MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 362/2013

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXV - Nr. 362         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 18 iunie 2013

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 217 din 9 mai 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) lit. b), art. 7, art. 8 alin. (1), art. 9 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România

 

Decizia nr. 219 din 9 mai 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat

 

Decizia nr. 223 din 9 mai 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

354. - Hotărâre pentru completarea Ghidului carierei militare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 106/2011

 

361. - Hotărâre privind modificarea art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.264/2010 pentru aprobarea programului-cadru de emisiuni de titluri de stat, pe termen mediu, „Medium Term Notes”

 

364. - Hotărâre privind transmiterea unui imobil din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Finanţelor Publice, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea, în domeniul public ai oraşului Băile Govora şi în administrarea Consiliului Local al Oraşului Băile Govora

 

374. - Hotărâre privind suplimentarea bugetului Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, din Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2013 pentru înlăturarea efectelor calamităţilor naturale produse în primăvara anului 2013 la lucrările de gospodărire a apelor aferente unui obiectiv din domeniul public al statului

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.471. - Ordin al ministrului mediului şi schimbărilor climatice privind condiţiile de acordare a autorizaţiei speciale de pescuit în scop ştiinţific

 

3.813. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale pentru aprobarea listei nominale a beneficiarilor Legii nr. 269/2004 privind acordarea unui ajutor financiar în vederea stimulării achiziţionării de calculatoare, pentru anul 2013

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 217

din 9 mai 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) lit. b), art. 7, art. 8 alin. (1), art. 9 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Autosig” - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.430/229/2012 al Judecătoriei Feteşti şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.493D/2012 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra textelor de lege cuprinse în actul normativ criticat şi a constatat constituţionalitatea acestora, iar în cauza de faţă criticile sunt similare celor faţă de care Curtea Constituţională a exercitat în precedent controlul de constituţionalitate, fără să fie aduse argumente suplimentare care să determine modificarea jurisprudenţei deja existente în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 24 octombrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 2.430/229/2012, Judecătoria Feteşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Autosig” - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în ce priveşte art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, că definiţia termenului de „utilizator” al drumurilor publice naţionale este echivocă, deoarece este posibil ca în certificatul de înmatriculare să fie trecută o persoană decedată, o persoană juridică radiată din registrul comerţului sau o persoană care a înstrăinat vehiculul cu mai mult de un an în urmă, astfel că rovinieta a expirat.

Referitor la art. 7 din acelaşi act normativ, arată că noţiunea de „responsabilitate” folosită în cuprinsul acestui text de lege este vagă şi neprecizată, susţinând că cei care încalcă art. 7 din ordonanţă nu pot fi sancţionaţi cu nimic, dacă se ţine seama de faptul că este perfect legal ca un vehicul să circule fără rovinieta pe alte drumuri decât cele naţionale.

Cu privire !a art. 8 alin. (1), arată că, în opinia sa, este neconstituţional ca pentru fapta şoferului să răspundă proprietarul, iar, în unele cazuri, fostul proprietar. În acest sens, consideră că numai conducătorul auto poate fi contravenient, acesta urmând să achite amenda, iar nu utilizatorul drumurilor naţionale, aşa cum este acesta definit în art. 1 din ordonanţă. Mai arată că este discriminatoriu ca în cazul autovehiculelor străine să fie sancţionat şoferul, dar pentru cele înmatriculate în România să răspundă proprietarul sau deţinătorul.

Referitor la art. 9 alin. (2) din ordonanţă, precizează că, în practică, agenţii constatatori nu fac diferenţa între constatarea contravenţiei şi stabilirea contravenientului. Fotografierea unei plăcuţe cu numărul de înmatriculare nu echivalează cu identificarea autovehiculului, cu atât mai puţin a contravenientului, dacă acesta nu este oprit în trafic pentru identificarea seriei de şasiu.

Cât priveşte art. 9 alin. (3), susţine că Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România -SA. ar trebui să interpreteze acest articol în spiritul legii, şi anume în sensul că, în lipsa contravenientului, acesta ar trebui să fie identificat pe baza datelor Ministerului Administraţiei şi Internelor şi a declaraţiilor proprietarului.

Autorul excepţiei susţine că este necesar ca instanţa de contencios constituţional să precizeze dacă cel care comite fapta este conducătorul auto sau persoana fizică ori juridică menţionată în certificatul de înmatriculare al vehiculului.

În fine, autorul excepţiei critică Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, deoarece îi limitează libertatea economică prin aceea că, prin sancţionarea sa contravenţională în mod automat, fără nicio culpă, duce Sa paralizarea activităţii sale economice, ca urmare a faptului că Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. şi Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică (CESTRIN) au posibilitatea de a porni executarea silită, urmata de blocarea conturilor bancare şi imposibilitatea desfăşurării obiectului principal de activitate, acela de vânzare a autoturismelor. Se încalcă, în opinia sa, şi dreptul de proprietate privată, prin indisponibilizarea sumelor de bani din conturi pentru fapte ale unor terţe persoane pentru care nu este obligat să răspundă. De asemenea, susţine că se nesocoteşte principiul egalităţii, instituindu-se o discriminare între şoferi.

Judecătoria Feteşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, precizând că, prin edictarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002, s-a urmărit colectarea unor taxe pentru construirea, amenajarea, operarea şi întreţinerea şoselelor, a drumurilor publice din România, de la cei care le utilizează, adică de la conducătorii auto în genere, astfel încât întreţinerea şi construirea şoselelor să nu fie suportată de toţi contribuabilii la bugetul statului, ci doar de aceia care utilizează în mod efectiv drumurile naţionale. Arată că proprietarul autovehiculului este considerat a fi şi utilizatorul reţelei naţionale de drumuri publice, iar atunci când înstrăinează autovehiculul este obligat să facă demersuri pentru a fi radiat numele său din baza de date a Ministerului Administraţiei şi Internelor - Direcţia Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor. În cazul în care contractul de vânzare-cumpărare nu este înscris în evidenţele Serviciului public comunitar regim permise de conducere şi înmatriculări ale vehiculelor, proprietarul menţionat în cartea de identitate a vehiculului este considerat utilizator şi are obligaţia de a achita rovinieta. Calitatea de utilizator aparţine proprietarului autoturismului numai dacă acesta este singura persoană menţionată în certificatul de înmatriculare ca deţinător, chiar dacă autoturismul este folosit de către o altă persoană fizică sau juridică.

Instanţa apreciază totodată că, prin aplicarea amenzilor contravenţionale şi a tarifelor de despăgubire, nu se limitează libertatea economică a autorului excepţiei. Instituirea sancţiunii amenzii şi a plăţii tarifului de despăgubire îşi are raţiunea în protejarea integrităţii infrastructurii reţelei de drumuri naţionale, fiind stabilite în funcţie de tipul autovehiculului folosit fără a deţine rovinieta. Conchide că prin sancţionarea cu amendă contravenţională a celor care utilizează reţeaua de drumuri publice fără a avea achitată rovinieta, precum şi menţionarea de către agentul constatator în procesul-verbal de constatare a contravenţiei a contravalorii despăgubirii şi modului de achitare a acesteia, nu se aduce atingere prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, observând totodată că acestea „nici nu au o legătură semnificativă cu textul de lege criticat”.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, precizând că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002, prin raportare la dispoziţiile constituţionale indicate de autorul acesteia şi cu privire la unele critici similare. Aminteşte, în acest sens, cele statuate de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 1.376 din 16 decembrie 2008, nr. 1.343 din 22 octombrie 2009, nr. 1.384 din 20 octombrie 2011, nr. 385 din 26 aprilie 2012, nr. 623 din 12 iunie 2012, nr. 651 din 19 iunie 2012.

Arată, de asemenea, că prin ordonanţa criticată a fost introdus tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România pentru toate vehiculele înmatriculate şi pentru toţi utilizatorii români şi străini, structurat în funcţie de perioada de parcurs şi staţionare, încadrarea în clasa de emisii poluante, masa totală maximă autorizată şi numărul de axe, ca urmare a transpunerii Directivei nr. 62/1999/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 iunie 1999 de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri. De aceea, consideră că nu sunt nesocotite nici prevederile art. 20 din Constituţie. Tot astfel, în opinia sa, nu se încalcă nici dispoziţiile constituţionale ale art. 135 din Constituţie referitoare la economia României, iar prevederile art. 23 din Legea fundamentală cu privire la libertatea individuală nu au incidenţă în cauză.

Avocatul Poporului precizează că, prin Legea nr. 144/2012, au fost modificate substanţial prevederile art. 8 şi art. 9 din ordonanţa criticată şi au fost abrogate textele referitoare la aplicarea tarifului de despăgubire, menţiunea din procesul-verbal de constatare a contravenţiei a contravalorii despăgubirii şi reţinerea certificatului de înmatriculare. Cât priveşte celelalte dispoziţii din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, apreciază că nu încalcă prevederile din Constituţie invocate de autorul excepţiei în motivarea acesteia, amintind şi jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, modificate şi completate prin Ordonanţa Guvernului nr. 8/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 30 ianuarie 2010, şi, ulterior, prin Legea nr. 144/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 24 iulie 2012.

Curtea observă că, deşi autorul excepţiei critică întreaga ordonanţă, „atât în privinţa textului legii, cât mai ales în privinţa interpretării şi punerii în aplicare a prevederilor legale ale acestuia de către CNADNR şi subsidiara CESTRIN”, în realitate, formulează critici explicite doar cu privire la art. 1 alin. (1) lit. b), art. 7, art. 8 alin. (1), art. 9 alin. (2) şi (3) din aceasta, care au următoarea redactare:

- Art. 1 alin. (1) lit. b): (1) în înţelesul prezentei ordonanţe, termenii si expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: (...)

b) utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini”;

- Art. 7: „Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare şi a deţinerii rovinietei valabile, precum şi a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului”;

- Art. 8 alin. (1): „(t) Fapta de a circula fără a deţine rovinieta valabilă constituie contravenţie continuă şi se sancţionează cu amendă”;

- Art. 9 alin. (2) şi (3): (2) începând cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe reţeaua de drumuri naţionale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.

(3) în cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenţiei se poate încheia şi în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmeşte şi se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenţiei, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenţiei pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)”.

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, ordonanţa criticată contravine dispoziţiilor din Constituţie cuprinse la art. 16-”Egalitatea în drepturi”, art. 20-”Tratatele internaţionale privind drepturile omului”, art. 23 - „Libertatea individuală”, art. 25 - „Libera circulaţie”, art. 44 - „Dreptul de proprietate privată”, art. 45-”Libertatea economică”, art. 53 - „Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi” şi art. 135 - „Economia”.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii textelor de lege ce formează obiectul prezentei excepţii, din perspectiva unor critici similare şi prin raportare la aceleaşi texte de lege invocate şi în cauza de faţă.

Astfel, referitor la art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, prin Decizia nr. 623 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 23 iulie 2012, Curtea a apreciat ca neîntemeiată critica potrivit căreia sancţiunea pentru nerespectarea obligaţiei de a deţine rovinietă pentru circulaţia pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aplicată persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare al autovehiculului, care au în proprietate sau pot folosi în baza unui drept legal vehiculele, iar nu conducătorului auto, ar conduce la crearea unei discriminări între cele două categorii. Curtea a reţinut, pe de o parte, că certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act în baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, astfel încât se poate prezuma că autovehiculul se află în proprietatea persoanei sau, după caz, în folosinţa persoanei înscrise în acest certificat, iar, pe de altă parte, nicio normă legală nu interzice încredinţarea spre folosinţă a autovehiculului unei alte persoane, cu singura condiţie să posede permis de conducere valabil pentru categoria respectivă de autovehicul. În acest din urmă caz, persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare îşi asumă întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul să fie folosit şi pe reţeaua de drumuri naţionale, unde deţinerea unei roviniete este obligatorie, aşa încât vina de a nu deţine rovinietă îi aparţine. Totodată, deţinătorul sau, după caz, cel care foloseşte în mod legal autovehiculul are acţiunea în regres împotriva persoanei căreia i-a fost încredinţat autovehiculul, dacă aceasta a depăşit termenii şi condiţiile în care i-a fost încredinţat autovehiculul şi a circulat pe reţeaua de drumuri naţionale fără rovinietă.

Cu privire la prevederile art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, Curtea a observat, prin Decizia nr. 1.376 din 16 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 27 ianuarie 2009, că instituirea în mod distinct a responsabilităţii achitării tarifului de utilizare şi deţinere a rovinietei valabile pentru utilizatorii români şi cei străini nu încalcă principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor. Aşa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, acest principiu constituţional nu are semnificaţia uniformităţii, astfel încât dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, situaţiilor diferite trebuie să le corespundă un tratament diferit. Situaţia evident diferită a celor două categorii de utilizatori, în funcţie de care distinge textul de lege criticat, justifică tratamentul diferit stabilit de legiuitor.

Referitor la art. 8 alin. (1) din ordonanţa criticată, prin Decizia nr. 836 din 16 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 8 ianuarie 2007, Curtea a reţinut că dreptul de proprietate privată nu este un drept absolut, aşa încât, potrivit art. 44 alin. (1) teza a două din Constituţie, conţinutul şi limitele acestuia sunt stabilite de lege, iar alin. (7) al aceluiaşi articol obligă proprietarul la „respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului”, îi revin. Aşa fiind, nu se poate susţine că prin instituirea unei sancţiuni contravenţionale în sarcina persoanelor fizice ori juridice se aduce atingere dreptului de proprietate, chiar dacă în mod automat executarea contravenţiei înseamnă diminuarea patrimoniului. De asemenea, Curtea a constatat, prin aceeaşi decizie, că dispoziţiile legale criticate nu conţin niciun fel de prevederi de natură a afecta în vreun fel libertatea comerţului, consacrată de art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.

Prin Decizia nr. 87 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 14 martie 2012, Curtea a statuat că instituirea responsabilităţii achitării tarifului de utilizare şi deţinere a rovinietei valabile pentru utilizatori nu încalcă principiul liberei circulaţii. Dreptul la liberă circulaţie, astfel cum este reglementat de Constituţia României, prin receptarea sa din Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice, nu include şi dreptul de a conduce autovehicule, prevederile constituţionale nefăcând referire şi la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulaţie. De altfel, „libera circulaţie”, prevăzută de textul constituţional, se desfăşoară potrivit unor reguli stabilite prin lege, reguli care au ca finalitate ocrotirea unor valori economice şi sociale, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, precum şi a unei normale desfăşurări a relaţiilor interstatale.

Totodată, prin Decizia nr. 860 din 18 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 833 din 11 decembrie 2012, Curtea a reţinut, cu referire la dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, că acestea se aplică tuturor cetăţenilor surprinşi de mijloacele tehnice omologate amintite circulând fără rovinietă valabilă, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, remarcând, în acelaşi timp, că nu se poate contesta utilitatea mijloacelor tehnice moderne, prin comparaţie cu celelalte modalităţi de constatare a contravenţiilor, astfel cum acestea sunt prevăzute în cuprinsul art. 9 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 întrucât în cauza de faţă nu au fost evidenţiate elemente noi, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia pronunţate cu acele prilejuri îşi menţin valabilitatea şi în ceea ce priveşte prezenta excepţie de neconstituţionalitate.

Totodată, Curtea nu poate reţine nici criticile de neconstituţionalitate formulate prin raportare la art. 45 care garantează libertatea economică, întrucât instituirea unor tarife de utilizare şi de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România nu constituie o piedică în calea exercitării oricărui tip de activitate economică, cu respectarea exigenţelor legale corespunzătoare fiecărui domeniu de activitate. Tot astfel, textele de lege criticate nu sunt de natură să contravină art. 135 din Legea fundamentală care statuează că economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă şi care, în acest context, instituie obligaţiile care revin statului român.

În fine, Curtea constată că, de vreme ce nu a reţinut încălcarea vreunuia dintre drepturile fundamentale prevăzute de art. 21-52 din Constituţie, nu se pune problema analizării condiţiilor cuprinse în art. 53 din Legea fundamentală referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

De asemenea, Curtea observă că, în motivarea excepţiei ce formează obiectul dosarului de faţă, autorul acesteia reliefează şi diverse aspecte de fapt, care ar putea prezenta relevanţă din perspectiva instanţei învestite cu soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, sub aspectul stabilirii existenţei faptei care reprezintă contravenţia stabilită prin ordonanţa criticată, precum şi a persoanei care a săvârşit-o.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială „Autosig” - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.430/229/2012 al Judecătoriei Feteşti şi constată că prevederile art. 1 alin. (1) lit. b), art. 7, art. 8 alin. (1), art. 9 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România sunt constituţionale în raport de criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Feteşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 mai 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 219

din 9 mai 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Ovidiu Daniel Galea în Dosarul nr. 474/35/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.556D/2012 al Curţii Constituţionale

La apelul nominal răspunde, pentru partea Uniunea Naţională a Barourilor din România, domnul avocat Constantin Voicescu, în calitate de apărător ales, cu delegaţie depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa autorului excepţiei şi a părţii Baroul Bihor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Uniunii Naţionale a Barourilor din România. Acesta solicită respingerea excepţiei, ca neîntemeiată, arătând că impunerea unor condiţii pentru exercitarea unei profesii nu constituie o îngrădire a dreptului la muncă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, apreciind că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 13 noiembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 474/35/2011, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Ovidiu Daniel Galea într-o acţiune în contencios administrativ având ca obiect soluţionarea unui recurs prin care Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de autorul excepţiei în scopul anulării unei hotărâri a Consiliului Baroului Bihor şi a unei decizii a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, impunând persoanei îndreptăţite să fie primită în profesia de avocat cu scutire de examen obligaţia ca în termen de două luni să rezolve starea de incompatibilitate, textul de lege criticat îngrădeşte dreptul la muncă al solicitantului şi dreptul său la liberă iniţiativă, iar alegerea profesiei nu mai este liberă. Arată că prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate nu oferă nicio garanţie pentru respectarea acestui termen de două luni, în condiţiile în care formalităţile ce trebuie efectuate în scopul înlăturării stării de incompatibilitate sunt incerte ori imprevizibile, având loc independent de voinţa solicitantului. Astfel, precizează că, după primirea deciziei de admitere în profesia de avocat, judecătorul solicitant poate adresa Consiliului Superior al Magistraturii cerere de demisie sau de pensionare; hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii va fi trimisă Preşedintelui României, pentru a emite decretul de eliberare din funcţie; decretul urmează să fie publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. Or, pentru niciuna dintre aceste formalităţi nu sunt stabilite prin lege termene-limită. Aşadar, susţine că termenul de două luni impus de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 nu poate fi respectat de solicitant, întrucât formalităţile necesare depăşesc această durată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, menţionează că dispoziţiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995- care, la data introducerii cererii de chemare în judecată, se regăseau la art. 24 alin. (2) din varianta legii anterioară republicării - nu contravin textelor din Legea fundamentală invocate, având în vedere că incompatibilitatea la care se face referire este strict reglementată în contextul reglementărilor vizând primirea în profesia de avocat.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile apărătorului Uniunii Naţionale a Barourilor din România, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, care au următoarea redactare: (2) în cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei”.

În opinia autorului excepţiei, sunt încălcate următoarele dispoziţii din Constituţie; art. 41 alin. (1) care prevede că dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, iar alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă, art. 45 care garantează accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii şi art. 53 referitor la condiţiile în care este permisă restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, potrivit art. 15 din Legea nr. 51/1995, exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat, cu ocupaţiile care lezează demnitatea şi independenţa profesiei de avocat sau bunele moravuri, precum şi cu exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comerţ.

Textul de lege criticat în cauza de faţă se referă la ipoteza în care persoana admisă în profesia de avocat - indiferent că admiterea are loc în urma examenului prevăzut la art. 17 alin. (1) şi (2) din legea mai sus menţionată sau la cerere, cu scutire de examen, pentru anumite categorii de persoane, aşa cum a fost cazul în speţă -, se află într-o situaţie de incompatibilitate, prin suprapunerea, temporară, a calităţii de avocat cu cea pe care o avea înainte de promovarea examenului de admitere în profesie, respectiv înainte de aprobarea cererii de înscriere cu scutire de examen.

Această din urmă posibilitate de accedere în profesia de avocat era permisă de prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, fiind, însă, eliminată prin Legea nr. 270/2010 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 28 decembrie 2010. În virtutea textului de lege menţionat, intrarea în profesia de avocat cu scutire de examen era deschisă persoanelor care erau titularele unor diplome de doctor în drept, precum şi celor care, până la data primirii în profesia de avocat au îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani şi dacă nu Ie-a încetat activitatea din motive disciplinare care să le facă nedemne pentru profesia de avocat. În prezent, potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, primirea în profesie se realizează numai în baza unui examen organizat de Uniunea Naţională a Barourilor din România.

Textul de lege criticat în cauza de faţă instituie regula potrivit căreia, în cazul în care o persoană ce desfăşoară o activitate incompatibilă cu cea de avocat, decizia Consiliului baroului de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei. Autorul excepţiei susţine că aceste prevederi de lege ar contraveni dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, care prevăd că dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, iar alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă, şi celor ale art. 45 care garantează accesul liber al persoanei la o activitate economică şi libera iniţiativă.

În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că libertatea alegerii profesiei, a meseriei şi a locului de muncă nu înseamnă că orice persoană, oricând şi în orice condiţii, poate exercita profesia sau meseria pe care o doreşte. În acest sens, este, de exemplu, Decizia nr. 233 din 25 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 5 iulie 2004. Tot astfel, prin Decizia nr. 379 din 30 septembrie 2004r publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 25 octombrie 2004, Curtea a constatat că dreptul la muncă, dreptul la libera alegere a profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă şi dreptul la protecţie socială, consacrate de art. 41 din Constituţie, în concordanţă cu reglementările din instrumentele juridice internaţionale, sunt drepturi fundamentale şi generale. Curtea a reţinut că acestea nu sunt, însă, drepturi absolute, ci presupun îndeplinirea cerinţelor impuse de lege cu privire la exercitarea respectivei profesii, meserii sau ocupaţii. Concluzia este valabilă şi în ce priveşte prezenta excepţie de neconstituţionalitate, textul de lege ce formează obiect al acesteia, având rolul de a preveni întrunirea concomitentă de către aceeaşi persoană a două calităţi care, prin natura lor, sunt incompatibile – cea de avocat şi cea de magistrat – conflictul de interese fiind, într-o asemenea situaţie, evident. Curtea reţine că aspectele învederate de autorul excepţiei referitoare la imposibilitatea respectării termenului de două luni impus de textul de lege criticat, ca urmare a faptului că, în practică, rezolvarea stării de incompatibilitate presupune parcurgerea unor etape care implică, uneori, un interval de timp mai lung decât cel stipulat de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 nu constituie, în sine, un viciu de neconstituţionalitate. Stabilirea duratei în care persoana admisă în profesie trebuie să înlăture eventuala stare de incompatibilitate reprezintă o opţiune a legiuitorului, pe care Curtea Constituţională nu are competenţa să o cenzureze, de vreme ce nu afectează constituţionalitatea textului de lege dedus controlului său.

Curtea nu poate reţine nici pretinsa nesocotire a prevederilor art. 45 din Constituţie, textul de lege criticat nefiind de natură să împiedice sau să limiteze libera iniţiativă, care se poate exercita nestânjenit, în interiorul profesiei de avocat, prin organizarea în diferite forme de asociere profesională sau prin prestarea activităţii în acele modalităţi prevăzute de lege pe care avocatul le consideră avantajoase şi potrivite specializării sale, în măsura în care acesta îndeplineşte exigenţele impuse de exercitarea profesiei în limitele stabilite de legea de organizare. Libera iniţiativă garantată de art. 45 din Constituţie trebuie înţeleasă ca permiţând desfăşurarea diverselor activităţi profesionale în condiţiile respectării tuturor exigenţelor instituite prin legile care organizează exerciţiul acestora.

În ce priveşte raportarea criticii de neconstituţionalitate la dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea observă că, de vreme ce nu a constatat o încălcare a vreunui drept sau a vreunei libertăţi fundamentale, nu se pune problema analizării îndeplinirii condiţiilor în care textul constituţional amintit permite restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ovidiu Daniel Galea în Dosarul nr. 474/35/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României. Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 mai 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 223

din 9 mai 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat

 

Augustin Zegrean – preşedinte

Aspazia Cojocaru – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Lăzăroiu – judecător

Mircea Ştefan Minea – judecător

Iulia Antoanella Motoc – judecător

Ion Predescu – judecător

Puskás Valentin Zoltán – judecător

Valentina Bărbăţeanu – magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Ionela Mariana Ghiugan în Dosarul nr. 3.022/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.591 D/2012 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal răspund autorul excepţiei, personal, partea Baroul Bucureşti, prin avocat Iosif Friedmann-Nicolescu, în calitate de membru al Consiliului Baroului Bucureşti, cu împuternicire depusă la dosar şi, pentru partea Uniunea Naţională a Barourilor din România, avocat Constantin Voicescu, în calitate de apărător ales, cu delegaţie depusă la dosarul cauzei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţilor.

Autorul excepţiei arată că efectul textului de lege criticat îl constituie interzicerea exercitării profesiei şi pierderea calităţii de avocat persoanei care, deşi îndeplineşte condiţiile de primire în profesie, se află şi în stare de incompatibilitate. Precizează că deja Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că există posibilitatea înscrierii acestor persoane direct pe tabloul avocaţilor incompatibili.

Partea Baroul Bucureşti, prin reprezentant, apreciază că textul de lege supus controlului de constituţionalitate este în concordanţă cu toate documentele internaţionale la care Uniunea Naţională a Barourilor din România este parte. Menţionează că profesia de avocat are o reglementare specifică, iar accederea în profesie concomitent cu înscrierea pe o listă a incompatibililor ar tulbura ordinea de drept.

Reprezentantul Uniunii Naţionale a Barourilor din România solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând că, de fapt, se cere interpretarea textului de lege ce formează obiect al acesteia. Mai arată că primirea în profesie a persoanelor incompatibile reprezintă un beneficiu pe care legea îl acordă acestora, oferindu-le un răgaz pentru rezolvarea stării de incompatibilitate. Prin urmare, consideră că legea avocaturii prevede un regim chiar mai favorabil decât legile care reglementează alte profesii.

La cererea autorului excepţiei, Curtea îi acordă cuvântul în replică. Acesta precizează că există sute de magistraţi care au calitatea de avocat, dar cărora le este suspendat dreptul de a exercita această profesie. Arată că textul de lege criticat limitează concurenţa şi restricţionează accesul magistraţilor în profesia de avocat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, ca inadmisibilă, considerând că sunt vizate exclusiv chestiuni de aplicare şi interpretare a legii la speţă, care nu pot forma obiectul controlului exercitat de Curtea Constituţională.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 5 noiembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 3.022/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Ionela Mariana Ghiugan într-o acţiune în contencios administrativ având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unei decizii a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România prin care s-a respins contestaţia formulată de autoarea excepţiei împotriva hotărârii prin care Consiliul Baroului Bucureşti a respins ca inadmisibilă cererea de înscriere a acesteia în tabloul avocaţilor incompatibili, după primirea sa în profesia de avocat.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că textul de lege criticat este neconstituţional în măsura în care se interpretează că, după primirea în profesia de avocat, persoanele care se găsesc în stare de incompatibilitate nu pot fi înscrise direct în lista avocaţilor incompatibili. În acest sens, arată că interzicerea exercitării unei profesii pentru care o persoană îndeplineşte cerinţele prevăzute de lege reprezintă o restrângere a dreptului la muncă garantat de art. 41 din Constituţie. Precizează că, pentru a fi în acord cu dispoziţiile constituţionale, precum şi cu cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, această restrângere trebuie să fie prevăzută de lege, să îndeplinească un scop legitim, să fie necesară într-o societate democratică şi să fie proporţională cu scopul urmărit.

Astfel, arată că, deşi restrângerea este prevăzută prin lege, totuşi efectele acesteia în privinţa persoanelor care au dobândit dreptul de acces în profesie sunt neclare, deoarece textul de lege criticat nu precizează care sunt consecinţele încălcării termenului de două luni în care trebuie rezolvată situaţia de incompatibilitate. De asemenea, referirea din art. 25 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 la „reînscrierea pe tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei” a generat interpretări divergente în practica barourilor în ceea ce priveşte posibilitatea persoanelor care au fost primite în profesie şi se află în stare de incompatibilitate de a fi înscrise direct pe tabloul avocaţilor incompatibili până la data încetării acestei situaţii.

Precizează că este justificată interdicţia magistratului de a presta în acelaşi timp activitatea specifică cetei de avocat, pentru asigurarea prestigiului şi imaginii justiţiei şi pentru evitarea conflictelor de interese, dar, prin esenţa ei, incompatibilitatea este generată de prestarea efectivă şi simultană a două activităţi. De aceea, susţine că restricţionarea dreptului la muncă este proporţională cu scopul urmărit numai în măsura înecare se împiedică exercitarea în paralel a celor două profesii. În cazul interpretării art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 în sensul că persoanele primite în profesia de avocat nu pot fi înscrise direct pe tabloul avocaţilor fără drept de exercitare a profesiei până la încetarea situaţiei de incompatibilitate, efectul este acela de eliminare din profesie şi anulare a efectelor deciziei de primire în profesie, ceea ce depăşeşte scopul urmărit prin instituirea incompatibilităţii. Consideră că ceea ce se urmăreşte de fapt printr-o astfel de interpretare permisă de textul de lege criticat este restrângerea unei posibile concurenţe în exercitarea profesiei liberale la încetarea stării de incompatibilitate.

În fine, susţine că prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate sunt discriminatorii, având în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care a statuat că diferenţa de tratament devine discriminare atunci când se induc distincţii între situaţii analoage şi comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă. Arată, în acest sens, că avocatul care devine incompatibil poate să îşi păstreze calitatea de membru al corpului profesional respectiv, fiindu-i suspendat doar dreptul de exercitare a profesiei de avocat, în timp ce persoanei primite în profesie i se refuză păstrarea acestei calităţi în aceleaşi condiţii, pretinzându-i-se, în mod excesiv şi nejustificat, să renunţe la funcţia deţinută, fără a i se da posibilitatea suspendării exclusiv a exerciţiului dreptului de a profesa.

Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că interpretarea dată de unele barouri, printre care şi Baroul Bucureşti, textelor de lege criticate, în sensul că persoanele primite în profesia de avocat nu pot fi înscrise direct pe Tabloul avocaţilor fără drept de exercitare a profesiei, până la încetarea stării de incompatibilitate, duce, în fapt, la anularea efectelor deciziei de primire în profesie, ceea ce excedează cadrului legal şi scopului urmărit de legiuitor prin instituirea situaţiei de incompatibilitate. Precizează, totodată, că avocatul care devine incompatibil poate să îşi păstreze calitatea de membru al baroului respectiv, fiindu-i suspendat doar dreptul exercitării profesiei, în timp ce persoanei primite în profesia de avocat i se refuză păstrarea acestei calităţi, obligarea acesteia la a renunţa la funcţia deţinută apărând ca fiind excesivă, fără posibilitatea suspendării exerciţiului dreptului de a profesa, ceea ce ar putea fi interpretat ca o încălcare a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 25 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, care au următoarea redactare:

- Art. 25: „(1) Consiliul ba/oului emite decizii de trecere pe tabloul avocaţilor incompatibili, la cerere sau din oficiu, iar reînscrierea pe tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei se face numai la cerere, după încetarea stării de incompatibilitate.

(2) în cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de ia emiterea deciziei”.

În opinia autorului excepţiei, astfel cum rezultă din motivarea excepţiei, sunt încălcate dispoziţiile din Legea fundamentală cuprinse la art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări şi la art. 41 alin. (1) teza întâi, potrivit căruia dreptul la muncă nu poate fi îngrădit.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în conformitate cu prevederile art. 15 din Legea nr. 51/1995, exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat, cu ocupaţiile care lezează demnitatea şi independenţa profesiei de avocat sau bunele moravuri, precum şi cu exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comerţ.

Potrivit primului alineat al textului de lege criticat în cauza de faţă, avocaţii aflaţi în stare de incompatibilitate sunt trecuţi pe tabloul avocaţilor incompatibili, prin decizie a Consiliului baroului – emisă fie la cerere, fie din oficiu -, urmând ca aceştia să fie reînscrişi, la cerere, pe tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei, după încetarea stării de incompatibilitate.

Cel de-al doilea alineat al art. 25 din Legea nr. 51/1995 are în vedere cazul persoanelor admise în profesia de avocat care se află într-o situaţie de incompatibilitate, prin suprapunerea, temporara, a calităţii de avocat cu cea pe care o avea înainte de promovarea examenului de admitere în profesie sau, după caz, înainte de aprobarea cererii de admitere în profesie cu scutire de examen. Această din urmă posibilitate de accedere în profesia de avocat era permisă de prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, fiind însă eliminată prin Legea nr. 270/2010 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 28 decembrie 2010. În virtutea textului de lege menţionat, intrarea în profesia de avocat cu scutire de examen era deschisă persoanelor care erau titularele unei diplome de doctor în drept, precum şi celor care, până la data primirii în profesia de avocat, au îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani şi dacă nu Ie-a încetat activitatea din motive disciplinare care să le facă nedemne pentru profesia de avocat. În prezent, potrivit art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995, primirea în profesie se realizează numai în baza unui examen organizat de Uniunea Naţională a Barourilor din România.

Curtea observă că legiuitorul a instituit posibilitatea ca şi persoanele care se află ab initio în stare de potenţială incompatibilitate să aibă vocaţia de a dobândi calitatea de avocat, cu respectarea condiţiilor legale, după caz, prin promovarea examenului de admitere sau, aşa cum prevedea textul de lege abrogat mai sus menţionat, cu scutire de examen, incompatibilitatea survenită urmând să fie rezolvată în intervalul de două luni prevăzut de lege. În practică, acest lucru se poate realiza prin renunţarea la funcţia care generează starea de incompatibilitate cu profesia de avocat sau prin înscrierea directă în tabelul avocaţilor fără drept de exercitare a profesiei, legalitatea refuzului de înscriere în tabloul avocaţilor fără drept de exercitare a profesiei urmând să fie analizat de instanţele de judecată competente.

În cauza de faţă, autorul deduce neconstituţionalitatea textului din modul în care unele barouri au înţeles să interpreteze prevederile de lege supuse controlului, fiind nemulţumit de soluţia aleasă de unele dintre acestea, printre care şi Baroul Bucureşti, care au refuzat înscrierea direct pe tabloul avocaţilor fără drept de exercitare a profesiei a persoanelor admise în profesia de avocat, dar care se află în stare de incompatibilitate şi care nu rezolvă în interval de două luni situaţia ce generează starea de incompatibilitate.

Autorul excepţiei susţine că prevederile art. 25 din Legea nr. 51/1995 sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează că, după primirea în profesia de avocat, persoanele care se găsesc în stare de incompatibilitate nu pot fi înscrise în lista avocaţilor incompatibili. Din această perspectivă, Curtea constată că excepţia apare ca inadmisibilă, fiind criticată modalitatea de interpretare şi de aplicare concretă, în practică, a textului de lege dedus controlului de constituţionalitate, ceea ce excedează atribuţiilor instanţei de contencios constituţional.

De altfel, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pe roiul căreia s-a aflat procesul în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de faţă, a admis cererea de anulare a deciziei Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România prin care s-a respins contestaţia formulată de autorul excepţiei împotriva hotărârii prin care Consiliul Baroului Bucureşti a respins ca inadmisibilă cererea de înscriere a acestuia pe tabloul avocaţilor incompatibili, după primirea sa în profesia de avocat, cu scutire de examen. Mai mult, instanţa a obligat Baroul Bucureşti să înscrie autorul excepţiei pe tabloul avocaţilor incompatibili.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Ionela Mariana Ghiugan în Dosarul nr. 3.022/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 mai 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru completarea Ghidului carierei militare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 106/2011

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. – După articolul 33 din Ghidul carierei militare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 106/2011, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 18 februarie 2011, se introduce un nou articol, articolul 34, cu următorul cuprins:

„Art. 34. – (1) Pentru ofiţerii absolvenţi ai studiilor universitare de licenţă în specializările «Conducere interarme – forţe terestre», «Conducere interarme – forţe aeriene». «Conducere interarme –forte navale», «Conducere logistică» sau «Management economico-financiar» la Universitatea Naţională de Apărare «Carol I», promoţiile 2007,2008,2009 şi 2011, cursul postuniversitar de dezvoltare profesională în conducere structuri militare este echivalent cursului interarme. (2) Ofiţerii prevăzuţi la alin. (1) care au absolvit cursul postuniversitar de dezvoltare profesională în conducere structuri militare beneficiază de aceleaşi drepturi privind încadrarea şi evoluţia în carieră ca şi absolvenţii studiilor universitare de maşter de conducere interarme.”

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Viceprim-ministru,

Gabriel Oprea

Ministrul apărării naţionale,

Mircea Duşa

Ministrul educaţiei naţionale,

Remus Pricopie

Ministrul delegat pentru învăţământ superior, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică,

Mihnea Cosmin Costoiu

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Mariana Câmpeanu

 

Bucureşti, 12 iunie 2013.

Nr. 354.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind modificarea art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.264/2010 pentru aprobarea programului-cadru de emisiuni de titluri de stat, pe termen mediu, „Medium Term Notes”

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. – Articolul 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.264/2010 pentru aprobarea programului-cadru de emisiuni de titluri de stal pe termen mediu, „Medium Term Notes”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 854 din 21 decembrie 2010, se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 1. – Se aprobă programul-cadru de emisiuni de titluri de stat, pe termen mediu, „Medium Term Notes”, în sumă maximă, în orice moment, de 8 miliarde euro sau echivalent în orice valută, denumit în continuare Program.”

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Daniel Chiţoiu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

 

Bucureşti, 12 iunie 2013.

Nr. 361.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind transmiterea unui imobil din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Finanţelor Publice, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea, în domeniul public al oraşului Băile Govora şi în administrarea Consiliului Local al Oraşului Băile Govora

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 9 alin. (1) şi art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 867 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – Datele de identificare ale imobilului cu nr. M.F.P. 25.980 se modifică potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. – Se aprobă transmiterea imobilului, prevăzut la art. 1, din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Finanţelor Publice, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea, în domeniul public al oraşului Băile Govora şi în administrarea Consiliului Local al Oraşului Băile Govora, în vederea amenajării şi folosirii acestuia ca sediu administrativ al Primăriei Oraşului Băile Govora.

Art. 3. – Predarea-preluarea imobilului transmis potrivit art. 1 se face pe bază de protocol încheiat între părţile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 4. – Ministerul Finanţelor Publice îşi va actualiza în mod corespunzător datele din evidenţa cantitativ-valorică şi de cadastru şi va opera modificarea anexei nr. 9 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Nicolae-Liviu Dragnea

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Daniel Chiţoiu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

 

Bucureşti, 12 iunie 2013.

Nr. 364.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale imobilului care se transmite din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Finanţelor Publice, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea, în domeniul public al oraşului Băile Govora şi în administrarea Consiliului Local al Oraşului Băile Govora

 

Nr. M.F.P.

Codul de clasificaţie

Denumirea imobilului

Locul unde este situat bunul imobil

Persoana juridică de la care se transmite imobilul

C.U.I.

Persoana juridică la care se transmite imobilul

C.U.I.

Caracteristicile tehnice ale imobilului

25.980

8.29.06

Imobil cu destinaţie administrativă şi social-culturală

Judeţul Vâlcea, oraşul Băile Govora,

str. Tudor Vladimirescu nr. 101

Din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Finanţelor Publice, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea

CUI 2.54.07.83

În domeniul public al oraşului Băile Govora şi în administrarea Consiliului Local al Oraşului Băile Govora, judeţul

Vâlcea CUI 2.54.18.27

Imobil cu nr. CF 35352; nr. cadastral/ nr. topografic 35352,

alcătuit din:

- construcţie, în suprafaţă de 227 mp, regim de înălţime D+P;

- teren aferent, în suprafaţă de 349 mp

Valoarea de inventar: 220,220 lei

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind suplimentarea bugetului Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, din Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2013, pentru înlăturarea efectelor calamităţilor naturale produse în primăvara anului 2013 la lucrările de gospodărire a apelor aferente unui obiectiv din domeniul public al statului

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 30 alin. (4) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – (1) Se aprobă suplimentarea bugetului Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice din Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2013, cu suma de 2.000 mii lei la capitolul 70.01 „Locuinţe, servicii şi dezvoltare publică”, titlul 71 „Active nefinanciare” articolul 71.01 „Active fixe”.

(2) Fondurile prevăzute la alin. (1) se utilizează pentru realizarea în regim de urgenţă a lucrărilor pentru înlăturarea efectelor calamităţilor naturale produse în primăvara anului 2013 la lucrările de gospodărire a apelor aferente unui obiectiv din domeniul public al statului, prevăzut în anexa care face parte integranta din prezenta hotărâre.

Art. 2. – Elaborarea documentaţiei tehnico-economice şi execuţia lucrărilor se contractează de către Administraţia Naţională „Apele Române”, instituţie publică aflată în coordonarea Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, cu respectarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare, pentru situaţii de forţă majoră.

Art. 3. – (1) Până la aprobarea documentaţiei tehnico-economice, potrivit legii, se aprobă deschiderea finanţării şi începerea execuţiei lucrărilor pe bază de liste de lucrări estimate cantitativ şi valoric.

(2) Decontarea lucrărilor executate se va face pe baza situaţiilor de lucrări însuşite de beneficiar.

(3) în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri, Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice va aproba documentaţia tehnico-economică aferentă obiectivului de investiţii necesar înlăturării efectelor calamităţilor naturale produse în primăvara anului 2013.

Art. 4. – Ministerul Finanţelor Publice este autorizat să introducă, la propunerea ordonatorului principal de credite, modificările corespunzătoare în structura bugetului de stat şi în volumul şi structura bugetului Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice pe anul 2013.

Art. 5. – Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice şi alte organe abilitate de lege vor controla modul de utilizare, în conformitate cu prevederile legale, a sumei alocate potrivit prezentei hotărâri.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul mediului şi schimbărilor climatice,

Rovana Plumb

Ministrul delegat pentru ape, păduri şi piscicultura,

Lucia Ana Varga

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Daniel Chiţoiu

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Nicolae-Liviu Dragnea

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

 

Bucureşti, 12 iunie 2013.

Nr. 374.

 

ANEXĂ

 

 

 

- mii lei -

Denumirea obiectivului

Valoarea estimata

Valoarea de finanţare în anul 2013

Punerea în siguranţă a digului de pe malul drept al fluviului Dunărea, pe braţul Borcea, în zona comunei Stelnica, judeţul Ialomiţa

9.600

2.000

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL MEDIULUI ŞI SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

 

ORDIN

privind condiţiile de acordare a autorizaţiei speciale de pescuit în scop ştiinţific

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 2.344 din 26 martie 2013 al Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultura,

luând în considerare prevederile art. 51 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 317/2009, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de prevederile art. 7 lit. A pct. g) din Hotărârea Guvernului nr. 545/2010 privind organizarea, structura şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultura, cu modificările ulterioare,

în temeiul art. 13 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 48/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice şi pentru modificarea unor acte normative în domeniul mediului şi schimbărilor climatice,

ministrul mediului şi schimbărilor climatice emite următorul ordin:

Art. 1. – (1) Pescuitul în scop ştiinţific definit la art. 2 pct. 181 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 317/2009, cu modificările şi completările ulterioare, se practică în baza autorizaţiei speciale de pescuit în scop ştiinţific.

(2) Pescuitul în scop ştiinţific poate fi practicat de instituţiile de cercetare în vederea atingerii obiectivelor de cercetare prevăzute la art. 51 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 317/2009, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Cantităţile de produse obţinute în urma practicării pescuitului în scop ştiinţific nu fac obiectul comercializării.

Art. 2. – (1) în vederea obţinerii autorizaţiei speciale de pescuit în scop ştiinţific, instituţiile de cercetare depun la Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultura, denumită în continuare Agenţie, o cerere însoţită de următoarele documente:

a) datele de identificare ale instituţiei de cercetare: actul normativ în baza căruia funcţionează, din care să reiasă că are în obiectul de activitate cercetarea ştiinţifică în domeniul resurselor acvatice vii, al pescuitului şi acvaculturii, o copie a certificatului de înregistrare fiscală, adresa, numerele de telefon şi fax, adresa de e-mail;

b) extrasul din planul de cercetare, care să prevadă temele de cercetare aprobate, cu termene şi domenii definite şi care corespund obiectivelor cercetării ştiinţifice în domeniul evaluării resurselor acvatice vii, pescuitului şi acvaculturii;

c) regulamentul de desfăşurare a pescuitului în scop ştiinţific, elaborat de fiecare instituţie de cercetare şi avizat de Agenţie;

d) declaraţie pe propria răspundere a reprezentantului legal al instituţiei privind obligaţia de a transmite Agenţiei, în termen de 30 de zile de la expirarea valabilităţii autorizaţiei, o sinteză care să cuprindă activităţile desfăşurate şi rezultatele obţinute ca urmare a practicării pescuitului în scop ştiinţific;

e) lista cu cercetătorii responsabili ai tematicii/temei de cercetare, personalul care participă la pescuit, navele/ambarcaţiunile, uneltele şi metodele folosite la pescuit;

f) pentru speciile protejate şi strict protejate, o copie a ordinului ministrului mediului şi schimbărilor climatice de derogare de la măsurile de protecţie a speciilor strict protejate şi/sau privind utilizarea metodelor de capturare interzise a speciilor de faună, conform prevederilor art. 38 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificările şi completările ulterioare prin Legea nr. 49/2011, cu modificările ulterioare.

(2) în perimetrul Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării” activitatea de pescuit în scop ştiinţific se desfăşoară în baza permisului de cercetare eliberat de Administraţia Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”, conform prevederilor Legii nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a documentelor prevăzute la alin. (1).

(3) Navele/Ambarcaţiunile folosite la pescuitul în scop ştiinţific în baza unui document de proprietate/comodat/ închiriere se înscriu în Fişierul navelor şi ambarcaţiunilor de pescuit şi primesc licenţă de pescuit în scop ştiinţific.

(4) Nava/Ambarcaţiunea licenţiată pentru pescuitul în scop ştiinţific va fi radiată din Fişierul navelor şi ambarcaţiunilor de pescuit comercial, iar licenţa de pescuit comercial se suspendă pe timpul desfăşurării activităţii de pescuit în scop ştiinţific.

(5) Modelul licenţei de pescuit în scop ştiinţific este prevăzut în anexa nr. 1.

(6) Instituţiile de cercetare folosesc la pescuitul în scop ştiinţific un număr limitat de ambarcaţiuni de pescuit, în funcţie de complexitatea temelor de cercetare ştiinţifică şi de zonele în care se realizează pescuitul în scop ştiinţific.

(7) Instituţiile de cercetare notifică filialele regionale ale Agenţiei cu 24 de ore înainte de ieşirea la pescuit a acestora.

Art. 3. – (1) Titularul autorizaţiei speciale de pescuit în scop ştiinţific eliberează periodic ordine de serviciu personalului înscris în autorizaţie, conform planului de cercetare aprobat de conducerea instituţiei de cercetare.

(2) Pescuitul în scop ştiinţific al speciilor protejate se practică în prezenţa personalului de cercetare desemnat de către titularul autorizaţiei speciale de pescuit în scop ştiinţific şi a reprezentantului Agenţiei.

Art. 4. – Autorizaţia specială de pescuit în scop ştiinţific se eliberează pentru o perioadă de cel mult un an calendaristic, în concordanţă cu termenele fazelor prevăzute în tematica/tema de cercetare, pentru fiecare zonă.

Art. 5. – În cazul nerespectării condiţiilor care au stat la baza eliberării autorizaţiei, precum şi a prevederilor art. 3, aceasta poate fi reţinută/suspendată pe o durată de 90 de zile, la propunerea personalului Agenţiei cu drept de inspecţie şi control.

Art. 6. – Instituţiile de cercetare care nu transmit Agenţiei sinteza menţionată la art. 2 alin. (1) lit. d) nu vor mai putea obţine autorizaţie de pescuit în scop ştiinţific la următoarea solicitare.

Art. 7. – Modelul autorizaţiei speciale de pescuit în scop ştiinţific este prevăzut în anexa nr. 2.

Art. 8. – Licenţele şi autorizaţiile de pescuit în scop ştiinţific emise anterior emiterii prezentului ordin îşi păstrează valabilitatea până la data expirării valabilităţii acestora.

Art. 9. – Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 10. – La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 380/2009 privind condiţiile de acordare a autorizaţiei speciale de pescuit în scop ştiinţific, publicat în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 425 din 22 iunie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.

Art. 11. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul mediului şi schimbărilor climatice,

Rovana Plumb

 

Bucureşti, 12 iunie 2013.

Nr. 1.471.

 

ANEXA Nr. 1

 

ROMÂNIA

 

 

 

STEMĂ

 

 

 

MINISTERUL MEDIULUI ŞI SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU PESCUIT ŞI ACVACULTURA

 

LICENŢĂ DE PESCUIT ÎN SCOP ŞTIINŢIFIC

Nr. …..... din…..............

 

Numărul de identificare din Fişierul navelor şi ambarcaţiunilor de pescuit (CFR):…...............

DATE DE IDENTIFICARE

1. Numele navei/ambarcaţiunii şi numărul A.N.R.:…......./…..........

2. Tipul ambarcaţiunii:…................................................

3. Marcajul exterior:….................................................

4. Numele proprietarului:…..............,…...........................

5. Adresa proprietarului:….............................................

 

CARACTERISTICI TEHNICE ŞI ECHIPAMENTE

1. Puterea motorului principal:…..............kW

2. Lungimea maxima:…..........................m

3. Tonajul brut:….............................TRB

4. Unelte de pescuit:….................................................

Tipul:…............................Marca:…..............

5. Zona de pescuit:…...................................................

 

Preşedinte,

………………………

 

ANEXA Nr. 2

 

 

ROMÂNIA

 

 

 

STEMĂ

 

 

 

 

MINISTERUL MEDIULUI ŞI SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

AGENŢIA NAŢIONALA PENTRU PESCUIT ŞI ACVACULTURA

 

AUTORIZAŢIE SPECIALĂ DE PESCUIT ÎN SCOP ŞTIINŢIFIC

Nr. ........din...................

 

Instituţia de cercetare:.................................................

Adresa:........................................................................

Înregistrare fiscală:....................................................

Poate practica pescuitul în scop ştiinţific în zona:.....................

În vederea realizării tematicii/temei de cercetare:......................

I. Responsabil temă:......................................................

CNP......................................................................

 

II. Personalul care participă la pescuit:

 

Nr. crt.

Numele şi prenumele

Funcţia

CNP

 

 

 

 

 

III. Nave şi ambarcaţiuni folosite la pescuitul în scop ştiinţific:

 

Nr. crt.

Nr. licenţei de pescuit

Marcajul exterior

 

 

 

 

IV. Unelte, dispozitive şi metode de pescuit:

 

Nr. crt.

Denumirea uneltelor/dispozitivelor

Metodele de pescuit

Caracteristici

Nr. de bucăţi

 

 

 

 

 

 

V. Observaţii:

a) Specii capturate (denumirea):

b) Nr./kg. exemplare:

 

VI. Alte observaţii:

a) Pescuitul în scop ştiinţific practicat cu metode şi echipamente interzise de lege se exercită strict în prezenţa personalului de cercetare special desemnat. Pescuitul în scop ştiinţific se practică în tot timpul anului, inclusiv în perioadele de prohibiţie.

b) Cantităţile de produse obţinute în urma practicării pescuitului în scop ştiinţific nu fac obiectul comercializării.

c) Pescuitul în scop ştiinţific se realizează în baza ordinului de serviciu eliberat de către titularul autorizaţiei speciale de pescuit în scop ştiinţific.

d) Pescuitul în scop ştiinţific al speciilor protejate se practică strict în prezenţa personalului de cercetare desemnat de către titularul autorizaţiei speciale de pescuit în scop ştiinţific şi a reprezentantului Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultura, cu respectarea prevederilor legale în vigoare privind pescuitul speciilor protejate.

 

Preşedinte,

……………………

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

 

ORDIN

pentru aprobarea listei nominale a beneficiarilor Legii nr. 269/2004 privind acordarea unui ajutor financiar în vederea stimulării achiziţionării de calculatoare, pentru anul 2013

În temeiul:

- procesului-verbal din data de 31 mai 2013;

- art. 4 din Legea nr. 269/2004 privind acordarea unui ajutor financiar în vederea stimulării achiziţionării de calculatoare, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 4, art. 9 alin. (3), lit. c), art. 10 alin. (1) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 269/2004 pentru acordarea unui ajutor financiar în vederea stimulării achiziţionării de calculatoare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.294/2004, cu modificările şi completările ulterioare;

- prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 185/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale,

ministrul educaţiei naţionale emite prezentul ordin.

Art. 1. - (1) Se aprobă Lista nominală a beneficiarilor Legii nr. 269/2004 privind acordarea unui ajutor financiar în vederea stimulării achiziţionării de calculatoare, pentru anul 2013, privind acordarea unui ajutor în valoare de 200 de euro destinat achiziţionării unui calculator în anul 2013, cuprinzând 21.077 de beneficiari ai Legii nr. 269/2004, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit anexei*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Venitul maxim brut lunar pe membru de familie, pentru care se acordă ajutorul financiar beneficiarilor prevăzuţi în listă, conform anexei, este de 76,40 lei.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. - Direcţia generală juridic, Direcţia generală învăţământ superior, Direcţia generală educaţie şi învăţare pe tot parcursul vieţii, Direcţia generală buget-finanţe şi resurse umane, Serviciul comunicaţii, informatizare şi baze de date vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

 

p. Ministrul educaţiei naţionale,

Gigel Paraschiv,

secretar de stat

 

Bucureşti, 31 mai 2013.

Nr. 3.813.


*) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.