MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 270/2013

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXV - Nr. 270         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 14 mai 2013

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 122 din 5 martie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor

 

Decizia nr. 147 din 7 martie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 245 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 152 din 12 martie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 175 din 28 martie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 324 alin. 1 din Codul penal

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

226. - Hotărâre privind modificarea Hotărârii Guvernului nr. 150/2010 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Interministerial de Avizare Lucrări Publice de Interes Naţional şi Locuinţe

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

174. - Ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale privind aprobarea sistemelor de sancţiuni pentru măsurile 211 „Sprijin pentru zona montană defavorizată”, 212 „Sprijin pentru zone defavorizate, altele decât zona montan㔠si 214 „Plăţi de agromediu” din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007- 2013, precum şi pentru nerespectarea ecocondiţionalităţii în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă pentru Pilonul I aferente cererilor de plată depuse începând cu anul 2013

 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

212. - Decizie privind aprobarea cererii de retragere a autorizaţiei de funcţionare a Societăţii ECONOMY CONSULTING GROUP RO BROKER DE ASIGURARE - S.R.L.

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

53. - Decizie privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a considerentelor Deciziei civile nr. 192A din 27 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze de proprietate intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale privind modificarea în parte a Hotărârii arbitrale nr. 7 pronunţate la data de 6 iulie 2012 privind stabilirea formei finale a Metodologiei având ca obiect punctul de vedere comun al organismelor de gestiune colectivă cu privire la metodologia privind remuneraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, precum şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, în scop ambiental şi lucrativ, şi tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale ale artiştilor interpreţi sau executanţi pentru fonograme şi pentru audiovizual şi ale producătorilor de fonograme, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 4 martie 2013 în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 14/2013

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 122

din 5 martie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, excepţie ridicată de Mihai Florea, Maria Avram, Doina Baltaru, Adrian Bele, Florin Dinca, Vasile Grama, Adrian Ploae, Alexandru Mic, Alexandra Stirbu, Ioan Moldovan, Dan Leuca, Valentin Oprea, Laura Leuca, Marcel Vaida, Florin Buia, Dan Banut, Vasile Miloiu, Ioan Aldea, Mihaela Bozdog, Ioana Căciulă, Dan Gheorghescu, Michaela Oana, Carmen Man, Florentina Nalbaru, Roxana Nica, Florin Ardelean, Eugen Şerban, Livia Bratan, Corina Lucaciu, Mihai Feier, Radu Stan, Viorel Pascaru şi Zechei Iernutan în Dosarul nr. 716/33/2012 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 24D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin încheierea din 21 noiembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 716/33/2012, Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor.

Excepţia a fost invocată de Mihai Florea, Maria Avram, Doina Baltaru, Adrian Bele, Florin Dinca, Vasile Grama, Adrian Ploae, Alexandru Mic, Alexandra Stirbu, Ioan Moldovan, Dan Leuca, Valentin Oprea, Laura Leuca, Marcel Vaida, Florin Buia, Dan Banut, Vasile Miloiu, Ioan Aldea, Mihaela Bozdog, Ioana Căciulă, Dan Gheorghescu, Michaela Oana, Carmen Man, Florentina Nalbaru, Roxana Nica, Florin Ardelean, Eugen Şerban, Livia Bratan, Corina Lucaciu, Mihai Feier, Radu Stan, Viorel Pascaru şi Zechei Iernutan într-un dosar având ca obiect cererea de anulare a unor decizii de impunere emise de unele autorităţi de reglementare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât fac o discriminare între persoanele care pot fi obligate la plata sumelor de bani, fiind injust ca persoanele care au beneficiat de anumite sume de bani să fie absolvite de restituirea lor după trecerea unui an de zile, în timp ce persoanele care au făcut o interpretare şi o aplicare a legislaţiei în domeniul salarizării să fie ţinute de obligaţia de reparare a prejudiciului în termen de 3 ani de la data constatării pagubei. Această împrejurare duce în final la o îmbogăţire fără justă cauză a unor angajaţi în detrimentul altora care sunt obligaţi să suporte plata acestor sume.

Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 24 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 29 august 1998, dispoziţii care au următorul conţinut: „Obligarea la restituirea sumelor încasate fără drept, a contravalorii bunurilor ori serviciilor nedatorate, se poate face numai în cazurile în care paguba a fost constatată în cel mult un an de ia data primirii sumelor sau bunurilor ori de când au beneficiat de serviciile nedatorate. În cazul constatării pagubei după un an de la data primirii sumelor sau bunurilor ori a beneficierii de serviciile nedatorate, dar nu mai târziu de 3 ani de la această dată, răspunderea materială se va stabili În sarcina celor din vina cărora s-a produs paguba.”

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată pentru motive ce vor fi expuse în continuare.

Dispoziţiile legale criticate reglementează măsurile ce trebuie luate atunci când s-au încasat anumite sume de bani sau s-au primit bunuri ori servicii fără drept. Ele dau expresie principiului de drept potrivit căruia nimeni nu se poate îmbogăţi fără justă cauză. Soluţia legislativă prevăzută de normele legale ia în considerare realităţile existente, reuşind să realizeze un just echilibru între interesele contrare: interesul statutului în calitate de angajator, pe de o parte, şi interesele angajaţilor săi, pe de altă parte, respectiv cel al persoanelor care au încasat sume de bani ori au primit bunuri sau servicii fără drept, precum şi cel al persoanelor din vina cărora s-a produs paguba.

Faptul că persoanele din vina cărora s-a produs paguba au obligaţia de reparare a prejudiciului în termen de 3 ani de la data constatării pagubei este de natură să le determine să depună toate diligentele, cu celeritate, astfel încât prejudiciul să poată fi recuperat, în termen de un an de la persoanele care au încasat anumite sume de bani sau au primit bunuri ori servicii fără drept.

Cu alte cuvinte, persoanele din vina cărora s-a produs paguba răspund civil în subsidiar, după împlinirea termenului de un an de la data constatării pagubei.

Dispoziţiile legale criticate reprezintă, de asemenea, o reflectare a principiului enunţat în art. 254 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, potrivit căruia „Salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.”

Acest lucru nu înseamnă că persoanele din vina cărora s-a produs paguba nu se pot îndrepta printr-o acţiune în regres, potrivit dreptului comun, împotriva persoanelor care s-au îmbogăţit fără justă cauză.

În aceste condiţii, nu se poate vorbi de o discriminare între cele două categorii de persoane, ci doar de un mecanism menit să asigure recuperarea prejudiciului creat, precum şi exercitarea cu maximă diligentă a obligaţiilor de serviciu de către persoanele abilitate să desfăşoare operaţiuni de natura celor vizate de dispoziţiile legale criticate.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, excepţie ridicată de Minai Florea, Maria Avram, Doina Baltaru, Adrian Bele, Florin Dinca, Vasile Grama, Adrian Ploae, Alexandru Mic, Alexandra Stirbu, Ioan Moldovan, Dan Leuca, Valentin Oprea, Laura Leuca, Marcel Vaida, Florin Buia, Dan Banut, Vasile Miloiu, Ioan Aldea, Mihaela Bozdog, Ioana Căciulă, Dan Gheorghescu, Michaela Oana, Carmen Man, Florentina Nalbaru, Roxana Nica, Florin Ardelean, Eugen Şerban, Livia Bratan, Corina Lucaciu, Mihai Feier, Radu Stan, Viorel Pascaru şi Zechei Iemutan în Dosarul nr. 716/33/2012 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 martie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 147

din 7 martie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 245 alin. 1 lit. c1) din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 245 alin. 1 lit. c1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Serviciul Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor Braşov, în Dosarul nr. 7.058/197/2011 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 47D/2013.

La apelul nominal răspunde, pentru Serviciul Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor Braşov, domnul George Roşea, reprezentant legal, şi domnul Lucian Mihail, consilier juridic, cu adeverinţă la dosar şi se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul domnului consilier juridic, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece ar trebui să se lase cetăţeanului interesat libertatea de a solicita sau nu anularea anumitor acte.

Domnul George Roşea, în calitate de reprezentant legal al autorului excepţiei, nu mai are nimic de adăugat faţă de susţinerile consilierului juridic al unităţii.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele;

Prin încheierea din 29 octombrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 7.058/197/2011, Tribunalul Braşov - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 245 alin. 1 lit. c1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor Braşov, în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unui apel în materie civilă referitor la anularea unui înscris.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece dreptul cetăţenilor de a se adresa justiţiei nu presupune şi obligaţia acestora de a o face. Or, prin legitimarea procurorului de a sesiza instanţa civilă cu o cerere de anulare a unor înscrisuri se înfrânge dreptul cetăţeanului în exercitarea dreptului respectiv, care nu doreşte acest lucru. Totodată, prin recunoaşterea legitimării procesuale active a procurorului la modul generic, fără vreo precizare expresă în ce priveşte înscrisurile ce pot face obiectul acţiunii în anulare, se permite intruziunea acestuia în dreptul la viaţa intimă, familială şi privată, ori, după caz, este afectat dreptul de proprietate privată în condiţiile în care aspectele ţinând de aceste drepturi fundamentale pot face obiectul înscrisurilor respective.

Tribunalul Braşov - Secţia I civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului considera că dispoziţiile legate criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile

procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 245 alin. 1 lit. c1) - Dispoziţii complimentare ordonanţei din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: „Prin ordonanţa de încetare a urmăririi penale se dispune totodată asupra: [...]

c1) sesizării instanţei civile competente cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris.”

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (1) referitor la universalitatea legii, art. 21 alin. (1) privind liberul acces la justiţie, art. 26 referitor la Viaţa intimă, familială şi privată şi ale art. 44 alin. (1) şi (2) referitor la garantarea şi ocrotirea în mod egal a dreptului de proprietate privată.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 1,228 din 29 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2009, Curtea Constituţională a statuat că dreptul procurorului care a dispus soluţia de netrimitere în judecată de a avea calitatea procesuală activă pentru a solicita instanţei civile desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris nu afectează liberul acces la justiţie, întrucât judecata se va desfăşura în faţa unei instanţe independente şi imparţiale, cu respectarea, în egală măsură, a drepturilor recunoscute de lege pentru toate părţile implicate în litigiu, pe baza administrării unor probe legale, utile, concludente şi pertinente soluţionării cauzei.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

De altfel, cu privire ia rolul procurorului în activitatea judiciară, Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr. 65 din 25 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 13 februarie 2007, c㠄prin participarea reprezentantului Ministerului Public se impune o garanţie în plus atât în sensul apărării ordinii de drept, a intereselor generale ale societăţii, cât şi în ideea apărării drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.” De aceea, Curtea a constatat că, în lipsa posibilităţii procurorului de a participa la judecarea unor cereri indiferent de domeniul căruia se circumscriu, se produce o nepermisă restrângere a rolului său constituţional. De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 92 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, procurorul poate porni orice acţiune civilă, ori de câte ori este necesar, pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege şi poate pune concluzii în orice proces civil, în oricare fază a acestuia, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

În ce priveşte critica referitoare la înfrângerea dreptului la viaţă intimă familială şi privată ori a dreptului referitor la proprietatea privată, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 245 alin. 1 lit. c1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Serviciul Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor Braşov, în Dosarul nr. 7.058/197/2011 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 martie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 152

din 12 martie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Chircuşi în Dosarul nr. 6.117/90/2011 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.255D/2012 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, invocând cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 326 din 3 aprilie 2007. Observă, totodată, că dispoziţiile art. 52 alin. (3) din Constituţie sunt mult mai generoase decât cele ale art. 3 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 108/2012 din 29 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 6.117/90/2011, Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Chircuşi într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea unei cereri de acordare de despăgubiri materiale şi daune morale pentru O eroare judiciară.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 52 alin. (3) din Constituţie referitor !a răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare.

În acest sens, arată că împotriva sa a fost începută urmărirea penală sub acuzaţia de ucidere din culpă şi părăsirea locului accidentului, reţinându-i-se şi permisul de conducere auto. După un an şi jumătate, printr-o rezoluţie a Parchetului Vâlcea s-a dispus încetarea procesului penal întrucât fapta nu a fost săvârşită de către inculpat. Precizează că, prin multiplele activităţi de cercetare penală, i s-au creat prejudicii atât materiale, cât şi de imagine, onoarea şi demnitatea fiindu-i grav şi iremediabil afectate.

Susţine, în esenţă, că din textul art. 52 alin. (3) din Constituţie rezultă că principiul responsabilităţii statului faţă de persoanele care au suferit din cauza unei erori judiciare săvârşite în procesele penale trebuie aplicat tuturor victimelor unor asemenea erori. Circumstanţierea „potrivit legii” nu priveşte posibilitatea legiuitorului de a restrânge răspunderea statului doar la unele erori judiciare, ci stabilirea modalităţilor şi condiţiilor în care angajarea acestei răspunderi urmează a se face pentru plata despăgubirilor cuvenite.

Susţine că se încalcă şi dreptul de acces liber la justiţie, în condiţiile în care persoană pusă sub învinuire, faţă de care se desfăşoară activităţi complexe de urmărire penală, nu are la dispoziţie decât o posibilitate formală de a introduce plângere penală împotriva anchetatorilor, nu şi posibilitatea de a folosi instituţia despăgubirilor pentru eroare judiciară.

În concluzie, arată că, în opinia sa, prevederile art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, întrucât limitează la situaţiile prevăzute în text şi nu se referă şi la despăgubirile care se cuvin victimelor în cazul erorilor judiciare produse în cadrul urmăririi penale, ca o componentă a procesului penal.

Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece textul de lege ce formează obiect al acesteia contravine dispoziţiilor art. 52 alin. (3) din Constituţie din perspectiva excluderii erorii judiciare săvârşite în cadrul urmăririi penale dintre ipotezele prevăzute de text, fără să se refere, aşadar, şi la despăgubirile care ar trebui să se cuvină victimelor în cazul erorilor judiciare produse în cadrul urmăririi penale, ca o componentă a procesului penal.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional. Precizează că, prin deciziile nr. 619 din 3 octombrie 2006 şi nr. 1.393 din 26 octombrie 2010. Curtea Constituţională a reţinut că poate beneficia de reparaţie persoana care a fost condamnată definitiv, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunţat o hotărâre definitivă de achitare, precum şi persoana care în cursul procesului penal a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal. Arată că, pentru a se constata existenţa unei erori judiciare, trebuie să existe, pe de o parte, o hotărâre de condamnare pe nedrept, iar, pe de altă parte, o hotărâre definitivă de achitare. De aceea, nu se poate reţine că s-a produs o eroare judiciară în cazul existenţei numai a unei hotărâri de achitare.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora ..Persoana care a fost condamnata definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunţat o hotărâre definitiva de achitare”. Articolul din care face parte textul criticat are denumirea marginal㠄Cazuri care dau dreptul la repararea pagubei” şi este inclus în capitolul IV „Repararea pagubei materiale sau a daunei morale în cazul condamnării pe nedrept sau al privării ori restrângerii de libertate în mod nelegal” din titlul IV al Codului de procedură penală intitulat „Proceduri speciale”.

În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor din Constituţie cuprinse la art. 21 care garantează accesul liber la justiţie şi la ale art. 52 alin. (3) care prevede că statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, că răspunderea acestuia este stabilită în condiţiile legii şi că nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă, în primul rând, că prevederile art. 52 alin. (3) din Constituţie, la care autorul acesteia îşi raportează critica. instituie răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Legiuitorul constituant a urmărit, prin această dispoziţie, compensarea daunelor, atât a celor materiale, cât şi a celor morale, provocate persoanei care a fost victima unei erori judiciare, indiferent de natura procesului. Existenţa unei erori judiciare este, aşadar, în concepţia legiuitorului constituant, un element indispensabil pentru angajarea răspunderii statului. Aceasta trebuie, însă, dovedită, fiind necesar ca o instanţă de judecată să constate faptul că o astfel de eroare a intervenit pe parcursul procesului şi să stabilească în mod corespunzător răspunderea statului, în funcţie de natura acesteia şi gravitatea consecinţelor produse.

Pronunţându-se, prin Decizia nr. 326 din 3 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 10 mai 2007, asupra prevederilor din Codul de procedură penală supuse şi în cauza de faţă controlului de constituţionalitate, Curtea a precizat că, pentru a se constata existenţa unei erori judiciare, trebuie să existe, pe de o parte, o hotărâre de condamnare pe nedrept, iar, pe de altă parte, o hotărâre definitivă de achitare. În speţa soluţionată cu acel prilej, Curtea a observat că ipoteza pronunţării doar a unei hotărâri de achitare nu se încadrează în prevederile art. 52 alin. (3) din Constituţie şi, implicit, nici în cele ale art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală. De asemenea, prin Decizia nr. 1,393 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 843 din 16 decembrie 2010, Curtea a constatat că persoanele îndreptăţite la repararea pagubei în cazul condamnării pe nedrept vizează o condamnare dispusă printr-o soluţie definitivă.

În prezenta cauză, autorul excepţiei tinde, însă, la completarea prevederilor art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală, criticând lipsa din cuprinsul acestora a unei reglementări care să dea dreptul persoanelor faţă de care urmărirea penală a fost finalizată printr-o soluţie de netrimitere în judecată să solicite repararea de către stat a pagubei suferite. Din această perspectivă, excepţia de neconstituţionalitate apare ca inadmisibilă, prin raportare la art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

O soluţie similară a fost pronunţată prin Decizia nr. 927 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2013, când Curtea a observat Că autorul unei excepţii de neconstituţionalitate având ca obiect prevederile art. 504 din Codul de procedură penală solicita completarea acestora în sensul ca acest text de lege să prevadă dreptul la repararea de către stat a pagubei materiale sau a daunei morale suferite de o persoană şi în alte cazuri decât condamnarea pe nedrept sau privarea ori restrângerea de libertate în mod nelegal, cum ar fi, de exemplu, urmărirea penală, punerea în mişcare a acţiunii penale sau trimiterea în judecată, atunci când procesul penal nu se finalizează printr-o hotărâre definitivă de condamnare. Curtea a constatat că o asemenea solicitare nu intră în competenţa de soluţionare a instanţei de contencios constituţional, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”. În consecinţă, Curtea a respins excepţia ca inadmisibilă.

În acelaşi sens este şi Decizia nr. 78 din 5 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 28 februarie 2008, prin care Curtea a statuat, în acord cu jurisprudenţa sa constantă, că nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică, spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Chircuşi în Dosarul nr. 6.117/90/2011 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 martie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 175

din 28 martie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 324 alin. 1 din Codul penal

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor ari. 324 alin, 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Constantin Alin Barbu în Dosarul nr. 589/241/2012 al Judecătoriei Horezu şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.372D/2012.

La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile art. 324 alin. 1 din Codul penal nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin încheierea din 20 septembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 589/241/2012, Judecătoria Horezu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 324 alin. 1 din Codul penal.

Excepţia a fost ridicată de Constantin Alin Barbu cu ocazia soluţionării unei cauze penale privind săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 324 din Codul penal.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 324 alin. 1 din Codul penal încalcă libertatea de exprimare şi dreptul la informaţie, în măsura în care este interpretat că ar impune acelaşi regim juridic sancţionator în cazul reprezentanţilor mass-mediei ca şi în cazul oricărei altei

persoane. Consideră că textul de lege criticat îngrădeşte în mod nepermis libertatea de exprimare a reprezentanţilor presai prin posibilitatea sancţionării penale „a lucrărilor de petiţie public㔠desfăşurate de jurnalişti cu privire la activitatea autorităţilor publice în aceleaşi condiţii ca şi în cazul oricărei alte persoane. Arată că, deşi libertatea de exprimare nu este un drept absolut, existenţa unei incriminări generale, care nu distinge după cum faptele sunt săvârşite sau nu de jurnalişti, aduce atingere art. 10 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece libertatea de exprimare a presei garantată de Convenţie presupune, aşa cum a reţinut Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza „Bladet Tromsr şi Stensaas împotriva Norvegiei” (1999), o doză de exagerare şi de provocare cu privire la judecăţile de valoare pe care le formulează, limită care nu este recunoscută altor persoane şi care derivă din chiar natura profesiei exercitate, ceea ce impune, în mod corespunzător, şi la nivel penal o reglementare diferită pentru jurnalişti. De altfel, art. 30 alin. (8) teza finală din Constituţie prevede că delictele de presă se stabilesc prin lege, legiuitorul având, astfel, obligaţia de a reglementa în mod distinct tratamentul sancţionator al jurnaliştilor.

Judecătoria Horezu apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 324 alin. 1 din Codul penal nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că dispoziţiile de lege criticate nu încalcă libertatea de exprimare, întrucât, în sensul art. 30 alin. (7) din Constituţie, faptele de incitare la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri nu intra în conţinutul dreptului la liberă exprimare şi nu se bucură de protecţie juridică. De asemenea, incriminarea prevăzută în art. 324 alin. 1 din Codul penal reprezintă o restrângere a exerciţiului libertăţii de exprimare, ce se justifică pentru apărarea ordinii de drept şi a moralei publice şi care este necesară într-o societate democratică, în acord cu prevederile art. 53 din Constituţie.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 324 alin. 1 din Codul penal sunt constituţionale, deoarece nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei. Privită prin prisma „îndatoririlor şi responsabilităţilor” inerente libertăţii de exprimare, garanţia pe care art. 10 din Convenţie o conferă ziariştilor cu privire la relatarea unor probleme de interes general este subordonată condiţiei ca cel interesat să acţioneze cu bună-credinţă, aşa încât să ofere informaţii exacte şi demne de crezare în respectul deontologiei profesionale specifice jurnaliştilor. În niciun caz, recunoaşterea libertăţii de exprimare nu presupune săvârşirea unor fapte de natură penală, cum sunt instigarea publică şi apologia infracţiunilor. Cu atât mai mult, se impune exercitarea cu bună-credinţă a dreptului la exprimare, în condiţiile în care, potrivit art. 30 alin. (7) din Constituţie, se interzice prin lege incitarea la violenţă publică. Pe cale de consecinţă, susţinerea autorului excepţiei, în sensul că dispoziţiile de lege criticate îngrădesc în mod nepermis libertatea de exprimare a reprezentanţilor presei, nu poate fi reţinută, întrucât jurnalistul, în virtutea dreptului de exprimare, respectiv al dreptului de informare, aduce la cunoştinţă publică aspecte de interes local sau general fără ca, prin materialele publicate, să îndemne publicul la nerespectarea legii. Rolul de a stabili dacă aceste materiale conţin informaţii publice asupra unor aspecte de interes local ori general sau conţin elemente de natură penală revine instanţei de judecată învestite cu soluţionarea cauzei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 324 alin. 1 din Codul penal, care au următorul cuprins; „Fapta de a îndemna publicul prin grai, scris sau prin orice alte mijloace, de a nu respecta legile, ori de a săvârşi fapte ce constituie infracţiuni, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la săvârşirea căreia s-a instigat”

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 30 referitor la libertatea de exprimare şi ale art. 31 privind dreptul la informaţie, precum şi a prevederilor art. 10 referitor la libertatea de exprimare din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 324 alin. 1 din Codul penal, care incriminează fapta de a îndemna publicul prin grai, scris sau prin orice alte mijloace, de a nu respecta legile, ori de a săvârşi fapte ce constituie infracţiuni, nu aduc nicio atingere prevederilor art. 30 şi 31 din Constituţie şi celor ale art. 10 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Susţinerea autorului excepţiei, în sensul că dispoziţiile art. 324 alin.1 din Codul penal îngrădesc în mod nepermis libertatea de exprimare a reprezentanţilor presei, nu poate fi reţinută, deoarece chiar art. 30 din Constituţie stabileşte coordonatele juridice înlăuntrul cărora trebuie să se exercite libertatea de exprimare, depăşirea acestor limite atrăgând, potrivit art. 30 alin. (8) din Legea fundamentală, răspunderea juridică, civilă şi penală, a autorului faptei ilicite. Prin urmare, incriminarea prevăzută în art. 324 alin. 1 din Codul penal reprezintă o restrângere a exerciţiului libertăţii de exprimare, care se justifică pentru apărarea ordinii publice şi care este necesară într-o societate democratică, în acord cu prevederile art. 53 din Constituţie.

De altfel, aşa cum a reţinut Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 25 mai 1999, pronunţată în Cauza Bladet Tromsr şi Stensaas împotriva Norvegiei (paragraful 69), garanţia pe care art. 10 din Convenţie o conferă ziariştilor cu privire la relatarea unor probleme de interes general este subordonată condiţiei ca cel interesat să acţioneze cu bună-credinţă, în aşa fel încât „să ofere informaţii exacte şi demne de crezare” în respectul deontologiei profesionale specifice jurnaliştilor, chiar dacă, cu acelaşi prilej, Curtea de la Strasbourg a admis că libertatea de exprimare a ziariştilor presupune „o posibilă doză de exagerare sau chiar de provocare” privitoare la judecăţile de valoare pe care le formulează (paragraful 59). Totodată, potrivit Hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului din 27 februarie 2001, pronunţată în Cauza Jerusalem împotriva Austriei (paragraful 43), chiar şi atunci când o declaraţie a unui ziarist constituie o judecată de valoare, o asemenea „judecat㔠făcută fără nicio bază factuală poate să apară ca excesivă şi, deci, să se situeze în afara protecţiei conferite de art. 10 din Convenţie libertăţii de exprimare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Constantin Alin Barbu în Dosarul nr. 589/241/2012 al Judecătoriei Horezu şi constată că dispoziţiile art. 324 alin. 1 din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Horezu şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 martie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind modificarea Hotărârii Guvernului nr. 150/2010 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Interministerial de Avizare Lucrări Publice de Interes Naţional şi Locuinţe

 

Având în vedere prevederile art. 4 pct. II lit. b) şi pct. IV lit. g) din Hotărârea Guvernului nr. 1/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2013,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Hotărârea Guvernului nr. 150/2010 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Interministerial de Avizare Lucrări Publice de Interes Naţional şi Locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 11 martie 2010, se modifică după cum urmează:

1. Anexa nr. 1 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

2. În tot cuprinsul hotărârii, denumirile „Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului” şi „Direcţia Generală Lucrări Publice” se înlocuiesc cu denumirile „Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice”, respectiv „Direcţia Generală Infrastructură.”

 

PRIM-MINISTRD

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Nicolae-Liviu Dragnea

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Daniel Chiţoiu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

Ministrul afacerilor interne,

Radu Stroe

Ministrul delegat pentru proiecte de infrastructură de interes naţional şi investiţii străine,

Dan-Coman Şova

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 30 aprilie 2013.

Nr. 226.

 

ANEXĂ

(Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 150/2010)

 

COMPONENŢA

Consiliului Interministerial de Avizare Lucrări Publice de Interes Naţional şi Locuinţe

 

1. Ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice - preşedinte

2. Secretar de stat din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - vicepreşedinte

3. Secretar de stat din cadrul Departamentului pentru proiecte de infrastructură şi investiţii străine - vicepreşedinte

4. Reprezentantul Ministerului Finanţelor Publice - vicepreşedinte

5. Reprezentantul Ministerului Transporturilor - vicepreşedinte

6. Reprezentantul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - membru

7. Reprezentantul Ministerului Afacerilor Interne - membru

8. Reprezentantul Ministerului Economiei - membru

9. Reprezentantul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - membru

10. Reprezentantul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice - membru

11. Reprezentantul Ministerului Apărării Naţionale - membru

12. Reprezentantul Ministerului Sănătăţii - membru

13. Reprezentantul Secretariatului General al Guvernului – membru

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

privind aprobarea sistemelor de sancţiuni pentru măsurile 211 „Sprijin pentru zona montană defavorizată”, 212 „Sprijin pentru zone defavorizate, altele decât zona montan㔠şi 214 „Plăţi de agromediu” din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013, precum şi pentru nerespectarea ecocondiţionalităţii în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă pentru Pilonul I aferente cererilor de plată depuse începând cu anul 2013

 

În conformitate cu Referatul comun de aprobare nr. 6.620 din 7 martie 2013 al Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP) şi al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură {APIA), în baza prevederilor:

- Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013 (PNDR), aprobat prin Decizia Comisiei Europene nr. C (2008) 3.837 din 16 iulie 2008, cu modificările şi completările ulterioare;

- Regulamentului (CE) nr. 1.698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), cu modificările şi completările ulterioare;

- Regulamentului (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1.698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a ecocondiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală;

- Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune şi de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a regulamentelor (CE) nr. 1.290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 si de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.782/2003;

- Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1.122/2009 din 30 noiembrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului în ceea ce priveşte ecocondiţionalitatea, modularea şi sistemul integrat de administrare şi control în cadrul schemelor de ajutor direct pentru agricultori prevăzute de regulamentul respectiv, precum şi de aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1.234/2007 al Consiliului în ceea ce priveşte ecocondiţionalitatea în cadrul schemei de ajutoare prevăzute pentru sectorul vitivinicol;

- Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2006 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, prin reorganizarea Agenţiei SAPARD, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 198/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

- Legii nr. 1/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 243/2006 privind stabilirea măsurilor finanţate din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, care vor fi implementate de către Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi, respectiv, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură;

- Acordului-cadru de delegare nr. 74 din 13 octombrie 2010 între APDRP şi APIA pentru implementarea măsurilor privind plăţile compensatorii cuprinse în axa El în Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 7 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 725/2010 privind reorganizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi a unor structuri aflate în subordinea acestuia, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale emite prezentul ordin.

Art. 1. - (1) Pentru cererile de plată depuse de fermieri începând cu anul 2013, aferente măsurilor 211 „Sprijin pentru zona montană defavorizată”, 212 „Sprijin pentru zone defavorizate, altele decât zona montan㔠şi 214 „Plăţi de agromediu1 din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013 se aprobă sistemele de sancţiuni specifice, după cum urmează:

1. sistemul de sancţiuni pentru măsurile 211 „Sprijin pentru zona montană defavorizat㔠şi 212 „Sprijin pentru zone defavorizate, altele decât zona montană”, prevăzut în anexa nr. 1;

2. sistemul de sancţiuni pentru măsura 214 „Plăţi de agromediu”, prevăzut în anexa nr. 2.

(2) Pentru cererile de plată depuse de fermieri începând cu anul 2013 în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă aferente Pilonului I, respectiv schema de plată unică pe suprafaţă - SAPS, plăţile naţionale directe complementare - PNDC pentru culturile amplasate în teren arabil, în pentru fibră, cânepă pentru fibră, hamei, tutun, sfeclă de zahăr, schema de plată separată pentru zahăr, precum şi schema de sprijin pentru orez din zone defavorizate, altele decât zona montană, se aprobă sistemul de sancţiuni pentru nerespectarea ecocondiţionalităţii, prevăzut în anexa nr. 3.

Art. 2. - Anexele nr. 1-3*) fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Achim Irimescu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 3 aprilie 2013.

Nr. 174.


*) Anexele nr. 1-3 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 270 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, sos. Panduri nr. 1.

 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

COMISIA DE SUPRAVEGHEREA ASIGURĂRILOR

 

DECIZIE

privind aprobarea cererii de retragere a autorizaţiei de funcţionare a Societăţii ECONOMY CONSULTING GROUP RO BROKER DE ASIGURARE - S.R.L.

 

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, cu sediul în str. Amiral Constantin Bălescu nr. 18, sectorul 1, Bucureşti, cod de înregistrare fiscală 14045240/01.07.2001, reprezentată legal prin preşedinte, în temeiul art. 4 alin. (19) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare,

în baza Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, consemnată în procesul-verbal al şedinţei din data de 25 aprilie 2013, conform art. 4 alin. (22) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul căreia au fost analizate rezultatele controlului efectuat la Societatea ECONOMY CONSULTING GROUP RO BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., cu sediul social în Târgu Mureş, str. Antal Nagy Budai nr. 7, judeţul Mureş, înregistrată la oficiul registrului comerţului cu numărul J26/502/11.05.2009, C.U.I. 25540677/12.05.2009, RBK-573/14.07.2009, reprezentată de domnul Sasu Emil-Gavril, în calitate de director executiv,

s-au constatat următoarele:

- Societatea a hotărât prin Decizia asociatului unic nr. 5 din 31 decembrie 2012 solicitarea retragerii autorizaţiei de funcţionare.

- începând cu data de 15 noiembrie 2012, societatea nu deţine un contract de asigurare de răspundere civilă profesională a brokerilon

- începând cu luna ianuarie 2012, societatea a procedat la rezilierea contractelor cu asistenţii în brokeraj şi cu o parte dintre angajaţi, iar începând cu data de 1 aprilie 2013, la rezilierea contractului cu directorul executiv; societatea nu mai are personal propriu şi asistenţi în brokeraj înscrişi în Registrul intermediarilor.

- Societatea a notificat asigurătorii cu privire !a decizia asociatului unic de încetare a activităţii ca broker de asigurare.

- Societatea nu figurează cu prime de asigurare şi/sau documente cu regim special nedepuse.

- Societatea a iniţiat procedura de notificare a asiguraţilor cu privire la decizia asociatului unic de încetare a activităţii ca broker de asigurare.

- La data controlului a fost verificată situaţia financiară a societăţii.

- La data controlului nu au fost identificate litigii pe rolul instanţelor de judecată ale brokerului cu asigurătorii/reasiguratorii, asiguraţii/potenţialii asiguraţi/păgubiţii, beneficiarii contractelor de asigurare, salariaţii/foştii salariaţi.

- Societatea nu are datorii către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în contul taxei de funcţionare.

Faţă de motivele de fapt şi de drept arătate, în scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi al promovării stabilităţii activităţii de asigurare în România,

Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor decide:

Art. 1. - În conformitate cu prevederile art. 5 lit. g) coroborate cu prevederile art. 35 pct. 7 lit. e) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, se aprobă, la cerere, retragerea autorizaţiei de funcţionare a Societăţii ECONOMY CONSULTING GROUP RO BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., cu sediul social în Târgu Mureş, str. Antal Nagy Budai nr. 7, judeţul Mureş, înregistrată la oficiul registrului comerţului cu numărul J26/502/11.05.2009, C.U.I. 25540677/12.05.2009, RBK-573/14.07.2009, reprezentată de domnul Sasu Emil-Gavril, în calitate de director executiv.

Art. 2. - Societatea are obligaţia să îşi notifice clienţii în vederea efectuării plăţii ratelor scadente la contractele în curs de derulare direct la asigurători, rămânând direct răspunzătoare pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contracte anterior comunicării prezentei decizii.

Art. 3. - După data retragerii autorizaţiei, brokerului de asigurare i se interzic desfăşurarea activităţilor de negociere şi încheiere de noi contracte de asigurare pentru persoanele fizice sau juridice, acordarea de asistenţă pe durata derulării contractelor în curs ori în legătură cu regularizarea daunelor, precum şi desfăşurarea oricăror operaţiuni specifice brokerilor de asigurare, astfel cum sunt definite în Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4. - (1) împotriva prezentei decizii Societatea ECONOMY CONSULTING GROUP RO BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. poate face plângere la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Plângerea adresată Curţii de Apel Bucureşti nu suspendă, pe timpul soluţionării acesteia, executarea măsurii sancţionatoare, în conformitate cu prevederile art. 40 alin. (2) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 5. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,

Daniel George Tudor

 

Bucureşti, 26 aprilie 2013.

Nr. 212.

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

DECIZIE

privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a considerentelor Deciziei civile nr. 192A din 27 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze de proprietate intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale privind modificarea în parte a Hotărârii arbitra le nr. 7 pronunţate la data de 6 iulie 2012 privind stabilirea formei finale a Metodologiei având ca obiect punctul de vedere comun al organismelor de gestiune colectivă cu privire la metodologia privind remuneraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/fonogramei or publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, precum şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, în scop ambiental şi lucrativ, şi tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale ale artiştilor interpreţi sau executanţi pentru fonograme şi pentru audiovizual şi ale producătorilor de fonograme, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 4 martie 2013 în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 14/2013

 

Având în vedere dispoziţiile art. 1312 alin. (9) şi art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare,

în baza prevederilor art. 6 alin. (1) şi art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, funcţionarea, structura personalului şi dotările necesare îndeplinirii atribuţiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, cu modificările ulterioare,

directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite următoarea decizie:

Art. 1. - Se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, considerentele Deciziei civile nr. 192A din 27 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti .- Secţia a IX-a civila şi pentru cauze de proprietate intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale privind modificarea în parte a Hotărârii arbitrale nr. 7 pronunţate la data de 6 iulie 2012 privind stabilirea formei finale a Metodologiei având ca obiect punctul de vedere comun al organismelor de gestiune colectivă cu privire la metodologia privind remuneraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, precum şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, în scop ambiental şi lucrativ, şi tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale ale artiştilor interpreţi sau executanţi pentru fonograme şi pentru audiovizual şi ale producătorilor de fonograme, al cărei dispozitiv s-a publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 4 martie 2013 în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 14/2013.

Art. 2. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

Adriana Donţu

 

Bucureşti, 22 aprilie 2013.

Nr. 53.

 

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A IX- A CIVILĂ

Şl PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALA,

CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 192A

Şedinţa publică din data de 27 decembrie 2012

 

Dosar nr. 6.328/2/2012

Curtea compusă din:

Preşedinte - Silvia Târna

Judecător - Crina Bianca Trămîndan

Grefier - Ionica Popescu

 

Pe rol se află soluţionarea cererilor de apel formulate de apelanţii Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România (ADPFR), Asociaţia Română pentru

Artişti Interpreţi sau Executanţi (ARAIEX) şi Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM împotriva Hotărârii arbitrale nr. 7 din 6 iulie 2012 pronunţate de Completul arbitral de pe lângă ORDA, în Dosarul arbitral nr. 8/2012, în contradictoriu cu intimaţii Uniunea Naţională a Artiştilor din România (UNART) şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR).

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 6 decembrie 2012 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 13 decembrie 2012 şi, în continuare, având nevoie de timp pentru a delibera, la data de 20 decembrie 2012 şi la 27 decembrie 2012, când, în aceeaşi compunere, a dat următoarea decizie:

CURTEA

Prin Hotărârea arbitrală nr. 7 din data de 6 iulie 2012 a Corpului de arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, dată în Dosarul nr. 8/2012, având ca obiect stabilirea punctului de vedere comun al organismelor de gestiune colectivă cu privire la Metodologia privind remuneraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, precum şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, în scop ambiental şi lucrativ, şi tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale ale artiştilor interpreţi sau executanţi pentru fonograme şi pentru audiovizual şi ale producătorilor de

fonograme, prin gestiune colectivă obligatorie, s-a dispus: „respinge excepţia inadmisibilităţii cererii de arbitraj ca nefondată.

Respinge excepţia prematurităţii cererii de arbitraj ca neîntemeiată.

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a ADPFR şi ARAIEX ca nefondată.

Respinge excepţia lipsei de interes a UNART ca neîntemeiată.

Admite în parte cererea de arbitraj iniţiată de ADPFR şi ARAIEX cu privire la stabilirea unui punct de vedere comun al organismelor de gestiune colectivă, pentru negocierea metodologiei finale cu utilizatorii.

Admite în parte cererea formulată în subsidiar de către CREDIDAM cu privire la stabilirea punctului de vedere comun al organismelor de gestiune colectivă, pentru negocierea metodologiei finale cu utilizatorii.

Stabileşte punctul de vedere comun al organismelor de gestiune colectivă cu privire la proiectul de metodologie supus arbitrajului care urmează a fi negociat cu utilizatorii ca fiind următorul:

«METODOLOGIA

având ca obiect stabilirea punctului de vedere comun al organismelor de gestiune colectivă cu privire la metodologia privind remuneraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, precum şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, în scop ambiental şi lucrativ, şi tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale ale artiştilor interpreţi sau executanţi pentru fonograme şi pentru audiovizual şi ale producătorilor de fonograme, prin gestiune colectivă obligatorie, si ale producătorilor de fonograme, prin gestiune colectivă obligatorie

 

1. Prin utilizator în sensul prezentei metodologii se înţelege persoana fizică autorizată (PFA, AF etc.) sau persoana juridică care deţine ori foloseşte cu orice titlu (drept de proprietate, administrare, închiriere, subînchiriere, comodat, concesiune, leasing etc.) spaţii închise sau deschise, în care sunt instalate sau deţinute aparate sau orice alte mijloace mecanice, electronice, digitale, cum ar fi aparatură de redare a înregistrărilor sonore, receptoare radio ori televizoare, echipament informatic, instalaţii de amplificare şi orice alte aparate ce permit recepţia, redarea sau difuzarea sunetelor sau imaginilor însoţite de sunet.

2. Utilizatorii care comunică public fonograme de comerţ/fonograme publicate în scop comercial sau reproduceri ale acestora, precum şi/sau prestaţii artistice din domeniul audiovizual au obligaţia ca înaintea oricărei utilizări să obţină autorizaţia-licenţă neexclusivă din partea organismelor de gestiune colectivă abilitate, în schimbul remuneraţiilor prevăzute în tabelele parte integrantă a prezentei metodologii.

3. Utilizatorul are obligaţia de a obţine din partea organismelor de gestiune colectoare ale drepturilor artiştilor interpreţi sau executanţi, respectiv ale producătorilor de fonograme, conform reglementărilor legale în vigoare, autorizaţii-licenţe neexclusive pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, anterior începerii activităţii de comunicare publică a fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, anterior începerii activităţii de comunicare publică, în schimbul plăţii unei remuneraţii, indiferent de durata efectivă a comunicării publice.

4. Eliberarea autorizaţiei-licenţă neexclusivă pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual se solicită de către utilizator cu cel puţin 7 zile calendaristice anterior începerii activităţii.

5. Pentru eliberarea autorizaţiilor-licenţă neexclusivă sau pentru determinarea cuantumului remuneraţiilor datorate, utilizatorul este obligat să pună la dispoziţia organismelor de gestiune colectivă colectoare desemnate conform reglementărilor în vigoare pentru drepturile artiştilor interpreţi sau executanţi şi ale producătorilor de fonograme copii conforme ale următoarelor documente:

a) certificatul de înmatriculare la oficiul registrului comerţului {pentru persoanele juridice), respectiv documentul de autorizare a persoanei fizice autorizate (PFA, AF etc.);

b) autorizaţia de funcţionare;

c) certificatul de clasificare emis de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului (în cazul structurilor de primire cu destinaţie de cazare turistică);

d) certificatele de clasificare a mijloacelor de transport de persoane deţinute cu orice titlu, licenţele de transport, eliberate pentru fiecare mijloc de transport deţinut, contractele de atribuire în gestiune delegată a serviciilor de transport în regim de taxi sau de închiriere (în cazul transportatorilor autorizaţi).

6. Autorizaţia-licenţă neexclusivă se eliberează pentru o perioada de 3 luni/6 luni/12 luni calendaristice sau pentru o perioadă sezonieră specificată de utilizator, putând fi prelungită pe perioade succesive prin acordul părţilor.

Autorizaţia-licenţă neexclusivă se eliberează în baza declaraţiei pe propria răspundere a utilizatorului (reprezentant legal sau împuternicit) sau a contractului încheiat între utilizator şi organismul de gestiune colectivă a drepturilor conexe ale artiştilor interpreţi sau executanţi, respectiv între utilizator şi organismul de gestiune colectivă a drepturilor producătorilor de fonograme, în vederea obţinerii autorizaţiei-licenţă neexclusive.

Autorizaţia-licenţă neexclusivă pentru utilizarea fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în scop lucrativ, în cadrul activităţilor enumerate la tabelul de la pct. II, se eliberează pentru fiecare eveniment/manifestaţie/spectacol/tu meu/cam pan ie sau altă activitate asimilată acestora.

Autorizaţia-licenţă neexclusivă este valabilă numai dacă aceasta este însoţită de documentele de plată a remuneraţiei echitabile stabilite prin tabelele ce fac parte integrantă din prezenta metodologie.

Autorizaţia-licenţă neexclusivă este personală şi nu poate fi transmisă unui terţ.

Încetarea valabilităţii autorizaţiei-licenţă neexclusive, ca urmare a încetării activităţii, a suspendării temporare a activităţii desfăşurate de utilizator sau a încetării comunicării publice a fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, operează în condiţiile în care, cu cel puţin 15 zile calendaristice înainte de încetarea sau suspendarea temporară a activităţii, utilizatorul comunică organismului de gestiune colectivă a drepturilor conexe ale artiştilor interpreţi sau executanţi, respectiv ale producătorilor de fonograme care au eliberat autorizaţia-licenţă neexclusivă o declaraţie pe propria răspundere, semnată şi ştampilată de reprezentantul legal al utilizatorului, care atestă data încetării sau a suspendării temporare a activităţii desfăşurate.

În cazul în care utilizatorul nu înaintează declaraţia pe propria răspundere privind încetarea, suspendarea temporară a activităţii sau încetarea comunicării publice a fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în termenul anterior indicat, acesta datorează în continuare remuneraţiile stabilite prin prezenta metodologie, conform autorizaţiei-licenţă neexclusive, fără a putea invoca o eventuala încetare a comunicării publice.

În cazul în care se constată că declaraţia pe propria răspundere sau contractul indicate la art. 2.4 nu sunt conforme realităţii, remuneraţiile aferente perioadei anterioare declaraţiei pe propria răspundere sau contractului sunt datorate de utilizator.

7. Pentru utilizarea fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, utilizatorii au obligaţia de a achita remuneraţia în cuantumul prevăzut în tabelele ce fac parte integrantă din prezenta metodologie, la care se adaugă TVA. Cuantumul remuneraţiei poate fi indexat anual ţinându-se cont de indicele de inflaţie stabilit la nivel naţional.

Remuneraţia datorată pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în scopul de a crea ambianţă trebuie achitată de către utilizator anterior începerii activităţii de comunicare publică, până cel târziu în ultima zi a lunii anterioare desfăşurării activităţii.

Plata remuneraţiilor forfetare se efectuează lunar, până cel târziu în ultima zi a lunii pentru luna următoare pentru care acestea sunt datorate.

Pentru întârzieri la plată, utilizatorii datorează penalităţi de 0,1 % aferente sumelor neachitate la termen, pe zi de întârziere.

8. Pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, comunicare indispensabilă pentru desfăşurarea activităţii, utilizatorul trebuie să achite în avans, până cel târziu în ultima zi a lunii anterioare desfăşurării activităţii, remuneraţia minimă, stabilită potrivit tabelelor II, 12,13 şi 14 de mai jos.

Plata remuneraţiilor minime se efectuează lunar, până cel târziu în ultima zi a lunii pentru luna următoare pentru care acestea sunt datorate.

Ulterior, utilizatorii care comunică public fonograme de comerţ/fonograme publicate în scop comercial sau reproduceri ale acestora şi/sau prestaţii artistice din domeniul audiovizual vor achita remuneraţia procentuală datorată după cum urmează:

- utilizatorul care desfăşoară evenimente ocazionale va achita remuneraţia procentuală datorată conform tabelului II de mai jos: în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data încheierii evenimentului/manifestaţiei/spectacolului/turneului/ campaniei sau a altei activităţi asimilate acestora;

- utilizatorul care comunică public fonogramele de comerţ/fonogramele publicate în scop comercial sau reproduceri ale acestora şi/sau prestaţii artistice în domeniul audiovizual în spaţii închise sau deschise potrivit tabelelor 12, 13 şi 14 de mai jos: lunar, până cel târziu în ultima zi a lunii pentru luna anterioară pentru care aceasta este datorată.

9. Pentru întârzieri la plata remuneraţiilor, utilizatorii datorează penalităţi în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere din sumele neachitate la scadenţă, aceştia fiind de drept puşi în întârziere, fără a fi necesară notificarea acestora.

10. Utilizatorul care comunică public fonograme de comerţ/fonograme publicate în scop comercial sau reproduceri ale acestora şi/sau prestaţii artistice din domeniul audiovizual în scop lucrativ, conform tabelelor II, 12, 13 şi 14, este obligat să transmită lunar organismului de gestiune colectivă a drepturilor conexe ale artiştilor interpreţi sau executanţi, respectiv ale producătorilor de fonograme, până cel târziu la data de 10 a lunii următoare celei pentru care remuneraţia este datorată sau la sfârşitul evenimentului/manifestaţiei/spectacolului/turneului/ campaniei sau a altei activităţi asimilate acestora (în cazul evenimentelor ocazionale), următoarele documente:

- acte justificative cu caracter financiar-contabil pentru fiecare lună de plată (balanţe analitice, bilanţuri contabile) în vederea justificării sumelor declarate şi a verificării remuneraţiei calculate lunar;

- declaraţie pe propria răspundere, semnată şi ştampilată de reprezentantul legal al utilizatorului privind baza de calcul al remuneraţiei datorate pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în scop lucrativ, diferenţiată pentru fiecare activitate specifică desfăşurată în scopul comunicării publice a acestora în scop lucrativ;

- lista fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual comunicate public, în vederea repartizării corecte a remuneraţiilor încasate de organismele de gestiune colectivă, conform modelului de playlist de mai jos:

 

Nr. crt.

Titlul piesei

Artist

Număr de difuzări

Producător

1

2

3

4

5

 

11. Baza de calcul al remuneraţiilor cuvenite comunicării publice a fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual din comunicarea publică în scop lucrativ o reprezintă, după caz:

1. veniturile, mai puţin TVA, obţinute din consumaţii şi vânzarea de bilete, abonamente, programe, valoarea materialelor promoţionale, sponsorizări etc, iar în lipsa acestora:

2. bugetul de cheltuieli al evenimentului/manifestaţiei/ spectacolului/turneului/campaniei, mai puţin TVA;

3. bugetul de cheltuieli pentru campanii publicitare, promoţionale sau electorale, mai puţin TVA.

Remuneraţia nu este datorată, iar dacă aceasta a fost achitată, ea trebuie returnată, în cazul în care evenimentul/manifestaţia/spectacolul/turneul/campania a fost anulat/anulată.

12. Utilizatorul poate achita anterior emiterii autorizaţiei-licenţă neexclusive remuneraţia corespunzătoare perioadei de valabilitate a licenţei, prevăzute la art. 2.4, conform opţiunii exprimate de acesta.

Pentru utilizatorii care la data intrării în vigoare a prezentei metodologii au o licenţă valabilă, se aplică prevederile de la art. 3.2, respectiv 3.3.

Pentru remuneraţia achitată în avans, aferentă autorizaţiei-licenţă având o durată de valabilitate de minimum 12 luni, se acordă un discount/o reducere de 5% din suma datorată pentru această perioadă.

13. În cazul în care utilizatorul datorează mai multe sume restante, plata efectuată va stinge datoriile în ordinea vechimii, indiferent că acestea sunt constituite din remuneraţii sau penalităţi de întârziere.

Plata parţială efectuată de utilizator va fi imputată cu prioritate asupra penalităţilor de întârziere aferente sumelor neachitate la termen

14. În cazul în care în acelaşi spaţiu se comunică public fonograme de comerţ/fonograme publicate în scop comercial sau reproduceri ale acestora şi/sau prestaţii artistice din domeniul audiovizual atât în scopul de a crea ambianţă, cât şi pentru desfăşurarea activităţii, se vor achita remuneraţii pentru ambele utilizări.

15. În cazul utilizatorilor care organizează turnee sau evenimente, aceştia pot achita remuneraţiile procentuale cuvenite la sfârşitul turneului sau al ultimului eveniment, în condiţiile stabilite la art. 3.3 ultimul paragraf, după achitarea în avansa remuneraţiei prevăzute la art. 3.3 primul paragraf.

16. În situaţia în care un utilizator deţine sau foloseşte mai multe spaţii sau desfăşoară mai multe activităţi, remuneraţia se datorează distinct pentru fiecare spaţiu în parte sau pentru fiecare activitate desfăşurată în parte.

În situaţia în care într-un spaţiu nedelimitat există o singură sursă de sunet sau de sunet şi imagine, în care se comunică public fonograme de comerţ/fonograme publicate în scop comercial sau reproduceri ale acestora, iar un utilizator desfăşoară mai multe activităţi conform anexei fa metodologie (mai puţin cele prevăzute în tabelele 11 - 14), remuneraţia se va achita o singură dată, pentru suprafaţa respectivă în care se difuzează muzica, conform obiectului de activitate corespunzător spaţiului având cea mai mare suprafaţă.

17. Pentru perioada pentru care utilizatorul a comunicat public fonograme de comerţ/fonograme publicate în scop comercial sau reproduceri ale acestora şi/sau prestaţii artistice din domeniul audiovizual în scopul de a crea ambianţă şi pentru desfăşurarea activităţii, fără a obţine în prealabil autorizaţia-licenţă neexclusivă, acesta are obligaţia de a plăti către organismul de gestiune colectivă a drepturilor conexe ale artiştilor interpreţi sau executanţi şi ale producătorilor de fonograme o sumă de bani reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal datorate dacă ar fi deţinut autorizaţia-licenţă neexclusivă. În situaţia în care cuantumul remuneraţiei care ar fi fost legal datorată de către utilizator nu poate fi determinat, acesta datorează triplul remuneraţiei plătite în mod uzual de utilizatorii din aceeaşi categorie.

18. În situaţia închirierii, subînchirierii sau a oricărui altui mod de transmitere a folosinţei parţiale a unui spaţiu în care are loc comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, deţinătorii legali cu orice titlu ai spaţiului respectiv au obligaţia de a obţine autorizaţia-licenţă neexclusivă şi de a achita remuneraţia distinctă! în ipoteza utilizării aparaturii proprii de sunet sau de sunet şi imagine.

19. Organismele de gestiune colectoare ale drepturilor artiştilor interpreţi sau executanţi, respectiv ale producătorilor de fonograme. conform reglementărilor legale în vigoare, pot numi delegaţi pentru monitorizarea comunicării publice a fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în scopul de a crea ambianţă sau pentru desfăşurarea activităţii, aceştia având acces liber în spaţiile închise sau deschise unde se realizează comunicarea publică, în baza legitimaţiilor emise de organismele de gestiune colectivă menţionate sau a altor documente doveditoare (delegaţie), putând utiliza echipamente de înregistrare audio şi/sau video portabile. Acest drept nu absolvă utilizatorii de obligaţia de a declara utilizarea fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual anterior începerii acestei activităţi, precum şi de a achita remuneraţiile aferente în condiţiile şi în cuantumul stabilit prin prezenta metodologie.

20. Aspectele constatate de către delegaţii organismelor de gestiune colectivă cu prilejul verificărilor efectuate vor fi consemnate în procese-verbale de verificare, încheiate la faţa locului, care fac dovada comunicării publice până la proba contrară.

21. Remuneraţiile stabilite prin prezenta metodologie se pot modifica anual. Începând cu prima lună a anului următor celui în care s-a publicat prezenta metodologie, de către organismele de gestiune ale drepturilor artiştilor interpreţi sau executanţi, respectiv ale producătorilor de fonograme, conform reglementărilor legale în vigoare, pentru o categorie de titulari de drepturi, pe baza indicelui de inflaţie stabilit la nivel naţional.

22. Aceste modificări se depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, urmând a fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala organismelor de gestiune colectivă, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, emisă în termen de 5 zile de la data depunerii.

23. Modificările devin efective începând cu luna următoare publicării.

Prezenta metodologie intra în vigoare în termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.»„

Prezentul punct de vedere poate fi dezvoltat în cadrul negocierilor cu utilizatorii. Compensează în totalitate cheltuielile de arbitraj.

Pronunţată astăzi, data de 6 iulie 2012, la sediul Corpului de arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în Bucureşti.

Cu apel în termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Tabele1) cuprinzând valoarea remuneraţiilor cuvenite producătorilor de fonograme şi artiştilor interpreţi sau executanţi pentru fonograme şi pentru audiovizual 

 

În motivarea hotărârii arbitrale s-au arătat următoarele:

Cererea de arbitraj formulată în comun de către ADPFR şi ARAIEX are ca temei juridic, aşa cum s-a precizat la termenul din data de 27 iunie 2012, ari. 133 alin. (3) lit. a) al Legii nr. 8/1996, şi are deci ca obiect stabilirea punctului de vedere comun al organismelor de gestiune colectivă cu privire la metodologia privind remuneraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, precum şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, în scop ambiental şi lucrativ, şi tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale ale artiştilor interpreţi sau executanţi pentru fonograme şi pentru audiovizual şi ale producătorilor de fonograme, prin gestiune colectivă obligatorie.

Arbitrajul s-a desfăşurat la termenele din 11 iunie 2012 (prim termen), 25 iunie 2012, 27 iunie 2012, 2 iulie 2012. Dezbaterile au avut loc la data de 2 iulie 2012, fiind consemnate în încheierea de şedinţă, care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Completul, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 360 alin. (2) Cod procedură civilă, a amânat pronunţarea la data de 6 iulie 2012. Deliberările au avut loc în data de 6 iulie 2012, la sediul ORDA, cu participarea tuturor arbitrilor.

Având în vedere înscrisurile administrate, dezbaterile şi concluziile părţilor, completul de arbitri a constatat:

Constituirea completului de arbitraj a fost realizată cu respectarea prevederilor art. 1311 alin. (4) al Legii nr. 8/1996, părţile fiind convocate pentru tragerea la sorţi în vederea desemnării arbitrilor.

Ca urmare a faptului că dl arbitru Ţiclea Alexandru a anunţat că se află în imposibilitate de a intra în completul arbitral, a fost înlocuit, în temeiul art. 1311 alin. (4) al Legii nr. 8/1996, de către primul arbitru de rezervă, în ordinea tragerii la sorţi, dl Olteanu Edmond Gabriel.

Completul de arbitri a fost convocat la sediul ORDA şi, în baza art. 1312 alin. (5) al Legii nr. 8/1996, a stabilit primul termen de arbitraj, locul acestuia şi onorariul arbitrilor.

Prin cererea de arbitraj întemeiată pe dispoziţiile art. 1312 alin. (3) lit. a) al Legii nr. 8/1996, ADPFR şi ARAIEX au solicitat stabilirea punctului de vedere comun al organismelor de gestiune colectivă cu privire la Metodologia privind remuneraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, precum şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, în scop ambiental şi lucrativ, şi tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale ale artiştilor interpreţi sau executanţi pentru fonograme şi pentru audiovizual şi ale producătorilor de fonograme, prin gestiune colectivă obligatorie, punct de vedere cu care să se prezinte la negocierile cu utilizatorii. În motivarea cererii, ADPFR şi ARAIEX arată că, în prezent, remuneraţia datorată de către utilizatori artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme pentru utilizarea repertoriului în domeniul comunicării publice se colectează pe baza unei metodologii publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 982 din 8 decembrie 2006, conform Deciziei ORDA nr. 399 din 16 noiembrie 2006. Iniţiatorii arbitrajului arată că de la data publicării metodologiei respective au trecut peste 6 ani, în condiţiile în care, conform art. 1313 alin. (1) clin Legea nr. 8/1996, negocierea unei noi metodologii în domeniu se impunea în 3 ani de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I. ADPFR şi ARAIEX mai arată că procedurile de negociere au fost iniţiate la data de 15 mai 2012 de către UPFR prin cererea înregistrată la ORDA cu nr. RG H/4573 din data de 15 mai 2012.

În data de 25 mai 2012 UPFR a adresat invitaţia celorlalte organisme de gestiune colectivă să participe la negocieri. În privinţa metodologiei, ARAIEX şi ADPFR au un punct de vedere comun care a fost agreat şi de către UPFR şi UNART, cu mici excepţii nesemnificative.

UPFR, prin notele scrise depuse în şedinţa de la data de 25 iunie 2012, arată că au avut loc negocieri pentru stabilirea formei unice a metodologiei şi că susţine forma metodologiei propusă de ADPFR şi ARAIEX cu unele amendamente care privesc pct. 1.1, 3.4, 5.1 şi 5.2 din metodologie.

CREDIDAM a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de arbitraj, excepţia prematurităţii cererii şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a ADPFR şi ARAIEX. Acestor excepţii li s-a adăugat excepţia lipsei de interes a UNART, formulată la termenul din data de 2 iulie 2012.

Pe fond, CREDIDAM arată că proiectul de metodologie nu a fost supus negocierilor întrucât nu a existat o decizie de constituire a comisiei de negociere, emisă cu respectarea dispoziţiilor legale incidente. CREDIDAM a solicitat să se ţină cont, la stabilirea proiectului de metodologie comun, şi de propunerea sa de metodologie depusă la ORDA la data de 2 septembrie 2011.

UNART a arătat că susţine formularea unui punct de vedere comun de metodologie şi solicită respingerea excepţiei lipsei de interes sub motivul că în statutul comunicat CREDIDAM şi completului arbitral în şedinţă este prevăzută această activitate la art. 5 şi 7.

În cauză, părţile au administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, completul arbitral a reţinut următoarele pe excepţiile invocate:

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii de arbitraj se reţine că decizia de constituire a unei comisii de negociere, conform art. 1311 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, trebuie să aibă la bază depunerea unei metodologii propuse a fi negociată. În cauză, părţile au încercat să stabilească o metodologie şi” nereuşind, s-au adresat pentru arbitraj, în temeiul art. 1312 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 8/1996. Prin urmare, nu exista o dispoziţie legală imperativă în sensul obligativităţii emiterii deciziei de constituire a comisiei de negociere. Excepţia inadmisibilităţii cererii de arbitraj formulată de CREDIDAM este nefondată, urmând a fi respinsă.

Cu privire la excepţia prematurităţii cererii de arbitraj formulată de către CREDIDAM, trebuie avut în vedere că procedura reglementată de art. 131 şi 1311 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, este aplicabilă doar în privinţa negocierii metodologiilor dintre organismele de gestiune colectivă şi utilizatori. În speţă, părţile au calitatea de organisme de gestiune colectivă şi prezentul arbitraj se desfăşoară în condiţiile art. 131 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, Prin urmare, nu există o dispoziţie legală în sensul parcurgerii unei proceduri prealabile obligatorii de natura aceleia arătată de CREDIDAM prin întâmpinare. Se impune a fi reţinut că, deşi termenele de negociere au fost relativ scurte, având în vedere calitatea şi experienţa părţilor implicate, acestea aveau posibilitatea reală a negocierilor, inclusiv pe parcursul derulării arbitrajului. Completul constată neîntemeiată excepţia şi urmează a o respinge.

Referitor fa lipsa calităţii procesuale active, completul retine că oricare dintre organismele de gestiune colectivă are dreptul, potrivit legii, de a iniţia negocierea şi, ulterior, arbitrajul, în speţă calitatea de parte nu este conferită de o decizie a directorului ORDA, ci rezultă ex lege. Completul constată nefondată excepţia şi urmează a o respinge.

Cu privire la excepţia lipsei de interes, completul constată că art. 7 alin. (2) din Statutul UNART prevede c㠄gestionează colectiv drepturile conexe patrimoniale prevăzute de art. 1231 din Legea nr. 8/1996 ale titularilor mandanţi, chiar necuprinse în mandat”. Având în vedere textul citat, completul arbitral constată că UNART justifică un interes legitim şi, în consecinţă, urmează să respingă excepţia invocată de CREDIDAM ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, completul arbitral a arătat următoarele considerente:

Faţă de obiectul cererii de arbitraj şi al precizărilor făcute ulterior, completul arbitral reţine că este învestit cu stabilirea unui punct de vedere comun al organismelor de gestiune colectivă.

conform legii, pentru negocierea metodologiei finale cu utilizatorii.

Cu privire la propunerea de metodologie, completul constată că părţile au ajuns la un punct de vedere comun asupra cuantumului remuneraţiilor ce urmează a fi colectate.

Completul constată că sunt identice propunerile referitoare la eliberarea autorizaţiei de licenţă şi foarte asemănătoare propunerile referitoare la documentele necesare în vederea eliberării autorizaţiilor-licenţă neexclusive.

În privinţa celorlalte aspecte se constată că între metodologiile propuse de CREDIDAM, pe de o parte, şi celelalte organisme de gestiune colectivă, pe de altă parte, nu există diferenţe majore.

Completul reţine că, din raţiuni de tehnică normativă, în metodologie nu trebuie menţionat în mod expres organismul de gestiune colectivă (a se vedea propunerea CREDIDAM), ci organismul de gestiune colectivă, în sens generic.

Referitor la unele definiţii existente în propunerile de metodologii, completul consideră că nu este necesară definirea noţiunilor deja explicate de lege, ci doar acele definiţii care sunt necesare în vederea negocierii cu utilizatorii.

Completul reţine că nu poate să stabilească sau să reia în propunerea de metodologie sancţiuni penale sau administrative reglementate în acte normative în vigoare.

În temeiul principiului libertăţii de voinţă, completul arbitral apreciază că părţile vor putea detalia, dezvolta, punctul de vedere comun stabilit prin prezenta hotărâre arbitrală în cadrul viitoarelor negocieri cu utilizatorii.

În ceea ce priveşte cheltuielile arbitrale, întrucât pretenţiile fiecărei părţi urmează a fi încuviinţate numai în parte, completul de arbitraj urmează a le compensa potrivit art. 276, 359, 3591 din Codul de procedură civilă.

Prin încheierea de cameră de consiliu din data de 23 august 2012, completul arbitral a soluţionat cererea de îndreptare a erorii materiale din dispozitivul hotărârii arbitrale pronunţate în Dosarul nr. 8/2012, formulată de către Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi (ARAIEX) şi înregistrată cu nr. 356 din 30 iulie 2012, fără citarea părţilor. Completul arbitral a admis cererea şi a dispus, în baza art. 281 din Codul de procedură civilă, completarea punctului D al tabelelor cu remuneraţii, coloanele „Artiştii interpreţi sau executanţi pentru fonograme” şi „Artiştii interpreţi sau executanţi pentru audiovizual”, din punctul de vedere al organismelor de gestiune colectivă privind propunerea de metodologie, reţinând că tarifele sunt cele stabilite de părţi:

1. până la 2 stele/margarete inclusiv (în măsura în care sunt dotate cu aparate TV în camere) - 1 leu/cameră;

2. 3 stele/margarete - 1,5 lei/cameră; 3.4 stele/margarete - 2 lei/cameră;

4. 5 stele/margarete - 3 lei/cameră.

5. Recepţie - 22 lei/50 mp + 10 lei pentru fiecare suprafaţă suplimentară de până la 20 mp pentru producătorii de fonograme şi artiştii interpreţi sau executanţi pentru fonograme, iar pentru artiştii interpreţi sau executanţi pentru audiovizual - 11 iei/50 mp + 5 ier pentru fiecare suprafaţă suplimentară de până la 20 mp;

6. Holuri - 28 lei/50 mp + 10 lei pentru fiecare suprafaţă suplimentară de până la 20 mp pentru producătorii de fonograme şi artiştii interpreţi sau executanţi pentru fonograme, iar pentru artiştii interpreţi sau executanţi pentru audiovizual - 14 lei/50 mp + 5 lei pentru fiecare suprafaţă suplimentară de până la 20 mp;

7. Lift - 40 lei pentru producătorii de fonograme şi artiştii interpreţi sau executanţi pentru fonograme.

Astfel, punctul D*) a dobândit următoarea formă:


*) Tabelul de la punctul D este reprodus în facsimil.

 

Împotriva Hotărârii arbitrale nr. 7 din data de 6 iulie 2012 s-au declarat apeluri de către apelanţii Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România, Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi şi Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi.

Apelanta Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România, ADPFR, invocă art. 1312 alin. (9) din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu prevederile art. 282 şi următoarele din Codul de procedură civilă, solicitând schimbarea în parte a hotărârii arbitrale şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Arată următoarele:

Hotărârea arbitrată nr. 7 din 6 iulie 2012, pronunţată de completul arbitral de pe lângă ORDA în Dosarul arbitral nr. 8/2012, ce are ca obiect stabilirea punctului de vedere comun al organismelor de gestiune colectivă cu privire la Metodologia privind remuneraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/fonograme publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, precum şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, în scop ambiental şi lucrativ, şi tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale ale artiştilor interpreţi sau executanţi pentru fonograme şi pentru audiovizual şi ale producătorilor de fonograme, prin gestiune colectivă obligatorie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 31 iulie 2012 prin Decizia directorului general al ORDA nr. 132 din 10 iulie 2012 este netemeinică şi nelegală.

I. O primă critică adusă hotărârii arbitrale apelate este aceea că arbitrii, în mod eronat, au înţeles să înlăture definiţiile propuse de organismul de gestiune colectivă A.D.P.F.R., respectiv punctele 1.2 şi 1.3 din metodologia propusă spre negociere, pe motiv că: „completul consideră că nu este necesară definirea noţiunilor deja explicate de lege, ci doar acele definiţii care sunt necesare în vederea negocierii cu utilizatorii.”

Definiţiile propuse de A.D.P.F.R. la punctele 1.2 şi 1.3. din metodologie şi eliminate de completul arbitral sunt următoarele:

1.2. Prin comunicare publică în scop ambiental se înţelege comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual de către utilizatorul ce deţine un spaţiu închis sau deschis, cu orice titlu, spaţiu unde sunt instalate sau deţinute aparate ori alte mijloace tehnice care permit recepţia, redarea sau difuzarea sunetelor sau imaginilor însoţite de sunet în scopul de a crea ambianţă.

1.3. Prin comunicare publică 7n scop lucrativ se înţelege comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual de către utilizatorul ce deţine un spaţiu închis sau deschis, cu orice titlu, spaţiu unde sunt instalate sau deţinute aparate ori alte mijloace tehnice care permit recepţia, redarea sau difuzarea sunetelor sau imaginilor însoţite de sunet, iar utilizarea acestora este indispensabilă pentru desfăşurarea activităţii.

Definiţiile propuse de organismul de gestiune colectivă A.D.P.F.R. nu se regăsesc în lege, iar propunerea privind prevederea lor în conţinutul metodologiei a fost aceea de a servi la o mai bună aplicare a legii, având în vedere că metodologia este o normă de aplicare a legii şi definirea celor două noţiuni privind „comunicarea publică în scop ambiental” şi „comunicarea publică în scop lucrativ” în conţinutul metodologiei este benefică în negocierile cu utilizatorii având în vedere că în funcţie de tipul utilizării, respectiv în scop ambiental sau în scop lucrativ, utilizatorul trebuie să achite remuneraţii distincte la care se aplică modalităţi de plată distincte.

Aceste definiţii nu contravin dispoziţiilor legale, nefiind contrare prevederilor art. 15 din Legea nr. 8/1996, republicată, unde se defineşte noţiunea de comunicare publică în sens general.

Noţiunile „comunicarea publică în scop ambiental” şi „comunicarea publică în scop lucrativ” se regăsesc în conţinutul metodologiei în vigoare, respectiv Metodologia privind comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale ale artiştilor interpreţi ori executanţi şi producătorilor de fonograme conform Deciziei ORDA nr. 399 din 16 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 982 din 8 decembrie 2006, precum şi în tabelei privind tarifele aplicabile, însă aceste noţiuni nu au fost definite, existând situaţii în care utilizatorii au solicitat informaţii cu privire la remuneraţiile pe care trebuie să le plătească având în vedere tipul de utilizare, în scop ambiental sau în scop lucrativ, existând diferenţe de cuantum şi de modalitate de plată.

Mai trebuie să avem în vedere şi inconsecvenţa completului arbitral care, deşi a înţeles să înlăture definiţiile propuse de A.D.P.F.R. cu privire la noţiunile de „comunicare publică în scop ambiental” şi „comunicare publică în scop lucrativ”, acesta foloseşte pe tot parcursul conţinutului metodologiei în mod aleatoriu noţiunile precizate sau le înlocuieşte cu fragmente din definiţiile propuse, iar această situaţie ar putea provoca o stare de confuzie a utilizatorului în ceea ce priveşte modalitatea de calcul, precum şi cuantumul remuneraţiei ce urmează a fi achitată în funcţie de tipul de utilizare.

La aceste definiţii au achiesat şi celelalte organisme de gestiune colectivă, respectiv UPFR, ARAIEX şi UN ART, cu excepţia CREDI DAM.

Astfel, eliminarea punctelor 1.2 şi 1.3 din propunerea de metodologie având în vedere însăşi motivarea completului arbitral: „completul consideră că nu este necesar definirea noţiunilor deja explicate de lege, ci doar acele definiţii care sunt necesare în vederea negocierii cu utilizatorii” şi, pe cale de consecinţă, solicităm completarea metodologiei cu punctele 1.2 şi 1.3 din propunerea A.D.P.F.R. şi ARAIEX, după cum urmează:

1.2. Prin comunicare publică în scop ambiental se înţelege comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual de către utilizatorul ce deţine un spaţiu închis sau deschis, cu orice titlu, spaţiu unde sunt instalate sau deţinute aparate ori alte mijloace tehnice care permit recepţia, redarea sau difuzarea sunetelor sau imaginilor însoţite de sunet în scopul de a crea ambianţă.

1.3. Prin comunicare publică în scop lucrativ se înţelege comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual de către utilizatorul ce deţine un spaţiu închis sau deschis, cu orice titlu, spaţiu unde sunt instalate sau deţinute aparate ori alte mijloace tehnice care permit recepţia, redarea sau difuzarea sunetelor sau imaginilor însoţite de sunet, iar utilizarea acestora este indispensabilă pentru desfăşurarea activităţii.

II. A două critică adusă hotărârii arbitrale apelate este referitoare !a modificarea conţinutului punctului 2.3 (devenit punctul 5 în metodologia stabilită prin hotărârea arbitrală) de către completul arbitral din oficiu, deşi nicio parte nu a solicitat modificarea acestuia.

În susţinerea acestei critici vă rugăm să aveţi în vedere cererea de arbitraj înaintată de A.D.P.F.R. unde se precizează punctele rămase în divergenţă, iar acest punct nefiind specificat, procesul-verbal încheiat în data de 31 mai 2012, unde se consemnează acordul tuturor organismelor de gestiune colectivă ce au participat la negocieri cu privire la conţinutul acestui punct, precum şi însuşi proiectul de metodologie înaintat de CREDIDAM completului arbitral la termenul din 2 iulie 2012, unde pct. 9 cuprinde aceleaşi menţiuni.

Faţă de aceste motive solicită modificarea conţinutului punctului 2.3 (devenit punctul 5 în metodologia stabilită prin hotărârea arbitrală) după cum urmează:

„2.3 Pentru eliberarea autorizaţiilor-licenţă neexclusive sau pentru determinarea cuantumului remuneraţiilor datorate, organismele de gestiune colectivă colectoare, desemnate conform reglementărilor legale în vigoare, pentru drepturile artiştilor interpreţi sau executanţi şi ale producătorilor de fonograme pot solicita utilizatorului, acesta din urmă fiind obligat să le pună la dispoziţia organismelor de gestiune colectivă în cauză, copii conforme ale următoarelor documente:

a) certificatul de înmatriculare la Oficiul Registrului Comerţului (pentru persoanele juridice), respectiv documentul de autorizare a persoanei fizice autorizate (PFA, AF etc.);

b) autorizaţia de funcţionare;

c) certificatul de clasificare emis de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului (în cazul structurilor de primire cu destinaţie de cazare turistică);

d) certificatele de clasificare a mijloacelor de transport de persoane deţinute cu orice titlu, licenţele de transport, eliberate pentru fiecare mijloc de transport deţinut, contractele de atribuire în gestiune delegată a serviciilor de transport în regim de taxi sau de închiriere (în cazul transportatorilor autorizaţi).”

III. O altă critică adusă hotărârii apelate se referă la înlocuirea noţiunii de comunicare public㠄în scop ambiental” din conţinutul:

- punctului 3.2 (devenit punctul 7 în metodologia stabilită prin hotărârea arbitrală);

- punctului 3.9 (devenit punctul 14 în metodologia stabilită prin hotărârea arbitrală);

- punctului 3.12 (devenit punctul 17 în metodologia stabilită prin hotărârea arbitrală);

- punctului 4.1 (devenit punctul 19 în metodologia stabilită prin hotărârea arbitrală)

cu o parte din definiţia propusă, respectiv „în scopul de a crea ambianţa”.

Aşa cum a arătat şi mai sus, precum şi având în vedere prevederile exprese conţinute în tabelele anexă la metodologie unde sunt menţionate criteriile, modalitatea de plată şi cuantumul remuneraţiei pe care utilizatorul trebuie să o plătească organismelor de gestiune colectivă în funcţie de tipul de utilizare, respectiv în scop ambiental sau lucrativ, înlocuirea noţiunilor uzitate până acum, care de altfel se regăsesc şi în metodologia în vigoare, ar duce la crearea unei stări de confuzie din partea utilizatorului cu privire la ce tip de utilizare se încadrează, respectiv utilizarea fonogramelor este realizată doar pentru a crea ambianţa (ambiental) sau aceasta este indispensabilă pentru desfăşurarea activităţii (lucrativ), confuzie ce ar putea duce la crearea unei interpretări eronate şi, pe cale de consecinţă, a unui refuz de plată a remuneraţiilor corespunzătoare tipului utilizării de către utilizator şi, astfel, la încălcarea unui drept patrimonial al titularului de drepturi conexe dreptului de autor.

Faţă de aceste motive solicită modificarea conţinutului punctelor: 3.2 (devenit punctul 7 în metodologia stabilită prin hotărârea arbitrală), 3.9 (devenit punctul 14 în metodologia stabilită prin hotărârea arbitrală), 3.12 (devenit punctul 17 în metodologia stabilită prin hotărârea arbitrală), 4.1 (devenit punctul 19 în metodologia stabilită prin hotărârea arbitrală), astfel cum au fost ele propuse de A.D.RF.R. În propunerea de metodologie înaintată completului arbitral.

IV. O altă critică adusă hotărârii apelate se referă la înlocuirea noţiunii de comunicare public㠄în scop lucrativ” din conţinutul punctelor:

- 3.3 (devenit punctul 8 în metodologia stabilită prin hotărârea arbitrală);

- 3.9 (devenit punctul 14 în metodologia stabilită prin hotărârea arbitrală);

- 3.12 (devenit punctul 17 în metodologia stabilită prin hotărârea arbitrală);

- 4.1 (devenit punctul 19 în metodologia stabilită prin hotărârea arbitrală)

cu o parte din definiţia propusă, respectiv „comunicare indispensabilă pentru desfăşurarea activităţii”.

Critica are la baza prevederile exprese conţinute în tabelele anexă la metodologie unde sunt menţionate criteriile, modalitatea de plata şi cuantumul remuneraţiei pe care utilizatorul trebuie să o plătească organismelor de gestiune colectivă în funcţie de tipul de utilizare, respectiv în scop ambiental sau lucrativ.

Folosirea în conţinutul metodologiei a sintagmei „comunicare indispensabilă pentru desfăşurarea activităţii”, precum şi a noţiunii de „comunicare în scop lucrativ” (punctul 6, punctul 10) şi, ulterior, în cadrul tabelelor, a noţiunii de „comunicare publică în regim lucrativ”, fără a exista nicio referire cu privire la faptul că comunicarea publică indispensabilă pentru desfăşurarea activităţii reprezintă de fapt comunicare publică în regim lucrativ, având în vedere, de altfel, că aceste sintagme, noţiuni, nu se regăsesc prevăzute în mod expres de legiuitor, precum şi înlocuirea noţiunilor uzitate până acum „comunicare publică în scop lucrativ”, care, de altfel, se regăsesc şi în metodologia în vigoare, ar duce la crearea unei stări de confuzie din partea utilizatorului cu privire la ce tip de utilizare se încadrează, respectiv utilizarea fonogramelor este realizată doar pentru a crea ambianţă (ambiental) sau aceasta este indispensabilă pentru desfăşurarea activităţii (lucrativ), confuzie ce ar putea duce astfel la crearea unei interpretări eronate şi, pe cale de consecinţă, a unui refuz de plată a remuneraţiilor corespunzătoare tipului utilizării de către utilizator şi, astfel, la încălcarea unui drept patrimonial al titularului de drepturi conexe dreptului de autor.

Faţă de aceste motive solicită modificarea conţinutului punctelor: 3.3 (devenit punctul 8 în metodologia stabilită prin hotărârea arbitrală), 3.9 (devenit punctul 14 în metodologia stabilită prin hotărârea arbitrală), 3.12 (devenit punctul 17 în metodologia stabilită prin hotărârea arbitrală), 4.1 (devenit punctul 19 în metodologia stabilită prin hotărârea arbitrală), astfel cum au fost ele propuse de A.D.RF.R. În proiectul de metodologie înaintat completului arbitral.

V. O altă critică adusă hotărârii arbitrale apelate este referitoare la modificarea conţinutului metodologiei, în sensul (cumulării mai multor puncte în cadrul unuia singur, lăsând astfel fără conţinut anumite prevederi din metodologie. De exemplu: punctele 2.4, 2.5, 2,6, 2.7, 2.8 au devenit punctul 6 în metodologia stabilită prin hotărârea arbitrală, modificată astfel de către completul arbitral din oficiu, deşi nicio parte nu a solicitat modificarea acestuia, iar dispoziţiile cuprinse cu privire la trimiterea ce se făcea la anumite puncte fiind păstrate şi rămânând astfel fără obiect, având în vedere că aceste puncte nu mai există de sine stătătoare în conţinutul metodologiei, conform noii renumerotări realizate de completul arbitral.

Astfel conţinutul punctului 6 din metodologie după modificare este următorul:

6. Autorizaţia-licenţă neexclusivă se eliberează pentru o perioadă de 3 luni/6 luni/12 luni calendaristice sau pentru o perioadă sezonieră specificată de utilizator, putând fi prelungită pe perioade succesive prin acordul părţilor.

Autorizaţia-licenţă neexclusivă se eliberează în baza declaraţiei pe propria răspundere a utilizatorului (reprezentant legal sau împuternicit) sau a contractului încheiat între utilizator şi organismul de gestiune colectivă a drepturilor conexe ale artiştilor interpreţi sau executanţi, respectiv între utilizator şi organismul de gestiune colectivă a drepturilor producătorilor de fonograme în vederea obţinerii autorizaţiei-licenţă neexclusive. Autorizaţia-licenţă neexclusivă pentru utilizarea fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în scop lucrativ, în cadrul activităţilor enumerate la tabelul de la pct. II, se eliberează pentru fiecare eveniment/manifestaţie/spectacol/turneu/campanie sau altă activitate asimilată acestora. Autorizaţia-licenţă neexclusivă este valabilă numai dacă aceasta este însoţită de documentele de plată a remuneraţiei echitabile stabilite prin tabelele ce fac parte integrantă din prezenta metodologie. Autorizaţia-licenţă neexclusivă este personală şi nu poate fi transmisă unui terţ. Încetarea valabilităţii autorizaţiei-licenţă neexclusive, ca urmare a încetării activităţii, a suspendării temporare a activităţii desfăşurate de utilizator sau a încetării comunicării publice a fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual operează în condiţiile în care cu cel puţin 15 zile calendaristice înainte de încetarea sau suspendarea temporară a activităţii, utilizatorul comunică organismului de gestiune colectivă a drepturilor conexe ale artiştilor interpreţi sau executanţi, respectiv ale producătorilor de fonograme care au eliberat autorizaţia-licenţă neexclusivă, o declaraţie pe propria răspundere, semnată şi ştampilată de reprezentantul legal al utilizatorului, care atestă data încetării sau a suspendării temporare a activităţii desfăşurate. În cazul în care utilizatorul nu înaintează declaraţia pe propria răspundere privind încetarea, suspendarea temporară a activităţii sau încetarea comunicării publice a fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în termenul anterior indicat, acesta datorează în continuare remuneraţiile stabilite prin prezenta metodologie, conform autorizaţiei-licenţă neexclusive, fără a putea invoca o eventuală încetare a comunicării publice. În cazul în care se constată că declaraţia pe propria răspundere sau contractul indicate la art. 2.4 nu sunt conforme realităţii, remuneraţiile aferente perioadei anterioare declaraţiei pe propria răspundere sau contractului sunt datorate de utilizator.

Care sunt prevederile indicate la 2.4 dacă în conţinutul metodologiei nu există menţionat niciun articol, punct sau subpunct 2.4!

Prevederile art. 2.4 au fost inserate în conţinutul punctului 6, reprezentând de fapt primele 3 alineate, respectiv:

„2.4 Autorizaţia-licenţă neexclusivă se eliberează pentru o perioadă de 3 luni/6 luni/12 luni calendaristice sau pentru o perioadă sezoniera specificata de utilizator, putând fi prelungită pe perioade succesive prin acordul părţilor.

Autorizaţia-licenţă neexclusivă se eliberează în baza declaraţiei pe propria răspundere a utilizatorului (reprezentant legal sau împuternicit) sau a contractului încheiat între utilizator şi organismul de gestiune colectivă a drepturilor conexe ale artiştilor interpreţi sau executanţi, respectiv între utilizator şi organismul de gestiune colectivă a drepturilor producătorilor de fonograme în vederea obţinerii autorizaţiei-licenţă neexclusive.

Autorizaţia-licenţă neexclusivă pentru utilizarea fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în scop lucrativ, în cadrul activităţilor enumerate la tabelul de la pct. II, se eliberează pentru fiecare eveniment/manifestaţie/spectacol/turneu/campanie sau altă activitate asimilată acestora.”

De asemenea, referiri la prevederile art. 2.4 se regăsesc şi în conţinutul punctului 12 din metodologia modificată prin hotărârea arbitrală, însă aceste menţiuni nu mai au corespondent prin renumerotarea depoziţiilor din metodologie.

Faţade aceste motive, solicită renumerotarea în consecinţă a tuturor punctelor metodologiei conform propunerii înaintate de A.D.P.F.R. completului arbitral.

În concluzie, faţă de motivele invocate, solicită ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se admită apelul şi, pe cale de consecinţă, să se modifice Hotărârea arbitrală nr. 7 din 6 iulie 2012 pronunţată de Corpul de arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturi de Autor în Dosarul nr. 8/2012 în sensul completării şi modificării metodologiei a cărei formă a fost stabilită prin hotărârea arbitrală apelată potrivit propunerii de metodologie înaintate de A.D.P.F.R., cu cheltuieli de judecată.

În drept, dispoziţiile art. 1312 alin. (9) din Legea nr. 8/1996, republicata, coroborat cu dispoziţiile art. 282 şi următoarele din Codul de procedură civilă.

În apelul său, CREDIDAM - Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi solicită:

- desfiinţarea Procesului-verbal de constituire complet arbitraj din data de 1 iunie 2012, ora 13,00, Procesul-verbal constituire complet arbitraj din data de 6 iunie 2012, ora 14,00, şi încheierile de şedinţă din data de 11 iunie 2012, ora 15,00, din 25 iunie 2012, ora 15,00, din 27 iunie 2012, ora 14,00, din 2 iulie 2012, ora 12,00, şi din 23 august 2012, încheiere pronunţată în camera de consiliu, fără convocarea părţilor, după ce CREDIDAM declarase apel şi, în consecinţă, să constataţi

nulitatea absolută a Hotărârii arbitrale nr. 7 din data de 6 iulie 2012, pronunţată ulterior;

- desfiinţarea Hotărârii arbitrale nr. 7 din data de 6 iulie 2012 şi încheierea de şedinţă din data de 2 iulie 2012 ce face parte integrantă din hotărâre şi să trimiteţi cauza spre negociere cu respectarea dispoziţiilor legale în materie (după negociere, dacă părţile nu se înţeleg, se va formula cerere de arbitraj cu respectarea dispoziţiilor legale);

- În subsidiar, să se modifice în tot Hotărârea arbitrală nr. 7 din data de 6 iulie 2012 şi, pe fond, să se admită metodologia propusă de CREDIDAM, ca organism de gestiune colectivă reprezentativ, potrivit art. 133 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 8/1996, ţinând cont şi de prevederile art. 131/1 alin. (8) din Legea nr. 8/1996, în raport cu care metodologiile publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat.

Arată următoarele:

I. Precizări prealabile relevante pentru soluţionarea cauzei

La data de 31 mai 2012 s-a înregistrat la ORDA cu nr. RG11/5140 din 31 mai 2012 cererea de arbitraj formulată de Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România (ADPFR) împreună cu Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi (ARAIEX), în temeiul art. 1312 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, prin care s-a solicitat stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, în scop ambiental şi lucrativ, şi tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale ale producătorilor de fonograme, ale artiştilor interpreţi sau executanţi pentru fonograme şi pentru audiovizual, prin gestiune colectivă obligatorie. Pentru a înţelege corect contextul în care a fost depusă cererea de arbitraj formulată de ADPFR şi ARAIEX, trebuie să aducem la cunoştinţă instanţei de judecată întreaga situaţia de fapt care a condus la aceste împrejurări inedite în care ne aflăm. Astfel: la data de 4 august 2011, în urma efectuării controlului de fond aferent anului 2010 desfăşurat la sediul CREDIDAM, ORDA a comunicat CREDIDAM Decizia nr. 229 din 3 august 2011 prin care a obligat CREDIDAM să iniţieze negocieri pentru anumite domenii de colectare (inclusiv pentru comunicare publică - sursa ambiental), astfel:

„Art. 1. - Se acordă organismului de gestiune colectivă CREDIDAM un termen pentru intrarea în legalitate de 30 (treizeci) de zile de la comunicarea prezentei, în scopul: iniţierii de negocieri ale metodologiilor pentru care S-a împlinit termenul de 3 ani prevăzut la art. 1313 din Legea nr. 8/1996, respectiv pentru domeniile comunicare publică şi radiodifuzare TV.” împotriva acestei decizii, CREDIDAM a formulat plângere prealabilă prin care a solicitat revocarea acestui act administrativ. Soluţionând plângerea, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a menţinut Decizia nr. 229 din 3 august 2011 şi a comunicat CREDIDAM un răspuns contradictoriu şi care poate da naştere la interpretări, nefiind pe deplin lămuritor (a se vedea în acest sens Adresa nr. 11.128 din 12 septembrie 2011 cu număr de intrare în CREDIDAM 14.336 din 12 septembrie 2011). Astfel, referitor la dispoziţiile art. 1313 alin. (1)din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, punctul de vedere ORDA este c㠄Prevederea articolului de mai sus trebuie interpretată sub forma interzicerii dreptului de a se solicita iniţierea unor noi negocieri nu mai devreme de împlinirea termenului legal de 3 ani. După împlinirea acestui termen organismele de gestiune colectivă vor trebui să solicite iniţierea de noi metodologii în scopul protejării intereselor membrilor ale căror drepturi le reprezintă. Nemulţumit de răspunsul primit din partea ORDA, CREDIDAM a contestat Decizia nr. 229/2011 în instanţă arătând că aceasta este netemeinică şi nelegală faţă de dispoziţiile art. 130 alin. lit. b1)şi art. 1313 alin. (32) din Legea nr. 8/1996 (în acest sens, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti există Dosarul nr. 850/2/2012). În motivarea cererii, CREDIDAM a arătat că dispoziţiile art. 130 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996 au fost şi sunt respectate, în sensul că există pentru aceste domenii, comunicare publică şi radiodifuzare TV, metodologii de aplicare a legii prin care este materializat dreptul pecuniar cuvenit artiştilor interpreţi sau executanţi, dovedit prin sumele colectate şi consemnate în procesul-verbal de control, pagina 7 (controlul aferent anului 2010).

Legea nr. 8/1996 lasă la latitudinea organismului de gestiune colectivă şi, mai ales, la latitudinea intereselor membrilor pe care îi reprezintă momentul şi oportunitatea acestor negocieri. În acest sens, dispoziţiile art. 1313 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 sunt permisive, având în vedere modul de adresare a comandamentului în cadrul dispoziţiei: „pot formula”. Prin urmare, dacă interpretăm textul juridic cuprins în această normă se poate lesne constata că voinţa legiuitorului a fost să imprime textului un caracter facultativ/permisiv lăsând la alegerea subiectului {în cazul de faţă, organismele de gestiune colectivă, structurile asociative ale utilizatorilor, utilizatorii majori. societăţile publice de radiodifuziune sau de televiziune) posibilitatea formulării unor noi cereri de iniţiere a procedurilor de negociere a tarifelor şi metodologiilor (practic, negocierile au loc dacă vreuna din părţi îşi manifestă voinţa în acest sens). Acesta este şi punctul de vedere al Curţii de Apel Bucureşti exprimat într-o speţă asemănătoare, respectiv în Sentinţa civilă nr. 5.562 din 3 octombrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 7.689/2/2011 (pagina 10): „Interpretarea art. 1313 pare să fie în sensul că organismele de gestiune colectivă sau, după caz, structurile asociative ale utilizatorilor, utilizatorii majori, societăţile publice de radiodifuziune sau televiziune nu pot formula o nouă cerere de iniţiere a procedurilor mai înainte de cei 3 ani, fără a avea însă obligaţia de a reitera respectiva cerere la expirarea intervalului de timp menţionat [...] Dar din analiza textelor de lege invocate de pârât în emiterea deciziilor contestate şi a Legii nr. 8/1996 nu reiese că organismul de gestiune colectivă ar avea obligaţia de a formula o nouă cerere de iniţiere a procedurilor de negociere a tarifelor şi metodologiilor la anumite intervale de timp ori periodic (acesta având doar obligaţia de a nu formula respectiva cerere mai devreme de 3 ani de la publicarea metodologiilor anterioare în Monitorul Oficial, astfel cum s-a arătat mai sus) pentru a se justifica emiterea Deciziei nr. 230/2011 faţă de pasivitatea nepermisă a organismului”.

În paralel, pentru a nu risca blocarea activităţii, printr-o eventuală decizie de suspendare a activităţii (aceasta putând fi emisă de îndată de ORDA pentru nerespectarea deciziei de intrare în legalitate), CREDIDAM a formulat cerere de iniţiere a metodologiei privind comunicarea publică. Singurul motiv pentru care CREDIDAM a depus o cerere de iniţiere a procedurilor de negociere a acestei metodologii a fost Decizia de intrare în legalitate nr. 229/2011 acordată de ORDA, decizie care a fost contestată de CREDIDAM. Astfel, ca urmare a Deciziei nr. 229/2011, la data de 2 septembrie 2011, CREDIDAM a depus Cererea nr. 17.231 din 31 august 2011 (înregistrată la ORDA sub nr. RG 11/11.231 din 5 septembrie 2011) de iniţiere a negocierii metodologiei privind remuneraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora, precum şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual şi tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale ale artiştilor interpreţi sau executanţi radiodifuzarea prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual de către organismele de televiziune, însoţită de propunere de metodologie.

Deşi această cerere a fost depusă încă din septembrie 2011, ORDA nu a emis decizia de constituire a comisiei de negociere conform art. 131 alin. (2), ignorând cererea formulată de CREDIDAM în mod nejustificat. Mai exact, ORDA a decis să nu dea curs cererii CREDIDAM pentru un motiv total neîntemeiat şi nejustificat, şi anume, introducerea în proiectul de metodologie propus de CREDIDAM a denumirii organismului de gestiune colectivă. Astfel, prin Adresa nr. 11.231 din 9 septembrie 2011 (înregistrată la CREDIDAM sub nr. 14.284 din 9 septembrie 2011), ORDA a solicitat CREDIDAM să modifice conţinutul proiectului de metodologie în sensul eliminării numelui organismului de gestiune colector. Ca urmare a acestei adrese, CREDIDAM a solicitat ORDA să indice în mod expres în ce sens trebuie modificată cererea de iniţiere a procedurii de negociere (a se vedea, în acest sens, Adresa nr. 17.778 din 13 septembrie 2011). Prin Adresa nr. 11.656 din 23 septembrie 2011 (înregistrată la CREDIDAM cu nr. 14.955 din 23 septembrie 2011), ORDA a precizat că în propunerea de metodologie formulată de CREDIDAM trebuie înlocuită denumirea organismului de gestiune colectivă CREDIDAM cu formularea generic㠄organismul de gestiune colectivă al artiştilor interpreţi şi executanţi”. Ca răspuns la aceste solicitări ORDA, CREDIDAM a arătat prin Adresa nr. 19.673 din 19 octombrie 2011 (înregistrată la ORDA cu nr. 12.957 din 20 octombrie 2011) că organismele de gestiune colectivă trebuie să acţioneze cu respectarea legii şi cu respectarea intereselor legitime ale membrilor săi. De asemenea, CREDIDAM a arătat că utilizarea unei formule generice de tipul „organismul de gestiune colectivă al artiştilor interpreţi sau executanţi1 fără menţionarea prin identificare a organismelor de gestiune colectivă ar fi de natură să conducă la încălcarea Deciziei ORDA nr. 229 din 3 august 2011 care se referă exclusiv la organismul de gestiune colectivă CREDIDAM. În plus, propunerea de metodologie formulată de CREDIDAM trebuie individualizată, întrucât acest organism de gestiune colectivă acţionează în interesul propriilor membri. Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, dă posibilitatea tuturor organismelor de gestiune colectiva care justifică un interes să formuleze propriile cereri de iniţiere a procedurilor de negociere şi propriile propuneri de metodologii în varianta dorită.

Ulterior acestei corespondenţe, ORDA, ignorând cererea de iniţiere formulată de CREDIDAM, comunică prin Adresa nr. 13.894 din 11 noiembrie 2011 că un alt OGC nou-înfiinţat, Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi (ARAIEX), a depus cerere de iniţiere a procedurilor de negociere.

Prin Adresa nr. 21.579 din 22 noiembrie 2011, CREDIDAM a arătat că. deşi a depus încă din septembrie 2011 cererea de iniţiere a negocierilor metodologiei privind remuneraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora, precum şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual şi a tabelelor cuprinzând drepturile patrimoniale ale artiştilor interpreţi sau executanţi, ORDA nu a emis decizia de constituire a comisiei de negociere în termenul impus de lege - maximum 5 zile de la primirea cererii de iniţiere a procedurilor de negociere. De asemenea, CREDIDAM a arătat că emiterea deciziei de constituire a comisiei de negociere numai în raport cu propunerea de metodologie pentru comunicare publică depusă de ARAIEX la ORDA (pe 2 septembrie 2011 a depus CREDIDAM şi în noiembrie 2011 a depus ARAIEX) are drept rezultat prejudicierea gravă a tuturor artiştilor care au mandatat CREDIDAM, deoarece cererea ce conţinea pretenţiile acestora în vederea negocierii cu utilizatorii nu a intrat în circuitul juridic.

La data de 12 decembrie 2011, prin Adresa nr. 15.048 (înregistrată la CREDIDAM), ORDA informează CREDIDAM că a solicitat organismelor de gestiune colectivă ADPFR şi UPFR un proiect de metodologie privind comunicarea publică a

fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora, precum şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual şi tabelele cuprinzând drepturile producătorilor de fonograme, astfel încât să fie constituită o singură comisie în vederea negocierii remuneraţiei datorate artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora.

La data de 29 februarie 2012, prin Adresa nr. 1.883 din 29 februarie 2012, ORDA informează CREDIDAM că organismele de gestiune colectivă ARAIEX, UPFR şi ADFR au depus cerere de iniţiere a procedurilor de negociere privind comunicarea publică, respectiv Cererea înregistrată la ORDA nr. 1.814 din 28 februarie 2012.

La data de 5 martie 2012, trecând cu vederea cererea de iniţiere formulată de CREDIDAM, ORDA emite Decizia nr.18/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 12 martie 2012, ţinând cont, aşa cum susţine ORDA, numai de cererea de iniţiere formulată de UPFR, ADPFR şi ARAIEX (a se vedea preambulul Deciziei nr. 18/2012).

CREDIDAM a contestat această decizie în instanţă, iar la data de 10 mai 2012, prin Sentinţa civilă nr. 3.095 din 10 mai 2012, Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti a admis cererea formulată de CREDIDAM şi a dispus suspendarea Deciziei ORDA nr. 18/2012, prin care a fost constituită Comisia de negociere formată din: Organisme de gestiune colectivă: CREDIDAM, ARAIEX, UPFR, ADPFR - utilizatori: Federaţia Patronatelor din Turismul Românesc - FPTR, Federaţia Industriei Hoteliere din România - FIHR, Asociaţia Marilor Reţele Comerciale din România - AMRCR,  Asociaţia Organizatorilor de Pariuri din România - ROMANIAN BOOKMAKERS, Asociaţia Organizatorilor de Sloturi - ROMSLOT, Societatea Comercială ALTEX ROMÂNIA-S.R.L, Societatea Comercială PROFI ROM FOOD - S.R.L. şi Regia Autonomă de Transport Bucureşti - RATB.

Imediat după suspendarea Deciziei ORDA nr. 18/2012, la data de 15 mai 2012, UPFR depune o altă cerere la ORDA înregistrată sub nr. RGII/4.573 din 15 mai 2012 prin care solicită din nou iniţierea procedurilor de negociere pe comunicare publică.

După depunerea acestei cereri, CREDIDAM a formulat cerere de iniţiere a procedurii de arbitraj în temeiul art. 1312 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 8/1996, arătând că la ORDA au fost depuse două cereri însoţite de proiecte de metodologie privind comunicarea publică.

La data de 22 mai 2012, prin Adresa nr. 4.735 din 22 mai 2012, ORDA respinge în mod neîntemeiat cererea de arbitraj formulată de CREDIDAM în temeiul 1312 alin. (3) lit. a) prin care se solicită stabilirea punctului de vedere comun asupra metodologiei ce trebuie prezentată utilizatorilor motivând c㠄procedura de negociere a proiectului de metodologie depus nu respectă prevederile legale cuprinse în Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe”.

La data de 25 mai 2012, prin Adresa nr. 4.937 din 25 mai 2012, ORDA solicită organismelor de gestiune colectivă să se pună de acord asupra unui proiect comun de metodologie pe care să-l transmită la sediul ORDA până la data de 30 mai 2012.

În acest sens, la data de 28 mai 2012, organismele de gestiune colectivă se întâlnesc la sediul UPFR în vederea stabilirii unei forme comune de metodologie. În Procesul-verbal nr. 7.834 din 28 mai 2012, părţile participante şi-au expus punctul de vedere, stabilind în acest sens o nouă întâlnire pentru data de 31 mai 2012. De asemenea, în procesul-verbal s-a consemnat că 3 dintre cele 4 organisme de gestiune colectivă participante (CREDIDAM, ARAIEX şi ADPFR) sunt de acord cu stabilirea unui termen de negociere de 30 zile, termen rezonabil prevăzut de Legea nr. 8/1996.

La întâlnirea din data de 31 mai 2012, părţile participante au dezbătut propunerile de metodologii şi au stabilit în vederea continuării procedurilor de negociere o nouă întâlnire pentru data de 7 iunie 2012, ora 15,00 (a se vedea în acest sens Procesul-verbal nr. 8.110 din 31 mai 2012, pagina 3, penultimul paragraf).

În ciuda acestor aspecte, în aceeaşi zi, organismele de gestiune colectivă ADPFR şi ARAIEX depun Cererea nr. 5.140 din 31 mai 2012 de iniţiere a procedurilor de arbitraj pentru stabilirea formei finale a metodologiei pentru comunicare publică, cerere cu a cărei soluţionare a fost învestit prezentul complet arbitral.

În acest context, cererea de arbitraj formulată de ADPFR şi ARAIEX era, pe de o parte, inadmisibilă, iar, pe de altă parte, prematur formulată.

II. Privitor la nulitatea absolută a hotărârii arbitrale

1. Nulitatea absolută a procesului-verbal prin care a fost constituit completul de arbitraj

La data de 1 iunie 2012 au fost convocaţi de către ORDA pentru tragerea la sorţi a arbitrilor în vederea stabilirii formei finale a Metodologiei privind remuneraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, în scop ambiental şi lucrativ, şi tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale ale producătorilor de fonograme, ale artiştilor interpreţi sau executanţi pentru fonograme şi pentru audiovizual, prin gestiune colectivă obligatorie. În urma tragerii la sorţi au fost desemnaţi următorii arbitri: a) arbitri titulari: Uliescu Marilena, Nemeş Vasile, Ionescu Mircea Felix Melineşti, Ţiclea Alexandu, Ştiolică Florin; b) arbitri de rezervă: Olteanu Edmond Gabriel, Popovici Ernest Virgil, Tănăsescu Mihai Alexandru, în acest sens a se vedea Procesul-verbal nr. 242 din

1 iunie 2012, întocmit în urma tragerii la sorţi din data de 1 iunie 2012.

Ulterior, la data de 6 iunie 2012, în urma convocării în vederea constituirii completului de arbitraj, a fost încheiat Procesul-verbal nr. 247 din 6 iunie 2012 prin care s-a stabilit că au fost prezenţi următorii arbitri: Uliescu Marilena, Nemeş Vasile, Ionescu Mircea Felix Melineşti, Edmond Gabriel Olteanu şi Ştiolică Florin, fără a se menţiona motivul înlocuirii domnului fidea Alexandru cu domnul Olteanu Edmond Gabriel şi fără a se preciza dacă a existat în acest sens o cerere temeinic motivată formulată de domnul Ţiclea Alexandru astfel cum prevede art. 7 alin. 1 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Corpului de arbitri de pe lângă ORDA, aprobat prin Decizia ORDA nr. 270 din 6 septembrie 2010. De altfel, nici în cuprinsul Hotărârii arbitrale nr. 7/2012 nu se arată care a fost motivul temeinic sau conflictul de interese ivit care a condus la înlocuirea arbitrul titular, domnul Ţiclea Alexandru, cu arbitrul de rezervă, domnul Olteanu Edmond Gabriel. Singura menţiune consemnată în Hotărârea arbitrală nr. 7/2012 este aceea c㠄dl Ţiclea Alexandru a anunţat că se află în imposibilitate de a intra în completul arbitral”, fără a se preciza dacă a fost formulată o cerere expresă de înlocuire în acest sens.

2. Încheierea pronunţată de Completul arbitrat la data de 2 iulie 2012, ora 12,00, care face parte integrantă din Hotărârea arbitrală nr. 7/2012 este netemeinică şi nelegală, fiind încălcat principiul dreptului la apărare şi la un proces echitabil (art. 21 din Constituţia României, art. 6 din Convenţia Europeană a drepturilor Omului). Astfel, la termenul din data de 2 iulie 2012, CREDIDAM a solicitat acordarea unui termen pentru a lua cunoştinţă de conţinutul înscrisurilor depuse de UN ART şi pentru a formula apărări cu privire la aceste înscrisuri, având în vedere că nu a primit prin e-mail documentele pentru care solicită termen. Completul arbitral a respins însă cererea de amânare formulată de CREDIDAM, deşi faţă de importanţa înscrisurilor depuse la dosar de UNART (respectiv documente prin care UNART precizează propunerile de metodologie cuprinzând valoarea remuneraţiilor) şi pentru a se asigura respectarea principiului dreptului la un proces echitabil se impunea acordarea unui termen scurt. Mai mult decât atât, precizăm că era nevoie de un termen pentru a se face observaţii cu privire la tarifele propuse de UNART de către Departamentul colectare al CREDIDAM, reprezentaţii acestui departament fiind singurii specialişti în măsură să exprime un punct de vedere în acest sens.

3. Încheierea pronunţată în cameră de consiliu de Completul arbitral la data de 23 august 2012 este nelegală, încălcând dispoziţiile legale privitoare la procedura de convocare şi comunicare, precum şi principiile contradictorialităţii şi disponibilităţii procesului civil (art. 127, art. 145-147, art. 358 şi urm. din Codul de procedură civilă), precum şi dreptul la apărare şi la un proces echitabil (art. 21 din Constituţia României, art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului).

Astfel, cererea de îndreptare a erorii materiale din dispozitivul Hotărârii arbitrale nr. 7/2012, formulată de ARAIEX şi înregistrată cu nr. 356 din 30 iulie 2012, a fost soluţionată fără citarea (convocarea) părţilor, deşi această cerere ar fi trebuit să fie pusă În discuţia părţilor având în vedere că prin intermediul ei se completează tarifele prevăzute de tabelele anexate metodologiei.

De asemenea, că cererea de îndreptare a erorii materiale pronunţate în camera de consiliu la data de 23 august 2012 a fost soluţionată la o dată la care secretarul general al Corpului de arbitri de pe lână ORDA (domnişoara Dana Boboacă) era în concediu de odihnă, astfel că nu cunoaştem cine i-a ţinut locul şi dacă avea calitatea să îi ţină locul, dat fiind că ORDA are calitatea doar de a asigura secretariatul corpului de arbitri. La începutul activităţii actualului corp de arbitri ORDA a informat CREDIDAM că cea care asigură secretariatul din cadrul ORDA este funcţionarul public Dana Boboacă. Nu am fost informaţi de către ORDA că pe perioada concediului de odihnă a fost desemnată o altă persoană care să aibă calitatea de secretar al corpului de arbitri. Încheierea de şedinţă prin care a fost modificată Hotărârea arbitrală nr. 7/2012 nu a fost comunicată CREDIDAM astfel cum prevede art. 1312 alin. (8) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, fiind publicată direct în Monitorul Oficial al României, Partea I. De asemenea, a fost încălcat şi art. 3581 din Codul de procedură civilă.

4. Toate încheierile de şedinţă contestate sunt nelegale întrucât nu se circumscriu prevederilor art. 35813 din Codul de procedură civilă, în sensul că nu cuprind toate elementele prevăzute la alin. 3, respectiv: a) o scurtă descriere a desfăşurării şedinţei; b) cererile şi susţinerile părţilor; c) motivele pe care se sprijină măsurile dispuse; d) dispozitivul.

IV. Privitor la desfiinţarea Hotărârii arbitraje nr. 7 din data de 6 iulie 2012 astfel cum a fost completată prin încheierea din data de 23 august 2012, precum şi a încheierii de şedinţă din data de 2 iulie 2012 care face parte integrantă din hotărâre şi trimiterea spre negociere/arbitraj:

IV. 1. Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii de arbitraj, considera că aceasta a fost respinsă în mod greşit de completul arbitral şi nu au fost avute în vedere toate motivele de inadmisibilitate invocate de CREDIDAM:

1. ORDA, deşi a fost învestită cu o nouă cerere de iniţiere a procedurilor de negociere a metodologiei pentru comunicare publică (Cererea nr. RGII/4.573 din 15 mai 2012 formulată de UPFR), nu a emis o decizie de constituire a comisie de negociere pe comunicare publică în termenul prevăzut de art. 131 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Potrivit art. 131 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, „Metodologiile se negociază în cadrul unei comisii constituite prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru

Drepturile de Autor, emisă în termen de maximum 5 zile de la primirea cererii de iniţiere a procedurilor de negociere...”. În ceea ce priveşte Decizia ORDA nr. 18/2012 de constituire a primei comisii de negociere, la care fac referire atât ADPFR, cât şi ARAIEX, precizăm că aceasta nu poate fi luată în calcul fiind suspendată de instanţa de judecată prin Sentinţa civilă nr. 3.095 din 10rnai 2012.

2. Întrucât nu există o decizie de constituire a comisiei de negociere valabilă, nu se poate stabili clar care sunt cele două părţi aflate în negociere care nu au putut conveni o formă unică a metodologiei în termenul prevăzut de alin. 1 şi care sunt îndreptăţite a declanşa procedura de arbitraj prevăzută de art. 1312 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Prin urmare, nu există nici un temei concret, nici un act administrativ din care să rezulte care sunt părţile implicate în negociere şi care sunt organismele de gestiune colectivă îndreptăţite să negocieze un punct de vedere comun al metodologiei. Mai mult decât atât, participarea la negocieri este clar reglementată de art. 131 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 care stabileşte că la negocierea metodologiilor particip㠄câte un reprezentant al principalelor organisme de gestiune colectivă, ce funcţionează pentru câte o categorie de drepturi...”. Aşadar, faţă de aceste prevederi legale exprese, singurele organisme de gestiune colectivă îndreptăţite să participe la negocieri şi la arbitraje sunt CREDIDAM pentru artiştii interpreţi (CREDIDAM fiind organismul de gestiune colectivă cu cel mai mare număr de membri de pe teritoriul României) şi UPFR pentru producătorii de fonograme.

3. În plus, cererea de arbitraj era inadmisibilă întrucât a fost întemeiată pe prevederile art. 1312 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au în vedere situaţia în care părţile (organismele de gestiune colectivă, pe de o parte, şi utilizatorii, pe de altă parte) nu pot stabili o formă unică a metodologiei. Deocamdată nu suntem în această situaţie: nu există decizie de constituire a comisiei de negociere; nu se cunosc părţile, respectiv utilizatorii îndreptăţiţi să participe la negocieri, precum şi organismele de gestiune colectivă care pot participa la negocieri; practic, procedura de negociere prevăzută de art. 1312 alin. (1) nu a avut loc.

Ce! mult, cererea de arbitraj putea fi întemeiată pe dispoziţiile „art. 1312 alin. (3) lit. a), însă nici aceste dispoziţii nu pot fi luate în calcul, deoarece nu există o decizie de constituire a unei comisii de negociere valabilă la acest moment. De altfel, modificarea temeiului sa făcut după ce CREDIDAM a formulat întâmpinare.

Un alt aspect care trebuie avut în vedere de completul arbitral este că organismul de gestiune colectivă CREDIDAM a formulat şi el o cerere de iniţiere a procedurii de arbitraj în temeiul art. 1312 alin. (3) lit. a) în vederea stabilirii punctului de vedere comun, însă ORDA a respins această cerere motivând că cererea de iniţiere a procedurii de arbitraj solicitată de CREDIDAM a fost făcută în mod direct, fără procedura de negociere a proiectului de metodologie depusă, nu respectă prevederile legale cuprinse în Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe”. Potrivit art. 131 din Legea nr. 8/1996, procedurile de negociere nu pot fi declanşate decât după emiterea unei decizii de constituire a comisiei de negociere, în aceste condiţii, dacă ORDA a respins cererea de arbitraj formulată de CREDIDAM, pentru aceleaşi motive ar fi trebuit să respingă şi cererea formulată de ADPFR şi ARAIEX. Oricum, poziţia ORDA a fost una injustă, deoarece deşi fără a exista o decizie de constituire a comisiei de negociere, organismele de gestiune indicate de ORDA s-au întâlnit în vederea stabilirii unui punct de vedere comun al metodologiei, ORDA a solicitat în mod imperativ şi fără a exista un temei legal în acest sens ca proiectul de metodologie să fie depus până la data de 30 mai 2012 (a se vedea în acest sens Adresa ORDA nr. 4.937 din 25 mai 2012), deci fără a da posibilitatea participanţilor la negocieri să stabilească calendarul de negocieri în termenul rezonabil de 30 de zile. Prin prisma acestor aspecte, precum şi prin prisma faptului că participanţii la negocieri stabiliseră o întâlnire la data de 7 iunie 2012, cererea de arbitraj formulată a fost prematur formulată.

5. În plus, completul arbitral nu a avut în vedere nici art. 1312 alin. (9) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, „în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii arbitrale, părţile pot face apel împotriva acesteia la instanţa Curţii de Apel Bucureşti, care se va pronunţa asupra cauzei în complet civil. Hotărârea arbitrală este executorie de drept până la pronunţarea soluţiei cu privire la menţinerea sau modificarea metodologiilor. Soluţia Curţii de Apel Bucureşti este definitivă şi irevocabilă, se comunică Oficiului Român pentru Drepturile de Autor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, prin decizie a directorului general, emisă în termen de 5 zile de la data comunicării”. Acesta a fost şi răspunsul ORDA la cererea de arbitraj formulată de CREDIDAM la data de 18 mai 2012 înregistrată la ORDA cu nr. 4.736 din 18 mai 2012: „cererea de iniţiere a procedurii de arbitraj solicitată de CREDIDAM prin Adresa înregistrată cu nr. ORDA RG II/4.736 din 18 mai 2012, făcută în mod direct, fără procedura de negociere a proiectului de metodologie depus, nu respectă prevederile legale cuprinse în Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe”. Prin urmare, vom a^ea o hotărâre definitivă şi irevocabilă ce va trebui suspusă negocierii cu utilizatorii, ceea ce este inadmisibil.

IV. 2. Cu privire la excepţia prematurităţii cererii de arbitraj, consideră că aceasta a fost respinsă în mod greşit de completul arbitral. Descrierea situaţiei de fapt:

1. După ce instanţa de judecată a dispus la data de 10 mai 2012 suspendarea Deciziei nr. 18 din 5 martie 2012 emisă de ORDA, UPFR, la numai două zile lucrătoare a depus la ORDA o cerere de negociere însoţită de metodologie, identice cu cele ce au făcut obiectul Deciziei ORDA nr. 18 din 5 martie 2012, nerespectând Sentinţa civilă nr. 3.095.

2. La data de 16 mai 2012, prin Adresa nr. 4.641 din 16 mai 2012, ORDA solicita CREDIDAM, ADPFR, ARAIEX şi UNART ca în mai puţin de 48 de ore să facem propuneri de îmbunătăţire a metodologiei.

3. La data de 18 mai 2012 CREDIDAM transmite către ORDA Adresa nr. 12.503/17 mai 2012, prin care în raport cu dispoziţiile art. 1312 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 8/1996, învederează ORDA că punctul de vedere comun al entităţilor care alcătuiesc o parte ce urmează să participe la negociere trebuie stabilit de comun acord, prin negocieri directe, şi nu prin implicarea ORDA de a ne pune la dispoziţie un proiect de metodologie stabilit de unul din organismele de gestiune colectivă, în speţă UPFR, !a care CREDIDAM este obligat să achieseze într-un termen mai scurt de 48 de ore. În acest moment, constatăm că poziţia ORDA nu mai este echidistantă. Ci ORDA face demersuri în favoarea organismului de gestiune colectivă UPFR şi în defavoarea titularilor de drepturi reprezentaţi de CREDIDAM.

4. Tot la data de 18 mai 2012 CREDIDAM depune Cererea de arbitraj nr. 12.502 din 17 mai 2012 prin care solicită ORDA declanşarea procedurii de arbitraj în raport de dispoziţiile art. 1312 alin. (3) litera a) din Legea nr. 8/1996, în sensul de a se stabili o metodologie comună între propunerea CREDIDAM depusă la ORDA încă din data de 2 septembrie 2011 şi propunerea UPFR.

5. La data de 22 mai 2012, prin Adresa nr. 4.735 din 22 mai 2012, ORDA respinge cererea de arbitraj a CREDIDAM, contrar dispoziţiilor Legii nr. 8/1996, motivând: „considerăm că toate organismele de gestiune colectivă implicate trebuie să urmeze procedura legală, prin participare la negocieri. Astfel cererea de iniţiere a procedurii de arbitraj solicitată de CREDIDAM, prin Adresa înregistrată cu nr. ORDA RG 11/4.736 din 18 mai 2012, făcută în mod direct, fără procedura de negociere a proiectului de metodologie depus, nu respectă prevederile legale cuprinse în Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.”

6. La data de 25 mai 2012, ora 14,00 prin Adresa nr. 4.937 din 25 mai 2012, ORDA solicită celor 5 organisme de gestiune colectivă, respectiv CREDIDAM, ADPFR, ARAIEX, UNART şi UPFR, ca până la data de 30 mai 2012 (adică în două zile), cităm: „să vă puneţi de acord asupra unui proiect comun de metodologie pe care să-l transmiteţi până la data de 30 mai 2012 la sediul ORDA”.

7. La data de 25 mai 2012 (vineri), ora 17,31, prin Adresa nr. 7.828 din 25 mai 2012 (după orele de program) UPFR ne invită luni, 28 mai 2012, între orele 11,00 şi 13,00 şi miercuri, 30 mai 2012, între orele 10,00 şi 13,00 să negociem forma comună a metodologiei.

8. La data de 28 mai 2012, prin Adresa nr. 12.809 din 28 mai 2012, CREDIDAM a formulat răspuns la adresa UPFR, prin care preciza că va da curs invitaţiei în vederea stabilirii, de comun acord, a unui program pentru a negocia un proiect comun al metodologiei.

Prematuritatea cererii de arbitraj formulată de ADPFR şi ARAIEX este dovedită de:

1. Procesul-verbal nr. 7.834 din 28 mai 2012, semnat de ADPFR, ARAIEX, CREDIDAM şi UNART. La acea dată CREDIDAM a solicitat stabilirea de comun acord a unui program al întâlnirilor, pentru o perioadă rezonabilă de timp (30 de zile, conform legii). Tot la acea dată, ARAIEX şi ADPFR au fost de acord cu stabilirea unui termen de negociere de 30 de zile pentru stabilirea formei unice a metodologiei de către toate organismele implicate. Conform procesului-verbal încheiat, părţile au convenit stabilirea unei întâlniri de negociere pentru data de 31 mai 2012, între orele 13,00-15,30, la sediul UPFR.

2. La data de 29 mai 2012, prin Adresa nr. 7.895 din 29 mai 2012, UPFR informa ORDA că, cităm: „în cadrul întâlnirii din data de 28 mai 2012, părţile au discutat necesitatea negocierii formei unice a Metodologiei pe o perioadă de 30 de zile, astfel cum rezultă din procesul-verbal pe care vi-l transmitem alăturat”.

3. La data de 31 mai 2012, conform înţelegerii, părţile s-au întâlnit şi au început să stabilească forma unică a metodologiei. Cu mici excepţii, asupra cărora părţile urmau să se gândească până la data de 7 iunie 2012, ora 15,00, când trebuia să aibă loc o nouă rundă de negocieri, s-au stabilit de comun acord primele articole ale metodologiei (până la punctul 2.8 inclusiv); la data de 31 mai 2012 toate părţile implicate în prezentul arbitraj au fost de acord cu data de 7 iunie 2012, ora 15,00, la sediul UPFR, pentru o nouă întâlnire în vederea continuării negocierii. Tot la 31 mai 2012 s-a stabilit şi cea de a treia întâlnire ce urma să aibă loc la data de 14 iunie 2012. ora 14,00, la sediul CREDIDAM. Cu toate acestea, la data de 31 mai 2012, la numai 3 ore după întâlnire, când părţile de comun acord au stabilit un program al întâlnirilor în vederea negocierii unui punct de vedere comun, ORDA ne-a comunicat pe fax cererea de arbitraj formulată de ADPFR şi ARAIEX.

Astfel că, faţă de situaţia de fapt descrisă mai sus, nu există niciun proiect de metodologie prezentat de ADPFR şi ARAIEX, comunicat celorlalte organisme de gestiune colectivă în vederea negocierii, înainte de depunerea Cererii de arbitraj la ORDA cu nr. 5.140 din 31 mai 2012.

Mai mult, propunerea de îmbunătăţire a metodologiei evidenţiate în tabelele cuprinzând valoarea remuneraţiilor cuvenite producătorilor de fonograme şi artiştilor interpreţi sau executanţi pentru fonograme şi audiovizual, depusă de UNART în cadrul probatoriului din arbitraj, nu a fost pusă niciodată în discuţia părţilor în etapa negocierii. Pe cale de consecinţă, fără putinţă de tăgadă, era prematur şi inadmisibil a supune arbitrajului metodologii sau îmbunătăţiri ale metodologiei care nu au făcut obiectul negocierii.

Faţă de toate acestea, solicită să se constatate că, în mod greşit, completul arbitral a respins excepţia prematurităţii cererii de arbitraj depusă de ADPFR şi ARAIEX la ORDA cu nr. 5.140 din 31 mai 2012, motivat de faptul c㠄procedura reglementată de art. 131 şi art. 1311 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, este aplicabilă doar în privinţa negocierii metodologiilor dintre organismele de gestiune colectivă şi utilizatori”.

Acceptarea desfăşurării unui arbitraj fără îndeplinirea procedurii prealabile a negocierii este inadmisibilă. Arbitrajul intervine numai în situaţia în care părţile care alcătuiesc o entitate nu au putut conveni asupra punctului de vedere comun ce trebuie prezentat celeilalte părţi [art. 1312 alin. (3) din Legea nr. 8/1996]. De altfel, acesta a fost şi punctul de vedere exprimat de ORDA prin răspunsul la cererea de arbitraj formulată de CREDIDAM la data de 18 mai 2012 înregistrată la ORDA cu nr. 4.736 din 18 mai 2012, din care cităm: „cererea de iniţiere a procedurii de arbitraj solicitate de CREDIDAM prin Adresa înregistrată cu nr. ORDA RG 11/4.736 din 18 mai 2012, făcută în mod direct fără procedura de negociere a proiectului de metodologie depus, nu respectă prevederile legale cuprinse în Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe”.

Dispoziţiile art. 1312 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, alin. (1) şi (2) (temei de drept invocat de ADPFR şi ARAIEX în cererea de arbitraj) prevede un termen de 30 de zile calendaristice de la data constituirii comisiei. Potrivit încheierii din data de 27 iunie 2012 din Dosarul de arbitraj nr. 7/2012, arbitrii dispuneau, cităm: „dă prevalentă legii speciale - Legea nr. 8/1996 - conform căreia arbitrajul este condiţionat de nesoluţionarea pe calea negocierii a metodologiei”. Arbitrajul este act subsecvent negocierii, dacă cele două părţi aflate în negociere nu au putut conveni o formă unică. În realitate, arbitrajul se referă exclusiv la propunerea de metodologie formulată de ADPFR, ARAIEX şi UPFR cu încălcarea drepturilor celor reprezentaţi de CREDIDAM, deşi CREDIDAM a dat curs invitaţiei UPFR de care a luat cunoştinţă cu numai două ore înaintea întâlnirii din data de 28 mai 2012.

Pe cale de consecinţă, metodologia stabilită prin hotărâre arbitrală nu poate acoperi lipsa negocierilor. În situaţia de fapt, poate fi stabilită o metodologie prin hotărâre arbitrală, prejudiciind cei cea 11.000 de membri direcţi şi cea 1.000.000 de membri indirecţi reprezentaţi de CREDIDAM - în favoarea celor 62 de membri UPFR, 25 de membri ADPFR, 542 de membri ARAIEX şi 30 de membri UNART - care nu au avut posibilitatea să îşi exprime punctul de vedere cu privire la drepturile lor. Încă o dovadă în plus fiind şi aceea că comisia de negociere desemnata de AGA CREDIDAM nu a putut sa îşi exercite mandatul dat de AGA.

Completul arbitral nu a reţinut un aspect esenţial, şi anume că negocierile nu erau finalizate deoarece părţile, de comun acord, stabiliseră ca dată de întâlnire data de 7 iunie 2012 (a se vedea în acest sens Procesul-verbal din data de 31 mai 2012). Pană la data de 31 mai 2012 a fost discutată metodologia numai până la punctul 2.8.

În plus, completul arbitral a trecut cu vederea toate înscrisurile depuse pe excepţia prematurităţii, respectiv: Adresa ORDA nr. 4.641 din 16 mai 2012 - două pagini, Adresa CREDIDAM nr. 12.503 din 17 mai 2012 - două pagini, Adresa CREDIDAM nr. 12.502 din 17 mai 2012 - două pagini, Adresa ORDA nr. 4.735 din 22 mai 2012 - 3 pagini, Adresa ORDA nr. 4.937 din 25 mai 2012-două pagini, Adresa UPFR nr. 7.828 din 25 mai 2012 - două pagini, Adresa CREDIDAM nr. 12.809 din 28 mai 2012 - două pagini, Procesul-verbal nr. 7.834 din 28 mai 2012 - 3 pagini, Adresa UPFR nr. 7.895 din 29 mai 2012-două pagini, Procesul-verbal nr. 8.110 din 31 mai 2012 -

4 pagini, e-mail UPFR înregistrat la CREDIDAM cu nr. 10.142 din 1 iunie 2012 - o pagină.

În concluzie, etapa negocierilor nefiind consumată conform prevederilor legale în vigoare, intrarea forţată în procedura de arbitraj a condus la prejudicierea organismului de gestiune colectivă CREDIDAM şi chiar şi a celorlalte organisme de gestiune colectivă, care ar fi putut evita aceste cheltuieli efectuate cu arbitrajul dacă procedura de negociere ar fi fost respectată. Cu privire la prejudiciu, practica Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal este unitară. Cităm din Sentinţa civilă nr. 7.106, dată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal: „Curtea constată că şi condiţia de pagubă iminentă este întrunită, aceasta constând în costurile mari pe care le implică parcurgerea procedurii, într-un interval relativ scurt, conform dispoziţiilor Legii nr. 8/1996, respectiv onorariile pentru ipoteza iniţierii procedurii de arbitraj, dar şi noile tarife rezultând din procesul de negociere”. „Susţinerea pârâtului ORDA în sensul că plata onorariilor nu se poate constitui în prejudiciu este neîntemeiată”. „Curtea va înlătura susţinerea pârâtului ORDA în sensul că singurii prejudiciaţi sunt titularii de drepturi care nu îşi vor încasa remuneraţiile ce li se cuvin datorită inexistenţei cadrului legal care să le permită acest lucru în mod concret, întrucât, potrivit art. 131 ind. 3 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, până la publicarea noilor metodologii rămân valabile vechile metodologii”.

Prin urmare, plata onorariului de arbitri constituie un prejudiciu deoarece procedura de arbitraj a fost impusă CREDIDAM şi nu este din iniţiativa acestuia şi s-a desfăşurat fără finalizarea procedurilor de negocieri prealabile într-un termen rezonabil de 30 de zile. Aşa cum am arătat, a avut loc o singură întâlnire în cadrul căreia s-a discutat efectiv pe metodologie (în acest sens, a se vedea Procesul-verbal încheiat în data de 31 mai 2012). Desfăşurarea negocierilor într-o singură zi, fără respectarea unui termen rezonabil de 30 de zile cum prevede Legea nr. 8/1996, astfel încât toate părţile să poată să îşi exprime liber punctele de vedere şi să poată reprezenta într-o manieră constructivă interesele celor care au acordat mandat fiecărui organism de gestiune colectivă, conduce la concluzia că arbitrajul nu numai că este prematur, dar se desfăşoară cu prejudicierea organismelor de gestiune colectivă care trebuie să achite onorariile arbitrilor.

Dispoziţiile art. 81-86 din Tratatul instituit de Comunitatea Europeană privind libertatea de negociere şi principiul liberei concurenţe (temei invocat tot mai des de utilizatori, după aderarea României la UE) dau dreptul CREDIDAM la negocieri reale în vederea respectării intereselor legitime ale membrilor CREDIDAM, direcţi şi indirecţi, români şi străini.

IV. 3. Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a ADPFR şi ARAIEX. Consideră că aceasta a fost respinsă în mod greşit de completul arbitral: Neexistând o decizie de constituire a comisiei de negociere emisă de ORDA, în temeiul art. 131 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, nu se poate stabili cine are sau nu calitatea de parte în negocieri şi, ulterior, în arbitraj. Faţă de aceste aspecte, am arătat că cererea de arbitraj formulată în temeiul art. 1312 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, a fost introdusă de organisme de gestiune colectivă care nu au calitate procesuală activă. Mai mult decât atât, calitatea procesuală a activă a ADPFR şi ARAIEX trebuie analizată şi prin prisma prevederilor art. 131 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 care stabileşte că la negocierea metodologiilor particip㠄câte un reprezentant al principalelor organisme de gestiune colectivă, ce funcţionează pentru câte o categorie de drepturi...”. Aşadar, faţă de aceste prevederi legale exprese, singurele organisme de gestiune colectivă îndreptăţite să participe la negocieri şi la arbitraje sunt UPFR pentru producătorii de fonograme şi CREDIDAM pentru artiştii interpreţi (CREDIDAM fiind organismul de gestiune colectivă cu cel mai mare număr de membri de pe teritoriul României). Prin urmare, faţă de prevederile art. 131 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996, motivarea completului arbitral apare ca fiind neîntemeiată şi prin prisma dreptului rezultat ex lege de a negocia şi de a iniţia arbitraje.

IV.4. Cu privire la excepţia lipsei de interes a UNART considerăm că aceasta a fost respinsă în mod greşit de completul arbitral. Pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ, organismul de gestiune colectivă UNART nu justifică un interes legitim, actual şi direct în participarea la prezentul arbitraj, deoarece nu are în obiectul de activitate gestionarea colectivă a drepturilor conexe rezultate din comunicarea publică a fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora. În acest sens, apelanta citează din informaţiile postate pe site-ul ORDA cu privire la activitatea UNART: .Pentru îndeplinirea scopului său, UNART gestionează colectiv, în principal, următoarele drepturi conexe dreptului de autor: comunicarea publică a prestaţiilor artistice în domeniul audiovizual; dreptul de împrumut; radiodifuza rea prestaţiilor artistice în domeniul audiovizual; remuneraţia echitabilă rezultată din cesiunea dreptului de închiriere”.

În ceea ce priveşte motivarea respingerii acestei excepţii prin prisma art. 7 alin. (2) din Statutul UNART, completul arbitral citează trunchiat articolul la care face referire Statutul UNART. respectiv art. 7 alin. (2) teza a II-a menţionează: „De asemenea, UNART gestionează colectiv drepturile conexe patrimoniale prevăzute de art. 1231 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 ale titularilor mandanţi chiar necuprinse în mandat, precum şi aceleaşi drepturi ale titularilor nereprezentaţi, dar numai dacă devine organismul cu cel mai mare număr de membri”. Prin urmare, dreptul UNART de a gestiona drepturile conexe prevăzute de 1231 alin. (1) este prevăzut de statut sub condiţia ca acest organism de gestiune colectivă să aibă cel mai mare număr de membri. În prezent, UNART are doar 30 de membri, faţă de CREDIDAM care are 10.938 de membri direcţi şi aproximativ 1.000.000 de membri indirecţi prin prisma celor 29 de acorduri bilaterale încheiate cu 22 de state. În concluzie, UNART nu a justificat un interes legitim şi dovedit la participarea acestui arbitraj. În aceste condiţii, respingerea excepţiei lipsei de interes este total neîntemeiată.

V. Pe fond:

Apelantul a solicitat completului arbitral să ia act de faptul că organismul de gestiune colectivă CREDIDAM a depus la ORDA încă din data de 2 septembrie 2011 o cerere de iniţiere a procedurilor de negociere pentru comunicare publică/ambiental însoţită de proiectul propriu de metodologie {Cererea nr. 17.231 din 31 august 2011 înregistrată la ORDA sub nr. RG 11/11.231/5 septembrie 2011). Acest proiect de metodologie nu a fost supus încă negocierilor întrucât nu a existat o decizie de constituire a comisiei de negociere valabilă. De asemenea, a solicitat să se reţină Că organismul de gestiune colectivă CREDIDAM a formulat şi cerere de iniţiere a procedurii de arbitra] în temeiul art. 1312 alin. (3) lit. a) în vederea stabilirii punctului de vedere comun, însă ORDA a respins această cerere motivând că cererea de iniţiere a procedurii de arbitraj solicitată de CREDIDAM a fost făcută în mod direct, fără procedura de negociere a proiectului de metodologie depus, nu respectă prevederile legale cuprinse în Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe”. Având în vedere aceste aspecte, CREDIDAM a solicitat completului arbitral să ţină cont la stabilirea proiectului de metodologie comun şi de propunerea de metodologie formulată de CREDIDAM

În numele şi în interesul a cea 11.000 de membri direcţi reprezentaţi de CREDIDAM (mai exact 10.938 de membri la data de 3 august 2012) şi aproximativ 1.000.000 de artişti străini reprezentaţi prin prisma celor 29 de acorduri bilaterale încheiate cu 22 de state. În ciuda acestor aspecte completul arbitral a reţinut în mod greşit următoarele:

1. „Completul constată că părţile au ajuns la un punct de vedere comun asupra cuantumului remuneraţiilor ce urmează a fi colectate”. Completul arbitral a reţinut în mod greşit acest aspect, fapt care dovedeşte că nu a analizat cu atenţie tabelele cu tarifele propuse de organismele de gestiune colectivă. De altfel, nici nu aveau cum să ajungă la un punct de vedere comun fără existenţa unor negocieri în acest sens. O analiză a tarifelor propuse de CREDIDAM direct în arbitraj, forţat de situaţia dată (lipsa negocierilor) nu coincid cu cele propuse de celelalte părţi şi admise de completul arbitral prin Hotărârea arbitrală nr. 7/2012. Ase vedea, comparativ, tarifele propuse pentru artiştii interpreţi sau executanţi pentru audiovizual, respectiv ultima coloană de la tabelele C1, C2, C3, E1, E3, E7, F1, F2, G (tarifele care sunt 0 lei în metodologia propusă de celelalte organisme de gestiune colectivă şi admisă de completul arbitral, ceea ce prejudiciază grav drepturile artiştilor interpreţi reprezentaţi de CREDIDAM), deoarece arbitrii recunosc utilizarea prestaţiilor artistice prin inserarea în tabel, dar stabilesc remuneraţie 0 lei şi tabelul D care cuprinde un singur tarif de 40 de lei, pentru tabere, spre deosebire de metodologia propusă de CREDIDAM care cuprinde tarife pentru toate tipurile de unităţi din acest tabel.

2. Titlul metodologiei este în contradicţie cu conţinutul metodologiei, respectiv sintagma „prin gestiune colectivă obligatorie” nu apare în cuprinsul metodologiei; aşa cum a arătat şi în arbitraj, între metodologia anexată la cererea de arbitraj şi conţinutul cererii de arbitraj există o contradicţie majoră, în sensul că numai în cererea de arbitraj se face vorbire, chiar şi în titlu, de „prin gestiune colectivă obligatorie”. Or, potrivit art. 1231 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, gestiune colectivă obligatorie nu putem avea decât pentru fonogramele de comerţ, nu şi pentru fonogramele publicate în scop comercial, aşa cum se arată prin cererea de arbitraj şi prin concluziile scrise depuse de celelalte organisme, încă o dovadă în plus că între părţi nu a existat o negociere reală, într-un termen rezonabil, de maximum 30 de zile.

3. O serie de articole menţionate în cuprinsul metodologiei sunt inexistente: art. 2.4, art. 3.2, art. 3.3. De asemenea o serie de sintagme nu se regăsesc în cuprinsul legii şi nici în tabele (spre exemplu: „în scopul de a crea ambianţă sau pentru desfăşurarea activităţii*), toate acestea fiind greşeli de fond, şi nu simple erori materiale şi care dovedesc încă o dată că instituţia negocierii prevăzută în mod expres de procedura Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe nu este întâmplătoare, iar cererea de arbitraj se face în mod excepţional doar dacă părţile nu se înţeleg. Or, în această situaţie zeci de mii de artişti au fost privaţi de dreptul la negociere, un drept fundamental pe care Comisia Europeană îl promovează tot mai mult.

4. Completul a omis un aspect extrem de important, şi anume: la cererea de arbitraj a fost anexată o metodologie nepusă niciodată în discuţia părţilor implicate în arbitraj. Deşi s-a formulat cerere de arbitraj în vederea stabilirii punctului de vedere comun ce trebuie prezentat celeilalte părţi, ADPFR şi ARAIEX nu au putut anexa la cererea de arbitraj cele două puncte de vedere în divergenţă sau o metodologie negociată cu puncte de vedere rămase în divergentă.

VI. Cu privire la înscrisurile depuse de ADPFR: 1. Metodologia anexată cererii de arbitraj semnată de ADPFR şi ARAIEX este incompletă şi informă şi nu a fost pusă niciodată în discuţia părţilor în etapa negocierii (nu cuprinde tabelele privind remuneraţia datorată de utilizatori). Pe cale de consecinţă, fără putinţă de tăgadă, este prematur şi inadmisibil a supune arbitrajului metodologii sau îmbunătăţiri ale metodologiei, care nu au făcut obiectul negocierii, excepţie făcând primele două pagini, adică până la art. 2.8 inclusiv.

2. Procesul-verbal nr. 8.110 din 31 mai 2012 întăreşte excepţia prematurităţii invocată de CREDI DAM (a se vedea în acest sens pagina 3 din 4 penultimul paragraf). A fost depus şi de CREDIDAM la dosarul de arbitraj.

3. După ce ADPFR a transmis către ORDA Adresa nr. 2.332 din 30 mai 2012, la data de 31 mai 2012 a semnat că este de acord cu negocierea metodologiei în termen de 30 de zile.

4. Adresa UPFR nr. 7.895 din 29 mai 2012 întăreşte excepţia prematurităţii invocată de CREDIDAM {a se vedea în acest sens pagina 2 penultimul paragraf). A fost depus şi de CREDIDAM la dosarul de arbitraj.

5. Procesul-verbal nr. 7.834 din 28 mai 2012 întăreşte excepţia prematurităţii invocată de CREDIDAM (a se vedea în acest sens pagina 2 din 3 paragraf 5). A fost depus şi de CREDIDAM la dosarul de arbitraj.

6. Adresa ADPFR 2.216 din 17 iunie 2012 prin care ADPFR recunoaşte în mod expres că metodologia depusă de UPFR în vederea negocierii la doar două zile după ce instanţa de judecată a dispus suspendarea Deciziei ORDA nr. 18 din 5 martie 2012, existând elemente de vădită nelegalitate şi cauzând un prejudiciu iminent organismului de gestiune colectivă CREDIDAM, este (cităm): „varianta comună cu varianta susţinută şi de organismul de gestiune colectivă ADPFR”, adică metodologia ce a făcut obiectul Deciziei ORDA nr. 18/2012, suspendată de instanţa de judecată.

7. ADPFR a mai depus ca înscrisuri: Adresa CREDIDAM nr. 12.809 din 28 mai 2012, Adresa UNART nr. 3 din 28 mai 2012, Adresa UPFR nr. 7.828 din 25 mai 2012, Adresa ORDA nr. 4.937 din 25 mai 2012, despre care am vorbit în cadrul excepţiei prematurităţii.

8. Adresa ORDA 14.984 din 9 decembrie 2011, Procesul-verbal nr. 5.762 din 23 aprilie 2012, Procesul-verbal nr. 5.369 din 11 aprilie 2012, Procesul-verbal nr. 5.159 din 6 aprilie 2012 sunt înscrisuri ce au făcut obiectul lucrărilor Deciziei ORDA nr. 18 din 5 martie 2012, suspendată de instanţa de judecată. Prin urmare, nu pot face obiectul prezentei metodologii» deoarece trebuie respectată hotărârea instanţei de judecată.

VII. Cu privire la înscrisurile transmise de ARAIEX la data de 18 iunie 2012

1. Adresa ORDA nr. 11.419 din 9 septembrie 2011 face referire la metodologia CREDIDAM depusă la ORDA la data de 2 septembrie 2011, Adresa ARAIEX nr. 299 din 4 noiembrie

2011, Adresa ARAIEX nr. 339 din 29 ianuarie 2012 şi Adresa UPFR nr. 3.255 din 27 februarie 2012 au făcut obiectul dosarului nr. 2.606/2/2012, respectiv suspendarea Deciziei nr. 18 din 5 martie 2012. Prin urmare, nu pot face obiectul prezentei metodologii, deoarece trebuie respectată hotărârea instanţei de judecată.

2. Extras din proiectul de modificare a Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe nu este relevant în speţă.

Înscrisurile depuse la dosarul de arbitraj de către ADPFR şi ARAIEX dovedesc că: între părţi nu a existat o negociere reală, ci s-a încercat bifarea acestor negocieri doar în ziua de 31 mai 2012, fiind singura dată când părţile s-au întâlnit cu privire la stabilirea unei metodologii comune; înscrisurile depuse în arbitraj sunt înscrisuri datate 9 septembrie 2011, 4 noiembrie 2011, 9 decembrie 2011, 29 ianuarie 2012, 28 februarie 2012 (cererea comună UPFR, ADPFR şi ARAIEX, cerere ce a stat la baza emiterii Deciziei ORDA nr. 18 din 5 martie 2012, suspendată de instanţa de judecată la data de 10 mai 2012, potrivit Sentinţei civile nr. 3.095/2012, depusă la dosar) şi procesele-verbale încheiate la masa de negociere între utilizatori şi organismele de gestiune colectivă, în baza Deciziei ORDA nr. 18/2012 - aceste înscrisuri nu aveau legătură cu obiectul arbitrajului, acestea fiind materialul probator în dosarul nr. 2.602/2/2012, în care s-a dispus suspendarea Deciziei ORDA nr. 18/2012. Toate aceste înscrisuri dovedesc foarte clar că organismul de gestiune colectivă CREDIDAM nu a fost informat în niciun fel că cele 3 organisme doresc să declanşeze negocieri cu utilizatorii. Emiterea Deciziei nr. 18/2012 ne-a pus în faţa faptului împlinit şi, pentru a nu prejudicia titularii reprezentaţi de CREDIDAM, ne-am adresat instanţei de judecată; UPFR nu a administrat nicio probă deşi a susţinut cererea de arbitraj, contrar a ceea ce a precizat în mod expres în notele scrise depuse pentru termenul din data de 25 iunie 2012, pagina 2 penultimul paragraf, din care cităm: „Decizia Directorului General al ORDA nr. 18 din 5 martie 2012 a fost suspendată de instanţa de judecată, fapt ce atrage imposibilitatea efectuării unor acte de procedură subsecvente acestei decizii”. Or, constatăm că de fapt se continuă demersurile în vederea emiterii unei noi decizii de constituire a comisiei de negociere cu utilizatorii din comunicare publică, deşi instanţa a dispus suspendarea primei decizii, respectiv Decizia nr. 18/2012. Prin urmare, o altă decizie emisă de ORDA care are aceeaşi finalitate cu prima nu poate duce decât la o suspendare de drept de către instanţa de judecată a celei de-a două decizii; UPFR a recunoscut în mod expres (pagina 3 penultimul paragraf din notele scrise depuse în arbitraj) că părţile au discutat necesitatea negocierii pe o perioadă de 30 de zile, iar metodologia este cea negociată în perioada martie-aprilie 2012, adică metodologia negociată în baza Deciziei ORDA nr. 18/2012, cităm: „în cadrul întâlnirilor avute, părţile au discutat necesitatea negocierii formei unice a Metodologiei pe o perioadă de 30 de zile, două dintre organismele de gestiune colectivă, respectiv ADPFR şi ARAIEX (iniţiatoare ale prezentului arbitraj), exprimându-şi acordul cu privire la Metodologia deja discutată şi agreată în cadrul negocierilor purtate în perioada martie-aprilie 2012.”

În apelul său, apelanta ARAIEX arată următoarele: Dat fiind faptul că nu s-a încheiat un protocol care să stabilească o metodologie în domeniul ambiental, ARAIEX şi ADPFR au promovat o cerere de arbitraj ce a făcut obiectul Dosarului de arbitraj nr. 8/2012, soluţionată de Completul de arbitri de pe lângă ORDA cu Hotărârea arbitrală nr. 7 din data de 6 iulie 2012.

Prin cererea de arbitraj întemeiată pe dispoziţiile art. 132 alin. (3) lit. a) al Legii nr. 8/1996, ADPFR şi ARAIEX au solicitat stabilirea punctului de vedere comun al organismelor de gestiune colectivă cu privire !a metodologia privind remuneraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, precum şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, în scop ambiental şi lucrativ, şi tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale ale artiştilor interpreţi sau executanţi pentru fonograme şi pentru audiovizual şi ale producătorilor de fonograme, prin gestiune colectivă obligatorie. Arbitrajul în referinţă s-a desfăşurat şi cu participarea UPFR, CREDIDAM şi UNART şi a avut ca obiect propunerea de metodologie agreată de către ARAIEX, ADPFR. UPFR şi UN ART şi a propunerii separate a CREDIDAM.

Aşa cum au constatat prin Hotărârea arbitrală atacată şi arbitrii ORDA propunerea de metodologie separată a CREDIDAM nu era determinant diferită de cea agreată de celelalte 4 OGC-uri interesate. În soluţionarea cererii, Completul arbitral a dispus cu privire la cele două propuneri de metodologie, stabilind punctul de vedere comun al organismelor de gestiune colectivă cu privire la metodologia ce urma să fie negociată cu utilizatorii din domeniul ambiental lucrativ, omiţând însă să insereze în acest punct de vedere remuneraţia stabilită la litera D din tabelele cuprinzând valoarea remuneraţiilor cuvenite producătorilor de fonograme şi artiştilor interpreţi sau executanţi pentru fonograme şi pentru audiovizual, anexă la proiectul de metodologie.

Astfel, susţine apelanta că tabelul în referinţă se impune a fi completat cu cuantumul remuneraţiei datorate de utilizatori la rubricile .Artiştii interpreţi sau executanţi pentru fonograme”, respectiv „Artiştii interpreţi sau executanţi pentru audiovizual”, după cum urmează:

1. până la 2 stele/margarete inclusiv (în măsura în care sunt dotate cu aparate tv în camere) - 1 leu/cameră, respectiv 1 leu/cameră;

2. 3 stele/margarete - 1,5 lei/cameră, respectiv 1,5 lei/cameră;

3.4 stele/margarete - 2 lei/cameră, respectiv 2 lei/cameră;

4. 5 stele/margarete - 3 lei/cameră, respectiv 3 lei/cameră. De asemenea, din forma finală a punctului de vedere comun s-a omis a se insera de către arbitri şi o altă categorie de spaţii pentru care utilizatorii din domeniu datorează remuneraţie, respectiv:

5. Recepţie - 22 lei/50 m2 + 10 lei pentru fiecare suprafaţă suplimentară de până !a 20 m2, pentru producători şi artişti pentru fonograme. şi 11 + 5 pentru fiecare suprafaţa suplimentară de până la 20 m;

6. Holuri - 28 lei/50 m2 +10 lei pentru fiecare suprafaţă suplimentară de până la 20 m2, pentru producători şi artişti pentru fonograme, şi 14 + 5 pentru fiecare suprafaţă suplimentară de până la 20 m2;

7. Lift - 40 lei pentru producători şi artişti pentru fonograme. Faţă de cele expuse anterior, solicită să se admită apelul său

şi să se dispună completarea textului Hotărârii arbitrale nr. 7 din 6 iulie 2012 cu precizările omise de Completul de arbitri ORDA, având în vedere faptul că părţile conveniseră asupra consemnării acestora în punctul de vedere comun al organismelor de gestiune colectivă cu privire la metodologia ce urma să fie negociată cu utilizatorii din domeniul ambiental lucrativ.

În drept, dispoziţiile Codului de procedură civilă si ale Legii nr. 8/1996.

În întâmpinarea depusă la data de 5 noiembrie 2012, CREDIDAM a solicitat respingerea apelului declarat de ADPFR, cu excepţia motivului referitor la punctul 2.3 din propunerea de metodologie la care face referire apelanta, care este identic punctului 9 din propunerea de metodologie a CREDIDAM. De asemenea, a solicitat admiterea apelului declarat de ARAIEX.

Intimata Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) a depus note scrise la data de 5 noiembrie 2012, solicitând respingerea celor 3 apeluri ca nefondate. A mai arătat, cu privire la apelul ADPFR, că eliminarea primei părţi din conţinutul punctului 2.3 din propunerea de metodologie (...pot solicita utilizatorului) nu s-a făcut din oficiu de completul arbitral, ci a fost cerută de această intimată prin concluziile scrise din 26 iulie 2012, cu privire la apelul CREDIDAM că într-adevăr se impune corelarea textului stabilit de arbitri, dar nu pe calea apelului, ci pe calea de îndreptare de erori materiale de către arbitri conform art. 281 din Codul de procedură civilă, cerere pe care o poate formula apelantul, iar cu privire la apelul ARAIEX a învederat inadmisibilitatea acestuia pe motiv că, deoarece el vizează completarea remuneraţiilor de la litera D din tabelele stabilite de arbitri, apelanta poate formula cerere de îndreptare de eroare materială solicitând completului arbitral completarea de remuneraţii omise, şi a invocat excepţia lipsei de obiect a apelului ARAIEX care pretinde completarea remuneraţiilor de la litera D din tabel, deoarece aceasta a şi formulat cerere de îndreptare eroare materială la completul de arbitri care i-a fost admisă şi menţiunile cerute a fi completate prin acest apel au fost completate de arbitri.

ADPFR a depus note scrise la data de 6 noiembrie 2012, solicitând respingerea apelului declarat de CREDIDAM şi menţionând că sunt fondate criticile referitoare la menţionarea unor articole care nu se regăsesc în cuprinsul metodologiei şi la sintagme care nu se regăsesc în cuprinsul legii, dar solicită să fie admis apelul ADPFR pe aceste aspecte.

La termenul din 6 decembrie 2012, intimata Uniunea Producătorilor de Fonograme din România a invocat expres şi excepţia lipsei de interes în formularea apelului apelantului CREDIDAM.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că excepţia lipsei de interes în formularea apelului apelantului CREDIDAM, invocată de intimata UPFR, este nefondată, urmând a o respinge, excepţia lipsei de obiect al apelului formulat de ARAIEX invocată de intimata UPFR este fondată, urmând a fi admisă, precum şi că apelurile formulate de ADPFR şi CREDIDAM sunt fondate în limitele şi pentru considerentele ce se regăsesc în motivarea prezentei decizii:

În mod fondat a pretins intimata UPFR ca întregul apel al ARAIEX să fie respins pe excepţia lipsei de obiect, deoarece Hotărârea arbitrală nr. 7/2012 este atacată de această apelantă exclusiv pentru includerea de rubrici şi, respectiv, remuneraţii pentru litera „D” la punctele 1-4 şi la punctele 5 - recepţie, 6 - holuri, 7 - lift, rubrici şi remuneraţii omise a fi redactate iniţial în hotărârea arbitrală la tabelul nr. 1 anexă a punctului de vedere comun asupra propunerii de metodologie, or, acest apel nu are obiect de vreme ce hotărârea arbitrală în forma actuală include şi remuneraţiile omise de la punctele 1-4 şi rubricile 5-7 de la litera D, ca urmare a îndreptării omisiunii materiale, dispusă de completul arbitral prin încheierea de Cameră de Consiliu din 23 august 2012, deja publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, încheiere neatacată de apelantă.

În mod nefondat pretinde intimata UPFR ca întregul apel al CREDIDAM să fie respins pe excepţia lipsei de interes.

Cea dintâi susţinere a excepţiei formulată de intimată, de respingere a apelului CREDIDAM ca lipsit de interes juridic pe motiv că metodologia şi tarifele stabilite de arbitri sunt cele din propunerea CREDIDAM, nu poate duce la admiterea excepţiei lipsei de interes (care, în sensul art. 137 din Codul de procedură civilă, trebuie să fie o excepţie care să excludă analiza fondului apelului), deoarece apelul CREDIDAM conţine multiple critici împotriva hotărârii arbitrale, cele principale fiind de desfiinţare a întregii proceduri arbitrale, iar cele subsidiare vizând schimbarea în parte a hotărârii arbitrale, cu privire la titlul propunerii de metodologie şi conţinut şi în special schimbarea valorilor remuneraţiilor cuvenite artiştilor interpreţi şi executanţi pentru fonograme şi pentru audiovizual stabilite de completul arbitral în tabelul anexă nr. 1 a punctului de vedere comun arbitrat la literele C1, C2, C3, E1, E2, E7, F1, F2, G - motive care justifică interesul legitim al apelantului de a acţiona cu privire la acestea (art. 109 alin. 1 din Codul de procedură civilă) şi. În acelaşi timp, caracterul fondat al apelului, aşa cum se va arăta în considerentele ce vor fi expuse mai jos de Curte.

Susţinerea excepţiei formulate de intimată cu privire la posibilitatea CREDIDAM de a depune cerere de îndreptare erori materiale la completul arbitral vizează în realitate doar o parte din criticile acestui apel, cele prin care pretinde completarea unora din literele din tabelul nr. 1 stabilit de arbitri, cu alte sume ale remuneraţiilor decât cele stabilite ca fiind „0” de arbitri, conform propunerii de metodologie a CREDIDAM, pretinzând practic intimata că pretenţiile sunt neîntemeiate ca motive de apel deoarece o asemenea schimbare s-ar putea face de completul de arbitri în procedura de îndreptare de erori materiale prevăzută de art. 281 din Codul de procedură civilă şi pentru literele C1, C2, C3, E1, E2, E7, F1, F2, G din apelul CREDIDAM. Or, nu numai că o asemenea îndreptare nu s-a făcut, tocmai pentru că nu era vorba despre simple omisiuni cum fusese omisiunea inserării remuneraţiilor şi rubricilor de la litera D (în măsura în care ar fi apreciat-o incidenţă completul arbitral ar fi făcut-o şi din oficiu conform art. 281 din Codul de procedură civilă), ci despre reţineri (aprecieri) greşite ale completului arbitral la pronunţarea hotărârii arbitrale asupra valorilor remuneraţiilor la care au ajuns la înţelegere părţile pentru literele C1, C2, C3, E1, E2, E7, F1, F2, G în cursul arbitrajului, dar criticile referitoare la o parte din literele din tabelul nr. 1, menţionate de apelant în apelul său (literele C1, C2, C3, E1, E2, E7, F1, F2, G, cu excepţia criticilor privind litera D a tabelului nr. 1, literă pentru care hotărârea arbitrală a fost îndreptată prin încheierea din august 2012 prin includerea rubricilor şi remuneraţiilor omise) sunt fondate, hotărârea arbitrală stabilind greşit că acordul părţilor ar fi fost ca remuneraţia pentru artişti interpreţi şi executanţi să fie „zero” pentru o multitudine de rubrici înscrise în tabelul nr. 1 la literele C, E, F, G.

Apelantul CREDIDAM, prin apelul său, pretinde, în principal, desfiinţarea întregii proceduri arbitrale, începând cu procesul-verbal de constituire a completului de arbitraj din 1 iunie 2012 şi finalizând cu încheierea de Cameră de Consiliu din 23 august 2012, considerând că instanţa de apel ar putea dispune astfel, în apelul său, trimiterea cauzei către părţi pentru reluarea negocierilor privind punctul de vedere comun al organismelor de gestiune colectiva, «ar, în subsidiar, schimbarea în parte a Hotărârii arbitrale nr. 7/2012, în sensul de a se înlătura din titlul propunerii de metodologie sintagma „prin gestiune colectivă obligatorie”, a se renumerota propunerea de metodologie conform propunerii depuse de CREDIDAM, a se schimba valorile înscrise de completul arbitral la literele C1, C2, C3, E1, E2, E7, F1r F2, G din tabelul anexă nr. 1 al propunerii de metodologie (0 lei) cu cele pretinse de CREDIDAM, a se completa punctele 1-7 la litera D din acelaşi tabel şi a se menţiona în aceasta că reprezintă Metodologia opozabilă tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat conform art. 131 ind. 1 alin. (8) din Legea nr. 8/1996.

Apelanta ADPFR pretinde a se include, în prima parte din propunerea de metodologie, la punctele 1.2 şi 1.3, definiţiile propuse de aceasta ca şi „comunicare publică în scop lucrativ” şi „comunicare publică în scop ambiental”, a se renumerota propunerea de metodologie stabilită de arbitri care include referiri la texte ale căror numerotări au fost deja desfiinţate greşit de arbitri (de exemplu 2.4), a se păstra forma convenită de părţi la prima parte a punctului 2.3 (numerotat 5 în hotărârea arbitrală) din propunerea de metodologie, eliminată nejustificat de arbitri, a se păstra menţiunile înlocuite nejustificat de arbitri la punctele 3.2(7), 3.9(14), 3.12(17), 4.1(19) de „comunicare publică în scop ambiental” şi la punctele 3.3(8), 3.9(14), 3.12(17), 4.1(19) de „comunicare publică în scop lucrativ”.

Se cuvine a fi precizat că punctul de vedere al organismelor de gestiune colectivă ce a făcut obiectul arbitrajului, din hotărârea arbitrală atacată, reprezintă propunerea comună ce urmează a fi prezentată de reprezentanţii ce vor fi ulterior stabiliţi ai organismelor de gestiune colectivă, la negocierile ce se vor desfăşura cu reprezentanţii utilizatorilor, negocieri care vizează stabilirea remuneraţiilor cuvenite artiştilor interpreţi şi executanţi şi producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ şi fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, precum şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, în scop ambiental şi lucrativ, remuneraţii care, conform celor dispuse de Legea nr. 8/1996, fac parte atât din cele pentru care gestiunea colectivă este obligatorie (fără a fi necesare mandate de la titularii de drepturi), cât şi din cele pentru care gestiunea colectivă este facultativă (pe bază de mandate).

Aşadar, în primul rând se cuvine a se arăta modul cum s-a dat dezlegare motivului fondat de apel al CREDIDAM, care a arătat că titlul, care a fost completat de arbitri, pentru propunerea de metodologie, ca urmare a completării cererii introductive de arbitraj, de către ARAIEX şi ADPFR, prin cererile din 11 iunie 2012, este contrar conţinutului propunerii de metodologie a organismelor de gestiune colectivă şi, astfel, Curtea a reţinut că se impune a fi eliminată sintagma menţionată în titlu de completul arbitral „prin gestiune colectivă obligatorie”, precum şi motivului nefondat de apel al CREDIDAM de a se menţiona în „punctul de vedere comun” stabilit de arbitri pentru organismele de gestiune colectivă părţi în arbitraj că ar reprezenta „Metodologia opozabilă tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat conform art. 131 ind. 1 alin. (8) din Legea nr. 8/1996”, pretenţie care nu poate fi admisă de Curte deoarece hotărârea arbitrală din speţă nu a stabilit forma finală a metodologiilor între organismele de gestiune colectivă şi utilizatori (textul invocat de apelant neprivind această hotărâre arbitrală care are efect doar între organismele de gestiune colectivă, al căror punct de vedere comun îl stabileşte conform art. 131 ind. 2 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 8/1996). Aceasta înseamnă totodată că în speţa de faţă Curtea nu se pronunţă decât în limitele învestirii sale, ceea ce nu-i va împiedica pe utilizatori să se opună unor texte din punctul de vedere comun al organismelor de gestiune colectivă ce le va fi prezentat în negocieri, să procedeze la arbitraj conform art. 131 ind. 2 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 (în cazul în care nu se va ajunge la încheierea vreunui protocol cum se prevede la alin. (2) din Legea nr. 8/1996) sau să atace hotărârea arbitrală din viitoarea eventuală procedură arbitrală în care vor fi părţi, cu apel, conform art. 131 ind. 1 alin. (8) şi (9) din Legea nr. 8/1996.

Astfel, Legea nr. 8/1996 prevede: ,Art. 1231 - (1) Gestiunea colectivă este obligatorie pentru exercitarea următoarelor drepturi:

a) dreptul la remuneraţie compensatorie pentru copia privată;

b) dreptul la remuneraţie echitabilă pentru împrumutul public prevăzut la art. 144 alin. (2);

c) dreptul de suită;

d) dreptul de radiodifuzare a operelor muzicale;

e) dreptul de comunicare publică a operelor muzicale, cu excepţia proiecţiei publice a operelor cinematografice;

f) dreptul la remuneraţie echitabilă recunoscut artiştilor interpreţi şi producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică şi radiodifuza rea fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora;

g) dreptul de retransmitere prin cablu.

(2) Pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin. (1), organismele de gestiune colectivă îi reprezintă şi pe titularii de drepturi care nu le-au acordat mandat.

Art. 1232. - (1) Pot fi gestionate colectiv următoarele drepturi:

a) dreptul de reproducere a operelor muzicale pe fonograme sau videograme;

b) dreptul de comunicare publică a operelor, cu excepţia operelor muzicale, şi a prestaţiilor artistice în domeniul audiovizual;

c) dreptul de împrumut, cu excepţia cazului prevăzut la art. 1231 alin. (1) lit. b);

d) dreptul de radiodifuzare a operelor şi a prestaţiilor artistice în domeniul audiovizual;

e) dreptul la remuneraţie echitabilă rezultată din cesiunea dreptului de închiriere prevăzut la art. 1111 alin. (1);

f) dreptul la remuneraţie echitabilă recunoscut artiştilor interpreţi şi producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică şi radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora.

(2) Pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin. (1) organismele de gestiune colectivă îi reprezintă numai pe titularii de drepturi care le-au acordat mandat şi elaborează metodologii, în limita repertoriului gestionat, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 130 alin. (1) lit. a), sau negociază direct cu utilizatorii contractele de licenţă. Organismele de gestiune colectivă vor permite, la cererea utilizatorilor, consultarea la sediul organismelor a repertoriului de opere gestionat, dintre cele utilizate de solicitant, în forma prevăzută la art. 126 alin. (2), precum şi lista titularilor de drepturi de autor şi de drepturi conexe, români şi străini, pe care îi reprezintă. Această activitate de gestiune colectivă se află sub supravegherea şi controlul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, în calitate de garant al aplicării legii.

(3) Organismele de gestiune colectivă autorizează, la cerere, utilizarea operelor de creaţie intelectuală, numai în baza documentelor care certifică existenţa mandatului titularilor de drepturi de autor sau conexe, cu excepţia cazurilor de gestiune colectivă obligatorie.”

Tot Legea nr. 8/1996 prevede:

„Art. 15. - (1) Se consideră comunicare publică orice comunicare a unei opere, realizată direct sau prin orice mijloace tehnice, făcută într-un loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depăşeşte cercul normal al membrilor unei familii şi al cunoştinţelor acesteia, inclusiv reprezentarea scenică, recitarea sau orice altă modalitate publică de execuţie ori de prezentare directă a operei, expunerea publică a operelor de artă plastică, de artă aplicată, fotografică şi de arhitectură, proiecţia publică a operelor cinematografice şi a altor opere audiovizuale, inclusiv a operelor de artă digitală, prezentarea într-un loc public, prin intermediul înregistrărilor sonore sau audiovizuale, precum şi prezentarea într-un loc public, prin intermediul oricăror mijloace, a unei opere radiodifuzate. De asemenea, se consideră publica orice comunicare a unei opere, prin mijloace cu fir sau fără fir, realizată prin punerea la dispoziţie publicului, inclusiv prin internet Sau alte reţele de calculatoare, astfel încât oricare dintre membrii publicului să poată avea acces la aceasta din orice loc sau în orice moment ales în mod individual.

(2) Dreptul de a autoriza sau de a interzice comunicarea publică Sau punerea la dispoziţia publicului a operelor nu se consideră epuizat prin niciun act de comunicare publică sau de punere la dispoziţia publicului.

Art. 98. - (1) Artistul interpret sau executant are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza ori de a interzice următoarele:

a) fixarea interpretării sau a execuţiei sale; [,..]

g) radiodifuzarea şi comunicarea publică ale interpretării sau ale execuţiei sale, cu excepţia cazului în care interpretarea ori execuţia a fost deja fixată sau radiodifuzată;

g1) în situaţia specificată la lit. g) au dreptul numai la remuneraţie echitabilă; [...]

Art. 101. - În lipsa unei clauze contrare, artistul interpret sau executant, care a participat la realizarea unei opere audiovizuale, a unei înregistrări audiovizuale ori a unei înregistrări sonore, se prezumă că cedează producătorului acesteia, în schimbul unei remuneraţii echitabile, dreptul exclusiv de utilizare a prestaţiei sale astfel fixate, prin reproducere, distribuire, import, închiriere şi împrumut.

Art. 105. - (1) în condiţiile prevăzute la art. 92 alin. (1), producătorul de înregistrări sonore are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice următoarele:

a) reproducerea prin orice mijloc şi sub orice formă a propriilor înregistrări sonore; [...]

f) radiodifuzarea şi comunicarea publică a propriilor înregistrări sonore, cu excepţia celor publicate în scop comercial, caz în care are dreptul doar la remuneraţie echitabilă;

Art. 1063. - (1) Producătorul unei înregistrări audiovizuale are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice următoarele:

a) reproducerea prin orice mijloc şi sub orice formă a propriilor înregistrări audiovizuale; [...]

f) radiodifuzarea şi comunicarea publică a propriilor înregistrări audiovizuale; [...]

Art. 1065. - (1) Pentru utilizarea directă sau indirectă a fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora prin radiodifuzare sau prin orice modalitate de comunicare către public, artiştii interpreţi sau executanţi şi producătorii de fonograme au dreptul la o remuneraţie unică echitabilă.

(2) Cuantumul acestei remuneraţii se stabileşte prin metodologii, conform procedurii prevăzute la art. 131, 1311 şi 1312.

(3) Colectarea remuneraţiei unice se efectuează în condiţiile prevăzute la art. 133.

Art. 1111. - (1) în cazul în care un autor sau un artist interpret sau executant a transferat ori a cedat dreptul său de închiriere sau împrumut, în ceea ce priveşte o fonogramă ori o videogramă, unui producător de fonograme sau de înregistrări audiovizuale, acesta păstrează dreptul de a obţine o remuneraţie echitabilă.

(2) Dreptul de a obţine o remuneraţie echitabilă pentru închiriere nu poate face obiectul unei renunţări din partea autorilor sau artiştilor interpreţi ori executanţi, în calitate de beneficiari.

(3) Autorii şi artiştii interpreţi sau executanţi vor primi remuneraţiile cuvenite fie direct de la producători, conform contractelor încheiate cu aceştia, fie de la utilizatori, numai prin organismele de gestiune colectivă, conform contractelor dintre beneficiarii remuneraţiei şi producători.

Aşadar, deşi art. 1232 stabileşte că pentru fonograme publicate în scop comercial gestiunea colectivă este facultativă, nu obligatorie, şi în cazul acestei gestiuni colective facultative titularii drepturilor conexe, artiştii interpreţi şi executanţi, îşi valorifică în mod obişnuit drepturile băneşti la remuneraţii prin intermediul organismelor de gestiune colectivă, aşa încât diferenţa de regim juridic faţă de valorificarea drepturilor rezultate din comunicarea publică de fonograme de comerţ prevăzute la art. 1231 rezidă în obligativitatea mandatarii organismelor de gestiune colectivă ale artiştilor interpreţi şi executanţi, care trebuie astfel să îşi justifice calitatea de a acţiona pentru plata remuneraţiilor împotriva utilizatorilor, în cazul fonogramelor publicate în scop comercial, şi în încasarea remuneraţiilor de către organismele de gestiune colectivă pentru artiştii interpreţi şi executanţi fără mandat în cazul fonogramelor de comerţ.

Curtea reţine că sunt nefondate şi criticile prealabile ale apelantului CREDIDAM, care se referă la admisibilitatea procedurii de arbitraj, prematuritatea hotărârii arbitrale, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ARAIEX şi ADPFR şi excepţia lipsei de interes juridic de a fi parte în arbitraj a UNART. Completul arbitral a respins în mod corect toate cele 4 excepţii, astfel că, fiind nefondate aceste excepţii, Curtea nu le va putea admite, neputând desfiinţa întreaga procedură arbitrală cum pretinde apelantul sau înlătura din aceasta pe o parte din organismele de gestiune colectivă cum pretinde acelaşi apelant.

În mod corect şi legal a reţinut completul arbitral că cererea de arbitraj nu era inadmisibilă în lipsa stabilirii de către ORDA în prealabil a unei comisii de negociere cu utilizatorii în urma cererii de arbitraj depuse de UPFR la data de 15 mai 2012, cerere invocată în criticile sale de apelant. Conform art. 131 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, comisia de negociere trebuie să includ㠄câte un reprezentant al principalelor organisme de gestiune colectivă, care funcţionează pentru câte o categorie de drepturi”, conform art. 130 alin. (1) lit. b) fiecare organism de gestiune colectivă trebuie să elaboreze metodologii pentru situaţia gestiunii colective obligatorii, iar conform art. 131 alin. (1) „în vederea iniţierii procedurilor de negociere, organismele de gestiune colectivă trebuie să depună la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor o cerere, însoţită de metodologiile propuse a fi negociate, potrivit prevederilor art. 130 alin. (1) lit. a)”.

Aşadar, cum fiecare organism de gestiune colectivă propune metodologii, este firesc ca la negocierile efective cu utilizatorii să fie nevoie, la comisia de negociere ce se va stabili, de un punct de vedere comun al organismelor de gestiune colectivă, tocmai de aceea art. 1312 alin. (3) prevăzând că Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate fi solicitat, pentru iniţierea procedurii de arbitraj efectuate de către arbitri, într-o primă situaţie de către entităţile care alcătuiesc o parte ce urmează să participe la negociere, care nu au putut conveni asupra punctului de vedere comun ce trebuie prezentat celeilalte părţi. Argumentul apelantului că nu se cunosc „cele două părţi în negociere” pentru că nu s-a constituit comisia de negociere se subsumează celui dintâi motiv de inadmisibilitate invocat şi este de asemenea nefondat. Aşa cum s-a arătat mai sus, hotărârea arbitrală din speţă a privit punctul de vedere comun al organismelor de gestiune colectivă, pentru care ulterior se vor stabili reprezentanţii în comisia de negociere cu utilizatorii. Greşit face referiri apelantul şi cu privire la temeiul cererii de arbitraj, textul art. 131 ind. 2 alin. (3) lit. a) fiind cel indicat în cererea introductivă comună a ARAIEX şi ADPFR (din volumul 1 al dosarului de arbitraj), iar faptul că ulterior la completarea cererii S-a indicat greşit altă literă, b), este lipsit de relevanţă, procedura arbitrală desfăşurându-se în sensul dispoziţiilor art. 131 ind. 2 alin. (3) lit. a), sens în care s-a şi consemnat în preambulul hotărârii arbitrale că s-a luat act de precizarea că a fost învestit completul în baza art. 131 ind. 2 alin. (3) lit. a) din lege.

Şi argumentul de inadmisibilitate că ORDA nu a dat curs cererii apelantului de arbitraj, făcută în acelaşi scop al art. 131 ind. 2 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 8/1996, la data de 18 mai 2012, pentru a se stabili o metodologie comună între propunerea CREDIDAM şi propunerea UPFR, este nefondat, completul de arbitraj învestit în speţa de faţă neputând respinge cererea comună de arbitraj depusă de ARAIEX şi ADPFR, fără temei legal şi, respectiv, pe simpla aplicare de către acesta a unui tratament egal în raport cu ce a dispus ORDA pentru cererea CREDIDAM, învestit cu o cerere de arbitraj, completul nu avea decât posibilitatea legală de a o soluţiona în limitele legii. Dacă era nemulţumit CREDIDAM de poziţia ORDA de a respinge solicitarea sa de a stabili un complet arbitral pentru o procedură arbitrală a sa cu UPFR, avea la dispoziţie atacarea refuzului administrativ la instanţa de judecată, ceea ce nu a făcut, instanţa de faţă fiind învestită cu soluţionarea unor apeluri contra unei hotărâri arbitrale.

De altfel, în strânsă legătură cu acest motiv de inadmisibilitate cu argumente nefondate, apelantul susţine nefondat că nu ar fi avut loc negocieri la care să fi participat organismele de gestiune colectivă şi că ADPFR şi ARAIEX nu ar fi putut avea calitatea de părţi în arbitrajul realizat în lipsa stabilirii comisiei de negociere cu utilizatorii. Curtea a expus mai sus motivarea referitoare la netemeinicia susţinerii CREDIDAM că ar fi trebuit constituită mai întâi comisie de negociere cu utilizatorii. Or, tocmai pe acest aspect, sentinţa dată de instanţa de contencios administrativ (nr. 3.095 din 10 mai 2012), invocată de apelant, a dispus suspendarea Deciziei ORDA nr. 18 din 5 martie 2012 care constituise o comisie de negociere cu utilizatorii ce includea reprezentanţi ai organismelor de gestiune colectivă a drepturilor artiştilor interpreţi şi executanţi fără respectarea art. 131 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 care pretinde să se includă în comisie câte un reprezentant al principalelor organisme de gestiune colectivă, care funcţionează pentru câte o categorie de drepturi. Aşadar, tocmai pentru că ulterior comisia de negociere cu utilizatorii va cuprinde câte un reprezentant al principalelor organisme de gestiune colectivă, care funcţionează pentru câte o categorie de drepturi, este necesar în prealabil un punct de vedere comun arbitrat al organismelor de gestiune colectivă care să fie susţinut de aceşti reprezentanţi. Deciziile de înfiinţare ale ADPFR şi ARAIEX şi dispoziţiile art. 130 alin. (1) lit. b)din Legea nr. 8/1996 le justificau calitatea de părţi în acest arbitraj.

Curtea observă că, la interpelarea completului de arbitraj, prin care s-a cerut o soluţie pentru deblocarea situaţiei referitoare la excepţia de inadmisibilitate invocată de CREDIDAM, reprezentantul CREDIDAM a arătat că în opinia sa cererea de arbitraj ar fi admisibilă numai dacă şi utilizatorii ar fi parte în arbitraj. Or, tocmai pentru că acesta nu ajunsese la un punct de vedere comun cu celelalte organisme de gestiune colectivă, s-a desfăşurat arbitrajul între organismele de gestiune colectivă.

Criticile apelantului CREDIDAM referitoare la excepţia de prematuritate şi la ultimul argument al excepţiei de inadmisibilitate sunt de asemenea nefondate, organismele de gestiune colectivă parcurgând deja negocieri atât între acestea, cât şi cu utilizatorii, anterior arbitrajului, negocieri care nu pot fi considerate inexistente, ele nefiind anulate. Decizia ORDA care obliga CREDIDAM la iniţierea de negocieri (care nu pot fi impuse de ORDA unui organism de gestiune colectivă ce are posibilitatea să se folosească de vechile metodologii până la negocierea altora), invocată de apelant, nr. 229/2011, nu poate fi, într-adevăr, reţinută, dar, în acelaşi timp, nici CREDIDAM nu se putea opune legal arbitrajului din speţă care a fost următor negocierii iniţiate de celelalte organisme de gestiune colectivă, respectiv de UPFR, ARAIEX, ADPFR. Tocmai de aceea s-a şi prezentat atât la negocierile cu utilizatorii (perioada martie 2012-aprilie 2012, conform proceselor-verbale de negociere nr. 4.526 din 19 martie 2012, nr. 4.990 din 3 aprilie 2012, nr. 5.159 din 6 aprilie 2012, nr. 5.762 din 23 aprilie 2012), rămase fără finalizare în vreun protocol sau arbitraj comun al organismelor de gestiune colectivă cu utilizatorii, ca urmare a suspendării actelor administrative privindu-l pe emitentul ORDA pe baza cărora s-au demarat, cât şi la negocierea exclusiv cu celelalte organisme de gestiune colectivă - ARAIEX, UNART, UPFR, ADPFR (cu cele două dezbateri din mai 2012) - care a fost urmarea cererii de reiniţiere a negocierilor cu utilizatorii depuse de UPFR la ORDA la 15 mai 2012 şi a fost succedată de cererea de arbitraj asupra punctului de vedere comun al organismelor de gestiune colectivă depusă la ORDA de ARAIEX şi ADPFR la 31 mai 2012, invocate în apelul CREDIDAM. Cu privire la informarea sa asupra conţinutului propunerii de metodologie a ARAIEX, se reţine că aceasta s-a făcut de către ORDA încă din noiembrie 2011, conform Adresei ORDA nr. 13.894 din 11 noiembrie 2011, înregistrată la apelantul CREDIDAM sub nr. 18.252 din 14 noiembrie 2011, depusă de apelant în copie la dosarul de apel, cu privire fa care apelantul arată în opisul de enumerare a actelor depuse (note de şedinţă depuse la 4 decembrie 2012) că propunerea de metodologie depusă de ARAIEX este identică celei depuse de CREDIDAM. De asemenea, i s-a comunicat de ORDA forma finală a propunerii de metodologie depusă de UPFR, ADPFR şi ARAIEX Ia ORDA cu Cererea nr. 3.255 din 27 februarie 2012, înscrisuri depuse de apelantul CREDIDAM în copie la dosarul de apel. De altfel, procesele-verbale ale negocierii organismelor de gestiune colectivă cu utilizatorii în prima parte a anului 2012 vădesc necesitatea stabilirii unui punct de vedere comun al organismelor de gestiune colectivă care nu ajunseseră la un asemenea punct de vedere. Astfel, încă din Procesul-verbal de negociere nr. 4.526 din 19 martie 2012 s-a reţinut că nu exista un punct de vedere comun al organismelor de gestiune colectivă, ci existau două propuneri de metodologie ale organismelor de gestiune colectivă, una dintre ele fiind cea a CREDIDAM, cealaltă cea a UPFR, ADPFR şi ARAIEX, în Procesul-verbal de negociere nr. 4.990 din 3 aprilie 2012 reprezentantul Asociaţiei Organizatorilor de Sloturi - ROMSLOT a invocat existenţa celor două metodologii diferite, neştiind cu privire la care dintre acestea să formuleze propuneri, iar reprezentantul Federaţiei Patronatelor din Turismul Românesc - FPTR a invocat prevederile art. 131 ind. 2 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 8/1996, având în vedere că existau două metodologii diferite propuse de organismele de gestiune colectivă. De asemenea, în urma negocierilor, în Procesul-verbal de negociere nr. 5.159 din 6 aprilie 2012, reprezentantul Asociaţiei Marilor Reţele Comerciale din România - AMRCR a propus chiar disjungerea organismelor de gestiune colectivă - între cele privind drepturile artiştilor interpreţi şi executanţi şi cele privind drepturile producătorilor de fonograme (în raport cu cele două propuneri asupra cărora organismele de gestiune nu cădeau de acord), apreciind chiar necesară prezenţa ORDA.

Sunt nefondate susţinerile apelantului că nu ar putea fi avute în vedere actele care se referă la toate informările şi negocierile ce au vizat părţile arbitrajului tocmai cu privire la propunerea de metodologie arbitrată. Susţine astfel nefondat: .Adresa ORDA nr. 11.419 din 9 septembrie 2011 face referire la metodologia CREDIDAM depusă la ORDA la data de 2 septembrie 2011, Adresa ARAIEX nr. 299 din 4 noiembrie 2011, Adresa ARAIEX nr. 339 din 29 ianuarie 2012 şi Adresa UPFR nr. 3.255 din 27 februarie 2012 au făcut obiectul Dosarului nr. 2.606/2/2012, respectiv suspendarea Deciziei nr. 18 din 5 martie 2012. Prin urmare, nu pot face obiectul prezentei metodologii, deoarece trebuie respectată hotărârea instanţei de judecată; Adresa ORDA nr. 14.984 din 9 decembrie 2011, Procesul-verbal nr. 5.762 din 23 aprilie 2012, Procesul-verbal nr. 5.369 din 11 aprilie 2012, Procesul-verbal nr. 5.159 din 6 aprilie 2012 sunt înscrisuri ce au făcut obiectul lucrărilor Deciziei ORDA nr. 18 din 5 martie 2012, suspendată de instanţa de judecată; prin urmare, nu pot face obiectul prezentei metodologii, deoarece trebuie respectată hotărârea instanţei de judecată.” Or, instanţa de judecată, de contencios administrativ, care a dispus suspendarea Deciziei nr. 18/2012, nu a dispus decât suspendarea Deciziei nr. 18/2012, nu anularea actelor de negociere sau că nu se vor mai putea relua negocieri între organismele de gestiune colectivă, ci a avut în vedere aspectele aparente de nelegalitate a acelei Decizii de constituire a comisiei de negociere cu utilizatorii nr. 18/2012, emisă de ORDA, ceea ce înseamnă că nu a dispus să nu se emită vreodată decizie de constituire a vreunei comisii de negociere cu utilizatorii, după stabilirea punctului de vedere comun al organismelor de gestiune colectivă, cum tinde a susţine apelantul, ci, tocmai, a relevat viciile de nelegalitate a celei emise sub nr. 18/2012. Aceasta înseamnă că se va putea constitui comisie de negociere cu utilizatorii, dar numai cu respectarea tuturor cerinţelor stabilite de lege, inclusiv cele avute în vedere de instanţa de contencios administrativ (în special cu privire la reprezentanţii organismelor de gestiune colectivă ce pot face parte din comisie). Aşadar, în măsura în care au privit propunerea de metodologie arbitrată, negocierile deja purtate nu puteau fi ignorate de completul arbitral.

De asemenea, Adresa nr. 7.837 din 28 mai 2012 (copie filele 90-91 voi. I dosar arbitraj), ca şi procesele-verbale din 28 mai 2012 şi 31 mai 2012 relevă faptul că s-a avut în vedere de la început stabilirea a două întâlniri pentru negocierea punctului de vedere comun asupra propunerii de metodologie ce se va putea prezenta utilizatorilor de către organismele de gestiune colectivă, dintre acestea doar CREDIDAM fiind nemulţumit de la început de numărul întâlnirilor programate şi apreciind că prin acestea se doreşte a „se puncta doar aşa-zise negocieri”. Astfel, în Adresa nr. 7.837 din 28 mai 2012, prin care CREDIDAM s-a adresat UPFR, menţionează, din partea CREDIDAM, că transmiterea invitaţiei vineri, 25 mai 2012, după orele de program este dovadă de rea-credinţă şi scoate în evidenţă că cele două întâlniri stabilite (cu privire la stabilirea punctului de vedere comun al organismelor de gestiune colectivă) au scopul vădit de a se puncta doar aşa-zise negocieri. Procesul-verbal nr. 7.834 din 28 mai 2012 menţionează, după discuţiile pricinuite de CREDIDAM care a pretins un termen de 30 de zile pentru negociere, apreciat de acesta ca fiind cel prevăzut de lege, în final - c㠄părţile convin stabilirea unei întâlniri de negociere pentru data de 31 mai 2012. Procesul-verbal din 31 mai 2012 menţionează la final că părţile convin stabilirea unei noi întâlniri pentru data de 7 iunie 2012, dar şi că ADPFR urmează să consulte consiliul director pentru aceasta. Aşadar, menţiunile finale contradictorii ale acestuia vădesc, raportat la depunerea cererii de arbitraj, că nu s-a întrunit acordul şi cu ADFPR de a se continua discuţiile asupra punctelor de vedere ale părţilor pe care acestea le negociaseră deja cu utilizatorii şi le reluaseră doar între acestea ca organisme de gestiune colectivă. În lumina acestor aspecte, apare corectă susţinerea ADFPR din cererea completatoare de la arbitraj din 11 iunie 2012 unde a arătat că la 30 mai 2012 a solicitat ORDA să îi aprobe depunerea formei unice a metodologiei pentru toate organismele de gestiune colectivă pentru data de 31 mai 2012, în loc de 30 mai 2012, pentru că la 28 mai 2012 CREDIDAM invocase imposibilitatea obiectivă de negociere în data de 30 mai 2012. În această cerere, ADFPR a arătat că principalele divergenţe în negocieri între organismele de gestiune colectivă au privit doinirea noţiunilor de comunicare publică în scop ambiental şi comunicare publică în scop lucrativ.

Curtea reţine şi că apelantul CREDIDAM a înregistrat la ORDA nu doar cererea invocată de apelant din 18 mai 2012 pentru arbitraj doar între acesta şi UPFR, respectiv cerere de negociere încă din toamna anului 2011, ci, sub nr. ORDA2.006 din 2 martie 2012, şi Cererea sa nr. 3.443 din 2 martie 2012, pe care a depus-o în copie la apel, de iniţiere a procedurii de arbitraj pentru stabilirea punctului de vedere comun ce va trebui prezentat celeilalte părţi (utilizatorilor) cu privire la metodologia pentru remuneraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora, precum şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual şi tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale ale artiştilor interpreţi sau executanţi, în baza art. 131 ind. 2 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 8/1996, ca urmare a cererii depuse cu privire la iniţierea de negocieri la data de 28 februarie 2012 de către UPFR! ADPFR şi ARAIEX, menţionată în cererea CREDIDAM, care vădeşte, alături de celelalte considerente expuse de Curte mai sus, caracterul nefondat al criticilor principale din apelul CREDIDAM care pretinde desfiinţarea întregii proceduri arbitrale desfăşurate, cu privire la prematuritate.

Aşadar, corect a reţinut completul arbitral că, deşi termenele care au privit negocierea exclusiv între organismele de gestiune colectivă (după cele în care deja participaseră cu punctele lor de vedere asupra metodologiei şi la negocieri cu utilizatorii) au fost relativ scurte, având în vedere calitatea şi experienţa părţilor implicate, acestea au avut posibilitatea reală a negocierilor.

De asemenea, corect şi legal a reţinut completul arbitral că dispoziţiile art. 1312 din Legea nr. 8/1996, care se referă la un termen de 30 de zile, privesc negocierile ce se desfăşoară în cadrul comisiei de negociere, după stabilirea ei valabilă, între organismele de gestiune colectivă şi utilizatori, neprivind stabilirea punctului de vedere comun al organismelor de gestiune colectivă, astfel ca Sentinţa nr. 5.562/2 din 3 octombrie 2011 (Dosar nr. 7.689/2/2011 al CÂB Secţia a VIII-a) depusă de CREDIDAM ca practică judiciară, privind utilizatorii, nu este relevantă speţei sale.

De asemenea, pentru intimata UNART, nefondat invocă apelantul CREDIDAM lipsa de interes de a participa în acest arbitraj, Curtea reţinând atât decizia de înfiinţare a acestui organism de gestiune colectivă, cât şi textele art. 5 şi 7 din statutul depus la dosarul de arbitraj, texte pe care acesta şi-a justificat apărarea pe excepţie în arbitraj. Decizia ORDA nr.41 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 313 din 10 mai 2012, stabileşte: „Art. 1. - Se avizează constituirea şi funcţionarea ca organism de gestiune colectivă a drepturilor conexe ale artiştilor interpreţi sau executanţi Uniunea Naţională a Artiştilor din România - UNART, având sediul în municipiul Bucureşti, bd. Magheru nr. 43, sectorul 1.” Statutul UNART (filele 152-154 volumul II dosar arbitraj) menţionează următoarele:

„Art. 5. 1) UNART are ca scop, în principal, gestionarea colectivă a drepturilor conexe patrimoniale cuvenite artiştilor interpreţi sau executanţi pentru interpretări sau execuţii fixate ori radiodifuzate anterior, prin colectarea şi repartizarea acestor drepturi: titularilor care i-au acordat mandat direct; organismelor străine partenere în contractele încheiate pentru gestionarea de drepturi similare; titularilor nereprezentaţi, dar numai pentru drepturile care, în temeiul legii, fac obiectul gestiunii colective obligatorii. 2) De asemenea, UNART îşi propune să-i reprezinte pe propriii săi membri şi să promoveze, dezvolte şi protejeze interesele acestora, cu respectarea limitelor mandatului încredinţat şi a prevederilor Statutului. 3) UNART gestionează colectiv următoarele drepturi conexe patrimoniale cuvenite artiştilor interpreţi sau executanţi, fără a se limita la acestea: dreptul de comunicare publică a prestaţiilor artistice în domeniul audiovizual, dreptul de împrumut, cu excepţia cazului prevăzut la art. 123 ind. 1 alin. (1) lit. b)din Legea nr. 8/1996 [...], dreptul de remuneraţie echitabilă recunoscut artiştilor interpreţi pentru comunicarea publică şi radiodifuzarea fonogramelor.

Art. 7.1) Repertoriul UNART este alcătuit din repertoriile proprii ale artiştilor interpreţi sau executanţi care i-au acordat mandat direct, precum şi, daca este cazul, repertoriile proprii ale artiştilor interpreţi sau executanţi ne re prezentaţi, în limita gestiunii colective obligatorii. 2) UNART gestionează colectiv drepturile conexe patrimoniale pentru interpretări sau execuţii fixate sau radiodifuzate anterior, care se află în termenul legal de protecţie şi i-au fost încredinţate prin mandat direct sau contracte încheiate, pentru gestionarea de drepturi similare, cu organisme străine; de asemenea, UNART gestionează colectiv drepturile conexe patrimoniale prevăzute de art. 1231 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 ale titularilor mandanţi, chiar necuprinse în mandat, precum şi aceleaşi drepturi ale titularilor nereprezentaţi, dar numai dacă devine organismul cu cel mai mare număr de membri.”

De altfel, apelantul CREDIDAM expune, în apelul său, în mod trunchiat, dispoziţii din art. 5 şi 7 ale Statutului UNART şi se referă la gestiunea colectivă obligatorie, deşi însuşi a arătat fondat în apelul său, cum a reţinut Curtea mai sus, că s-a inclus greşit de completul arbitral în propunerea de metodologie noţiunea de „gestiune colectivă obligatorie”, deşi propunerea conţine dispoziţii atât pentru gestiunea colectivă obligatorie, cât şi pentru gestiunea colectivă facultativă,

Nefondat pretinde apelantul CREDIDAM anularea proceselor-verbale din 1 iunie 2012 şi 6 iunie 2012 cu privire la constituirea completului arbitral. Nefiind inadmisibil sau prematur arbitrajul de stabilire a punctului de vedere comun al organismelor de gestiune colectivă, în raport cu motivele invocate de apelant, s-a procedat legai la constituirea completului arbitral din 1 iunie 2012. Hotărârea arbitrală nr. 7/2012 reiterează: „Constituirea completului de arbitraj a fost realizată cu respectarea prevederilor art. 1311 alin. (4) al Legii nr. 8/1996, părţile fiind convocate pentru tragerea la sorţi în vederea desemnării arbitrilor”. De asemenea, reiterează: „Ca urmare a faptului că dl arbitru Ţiclea Alexandru a anunţat că se află în imposibilitate de a intra în completul arbitral, a fost înlocuit, în temeiul art. 1311 alin. (4) al Legii nr. 8/1996, de către primul arbitru de rezervă, în ordinea tragerii la sorţi, dl Olteanu Edmond Gabriel”. Potrivit dispoziţiilor generale ale art. 1312 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 8/1996:

„(4) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în termen de 5 zile de la solicitarea arbitrajului, convoacă părţile în vederea desemnării, prin tragere la sorţi, a 5 arbitri titulari, care vor constitui completul de arbitraj, şi a 3 arbitri de rezervă. Aceştia din urmă îi vor înlocui, în ordinea tragerii la sorţi, pe arbitrii titulari indisponibili. Desemnarea arbitrilor prin tragere la sorţi se face şi în cazul absenţei părţi lor convocate.

(5) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în termen de 5 zile de la data desemnării arbitrilor, convoacă la sediul său arbitrii desemnaţi şi părţile, în vederea constituirii completului de arbitraj. Completul de arbitraj stabileşte: onorariul brut, prin negociere cu părţile, primul termen, dar nu mai târziu de 5 zile, precum şi locul arbitrajului şi informează părţile”. Or, cererea de înlocuire din partea arbitrului indisponibil, Ţiclea Alexandru, depusă la fila 48, volumul I, din dosarul de arbitraj, menţionează imposibilitatea prezentării acestuia la arbitraj la data de 6 iunie 2012, invocând mai multe acţiuni la aceeaşi dată legate de ziua mediului şi de şcoala doctorală, inclusiv imposibilitatea participării la arbitraj pe o durată mai lungă, până la 26 iunie 2012, astfel că au fost respectate dispoziţiile generale ale art. 1312 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 8/1996.

Nefondat susţine apelantul CREDIDAM încălcarea dreptului la un proces echitabil de către completul arbitral prin respingerea cererii de a lua cunoştinţă de înscrisurile UNART, de vreme ce nu indică ce importanţă ar fi avut aceste înscrisuri în dezlegarea cauzei, cerând nefondat anularea hotărârii arbitrale fără existenţa vreunei vătămări cauzate de respingerea cererii de amânare. Pronunţarea completului arbitral prin hotărârea apelată a fost amânată de completul arbitral prin încheierea de şedinţă din 2 iulie 2012, când s-a şi respins cererea de amânare formulată de CREDIDAM în baza art. 96 din Codul de procedură civilă pentru a lua cunoştinţă de înscrisurile depuse de UNART, încheierea consemnând pe aceste aspecte şi c㠄UPFR se opune acordării unui termen, arătând că, faţă de tabelele cuprinzând valoarea remuneraţiilor depuse CREDIDAM, propunerile sunt identice, cu mici diferenţe asupra cărora se cade de acord, precum şi că reprezentantul UNART se opune acordării unui termen, având în vedere că, din analiza remuneraţiilor propuse de CREDIDAM, rezultă că propunerile depuse în timpul şedinţei sunt identice cu cele comunicate pe adresele de e-mail în data de 29 iunie 2012 la orele 12,59 în timpul programului CREDIDAM, dar şi că la respingerea cererii de amânare completul arbitral a mai arătat „fără a face un motiv particular, ar fi şi o lipsă de interes a CREDIDAM cât timp părţile arată că sunt de acord cu toate propunerile de tarife propuse de CREDIDAM”. Curtea mai observă că încă din cererile completatoare de arbitraj din 11 iunie 2012, ARAIEX şi ADPFR arătaseră că elementele râmase în divergenţă rezultau din pretenţiile definirii noţiunilor „în scop ambiental” şi „în scop lucrativ”, la care CREDIDAM s-a opus.

Nefondat susţine apelantul CREDIDAM încălcarea principiilor unui proces echitabil de către completul arbitral prin încheierea de îndreptare de erori materiale din 23 august 2012, pe motiv că s-a dat fără citarea părţilor, dispoziţiile art. 281 din Codul de procedură civilă cu care se completează dispoziţiile Legii nr. 8/1996, permiţând această procedură fără citare, care, de altfel, nu i-a adus apelantului nicio vătămare, ci, prin modul cum a completat tabelul anexă nr. 1 din punctul de vedere comun al propunerii de metodologie, a respectat remuneraţiile pretinse de CREDIDAM pentru artiştii interpreţi şi executanţi. Faptul că secretarul general al corpului de arbitri, invocat de apelant, s-ar fi aflat în concediu la data încheierii de îndreptare eroare materială este invocat de asemenea fără relevanţă în cauză de către apelant, în dosarul arbitral încheierea de îndreptare erori materiale fiind semnată de arbitri, care au fost înscrişi ca prezenţi la soluţionarea făcută fără citarea părţilor, iar ulterior fiind ataşat un referat întocmit de secretarul general al

ORDA, care, având în vedere încheierea deja pronunţată, propune ORDA emiterea unei decizii pentru a se dispune publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I. Faptul că ORDA nu ar fi comunicat încă prin fax sau alte mijloace de comunicare încheierea către apelant nu atrage nulitatea ei, pentru anularea ei apelantul beneficiind legal de termenul care curge de la data publicării sale în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar motivele pe care Ie-a invocat cu privire la procesul echitabil în raport cu această încheiere dată fără citarea părţilor fiind nefondate.

Nefondat susţine apelantul că toate încheierile de şedinţă ar fi nelegale deoarece nu ar consemna cereri sau susţineri formulate, soluţiile dispuse ori motivele de soluţionare avute în vedere de complet, câtă vreme nu indică în concret niciuna din asemenea împrejurări care să se fi omis, cauzându-i eventual o vătămare, neformulând nici vreo cerere de îndreptare de erori materiale concrete pe asemenea aspecte conform art. 281 din Codul de procedură civilă.

Curtea reţine că este nefondată critica apelantei ADPFR că hotărârea arbitrală ar fi trebuit să formuleze definiţii la partea introductivă, punctele 1.2, 1.3, pentru noţiunile de comunicare publică în scop lucrativ şi comunicare publică în scop ambiental. Legea nr. 8/1996 dă definiţia comunicării publice, iar punctul de vedere comun arbitrat descrie în tabelele nr. 1, şi respectiv, nr. 2 cele două categorii de comunicări publice, în scop lucrativ şi, respectiv, în scop ambiental, astfel ca ar fi inutilă şi o nouă definiţie a aspectelor menţionate în tabelele nr. 1 şi, respectiv, nr. 2 şi astfel ar fi de natură a atrage tocmai confuzie asupra lor.

În schimb sunt fondate criticile acestei apelante şi ale apelantului CREDIDAM cu privire renumerotarea greşită de către completul arbitral a propunerii de metodologie care reprezintă punctul de vedere comun al organismelor de gestiune colectivă, realizată de aşa manieră încât propunerea nici nu mai are coerenţă, ci face referire la puncte inexistente în aceasta (pct. 6 şi pct. 12 fac referire la un punct inexistent, 2.4; punctele 12 şi 15 fac referire la punctul 3.3 şi la paragrafe diferite din punctul 3.3, nereliefate de metodologie), ca şi criticile apelantei ADPFR cu privire la înlocuirea nejustificată de către completul arbitral a menţiunilor referitoare la comunicarea publică în scop lucrativ şi comunicarea publica în scop ambiental, din cuprinsul punctului de vedere comun (punctele 3.3 numerotat 8 în metodologia stabilită prin hotărârea arbitrală, 3.9 numerotat 14 în metodologia stabilită prin hotărârea arbitrală, 3.12 numerotat 17 în metodologia stabilită prin hotărârea arbitrală, 4.1 numerotat 19 în metodologia stabilită prin hotărârea arbitrală, 3.2 numerotat 7 în metodologia stabilită prin hotărârea arbitrală, 3.9 numerotat 14 în metodologia stabilită prin hotărârea arbitrală, 3.12 numerotat 17 în metodologia stabilită prin hotărârea arbitrală, 4.1 numerotat 19 în metodologia stabilită prin hotărârea arbitrală), cu menţiuni de „comunicare indispensabilă pentru desfăşurarea activităţii şi, respectiv, „comunicare în scopul de a crea ambianţa” introduse de completul arbitral, şi la reţinerea trunchiată a menţiunii de la punctul 2.3 (5 renumerotat în hotărârea arbitrală), deşi toate organismele de gestiune colectivă au convenit asupra formei susţinute de ADPFR, conform Procesului-verbal de negociere din 31 mai 2012 (2.3 Pentru eliberarea autorizaţiilor-licenţă neexclusive sau pentru determinarea cuantumului remuneraţiilor datorate, organismele de gestiune colectivă colectoare, desemnate conform reglementărilor legale în vigoare, pentru drepturile artiştilor interpreţi sau executanţi şi ale producătorilor de fonograme pot solicita utilizatorului, acesta din urmă fiind obligat să le pună la dispoziţia organismelor de gestiune colectivă în cauză copii conforme ale următoarelor documente:...”. Aşadar, faptul că ulterior UPFR s-a răzgândit nejustificat în concluziile scrise de la arbitraj, cum rezultă din notele scrise de la apel ale acestuia, nu justifică schimbarea acestui punct de vedere comun faţă de forma convenită deja întru totul de toate organismele de gestiune colectivă.

De asemenea, sunt fondate criticile apelantului CREDIDAM cu privire la reţinerea greşită a completului arbitral ca având valoarea zero, în punctul de vedere comun al organismelor de gestiune colectivă, la literele C1, C2, C3, E1, E2, E7, F1, F2 şi G, remuneraţiile artiştilor interpreţi sau executanţi, deşi achiesarea celorlalte organisme de gestiune colectivă din arbitraj corespunde valorilor remuneraţiilor înscrise la aceste litere în propunerea CREDIDAM. aşa cum se regăseşte la filele 39-43 volumul II din dosarul de arbitraj, nu valorilor „0”. Astfel, având în vedere şi cele mai sus reţinute cu privire la critica fondată a apelantului CREDIDAM cu privire la titlul propunerii de metodologie care include nelegal sintagma „prin gestiune colectivă obligatorie”, pe baza art. 296 din Codul de procedură civilă. Curtea va admite apelurile declarate de ADPFR şi CREDIDAM şi va schimba în parte hotărârea arbitrală, conform criticilor reţinute ca fiind fondate.

Cu privire la cheltuielile de judecată din apel, Curtea va dispune, pe baza cererilor părţilor care le-au solicitat, conform art. 274-277 din Codul de procedură civilă, în raport cu soluţiile de apel date, faţă de înscrisurile doveditoare ale acestor cheltuieli aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia lipsei de interes în apelul CREDIDAM - Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi.

Respinge apelul formulat de Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi (ARAIEX), cu sediul în Bucureşti, sectorul 3, şos. Dudeşti-Pantelimon nr. 2-4-6, et. 1, ap. cam. 3, împotriva Hotărârii arbitrate nr. 7 din 6 Iulie 2012, pronunţată de Completul arbitral de pe lângă ORDA, în Dosarul arbitral nr. 8/2012, ca lipsit de obiect.

Admite apelurile formulate de apelanţii Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România (ADPFR), cu sediul în Bucureşti, sectorul 3, str. Gheorghe Petraşcu nr. 10, bl. B7, sc. 1, ap. 39, şi cu sediul ales în Bucureşti, sectorul 3, str. Traian nr. 2, bl. F1, sc. 4, et. 5, ap. 15, şi Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM, cu sediul în Bucureşti, sectorul 1, str. Jules Michelet nr. 15-17, împotriva Hotărârii arbitrate nr. 7 din 6 iulie 2012, pronunţată de Completul arbitral de pe lângă ORDA, în Dosarul arbitral nr. 8/2012, în contradictoriu cu intimaţii Uniunea Naţională a Artiştilor din România (UNART), cu sediul în Bucureşti, sectorul 1, bd. Magheru nr. 43, sc. 1, et. 1, ap. 11, şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), cu sediul în Bucureşti, sectorul 1, bd. Nicolae Titulescu nr. 88B, Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi (ARAIEX), cu sediul în Bucureşti, sectorul 3, şos. Dudeşti-Pantelimon nr. 2-4-6, et. 1, ap. cam. 3.

Schimbă în parte Hotărârea arbitrală nr. 7 din 6 iulie 2012, în sensul că:

Stabileşte punctul de vedere comun al organismelor de gestiune colectivă cu privire la proiectul de metodologie supus arbitrajului, care urmează a fi negociat cu utilizatorii, ca fiind următorul:

 

METODOLOGIA

având ca obiect punctul de vedere comun al organismelor de gestiune colectivă cu privire la metodologia privind remuneraţia datorată artiştilor Interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, precum şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, în scop ambiental şi lucrativ, şi tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale ale artiştilor interpreţi sau executanţi pentru fonograme şi pentru audiovizual şi ale producătorilor de fonograme

 

1. Prin utilizator în sensul prezentei metodologii se înţelege persoana fizică autorizată (PFA, AF etc.) sau persoana juridică care deţine ori foloseşte cu orice titlu (drept de proprietate, administrare, închiriere, subînchiriere, comodat, concesiune, leasing etc.) spaţii închise sau deschise, în care sunt instalate sau deţinute aparate ori orice alte mijloace mecanice, electronice, digitale, cum ar fi aparatură de redare a înregistrărilor sonore, receptoare radio ori televizoare, echipament informatic, instalaţii de amplificare şi orice alte aparate ce permit recepţia, redarea sau difuzarea sunetelor sau imaginilor însoţite de sunet.

2.1. Utilizatorii care comunică public fonograme de comerţ/fonograme publicate în scop comercial sau reproduceri ale acestora, precum şi/sau prestaţii artistice din domeniul audiovizual au obligaţia ca înaintea oricărei utilizări să obţină autorizaţia-licenţă neexclusivă din partea organismelor de gestiune colectivă abilitate, în schimbul remuneraţiilor prevăzute în tabelele din prezenta metodologie.

Utilizatorul are obligaţia de a obţine din partea organismelor de gestiune colectoare ale drepturilor artiştilor interpreţi sau executanţi, respectiv ale producătorilor de fonograme, conform reglementărilor legale în vigoare, autorizaţii-licenţe neexclusive pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, anterior începerii activităţii de comunicare publică a fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, anterior începerii activităţii de comunicare publică, în schimbul plăţii unei remuneraţii, indiferent de durata efectivă a comunicării publice.

2.2. Eliberarea autorizaţiei-licenţă neexclusive pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual se solicită de către utilizator cu cel puţin 7 zile calendaristice anterior începerii activităţii.

2.3. Pentru eliberarea autorizaţiilor-licenţă neexclusive sau pentru determinarea cuantumului remuneraţiilor datorate, organismele de gestiune colectivă colectoare, desemnate conform reglementărilor în vigoare, pentru drepturile artiştilor interpreţi sau executanţi şi ale producătorilor de fonograme, pot solicita utilizatorului, iar utilizatorul este obligat să pună la dispoziţia acestora copii conforme ale următoarelor documente:

a) certificatul de înmatriculare la oficiul registrului comerţului (pentru persoanele juridice), respectiv documentul de autorizare a persoanei fizice autorizate (PFA, AF etc.);

b) autorizaţia de funcţionare;

c) certificatul de clasificare emis de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului (în cazul structurilor de primire cu destinaţie de cazare turistică);

d) certificatele de clasificare a mijloacelor de transport de persoane deţinute cu orice titlu, licenţele de transport, eliberate pentru fiecare mijloc de transport deţinut, contractele de atribuire în gestiune delegată a serviciilor de transport în regim de taxi sau de închiriere (în cazul transportatorilor autorizaţi).

2.4. Autorizaţia-licenţă neexclusivă se eliberează pentru o perioadă de 3 luni/6 luni/12 luni calendaristice sau pentru o perioadă sezonieră specificată de utilizator, putând fi prelungită pe perioade succesive prin acordul părţilor.

Autorizaţia-licenţă neexclusivă se eliberează în baza declaraţiei pe propria răspundere a utilizatorului (reprezentant legal sau împuternicit) sau a contractului încheiat între utilizator şi organismul de gestiune colectivă a drepturilor conexe ale artiştilor interpreţi sau executanţi, respectiv între utilizator şi organismul de gestiune colectivă a drepturilor producătorilor de fonograme în vederea obţinerii autorizaţiei-licenţă neexclusive.

Autorizaţia-licenţă neexclusivă pentru utilizarea fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în scop lucrativ, în cadrul activităţilor enumerate la tabelul de la pct. 11. se eliberează pentru fiecare eveniment/ manifestaţie/spectacol/turneu/campanie sau altă activitate asimilată acestora.

2.5. Autorizaţia-licenţă neexclusivă este valabilă numai dacă aceasta este însoţită de documentele de plată a remuneraţiei echitabile stabilite prin tabelele ce fac parte integrantă din prezenta metodologie.

2.6. Autorizaţia-licenţă neexclusivă este personală şi nu poate fi transmisă unui terţ.

2.7. Încetarea valabilităţii autorizaţiei-licenţă neexclusive, ca urmare a încetării activităţii, a suspendării temporare a activităţii desfăşurate de utilizator sau a încetării comunicării publice a fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual operează în condiţiile în care, cu cel puţin 15 zile calendaristice înainte de încetarea sau suspendarea temporară a activităţii, utilizatorul comunică organismului de gestiune colectivă a drepturilor conexe ale artiştilor interpreţi sau executanţi, respectiv ale producătorilor de fonograme care au eliberat autorizaţia-licenţă neexclusivă o declaraţie pe propria răspundere, semnată şi ştampilată de reprezentantul legal al utilizatorului, care atestă data încetării sau a suspendării temporare a activităţii desfăşurate.

În cazul în care utilizatorul nu înaintează declaraţia pe propria răspundere privind încetarea, suspendarea temporară a activităţii sau încetarea comunicării publice a fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în termenul anterior indicat, acesta datorează în continuare remuneraţiile stabilite prin prezenta metodologie, conform autorizaţiei-licenţă neexclusive, fără a putea invoca o eventuală încetare a comunicării publice.

2.8. În cazul în care se constată că declaraţia pe propria răspundere sau contractul indicate la art. 2.4 nu sunt conforme realităţii, remuneraţiile aferente perioadei anterioare declaraţiei pe propria răspundere sau contractului sunt datorate de utilizator.

3.1. Pentru utilizarea fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, utilizatorii au obligaţia de a achita remuneraţia în cuantumul prevăzut în tabelele ce fac parte integrantă din prezenta metodologie, la care se adaugă TVA. Cuantumul remuneraţiei poate fi indexat anual ţinându-se cont de indicele de inflaţie stabilit la nivel naţional.

3.2. Remuneraţia datorată pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în scop ambiental trebuie achitată de către utilizator anterior începerii activităţii de

comunicare publică, până cel târziu în ultima zi a lunii anterioare desfăşurării activităţii.

Plata remuneraţiilor forfetare se efectuează lunar, până cel târziu în ultima zi a lunii pentru luna următoare pentru care acestea sunt datorate.

Pentru întârzieri la plată, utilizatorii datorează penalităţi de 0,1 % aferente sumelor neachitate la termen, pe zi de întârziere.

3.3. Pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în scop lucrativ, utilizatorul trebuie să achite în avans, până cel târziu în ultima zi a lunii anterioare desfăşurării activităţii, remuneraţia minimă, stabilită potrivit tabelelor 11,12,13 şi 14 de mai jos.

Plata remuneraţiilor minime se efectuează lunar, până cel târziu în ultima zi a lunii pentru luna următoare pentru care acestea sunt datorate.

Ulterior, utilizatorii care comunică public fonograme de comerţ/fonograme publicate în scop comercial sau reproduceri ale acestora şi/sau prestaţii artistice din domeniul audiovizual vor achita remuneraţia procentuală datorată după cum urmează:

- utilizatorul care desfăşoară evenimente ocazionale va achita remuneraţia procentuală datorată conform tabelului 11 de mai jos: în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data încheierii evenimentului/manifestaţiei/spectacolului/turneului/ campaniei sau a altei activităţi asimilate acestora;

- utilizatorul care comunică public fonogramele de comerţ/fonogramele publicate în scop comercial sau reproduceri ale acestora şi/sau prestaţii artistice în domeniul audiovizual în spaţii închise sau deschise potrivit tabelelor 12, 13 şi 14 de mai jos: lunar, până cel târziu în ultima zi a lunii pentru luna anterioară, pentru care aceasta este datorată.

3.4. Pentru întârzieri la plata remuneraţiilor, utilizatorii datorează penalităţi în cuantum de 0,1 % pe zi de întârziere din sumele neachitate la scadenţă, aceştia fiind de drept puşi în întârziere, fără a fi necesară notificarea acestora.

3.5. Utilizatorul care comunică public fonograme de comerţ/fonograme publicate în scop comercial sau reproduceri ale acestora şi/sau prestaţii artistice din domeniul audiovizual în scop lucrativ, conform tabelelor 11, 12, 13 şi 14, este obligat să transmită lunar organismului de gestiune colectivă a drepturilor conexe ale artiştilor interpreţi sau executanţi, respectiv ale producătorilor de fonograme, până cel târziu la data de 10 a lunii următoare celei pentru care remuneraţia este datorată sau la sfârşitul evenimentului/manifestaţiei/spectacolului/turneului/ campaniei sau al altei activităţi asimilate acestora (în cazul evenimentelor ocazionale), următoarele documente:

- acte justificative cu caracter financiar-contabil pentru fiecare lună de plată (balanţe analitice, bilanţuri contabile) în vederea justificării sumelor declarate şi a verificării remuneraţiei calculate lunar;

- declaraţie pe propria răspundere, semnată şi ştampilată de reprezentantul legal al utilizatorului privind baza de calcul al remuneraţiei datorate pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în scop lucrativ, diferenţiată pentru fiecare activitate specifică desfăşurată în scopul comunicării publice a acestora în scop lucrativ;

- lista fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual comunicate public, în vederea repartizării corecte a remuneraţiilor încasate de organismele de gestiune colectivă, conform modelului de playlist de mai jos:

 

Nr. crt.

Titlul piesei

Artist

Număr de difuzări

Producător

1

2

3

4

5

 

3.6. Baza de calcul al remuneraţiilor cuvenite comunicării publice a fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual din comunicarea publică în scop lucrativ o reprezintă, după caz:

1. veniturile, mai puţin TVA, obţinute din consumaţii şi vânzarea de bilete, abonamente, programe, valoarea materialelor promoţionale, sponsorizări etc, iar în lipsa acestora:

2. bugetul de cheltuieli al evenimentului/manifestaţiei/ spectacolului/turneului/campaniei, mai puţin TVA;

3. bugetul de cheltuieli pentru campanii publicitare, promoţionale sau electorale, mai puţin TVA.

Remuneraţia nu este datorată, iar dacă aceasta a fost achitată, ea trebuie returnată în cazul în care evenimentul/manifestaţia/spectacolul/turneul/campania a fost anulat/anulată.

3.7. Utilizatorul poate achita anterior emiterii autorizaţiei-licenţă neexclusive remuneraţia corespunzătoare perioadei de valabilitate a licenţei, prevăzute la art. 2.4, conform opţiunii exprimate de acesta.

Pentru utilizatorii care la data intrării în vigoare a prezentei metodologii au o licenţă valabilă, se aplică prevederile de la art. 3.2, respectiv art. 3.3.

Pentru remuneraţia achitată în avans, aferentă autorizaţiei-licenţă având o durată de valabilitate de minimum 12 luni, se acordă un discount/o reducere de 5% din suma datorată pentru această perioadă.

3.8. În cazul în care utilizatorul datorează mai multe sume restante, plata efectuată va stinge datoriile în ordinea vechimii, indiferent că acestea sunt constituite din remuneraţii sau penalităţi de întârziere.

Plata parţială efectuată de utilizator va fi imputată cu prioritate asupra penalităţilor de întârziere aferente sumelor neachitate la termen.

3.9. În cazul în care în acelaşi spaţiu se comunică public fonograme de comerţ/fonograme publicate în scop comercial sau reproduceri ale acestora şi/sau prestaţii artistice din domeniul audiovizual atât în scop ambiental, cât şi în scop lucrativ, se vor achita remuneraţii pentru ambele utilizări.

3.10. În cazul utilizatorilor care organizează turnee sau evenimente, aceştia pot achita remuneraţiile procentuale cuvenite la sfârşitul turneului sau a! ultimului eveniment, în condiţiile stabilite la art. 3.3 ultimul paragraf, după achitarea în avans a remuneraţiei prevăzute la art. 3.3 primul paragraf.

3.11. În situaţia „în care un utilizator deţine sau foloseşte mai multe spaţii sau desfăşoară mai multe activităţi, remuneraţia se datorează distinct pentru fiecare spaţiu în parte sau pentru fiecare activitate desfăşurată în parte.

În situaţia în care într-un spaţiu nedelimitat există o singură sursă de sunet sau de sunet şi imagine, în care se comunică public fonograme de comerţ/fonograme publicate în scop comercial sau reproduceri ale acestora, un utilizator desfăşoară mai multe activităţi conform anexei la metodologie (mai puţin cele prevăzute în tabelele 11-!4), remuneraţia se va achita o singură data pentru suprafaţa respectiva în care se difuzează muzica, conform obiectului de activitate corespunzător spaţiului având cea mai mare suprafaţă.

3.12. Pentru perioada pentru care utilizatorul a comunicat public fonograme de comerţ/fonograme publicate în scop comercial sau reproduceri ale acestora şi/sau prestaţii artistice din domeniul audiovizual în scop ambiental sau lucrativ fără a obţine în prealabil autorizaţia-licenţă neexclusivă, acesta are obligaţia de a plăti către organismul de gestiune colectivă a drepturilor conexe ale artiştilor interpreţi sau executanţi şi ale producătorilor de fonograme o sumă de bani reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal datorate dacă ar fi deţinut autorizaţia-licenţă neexclusivă. În situaţia în care cuantumul remuneraţiei care ar fi fost legal datorata de către utilizator nu poate fi determinat, acesta datorează triplul remuneraţiei plătite în mod uzual de utilizatorii din aceeaşi categorie.

3.13. În situaţia închirierii, subînchirierii sau a oricărui alt mod de transmitere a folosinţei parţiale a unui spaţiu în care are loc comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, deţinătorii legali cu orice titlu ai spaţiului respectiv au obligaţia de a obţine autorizaţia-licenţă neexclusivă şi de a achita remuneraţia distinctă, în ipoteza utilizării aparaturii proprii de sunet sau de sunet şi imagine.

4.1. Organismele de gestiune colectoare ale drepturilor artiştilor interpreţi sau executanţi, respectiv ale producătorilor de fonograme, conform reglementarilor legale în vigoare, pot numi delegaţi pentru monitorizarea comunicării publice a fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în scop ambiental ori lucrativ, aceştia având acces liber în spaţiile închise sau deschise unde se realizează comunicarea publică, în baza legitimaţiilor emise de organismele de gestiune colectivă menţionate sau a altor documente doveditoare (delegaţie), putând utiliza echipamente de înregistrare audio şi/sau video portabile. Acest drept nu absolvă utilizatorii de obligaţia de a declara utilizarea fonogramelor de comerţ/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual anterior începerii acestei activităţi, precum şi de a achita remuneraţiile aferente în condiţiile şi în cuantumul stabilit prin prezenta metodologie.

4.2. Aspectele constatate de către delegaţii organismelor de gestiune colectivă cu prilejul verificărilor efectuate vor fi consemnate în procese-verbale de verificare, încheiate la faţa locului, care fac dovada comunicării publice până la proba contrară.

5.1. Remuneraţiile stabilite prin prezenta metodologie se pot modifica anual, începând cu prima lună a anului următor celui în care s-a publicat prezenta metodologie, de către organismele de gestiune ale drepturilor artiştilor interpreţi sau executanţi, respectiv ale producătorilor de fonograme, conform reglementărilor legale în vigoare, pentru o categorie de titulari de drepturi, pe baza indicelui de inflaţie stabilit la nivel naţional.

5.2. Aceste modificări se depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, urmând a fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala organismelor de gestiune colectivă, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, emisă în termen de 5 zile de la data depunerii.

5.3. Modificările devin efective începând cu luna următoare publicării.

6. Prezenta metodologie intră în vigoare în termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Prezentul punct de vedere poate fi dezvoltat în cadrul negocierilor cu utilizatorii.

Compensează în totalitate cheltuielile de arbitraj.

 

Tabele1) cuprinzând valoarea remuneraţiilor cuvenite producătorilor de fonograme şi artiştilor interpreţi sau executanţi pentru fonograme şi pentru audiovizual


1) Tabelele sunt reproduse în facsimil.

 

Obligă ARAIEX la 1.000 lei cheltuieli de judecată către UPFR. Obligă UPFR la 680 lei cheltuieli de judecată către CREDIDAM.

Obligă ARAIEX şi UNART şi ADPFR la câte 600 lei cheltuieli de judecată către CREDIDAM. Obligă CREDIDAM la plata cheltuielilor de judecată către ADPFR în sumă de 989,3 lei.

Compensează în parte cheltuielile de judecată dintre CREDIDAM şi ADPFR în limita sumei de 600 lei şi, în consecinţă, obligă CREDIDAM la diferenţa de 389,3 lei către ADPFR.

Obligă UPFR, ARAIEX şi UNART la câte 950 lei cheltuieli de judecată către ADPFR.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 decembrie 2012.

 

Preşedinte,

Silvia Târna

Judecător,

Crina Bianca Trămîndan

Grefier,

Ionica Popescu