinere la sursă a impozitului se stabileşte prin acordul părţilor.”

12. După punctul 1421 se Introduc două noi puncte, punctele 1422 şi 1423, cu următorul cuprins:

„1422. Preţul de cumpărare în cazul transferului titlurilor de valoare dobândite în condiţiile prevăzute la art. 27 şi 271 din Codul fiscal în cadrul operaţiunilor de transfer neimpozabil este stabilit în funcţie de valoarea nominală sau preţul de cumpărare, după caz, a/al titlurilor de valoare cedate, înainte de operaţiune. În cazul în care titlurile de valoare iniţiale cedate au fost dobândite cu titlu gratuit, valoarea nominală/preţul de cumpărare a/al titlurilor respective este considerat(ă) zero.

1423. În cazul în care părţile sociale au fost dobândite prin moştenire, câştigul din înstrăinarea părţilor sociale se determină ca diferenţă între preţul de vânzare şi valoarea nominală/preţul de cumpărare care este considerat(ă) zero.”

13. Punctul 1491 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Codul fiscal:

CAPITOLUL VII

Venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultura

Definirea veniturilor

Art. 71. - (1) Veniturile din activităţi agricole cuprind veniturile obţinute, individual sau într-o formă de asociere, din:

a) cultivarea produselor agricole vegetale;

b) exploatarea pepinierelor viticole, pomicole şi altele asemenea;

c) creşterea şi exploatarea animalelor, inclusiv din valorificarea produselor de origine animală, în stare naturală.

(2) Veniturile din silvicultură şi piscicultura reprezintă veniturile obţinute din recoltarea şi valorificarea produselor specifice fondului forestier naţional, respectiv a produselor lemnoase şi nelemnoase, precum şi cele obţinute din exploatarea amenajărilor piscicole.

(3) Veniturile din silvicultură şi piscicultura se supun impunerii potrivit prevederilor cap. II «Venituri din activităţi independente», venitul net anual fiind determinat în sistem real, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă. Pentru aceste venituri sunt aplicabile regulile de impunere proprii veniturilor din activităţi independente pentru care venitul net anual se determină în sistem real.

(4) Veniturile obţinute din valorificarea produselor prevăzute la alin. (1) în altă modalitate decât în stare naturală reprezintă venituri din activităţi independente şi se supun regulilor de impunere proprii categoriei respective.

(5) Veniturile definite la alin. (1) pentru care nu au fost stabilite norme de venit sunt venituri impozabile şi se supun Impunerii potrivit prevederilor cap. II «Venituri din activităţi Independente», venitul net anual fiind determinat în sistem real, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă. Pentru aceste venituri sunt aplicabile regulile de impunere proprii veniturilor din activităţi independente pentru care venitul net anual se determină în sistem real.

Norme metodologice:

1491. Veniturile din activităţi agricole realizate individual sau într-o formă de asociere fără personalitate juridică, stabilite pe

baza normelor de venit, se supun impunerii potrivit prevederilor cap. VII titlul III din Codul fiscal, indiferent de forma de organizare a activităţii. Veniturile din activităţi agricole supuse impunerii pe bază de norme de venit în conformitate cu prevederile art. 73 din Codul fiscal cuprind veniturile rezultate din cultivarea terenurilor, creşterea şi exploatarea animalelor deţinute cu orice titlu, inclusiv cele luate în arendă.”

14. După punctul 1491 se introduc cincisprezece noi puncte, punctele 1492 - 14916, cu următorul cuprins:

„1492. Veniturile din activităţi agricole menţionate la art. 71 alin. (1) lit. a)-c) din Codul fiscal, pentru care sunt stabilite norme de venit conform art. 73 din Codul fiscal, sunt impozabile indiferent dacă se face sau nu dovada valorificării produselor.

1493. Terminologia folosită pentru definirea grupelor de produse vegetale şi animale prevăzute la art. 73 din Codul fiscal pentru care venitul se determină pe baza normelor de venit este cea stabilită potrivit legislaţiei în materie.

A) Produsele vegetale cuprinse în grupele pentru care venitul se stabileşte pe baza normelor de venit sunt prevăzute în Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România, aprobat prin ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale.

În cadrul grupei de produse vegetate - leguminoase pentru boabe se cuprind:

a) mazăre pentru boabe;

b) fasole pentru boabe;

c) bob;

d) linte;

e) năut;

f) lupin.

B) Grupele de produse animale pentru care venitul se stabileşte pe baza normelor de venit sunt definite după cum urmează:

1. vaci şi bivoliţe:

- Vaci - femele din specia taurine care au fătat cel puţin o dată;

- Bivoliţe - femele din specia bubaline care au fătat cel puţin o dată;

2. ovine şi caprine:

- Oi - femele din specia ovine care au fătat cel puţin o dată;

- Capre - femele din specia caprine care au fătat cel puţin o dată;

3. porci pentru îngrăşat - porci peste 35 de kg, inclusiv scroafele de reproducţie;

4. albine - familii de albine;

5. păsări de curte - totalitatea păsărilor din speciile găini, raţe, gâşte» curci, bibilici, prepeliţe.

1494. În vederea stabilirii regimului fiscal aplicabil veniturilor din activităţi agricole, la încadrarea în limitele stabilite pentru fiecare grupă de produse vegetale şi fiecare grupă de animale vor fi avute în vedere suprafeţele/capetele de animal însumate în cadrul grupei respective.

Exemplu I (calcul pentru sectorul vegetal): exploataţie de 100 ha cereale (grâu şi porumb); primele 2 ha din grupa cereale nu se impozitează, pentru următoarele 98 ha se aplică norma de venit de 449 lei/ha, astfel:

Venit anual impozabil = 98 ha x 449 lei/ha = 44,002 lei

Impozit = 44.002 lei x 16% = 7.040,32 lei

Exemplu II (calcul pentru sectorul animal): exploataţie de vaci şi bivoliţe de 102 capete.

Pentru primele două capete nu se impozitează. Pentru restul de 100 de capete se aplică norma de venit de 453 lei/cap de animal, astfel:

Venit anual impozabil = 100 capete x 453 lei/cap = 45.300 lei

Impozit = 45.300 lei x 16% = 7.248 lei

Exemplu III (calcul pentru sectorul animal): exploataţie de ovine şi caprine (care au fătat cel puţin o dată) 200 capete.

Pentru primele 10 capete animale (oi şi capre) nu se impozitează. Pentru restul de 190 capete se aplică norma de venit de 65 lei/cap de animal, astfel:

Venit anual impozabil = 190 capete x 65 lei/cap = 12.350 lei

Impozit = 12.350 lei x 16% = 1.976 lei

1495. Sunt considerate în stare naturală produsele agricole vegetale obţinute după recoltare, precum şi produsele de origine animală: lapte, lână, ouă, piei crude, carne în viu şi carcasă, miere şi alte produse apicole definite potrivit legislaţiei în materie, precum şi altele asemenea.

Preparatele din lapte şi din came sunt asimilate produselor de origine animală obţinute în stare naturală.

Norma de venit stabilită în condiţiile prevăzute la art. 73 din Codul fiscal include şi venitul realizat din înstrăinarea produselor vegetale, a animalelor şi a produselor de origine animală, în stare naturală.

Modificarea structurii suprafeţelor destinate producţiei agricole vegetale/numărului de capete de animale/familiilor de albine, intervenite după data de 25 mai, nu conduce la ajustarea normelor de venit, respectiv a venitului anual impozabil.

În cazul suprafeţelor destinate produselor vegetale hamei, pomi şi vie, suprafeţele declarate cuprind numai grupele de produse vegetale intrate pe rod începând cu primul an de intrare pe rod. Suprafeţele din grupa pomii pe rod cuprind numai pomii plantaţi în livezi.

Norma de venit corespunzătoare veniturilor realizate din creşterea şi exploatarea animalelor, precum şi din valorificarea produselor de origine animală în stare naturală, în conformitate cu prevederile art. 73 din Codul fiscal, include şi venitul realizat din:

a) exemplarele feminine din speciile respective care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la pct. 1493 lit. B);

b) exemplarele masculine din speciile respective reprezentând animale provenite din propriile fătări şi cele achiziţionate numai în scop de reproducţie pentru animalele deţinute de contribuabili şi supuse impunerii potrivit prevederilor art. 73 din Codul fiscal (de exemplu: viţei, tauri, bivoli, miei, berbeci, purcei).

Veniturile din activităţi agricole generate de exemplarele prevăzute la lit. a) şi b) incluse în norma de venit nu se impozitează distinct faţă de veniturile realizate din creşterea şi exploatarea animalelor din grupele prevăzute la pct. 1493 lit. B). Contribuabilii au obligaţii declarative numai pentru animalele cuprinse în grupele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la pct. 1493 lit. B).

Veniturile din activităţi agricole realizate din creşterea şi exploatarea exemplarelor masculine din speciile taurine, bubaline, ovine, caprine, indiferent de vârstă, se supun impunerii potrivit prevederilor cap. II «Venituri din activităţi independente», venitul net anual fiind determinat în sistem real, pe baza cotelor din contabilitatea în partidă simplă, numai în cazul în care acestea au fost achiziţionate în scopul creşterii şi valorificării lor sub orice formă.

1496. Veniturile din activităţi agricole pentru care nu au fost stabilite norme de venit se supun impunerii potrivit prevederilor cap. II «Venituri din activităţi independente», venitul net anual fiind determinat în sistem real, pe baza datelor lor din contabilitatea în partidă simplă.

1497. Veniturile din activităţi agricole impuse anterior datei de 1 februarie 2013 în sistem real trec prin efectul legii la impunerea pe bază de norme de venit, în situaţia în care sunt stabilite norme de venit pentru grupele de produse vegetale şi animale conform prevederilor art. 73 din Codul fiscal. În vederea stabilirii regimului fiscal aplicabil veniturilor din activităţi agricole, la încadrarea în limitele stabilite pentru fiecare grupă de produse vor fi avute în vedere prevederile art. 72 din Codul fiscal.

1498. În situaţia contribuabililor care obţin venituri din activităţi agricole impuse pe bază de normă de venit şi care trec la impunerea în sistem real începând cu 1 februarie 2013 prin efectul legii, nu există obligaţia depunerii declaraţiei privind venitul estimat/norma de venit pentru veniturile anului 2013. Totalul plăţilor anticipate în contul impozitului datorat pentru anul 2013 va fi stabilit de organul fiscal competent la nivelul sumei plăţilor anticipate stabilite în anul 2012.

Pentru aceste venituri sunt aplicabile regulile de impunere proprii veniturilor din activităţi independente pentru care venitul net anual se determină în sistem real. La stabilirea venitului net anual vor fi luate în calcul veniturile şi cheltuielile efectuate după data de 1 februarie 2013.

1499. Contribuabilii care obţin doar venituri din activităţi agricole pentru care au fost stabilite norme de venit nu au obligaţii contabile.

În cazul cheltuielilor efectuate în comun care sunt aferente veniturilor pentru care există regimuri fiscale diferite, respectiv determinare pe bază de normă de venit şi venit net anual determinat pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă, cotele de cheltuieli vor fi alocate proporţional cu suprafeţele de teren/numărul de capete de animale/numărul de familii de albine deţinute.

Codul fiscal:

Venituri neimpozabile

Art. 72. - (1) Nu sunt venituri impozabile veniturile obţinute de persoanele fizice din valorificarea în stare naturală a produselor culese sau capturate din flora şi fauna sălbatică.

(2) Veniturile definite la art. 71 alin. (1) sunt venituri neimpozabile în limitele stabilite potrivit tabelului următor:

 

Produse vegetale

Suprafaţă

Cereale

până la 2 ha

Plante oleaginoase

până la 2 ha

Cartof

până la 2 ha

Sfecla de zahăr

până la 2 ha

Tutun

până la 1 ha

Hamei pe rod

până la 2 ha

Legume în câmp

până la 0,5 ha

Legume în spaţii protejate

până la 0,2 ha

Leguminoase pentru boabe

până la 1,5 ha

Pomi pe rod

până la 1,5 ha

Vie pe rod

până la 0,5 ha

Flori şi plante ornamentale

până la 0,3 ha

 

 

Animale

Nr. de capete/ Nr. de familii de albine

Vaci şi bivoliţe

până la 2

Ovine şi caprine

până la 10

Porci pentru îngrăşat

până la 6

Albine

până la 50 de familii

Păsări de curte

până ia 100

 

Norme metodologice:

14910. Nu sunt venituri impozabile veniturile realizate de persoanele fizice/membrii asocierilor fără personalitate juridică din valorificarea în stare naturală a următoarelor;

- produse culese din flora sălbatică, altele decât cele supuse impunerii în conformitate cu prevederile art. 71 alin. (2) din Codul fiscal;

- produse capturate din fauna sălbatică, altele decât cele care generează venituri din activităţi independente.

14911. Nu au obligaţii de declarare şi nu datorează impozit potrivit prevederilor cap. VII al titlului III din Codul fiscal:

a) persoanele fizice/membrii asocierilor fără personalitate juridică ce deţin cu orice titlu suprafeţe de teren destinate producţiei agricole, pentru cele necultivate, pentru cele cultivate cu plante furajere graminee şi leguminoase pentru producţia de masă verde, precum şi pentru păşuni şi fâneţe naturale, destinate furajării animalelor deţinute de contribuabilii respectivi, pentru care venitul se determina pe baza normelor de venit şi a celor prevăzute la art. 72 alin. (2) din Codul fiscal;

b) contribuabilii arendatori, care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor supuse impunerii potrivit prevederilor cap. IV al titlului III din Codul fiscal;

c) contribuabilii care obţin venituri din activităţi agricole şi îşi desfăşoară activitatea în mod individual, în limitele stabilite potrivit tabelului prevăzut la art. 72 alin. (2) din Codul fiscal, inclusiv în cazul în care veniturile sunt obţinute din exploatarea bunurilor deţinute în comun sau în devălmăşie şi sunt atribuite conform pct. 14912. Suprafeţele de teren/animalele respective sunt considerate din punct de vedere fiscal ca fiind incluse în patrimoniul personal şi generează venituri neimpozabile conform art. 42 lit. g) din Codul fiscal;

d) contribuabilii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 71 alin. (1) din Codul fiscal şi pentru care veniturile din activităţi agricole sunt impuse pe bază de normă de venit după data de 25 mai a anului fiscal în care s-a produs evenimentul pentru veniturile realizate după 25 mai şi până la sfârşitul anului fiscal respectiv.

În cazul contribuabililor care obţin venituri din activităţi agricole şi îşi desfăşoară activitatea sub forma unei asocieri fără personalitate juridică, plafonul neimpozabil se acordă la nivel de asociere.

Codul fiscal:

Stabilirea venitului anual din activităţi agricole pe bază de norme de venit

Art. 73. - (1) Venitul dintr-o activitate agricolă se stabileşte pe bază de norme de venit.

(2) Normele de venit se stabilesc pe unitatea de suprafaţă (ha)/cap de animal/familie de albine.

(3) Normele de venit corespunzătoare veniturilor definite la art. 71 alin. (1) sunt stabilite pentru perioada impozabilă din anul fiscal 2013 cuprinsă între 1 februarie 2013 şi până ia sfârşitul anului fiscal, potrivit tabelului următor:

 

Produse vegetale

Suprafaţă destinată producţiei vegetale/ cap de animal/familie de albine

Norma de venit

- lei -

Cereale

peste 2 ha

449

Plante oleaginoase

peste 2 ha

458

Cartof

peste 2 ha

3.488

Sfeclă de zahăr

peste 2 ha

697

Tutun

peste 1 ha

1.060

Hamei pe rod

peste 2 ha

1.483

Legume în câmp

peste 0,5 ha

4.001

Legume în spaţii protejate

peste 0,2 ha

8.033

Leguminoase pentru boabe

peste 1,5 ha

801

Pomi pe rod

peste 1,5 ha

4.709

Vie pe rod

peste 0,5 ha

1.385

Flori şi plante ornamentale

peste 0,3 ha

11.773

 

Animale

 

 

Vaci şi bivoliţe

peste 2 capete

453

Ovine şi caprine

10-50 de capete peste 50 de capete

23 65

Porci pentru îngrăşat

6-10 capete peste 10 capete

56 177

Albine

50-100 de familii

70

peste 100 de familii

98

Păsări de curte

100-500 de capete

3

peste 500 de capete

2

 

(4) începând cu anul fiscal 2014, normele de venit se stabilesc de către direcţiile teritoriale de specialitate ale Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, se aprobă şi se publică de către direcţiile generale ale finanţelor publice teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice, până cel târziu la data de 15 februarie a anului pentru care se aplică aceste norme de venit.

Norme metodologice:

14912. Veniturile din activităţi agricole determinate pe bază de norme de venit, realizate din exploatarea bunurilor (suprafeţe destinate producţiei vegetale/cap de animal/familie de albine), deţinute în comun sau în devălmăşie de proprietari, uzufructuari sau de alţi deţinători legali. Înscrişi într-un document oficial, se atribuie proporţional cu cotele-părţi pe care aceştia le deţin în acea proprietate sau contribuabilului care realizează venituri din activităţi agricole, în situaţia în care acestea nu se cunosc. În cazul persoanelor fizice pentru care nu a fost finalizată procedura succesorală, veniturile corespunzătoare suprafeţelor destinate producţiei vegetale/cap de animal/familie de albine se atribuie contribuabilului care realizează venituri din activităţi agricole.

14913. În cazul contribuabilului care realizează în mod individual venituri din desfăşurarea a două sau mai multe activităţi agricole pentru care venitul se determină pe bază de normă de venit, organul fiscal competent stabileşte venitul anual prin însumarea veniturilor corespunzătoare fiecărei activităţi.

Codul fiscal:

Calculul şi plata impozitului aferent veniturilor din activităţi agricole

Art. 74. - (1) Impozitul pe venitul din activităţi agricole se calculează de organul fiscal competent prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului anual din activităţi agricole stabilit pe baza normei anuale de venit, impozitul fiind final.

(2) Contribuabilul care desfăşoară o activitate agricolă prevăzută la art. 71 alin. (1) pentru care venitul se determină pe bază de normă de venit are obligaţia de a depune anual o declaraţie la organul fiscal competent, până la data de 25 mai inclusiv a anului fiscal, pentru anul în curs. În cazul în care activitatea se desfăşoară în cadrul unei asocieri fără personalitate juridică, obligaţia depunerii declaraţiei la organul fiscal competent revine asociatului care răspunde pentru îndeplinirea obligaţiilor asociaţiei faţă de autorităţile publice în cadrul aceluiaşi termen. Anexa declaraţiei depusă de asociatul desemnat va cuprinde şi cota de distribuire ce revine fiecărui membru asociat din venitul impozabil calculat la nivelul asocierii.

(3) Declaraţia prevăzută la alin. (2) nu se depune pentru veniturile prevăzute la art. 72.

(4) Organul fiscal competent stabileşte impozitul anual datorat şi emite decizia de impunere, la termenul şi în forma stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

(5) Plata impozitului anual stabilit conform deciziei de impunere anuale se efectuează către bugetul de stat în două rate egale, astfel:

a) 50% din impozit până la data de 25 octombrie inclusiv;

b) 50% din impozit până la data de 15 decembrie inclusiv.

(6) Impozitul se virează la bugetul de stat şi din acesta nu se distribuie cote defalcate către bugetele locale.

Norme metodologice:

14914. Perioada de declarare a suprafeţelor cultivate/cap de animal/familie de albine este până la data de 25 mai inclusiv a anului fiscal pentru anul în curs şi cuprinde informaţii privind suprafeţele cultivate/capetele de animal/familiile de albine deţinute la data declarării.

În cazul contribuabililor care realizează venituri din activităţi agricole atât individual, cât şi într-o formă de asociere, în declaraţia depusă până la data de 25 mai inclusiv contribuabilii vor completa numai informaţii referitoare la activitatea desfăşurată în mod individual.

Contribuabilii/asocierile fără personalitate juridică care au depus declaraţia prevăzută la art. 74 alin. (2) din Codul fiscal pot depune o nouă declaraţie pentru anul în curs, până la data de 25 mai a anului respectiv, în situaţia modificării structurii suprafeţelor destinate producţiei agricole vegetale/numărului de capete de animale/familii de albine.

În cazul contribuabililor/asocierilor fără personalitate juridică care depun cu întârziere declaraţia pentru anul în curs, după data de 25 mai, informaţiile cuprinse în declaraţie vizează suprafeţele cultivate/capetele de animale/familiile de albine deţinute la data de 25 mai.

14915. Pe baza declaraţiilor depuse de contribuabili/asocieri fără personalitate juridică, organul fiscal competent stabileşte impozitul anual datorat. Impozitul determinat de organul fiscal competent reprezintă impozit final şi nu se recalculează.

14916. Nu au obligaţii declarative contribuabilii care obţin venituri din activităţi agricole şi îşi desfăşoară activitatea sub forma unei asocieri fără personalitate juridică, obligaţiile declarative fiind îndeplinite de asociatul care răspunde pentru îndeplinirea obligaţiilor asociaţiei faţă de autorităţile publice.”

15. La punctul 152, liniuţa a 8-a se modifică şi va avea următorul cuprins:

„- veniturile distribuite persoanelor fizice asociate în forme de proprietate asociative - persoane juridice, prevăzute la art. 26 din Legea nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, altele decât cele prevăzute la pct. 73;”

16. La punctul 152, după liniuţa a 11-a se introduce o nouă liniuţa, liniuţa a 12-a, cu următorul cuprins:

„- veniturile obţinute de cedent ca urmare a cesiunii de creanţă, respectiv de cesionar ca urmare a realizării venitului din creanţa respectivă, inclusiv în cazul drepturilor de creanţe

salariale obţinute în baza unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, din patrimoniul personal, altele decât cele care se încadrează în categoriile prevăzute la art. 41 lit. a)-h) şi art. 42 din Codul fiscal.”

17. Punctul 153 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„153. Venitul net anual se determină de către contribuabil, pe fiecare sursă, din următoarele categorii:

a) venituri din activităţi independente;

b) venituri din cedarea folosinţei bunurilor;

c) venituri din activităţi agricole impuse în sistem real, venituri din silvicultură şi piscicultura.”

18. Punctul 161 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„161. Contribuabilii care încep o activitate independentă, precum şi cei care realizează venituri din activităţi agricole impuse în sistem real, silvicultură şi piscicultura, pentru care sunt aplicabile regulile de impunere proprii veniturilor din activităţi independente, au obligaţia declarării veniturilor şi cheltuielilor estimate a se realiza în anul de impunere, pe fiecare sursă şi categorie de venit. Declararea veniturilor şi a cheltuielilor estimate se face prin depunerea declaraţiei privind venitul estimat/norma de venit, pe fiecare sursă şi categorie de venit, la organul fiscal competent, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului.

Obligaţia depunerii declaraţiilor privind venitul estimat/norma de venit revine atât contribuabililor care determină venitul net în sistem real şi desfăşoară activitatea în mod individual sau într-o formă de asociere care nu dă naştere unei persoane juridice, cât şi contribuabililor pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit cu excepţia veniturilor din activităţi agricole impuse pe bază de norme de venit.

Nu depun declaraţii privind venitul estimat/norma de venit contribuabilii care desfăşoară activităţi independente pentru care plăţile anticipate se realizează prin reţinere la sursă de către plătitorul de venit.

În cazul în care contribuabilul obţine venituri într-o formă de asociere, fiecare asociat va declara veniturile estimate rezultate din distribuirea venitului net estimat al asocierii fără personalitate juridică, cu excepţia asociaţiilor care realizează venituri din activităţi agricole pentru care venitul se stabileşte pe baza normelor de venit.”

19. Punctul 164 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„164. Contribuabilii care realizează venituri din activităţi independente impuse pe bază de norme de venit şi care solicită trecerea pentru anul fiscal următor la impunerea în sistem real vor depune declaraţia privind venitul estimat/norma de venit până la data de 31 ianuarie, completată corespunzător. Contribuabilii care încep o activitate impusă pe bază de norme de venit şi optează pentru determinarea venitului net în sistem real vor depune declaraţia privind venitul estimat/norma de venit în termen de 15 zile de la producerea evenimentului, completată corespunzător.”

20. Punctul 168 se modifica şi va avea următorul cuprins:

„Codul fiscal:

Stabilirea plăţilor anticipate de impozit

Art. 82. - (1) Contribuabilii care realizează venituri din activităţi independente, cedarea folosinţei bunurilor, activităţi agricole impuse în sistem real, prevăzute la art. 71 alin. (5), precum şi din silvicultură şi piscicultura, cu excepţia veniturilor din arendare, sunt obligaţi să efectueze în cursul anului plăţi anticipate cu titlu de impozit, exceptându-se cazul veniturilor pentru care plăţile anticipate se stabilesc prin reţinere la sursă.

(2) Plăţile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent pe fiecare sursă de venit, luând u-se ca bază de calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat în anul precedent, după caz, prin emiterea unei decizii care se comunică contribuabililor, potrivit legii. În cazul impunerilor efectuate după expirarea termenelor de plată prevăzute la alin. (3), contribuabilii au obligaţia efectuării plăţilor anticipate la nivelul sumei datorate pentru ultimul termen de plată al anului precedent. Diferenţa dintre Impozitul anual calculat asupra venitului net realizat în anul precedent şi suma reprezentând plăţi anticipate datorate de contribuabil la nivelul trimestrului IV din anul anterior se repartizează pe termenele de plată următoare din cadrul anului fiscal. Pentru declaraţiile privind venitul estimat/norma de venit depuse în luna decembrie nu se mai stabilesc plăţi anticipate, venitul net aferent perioadei până Ta sfârşitul anului urmând să fie supus Impozitării potrivit deciziei de impunere emise pe baza declaraţiei privind venitul realizat. Plăţile anticipate pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor, cu excepţia veniturilor din arendă, se stabilesc de organul fiscal astfel:

a) pe baza contractului încheiat între părţi; sau

b) pe baza veniturilor determinate potrivit datelor din contabilitatea în partidă simplă, potrivit opţiunii. În cazul în care, potrivit clauzelor contractuale, venitul din cedarea folosinţei bunurilor reprezintă echivalentul în lei al unei sume în valută, determinarea venitului anual estimat se efectuează pe baza cursului de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României, din ziua precedentă celei în care se efectuează impunerea.

(3) Plăţile anticipate se efectuează în 4 rate egale, până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru. Nu se datorează plăţi anticipate în cazul contribuabililor care realizează venituri din arendare şi care au optat pentru determinarea venitului net în sistem real, plata impozitului anual efectuându-se potrivit deciziei de impunere emise pe baza declaraţiei privind venitul realizat.

(4) Termenele şi procedura de emitere a deciziilor de plăţi anticipate vor fi stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

(5) Pentru stabilirea plăţilor anticipate, organul fiscal va lua ca bază de calcul venitul anual estimat, în toate situaţiile în care a fost depusă o declaraţie privind venitul estimat/norma de venit pentru anul curent, sau venitul net din declaraţia privind venitul realizat pentru anul fiscal precedent, după caz. La stabilirea plăţilor anticipate se utilizează cota de impozit de 16% prevăzută la art. 43 alin. (1).

(51) Impozitul reţinut la sursă de către plătitori pentru veniturile prevăzute la art. 78 alin. (1) lit. f) se stabileşte prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului brut şi reprezintă piaţă anticipată în contul impozitului anual datorat da către contribuabilii care realizează, individual sau într-o formă de asociere, venituri din activităţi independente, venituri din cedarea folosinţei bunurilor, venituri din activităţi agricole, determinate în sistem real.

(6) Plăţile anticipate stabilite pe baza contractelor încheiate între părţi în care chiria este exprimată în lei, potrivit prevederilor art. 63 alin. (2), precum şi pentru veniturile din activităţi independente, impuse pe baza normelor de venit, reprezintă impozit final.

Norme metodologice:

168. Sumele reprezentând plăţi anticipate se achită în 4 rate egale, până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru, respectiv 25 martie, 25 iunie, 25 septembrie şi 25 decembrie. În cazul contribuabililor care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor sub forma arendei şi au optat pentru determinarea venitului net în sistem real, plata impozitului se efectuează potrivit deciziei de impunere emise pe baza declaraţiei privind venitul realizat.”

21. Punctul 176 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Codul fiscal:

Declaraţia privind venitul realizat

Art. 83. - (1) Contribuabilii care realizează, individual sau într-o formă de asociere, venituri din activităţi independente, venituri din cedarea folosinţei bunurilor, venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultura, determinate în sistem real, au obligaţia de a depune o declaraţie privind venitul realizat la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, până la data de 25 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului. Declaraţia privind venitul realizat se completează pentru fiecare sursă şi categorie de venit. Pentru veniturile realizate într-o formă de asociere, venitul declarat va fi venitul net/pierderea distribuită din asociere.

(11) Declaraţia privind venitul realizat se completează şi pentru contribuabilii prevăzuţi la art. 63 alin. (2), caz în care plăţile anticipate de impozit vor fi luate în calcul la stabilirea impozitului anual datorat, pentru situaţiile în care intervin modificări ale clauzelor contractuale, cu excepţia art. 82 alin. (7).

(2) Declaraţia privind venitul realizat se completează şi se depune la organul fiscal competent pentru fiecare an fiscal până la data de 25 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a câştigului net anual/pierderii nete anuale, generat/generată de:

a) transferuri de titluri de valoare, altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare, în cazul societăţilor închise;

b) operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, şi orice alte operaţiuni de acest gen.

(21) Abrogat.

(3) Nu se depun declaraţii privind venitul realizat pentru următoarele categorii de venituri:

a) venituri nete determinate pe bază de norme de venit, cu excepţia contribuabililor care au depus declaraţii privind venitul estimat/norma de venit în luna decembrie şi pentru care nu s-au stabilit plăţi anticipate, conform legii;

b) venituri din activităţi menţionate la art. 52 alin. (1) lit. a)-c), a căror impunere este finală potrivit prevederilor art. 521;

b1) venituri din cedarea folosinţei bunurilor sub formă de arendă, a căror impunere este finală potrivit prevederilor art. 62 alin. (21);

c) venituri din cedarea folosinţei bunurilor prevăzute fa art. 63 alin. (2), a căror impunere este finală, cu excepţia contribuabililor care au depus declaraţii privind venitul estimat/norma de venit în luna decembrie şi pentru care nu s-au stabilit plăţi anticipate, conform legii;

d) venituri sub formă de salarii şi venituri asimilate salariilor, pentru care informaţiile sunt cuprinse în declaraţia privind calcularea şi reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit sau declaraţii lunare, depuse de contribuabilii prevăzuţi la art. 60;

e) venituri din investiţii, cu excepţia celor prevăzute la alin. (2), precum şi venituri din premii şi din jocuri de noroc, a căror impunere este finală;

f) venituri din pensii;

g) veniturile din activităţi agricole a căror impunere este finală, potrivit prevederilor art. 74 alin. (1);

h) venituri din transferul proprietăţilor imobiliare; i) venituri din alte surse.

Norme metodologice:

176. Declaraţiile privind venitul realizat se depun de contribuabilii care realizează, individual sau într-o formă de asociere, venituri din activităţi independente, venituri din cedarea folosinţei bunurilor, venituri din activităţi agricole pentru care venitul net se determină în sistem real, venituri din silvicultură şi piscicultura.

Fac excepţie de la depunerea declaraţiei privind venitul realizat contribuabilii prevăzuţi la art. 63 alin. (2) din Codul fiscal şi cei care obţin venituri prevăzute la art. 52 alin. (1) lit. a)-c) din Codul fiscal şi care au optat pentru impunerea veniturilor potrivit prevederilor art. 521 din Codul fiscal, pentru care impozitul reţinut este final.

Declaraţiile privind venitul realizat se depun, în intervalul 1 ianuarie-25 mai inclusiv al anului următor celui de realizare a venitului, ia organul fiscal competent, definit potrivit legislaţiei în materie.

Pentru veniturile realizate dintr-o formă de asociere, venitul declarat va fi venitul net/pierderea distribuit/distribuită din asociere.”

22. După punctul 185 se introduce un nou punct, punctul 1851, cu următorul cuprins:

„1851. În cazul asocierilor care realizează venituri din activităţi agricole impuse pe bază de norme de venit, asociatul desemnat are următoarele obligaţii:

a) să înregistreze contractul de asociere, precum şi orice modificare a acestuia ia organul fiscal la care asociaţia este înregistrată în evidenţa fiscală, în termen de 15 zile de la data încheierii acestuia. Prin sediul asociaţiei se înţelege locul principal de desfăşurare a activităţii asociaţiei;

b) să reprezinte asociaţia în verificările efectuate de organele fiscale, precum şi în ceea ce priveşte depunerea de obiecţiuni, contestaţii, plângeri asupra actelor de control încheiate de organele fiscale;

c) să răspundă la toate solicitările organelor fiscale, atât cele privind asociaţia, cât şi cele privind asociaţii, legate de activitatea desfăşurată de asociaţie;

d) să completeze Registrul pentru evidenţa aportului şi rezultatului distribuit;

e) să determine venitul impozabil obţinut în cadrul asociaţiei, precum şi distribuirea acestuia pe asociaţi;

f) alte obligaţii ce decurg din aplicarea titlului III din Codul fiscal.”

23. Punctul 1881 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„1881. În cazul societăţii civile cu personalitate juridică, constituită potrivit legii speciale şi care este supusă regimului transparenţei fiscale, potrivit legii, se aplică regulile de determinare a venitului net din activităţi independente.

În cazul filialei constituite potrivit legii speciale prin asocierea unei societăţi profesionale cu răspundere limitată cu una sau mai multe persoane fizice, filiala fiind supusă regimului transparenţei fiscale, potrivit legii, determinarea venitului obţinut în cadrul entităţii se efectuează în sistem real, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă.

Pentru membrii asociaţi în cadrul filialei se aplică următoarele reguli:

1. persoanele fizice asociate au obligaţia să asimileze acest venit distribuit în funcţie de cota de participare venitului net anual din activităţi independente;

2. societatea profesională cu răspundere limitată asociată în cadrul filialei va include venitul distribuit în funcţie de cota de participare în venitul brut al activităţii independente, pentru anul fiscal respectiv.

Persoanele fizice care obţin venituri dintr-o activitate desfăşurată într-o formă de organizare cu personalitate juridică (SPRL) constituită potrivit legii speciale şi care este supusă regimului transparenţei fiscale, potrivit legii, au obligaţia să asimileze acest venit distribuit venitului net anual din activităţi independente.”

24. Punctul 209 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„209. (1) în vederea regularizării de către organul fiscal a impozitului pe salarii datorat în România pentru activitatea desfăşurată în străinătate, contribuabilii prevăzuţi la art. 40 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Codul fiscal care sunt plătiţi pentru activitatea salarială desfăşurată în străinătate de către sau în numele unui angajator care este rezident în România sau are sediul permanent în România au obligaţia de a declara în România veniturile respective potrivit declaraţiei privind veniturile realizate din străinătate la termenul prevăzut de lege, cu excepţia contribuabililor care realizează venituri de această natură în condiţiile prevăzute la pct. 873, pct. 875 alin. (2) lit. a) şi pct. 878 pentru care impozitul este final.

(2) în situaţiile prevăzute la pct. 874 şi 877, organul fiscal regularizează impozitul pe venitul din salarii datorat de contribuabil în baza declaraţiei privind veniturile realizate din străinătate şi restituie, după caz, în totalitate sau în parte impozitul reţinut de către angajatorul care este rezident în România sau are sediul permanent în România la cererea persoanei fizice. În acest caz, declaraţia privind veniturile realizate din străinătate reprezintă şi cerere de restituire.

(3) Declaraţia privind veniturile realizate din străinătate se depune la registratura organului fiscal competent sau prin poştă, însoţită de următoarele documente justificative:

a) documentul menţionat la art. 59 alin. (2) din Codul fiscal întocmit de angajatorul rezident în România ori de către un sediu permanent în România care efectuează plăţi de natură salarială din care să rezulte venitul bază de calcul al impozitului şi impozitul reţinut în România pentru salariul plătit în străinătate;

b) contractul de detaşare;

c) documente justificative privind încetarea raportului de muncă, după caz;

d) certificatul de atestare a impozitului plătit în străinătate de contribuabil, eliberat de autoritatea competentă a statului străin, sau orice alt document justificativ privind venitul realizat şi impozitul plătit în celălalt stat, eliberat de autoritatea competentă din ţara în care s-a obţinut venitul, precum şi orice alte documente care pot sta la baza determinării sumei impozitului plătit în străinătate, pentru situaţia în care dreptul de impunere a revenit statului străin.”

C. Titlul IV1 „Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor”

1. Punctele 2 şi 3 se abrogă.

2. Punctele 5 şi 6 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Codul fiscal:

Reguli de aplicare a sistemului de impunere pe veniturile microîntreprinderi i

Art. 1122. - (1) Impozitul reglementat de prezentul titlu este obligatoriu.

(2) Microîntreprinderile plătitoare de impozit pe profit sunt obligate la plata Impozitului reglementat de prezentul titlu începând cu anul fiscal următor, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 1121.

(3) Pentru anul 2013, persoanele juridice române plătitoare de impozit pe profit care la data de 31 decembrie 2012 îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 1121 sunt obligate la plata impozitului reglementat de prezentul titlu începând cu 1 februarie 2013, urmând a comunica organelor fiscale teritoriale modificarea sistemului de impunere, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, până la data de 25 martie 2013 inclusiv. Până la acest termen se va depune şi declaraţia privind Impozitul pe profit datorat pentru profitul Impozabil obţinut în perioada 1 ianuarie 2013-31 ianuarie 2013, prin excepţie de la prevederile art. 34 şi 35.

(4) O persoană juridică română care este nou-înfiinţată este obligată să plătească impozit pe veniturile microîntreprinderilor începând cu primul an fiscal, dacă condiţia prevăzută la art. 1121 lit. d) este îndeplinită la data înregistrării la registrul comerţului.

(5) Microîntreprinderile nu mai aplică acest sistem de impunere Începând cu anul fiscal următor anului în care nu mai îndeplinesc una dintre condiţiile prevăzute la art. 1121.

(6) Nu sunt obligate să aplice sistemul de impunere reglementat de prezentul titlu persoanele juridice române care:

a) desfăşoară activităţi în domeniul bancar;

b) desfăşoară activităţi în domeniile asigurărilor şi reasigurărilor, al pieţei de capital, cu excepţia persoanelor juridice care desfăşoară activităţi de intermediere în aceste domenii;

c) desfăşoară activităţi în domeniile jocurilor de noroc, consultanţei şi managementului.

(7) Persoanele juridice române care au optat pentru acest sistem de impunere potrivit reglementărilor legale în vigoare până la data de 1 februarie 2013 păstrează acest regim de impozitare pentru anul 2013.

Norme metodologice:

5. Persoanele juridice române pentru care perioada de inactivitate temporară/nedesfăşurare a activităţii încetează în cursul anului aplică sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor, pentru anul respectiv, începând cu trimestrul în care încetează perioada de inactivitate temporară/nedesfăşurare a activităţii.

Persoanele juridice române nou-înfiinţate în perioada 1 ianuarie - 31 ianuarie 2013 inclusiv, care nu au optat până la data de 31 ianuarie 2013 să aplice sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor, nu sunt obligate potrivit prevederilor legale în vigoare începând cu data de 1 februarie 2013 să aplice acest sistem de impunere pentru anul 2013. Aceste persoane juridice urmează să verifice condiţiile prevăzute de art. 1121 din Codul fiscal, la data de 31 decembrie 2013, în vederea încadrării în categoria contribuabililor plătitori de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, pentru anul fiscal 2014.

6. Persoanele juridice române care nu sunt obligate să aplice sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor sunt următoarele:

a) persoanele juridice care se organizează şi funcţionează potrivit legilor speciale de organizare şi funcţionare din domeniul bancar (societăţile comerciale bancare, casele de schimb valutar, societăţile de credit ipotecar, cooperativele de credit etc.);

b) persoanele juridice care se organizează şi funcţionează potrivit legilor speciale de organizare şi funcţionare din domeniul asigurărilor (de exemplu, societăţile de asigurare-reasigurare), al pieţei de capital (de exemplu, bursele de valori sau de mărfuri, societăţile de servicii de investiţii financiare, societăţile de registru, societăţile de depozitare), cu excepţia persoanelor juridice care desfăşoară activităţi de intermediere în aceste domenii (brokerii şi agenţii de asigurare);

c) persoanele juridice care desfăşoară activităţi în domeniile jocurilor de noroc, consultanţei şi managementului.”

3. Punctul 8 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„8. Persoanele juridice române care, la data de 31 decembrie 2012, au realizat venituri încadrate, prin echivalare în lei, între 65.000 euro şi 100.000 euro şi care îndeplineau concomitent şi celelalte condiţii prevăzute de reglementările legale în vigoare până la data de 1 februarie 2013 şi care au solicitat ieşirea din sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor, până la data de 31 ianuarie 2013 inclusiv, nu sunt obligate să aplice, începând cu 1 februarie 2013, acest sistem de impunere. Aceste persoane juridice urmează să verifice condiţiile prevăzute de art. 1121 din Codul fiscal, la data de 31 decembrie 2013, în vederea încadrării în categoria contribuabililor plătitori de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, pentru anul fiscal 2014.”

4. Punctele 11 şi 12 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Codul fiscal:

Impunerea microîntreprinderilor care realizează venituri mal mari de 65.000 euro

Art. 1126. - prin excepţie de la prevederile art. 1122 alin. (5) şi (7), dacă în cursul unui an fiscal o microîntreprindere realizează venituri mai mari de 65.000 euro, aceasta va plăti impozit pe profit luând în calcul veniturile şi cheltuielile realizate de la începutul anului fiscal. Calculul şi plata impozitului pe profit se efectuează începând cu trimestrul în care s-a depăşit limita prevăzută în prezentul articol. Impozitul pe profit datorat reprezintă diferenţa dintre impozitul pe profit calculat de la începutul anului fiscal până la sfârşitul perioadei de raportare şi impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat în cursul anului respectiv. În cazul contribuabililor prevăzuţi la art. 1122 alin. (3), limita de 65.000 euro şi impozitul pe profit datorat se calculează în mod corespunzător de la 1 februarie 2013.

Norme metodologice:

11. În situaţia în care, în cursul anului fiscal, o microîntreprindere realizează venituri mai mari de 65.000 euro, contribuabilul va comunica, în termen de 30 de zile de la data de la care nu mai este îndeplinită condiţia respectivă, organului fiscal ieşirea din sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor prin depunerea unei declaraţii de menţiuni, cu respectarea termenului legal, potrivit Codului de procedură fiscală.

12. Veniturile luate în calcul la stabilirea limitei de 65.000 euro sunt aceleaşi cu cele care constituie baza impozabilă prevăzuta la art. 112 din Codul fiscal.

Pentru anul 2013, veniturile luate în calcul la stabilirea limitei de 65.000 euro sunt cele de natura celor prevăzute la art. 1127 din Codul fiscal, înregistrate:

- începând cu 1 ianuarie 2013, de către persoanele juridice care aplică sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor de la această dată inclusiv;

- începând cu 1 februarie 2013, de către persoanele juridice care aplică sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor de la această dată inclusiv.”

D. Titlul V „Impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi şi Impozitul pe reprezentanţele firmelor străine înfiinţate în România”

1. Punctul 3 se abrogă.

2. După punctul 3 se introduce un nou punct, punctul 31, cu următorul cuprins:

„Codul fiscal:

k) venituri din servicii prestate în România şi în afara României, exclusiv transportul internaţional şi prestările de servicii accesorii acestui transport;

Norme metodologice:

31. Din punctul de vedere al titlului V din Codul fiscal sunt considerate venituri obţinute din România pentru servicii prestate în afara României numai veniturile din prestarea următoarelor servicii: servicii de management, servicii de consultanţă în orice domeniu, servicii de marketing, servicii de asistenţă tehnică, servicii de cercetare şi proiectare în orice domeniu, servicii de reclamă şi publicitate indiferent de forma în care sunt realizate şi servicii prestate de avocaţi, ingineri, arhitecţi, notari, contabili, auditori.”

3. La punctul 8, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(2) în cazurile prevăzute la art. 115 alin. (1) lit. c), e) şi g) din Codul fiscal, plătitorul impozitului prevăzut la titlul V din Codul fiscal este nerezidentul care are sediul permanent în România în evidenţa căruia sunt înregistrate respectivele cheltuieli deductibile.”

4. Punctul 81 se abrogă.

5. După punctul 81 se introduc trei noi puncte, punctele 82-82, cu următorul cuprins:

„Codul fiscal:

Reţinerea impozitului din veniturile impozabile obţinute din România de nerezidenţi

Art. 116. - [....]

(2) Impozitul datorat se calculează prin aplicarea următoarelor cote asupra veniturilor brute:

a) abrogată;

b) abrogată;

c) 25% pentru veniturile obţinute din jocuri de noroc, prevăzute la art. 115 alin. (1) lit. p);

c1) 50% pentru veniturile prevăzute la art. 115 alin. (1) fit. a)-g). k) şi I), dacă veniturile sunt plătite într-un stat cu care România nu are încheiat un instrument juridic în baza căruia să se realizeze schimbul de informaţii;

d) 16% în cazul oricăror altor venituri impozabile obţinute din România, aşa cum sunt enumerate la art. 115.

(3) Prin derogare de la alin. (2), impozitul ce trebuie reţinut se calculează după cum urmează:

a) pentru veniturile ce reprezintă remuneraţii primite de nerezidenţi care au calitatea de administrator, fondator sau membru al consiliului de administraţie al unei persoane juridice române, potrivit art. 57;

b) pentru veniturile din pensii primite de la bugetul asigurărilor sociale sau de la buget ui de stat, potrivit art. 70.

(4) Impozitul se calculează, respectiv se reţine în momentul plăţii venitului şi se plăteşte la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-a plătit venitul. Impozitul se calculează, se reţine şi se plăteşte, în lei, la bugetul de stat, la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României, valabil în ziua reţinerii Impozitului pentru nerezidenţi. În cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite acţionarilor sau asociaţilor până la sfârşitul anului în care s-au aprobat situaţiile financiare anuale, impozitul pe dividende se declară şi se plăteşte până la data de 25 ianuarie a anului următor.

Norme metodologice:

82. Începând cu data de 1 februarie 2013, pentru veniturile prevăzute la art. 115 alin. (1) lit. a)-g), k) şi I) din Codul fiscal plătite într-un stat cu care România nu are încheiat un instrument juridic în baza căruia să se realizeze schimbul de informaţii, se aplică o cotă de impozit de 50%, indiferent dacă rezidenţa persoanei beneficiare a acestor venituri este într-un stat cu care România are încheiată convenţie pentru evitarea dublei impuneri sau nu.

83. Începând cu data de 1 februarie 2013, pentru veniturile realizate sub formă de dobânzi la depozitele la vedere/conturi curente, la depozitele la termen, certificate de depozit şi alte instrumente de economisire la bănci şi la alte instituţii de credit autorizate şi situate în România, plătite într-un stat cu care România nu are încheiat un instrument juridic în baza căruia să se realizeze schimbul de informaţii, se aplică o cotă de impozit de 50%, indiferent de data constituirii raportului juridic.

Cota de 50% se aplică şi altor venituri de natura dobânzilor, plătite într-un stat cu care România nu are încheiat un instrument juridic în baza căruia să se realizeze schimbul de informaţii, cum ar fi dobânzile la credite, dobânzile în cazul contractelor de leasing financiar, dobânzile la creditele intragrup, precum şi dobânzilor aferente depozitelor colaterale, conturilor escrow, considerate dobânzi pentru depozite la termen potrivit normelor Băncii Naţionale a României, dobânda la instrumente/titluri de creanţă emise de societăţile române, reglementate de Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Baza de calcul asupra căreia se aplică cota de impozit de 50% este constituită din veniturile calculate începând cu data de 1 februarie 2013 până la data scadenţei depozitului şi înregistrate în contul curent sau în contul de depozit al titularului. Aceleaşi prevederi se aplică şi în cazul depozitelor la vedere, certificatelor de depozit şi altor instrumente de economisire,

84. În sensul art. 116 alin. (2) lit. c1) din Codul fiscal, instrumentele juridice încheiate de România în baza cărora se realizează schimbul de informaţii reprezintă acordurile/convenţiile bilaterale/multilaterale în baza cărora România poate realiza un schimb de informaţii care este relevant pentru aplicarea acestor prevederi legale.

Lista acordurilor/convenţiilor se publică pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice şi se actualizează periodic.”

6. Punctul 91 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„91. Veniturile sub formă de dobânzi la depozitele la vedere/conturi curente, la depozitele la termen, certificate de depozit şi alte instrumente de economisire la bănci şi la alte instituţii de credit autorizate şi situate în România se impun cu o cotă de 16% din suma acestora atunci când veniturile de această natură sunt plătite într-un stat cu care România are încheiat un instrument juridic în baza căruia se face schimbul de informaţii şi beneficiarul sumelor nu face dovada rezidenţei fiscale.

Cota de 16% se aplică şi altor venituri de natura dobânzilor, cum ar fi dobânzile la credite, dobânzile în cazul contractelor de leasing financiar, dobânzile la creditele intragrup, precum şi dobânzilor aferente depozitelor colaterale, conturilor escrow, considerate dobânzi pentru depozite la termen potrivit normelor Băncii Naţionale a României, dobânda la instrumente/titluri de creanţă emise de societăţile române, reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.”

7. La punctul 13, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Nerezidenţii care sunt beneficiarii veniturilor din România vor depune la plătitorul de venit originalul sau copia legalizată a certificatului de rezidenţă fiscală ori a documentului menţionat la alin. (1), însoţite de o traducere autorizată în limba română. În situaţia în care autoritatea competentă străină emite certificatul de rezidenţă fiscală în format electronic sau online, acesta reprezintă originalul certificatului de rezidenţă fiscală avut în vedere pentru aplicarea convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate între România şi statul de rezidenţă al beneficiarului veniturilor obţinute din România, respectiv pentru aplicarea legislaţiei Uniunii Europene, după caz.”

E. Titlul VI „Taxa pe valoarea adăugată”

1. La punctul 4, alineatele (8) şi (12) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

4. [...]

(8) Implementarea grupului fiscal va intra în vigoare:

a) în prima zi din luna următoare datei comunicării deciziei prevăzute la alin. (7), în cazul în care membrii grupului au perioadă fiscală luna calendaristică;

b) în prima zi a perioadei fiscale următoare datei comunicării deciziei prevăzute la alin. (7), în cazul în care membrii grupului nu au perioadă fiscală luna calendaristică.

[…]

(12) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. b), organele fiscale competente, în urma verificărilor efectuate sau la cererea persoanei impozabile:

a) anulează, din oficiu sau, după caz, la cerere, tratamentul unei persoane ca membru al unui grup fiscal în cazul în care acea persoană nu mai întruneşte criteriile de eligibilitate pentru a fi considerată un asemenea membru în conformitate cu prevederile alin. (1). Această anulare va intra în vigoare începând cu prima zi a lunii următoare celei în care situaţia a fost constatată de organele fiscale competente în cazul în care membrii grupului au perioadă fiscală luna calendaristică, respectiv în prima zi a perioadei fiscale următoare celei în care situaţia a fost constatată de organele fiscale competente, în cazul în care membrii grupului nu au perioadă fiscală luna calendaristică;

b) anulează, din oficiu sau, după caz, la cerere, tratamentul persoanelor impozabile ca grup fiscal în cazul în care acele persoane impozabile nu mai întrunesc criteriile de eligibilitate pentru a fi considerate un asemenea grup. Această anulare va intra în vigoare începând cu prima zi a lunii următoare celei în care situaţia a fost constatată de organele fiscale competente, în cazul în care membrii grupului au perioadă fiscală luna calendaristică, respectiv în prima zi a perioadei fiscale următoare celei în care situaţia a fost constatată de organele fiscale competente, în cazul în care membrii grupului nu au perioadă fiscală luna calendaristică.”

2. La punctul 6 alineatul (10), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,a) bunurile de mică valoare acordate gratuit în cadrul acţiunilor de protocol nu sunt considerate livrări de bunuri dacă valoarea fiecărui cadou oferit este mai mică sau egală cu plafonul de 100 lei, exclusiv TVA. Cadoul cuprinde unul sau mai multe bunuri oferite gratuit. În situaţia în care persoana impozabilă a oferit şi cadouri care depăşesc individual plafonul de 100 lei, exclusiv TVA, însumează valoarea depăşirilor de plafon aferente unei perioade fiscale, care constituie livrare de bunuri cu plată, şi colectează taxa, dacă taxa aferentă bunurilor respective este deductibilă total sau parţial. Se consideră că livrarea de bunuri are loc în ultima zi lucrătoare a perioadei fiscale în care au fost acordate bunurile gratuit şi a fost depăşit plafonul. Baza impozabilă, respectiv valoarea depăşirilor de plafon, şi taxa colectată aferentă se înscriu în autofactura prevăzută la art. 155 alin. (7) din Codul fiscal care se include în decontul întocmit pentru perioada fiscală în care persoana impozabilă a acordat bunurile gratuit în cadrul acţiunilor de protocol şi a depăşit plafonul. Pentru bunurile/serviciile acordate gratuit în cadrul acţiunilor de protocol în cursul anului 2012 se aplică prevederile legale în vigoare în anul 2012, inclusiv în ceea ce priveşte modul de determinare a depăşirii plafonului şi a perioadei fiscale în care se colectează TVA aferente acestei depăşiri;”.

3. La punctul 14 alineatul (2), litera k) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,k) instalarea sau asamblarea de maşini ori echipamente care, după instalare sau asamblare, sunt ori devin parte din bunul imobil, respectiv cele care nu pot fi detaşate fără a fi deteriorate sau fără a antrena deteriorarea imobilelor înseşi;”.

4. La punctul 144, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Pentru a identifica partea transportului de călători efectuată în interiorul Comunităţii, mijlocul de transport este decisiv, şi nu călătoria individuală a fiecărui pasager. Se consideră că se efectuează o singură parte de transport de călători în interiorul Comunităţii, chiar şi atunci când există opriri în interiorul Comunităţii, în situaţia în care călătoria este efectuată cu un singur mijloc de transport.”

5. După punctul 151 se introduce un nou punct, punctul 152, cu următorul cuprins:

„Codul fiscal:

Art. 134 […]

(4) Regimul de impozitare aplicabil pentru operaţiunile impozabile este regimul în vigoare la data la care intervine faptul generator, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 1342 alin. (2), pentru care se aplică regimul de impozitare în vigoare la data exigibilităţii taxei.

[...]

(5) În cazul schimbării regimului de impozitare se va proceda la regularizare pentru a se aplica regimul de impozitare în vigoare la data livrării de bunuri sau prestării de servicii pentru cazurile prevăzute la art. 1342 alin. (2) lit. a), numai dacă factura este emisă pentru contravaloarea parţială a livrării de bunuri ori a prestării de servicii, şi la art. 1342 alin. (2) lit. b), dacă a fost încasat un avans pentru valoarea parţială a livrării de bunuri sau a prestării de servicii, mai puţin în cazul operaţiunilor pentru care se aplică sistemul TVA la încasare pentru care se aplică regulile stabilite la art. 1342 alin. (7). Prevederile acestui alineat nu se aplică pentru micile întreprinderi prevăzute la art. 152, care se înregistrează în scopuri de TVA conform art. 153, pentru facturile emise înainte de trecerea la regimul de taxare.

Norme metodologice:

152. În cazul persoanelor impozabile scoase din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA, potrivit art. 153 alin. (9) lit. g) din codul fiscal, în vederea aplicării regimului special de scutire prevăzut la art. 152 din Codul fiscal, care au emis facturi sau au încasat avansuri, pentru contravaloarea parţială a livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii taxabile, înainte de scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA, pentru care faptul generator de taxă intervine după scoaterea din evidenţă, se va proceda la regularizare pentru a se aplica regimul de impozitare în vigoare la data livrării de bunuri/prestării de servicii. În acest sens furnizorul/prestatorul neînregistrat în scopuri de TVA emite factura de regularizare pe care înscrie cu semnul minus baza de impozitare şi taxa colectată pentru partea facturată/încasată înainte de scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA şi concomitent înscrie contravaloarea integrală a livrării de bunuri/prestării de servicii aplicând regimul de scutire prevăzut la art. 152 din Codul fiscal, pe aceeaşi factură sau pe o factură separată, conform prevederilor art. 159 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal. Facturile de regularizare se transmit beneficiarului care are obligaţia să efectueze ajustările taxei deduse în conformitate cu prevederile art. 148 şi 149 din Codul fiscal. Factura de regularizare nu trebuie să conţină menţiunea referitoare la codul de înregistrare în scopuri de TVA a furnizorului/prestatorului. Furnizorul/Prestatorul poate solicita restituirea taxei colectate astfel regularizate pe baza documentului prevăzut la art. 1563 alin. (9) din Codul fiscal.”

6. La punctul 161, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:

(4) în cazul în care evenimentele prevăzute la art. 138 din Codul fiscal intervin ulterior scoaterii persoanei impozabile din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA, potrivit art. 153 alin. (9) lit. g) din Codul fiscal, se va proceda fa ajustarea bazei impozabile aplicându-se regimul de impozitare al operaţiunii de bază care a generat aceste evenimente. În acest sens furnizorul/prestatorul neînregistrat în scopuri de TVA emite factura conform prevederilor pct. 20 alin. (1) pe care înscrie cu semnul minus reducerea bazei de impozitare şi a taxei colectate ca urmare a evenimentelor prevăzute la art. 138 din Codul fiscal. Facturile respective se transmit beneficiarului care are obligaţia să efectueze ajustările taxei deduse în conformitate cu prevederile art. 148 şi 149 din Codul fiscal. Factura de regularizare nu trebuie să conţină menţiunea referitoare la codul de înregistrare în scopuri de TVA a furnizorului/prestatorului. Furnizorul/Prestatorul poate solicita restituirea taxei colectate astfel regularizate pe baza documentului prevăzut la art. 1563 alin. (9) din Codul fiscal.”

7. La punctul 162, alineatele (4) şi (19) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(4) La determinarea cifrei de afaceri care serveşte drept referinţă pentru calculul plafonului de 2.250.000 lei prevăzut la art. 1342alin. (3) lit. a) şi alin. (4) din Codul fiscal se au în vedere baza de impozitare înscrisă pe rândurile din decontul de taxă prevăzut la art. 1562 din Codul fiscal corespunzătoare operaţiunilor taxabile şi/sau scutite cu drept de deducere, operaţiunilor rezultate din activităţi economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, conform prevederilor art. 132 şi 133 din Codul fiscal, precum şi rândurile de regularizări aferente. În cazul persoanei impozabile care a aplicat regimul de scutire prevăzut la art. 152 din Codul fiscal şi care se înregistrează în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, nu sunt luate în calculul cifrei de afaceri livrările de bunuri/prestările de servicii realizate în perioada în care persoana impozabilă nu a avut un cod de înregistrare în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal.

[...]

(19) Livrările de bunuri/Prestările de servicii a căror contravaloare este încasată parţial sau total cu numerar de către persoana eligibilă pentru aplicarea sistemului TVA la încasare de la alte categorii de beneficiari decât cele prevăzute la art. 1342 alin. (6) lit. d) din Codul fiscal nu sunt excluse de la aplicarea sistemului TVA la încasare. Nu sunt considerate încasări/plăţi în numerar sumele în numerar depuse de beneficiar direct în contul bancar al furnizorului/prestatorului. În cazul încasării în numerar a contravalorii facturii, în sensul art. 1342 alin. (6) lit. d) din Codul fiscal, furnizorul/prestatorul care este obligat la aplicarea sistemului TVA la încasare exclude de la aplicarea sistemului TVA la încasare acele sume dintr-o factură care sunt încasate în numerar până în ziua emiterii facturii, inclusiv, de la beneficiari persoane juridice, persoane fizice înregistrate în scopuri de TVA, persoane fizice autorizate, liber profesionişti şi asocieri fără personalitate juridică. Pentru sumele încasate în numerar după data emiterii facturii, furnizorul/prestatorul aplică sistemul TVA la încasare şi înscrie pe factură menţiunea prevăzută la art. 155 alin. (19) lit. p) din Codul fiscal, cu excepţia situaţiei în care livrarea/prestarea se încadrează în altă categorie exceptată prevăzută la art. 1342 alin. (6) din Codul fiscal.”

8. La punctul 18, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(4) în sensul art. 137 alin. (1) lit. c)din Codul fiscal, baza de impozitare pentru active corporale fixe care constituie livrare de bunuri conform art. 128 alin. (4) şi (5) din Codul fiscal este constituită din valoarea de înregistrare în contabilitate diminuată cu amortizarea contabilă. Dacă activele corporale fixe sunt complet amortizate, baza de impozitare este zero.”

9. La punctul 18, după alineatul (9) se introduce un nou alineat, alineatul (10), cu următorul cuprins:

„(10) În sensul art. 137 alin. (11) din Codul fiscal, atunci când poate fi stabilită o livrare de bunuri sau o prestare de servicii comparabilă, valoarea de piaţă a bunurilor livrate/serviciilor prestate se determină prin metodele prevăzute la art. 11 alin. (2) din Codul fiscal.”

10. La punctul 20 alineatul (21), primul paragraf se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(21) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), în cazul achiziţiilor realizate de/de la persoanele obligate la aplicarea sistemului TVA la încasare, se aplică corespunzător prevederile art. 1342 alin. (10) din Codul fiscal în situaţiile prevăzute la art. 138 lit. a)-c) şi e) din Codul fiscal. În situaţia prevăzută la art. 1342 alin. (11) din Codul fiscal, beneficiarii ajustează mai întâi taxa neexigibilă şi doar în situaţia în care nu mai există diferenţe de taxă neexigibilă pentru achiziţiile efectuate de la furnizorul/prestatorul respectiv ajustează taxa deductibilă.”

11. La punctul 23, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(4) Cota redusă de taxă de 9% prevăzută la art. 140 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal se aplică pentru protezele medicale şi accesoriile acestora, exclusiv protezele dentare care sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată, în condiţiile prevăzute la art. 141 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal. Proteza medicală este un dispozitiv medical destinat utilizării personale exclusive care amplifică, restabileşte sau înlocuieşte zone din ţesuturile moi ori dure, precum şi funcţii ale organismului uman; acest dispozitiv poate fi intern, extern sau atât intern, cât şi extern. Accesoriul unei proteze este un articol care este prevăzut în mod special de către producător pentru a fi utilizat împreună cu proteza medicală.”

12. La punctul 24 alineatul (2), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,a) serviciile care nu au ca scop principal îngrijirea medicală, respectiv protejarea, menţinerea sau refacerea sănătăţii, cum sunt:

1. serviciile care au ca unic scop întinerirea sau înfrumuseţarea;

2. serviciile care au ca scop furnizarea unor informaţii necesare pentru luarea unei decizii cu consecinţe juridice, cum sunt: eliberarea de certificate cu privire la starea de sănătate a unei persoane, destinate utilizării în scopul acordării dreptului la o pensie, elaborarea unor rapoarte de expertiză medicală privind stabilirea răspunderii în cazurile de vătămare corporală, precum şi examinările medicale efectuate în acest scop, elaborarea unor rapoarte de expertiză medicală privind respectarea normelor de medicina muncii, în vederea soluţionării unor litigii, precum şi efectuarea de examinări medicale în acest scop, pregătirea unor rapoarte medicale bazate pe fişe medicale, fără efectuarea de examinări medicale;”.

13. La punctul 251, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) Scutirea prevăzută la art. 141 alin. (1) lit. f) din Codul fiscal se aplică şi pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii strâns legate de serviciile educaţionale, precum vânzarea de manuale şcolare, organizarea de conferinţe legate de activitatea de învăţământ, efectuate de instituţiile publice sau de alte entităţi autorizate pentru activităţile de învăţământ sau pentru formarea profesională a adulţilor, prestarea de servicii de examinare în vederea obţinerii accesului la serviciile educaţionale sau de formare profesională a adulţilor.”

14. La punctul 43 alineatul (2), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„a) bunurile trebuie să fi fost exportate din România sau din alt stat membru, în afara Comunităţii, după plasarea acestora în regim de perfecţionare pasivă;”.

15. La punctul 45, alineatele (3) şi (6) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

(3) în cazul micilor întreprinderi care au aplicat regimul special de scutire în conformitate cu prevederile art. 152 din Codul fiscal şi care se înregistrează în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, taxa pentru achiziţii efectuate înainte de înregistrare se deduce potrivit prevederilor pct. 61 alin. (10)-(12) si pct. 62 alin. (5)-(7).

[...]

(6) în cazul imobilizărilor în curs de execuţie care nu se mai finalizează, în baza unei decizii de abandonare a executării lucrărilor de investiţii, fiind scoase din evidenţă pe seama conturilor de cheltuieli, persoana impozabilă îşi poate păstra dreptul de deducere exercitat în baza art. 145 alin. (2) din Codul fiscal, indiferent dacă sunt sau nu valorificate prin livrarea imobilizărilor ca atare ori după casare, dacă din circumstanţe care nu depind de voinţa sa persoana impozabilă nu utilizează niciodată aceste bunuri/servicii pentru activitatea sa economică, astfel cum a fost pronunţată Hotărârea Curţii Europene de Justiţie în Cauza C-37/95 Statul Belgian împotriva Ghent Coal Terminal NV. Dreptul de deducere poate fi păstrat şi în alte situaţii în care achiziţiile de bunuri/servicii pentru care dreptul de deducere a fost exercitat conform art. 145 alin. (2) din Codul fiscal nu sunt utilizate pentru activitatea economică a persoanei impozabile, din motive obiective, care nu depind de voinţa sa, astfel cum a fost pronunţată Hotărârea Curţii Europene de Justiţie în Cauza C-110/94 Intercommunale voor zeewaterontzilting (INZO) împotriva Statului Belgian. În cazul achiziţiei unei suprafeţe de teren împreună cu construcţii edificate pe aceasta, persoana impozabilă are dreptul de a deduce taxa pe valoarea adăugată aferentă acestei achiziţii, inclusiv taxa aferentă construcţiilor care urmează a fi demolate, dacă face dovada intenţiei, confirmată cu elemente obiective, că suprafaţa de teren pe care erau edificate construcţiile continuă să fie utilizată în scopul operaţiunilor sale taxabile, cum ar fi, de exemplu, edificarea altor construcţii destinate unor operaţiuni taxabile, astfel cum a fost pronunţată Hotărârea Curţii Europene de Justiţie în Cauza C-257/11 Gran Via Moineşti.”

16. La punctul 45, după alineatul (13) se introduc două noi alineate, alineatele (14) şi (15), cu următorul cuprins:

„(14) În cazul persoanelor impozabile care au efectuat achiziţii pe perioada în care au aplicat sistemul TVA la încasare sau al celor care au efectuat achiziţii de la persoane impozabile care aplicau sistemul TVA la încasare, pentru care deducerea taxei se exercită potrivit prevederilor art. 145 alin. (11) şi (12) din Codul fiscal, care sunt scoase din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA, potrivit art. 153 alin. (9) lit. g) din Codul fiscal, în vederea aplicării regimului special de scutire prevăzut la art. 152 din Codul fiscal, taxa neachitată aferentă achiziţiilor respective efectuate înainte de scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA se deduce potrivit prevederilor art. 145-147 din Codul fiscal, la data plăţii, în situaţia în care bunurile achiziţionate nu se aflau în stoc la data anulării înregistrării în scopuri de TVA. Deducerea se realizează prin înscrierea sumelor deduse în declaraţia depusă potrivit prevederilor art. 1563 alin. (9) lit. c) din Codul fiscal şi restituirea sumelor respective de la bugetul de stat.

(15) În cazul persoanelor impozabile care au efectuat achiziţii pe perioada în care au aplicat sistemul TVA la încasare sau al celor care au efectuat achiziţii de la persoane impozabile care aplicau sistemul TVA la încasare, pentru care deducerea taxei se exercită potrivit prevederilor art. 145 alin. (11) şi (12) din Codul fiscal, care sunt scoase din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA, potrivit art. 153 alin. (9) lit. a)-e) din Codul fiscal, taxa neachitată aferentă achiziţiilor respective efectuate înainte de scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA se deduce potrivit prevederilor art. 145-147 din Codul fiscal în primul decont de TVA sau, după caz, într-un decont ulterior, dacă plata a fost efectuată în perioada în care nu a avut un cod valid de TVA.”

17. La punctul 46, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) Pentru achiziţiile de bunuri şi servicii pe bază de bonuri fiscale emise în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, deducerea taxei poate fi justificată cu bonurile fiscale care îndeplinesc condiţiile unei facturi simplificate în conformitate cu prevederile art. 155 alin. (11), (12) şi (20) din Codul fiscal dacă furnizorul/prestatorul a menţionat pe bonul fiscal cu ajutorul aparatului de marcat electronic fiscal codul de înregistrare în scopuri de TVA al beneficiarului. Prevederile acestui alineat se completează cu cele ale pct. 45.”

18. La punctul 49, alineatul (22) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(22) În cazul în care organul fiscal competent din România consideră că nu are toate informaţiile relevante pentru a lua o decizie privind cererea de rambursare în totalitatea ei sau privind o parte a acesteia, poate cere, pe cale electronică, informaţii suplimentare, inclusiv copii de pe documentele prevăzute la alin. (11), de la solicitant sau de la autorităţile competente din statul membru de stabilire, după caz., pe parcursul perioadei de 4 luni prevăzute la alin. (21). În cazul în care informaţiile suplimentare sunt cerute de la o altă sursă decât solicitantul sau o autoritate competentă dintr-un stat membru, cererea se transmite prin mijloace electronice numai dacă destinatarul cererii dispune de astfel de mijloace. Dacă este necesar, se pot solicita alte informaţii suplimentare. Informaţiile solicitate în conformitate cu prezentul alineat pot cuprinde depunerea facturii sau a documentului de import respectiv, în original ori în copie, în cazul în care există îndoieli întemeiate cu privire la validitatea sau acurateţea unei anumite cereri. În acest caz, plafoanele prevăzute la alin. (11) nu se aplică.”

19. La punctul 53, alineatul (2) partea introductivă şi alineatul (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

(2) în baza prevederilor art. 148 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, persoana impozabilă poate să ajusteze taxa nededusă aferentă serviciilor neutilizate, bunurilor de natura stocurilor şi activelor corporale fixe, altele decât cele care sunt considerate bunuri de capital conform art. 149 din Codul fiscal, activelor corporale fixe în curs de execuţie, constatate pe bază de inventariere, în situaţia în care persoana impozabilă câştigă dreptul de deducere a taxei. Ajustarea în acest caz reprezintă exercitarea dreptului de deducere şi se evidenţiază în decontul de taxă aferent perioadei fiscale în care a intervenit evenimentul care a generat ajustarea sau, după caz, într-un decont de taxă ulterior. Persoana impozabilă realizează aceste ajustări ca urmare a unor situaţii cum ar fi:

[…]

(4) în cazul în care persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire, prevăzut la art. 152 din Codul fiscal, se înregistrează potrivit legii în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, precum şi în cazul în care persoana înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal solicită scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 152 alin. (7) din Codul fiscal, se aplică ajustările de taxă prevăzute la pct. 61 şi 62. Persoanele care aplică sistemul TVA la încasare, precum şi cele care au achiziţionat bunuri/servicii de la persoane impozabile care aplică sistemul TVA şi trec la regimul special de scutire prevăzut la art. 152 din Codul fiscal aplică în mod corespunzător prevederile alin. (7).”

20 La punctul 53 alineatul (6), litera d) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,d) bunuri lipsă în gestiune din alte cauze decât cele prevăzute la art. 148 alin. (2) din Codul fiscal, inclusiv bunurile furate. În cazul bunurilor lipsă din gestiune care sunt imputate, se efectuează ajustarea taxei, sumele imputate nefiind considerate contravaloarea unor operaţiuni în sfera de aplicare a TVA.”

21 La punctul 53, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (61), cu următorul cuprins:

„(61) În cazul contractelor de leasing financiar având ca obiect bunuri mobile corporale, altele decât bunurile de capital, care se reziliază, iar bunurile nu sunt restituite de utilizator în termenul prevăzut în contract, respectivele bunuri nu sunt considerate a fi lipsă în gestiunea locatorului/finanţatorului, acesta neavând obligaţia să efectueze ajustări ale taxei deduse dacă face dovada că a iniţiat şi a efectuat demersuri pentru recuperarea bunului, indiferent dacă la finalizarea acestor demersuri bunul este sau nu recuperat de către societatea de leasing.”

22 La punctul 53, alineatul (9) se abrogă.

23. La punctul 54, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (31), cu următorul cuprins:

„(31) În cazul contractelor de leasing financiar având ca obiect bunuri de capital, care se reziliază, iar bunurile nu sunt restituite de utilizator în termenul prevăzut în contract, respectivele bunuri nu sunt considerate a fi lipsă în gestiunea locatorului/finanţatorului, acesta neavând obligaţia să efectueze ajustări ale taxei deduse dacă face dovada că a iniţiat şi a efectuat demersuri pentru recuperarea bunului, indiferent dacă la finalizarea acestor demersuri bunul este sau nu recuperat de către societatea de leasing”

24. La punctul 54 alineatul (9), primul paragraf se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(9) Pentru cazul prevăzut la art. 149 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal, ajustarea se efectuează în cadrul perioadei de ajustare prevăzute la art. 149 alin. (2) din Codul fiscal, pentru o cincime sau o douăzecime din taxa dedusă/nededusă iniţial, în funcţie de pro rata definitivă la finele fiecărui an, conform procedurii descrise la art. 147 alin. (13) din Codul fiscal. Această ajustare se aplică pentru bunurile la achiziţia, fabricarea, construcţia, transformarea sau modernizarea cărora se aplică prevederile art. 147 alin. (5) din Codul fiscal, precum şi pentru bunurile de capital la achiziţia, fabricarea, construcţia, transformarea sau modernizarea cărora s-a dedus integral taxa ori nu s-a exercitat dreptul de deducere a taxei şi care în cursul perioadei de ajustare sunt alocate unor activităţi în cazul cărora nu se poate determina proporţia în care sunt utilizate pentru operaţiuni cu drept de deducere şi fără drept de deducere. Dacă taxa aferentă achiziţiei, fabricării, construcţiei, transformării sau modernizării bunului de capital s-a dedus integral se consideră că taxa a fost dedusă pe bază de pro rata de 100%, respectiv dacă nu s-a exercitat dreptul de deducere se consideră că pro rata a fost de 0%. Faţă de ajustarea prevăzută la art. 149 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal, care se face de câte ori apare un eveniment care conduce la ajustare, în cazurile prevăzute la prezentul alineat ajustarea se va realiza anual, pe durata întregii perioade de ajustare, atât timp cât bunul de capital este alocat unei activităţi în cazul căreia nu se poate determina proporţia în care este utilizat pentru operaţiuni cu drept de deducere şi fără drept de deducere. Dacă în cursul perioadei de ajustare a unui bun de capital, pentru care se aplică metoda de ajustare prevăzută de prezentul alineat, apare unul dintre următoarele evenimente: bunul de capital este utilizat pentru alte scopuri decât activitatea economică, este alocat unui sector de activitate care nu dă drept de deducere, face obiectul unei operaţiuni pentru care taxa este deductibilă integral sau îşi încetează existenţa, taxa se ajustează conform prevederilor alin. (8), (11) sau (12).”

25. La punctul 54, alineatul (10) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(10) Ajustarea prevăzută la art. 149 alin. (4) şi (5) din Codul fiscal nu se efectuează în situaţia în care sunt aplicabile prevederile art. 128 alin. (4) lit. a) şi b) din Codul fiscal referitoare la livrarea către sine, precum şi în situaţia în care nu are loc o livrare de bunuri în conformitate cu prevederile art. 128 alin. (8) din Codul fiscal, cu excepţia casării activelor corporale fixe care sunt bunuri de capital în conformitate cu prevederile art. 149 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal. În situaţia în care casarea activelor corporale fixe care sunt bunuri de capital în conformitate cu prevederile art. 149 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal este realizată în conformitate cu prevederile unui act normativ care impune casarea respectivelor active, nu se efectuează ajustarea prevăzuta la art. 149 alin. (4) şi (5) din Codul fiscal Demolarea unor construcţii, achiziţionate împreună cu suprafaţa de teren pe care au fost edificate, nu determină obligaţia de ajustare a deducerii iniţiale a taxei pe valoarea adăugată aferente achiziţionării construcţiilor care au fost demolate, dacă persoana impozabilă face dovada intenţiei, confirmată cu elemente obiective, că suprafaţa de teren pe care erau edificate construcţiile continuă să fie utilizată în scopul operaţiunilor sale taxabile, cum ar fi, de exemplu, edificarea altor construcţii destinate unor operaţiuni taxabile, astfel cum a fost pronunţată Hotărârea Curţii Europene de Justiţie în Cauza C-257/11 Gran Via Momeşti.”

26. La punctul 61, alineatele (2) şi (7) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) La determinarea cifrei de afaceri prevăzute la art. 152 alin. (1)din Codul fiscal se cuprind inclusiv facturile emise pentru avansuri încasate sau neîncasate şi alte facturi emise înainte de data livrării/prestării pentru operaţiunile prevăzute la art. 152 alin. (2) din Codul fiscal. Prevederile art. 1342 alin. (3)-(8) din Codul fiscal nu se aplică în cazul persoanelor impozabile care aplică regimul special de scutire.

[...]

(7) Ajustarea taxei deductibile pentru bunurile mobile corporale, altele decât bunurile de capital prevăzute la art. 149 alin. (1) din Codul fiscal, prevăzută la alin. (6), se realizează potrivit prevederilor art. 128 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal. Ajustarea pentru activele corporale fixe în curs de execuţie, pentru serviciile neutilizate, precum şi pentru situaţiile prevăzute la alin. (6) lit. c) se efectuează potrivit art. 148 din Codul fiscal, prin anularea taxei deductibile. Ajustările de taxă realizate conform art. 128 alin. (4) lit. c) şi art. 148 din Codul fiscal se efectuează în funcţie de cota de taxă în vigoare la data achiziţiei bunurilor mobile corporale. Persoanele care aplică sistemul TVA la încasare, precum şi cele care au achiziţionat bunuri/servicii de Ia persoane impozabile care aplică sistemul TVA si trec la regimul special de scutire prevăzut la art. 152 din Codul fiscal aplică în mod corespunzător prevederile pct. 53 alin. (7) şi ale pct. 54 alin. (17) şi alin. (18) lit. a).”

27. La punctul 61 alineatul (9), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,b) taxa deductibilă aferentă activelor corporale fixe, constatate pe bază de inventariere, altele decât cele care sunt considerate bunuri de capital conform art. 149 din Codul fiscal, corespunzător valorii rămase neamortizate la momentul schimbării regimului.”

28 La punctul 66, alineatul (12) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(12) Orice persoană impozabilă stabilită în România şi înregistrată în scopuri de TVA care îşi încetează activitatea economică trebuie să solicite anularea înregistrării în scopuri de TVA în termen de 15 zile de la data documentelor ce evidenţiază acest fapt. Persoana impozabilă nestabilită în România, care s-a înregistrat conform art. 153 alin. (4) sau (5) din Codul fiscal, trebuie să solicite anularea înregistrării în scopuri de TVA în cazul în care nu mai realizează în România operaţiuni pentru care ar fi obligată să fie înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 alin. (4) sau (5) din Codul fiscal. Persoana impozabilă nestabilită în România, care s-a înregistrat prin opţiune conform art. 153 alin. (4) din Codul fiscal, trebuie să solicite anularea înregistrării în scopuri de TVA în cazul în care nu mai realizează în România operaţiuni de natura celor pentru care a solicitat înregistrarea şi nici alte operaţiuni pentru care ar fi obligată Să fie înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 alin. (4) sau (5) din Codul fiscal. În cazul persoanelor impozabile stabilite în România, anularea înregistrării în scopuri de TVA va fi valabilă de la data încetării activităţii economice. În cazul persoanelor impozabile nestabilite în România, anularea înregistrării în scopuri de TVA va fi valabilă din prima zi a lunii următoare celei în care s-a depus declaraţia de încetare a activităţii. Persoana impozabilă care a solicitat anularea înregistrării în scopuri de TVA are obligaţia, indiferent de perioada fiscală utilizată, să depună ultimul decont de taxă prevăzut la art. 1562 din Codul fiscal până la data de 25 a lunii în care a fost anulată înregistrarea în scopuri de TVA.”

29. La punctul 78, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„78. (1) Persoanele impozabile pot stoca facturile emise/primite pe suport hârtie sau în format electronic, indiferent de forma originală în care au fost trimise ori puse la dispoziţie, cu condiţia să asigure autenticitatea originii, integritatea conţinutului şi lizibilitatea acestora, conform art. 155 alin. (24) din Codul fiscal, de la momentul emiterii/primirii până la sfârşitul perioadei de stocare. Facturile emise/primite pe suport hârtie pot fi convertite în formă electronică în vederea stocării. Facturile emise/primite în formă electronică pot fi convertite pe suport hârtie în vederea stocării. Indiferent de forma în care este emisă/primită factura, şi factura stocată în forma pentru care a optat persoana impozabilă se consideră exemplar original, în sensul pct. 46 alin. (1). Persoanele impozabile care optează pentru stocarea electronică a facturilor au obligaţia să stocheze prin mijloace electronice şi datele ce garantează autenticitatea originii şi integritatea conţinutului facturilor.”

30. La punctul 79, alineatul (6) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(6) În cazul jurnalelor pentru cumpărări prevăzute la alin. (5), facturile care au TVA neexigibilă integral sau parţial vor fi preluate în fiecare jurnal pentru cumpărări până când toată taxa aferentă devine exigibilă ca urmare a plăţii, cu menţionarea informaţiilor prevăzute la alin. (5) lit. a)-e), cu excepţia situaţiilor în care s-a împlinit termenul de prescripţie şi facturile respective nu se mai achită, fiind scoase din evidenţele persoanei impozabile. În cazul informaţiei de la alin, (5) lit. d) se va menţiona numai suma plătită în perioada fiscală pentru care se întocmeşte jurnalul pentru cumpărări.”

31. La punctul 801 după alineatul (2) se introduc trei noi alineate, alineatele (3)-(5), cu următorul cuprins:

„(3) Notificările prevăzute la art. 1563 alin. (4) şi (5) din Codul fiscal se depun numai pentru anii în care persoanele impozabile desfăşoară operaţiuni de natura celor pentru care există obligaţia notificării. Nu se depun notificări în situaţia în care persoanele impozabile nu au desfăşurat astfel de operaţiuni în anul de referinţă, respectiv în anul pentru care ar fi trebuit depusă notificarea.

(4) în scopul aplicării prevederilor art. 1563 alin. (4) şi (5) din Codul fiscal, în situaţia în care statutul persoanei impozabile din punct de vedere al înregistrării în scopuri de TVA s-a modificat în anul de referinţă, respectiv fie a fost înregistrată în scopuri de TVA, fie i s-a anulat înregistrarea în scopuri de TVA, în cursul anului de referinţă, este relevant statutul persoanei impozabile la data de 31 decembrie a anului de referinţă.

(5) în scopul aplicării prevederilor art. 1563 alin. (4) şi (5) din Codul fiscal, operaţiunile care fac obiectul notificărilor sunt livrările de bunuri/prestările de servicii în interiorul ţării şi, după caz, achiziţiile efectuate din ţară.”

32. La punctul 82, alineatul (7) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(7) în cazul neaplicării taxării inverse prevăzute de lege, organele de inspecţie fiscală vor dispune măsuri pentru obligarea furnizorilor/prestatorilor şi a beneficiarilor la corectarea operaţiunilor şi aplicarea taxării inverse conform prevederilor prezentelor norme metodologice. În cadrul inspecţiei fiscale la beneficiarii operaţiunilor, organele de inspecţie fiscală vor avea în vedere că beneficiarul avea obligaţia să colecteze TVA la momentul exigibilităţii operaţiunii, concomitent cu exercitarea dreptului de deducere. În cazul în care în cadrul inspecţiei fiscale la beneficiarii operaţiunilor, organele de inspecţie fiscală stabilesc că beneficiarul nu a colectat TVA la momentul exigibilităţii operaţiunii, concomitent cu exercitarea dreptului de deducere, obligând beneficiarul la plata acestei sume în baza actului administrativ emis de autoritatea fiscală competentă, furnizorii pot emite facturi de corecţie cu semnul minus conform art. 159 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal în vederea regularizării taxei şi restituirii acesteia către beneficiari. Facturile de corecţie cu semnul minus emise de către furnizor nu se evidenţiază în decontul de taxă al beneficiarului.”

F. Titlul VII „Accize şi alte taxe speciale”

1. La punctul 302, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„302. (1) Operatorul economic-persoană fizică sau juridică autorizata -, în exercitarea activităţii acestuia, poate achiziţiona din alte state membre ale Uniunii Europene produse supuse accizelor de natura celor prevăzute la art. 207 lit. a)-c) din Codul fiscal, cu condiţia deţinerii unei autorizaţii pentru achiziţii intracomunitare de astfel de produse emise de autoritatea vamală teritorială.

2. La punctul 302, după alineatul (14) se Introduce un nou alineat, alineatul (15), cu următorul cuprins:

„(15) Operatorii economici, alţii decât antrepozitarii autorizaţi şi destinatarii înregistraţi, care achiziţionează din teritoriul comunitar produsele prevăzute la art. 207 lit. d) şi e) din Codul fiscal, au obligaţia de a respecta procedura prevăzută la pct. 101.”

3. La punctul 31, după alineatul (10) se introduc cinci noi alineate, alineatele (101)-(105), cu următorul cuprins:

„(101) Accizele plătite pentru sortimentele de cafea retrase de pe piaţă în vederea distrugerii, dacă starea sau vechimea acestora le face improprii consumului ori nu mai îndeplinesc condiţiile de comercializare, pot fi restituite la cererea operatorului economic care a plătit accizele aferente produselor respective.

(102) În cazul retragerii de pe piaţă a produselor, operatorul economic aflat în situaţia de la alin. (101) va înştiinţa în scris autoritatea vamală teritorială cu cel puţin două zile înainte de efectuarea acesteia, printr-o notificare în care se vor menţiona cauzele, cantităţile de produse accizabile care fac obiectul retragerii, data la care produsele au fost achiziţionate dintr-un alt stat membru sau importate, valoarea accizelor plătite, data şi locul/locurile de unde urmează să fie retrase produsele respective, locul în care produsele urmează a fi distruse.

(103) Distrugerea sortimentelor de cafea se realizează sub supravegherea autorităţii vamale teritoriale, cu respectarea condiţiilor de mediu.

(104) Distrugerea sortimentelor de cafea se consemnează într-un proces-verbal întocmit de reprezentantul operatorului economic şi certificat de reprezentantul autorităţii vamale teritoriale.

(105) Pentru a beneficia de restituirea accizelor, operatorul economic va depune o cerere în acest sens la autoritatea fiscală teritorială unde este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, însoţită de următoarele documente:

a) copia facturii de achiziţie;

b) documentul care atestă ca accizele au fost plătite de operatorul economic care solicită restituirea accizelor;

c) procesul-verbal de distrugere.”

4. La punctul 31, după alineatul (13) se introduc trei noi alineate, alineatele (14)-(16), cu următorul cuprins:

„(14) Pentru produsele prevăzute la alin. 207 lit. d) şi e) din Codul fiscal care sunt retrase de pe piaţă, dacă starea sau vechimea acestora le face improprii consumului ori nu mai îndeplinesc condiţiile de comercializare, se aplică procedura prevăzută la pct. 98 subpct. 98.2.

(15) Pentru produsele prevăzute la art. 207 lit. d) şi e) din Codul fiscal care ulterior sunt exportate, se aplică procedura prevăzută la pct. 98 subpct. 98.3.

(16) Pentru produsele prevăzute la art. 207 lit. d) şi e) din Codul fiscal care ulterior sunt livrate într-un alt stat membru, se aplică procedura prevăzută la pct. 100.”

5. La punctul 78, alineatul (5) se abrogă.

6. La punctul 82, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Prevederile alin. (1) cu privire la deţinerea autorizaţiei de utilizator final nu se aplica produselor prevăzute la art. 20616 alin. (2) lit. i) din Codul fiscal care nu sunt destinate a fi utilizate, puse în vânzare ori utilizate drept combustibil pentru motor sau combustibil pentru încălzire şi nici produselor energetice care sunt prezentate în ambalaje destinate comercializării cu amănuntul.”

7. La punctul 82, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (21), cu următorul cuprins:

„(21) Operatorii economici care achiziţionează produse prevăzute la art. 20616 alin. (2) lit. i) din Codul fiscal ce nu sunt destinate a fi utilizate, puse în vânzare ori utilizate drept combustibil pentru motor sau combustibil pentru încălzire, notifică acest fapt autorităţii vamale teritoriale. Operatorii economici au obligaţia de a transmite furnizorului o copie a notificării înregistrate la autoritatea vamală teritorială. Transmiterea notificării nu este necesară atunci când produsele respective provin din achiziţii intracom uni tare proprii sau din operaţiuni proprii de import.”

8. La punctul 82 alineatul (9), după litera d) se introduce o nouă literă, litera e), cu următorul cuprins:

,,e) solicitantul nu înregistrează obligaţii fiscale restante la bugetul generai consolidat, de natura celor administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.”

9. La punctul 82, alineatul (22) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(22) Operatorii economici care deţin autorizaţii de utilizator final au obligaţia de a transmite on-line autorităţii vamale teritoriale emitente a autorizaţiei, lunar, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se face raportarea, o situaţie privind achiziţia şi utilizarea produselor energetice, care va cuprinde informaţii cu privire la: furnizorul de produse energetice, cantitatea de produse energetice achiziţionată, cantitatea utilizată/comercializată, stocul de produse energetice la sfârşitul lunii de raportare, cantitatea de produse finite realizate, cantitatea de produse finite expediate şi destinatarul produselor, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 35. Neprezentarea situaţiei în termenul prevăzut atrage aplicarea de sancţiuni contravenţionale potrivit prevederilor Codului fiscal.”

10. La punctul 82 alineatul (23), după litera d) se introduce o nouă literă, litera e), cu următorul cuprins:

,,e) utilizatorul final înregistrează obligaţii fiscale restante la bugetul generai consolidat, de natura celor administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, mai vechi de 30 de zile faţă de termenul legal de plată.”

11. La punctul 85, alineatul (9) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(9) Prin excepţie de la prevederile alin. (3)-(8), în cazul antrepozitelor fiscale - mici distilerii - care utilizează pentru realizarea producţiei instalaţii tip alambic, antrepozitarii autorizaţi propuşi trebuie să depună la autoritatea vamală teritorială o declaraţie pe propria răspundere privind capacitatea vaselor de depozitare deţinute, precum şi a capacităţii de încărcare a instalaţiei tip alambic*

12. La punctul 88, alineatul (7) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(7) în toate situaţiile în care a intervenit suspendarea, revocarea sau anularea autorizaţiei, aceasta atrage întreruperea ori încetarea activităţii şi, după caz, aplicarea sigiliilor pe instalaţiile de producţie, operaţiune care va fi efectuată de autoritatea vamală teritorială. În cazul în care pe fluxul tehnologic există produse aflate în procesul de fabricaţie, acesta se va finaliza sub supraveghere fiscală, iar sigilarea instalaţiei se va realiza după încheierea acestui proces.”

13. La punctul 101, alineatele (1)-(5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„101. (1) în situaţia în care un operator economic din România urmează să primească produse accizabile eliberate pentru consum în alt stat membru, exigibilitatea accizelor ia naştere în momentul recepţiei produselor.

(2) Operatorul economic din România prevăzut la alin. (1) trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

a) înainte de expedierea produselor accizabile de către furnizorul din alt stat membru, să depună o declaraţie cu privire la acest fapt la autoritatea vamală teritorială şi să garanteze plata accizelor aferente produselor accizabile pe care urmează să le primească;

b) să plătească accizele în prima zi lucrătoare imediat următoare celei în care s-au recepţionat produsele;

c) să anunţe autoritatea vamală teritorială în raza căreia au fost primite produsele accizabile şi să păstreze produsele în locul de recepţie cel puţin 48 de ore pentru a permite acestei autorităţi să se asigure că produsele au fost efectiv primite şi că accizele exigibile pentru acestea au fost plătite.

(3) Pentru aromele alimentare, extractele şi concentratele alcoolice, accizele plătite de către operatorul economic din România ca urmare a achiziţiei de la un furnizor dintr-un alt stat membru pot fi restituite la cererea operatorului economic care s-a conformat cerinţelor prevăzute la alin. (2) al art. 20645 din Codul fiscal.

(4) Cererea de restituire se depune la autoritatea fiscală teritorială unde operatorul economic este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe. Cererea va fi însoţită de:

a) documentul care să ateste că acciza a fost plătită; şi

b) copiile documentelor care fac dovada că produsele au fost transferate, respectiv livrate la preţuri fără accize către un antrepozit fiscal de producţie băuturi alcoolice; sau

c) copiile documentelor care fac dovada că livrarea s-a efectuat către un operator economic producător de băuturi nealcoolice ori produse alimentare, în care să fie înscrisă menţiunea «scutit de accize», respectiv că produsele au fost utilizate pentru realizarea băuturilor nealcoolice ori produselor alimentare.

(5) Autoritatea fiscală teritorială va transmite cererea şi documentaţia depuse de operatorul economic autorităţii vamale teritoriale, care în urma analizei va decide asupra dreptului de restituire a accizelor prin emiterea unei decizii de admitere, în totalitate sau în parte, ori de respingere a cererii de restituire. În cazul admiterii cererii, autoritatea vamală stabileşte cuantumul accizei de restituit.”

14. La punctul 105, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Lunar, destinatarii înregistraţi şi reprezentanţii fiscali vor depune on-line la autoritatea vamală teritorială în raza căreia îşi au sediul social situaţia centralizatoare a achiziţiilor şi livrărilor de produse accizabile, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă situaţia.”

15. La punctul 108, după alineatul (11) se introduce un nou alineat, alineatul (111), cu următorul cuprins:

„(111) În cazul destinatarului înregistrat care primeşte doar ocazional produse accizabile, nivelul garanţiei ce trebuie constituita reprezintă 100% din valoarea accizelor aferente oricărei deplasări de produse accizabile în regim suspensiv de accize.”

16. La punctul 108, după alineatul (25) se introduce un nou alineat, alineatul (251), cu următorul cuprins:

„(251) Prin excepţie de la prevederile alin. (25), pentru berea şi băuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri, prevăzute la art. 207 lit. d) şi e) din Codul fiscal, valoarea accizelor care constituie baza de calcul pentru stabilirea/actualizarea garanţiei se determină prin însumarea cotelor de acciză prevăzute în anexele nr. 1 şi nr. 2 la titlul VII - Accize şi alte taxe speciale din Codul fiscal, în vigoare la momentul constituirii garanţiei.”

17. La punctul 111, alineatul (18) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(18) În situaţiile de scutire directă, scutirea de la plata accizelor se acordă numai utilizatorului, cu condiţia ca aprovizionarea să fie efectuată direct de la un antrepozit fiscal sau din operaţiuni proprii de import, în situaţiile de scutire indirectă, scutirea de la plata accizelor se acordă numai utilizatorului, cu condiţia ca aprovizionarea să fie efectuată direct de la un antrepozit fiscal, de ia un destinatar înregistrat sau din operaţiuni proprii de import. Destinatarul înregistrat care livrează produse ce urmează a fi utilizate într-un scop scutit de la plata accizelor va evidenţia în factură contravaloarea accizelor plătite la bugetul de stat.”

18. La punctul 111, alineatul (30) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(30) Operatorii economici care deţin autorizaţii de utilizator final au obligaţia de a transmite on-line autorităţii vamale teritoriale emitente a autorizaţiei, lunar, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se face raportarea, o situaţie privind achiziţia şi utilizarea alcoolului etilic şi a produselor alcoolice, care va cuprinde informaţii, după caz, cu privire la: furnizorul de alcool etilic şi/sau de produse alcoolice, cantitatea de produse achiziţionată, cantitatea utilizată, stocul de alcool etilic şi/sau de produse alcoolice la sfârşitul lunii de raportare şi cantitatea de produse finite realizate, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 35. Neprezentarea situaţiei în termenul prevăzut atrage aplicarea de sancţiuni contravenţionale potrivit prevederilor Codului fiscal.”

19. La punctul 111 alineatul (44), literele a) şi b) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„a) copia facturii de achiziţie a alcoolului etilic şi/sau a produsului alcoolic ori copia avizului de însoţire pentru alcoolul etilic parţial denaturat în căzu! antrepozitarilor autorizaţi care funcţionează în sistem integrat. În cazul operatorului economic prevăzut la alin. (19), utilizatorul autorizat ca destinatar înregistrat va prezenta dovada achiziţiei în regim suspensiv, reprezentată de documentul administrativ electronic şi raportul de recepţie aferent, iar în cazul utilizatorului prevăzut la alin. (20), declaraţia vamală de import;

b) dovada plăţii accizelor către furnizor, constând în documentul de plată confirmat de banca la care utilizatorul are contul deschis, sau dovada plăţii accizelor la bugetul de stat, în cazul antrepozitarilor autorizaţi care funcţionează în sistem integrat, a destinatarilor înregistraţi şi a operatorilor economici care au realizat operaţiuni proprii de import;”.

20. La punctul 113 subpunctul 113.1.1, după alineatul (15) se introduce un nou alineat, alineatul (16), cu următorul cuprins:

„(16) Jurnalele prevăzute la alin. (14) şi (15) se vor întocmi pentru fiecare lună calendaristică în baza documentelor de evidenţă operativă şi vor fi transmise on-line, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei de raportare, autorităţii vamale teritoriale.”

21. La punctul 113 subpunctul 113.3, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (21), cu următorul cuprins:

„(21) În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin consumatori casnici se înţelege clienţii casnici aşa cum sunt aceştia definiţi prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei.”

22. La punctul 113 subpunctul 113.7, alineatul (8) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(8) Deţinătorii de autorizaţii de utilizator final au obligaţia de a transmite on-line autorităţii vamale teritoriale emitente a autorizaţiei, trimestrial, până la data de 15 inclusiv a lunii imediat următoare trimestrului pentru care se face raportarea, o situaţie privind achiziţia şi utilizarea produselor energetice, care va cuprinde informaţii, după caz, cu privire la: furnizorul de produse energetice, cantitatea de produse achiziţionată, cantitatea utilizată şi stocul de produse energetice la sfârşitul perioadei de raportare, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 35. Neprezentarea situaţiei în termenul prevăzut atrage aplicarea de sancţiuni contravenţionale potrivit prevederilor Codului fiscal.”

23. La punctul 115, alineatul (8) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(8) în vederea realizării importurilor de produse supuse marcării pentru care furnizorul extern nu aplică banderole sau timbre, banderolele sau timbrele procurate de importatori se aplică de către aceştia în antrepozite vamale, antrepozite libere sau zone libere.”

24. La punctul 120 subpunctul 120.1, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:

„(5) Persoanele care eliberează pentru consum bere şi băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, care nu se încadrează la art. 207 lit. d) şi e) din Codul fiscal, trebuie să deţină declaraţii/certificate de calitate emise de producător din care să rezulte că ponderea gradelor Plato provenite din malţ, cereale malţificabile şi/sau nemalţificabile în numărul total de grade Plato al produsului finit este mai mare de 30%, respectiv că ponderea de alcool absolut (100%) provenită din fermentarea exclusivă a fructelor, sucurilor de fructe şi sucurilor concentrate de fructe este mai mare de 50%.”

25. Anexele nr. 35, 47, 48.1-48.5, 49, 52.1, 52.2, 53.1, 53.2 şi 551 la Normele metodologice de aplicare a prevederilor titlului VII din Codul fiscal se modifică şi se înlocuiesc cu anexele nr. 1-13*), care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

G. Titlul IX2 „Contribuţii sociale obligatorii1

1. Punctul 6 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Codul fiscal:

Art. 2964. _ (1) [...]

m) indemnizaţiile primite pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, precum şi orice alte sume de aceeaşi natură, pentru partea care depăşeşte limita a de 2,5 ori nivelul stabilit prin hotărâre a Guvernului pentru personalul din instituţiile publice;

Norme metodologice:

6. În cazul depăşirii limitei prevăzute la art. 2964 alin. (1) lit. m) din Codul fiscal, partea care depăşeşte reprezintă venit asimilat salariilor şi se cuprinde în baza de calcul al contribuţiilor sociale individuale.”

2. Punctul 31 se abrogă.

3. După punctul 32 se introduc trei noi puncte, punctele 33-35, cu următorul cuprins:

„Codul fiscal:

Art. 29622

[...]

(2) Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele prevăzute la art. 29621 alin. (1) lit. a)-e) este diferenţa dintre totalul veniturilor încasate şi cheltuielile efectuate în scopul realizării acestor venituri, exclusiv cheltuielile reprezentând contribuţii sociale, sau valoarea anuală a normei de venit, după caz, raportată la cele 12 luni ale anului, şi nu poate fi mai mică decât un salariu de bază minim brut pe ţară, dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia.

Norme metodologice:

33. Întregirea bazei lunare de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate la nivelul unui salariu de bază minim brut pe ţară, în cazul persoanelor prevăzute la art. 29621 alin. (1) lit. a)-e) din Codul fiscal, care au realizat un venit lunar sub acest nivel, se efectuează de către organul fiscal competent, în anul următor, după depunerea declaraţiilor fiscale.

Codul fiscal:

Art. 29622

[...]

(7) Pentru persoanele prevăzute la art. 52 alin. (1) lit. a)-c), baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale nu poate fi mai mare decât echivalentul a de 5 ori câştigul salarial mediu brut prevăzut în legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Norme metodologice

34. În cazul persoanelor prevăzute la art. 52 alin. (1) lit. a)-c) din Codul fiscal, încadrarea în plafonul reprezentând echivalentul a de 5 ori câştigul salarial mediu brut prevăzut în legea bugetului asigurărilor sociale de stat se efectuează de către plătitorul de venituri.

Codul fiscal:

Art. 29624

(9) Pentru contribuabilii care realizează venituri de natura celor prevăzute la art. 29621 alin. (1) lit. f)-h) încadrarea în plafoanele prevăzute la art. 29622 alin. (5) şi (6) se face de către organul fiscal, după încheierea anului fiscal, pe baza declaraţiilor fiscale.

Norme metodologice:

35. Întregirea bazei lunare de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate la nivelul unui salariu de bază minim brut pe ţară, în lunile în care persoanele prevăzute la art. 29621 alin. (1) lit. f) din Codul fiscal au realizat venituri sub acest nivel, se efectuează de către organul fiscal competent, în anul următor, după depunerea declaraţiilor fiscale.

Întregirea bazei lunare de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate la nivelul a o treime din salariul de bază minim brut pe ţară, pentru persoanele prevăzute la art. 29621 alin. (1) lit. g) şi h) din Codul fiscal, în cazul în care venitul lunar determinat pe baza normelor de venit sau pe baza venitului realizat este sub acest nivel, se efectuează de către organul fiscal competent, în anul următor, după depunerea declamaţiilor fiscale.”

Art. II. - Pentru contribuabilii care obţin venituri din silvicultură şi piscicultura impuse începând cu data de 1 februarie 2013 în sistem real prin efectul legii, depunerea declaraţiilor privind venitul estimat/norma de venit pentru anul 2013 se efectuează în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei hotărâri.

Art. III. - Formularul prevăzut la pct. 151 din normele metodologice de aplicare a titlului V din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, utilizat de plătitorii de venituri pentru declararea veniturilor obţinute începând cu 1 ianuarie 2012 din România de nerezidenţi, se completează la ultima coloană de la capitolul B „Datele de identificare a beneficiarului de venit nerezident” fie cu codul de identificare fiscală al nerezidentului, atribuit de autoritatea din România, atunci când nerezidentul are atribuit un astfel de cod, fie cu datele de identificare ale beneficiarului de venit nerezident, atunci când nu a fost atribuit un astfel de cod.

Art. IV. - Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea i, nr. 112 din 6 februarie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta hotărâre, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Daniel Chiţoiu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Daniel Constantin

p. Ministrul mediului şi schimbărilor climatice,

Elena Dumitru,

secretar de stat

Ministrul delegat pentru ape, păduri şi piscicultura,

Lucia Ana Varga

p. Ministrul afacerilor externe,

George Gamba,

secretar de stat

 

Bucureşti, 6 martie 2013.

Nr. 84.

 

ANEXA Nr. 1

(Anexa nr. 35 la Normele metodologice de aplicare a prevederilor titlului VII din Codul fiscal)

 

Denumirea utilizatorului final/cod utilizator

………………………………………………….

Cod utilizator punct de lucru...........................

Localitatea................................../judeţul/sector..................

Strada.............................................................Nr. ...................

Bloc ..... Scara ...... Etaj .... Ap ..... Cod poştal ...................

Domiciliul fiscal.....................................................................

 

SITUAŢIE CENTRALIZATOARE

privind achiziţiile/utilizările de produse accizabile şi livrările de produse finite rezultate

în luna ..................anul .....................

 

 

Temei legal aferent facilitaţii fiscale solicitate:

1. cf. art. ...alin. ...... lit. .....Cod fiscal autorizaţie nr. ..........................

2. cf. art. ...alin. ...... lit. .....Cod fiscal - autorizaţie nr. .......................

3. cf. art. ...alin. ...... lit. .....Cod fiscal - autorizaţie nr. .......................

........................................................................................................

 

 

l. ACHIZIŢII / LIVRĂRI PRODUSE ACC1ZABILE

 

 

 

 

 

 

 

 

Document

Achiziţie/ Livrare

Furnizor/ beneficiar

Cod accize expeditor/

Cod identificare

fiscală destinatar

Cod produs accizabil

Cod

NC

Starea produsului

Densitate la 15°C

Kg/l

Concentraţie

Recipienţi

 

Cantitate

Tip

Nr. /serie /

ARC

Tip

Data

Capacitate nominală

Nr.

kg

litri

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

li

12

13

14

15

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

(1) Factura/eDA/DI/ATM(aviz de însoţire a mărfii)/ NP(notă de predare). (3) Pentru achiziţii se va înscrie „A”, pentru livrări se va înscrie „L”. (6) În cazul utilizatorului final care comercializează produsele accizabile către alt utilizator final, se va înscrie codul de acciză al utilizatorului final. (9) Se va menţiona V - produse în vrac sau I - Îmbuteliat (10) Se completează numai în cazul produselor energetice. (11) Se va completa numai în cazul alcoolului şi băuturilor alcoolice.

 

 


2. RECAPITULAREA ACHIZIŢIILOR / LIVRĂRILOR DE PRODUSE ACCIZABILE

 

 

 

 

 

Cod produs accizabil

Codul NC al produsului

Starea produsului

Stoc la începutul lunii

Cantitate intrată

Surplus pe parcursul lunii

 

Cantitate ieşită

Pierderi

Stoc la sfârşitul lunii

Diferenţe

(+) sau (-)

Consum propriu

Producţie

Comercializare

kg

Litri

kg

Litri

kg

Litri

kg

Litri

kg

Litri

kg

Litri

kg

Litri

kg

Litri

kg

Litri

16

17

18

19

20

21

22

23

24

25

26

27

28

29

30

31

32

33

34

35

36

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

(18) Se va menţiona V - produse în vrac sau I- Îmbuteliat: (25),(26) cantitatea consumată în scopul pentru care a obţinut autorizaţia; (27),(28) - cantitatea comercializată în cazul utilizatorului final autorizat să comercializeze produsele către un utilizator final; (29). (30) - cantitatea utilizată în alte scopuri pentru care datorează accize;

 

3. RECAPITULAREA PRO DU SE FINITE REALIZATE/LIVRATE*

Codul NC al produsului

Stoc la începutul lunii

Cantitate realizată în luna de raportare

Cantitate expediată

Stoc la sfârşitul lunii

Diferenţe

(+) sau (-)

cant

um

cant

um

cant

um

cant

um

cant

um

37

38

49

40

41

42

43

44

45

46

47

 

 

UJ

 

 

 

 

 

 

 

 

 

*Nu se completează de către operatorii economici beneficiari ai autorizaţiilor de utilizator final cf. art. 20658 din Codul fiscal; (46), (47) - Diferenţa - cantităţile de produse finite stabilite după formula: stoc la începutul lunii + cantitate realizată în luna de raportare - cantitate expediată - stoc la sfârşitul lunii.

 

4. LIVRĂRI PRODUSE FINITE*

Codul NC al produsului

Cantitate expediată

Destinatar

 

cant

um

 

48

49

50

51

 

 

 

 

 

*Nu se completează de către operatorii economici beneficiari ai autorizaţiilor de utilizator final cf. art. 2065X din Codul fiscal; (51) - Se va înscrie codul ţării în cazul destinaţiei UE, EX în cazul exporturilor şi codul de identificare fiscală al destinatarului în cazul livrărilor naţionale.

 

Numele şi prenumele...............................................

Semnătura si stampila operatorului ..........................................................

 

…………………………..

 

Data

 

 

ANEXA Nr. 2

(Anexa nr. 47 la Normele metodologice de aplicare a prevederilor titlului VII din Codul fiscal)

 

Denumirea destinatarului înregistrat/ reprezentantului fiscal

…………………………………………………….

Cod accize/Cod identificare fiscală.....................

Localitatea................................../judeţul/sector..................

Strada.............................................................Nr. ...................

Bloc ..... Scara ...... Etaj .... Ap ..... Cod poştal ...................

 

SITUAŢIE CENTRALIZATOARE

privind achiziţiile şi livrările de produse accizabile în luna ...................... anul ............

 

Document

Data achiziţie/

Livrare

Provenienţa/ Destinata

(3)

Cod accize expeditor/cod identificare fiscală destinatar

Cod produs accizabil

Codul NC al

produsului

Starea produsului

(vrac/ îmbuteliat)

(V/Î)

Densitate la

15° C kg/l

(4)

Concentraţie

grad alcoolic/

grad Plato

(5)

Recipienţi

(5)

Cantitate

Acciza datorară

- mii lei -

Tip

(1)

Număr.

Tip

(2)

Data

Capacitate nominală

nr.

kg

Litri

mii bucăţi

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

(1) eDA, DI, factura, AIM

(2) Pentru achiziţii se va înscrie „A”; pentru livrări se va înscrie „L”.

(3) Se va înscrie indicativii] ţării în cazul provenienţei/destinaţiei U.E. (RO în cazul livrărilor naţionale); se va indica „EX” în cazul livrărilor în afara U.E.

(4) Se va completa numai în cazul produselor energetice.

(5) Se va completa numai în cazul alcoolului şi băuturilor alcoolice.

 

RECAPITULAREA PERIOADEI

Cod produs accizabil

Codul NC al produsului

U.M.

Vrac/Îmbuteliai (V/Î)

Stoc la începutul lunii

Cantitatea intrată

Surplus pe parcursul lunii

Cantitate ieşită

Pierderi

Stoc efectiv

Diferenţa (+) sau (-)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Numele şi prenumele...............................................

Semnătura si stampila operatorului ..........................................................

 

…………………………..

 

Data

 

ANEXA Nr. 3

(Anexa nr. 48.1 la Normele metodologica de aplicam a prevederilor titlului VII din Codul fiscal)

 

Denumirea antrepozitului fiscal .......................................................

Cod accize ..........................................................................................

Localitatea ............................................ judeţul/sectorul ................

Strada .................................................................. Nr. .........................

Cod poştal ........................................................

Domiciliul fiscal ...............................................

 

SITUAŢIA

privind operaţiunile desfăşurate în antrepozitul fiscal de producţie de alcool şi băuturi spirtoase în luna .................. anul ..................

 

I. Materii prime (exprimate în tone/hectolitri alcool pur, după caz)

 

Cod produs accizabil

Cod NC

UM

Stoc iniţial (A)

Intrări (B)

Utilizat

Stoc final (D)

Diferenţa (E)

Operaţii interne

U.E.

Import

Din producţie proprie

Alte achiziţii

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

(A) Stocul iniţial: cantitatea de materii prime existente la începutul perioadei trebuie să coincidă cu stocul final al perioadei anterioare.

(B) Intrări: Cantităţile de materii prime intrate trebuie să corespundă cu cele înscrise în documente de circulat ie corespunzătoare fiecărei provenienţe, aferente perioadei de raportare.

(C) cantităţile de materii prime utilizate pentru fabricarea alcoolului, în perioada de raportare.

(D) Cantităţile de materii prime existente în finalul perioadei de raportare.

(E) Diferenţe: Cantitatea rezultată pentru fiecare materie primă, după formula următoare: Stoc iniţial - intrări – utilizat - Stoc final E = A + B - C –D

 

II. Produse în curs de fabricaţie

 

Cod NC

UM.

Stoc iniţial

Intrări

Ieşiri

Stoc final

Diferenţa

 

 

 

 

Către alte depozite

Pentru prelucrare finală

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

III. Livrări (exprimate în hectolitri alcool pur)

 


Cod produs accizabil

Cod NC

UM

Stoc iniţial

(A)

Cantităţi produse (B)

Intrări (C)

Ieşiri (D)

Utilizate în activitatea proprie

(E)

Stoc final

(F)

Diferenţa (G)

Achiziţii interne (RO)

Alte achiziţii (UE)

Import

Cu accize

Fără accize

Regim suspensiv

Scutire

Teritoriul naţional

UE.

Export

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cantităţile de alcool se exprima în hectolitri, cu două zecimale. Datele aferente (A), (B), (C), (D) şi (E) sunt corespunzătoare operaţiunilor desfăşurate în perioada de raportare; Diferenţa (G) = A + B + C – D – E - F Diferenţa = stoc iniţial + (cantităţi produse) + intrări - ieşiri - stoc final

 

Data............................

Conducătorul antrepozitului fiscal ……………….

Semnătura şi ştampila

 

ANEXA Nn 4

(Anexa nr. 48.2 la Normele metodologice de aplicam a prevederilor titlului VII din Codul fiscal)

 

Denumirea antrepozitului fiscal .......................................................

Cod accize ..........................................................................................

Localitatea ............................................ judeţul/sectorul ................

Strada .................................................................. Nr. .........................

Cod poştal ........................................................

Domiciliul fiscal ...............................................

 

SITUAŢIA

privind operaţiunile desfăşurate în antrepozitul fiscal de producţie de vinuri/băuturi fermentate/produse intermediare în luna .................. anul ..................

 

I. Materii prime

 

Cod produs accizabil

Cod NC

U.M.

Stoc iniţial

(A)

Intrări (B)

Utilizat

(C)

Stoc final

(D)

Diferenţa

(E)

Cantitate

Concentraţie

Operaţii interne

U.E.

Import

Cantitate

Concentraţie

Cantitate

Concentraţie

Cantitate

Concentraţie

Cantitate

Concentraţie

Cantitate

Concentraţie

Cantitate

Concentraţie

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A - cantităţile de materii prime existente în antrepozit la începutul perioadei şi care trebuie să corespundă cu stocul final din documentul lunii anterioare.

B -  Cantităţile de materii prime şi de produse în curs de fabricaţie intrate în antrepozit - se va avea în vedere data din documentele de circulaţie corespunzătoare fiecărei provenienţe/raport de primire.

C - cantităţi de materie primă utilizate pe parcursul lunii la procesul de producţie al produselor intermediare.

D - Stoc final - cantităţile de materii prime existente în antrepozit la sfârşitul lunii.

E - Diferenţa - cantităţile de produse rezultate, stabilite după formula; stoc iniţial + intrări – utilizări - stoc final (E = A + B – C - D)

 

II. Produse în curs de fabricaţie

 

Cod produs accizabil

Cod NC

U-M.

Stoc iniţial

Intrări

Ieşiri

Stoc final

Diferenţa

 

 

 

 

 

Către alie depozite

Pentru prelucrare finală

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

III. Livrări (exprimate în Hectolitri)

 


Cod produs accizabil

Cod

NC

U.M.

Stoc iniţial

(A)

Cantităţi produse

(B)

Intrări

(C)

Ieşiri (D)

Utilizate în activitatea proprie

(E)

Stoc final

(F)

Diferenţa

(G)

Achiziţii interne (RO)

Alte achiziţii (UE)

Import

Cu accize

Fără accize

Regim suspensiv

Scutire

Teritoriul naţional

U.E

Export

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A - cantităţile de produse existente în antrepozit la începutul perioadei şi care trebuie să corespundă cu stocul final din documentul lunii anterioare.

B - Cantitatea de produse fabricate în antrepozit pe parcursul perioadei.

C - Cantităţile de produse intrate în regim suspensiv în antrepozit. Se va avea în vedere data din raportul de primire.

D - Ieşiri cu accize - cantităţile de produse eliberate pentru consum; ieşiri fără accize - cantităţile fiecăror produse intermediare ieşite În regim suspensiv sau în regim de scutire de la plata accizelor.

E - cantităţi de produse obţinute în antrepozit şi care ulterior sunt utilizate ca materie primă în urma unui proces de producţie.

F - stocul final - cantităţile pe fiecare tip de produs existente în antrepozit la sfârşitul lunii.

G - Diferenţa - cantităţile de produse rezultate, stabilite după formula următoare: G = A + B + C – D – E - F

 

Data............................

Conducătorul antrepozitului fiscal ……………….

Semnătura şi ştampila

 

ANEXA Nn 5

(Anexa nr. 48.3 la Normele metodologice de aplicam a prevederilor titlului VII din Codul fiscal)

 

Denumirea antrepozitului fiscal .......................................................

Cod accize ..........................................................................................

Localitatea ............................................ judeţul/sectorul ................

Strada .................................................................. Nr. .........................

Cod poştal ........................................................

Domiciliul fiscal ...............................................

 

SITUAŢIA

privind operaţiunile desfăşurate în antrepozitul fiscal de producţie de bere în luna .................. anul ..................

 

I. Materii prime

 

Denumire

Kilograme

% extract sec

Denumire

Kilograme

% extract sec

Malţ

 

 

Alte materii de extracţie

 

 

Orz

 

 

Malţ colorat

 

 

Orez şi gris

 

 

Bere

 

 

Porumb

 

 

Altele...

 

 

Zahăr şi glucoza

 

 

 

 

 

 

II. Bere fabricată în hectolitri

 

Cod produs accizabil

Cod

NC

U.M.

Stoc iniţial

(A)

Cantităţi produse

(B)

Intrări

(C)

Ieşiri

Consum

(F)

Stoc final

(G)

Diferenţa

(H)

Achiziţii interne

(RO)

Alte achiziţii

(UE)

Import

Cu accize

(D)

Fără accize

(E)

Grad Plato mediu

Consum

Regim suspensiv

Operaţiuni

scutite

Teritoriul naţional

U.E.

Export

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A - cantităţile de produse existente în antrepozit la începutul perioadei şi care trebuie să corespundă cu stocul final din documentul lunii anterioare. B - Cantităţile de bere produse în antrepozit pe parcursul lunii. C - Cantităţile de bere intrate în antrepozit. Se va avea în vedere data din raportul de primire;

D - Ieşiri cu accize: Gradul Plato mediu  - dacă berea eliberată în consum prezintă diverse grade Plato, se va înscrie gradul mediu ponderat.

Ex: 1000 hl bere de 12 grade Plat0; 2000 hl bere de 13 grade Plato; 5000 hl de bere de 14 grade Plato

Gradul Plato mediu ponderat = [ (1000 x  12) + (2000 x 13) + (3000 x 14) ] / (1000 + 2000 + 3000) =13,33

F - consum propriu de materii prime, în scopul realizării produsului finit;

G - stocul final - cantităţile pe fiecare  tip de produs existente în antrepozit la sfârşitul lunii;

H - Diferenţa cantităţile de produse rezultate, stabilite după formula următoare H = A + B + C - D – E – F - G

 

Data............................

Conducătorul antrepozitului fiscal ……………….

Semnătura şi ştampila

 

ANEXA Nr. 6

(Anexa nr. 48.4  la Normele metodologice de aplicam a prevederilor titlului VII din Codul fiscal)

 

Denumirea antrepozitului fiscal .......................................................

Cod accize ..........................................................................................

Localitatea ............................................ judeţul/sectorul ................

Strada .................................................................. Nr. .........................

Cod poştal ........................................................

Domiciliul fiscal ...............................................

 

SITUAŢIA

privind operaţiunile desfăşurate în antrepozitul fiscal de producţie tutunuri prelucrate în luna .................. anul ..................

 

Cod produs accizabil

Cod NC

U.M.

Stoc iniţial

(A)

Cantităţi

produse

Intrări (C)

Ieşiri

Stoc final

(F)

Diferenţa (G)

Achiziţii interne (RO)

Alte achiziţii

(UE)

Impun

Cu accize

(D)

Fără accize

(E)

Valoare

Cantitate

Regim suspensiv

Scutire

Teritoriul naţional

U.E.

Export

Valoare

Cantitate

Valoare

Cantitate

Valoare

Cantitate

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În cazul ţigaretelor, al ţigărilor de foi, cantităţile vor fi exprimate în mii bucăţi, iar în cazul tutunurilor de fumat se vor exprima în kg.

A - Cantităţile de produse existente în antrepozit la începutul perioadei şi care trebuie să corespundă cu stocul final din documentul lunii anterioare.

B - Cantitatea de produse fabricate în antrepozit pe parcursul perioadei, care se consideră finite.

C - Cantităţile de produse intrate în regim suspensiv de accize în antrepozit. Se va avea în vedere data din raportul de primire.

D - Ieşiri cu accize - cantităţile de produse eliberate în consum.

E -  Ieşiri fără accize cantităţile fiecărui produs ieşit în regim suspensiv de accize sau în regim de scutire de la plata accizelor.

F - Stoc final - cantităţile pe fiecare tip de produs existente în antrepozit la sfârşitul lunii.

G - Diferenţa - cantităţile de produse rezultate, stabilite după formula următoare: G = A + B + C - D - E - F.

 

Data............................

Conducătorul antrepozitului fiscal ……………….

Semnătura şi ştampila

 

ANEXA Nr. 7

(Anexa nr. 48.5 la Normele metodologice de aplicare a prevederilor titlului VII din Codul fiscal)

 

Denumirea antrepozitului fiscal .......................................................

Cod accize ..........................................................................................

Localitatea ............................................ judeţul/sectorul ................

Strada .................................................................. Nr. .........................

Cod poştal ........................................................

Domiciliul fiscal ...............................................

 

SITUAŢIA

privind operaţiunile desfăşurate în antrepozitul fiscal de producţie de produse energetice în luna .................. anul ..................

 

Cod produs accizabil

Cod NC

U.M.

Stoc iniţial

(A)

Cantităţi produse

(B)

Intrări

(C)

Ieşiri

Autoconsum

(F)

Stoc final (G)

Diferenţa

(H)

Achiziţii interne

(RO)

Alte achiziţii

(UE)

Import

Cu accize

(D)

Fără accize (E)

Cu accize

Fără accize

Regim suspensiv

Scutiri

Teritoriul naţional

U.E.

Export

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cantităţile de produse se vor înscrie în tone sau 1000 litri potrivit Anexei nr. de la titlul VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în care sunt stabilite nivelurile accizelor.

A - cantităţile de produse existente în antrepozit la începutul perioadei şi care trebuie să corespundă cu stocul final din documentul lunii anterioare.

B - Cantitatea de produse fabricate în antrepozit pe parcursul perioadei care se considera” finite.

C - Cantităţile de produse intrate în regim suspensiv de accize în antrepozit. Se va avea în vedere data din raportul de primire.

D - Ieşiri cu accize - cantităţile de produse eliberate în consum.

E - cantităţile fiecărui produs ieşit în regim suspensiv de accize sau în regim de scutire de la plata accizelor pentru consuni.

E - ieşiri fără accize - cantităţile fiecărui produs ieşit în regim suspensiv sau în regim de scutire de la plata accizelor.

F - Autoconsum - cantităţile de produse consumate sau utilizate în cadrul antrepozitului fiscal.

G -  Stocul final - cantităţile pe fiecare tip de produse existente în antrepozit la sfârşitul lunii.

H - Diferenţa - cantităţile de produse rezultate, stabilite după formula următoare: H =  A + B + C – D – E – F - G

 

Data............................

Conducătorul antrepozitului fiscal ……………….

Semnătura şi ştampila

 

ANEXA Nr. 8

(Anexa nr. 49 la Normele metodologice de aplicare a prevederilor titlului VII din Codul fiscal)

 

Denumirea antrepozitului fiscal .......................................................

Cod accize ..........................................................................................

Localitatea ............................................ judeţul/sectorul ................

Strada .................................................................. Nr. .........................

Cod poştal ........................................................

Domiciliul fiscal ...............................................

 

SITUAŢIA

privind operaţiunile desfăşurate în antrepozitul fiscal de depozitare în luna .................. anul ..................

 

Cod

produs accizabil

 

 

 

 

 

Cod

NC

UM

Stoc iniţial

(A)

Intrări

(B)

Intrări din alte surse

(C)

Ieşiri

Stoc final (F)

Diferenţa

(G)

Achiziţii interne (RO)

Alte achiziţii

(UE)

Import

Produs rezultat în urma amestecului

Cu accize

(D)

Fără accize

(E)

Cantitate

 

Regim suspensiv

Scutire/ exceptare

Cantităţi utilizate pentru amestec

Teritoriul naţional

U.E.

Export

Cantitate

Cantitate

Cantitate

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Unităţile de măsură pentru produsele depozitate sunt cele prevăzute în anexa nr. I de la titlul VII din Codul fiscal

A - Cantităţile de produse existente în antrepozit la începutul perioadei şi care trebuie să corespundă cu stocul final din documentul lunii anterioare.

B - Cantităţile de produse intrate în regim suspensiv în antrepozit Se va avea în vedere data din raportul de primire.

C Intrări din alte surse, în cazul antrepozitelor fiscale de depozitare produse energetice, autorizate pentru amestecul de produse energetice cu aditivi, biocarburanţi, marcatori, solvenţi, etc. Se va menţiona cantitatea de produs rezultată din amestec.

D - Ieşiri cu accize cantităţile de produse eliberate în consum.

E- Ieşiri fără accize - cantităţile fiecărui produs ieşit în regim suspensiv de accize, în regim de scutire/exceptare de la plata accizelor şi sau cantităţi utilizate pentru amestec (în cazul antrepozitelor fiscale de depozitare produse energetice, autorizate pentru amestecuri de produse energetice cu aditivi, biocarburanţi, marcatori, solvenţi, etc.).

F - Stoc final - cantităţile pe fiecare tip de produs existente în antrepozit la sfârşitul lunii.

G - Diferenţa - cantităţile de produse rezultate, stabilite după formula următoare: G = A + B + C-D-E-F

 

Data............................

Conducătorul antrepozitului fiscal ……………….

Semnătura şi ştampila

 

ANEXA Nr. 9

(Anexa nr. 52.1 la Normele metodologice de aplicam a prevederilor titlului VII din Codul fiscal)

 

Denumirea antrepozitarului autorizat pentru producţie / depozitare

…………………………………………………………………….

Sediul:

Judeţul .......................... Sectorul .................... Localitatea ............................

Strada .................... Nr. ....... Blocul ............. Scara .......... Etaj ......... Ap ......

Codul poştal ........................ Telefon/fax .........................................................

Codul de accize/Codul de identificare fiscală ................................................

 

JURNAL

privind livrările de combustibil destinat utilizării exclusiv pentru aviaţie în luna .................. anul ..................

 

Nr. crt.

Cod produs accizabil

Cod NC

U.M.

Beneficiarul livrării

Cantitatea

totală livrată

(6+10)

Antrepozite de depozitare

Alţi beneficiari

Denumirea operatorului

Codul de accize

Numărul şi data facturii

Cantitatea

livrată

Denumirea operatorului

Codul de identificare fiscală

Numărul şi data facturii

Cantitatea livrată

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

TOTAL

 

TOTAL

 

 

 

Certificată de conducerea antrepozitului

 

 

Numele şi prenumele................................................

Semnătura şi ştampila..............................................

……………………………………….

Data

 

ANEXA Nr. 10

(Anexa nr. 52.2 la Normele metodologice de aplicare a prevederilor titlului VII din Codul fiscal)

 

Denumirea antrepozitarului autorizat pentru producţie / depozitare

…………………………………………………………………….

Sediul:

Judeţul .......................... Sectorul .................... Localitatea ............................

Strada .................... Nr. ....... Blocul ............. Scara .......... Etaj ......... Ap ......

Codul poştal ........................ Telefon/fax .........................................................

Codul de accize/Codul de identificare fiscală ................................................

 

JURNAL

privind livrările de combustibil destinat utilizării exclusiv pentru navigaţie în luna .................. anul ..................

 

Certificată de conducerea antrepozitului

 

Nr. crt.

Cod produs accizabil

Cod NC

U.M.

Beneficiarul livrării

Cantitatea totală livrată (7+11)

Antrepozite de depozitare

Alţi beneficiari

Denumirea operatorului

Codul de accize

Numărul şi data facturii

Cantitatea livrată

Denumirea operatorului

Codul de identificare fiscală

Numărul şi data facturii

Cantitatea livrată

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

TOTAL

 

TOTAL

 

 

 

Numele şi prenumele................................................

Semnătura şi ştampila...............................................

………………………..

Data

 

ANEXA Nr. 11

(Romb nr. 53.1 la Normele metodologice de aplicam a prevederilor titlului VII din Codul fiscal)

 

Denumirea operatorului economic/antrepozitarului autorizat

…………………………………………………………………….

Sediul:

Judeţul .......................... Sectorul .................. Localitatea ............................

Strada ................. Nr. ....... Blocul ............. Scara .......... Etaj ......... Ap .......

Codul poştal ......................... Telefon/fax ......................................................

Codul de accize/Codul de identificare fiscală .............................................

 

JURNAL

privind achiziţiile/livrările de combustibil destinat utilizării exclusiv pentru aviaţie în luna .................. anul ..................

 

Nr. crt.

Numărul şi data facturii

Cod produs accizabil

Cod NC

U.M.

Antrepozitul fiscal de 1a care s-a făcut achiziţia

Beneficiarul livrării

Denumirea

Codul de identificare fiscala

Codul de accize

Cantitatea achiziţionată

Denumirea operatorului economic

Nr. de înmatriculare al aeronavei

Cantitatea

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

TOTAL

 

 

 

 

 

 

 

TOTAL

 

 

Certificată de conducerea antrepozitului

Numele şi prenumele................................................

Semnătura şi ştampila..............................................

 

………………………………

Data

 

ANEXA Nr. 12

(Anexa nr. 53.2 la Normele metodologice de aplicam a prevederilor titlului VII din Codul fiscal)

 

Denumirea operatorului economic

…………………………………………………………………….

Sediul:

Judeţul .......................... Sectorul .................. Localitatea ............................

Strada ................. Nr. ....... Blocul ............. Scara .......... Etaj ......... Ap .......

Codul poştal ......................... Telefon/fax ......................................................

Codul de accize/Codul de identificare fiscală .............................................

 

 

JURNAL

privind achiziţiile/livrările de combustibil destinat utilizării exclusiv pentru navigaţie în luna .................. anul ..................

 

Nr. crt.

Provenienţa produselor energetice1)

Numărul şi data facturii

Cod produs accizabil

Cod

NC

U.M.

Furnizor

Beneficiarul livrării

Denumirea

Codul de identificare fiscală

Codul de accize

Cantitatea achiziţionată

Denumirea operatorului

economic

Nr. de înmatriculare al navei

Cantitatea

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

TOTAL

 

 

 

TOTAL

 

 

 Se va specifica AF dacă aprovizionarea se face de la un antrepozitar autorizat. DÎ dacă produsele provin din achiziţii intracomunitare proprii în calitate de destinatar înregistrat sau IM dacă produsele provin din operaţiuni proprii de import.

 

Certificată de conducerea antrepozitului

Numele şi prenumele................................................

Semnătura şi ştampila..............................................

 

………………………………

Data

 

ANEXA Nr. 13

(Anexa nr. 551 Ia Normele metodologice de aplicare a prevederilor titlului VII din Codul fiscal)

 

Denumirea expeditorului înregistrat

…………………………………………………………………….

Sediul:

Judeţul .......................... Sectorul .................. Localitatea ............................

Strada ................. Nr. ....... Blocul ............. Scara .......... Etaj ......... Ap .......

Codul poştal ......................... Telefon/fax ......................................................

Codul de accize/Codul de identificare fiscală .............................................

 

SITUAŢIE CENTRALIZATOARE

privind livrările de produse accizabile în luna .................. anul ..................

 

Nr. crt.

Cod produs accizabil

Cod NC

UM

Beneficiarul livrării

Cantitatea totală livrată

(7+12)

Antrepozite /Destinatari înregistraţi

Alţi beneficiari (export/organizaţii scutite)

Denumirea operatorului

Codul de accize

ARC

Data expedierii

Cantitatea livrată

Denumirea operatorului

Nr. DVE/

Nr. certificat scutire

ARC

Data expedierii

Cantitatea livrată

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Unităţile de măsură pentru produsele livrate sunt cele prevăzute în anexa nr. I de la titlul VII din Codul fiscal

 

Certificată de conducerea antrepozitului

Numele şi prenumele................................................

Semnătura şi ştampila..............................................

 

………………………………

Data

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

 

ORDIN

privind dispunerea radierii din Registrul general al instituţiilor financiare nebancare a Societăţii Comerciale BCR PARTENER IFN - S.A.

 

Având în vedere statutul de firmă în lichidare al Societăţii Comerciale BCR PARTENER IFN - SA, fapt comunicat prin Scrisoarea nr. 152 din 23 ianuarie 2013, înregistrată la Banca Naţională a României cu nr. 847 din 25 ianuarie 2013, şi în baza prevederilor art. 28 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 35 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României şi al prevederilor Hotărârii Parlamentului României nr. 35/2009 pentru numirea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României,

guvernatorul Băncii Naţionale a României emite următorul ordin:

Articol unic. - Se dispune radierea din Registrul general al instituţiilor financiare nebancare a Societăţii Comerciale BCR PARTENER IFN - SA, cu sediul în municipiul Bucureşti, bd. Regina Elisabeta nr. 5, cam. 131, sectorul 3, înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti cu nr. J40/15476/2008, având codul unic de înregistrare 24451709, înscrisă în Registrul general ţinut la Banca Naţională a României la secţiunea k) „Activităţi multiple de creditare” cu nr. RG-PJR-41-110252/07.01.2009.

 

Guvernatorul Băncii Naţionale a României,

Mugur Constantin Isărescu

 

Bucureşti, 5 martie 2013.

Nr. 209.