MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 443/2013

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXV - Nr. 443         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 19 iulie 2013

 

SUMAR

 

DECRETE

 

685. - Decret privind supunerea spre ratificare Parlamentului a Acordului privind transportul aerian dintre Statele Unite ale Americii, ca primă parte, Uniunea Europeană si statele membre ale acesteia, ca a două parte, Islanda, ca a treia parte, şi Regatul Norvegiei, ca a patra parte, semnat la 16 iunie 2011 şi, respectiv, 21 iunie 2011 la Luxemburg şi Oslo, precum şi a Acordului auxiliar dintre Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, ca primă parte, Islanda, ca a două parte, şi Regatul Norvegiei, ca a treia parte, referitor la aplicarea Acordului privind transportul aerian dintre Statele Unite ale Americii, ca primă parte, Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, ca a două parte, Islanda, ca a treia parte, şi Regatul Norvegiei, ca a patra parte, semnat la 16 iunie 2011 şi, respectiv, 21 iunie 2011 la Luxemburg şi Oslo

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 266 din 21 mai 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 din Legea audiovizualului nr. 504/2002

 

Decizia nr. 300 din 13 iunie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

 

Decizia nr. 305 din 13 iunie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 90 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.696. - Ordin al ministrului mediului şi schimbărilor climatice pentru completarea anexei la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 449/2008 privind caracteristicile tehnice, condiţiile de folosire a uneltelor admise la pescuitul comercial şi metodele de pescuit comercial în apele maritime şi continentale

 

4.205. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale şi al ministrului delegat pentru învăţământ superior, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică pentru modificarea anexei nr. 1 la Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5.644/2012 privind unele măsuri de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare

 

DECRETE

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind supunerea spre ratificare Parlamentului a Acordului privind transportul aerian dintre Statele Unite ale Americii, ca primă parte, Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, ca a două parte, Islanda, ca a treia parte, şi Regatul Norvegiei, ca a patra parte, semnat la 16 iunie 2011 şi, respectiv, 21 iunie 2011 la Luxemburg şi Oslo, precum şi a Acordului auxiliar dintre Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, ca primă parte, Islanda, ca a două parte, şi Regatul Norvegiei, ca a treia parte, referitor la aplicarea Acordului privind transportul aerian dintre Statele Unite ale Americii, ca primă parte, Uniunea Europeană si statele membre ale acesteia, ca a două parte, Islanda, ca a treia parte, şi Regatul Norvegiei, ca a patra parte, semnat la 16 iunie 2011 şi, respectiv, 21 iunie 2011 la Luxemburg şi Oslo

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (1) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

la propunerea Guvernului, potrivit Hotărârii nr. E 132 din 4 iulie 2013,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. -- Se supun spre ratificare Parlamentului Acordul privind transportul aerian dintre Statele Unite ale Americii, ca primă parte, Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, ca a două parte, Islanda, ca a treia parte, şi Regatul Norvegiei, ca a patra parte, semnat la 16 iunie 2011 şi, respectiv, 21 iunie 2011 la Luxemburg şi Oslo, precum şi Acordul auxiliar dintre Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, ca primă parte, Islanda, ca a două parte, şi Regatul Norvegiei, ca a treia parte, referitor la aplicarea Acordului privind transportul aerian dintre Statele Unite ale Americii, ca primă parte, Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, ca a două parte, Islanda, ca a treia parte, şi Regatul Norvegiei, ca a patra parte, semnat la 16 iunie 2011 şi, respectiv, 21 iunie 2011 la Luxemburg şi Oslo, şi se dispune publicarea prezentului decret în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

 

Bucureşti, 16 iulie 2013,

Nr. 685

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 266

din 21 mai 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 din Legea audiovizualului nr. 504/2002

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea în şedinţa publică din 9 mai 2013 a reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială RCS & RDS - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.199/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.511 D/2012.

Dezbaterile iniţiale au avut loc la data de 2 aprilie 2013 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, având în vedere cererea formulată de autorul excepţiei de judecare a Dosarului nr. 1.511 D/2012 împreună cu Dosarul nr. 1.584D/2012, a amânat cauza, în temeiul dispoziţiilor art. 156 din Codul de procedură civilă din 1.865 şi ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, pentru data de 9 mai 2013. Dezbaterile publice din data de 9 mai 2013 au fost consemnate în încheierea din această dată când cele două dosare au fost conexate în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, iar Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 21 mai 2013, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele;

Prin încheierile din 23 octombrie 2012 şi 12 noiembrie 2012, pronunţate în dosarele nr. 3.199/2/2012 şi nr. 9.349/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială RCS & RDS - S.A. din Bucureşti în cauze având ca obiect soluţionarea acţiunii în contencios administrativ formulate împotriva unei decizii a Consiliului Naţional al Audiovizualului prin care a fost aplicată o amendă pentru nerespectarea prevederilor art. 82 din Legea nr. 504/2002, respectiv anularea actului administrativ emis de

Consiliul Naţional al Audiovizualului prin care a fost obligat la difuzarea textului unei sancţiuni aplicate de Consiliu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţia legală criticată este neconstituţională, întrucât încalcă dreptul de proprietate al operatorilor de cablu asupra infrastructurii şi reţelei asociate serviciului de retransmitere prin cablu prin aceea că obligaţia de retransmitere a programelor prevăzute de art. 82 din lege îi împiedică pe aceştia să folosească în mod liber şi economic avantajos, pe principii comerciale, reţeaua de cablu. Consideră că obligaţia retransmiterii obligatorii a posturilor must-carry indisponibilizează o mare parte sau chiar întreaga reţea de cablu. Infrastructura operatorilor de cablu este limitată de tehnologia existentă, numărul canalelor disponibile fiind limitat şi variază substanţial în funcţie de localitate şi de sistemul analog ori digital folosit.

Astfel, arată că obligaţia must-carry nu este limitată din punct de vedere cantitativ şi calitativ, deoarece legea nu stabileşte un număr maxim de posturi obligatorii să fie retransmise, iar statutul must-carry se dobândeşte prin simpla cerere a titularului postului, fără a fi făcute verificări dacă postul respectiv justifică prin conţinutul său necesitatea de a fi cunoscut de publicul larg.

Mai mult, susţine că obligaţia must-carry poate echivala chiar cu o privare de proprietate având în vedere că numărul posturilor must-carry poate creşte în mod nelimitat, iar operatorul de cablu poate ajunge în postura de a fi obligat să retransmită prin reţeaua sa numai aceste posturi, pierzând astfel întreaga folosinţă a reţelei sale. O asemenea situaţie are implicaţii asupra situaţiei financiare a operatorului de cablu, care nu va mai putea utiliza în mod comercial avantajos propria reţea de cablu.

Autorul excepţiei mai susţine că prevederea legală criticată încalcă libertatea economică garantată de art. 45 din Constituţie, precum şi de art. 16 şi 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prin impunerea obligaţiei must-carry care are drept consecinţă indisponibilizarea unui număr mare de canale ale reţelei de retransmitere care ar fi putut fi folosite în scopul retransmiterii altor posturi de televiziune de mai mare interes pentru abonaţii acestora. Prin impunerea acestei obligaţii este afectat mediul concurenţial, deoarece operatorii de cablu sunt împiedicaţi să contracteze retransmiterea unor posturi de televiziune atractive pentru telespectatori. Acest lucru se reflectă în oferta de programe, care reprezintă elementul determinant pentru ca un abonat să opteze pentru un operator de cablu sau altul, neexistând pentru operatorii de cablu stimulentul pentru a alcătui o ofertă de programe cât mai competitivă care să atragă un număr cât mai mare de abonaţi.

Obligaţia must-carry îngrădeşte şi libertatea de exprimare a operatorilor de cablu, care nu mai au libertatea de a include în oferta de programe spre retransmitere posturile de televiziune pe care le aleg. Oferta operatorilor de cablu reflectă concepţia acestora asupra informaţiilor de interes pentru abonaţi ori pentru societate în general, concepţie ce nu poate suporta limitări în lipsa unor motive justificate de interesul public.

În aceste condiţii, autorul arată că atingerea adusă drepturilor operatorilor de cablu nu este rezonabilă, necesară ori proporţională, fiind încălcate dispoziţiile constituţionale şi europene potrivit cărora restrângerea drepturilor şi obligaţiilor este legitimă doar dacă sunt îndeplinite anumite condiţii de strictă aplicare, după cum arată în continuare.

Astfel, prevederea legală criticată nu stabileşte niciun fel de obiective de interes general şi care ar urma să fie atinse prin limitarea drepturilor şi libertăţilor operatorilor de cablu. Obligaţia must-carry, astfel cum este prevăzută de legislaţia în vigoare, nu poate fi considerată că serveşte interesului public, interes care nu este verificat în privinţa tuturor acestor posturi libere la retransmisie. Prevederea legală criticată nu asigură pluralismul în media, care are un rol important de a permite publicului accesul la informaţie diversă şi de a evita concentrarea surselor de informare şi exercitarea unei influenţe nejustificate de către un formator dominant de opinie, în această situaţie, opţiunile publicului au un rol secundar în alegerea posturilor care fac parte din categoria must-carry, în funcţie de audienţă, care, în opinia autorului, nu este un criteriu de selecţie, ci unul de departajare, rolul principal în dobândirea statutului de must-carry fiind autodeclararea de către radiodifuzor.

În vederea garantării pluralismului în media autorul face o propunere de reglementare legală potrivit căreia operatorii de cablu să fie obligaţi fie să preia, în limita a 25% din canalele disponibile, acele programe care au audienţa naţională cea mai mare, indiferent dacă radiodifuzorii doresc sau nu acest lucru, fie să preia un post la solicitarea radiodifuzorului care, la rândul său, să pună la dispoziţie un post la solicitarea operatorului.

În consecinţă obligaţia must-carry nu este rezonabilă şi nici proporţională deoarece nu este limitată în privinţa numărului de posturi obligatorii la retransmitere, nu este condiţionată de conţinutul programelor difuzate pe respectivele posturi şi de abilitatea acestora de a servi interesului public, nu urmăreşte realizarea unor obiective clare de interes public şi nu stabileşte un prag minim de audienţă care să asigure statutul de must-carry acelor programe pentru care există un interes din partea publicului. De asemenea, nu există niciun just echilibru între măsura restrângerii drepturilor fundamentale şi obiectivele de interes public urmărite.

Se mai susţine că obligaţia must-carry este disproporţionata cantitativ având în vedere faptul că obligaţia cuprinde un număr de canale care nu se încadrează în procentul de 25% din numărul de canale disponibile, astfel cum prevede legea, respectiv cuprinde 10 canale ale serviciului public de televiziune, un canal prevăzut în acorduri internaţionale şi câte două canale locale şi regionale şi alte posturi în limita de 25% din canalele disponibile. Totodată, nu se prevede un prag minim de audienţă şi niciun fel de control din partea Consiliului Naţional al Audiovizualului în ceea ce priveşte posturile libere la retransmitere.

De asemenea, se mai susţine că obligaţia reglementată de dispoziţia legală criticată nu este temporară, aceasta nefiind limitată în timp ori supusă unor revizuiri periodice.

În final, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că art. 82 din Legea audiovizualului operează discriminări între operatorii de cablu, atât timp cât sunt exceptaţi de la aplicarea obligaţiei must-carry operatorii de cablu care folosesc exclusiv reţele în spectrul radio, fără a exista o justificare rezonabilă şi obiectivă pentru ca aceştia din urmă să fie scutiţi de a prelua şi retransmite în mod obligatoriu posturile declarate must-carry. Astfel, deşi reţeaua în spectrul radio nu este folosită ca mijloc principal de recepţie de către publicul telespectator, operatorii de cablu care folosesc acest tip de reţea au un avantaj concurenţial însemnat faţă de ceilalţi operatori, putându-şi utiliza în mod liber întreaga reţea în vederea alcătuirii unei oferte competitive.

În fine, se mai arată că art. 82 din Legea nr. 504/2002 operează discriminări pe criterii de teritorialitate, întrucât numai programele radiodifuzorilor aflaţi sub jurisdicţia României sunt libere la retransmisie.

Dispoziţia legală criticată mai operează o discriminare, respectiv între radiodifuzor şi distribuitor, prin aceea că numai primul are posibilitatea de a forţa voinţa distribuitorului, ceea ce creează un avantaj comercial nejustificat pentru radiodifuzor în relaţia cu distribuitorul. O reglementare nediscriminatorie ar fi însemnat ca oricare radiodifuzor şi distribuitor să îl poată obliga oricând pe celălalt să difuzeze-distribuie, astfel încât să garanteze şi accesul consumatorilor la programele respective.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 1.511 D/2012, arată că excepţia de neconstituţionalitate invocată este admisibilă potrivit art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, însă, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la aceasta.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 1.584D/2012, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul a comunicat punctul său de vedere în Dosarul nr. 1.511 D/2012 şi consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte art. 45 şi 30 din Constituţie, respectiv la Decizia nr. 556 din 7 iunie 2007, Decizia nr. 929 din 18 octombrie 2007 şi Decizia nr. 426 din 3 mai 2012. Referitor la susţinerea că textul de lege criticat încalcă dreptul de proprietate, Guvernul apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât dreptul de proprietate nu este un drept absolut, fiind posibile, în condiţiile legii, limitări ale sale. Obligaţia must-carry instituită pentru orice distribuitor care retransmite servicii de programe prin reţele de comunicaţii electronice constituie tocmai o limită impusă dreptului de proprietate, însă această obligaţie este instituită în limita a 25% din numărul total de servicii de programe distribuite prin reţeaua respectivă, în ceea ce îi priveşte pe radiodifuzorii privaţi neexistând o privare de proprietate. Referitor la încălcarea art. 53 din Constituţie, consideră că această susţinere este neîntemeiată si face referire la hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pronunţată în Cauza C-250/06 în privinţa obligaţiei must-carry din Belgia. În privinţa pretinsei încălcări a art. 16 din Constituţie, consideră că şi această susţinere este neîntemeiată. În plus, arată că prin Decizia nr. 74 din 13 iulie 1994, Curtea a statuat că drepturile fundamentale prevăzute în Constituţie se aplică cetăţenilor, iar în ceea ce priveşte persoanele juridice numai în măsura în care, printr-o anumită reglementare privind aceste persoane, sunt afectate indirect drepturile fundamentale ale cetăţenilor.

Guvernul mai observă, cu caracter general, că referirile autorului excepţiei la modul de aplicare a Legii nr. 504/2002 de către Consiliul Naţional al Audiovizualului şi la problemele tehnice şi financiare ce rezultă din îndeplinirea obligaţiei must-carry nu reprezintă chestiuni ce ţin de competenţa Curţii Constituţionale.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 82 din Legea nr. 504/2002 sunt constituţionale, apreciind că acestea nu încalcă art. 45 din Constituţie. Totodată, se arată că prevederile art. 16,44 şi 53 din Constituţie nu sunt incidente în cauza de faţă.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, actele şi notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 82 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 22 iulie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:

„(1) Orice distribuitor care retransmite servicii de programe prin reţele de comunicaţii electronice, cu excepţia celor care utilizează exclusiv spectrul radio, are obligaţia să includă în Oferta sa serviciile de programe ale Societăţii Române de Televiziune destinate publicului din România, precum şi alte servicii de programe, libere la retransmisie şi fără condiţionări tehnice sau financiare, ale radiodifuzorilor privaţi, aflaţi sub jurisdicţia României, în limita a 25% din numărul total de servicii de programe distribuite prin reţeaua respectivă, precum şi serviciile de televiziune a căror obligativitate de retransmitere este stabilită prin acorduri internaţionale la care România este parte. Criteriul de departajare pentru radiodifuzorii privaţi este ordinea descrescătoare a indicelui anual de audienţă.

(2) Distribuitorii care retransmit servicii de programe au obligaţia, la nivel regional şi local, să includă în oferta lor cel puţin două programe regionale şi două programe locale, acolo unde acestea există; criteriul de departajare va fi ordinea descrescătoare a audienţei.

(3) în mediul rural, pentru reţele cu mai puţin de 100 de abonaţi Societatea Română de Televiziune poate asigura gratuit recepţia programelor publice, în vederea retransmisiei.

(4) în localităţile în care o minoritate naţională reprezintă o pondere mai mare de 20% distribuitorii vor asigura şi servicii de transmitere a programelor care sunt libere la retransmisie, în limba minorităţii respective.

(5) în limita posibilităţilor, distribuitorii care retransmit servicii de programe prin reţele de telecomunicaţii vor include în ofertele lor de programe serviciile publice ale Societăţii Române de Radiodifuziune, ale unui program de radiodifuziune naţional şi ale unui program de radiodifuziune local, private.

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 30 privind libertatea de exprimare, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, celor ale art. 10 privind libertatea de exprimare, art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 privind protecţia proprietăţii din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie, ale Protocolului adiţional nr. 12 la Convenţie, precum şi ale art. 16 privind libertatea de a desfăşura o activitate comercială, art. 17 privind dreptul de proprietate, art. 52 privind întinderea şi interpretarea drepturilor şi principiilor din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

I. Art. 82 din Legea audiovizualului nr. 504/2002 reglementează obligaţia de tip must-carry, potrivit căreia societăţile de cablu sunt obligate să preia şi să retransmită anumite programe, respectiv programele televiziunii publice, precum şi programele televiziunilor private, naţionale şi locale, acestea din urmă fiind preluate în ordinea audienţelor înregistrate. La nivelul legislaţiei secundare această obligaţie este reglementată prin Decizia Consiliului Naţional al Audiovizualului nr. 72/2012 privind condiţiile de eliberare şi modificare a avizului de retransmisie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 16 februarie 2012, care defineşte, în art. 1 alin. (1) lit. f), principiul must-carry.

Obligaţia de difuzare must-carry a fost introdusă în dreptul Uniunii Europene prin Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile electronice de comunicaţii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 108 din 24 aprilie 2002, modificată prin Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 337 din 18 decembrie 2009.

Curtea reţine că, în temeiul considerentului (48) al Directivei 2009/136/CE „Obligaţiile legale de difuzare (must carry) pot fi aplicate anumitor canale de difuzare a programelor radio şi de televiziune şi servicii complementare prestate de un anumit furnizor de servicii media. Statele membre ar trebui să ofere o justificare clară pentru obligaţiile must-carry în legislaţia naţională pentru a se asigura că astfel de obligaţii sunt transparente, proporţionale şi clar definite. În acest scop, normele must-carry ar trebui stabilite într-un mod care să stimuleze investiţiile eficiente în infrastructură. Normele must-carry ar trebui revizuite în mod periodic în vederea actualizării acestora în ceea ce priveşte progresele tehnologice şi ale pieţei pentru a se asigura că aceste norme continuă să fie proporţionale cu obiectivele urmărite. Serviciile complementare includ, dar nu se limitează la servicii concepute în vederea îmbunătăţirii accesului pentru utilizatorii finali cu handicap, precum video-textul, subtitrarea, descrierea audio şi limbajul semnelor.”

În acest sens, Curtea constată că art. 31 din Directiva 2002/22/CE permite statelor membre să impună obligaţia must-carry, însă cu îndeplinirea anumitor cerinţe prealabile, respectiv cea cantitativă şi cea calitativă. Astfel, din punct de vedere cantitativ obligaţia poate fi impusa numai reţelelor care constituie principalele mijloace de recepţionare a transmisiilor radio şi de televiziune pentru un număr semnificativ de utilizatori finali ai acestor reţele, iar din punct de vedere calitativ aceasta poate fi impusă numai dacă este necesară atingerii obiectivelor de interes general, definite cât mai clar de către fiecare stat membru. De asemenea, această obligaţie trebuie să fie proporţională şi transparentă.

II.1. Referitor la critica de neconstituţionalitate care vizează încălcarea dreptului de proprietate al operatorilor de cablu, Curtea constată că, de principiu, aceasta porneşte de la premisa absolutizării prerogativelor dreptului de proprietate. Având în vedere natura criticilor de neconstituţionalitate, precum şi conţinutul normativ al textelor supuse controlului de constituţionalitate, Curtea trebuie, mai întâi, să stabilească dacă sfera dreptului fundamental invocat se referă şi la serviciul prestat de operatorii de cablu, dacă soluţia legislativă criticată reprezintă o limitare a dreptului fundamental invocat şi dacă limitarea este justificata.

În privinţa justificării limitării dreptului de proprietate, Curtea Constituţională va avea în vedere „testul” de proporţionalitate structurat, potrivit căruia limitarea drepturilor fundamentale trebuie să fie condiţionată de îndeplinirea anumitor cerinţe, astfel cum seva preciza pe parcursul deciziei. De altfel, raţionamentul juridic utilizat pentru testul de proporţionalitate este folosit în jurisprudenţa multor curţi constituţionale europene, printre care de referinţă este Curtea Constituţională Federală a Germaniei.

Curtea va efectua testul de proporţionalitate, ca o metodă logică destinată să ajute în stabilirea echilibrului corect între restricţiile impuse de o măsură corectivă şi gradul de severitate al naturii actului interzis, analizând dacă dreptul de proprietate a suferit o limitare ce nu se încadrează în condiţiile impuse de Constituţie. În acest sens, Curtea urmează să analizeze dacă limitele impuse de legiuitor dreptului de proprietate al operatorilor de cablu prin reglementarea obligaţiei must-carry reprezintă o limitare rezonabilă care să nu fie disproporţionată în raport cu obiectivul dorit de îndeplinirea corespunzătoare a serviciilor media.

1.1. Curtea urmează să cerceteze cerinţa cu privire la determinarea sferei dreptului fundamental ocrotit.

Curtea reţine în acest sens că, potrivit art. 555 din Codul civil (art. 480 din Codul civil din 1864), proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune de un bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege. Conţinutul juridic al dreptului de proprietate cuprinde posesia, folosinţa şi dispoziţia, atribute care configurează puterea pe care proprietarul o are asupra lucrului. Bunurile proprietate privată sunt în circuitul civil, iar acest aspect este de natură să asigure esenţa unei economii de tip concurenţial. Este unul din motivele pentru care dreptul de proprietate privată constituie obiectul unui regim de ordin constituţional, fiind garantat prin art. 44 din Constituţie.

Curtea constată că oferta de programe a distribuitorilor prin care îşi formează o anumită clientelă are o valoare economică, putând fi calificată ca un „bun” care poate face obiect al dreptului de proprietate. În acest sens a se vedea şi Hotărârea din 26 iunie 1986, pronunţată în Cauza Van Mărie şi alţii împotriva Olandei, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, într-adevăr, clientela se analizează ca o valoare patrimonială, deci ca un „bun” în sensul primei fraze a art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (paragraful 41). În consecinţă, dreptul de proprietate privată asupra ofertei de programe este garantat de art. 44 din Constituţie.

1.2. A două cerinţă priveşte faptul dacă dreptul fundamental este afectat/limitat printr-o intervenţie a statului sau unei terţe persoane,

Astfel, Curtea constată că statul este cel care intervine şi limitează dreptul de proprietate al distribuitorului prin instituirea obligaţiei prevăzute de dispoziţia legală criticată, exclusiv în limita a 25% din numărul total de servicii de programe distribuite prin reţeaua respectivă.

1.3. A treia cerinţă o constituie justificarea limitării dreptului de proprietate. Pentru a analiza dacă măsura este justificată, Curtea urmează a lua în considerare două condiţii esenţiale, una specială şi una generală a căror respectare este determinantă pentru stabilirea constituţionalităţii textului criticat.

1.3.1 .Astfel, ca o condiţie specială, justificarea trebuie să se întemeieze pe o dispoziţie expres prevăzută de Constituţie. În acest sens, Curtea reţine că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, însă, limitele dreptului de proprietate, indiferent de natura lor, nu se confundă cu însăşi suprimarea dreptului de proprietate.

Curtea constată că, potrivit art. 44 din Constituţie, legiuitorul este în drept să stabilească conţinutul şi limitele dreptului de proprietate. De principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate şi atributele acestuia şi se instituie în vederea apărării intereselor sociale şi economice generale sau pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale altor persoane, esenţial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate. În acest sens a se vedea şi Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993. De asemenea, Curtea a statuat prin Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, că, în temeiul art. 44 din Constituţie, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.

Aşadar, textul art. 44 alin. (1) din Constituţie cuprinde expres o dispoziţie în temeiul căreia legiuitorul are competenţa de a stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, inclusiv prin introducerea unor limite vizând atributele dreptului de proprietate.

1.3.2. Justificarea trebuie analizată şi prin prisma unei cerinţe generale, care se referă, în mod esenţial, la principiul proporţionalităţii. Conform acestui principiu orice măsură luată trebuie să fie adecvată - capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului, necesară - nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru îndeplinirea scopului şi proporţională - corespunzătoare scopului urmărit. Pentru corecta aplicare a testului este necesară examinarea fiecăruia dintre cele 3 elemente în ordinea respectivă. Dacă măsura jiu întruneşte una dintre cele 3 cerinţe, aceasta este neconstituţională şi nu mai este necesară examinarea respectării celorlalte cerinţe. În acest sens, a se vedea şi Decizia pronunţată la 11 iunie 1958 - BVerfG 7, 377 Apotheken, prin care Curtea Constituţională Federală a Germaniei a statuat că testul are ca scop examinarea pas cu pas a măsurii, prin prisma respectării de către legiuitor a celor 3 cerinţe menţionate.

Astfel, în vederea realizării testului de proporţionalitate, Curtea trebuie, mai întâi, să stabilească scopul urmărit de legiuitor prin măsura criticată şi dacă acesta este unul legitim, întrucât testul de proporţionalitate se va putea raporta doar la un scop legitim.

Curtea constată că scopul urmărit de legiuitor prin instituirea obligaţiei must-carry îl constituie atingerea obiectivelor de interes public care sunt definite la art. 3 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, potrivit căruia prin difuzarea şi retransmisia serviciilor de programe se realizează şi se asigură pluralismul politic şi social, diversitatea culturală, lingvistică şi religioasă, informarea, educarea şi divertismentul publicului, cu respectarea libertăţilor şi a drepturilor fundamentale ale omului. De asemenea, toţi furnizorii de servicii media audiovizuale au obligaţia să asigure informarea obiectivă a publicului.

Mai mult, Curtea reţine că scopul urmărit este legitim, întrucât asigurarea pluralismului politic este o caracteristică a sistemelor de mass-media şi se referă la legătura dintre actorii politici şi mass-media şi, în general, în ce măsură mass-media reflectă diviziunile şi opţiunile politice. Pluralismul politic, având în vedere principiile democraţiei, are la bază necesitatea de reprezentare a unei plaje largi de opinii şi opţiuni politice diferite în mass-media.

Pe de altă parte, pluralismul cultural presupune recunoaşterea diferenţelor interumane şi crearea condiţiilor pentru menţinerea şi afirmarea acestora, precum şi accesul la toate formele de cultură şi medii sociale. De asemenea, presupune stabilirea relaţiilor interculturale armonioase, fără a avea drept rezultat uniformizarea diferenţelor sau suprimarea acestora, asigurând, din contră, continuitatea existenţei lor, dar fără a genera conflicte.

Modul de administrare al pluralismului cultural dovedeşte maturitatea socio-politică a unei societăţi democratice care este capabilă să integreze toate diferenţele. Pluralismul cultural se răsfrânge firesc asupra individului, cunoaşterea diferitelor culturi, religii, medii sociale, precum şi a diferenţelor lingvistice va duce nu numai la îmbogăţirea culturală, ci şi la redefinirea sensului de identitate personală în ceea ce priveşte justificarea ca cerinţă generală, Curtea constată că măsura luată este adecvată. În speţă, limitarea operată, având în vedere Directiva 2002/22/CE, este adaptată scopului urmărit şi este capabilă, în abstract, să îndeplinească exigenţele acestuia. Legiuitorul trebuie să adopte măsuri care să corespundă nevoilor societăţii şi care, intrinsec, reprezintă o modalitate potrivită pentru atingerea scopului urmărit. Legiuitorul trebuie să îşi aleagă mijloacele în aşa fel încât, prin natura lor, acestea să fie apte să ducă la îndeplinirea obiectivelor urmărite, şi anume asigurarea pluralismului politic şi social, a diversităţii cultural©, lingvistice şi religioase, precum şi informarea, educarea şi divertismentul publicului.

Referitor la necesitatea măsurii, Curtea reţine că marja de apreciere a statului este limitată, acesta neavând la dispoziţie alte măsuri pentru a crea un pachet de programe permanent la dispoziţia cetăţenilor. Numai în acest fel statul asigură posibilitatea cetăţenilor săi de a se informa în mod corect şi obiectiv. În aceste condiţii, Curtea constată că obligaţia must-carry este necesară pentru îndeplinirea obiectivului de interes general anterior menţionat.

În continuare, Curtea reţine că serviciile de programe cărora li se va acorda statutul must-carry sunt determinate de textul legal criticat, respectiv programelor Societăţii Române de Televiziune, alte servicii de programe libere la retransmisie ale radiodifuzorilor privaţi, precum şi servicii de televiziune prevăzute în acordurile internaţionale. Prin urmare, cerinţa privind caracterul determinat al canalelor de radio şi televiziune se regăseşte în redactarea art. 82 din Legea audiovizualului nr. 504/2002.

De asemenea, Curtea observă că, din punct de vedere calitativ, serviciile de programe trebuie să fie în concordanţă cu obiectivele de interes general prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea audiovizualului nr. 504/2002. De altfel, în punctele 60-62 la Hotărârea din 22 decembrie 2008, pronunţată în Cauza Kabel Deutschland Vertrieb und Service GmbH & Co. KG împotriva Niedersăchsische Landesmedienanstatt fur privaten Rundfunk, C-336/07, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut că art. 31 din Directiva 2002/22/CE nu are în vedere conţinutul canalelor şi al serviciilor de televiziune, ci se raportează efectiv la transmiterea lor prin intermediul reţelelor de telecomunicaţii.

Această constatare reiese de asemenea din lectura considerentului (43) al Directivei 2002/22/CE, conform căruia statele membre impun anumite obligaţii de difuzare prin aceste reţele pentru difuzarea către public de emisiuni de radio sau de televiziune.

Prin urmare, rezultă din art. 31 alin. (1) din directiva menţionată, precum şi din obiectivul avut în vedere prin această dispoziţie că legiuitorul european s-a abţinut să impună vreo condiţionare a obligaţiilor must-carry în privinţa conţinutului serviciilor de televiziune.

Aşadar, legiuitorul român dispune de o marjă de apreciere pentru stabilirea condiţiilor în care se dobândeşte statutul must-carry, respectiv, în cazul de faţă, în funcţie de indicele anual de audienţă, indice care reflectă gradul de consum al produselor şi serviciilor media, precum şi stilul de viaţă şi profilele socio-demografice, cu respectarea obiectivului urmărit, astfel cum este prevăzut la art. 3 din lege.

Îndeplinirea obiectivelor de interes general este întărită prin introducerea în obligaţia must-carry a programelor televiziunii naţionale, deoarece se observă că art. 4 alin. (1) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 27 decembrie 1999, prevede că aceste servicii, ca servicii publice în realizarea obiectivelor generale de informare, educaţie, divertisment, sunt obligate să prezinte, în mod obiectiv, imparţial, realităţile vieţii social-politice şi economice interne şi internaţionale, să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice, să promoveze, cu competenţă şi exigenţă, valorile limbii române, ale creaţiei autentice culturale, ştiinţifice, naţionale si universale, ale minorităţilor naţionale, precum şi valorile democratice, civice, morale şi sportive, să militeze pentru unitatea naţională şi independenţa ţării, pentru cultivarea demnităţii umane, a adevărului şi justiţiei. În îndeplinirea atribuţiilor pe care le au, Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune trebuie să respecte principiile ordinii constituţionale din România.

Totodată, Curtea reţine că la art. 82 din Legea audiovizualului nr. 504/2002 se prevede că, în localităţile în care o minoritate naţională are o pondere mai mare de 20%, distribuitorii sunt obligaţi să asigure şi servicii de transmitere a programelor care sunt libere la retransmisie, în limba minorităţii respective; aceeaşi obligaţie este prevăzută în privinţa programelor regionale şi locale, Şi în ceea ce priveşte introducerea în obligaţia must-carry a programelor radiodifuzorilor privaţi, Curtea constată că acestea conduc la împlinirea obiectivelor de interes general, atât timp cât ele reflectă gradul de consum şi preferinţele publicului.

Autorul mai susţine că obligaţia de retransmitere nu este justificată în cazul posturilor care au o audienţă semnificativă, deoarece acestea prezintă oricum avantaje economice pentru operatorii de cablu, care le introduc în oferta lor de programe pe principii economice, Curtea reţine că aceste aspecte ţin de marja de apreciere a legiuitorului, astfel încât cenzurarea acesteia în lipsa vreunei condiţionări prevăzute de Constituţie excedează competenţei Curţii Constituţionale.

Susţinerile potrivit cărora statutul must-carry se dobândeşte prin simpla cerere a titularului postului, fără a fi făcute verificări dacă postul respectiv justifică prin conţinutul său necesitatea de a fi cunoscut de publicul larg, nu pot fi, de asemenea, reţinute, întrucât:

- statutul must-carry se dobândeşte potrivit procedurii stabilite prin Decizia Consiliului Naţional al Audiovizualului nr. 72/2012 privind condiţiile de eliberare şi modificare a avizului de retransmisie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 16 februarie 2012;

- Consiliul Naţional al Audiovizualului, potrivit art. 10 din Legea nr. 504/2002, în calitate de garant al interesului public în domeniul comunicării audiovizuale, are obligaţia, printre altele, să asigure respectarea exprimării pluraliste în media; pluralismul surselor de informare a publicului; protejarea demnităţii umane, a dreptului la propria imagine şi protejarea minorilor; protejarea culturii şi a limbii române, a culturii şi limbilor minorităţilor naţionale, ceea ce înseamnă că acesta veghează ca posturile must-carry prin conţinutul programelor să vizeze scopul de la art. 3 din lege.

Referitor la critica privind neîndeplinirea de către reglementarea legală criticată a obiectivului pluralismului prin aceea că opţiunile publicului au un rol secundar în regimul must-carry criteriul audienţei nefiind un criteriu de selecţie, ci un criteriu de departajare, Curtea reţine că această critică tinde, de fapt, la modificarea textului legal prin propunerea unei noi reglementări care să garanteze un asemenea obiectiv; însă, analizarea unor asemenea critici excedează competenţei de control a instanţei de contencios constituţional.

Cu privire la existenţa justului echilibru între măsura care a determinat limitarea dreptului de proprietate şi scopul urmărit, Curtea constată că există un raport rezonabil de proporţionalitate între cerinţele de interes general ale colectivităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului.

În acest context, Curtea reţine că stabilirea condiţiilor dreptului de proprietate al operatorilor de cablu prin instituirea obligaţiei must-carry, astfel cum este prevăzută la art. 82 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, asigură un just echilibru între interesul individual şi interesul general al societăţii şi nu este de natură a crea un dezechilibru între interesele acestora. Nu este compromis nici dreptul cetăţenilor şi nici aşteptările economice ale operatorilor de cablu.

De altfel, prin Decizia nr. 571 din 29 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 28 iunie 2010, Curtea a statuat că legiuitorul a dorit doar să se asigure că va exista un număr minim de posturi retransmise, capabile să reflecte realitatea românească, dând expresie art. 31 privind dreptul la informaţie şi art. 33 privind accesul la cultură din Constituţie, acest lucru fiind o condiţie prealabilă desfăşurării activităţii operatorilor de cablu.

Aşadar, Curtea constată că obligaţia instituita de art. 82 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 nu este nelimitată, iar numărul posturilor libere la retransmitere nu poate creşte astfel încât operatorul de cablu să fie obligat să retransmită prin reţeaua sa numai aceste posturi, întrucât această obligaţie se instituie în limita a 25% din numărul total de servicii de programe distribuite prin reţeaua respectivă, neexistând o privare de proprietate în ceea ce îi priveşte pe radiodifuzorii privaţi.

În consecinţă, reglementarea obligaţiei must-carry prevăzute la art. 82 din Legea audiovizualului nr. 504/2002 reprezintă o limitare a dreptului de proprietate, instituită de legiuitor pentru orice distribuitor care retransmite servicii de programe prin reţele de comunicaţii electronice, realizată cu respectarea cerinţelor prevăzute de Constituţie.

2. Referitor la pretinsa încălcare a libertăţii economice şi a mediului concurenţial, Curtea reţine că numărul posturilor a căror retransmisie este obligatorie se limitează la 25% din numărul total de posturi retransmise, un procent rezonabil, ce permite buna desfăşurare a activităţii acestor agenţi economici, în condiţiile în care aceştia îndeplinesc un serviciu public.

De altfel, prin Decizia nr. 426 din 3 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 3 iulie 2012, Curtea a reţinut că libertatea economică nu este absolută, ci trebuie exercitată în condiţiile legii, iar obligaţia distribuitorilor care retransmit servicii de programe de a include în oferta lor, la nivel regional şi local, cel puţin două programe regionale şi două programe locale, acolo unde acestea există, nu contravine libertăţii economice astfel cum aceasta este consacrata prin art. 45 din Legea fundamentală.

Având în vedere că art. 82 din Legea audiovizualului reglementează cadrul general al instituirii obligaţiei must-carry, iar alin. (2), asupra constituţionalităţii căruia Curtea s-a pronunţat, legiferează doar o parte a acestei obligaţii, respectiv pe plan local, regional, considerentele Deciziei nr. 426 din 3 mai 2012 sunt aplicabile şi în prezenta cauză.

3. Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea libertăţii de exprimare, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 426 din 3 mai 2012, că dispoziţiile legale criticate reprezintă o expresie a prevederilor constituţionale ale art. 30 referitor la dreptul la libertatea de exprimare şi art. 31 referitor la dreptul la informaţie.

În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că dreptul de a primi informaţii şi idei este inclus în art. 10 din Convenţie (Hotărârea din 26 noiembrie 1991, pronunţată în Cauza Observer şi Guardian împotriva Regatului Unit paragraful 59). Astfel, Convenţia nu garantează doar libertatea presei de a informa publicul, ci şi dreptul publicului de a fi în mod corect informat (Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunţată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, paragrafele 65, 66). De asemenea, transmisiunea televizată este menţionată în Convenţie în legătură cu libertatea de exprimare. Curtea Europeană a Drepturilor Omului consideră că atât difuzarea programelor, cât şi retransmiterea acestora sunt cuprinse în sfera de protecţie a art. 10 din Convenţie (Hotărârea din 28 martie 1990, pronunţată în Cauza Groppera Radio Ag şi alţii împotriva Elveţiei, paragraful 55).

În consecinţă, Curtea a reţinut că statul are atât o obligaţie negativă de a se abţine de la orice măsură care ar încălca libertatea de exprimare, cât şi o obligaţie pozitivă de a-şi adapta legislaţia şi modalitatea de aplicare a acesteia cu scopul de a da efect libertăţii de exprimare sub toate aspectele pe care aceasta le presupune.

4. În ceea ce priveşte susţinerea autorului potrivit căreia textul de lege criticat operează discriminări nejustificate între operatorii de cablu, între radiodifuzor şi operator, precum şi pe criterii de teritorialitate, fiind astfel încălcat art. 16 din Constituţie, art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi Protocolul adiţional nr. 12 la Convenţie, Curtea reţine următoarele: în primul rând, autorul critică faptul că de la obligaţia prevăzută de art. 82 din Legea audiovizualului nr. 504/2002 sunt exceptaţi operatorii de cablu care folosesc exclusiv reţele în spectru radio, respectiv reţele DTH „direct to home”, acest lucru având consecinţe concurenţiale importante, operatorii care folosesc exclusiv reţele în spectru radio putându-şi utiliza în mod liber întreaga reţea, dobândind un avantaj concurenţial însemnat faţă de ceilalţi operatori.

Curtea reţine că, potrivit art. 31 din Directiva 2002/22/CE statele membre pot impune obligaţii rezonabile de difuzare în cazul în care un număr mare de utilizatori finali ai acestor reţele le folosesc ca mijloace principale de recepţie a emisiunilor de radio sau televiziune. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut, în Hotărârea din 3 martie 2011, pronunţată în Cauza Comisia Europeană împotriva Regatului Belgiei, C-134/10, că obligaţiile de difuzare care decurg din art. 31 alin. (1) din directivă nu pot fi impuse operatorilor reţelelor de comunicaţii electronice decât în cazul în care un număr semnificativ de utilizatori finali ai acestor reţele le utilizează drept mijloace principale pentru recepţia emisiunilor de radio sau televiziune (paragraful 73).

Se observă, de asemenea că, potrivit art. 31 din directivă, statele membre revizuiesc periodic obligaţiile de difuzare must-carry. Prin urmare, dacă tehnologia digitală DTH va reprezenta, în România, în viitorul apropiat un substitut pentru retransmiterea prin cablu a programelor TV, ceea ce va necesita reconsiderarea pieţei relevante a produsului ca fiind piaţa serviciilor de retransmitere a programelor TV, indiferent de suportul utilizat, iar numărul de abonaţi la acest serviciu va creşte, legiuitorul va trebui să revizuiască obligaţia prevăzută de art. 82 din Legea audiovizualului nr. 504/2002.

În al doilea rând, autorul susţine că obligaţia must-carry operează o discriminare pe criterii de teritorialitate. Curtea nu va reţine această critică, având în vedere că stabilirea radiodifuzorilor aflaţi sub jurisdicţia României se face potrivit art. 2 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, fiind evident că aplicarea legii române operează în limitele teritoriului naţional, iar susţinerile autorului excepţiei privesc mai degrabă chestiuni de aplicare a legii şi nu probleme de constituţionalitate.

În al treilea rând, referitor la pretinsa discriminare care operează între radiodifuzor şi operator, radiodifuzorul având posibilitatea de a forţa voinţa distribuitorului, Curtea observă că obligaţia distribuitorilor derivă din lege şi nu din voinţa radiodifuzorilor. Totodată tratamentul juridic aplicabil fiecărei categorii de operatori economici este diferit având în vedere specificul activităţilor desfăşurate, nepurtând exista o discriminare între operatorul de cablu şi radiodifuzor.

Astfel, Curtea Constituţională, prin jurisprudenţa sa, a statuat că principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, iar despre violarea acestui principiu se poate vorbi numai atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă şi rezonabilă sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite (Decizia nr. 1.499 din 15 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2012).

5. În fine, cu privire la susţinerile autorului excepţiei potrivit cărora dispoziţia legală criticată aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 53, Curtea constată că acesta nu este incident în cauză, întrucât din analiza pretinselor încălcări ale Legii fundamentale prezentate nu reiese că art. 82 din Legea audiovizualului nr. 504/2002 nesocoteşte vreun drept fundamentai prevăzut de Constituţie,

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială RCS & RDS - SA din Bucureşti în dosarele nr. 3.199/2/2012 şi nr. 9.349/2/2011 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 82 din Legea audiovizualului nr. 504/2002 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunica Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 21 mai 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 300

din 13 iunie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Vaier Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan M i nea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Constantin Gută în Dosarul nr. 5.464/2/20Î2 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 50D/2013.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, consilierul juridic Mihai Ionescu, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 137D/2013, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Mihai Ghiţă în Dosarul nr. 10.547/2/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, consilierul juridic Mihai Ionescu, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei, Mihai Ghiţă, a transmis la dosarul cauzei note scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost prezentată şi dezvoltată.

Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii este de acord cu măsura conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 137D/2013 la Dosarul nr. 50D/2013, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu deciziile nr. 815 din 19 mai 2009 şi nr. 1.502 din 10 noiembrie 2009. Susţine că instanţa de contencios administrativ nu realizează o verificare a temeiniciei şi legalităţii unor acte de comandament militar, ci o analiză a materialului probator al cauzei, în vederea soluţionării acţiunii în constatarea calităţii de lucrător/colaborator al Securităţii. Totodată, nu poate fi reţinută susţinerea potrivit căreia Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se subrogă în drepturile persoanei vătămate, deoarece aceasta are posibilitatea de a formula cerere de intervenţie în procesul întemeiat pe Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008. În fine, susţine că actul normativ criticat nu instituie nicio diferenţă de tratament juridic între persoane aflate în situaţii identice. Depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu deciziile nr. 608 din 12 mai 2011 şi nr. 219 din 13 martie 2012. Precizează că aducerea la cunoştinţa publicului a calităţii de lucrător/colaborator al Securităţii nu afectează dreptul la viaţă privată, de vreme ce această calitate este stabilită de o instanţă judecătorească, în cadrul unui proces desfăşurat în condiţii de echitate în acest sens, evocă Opinia nr. 694/2012 adoptată de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia) în cadrul celei de-a 93-a şedinţe plenare, din 14-15 decembrie 2012.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 6.719 din 26 noiembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 5.464/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

Excepţia a fost ridicată de Constantin Gută într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatare întemeiată pe Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008.

Prin încheierea din 31 ianuarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 10.547/2/2010, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

Excepţia a fost ridicată de Mihai Ghiţă, cu prilejul soluţionării recursului împotriva Sentinţei nr. 4.655 din 5 iulie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatare întemeiată pe Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că actul normativ criticat încalcă dreptul la integritate psihică al oricărui angajat al fostei Securităţi, asupra căruia se exercită permanent o tortură psihică mentală, acesta fiind intimidat şi culpabilizat pentru că ar fi săvârşit „acte de teroare împotriva cetăţenilor ţării, drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale”. Tortura mentală este concretizată în inducerea ideii prezumţiei de vinovăţie pentru toţi lucrătorii fostei Securităţi, ca urmare a apartenenţei la această structură.

De asemenea, susţin că acţiunea introdusă de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii vizează responsabilizarea persoanei vizate pentru simpla participare la activitatea fostelor servicii de informaţii, fără a stabili vreo formă de vinovăţie care să atragă limitări sau încălcări ale drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Pe de altă parte, este încălcat dreptul la propria imagine, deoarece actul normativ criticat prevede „consemnarea publică” a persoanelor care au desfăşurat o activitate în interesul apărării securităţii statului şi „darea publicităţii” informaţiilor şi documentelor cu privire la activitatea fostei Securităţi. Consemnarea publică a unei persoane pentru faptul că a fost lucrător al Securităţii are multe consecinţe, precum stigmatizarea socială, crearea şi menţinerea unei stări permanente de confuzie şi temeri, constituind o încălcare a dreptului la propria imagine, în condiţiile în care acea persoană nu are calitatea de demnitar sau funcţionar public. Este invocată, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 8 iulie 1986, pronunţată în Cauza Lingens împotriva Austriei).

Totodată, criticile de neconstituţionalitate vizează faptul că instanţele de contencios administrativ nu pot avea competenţa materială de a se pronunţa asupra unor aspecte sau fapte ce ţin de regulamentele sau comandamentele militare specifice. Sunt invocate, în acest sens, dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora actele de comandament cu caracter militar nu pot fi atacate în contenciosul administrativ. În acelaşi timp, excepţia de necompetenţă materială a instanţei de contencios administrativ rezultă şi din faptul că este chemată să se pronunţe asupra unor fapte de natură penală, infracţiuni.

Totodată, prin introducerea unei acţiuni în constatare, fără a avea o legitimare procesuală activă, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se subrogă în dreptul cetăţeanului vătămat de a avea acces liber la justiţie pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. Astfel, prin art. 8 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 se realizează o extindere nepermisă a sferei titularilor dreptului de acces liber la justiţie, dincolo de limitele sale constituţionale. Cu alte cuvinte, prevederile legale criticate convertesc dreptul de acces liber la justiţie într-o obligaţie.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, reţinând că actul normativ criticat nu aduce atingere integrităţii psihice sau dreptului la propria imagine, întrucât o atare atingere ar presupune, prin definiţie, un act ilegal, concret, iar nu un act de reglementare, deci o normă juridică ideală şi abstractă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, reţinând că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 operează o modificare substanţială a regimului juridic aplicabil persoanelor constatate ca fiind lucrătoare ale Securităţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Precizează că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a realizat o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca autoritate administrativă autonomă, ale cărei acte privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii sunt supuse controlului instanţelor judecătoreşti. Totodată, prevederile de lege criticate nu instituie niciun privilegiu şi nicio discriminare pe considerente arbitrare şi nu contravin art. 15 alin. (2) din Constituţie. De asemenea, departe de a fi o reglementare în materie penală, actul normativ criticat are ca scop cunoaşterea istoriei recente, cunoaştere ce constituie o prioritate pentru societatea românească, motiv pentru care administrarea şi valorificarea istorică a arhivelor fostei Securităţi, precum şi a documentelor cu privire la reprimarea de către Securitate a acţiunilor în favoarea democraţiei sunt necesare într-o Românie europeană.

Arată, totodată, că procedura instituită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 răspunde, în ansamblul său, cerinţelor constituţionale, dar şi celor din jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, revenind instanţei judecătoreşti rolul de a aprecia cu privire la existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu supune controlului judecătoresc acte de comandament militar, ci urmăreşte, în legătură cu toate persoanele care au obligaţia de a face declaraţia prevăzută de lege, stabilirea existenţei sau inexistenţei calităţii de lucrător/colaborator al Securităţii.

Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 137D/2013, consideră că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 şi ale art. 1 alin. (1), art. 2 lit. a), art. 4 alin. (4), art. 8 şi art. 11 din acest act normativ sunt constituţionale, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, de exemplu, deciziile nr. 608 din 12 mai 2011, nr. 219 din 13 martie 2012, nr. 592 din 5 iunie 2012, nr. 672 din 26 iunie 2012 şi nr. 1.085 din 18 decembrie 2012. Apreciază că legitimarea procesuală a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de a introduce acţiunea în constatare izvorăşte din înseşi prevederile legale care reglementează activitatea de deconspirare a Securităţii, şi se justifică prin interesul general al societăţii în actualul context istoric, iar controlul legalităţii sau temeiniciei unor acte de comandament cu caracter militar excedează cadrului normativ al ordonanţei de urgenţă criticate. În Dosarul nr. 50D/2013, Avocatul Poporului nu a comunicat punctul său de vedere.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosare de autorul excepţiei, Mihai Ghiţă, şi de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale şi contravenţionale mai favorabile, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, art. 22 alin. (1) şi (2) privind dreptul la integritate fizică şi psihică, art. 30 alin. (6) potrivit căruia „Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine”, art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ. De asemenea, din motivarea formulată de autorii excepţiei de neconstituţionalitate rezultă şi susţinerile privind pretinsa încălcare a dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie şi art. 26 privind viaţa intimă, familială şi privată.

1. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, a constatat că sintagmele „indiferent sub ce formă” şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii cuprinse în art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 sunt neconstituţionale. În aceste condiţii, Curtea constată că, în cauza de faţă, sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”. Reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit anterior sesizării Curţii, excepţia cu acest obiect urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

2. Totodată, Curtea reţine că celelalte prevederi de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate exercitat din perspectiva unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare.

Astfel, Curtea a statuat, ca apreciere generală, că, faţă de Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, constatată ca fiind neconstituţională prin Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a produs o modificare substanţială a regimului juridic aplicabil persoanelor în legătură cu care s-a constatat că sunt colaboratori sau lucrători ai Securităţii. În acest sens, în acord cu jurisprudenţa sa, Curtea reţine că actul normativ criticat urmăreşte exclusiv deconspirarea prin consemnarea publică a acestor persoane şi nu conţine, per se, reglementări privind angajarea, în aceste cazuri, a răspunderii juridice şi politice (a se vedea Decizia nr. 815 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 11 iunie 2009, şi Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 7 aprilie 2009).

De asemenea, Curtea a constatat că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 dau expresie opţiunii legiuitorului, reprezentând o consacrare la nivel legislativ a dreptului fundamental la informaţie în ceea ce priveşte existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia.

Sub acest aspect, Curtea a reţinut că exigenţele unei vieţi democratice, aşa cum transpar ele din ansamblul reglementărilor legale, impun ca persoanele vizate de prevederile legale criticate să poată fi identificate şi cunoscute de opinia publică (a se vedea Decizia nr. 980 din 25 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 17 august 2009).

În aceeaşi ordine de idei, reţinând că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a realizat o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuţii jurisdicţionale, ale cărei acte privind accesul la dosar şi deconspirarea Securităţii sunt supuse controlului instanţelor judecătoreşti, Curtea a constatat că reglementările supuse controlului de constituţionalitate implică garanţii adecvate şi suficiente pentru evitarea oricăror ingerinţe arbitrare.

Astfel, competenţa de a se pronunţa asupra calităţii unei persoane de lucrător sau colaborator al Securităţii aparţine unei instanţe judecătoreşti, autoritate independentă şi imparţială, îndrituită să soluţioneze o acţiune în constatare, cu respectarea principiilor de oralitate, contradictorialitate, publicitate şi a dreptului la apărare, părţile interesate având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garanţiile prevăzute de legea procesual civilă pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept. În plus, orice persoană pentru care Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti a constatat calitatea de lucrător sau colaborator al Securităţii are posibilitatea de a solicita, pe calea recursului, exercitat în condiţiile legii, controlul hotărârii judecătoreşti pronunţate de instanţa de fond ţa se vedea, în acest sens, Decizia nr. 912 din 1 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 13 decembrie 2012).

În legătură cu critica de neconstituţionalitate susţinută din perspectiva stabilirii competenţei instanţelor de contencios administrativ de a se pronunţa asupra unor acte de comandament cu caracter militar, Curtea a constatat că prevederile legale criticate nu reglementează controlul judecătoresc al unor astfel de acte. Controlul legalităţii sau temeiniciei acestora excedează cadrului normativ al ordonanţei de urgenţă criticate, obiectul de reglementare al acesteia fiind în mod univoc menţionat, şi anume „accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii” (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 219 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 24 aprilie 2012),

De asemenea, Curtea nu a reţinut nici critica referitoare la pretinsa încălcare a principiului liberului acces la justiţie ca urmare a subrogării Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în dreptul cetăţeanului care se consideră vătămat prin acţiunile abuzive ale unor lucrători din fosta Securitate de a avea acces liber la justiţie pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

Astfel cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, prevederile art. 1 alin. (7) şi (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 sunt edificatoare în acest sens, conferind persoanei, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, precum şi, după caz, soţului supravieţuitor şi rudelor până la gradul al patrulea, inclusiv ale persoanei decedate ori moştenitorilor săi testamentari, dreptul de a afla identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi, de asemenea, de a solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Din cuprinsul acestor dispoziţii legale, se desprinde concluzia potrivit căreia Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii acţionează inclusiv la cererea persoanelor îndreptăţite, astfel că nu se pune problema nesocotirii dreptului acestora de liber acces la justiţie (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 608 din 12 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011).

Totodată, legitimarea procesuală a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de a introduce cererea în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii izvorăşte din înseşi prevederile legale care reglementează activitatea de deconspirare a Securităţii şi se justifică prin interesul general pe care, în actualul context istoric, societatea românească îl manifestă faţă de consemnarea publică a celor care au fost lucrători sau colaboratori ai Securităţii. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că acţiunile promovate de Consiliu nu tind la obţinerea unei condamnări judiciare, consecinţa acestora rezumându-se la simpla aducere la cunoştinţa publică a soluţiilor pronunţate de instanţele judecătoreşti în acţiunile în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.380 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2011).

Totodată, Curtea a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabilă tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei (a se vedea Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011).

Distinct de acestea, Curtea a reţinut că aprecierea, în concret, a întrunirii cumulative a condiţiilor prevăzute de lege pentru constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii revine în exclusivitate instanţei judecătoreşti, asemenea aspecte reprezentând, aşadar, probleme ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii, care excedează competenţei Curţii Constituţionale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 27 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 21 martie 2013).

Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

În final, Curtea constată că celelalte dispoziţii constituţionale invocate nu au relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1 Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, în privinţa sintagmelor „indiferent sub ce form㔺\ „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii”, excepţie ridicată de Constantin Gută În Dosarul nr. 5.464/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi de Mihai Ghiţă în Dosarul nr. 10.547/2/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe judecătoreşti şi constată că celelalte prevederi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 13 iunie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Gagu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 305

din 13 iunie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 90 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Vaier Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan M i nea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 90 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată de Elena Cruceanu în Dosarul nr. 71.359/3/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 128D/2013.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Agenţia Naţională de Integritate, directorul general al Direcţiei Generale Juridică, Relaţii Publice şi Comunicare, Ioana Lazăr, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentatului Agenţiei Naţionale de Integritate, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că principiul consfinţit la art. 16 din Constituţie nu se opune ca o lege să instituie condiţii corespunzătoare domeniului pe care îl reglementează, pentru buna funcţionare a acestuia. În cazul de faţă, legiuitorul a urmărit o mai bună exercitare a funcţiilor şi demnităţilor publice, prin apărarea unor principii morale la care să se raporteze societatea la un moment dat. De asemenea, prevederile de lege criticate reprezintă o aplicare a dispoziţiilor art. 16 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia ocuparea funcţiilor şi demnităţilor publice are foc în condiţiile legii. În acelaşi timp, nu este îngrădit dreptul la muncă, deoarece activitatea aleşilor locali trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul Ie-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcţionare a acestora.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.076 din 14 iulie 2011. Precizează că regimul special instituit de legiuitor în ceea ce priveşte exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice implică instituirea unor incompatibilităţi şi interdicţii pentru prevenirea şi asigurarea supremaţiei interesului public.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 6 februarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 71.359/3/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 90 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Excepţia a fost ridicată de Elena Cruceanu într-o cauză având ca obiect o acţiune în anularea unui act administrativ.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate îngrădesc accesul liber la muncă şi încalcă dreptul de a fi egal cu ceilalţi în ceea ce priveşte accesul la muncă şi libertatea de a alege munca pe care doreşte să o presteze consilierul local sau judeţean având funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor ori alte funcţii de conducere, precum şi calitatea de acţionar sau asociat la societăţile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unităţi administrativ-teritoriale. În plus, susţine că textul de lege criticat îngrădeşte dreptul la muncă pe considerente pur subiective, fără nicio legătură cu specializarea persoanei, ci numai în raport de calitatea de rudă de gradul I sau de soţ al unui ales local.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că prevederile art. 90 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), deoarece nu sunt discriminatorii şi se aplică tuturor celor vizaţi. Subliniază că funcţiile publice pot fi ocupate doar ”în condiţiile legii”, potrivit art. 16 alin. (3) din Constituţie, astfel încât Legea nr. 161/2003 a instituit incompatibilităţi le apreciate de legiuitor ca necesare pentru evitarea conflictelor de interese. De asemenea, incompatibilitatea reglementată de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 nu are ca efect îngrădirea alegerii profesiei sau a locului de muncă, din moment ce activitatea consilierului local sau judeţean trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul Ie-a edictat în vederea creării cadrului legal de exercitare a acestor funcţii publice.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate care instituie o interdicţie pentru anumite categorii de persoane care deţin funcţii elective de a încheia contracte cu autorităţile administraţiei publice din care acestea fac parte sunt menite a preveni apariţia unor conflicte de interese şi a asigura imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei, cât şi supremaţia interesului public, fără a încălca art. 41 din Constituţie. De asemenea, prevederile de lege criticate nu conţin norme discriminatorii, aplicându-se în mod egal tuturor celor vizaţi de ipoteza lor. În concordanţă cu normele constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (3), legiuitorul a detaliat la nivel de lege anumite incompatibilităţi, considerate, în mod justificat, de natură să conducă la un conflict de interese.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 90 din Legea nr. 161/2003 sunt constituţionale, sens în care arată că acestea nu încalcă egalitatea în drepturi a cetăţenilor, ci se aplică în mod egal tuturor celor vizaţi de ipoteza normei legale, constituind o măsură pentru asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, precum şi pentru prevenirea şi combaterea corupţiei. Arată că textul de lege criticat dă expresie art. 16 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia funcţiile şi demnităţile publice pot fi ocupate în condiţiile legii. De asemenea, prevederile de lege criticate nu încalcă art. 41 alin. (1) din Constituţie, ci dau expresie principiilor care stau la baza prevenirii conflictelor de interese ale aleşilor locali, astfel cum acestea rezultă din art. 71 din Legea nr. 161/2003: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.076 din 14 iulie 2011.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 90 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: „(1) Consilierii locali şi consilierii judeţeni care au funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor ori alte funcţii de conducere, precum şi calitatea de acţionar sau asociat la societăţile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unităţi administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, cu instituţiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau judeţean respectiv ori cu societăţile comerciale înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene respective.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul în care funcţiile sau calităţile respective sunt deţinute de soţul sau rudele de gradul I ale alesului local.”

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici similare (a se vedea Decizia nr. 1.076 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 26 august 2011).

Cu acel prilej, Curtea a constatat că susţinerile referitoare la încălcarea dreptului la muncă sunt neîntemeiate, deoarece, potrivit art. 41 din Constituţie, dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, iar alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă. Prin instituirea incompatibilităţii prevăzute de textul de lege criticat nu se îngrădeşte alegerea profesiei deţinute anterior alegerii într-o funcţie publică de autoritate, deoarece activitatea aleşilor locali trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul Ie-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcţionare a acestora.

Curtea a constatat că incompatibilitatea consilierilor locali şi judeţeni care au funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor ori alte funcţii de conducere, precum şi calitatea de acţionar sau asociat la societăţile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unităţi administrativ-teritoriale de a încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, cu instituţiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau judeţean respectiv ori cu societăţile comerciale înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene respective a fost instituită de legiuitor ţinând cont de necesitatea prevenirii conflictelor de interese ale aleşilor locali. Astfel, prevederile de lege criticate dau expresie principiilor care stau la baza acestei preveniri, şi anume: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public, astfel cum rezultă din prevederile art. 71 din Legea nr. 161/2003.

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1), Curtea a constatat că şi aceasta este neîntemeiată, deoarece, pe de-o parte, prevederile de lege criticate nu conţin norme discriminatorii, fiind aplicabile în mod egal tuturor celor vizaţi de ipoteza lor, iar, pe de altă parte, potrivit art. 16 alin. (3) din Constituţie, funcţiile şi demnităţile publice pot fi ocupate doar „în condiţiile legii”. Or, Legea nr. 161/2003, având ca scop asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, a instituit anumite incompatibilităţi pe care legiuitorul, în mod justificat, Ie-a considerat ca putând conduce la un conflict de interese.

Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Distinct de acestea, Curtea constată că, departe da a fi contrară dispoziţiilor constituţionale privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi dreptul la muncă, extinderea incompatibilităţii prevăzute de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu privire la soţul şi rudele de gradul I ale alesului local, exprimă, de asemenea, preocuparea legiuitorului de a înlătura orice suspiciuni de parţialitate în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice şi în mediul de afaceri, servind astfel la promovarea încrederii pe care aleşii locali trebuie să o inspire publicului într-o societate democratică.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Elena Cruceanu în Dosarul nr. 71.359/3/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 90 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică m Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 13 iunie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Gagu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL MEDIULUI ŞI SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

 

ORDIN

pentru completarea anexei la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 449/2008 privind caracteristicile tehnice, condiţiile de folosire a uneltelor admise la pescuitul comercial şi metodele de pescuit comercial în apele maritime si continentale

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 3.720 din 22 mai 2013 al Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultura şi Adresa nr. 2.142 din 13 mai 2013 a

Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină „Grigore Antipa” Constanţa, luând în considerare prevederile art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 317/2009, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 13 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 48/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice şi pentru modificarea unor acte normative în domeniul mediului şi schimbărilor climatice,

ministrul mediului şi schimbărilor climatice emite următorul ordin:

Art. I. - Anexa la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 449/2008 privind caracteristicile tehnice, condiţiile de folosire a uneltelor admise la pescuitul comercial şi metodele de pescuit comercial în apele maritime şi continentale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 615 din 21 august 2008, cu modificările şi completările ulterioare, se completează după cum urmează:

1. La capitolul I litera C, după punctul 3 se introduce un nou punct, punctul 4, cu următorul cuprins:

„4. beam-traulul.”

2. La capitolul IV, după punctul 25 se introduce un nou punct, punctul 26, cu următorul cuprins:

„26. beam-traul - unealtă filtrantă de pescuit, tractată, care este constituită dintr-o traversă (ţeava metalică) sprijinită la extremităţi pe două tălpici metalice, respectiv prin partea de plasă (sacul de colectare constituit din capac, talpă şi laterale).

Traversa şi tălpicile reprezintă scheletul-cadru pe care se prinde partea de plasă care la rândul ei este fixată la partea anterioară a tălpii pe un schelet de rezistenţă (frânghie, cablu sau lanţ) care are rolul de a antrena şi dirija spre zona de concentrare a sacului obiectul pescuitului. Partea de plasă este realizată din panouri cu latura ochiului de 50-55 mm pentru a permite filtrarea exemplarelor imature.”

3. La capitolul V litera B, după punctul e) se introduce un nou punct, punctul f), cu următorul cuprins:

,,f) utilizarea beam-traulului se poate face cu respectarea strictă a următoarelor condiţii:

- interzicerea utilizării uneltei în ariile marine protejate;

- asigurarea selectivităţii uneltei până la nivelul filtrării exemplarelor imature;

- monitorizarea permanentă a efectelor exploatării asupra biotopului şi biocenozelor care îl populează.”

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I,

 

Ministrul mediului şi schimbărilor climatice,

Rovana Plumb

 

Bucureşti, 11 iulie 2013.

Nr. 1.696.

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

 

ORDIN

pentru modificarea anexei nr. 1 la Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5.644/2012 privind unele măsuri de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare

 

În conformitate cu prevederile Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare,

în baza prevederilor art. 8 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, aprobat prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5,644/2012 privind unele măsuri de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, cu modificările ulterioare,

având în vedere propunerile membrilor Consiliului general al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare privind modificarea şi completarea componenţelor comisiilor de specialitate,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 185/2013 privind organizarea si funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale,

ministrul educaţiei naţionale şi ministrul delegat pentru învăţământ superior, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică emit prezentul ordin.

Art. I. - Anexa nr. 1 la Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5.644/2012 privind unele măsuri de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 7 septembrie 2012, cu modificările ulterioare, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Direcţia generală învăţământ superior, Direcţia generală juridic, Direcţia generală buget-finanţe şi resurse umane din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale şi instituţiile de învăţământ superior, Academia Română şi institutele naţionale de cercetare-dezvoltare vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educaţiei naţionale,

Remus Pricopie

Ministrul delegat pentru învăţământ superior, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică,

Mihnea Cosmin Costoiu

 

 

Bucureşti, 15 iulie 2013.

Nr. 4.205.

 

ANEXĂ

(Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 5.644/2012)

 

STRUCTURA

Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare Comisii de specialitate şi domeniile arondate

 

Domeniul fundamental

Comisia de specialitate

Domeniile ştiinţifice arondate

 

Matematică

Matematică

 

Informatică

Informatică

 

Fizică

Fizică

 

Chimie

Chimie

MATEMATICA ŞI ŞTIINŢE ALE NATURII

Ştiinţele pământului

Geologie şi planetologie

 

 

Geofizică şi geodezie

 

 

Geografie, geomorfologie, hidrologie

 

 

Ştiinţele atmosferei

 

 

Oceaonografie

ŞTIINŢE INGINEREŞTI

Inginerie civilă şi management

Inginerie civilă şi instalaţii

 

Ingineria materialelor

Ingineria materialelor

 

Inginerie chimică, inginerie medicală, ştiinţa materialelor şi nanomateriale

Inginerie chimica

 

Inginerie electrică

Inginerie electrică

 

Inginerie energetică

Inginerie energetică

 

Electronică, telecomunicaţii şi nanotehnologie

Electronică

 

 

Telecomunicaţii

 

 

Nanotehnologie

 

Inginerie geologică, inginerie geodezică, mine, petrol si gaze

Inginerie geologică

 

 

Inginerie geodezică

 

 

Mine, petrol şi gaze

 

Inginerie aerospaţială, autovehicule şi transporturi

Inginerie aerospaţială

 

 

Ingineria autovehiculelor

 

 

Ingineria transporturilor

 

 

Inginerie marină şi navigaţie

 

Ingineria resurselor vegetale şi animale

Inginerie forestieră

 

 

Ingineria produselor alimentare

 

 

Biotehnologii

 

 

Agronomie

 

 

Horticultura

 

 

Silvicultură

 

 

Zootehnie

 

Calculatoare, tehnologia informaţiei şi ingineria sistemelor

Calculatoare şi tehnologia informaţiei

 

 

Ingineria sistemelor

 

Inginerie industrială şi management

Inginerie industrială

 

 

Inginerie şi management

 

Inginerie mecanică, mecatronică şi robotică

Inginerie mecanică

 

 

Mecatronică

 

 

Robotică

 

Ingineria mediului

Ştiinţa şi ingineria mediului

ŞTIINŢE BIOLOGICE SI BIOMEDICALE

Biologie şi biochimie

Biologie

 

 

Biochimie

 

Medicină

Medicină

 

Medicină veterinară

Medicină veterinară

 

Medicină dentară

Medicină dentară

 

Farmacie

Farmacie

 

Ştiinţe juridice

Drept

 

Sociologie, ştiinţe politice şi administrative

Sociologie

 

 

Ştiinţe politice

 

 

Relaţii internaţionale şi studii europene

 

 

Ştiinţe administrative

ŞTIINŢE SOCIALE

 

Ştiinţe ale comunicării

 

Ştiinţe militare, informaţii şi ordine publică

Ştiinţe militare

 

 

Informaţii şi securitate naţională

 

 

Ordine publică şi siguranţă naţionala

 

Ştiinţe economice şi administrarea afacerilor

Economie

 

 

Administrarea afacerilor

 

 

Finanţe

 

 

Contabilitate

 

 

Cibernetică, statistică şi informatică economică

 

 

Economie şi afaceri internaţionale

 

 

Management

 

 

Marketing

 

Psihologie şi ştiinţe comportamentale

Psihologie

 

 

Ştiinţe ale educaţiei

 

 

Educaţie fizică şi sport

ŞTIINŢE UMANISTE ŞI ARTE”

Filologie

Filologie

 

Filosofie

Filosofie

 

Istorie şi studii culturale

Istorie

 

 

Studii culturale

 

Teologie

Teologie

 

Arhitectură şi urbanism

Arhitectură

 

 

Urbanism

 

Arte vizuale

Arte plastice, decorative şi design

 

Artele spectacolului

Teatru

 

 

Coregrafie

 

 

Cinematografie şi media

 

 

Muzică

 

Componenţa nominală a Consiliului general

 

Nr. crt.

Numele şi prenumele

Instituţia

1

ANDRUH MARIUS

Academia Română; Universitatea din Bucureşti

2

ACHIMESCU NICOLAE

Universitatea din Bucureşti

3

ALEXAVISARION

Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti

4

ANDRONESCU ECATERINA

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

5

BADEAADRIAN

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

6

BARBU DANIEL

Universitatea din Bucureşti

7

BĂCIUŢ GRIGORE

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca

8

BOROI GABRIEL

Universitatea „Nicolae Titulescu” din Bucureşti

9

BREAZ VALER DANIEL

Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba fulia

10

BURILEANU CORNELIU

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

11

CÎMPEANU SORIN MIHAI

Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti

12

COLOJAPASCUMIHAI

Universitatea „Petrol-Gaze” din Ploieşti

13

CRISTEA DAN

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

14

CRISTEAVASILE

Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

15

DAMIAN RADU

Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti

16

DUMITRU MIRCEA

Universitatea din Bucureşti

17

EFTENIE MARIANA

Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti

18

GAFTON ALEXANDRU

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

19

GAVRILESCU MĂRIA

Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi

20

GRIGORESCU SORIN DAN

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

21

HAIDUC IONEL

Academia Română

22

HURDUC NICOLAE

Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi

23

IANOŞ IOAN

Universitatea din Bucureşti

24

IRIMIE ALEXANDRU

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca

25

ISTUDOR NICOLAE

Academia de Studii Economice din Bucureşti

26

MUNTEAN DANIELA LUCIA

Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş

27

NISTOR GHEORGHE VLAD

Universitatea din Bucureşti

28

POP IOAN AUREL

Academia Română; Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

29

POPA FLORIAN

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti

30

POPESCUEMILIAN

Academia Română

31

POTOLEA DAN

Universitatea din Bucureşti

32

PREDOI GABRIEL

Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti

33

PRISECARU TUDOR

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

34

PURCĂREA ANCA ALEXANDRA

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

35

RAICU ŞERBAN

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

36

SIMION EUGEN

Academia Română

37

SIMIONESCU BOGDAN

Academia Română

38

SURDU ALEXANDRU

Academia Română

39

ŞERBAN VIOREL AUREL

Universitatea „Politehnica” din Timişoara

40

THEODORESCU RĂZVAN

Academia Română

41

TOMA GHEORGHE

Academia Naţională de Informaţii „Minai Viteazul” din Bucureşti

42

ŢAPUŞ NICOLAE

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

43

VLAD VALENTIN IONEL

Institutul Naţional pentru Fizica Laserilor, Plasmei şi Radiaţiilor

44

ZAMFIR NICOLAE

Academia Română

 

Componenţa nominală a comisiilor de specialitate ale Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare

 

Matematică şi ştiinţe ale naturii

Nr. crt.

Numele şi prenumele

Instituţia

1. MATEMATICA

1

BREAZ VALER DANIEL - preşedinte

Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia

2

PETRUŞEL ADRIAN - vicepreşedinte

Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

3

AGRATINI OCTAVIAN

Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

4

ANIŢASEBASTIAN

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

5

BERINDE VASILE

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

6

BEZNEA LUCIAN

Academia Română

7

BRANZANESCU VASILE

Academia Română

8

FUNARLOUIS

CNRS, Grenoble, Franţa

9

HALANAY ANDREI

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

10

IFTODE VASILE

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

11

IVAN MIRCEA

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

12

LEFTER CĂTĂLIN GEORGE

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

13

MEGAN MIHAIL

Universitatea de Vest din Timişoara

14

MUNTEANU GHEORGHE

Universitatea „Transilvania” din Braşov

15

PREDA VASILE

Universitatea din Bucureşti

16

RĂDULESCU VINCENŢIU

Universitatea din Craiova

17

ŢIGOIU SANDA

Universitatea din Bucureşti

2. INFORMATICĂ

1

CRI STEA DAN - preşedinte

Universitatea .Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

2

PÂRV BAZIL - vicepreşedinte

Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

3

LUCHIAN HENRI

Universitatea .Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

4

MITRANA VICTOR

Universitatea din Bucureşti

5

NEGRU VIOREL

Universitatea de Vest din Timişoara

6

PĂUN ANDREI

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Ştiinţe Biologice din Bucureşti

7

PETRE ION

Universitatea din Turku, Finlanda

8

ROŞU GRIGORE

University of Illinois at Urbana-Champaign

9

ŞTEFAN ESCU GHEORGHE

Universitatea din Bucureşti

3. FIZICĂ

1

ZAMFIR NICOLAE - preşedinte

Academia Română

2

CĂTA-DANIL GHEORGHE - vicepreşedinte

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

3

AVRIGEANU GABRIEL

Institutul Naţional de Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”

4

BICA IOAN

Universitatea de Vest din Timişoara

5

BÂRSAN NICOLAE

Universitatea din Tubingen, Germania

6

BUNOIU MADALIN

Universitatea de Vest din Timişoara

7

CALIN ALEXANDRU UR

Universitatea din Padova, Italia

8

CHIRIAC HORIA

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică Tehnică - IFT Iaşi

9

CONSTANTINESCU RADU

Universitatea din Craiova

10

CULEA EUGEN

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

11

DIACONU CRISTSNEL

Universite de la Mediterranee Aix Marseille II, Franţa

12

DINESCU GHEORGHE

Institutul Naţional pentru Fizica Laserilor, Plasmei şi Radiaţiilor

13

DRAGOMAN DANIELA

Universitatea din Bucureşti

14

JIPAALEXANDRU

Universitatea din Bucureşti

15

DUDAŞ EMILIAN

Ecole Polytechnique, Franţa

16

MARDARE DIANA MIHAELA

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

17

NAGY LADISLAU

Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

18

POP VIOREL

Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

19

SIMONSIMION

Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

4. CHIMIE

1

HURDUC NICOLAE - preşedinte

Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi

2

NEDA ION - vicepreşedinte

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Electrochimie şi Materie Condensată din Timişoara

3

BACU ELENA

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

4

CARP OANA

Institutul de Chimie Fizică „Mie G. Murgulescu” al Academiei Române, Bucureşti

5

CIUCANU IONEL

Universitatea de Vest din Timişoara

6

COSTIŞOR OTILIA

Academia Română

7

DAVID VICTOR

Universitatea din Bucureşti

8

DONOSE BOGDAN

University of Queensland, Australia

9

FRUNZĂ LIGIA

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Materialelor - Măgurele

10

GROSU ION

Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

11

HARABAGIU VALERIA

Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni” al Academiei Române, Iaşi

12

OANCEA DUMITRU

Academia Română

13

PALAMARU MIRCEANICOLAE

Universitatea .Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

14

PI NTEALA MARIANA

Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni” al Academiei Române, Iaşi

15

ZAHARESCU MĂRIA

Academia Română

5. ŞTIINŢELE PĂMÂNTULUI

1

IANOŞ IOAN - preşedinte

Universitatea din Bucureşti

2

DAMIAN GHEORGHE ŞTEFAN - vicepreşedinte

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca (CUNBM)

3

BUCUR ION

Academia Română; Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

4

CREŢAN REMUS

Universitatea de Vest din Timişoara

5

IANCU OVIDIU GABRIEL

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

6

ILI EŞ ALEXANDRU

Universitatea din Oradea

7

ICNITĂ ION

Universitatea .Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

8

MOCANU VICTOR

Universitatea din Bucureşti

9

PAN IN NICOLAE

Academia Română

10

PETREA DĂNUŢ

Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

11

POPA NICOLAE

Universitatea de Vest din Timişoara

12

RADOANE MĂRIA

Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava

13

UDUBAŞA GHEORGHE

Academia Română

 

Ştiinţe inginereşti

 

Nr. crt.

Numele şi prenumele

Instituţia

6. INGINERIE CIVILĂ ŞI MANAGEMENT

1

DAMIAN RADU - preşedinte

Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti

2

GIURMA ION - vicepreşedinte

Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi

3

ANTON ANTON

Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti

4

BUDESCU MIHAI

Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi

5

BURCHIU SORIN

Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti

6

CHIRICA ANTON

Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti

7

DUBINÂDAN

Universitatea „Politehnica” din Timişoara

8

ILIESCU MIHAI

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

9

IOANI ADRIAN

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

10

RĂDUCANU DAN GABRIEL

Academia Tehnică Militară din Bucureşti

11

STANCIUANGHEL

Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi

12

STOIAN VALERIU

Universitatea „Politehnica” din Timişoara

13

ŢARANU NICOLAE

Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi

7. INGINERIA MATERIALELOR

1

ŞERBAN VIORELAUREL- preşedinte

Universitatea „Politehnica” din Timişoara

2

RIPOŞAN IULIAN - vicepreşedinte

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

3

ABRUDEANU MARIOARA

Universitatea din Piteşti

4

BUJOREANU LEANDRU GHEORGHE

Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi

5

BUZATU MIHAI

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

6

GHIBAN BRÂNDUŞA

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

7

GUTT GHEORGHE

Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava

8

IOAN VIDA-SIMITI

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

9

ION RODICA MARIANA

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie - INCDCP-ICECHIM, Bucureşti; Universitatea „Valahia” din Târgovişte

10

MITELEAION

Universitatea „Politehnica” din Timişoara

11

MUNTEANU DANIEL

Universitatea „Transilvania” din Braşov

12

MUSAT VIORICA

Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi

13

PETRIŞORTRAIAN

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

14

RĂDUCANU DOINA

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

15

TIEREAN MIRCEA

Universitatea „Transilvania” din Braşov

8. INGINERIE CHIMICĂ, INGINERIE MEDICALĂ, ŞTIINŢA MATERIALELOR ŞI NANOMATERIALE

1

ANDRONESCU ECATERINA - preşedinte

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

2

AGACHI PAUL ŞERBAN - vicepreşedinte

Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

3

BADANOIU ALINA IOANA

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

4

BOZGAGRIGORE

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

5

CAŞCAVAL DAN

Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi

6

CURTEANU SILVIA

Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi

7

ILEA PETRU

Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

8

IOVU HORIA

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

9

MUREŞANAUGUSTIN

Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi

10

PODE RODI CA

Universitatea „Politehnica” din Timişoara

11

ROŞCA PAUL

Universitatea „Petrol-Gaze” din Ploieşti

12

RUSNAC LUCIAN

Universitatea „Politehnica” din Timişoara

13

STAN RALUCA

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

9. INGINERIE ELECTRICA

1

GRIGORESCU SORIN DAN - preşedinte

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

2

ANDEA PETRU - vicepreşedinte

Universitatea „Politehnica” din Timişoara

3

LIVINŢ GHEORGHE

Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi

4

MANOLEA GHEORGHE

Universitatea din Craiova

5

MOREGA ALEXANDRU MIHAIL

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

6

MUNTEANU CĂLIN

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

7

POPESCU MIHAI OCTAVIAN

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

8

TOADER DUMITRU

Universitatea „Politehnica” din Timişoara

9

ŢOPAVASILE

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

10. INGINERIE ENERGETICĂ

1

BADEA ADRIAN - preşedinte

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

2

KILYENI ŞTEFAN - vicepreşedinte

Universitatea „Politehnica” din Timişoara

3

BICA DORIN

Universitatea „Petru Maior” din Târgu Mureş

4

DARIE GEORGE

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

5

GAVRILAŞ MIHAI

Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi

6

HÂZI AN ETA

Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău

7

IONESCU GHEORGHE CONSTANTIN

Universitatea din Oradea

8

ISTRATE DUMITRU MARCEL

Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi

9

MANESCU LEONARDO GEO

Universitatea din Craiova

10

NECULA HORIA

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

11

POPESCU LUMINIŢA

Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu

12

PRISECARU ILIE CONSTANTIN

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

13

VASILIU NICOLAE

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

11. ELECTRONICĂ, TELECOMUNICAŢII ŞI NANOTEHNOLOGIE

1

BURILEANU CORNELIU - preşedinte

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

2

TEODORESCU HORIA NICOLAI - vicepreşedinte

Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi

3

BIZON NICU

Universitatea din Piteşti

4

BREZEANU GHEORGHE

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

5

NEGRESCU CRISTIAN

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

6

NICOLAESCU IOAN

Academia Tehnică Militară din Bucureşti

7

POANTA ARON

Universitatea din Petroşani

8

RUSU CORNELIU GHEORGHE

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

9

ŞTEFAN GHEORGHE

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

10

TĂRNICERIU DANIELA

Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi

11

VAS IU RADU

Universitatea „Politehnica” din Timişoara

12. INGINERIE GEOLOGICĂ, INGINERIE GEODEZICĂ, MINE, PETROL ŞI GAZE

1

COLOJA PASCU Ml HAI - preşedinte

Universitatea „Petrol-Gaze” din Ploieşti

2

ARAD VICTOR - vicepreşedinte

Universitatea din Petroşani

3

MINESCU FLOREA

Universitatea „Petrol-Gaze” din Ploieşti

4

NEUNERJOHAN

Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti

5

ONOSE DUMITRU

Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti

6

ORTELECAN MIRCEAVASILE

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca

7

PĂUNESCU CORNEL

Universitatea din Bucureşti

8

RADU SORIN MIHAI

Universitatea din Petroşani

9

SCRADEANU DANIEL

Universitatea din Bucureşti

13. INGINERIE AEROSPAŢIALĂ, AUTOVEHICULE ŞI TRANSPORTURI

1

RAICU ŞERBAN - preşedinte

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

2

DUMITRESCU HORIA- vicepreşedinte

Institutul Naţional de Cercetări Aerospaţiale INCAŞ

3

ANDREESCU CRISTIAN NICOLAE

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

4

CHIRUANGHEL

Universitatea „Transilvania” din Braşov

5

DANAILA STELIAN

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

6

PANTAZOPOL DAN

Institutul Naţional de Cercetări Aerospaţiale INCAŞ

7

POPADINEL

Universitatea din Piteşti

8

STANCIU VIRGIL

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

9

STROE ION

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

14. INGINERIA RESURSELOR VEGETALE ŞI ANIMALE

1

CÎMPEANU SORIN MIHAI - preşedinte

Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti

2

ABRUDAN IOAN VASILE - vicepreşedinte

Universitatea „Transilvania” din Braşov

3

ALECU IOAN NICULAE

Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti

4

BAHRIM GABRIELA

Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi

5

BOTĂU DORICA

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului din Timişoara

6

BUCUR DANIEL

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iaşi

7

CĂLIN IOAN

Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti

8

CORNEA PETRUTA

Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti

9

MICLEA VASILE

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca

10

MORARU CARMEN

Corneli University

11

OTIMAN PĂUN IOAN

Academia Română

12

PAMFILDORU

Academia Română

13

PÂRŞAN PAUL

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului din Timişoara

14

PĂSĂRI N BENONE

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iaşi

15

ROBU TEODOR

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iaşi

16

ROTAR IOAN

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca

17

SESTRAŞ RADU

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca

18

STANICĂ FLORIN

Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti

19

STRÎMBU BOGDAN

Louisiana State University

20

TRAŞCĂ TEODOR

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului din Timişoara

21

VÂNTU VASILE

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iaşi

15 CALCULATOARE, TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI ŞI INGINERI A SISTEMELOR

1

ŢAPUŞ NICOLAE - preşedinte

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

2

MUNTEAN TRAIAN - vicepreşedinte

Universite Aix-Marseille, Franţa

3

CIOCIRLIEHORIA

Universitatea „Politehnica” din Timişoara

4

CRISTEA VALENTIN

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

5

DUMITRACHE ION

Academia Română

6

FLOREA ADINA

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

7

MANTA VASILE ION

Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi

8

MICLEALIVIU CRISTIAN

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

9

NEDEVSCHI SERGIU

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

10

PATRICIU VICTOR VALERIU

Academia Tehnică Militară din Bucureşti

11

PĂSTRA VAN U OCTAVIAN CEZAR

Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi

12

POPESCU DECEBAL

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

13

POPESCU DUMITRU

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

14

PRECUP RADU EMIL

Universitatea „Politehnica” din Timişoara

15

SALOMIE IOAN

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

16

SLUŞANSCHI EMIL

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

17

VLADIMIR RAZ VAN

Universitatea din Craiova

16. INGINERIE INDUSTRIALĂ ŞI MANAGEMENT

1

PURCĂREAANCA ALEXANDRA - preşedinte

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

2

ABRUDAN IOAN - vicepreşedinte

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

3

ACHIM MOISE IOAN

Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia

4

BERCE PETRU

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

5

BRINDAŞUDAN

Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu

6

CIOCA LUCIAN

Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu

7

DANALACHE FLORIN

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

8

DINU TOM A ADR IAN

Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti

9

DOICIN CRISTIAN

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

10

DRAGHICI ANCA

Universitatea „Politehnica* din Timişoara

11

DUMITRAŞ CĂTĂLIN GABRIEL

Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi

12

FETECĂU CĂTĂLIN

Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi

13

GHEORGHE MARIAN

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

14

IZVERCIANU MONICA

Universitatea „Politehnica* din Timişoara


15

MOGAN GHEORGHE

Universitatea „Transilvania” din Braşov

16

POPESCU SORIN GABRIEL

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

17

SCARLAT CEZAR

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

18

SIMION IONEL

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

19

ŢUCU DUMITRU

Universitatea „Politehnica” din Timişoara

17. INGINERIE MECANICĂ, MECATRONICĂ ŞI ROBOTICĂ

1

PRISECARU TU DOR - preşedinte

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

2

ULMANU VLAD - vicepreşedinte

Universitatea „Petrol-Gaze” din Ploieşti

3

BĂLAN CORN ELI U

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

4

BÎZDOACĂ NICU GEORGE

Universitatea din Craiova

5

BORDEAŞU ILARE

Universitatea „Politehnica” din Timişoara

6

BRATU POLIDOR

Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi

7

BURNETE NICOLAE

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

8

BUZBUCHI NICOLAE

Universitatea Maritimă din Constanţa

9

CONDURACHE DANIEL

Universitatea Tehnica „Gheorghe Asachi” din Iaşi

10

DAVID ION

Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti

11

GHEORGHE GHEORGHE

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Mecatronică şi Tehnica Măsurării Bucureşti

12

HADĂR ANTON

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

13

IGNAT SORIN

Ecole Naţionale Superieure d’Arts et Metiers, Cluny - Franţa

14

IONEL IOANA

Universitatea „Politehnica” din Timişoara

15

NEGREAN IULIU

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

16

PARASCHIV GIGEL

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

17

RUSU EUGEN

Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi

18

SUSAN-RESIGA ROMEO FLORIN

Universitatea „Politehnica” din Timişoara

19

TALABĂ DORU

Universitatea „Transilvania” din Braşov

20

VISA ION

Universitatea „Transilvania” din Braşov

21

VOICU GHEORGHE

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

18. INGINERIA MEDIULUI

1

GAVRILESCU MARIA - preşedinte

Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi

2

RUSU TIBERIU - vicepreşedinte

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

3

BACIU CĂLIN LAURENŢIU

Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

4

COSTACHE C RIŞTI NA

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

5

IORDAN ALEXANDRA RALUCA

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

6

LAZĂR GABRIEL OCTAVIAN

Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău

7

REDEYAKOS

Universitatea Pannonia, Veszprem, Ungaria

8

RIŞNOVEANU GETA

Universitatea din Bucureşti

9

ROBESCU DAN

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

 

Ştiinţe biologice şi biomedicale

 

Nr. crt.

Numele şi prenumele

Instituţia

19. BIOLOGIE ŞI BIOCHIMIE

1

CRI STEA VAS I LE - preşedinte

Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

2

PETRESCU ŞTEFANA MĂRIA - Vicepreşedinte

Academia Română

3

COSTACHE MARI ETA

Universitatea din Bucureşti

4

FLONTA MĂRIA LU ISA

Academia Română

5

GOMOIU MARIAN TRAIAN

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie şi Geoecologie Marină - GEOECOMAR

6

POPOV DOINA LUCIA

Academia Română

7

ZAMFIRACHE MĂRIA MAGDALENA

Universitatea .Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

20. MEDICINĂ

1

POPA FLORIAN - preşedinte

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti

2

POPA CONSTANTIN - vicepreşedinte

Academia Română

3

POPESCU IRINEL - vicepreşedinte

Academia de Ştiinţe Medicale

4

AZOICĂI DOINA

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa” din Iaşi

5

BARBILIAN ADRIAN

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti

6

BĂJENARU OVIDIU ALEXANDRU

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti

7

BORDEI PETRU

Universitatea „Ovidius” din Constanţa

8

BUZOIANU ANCA

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca

9

CĂRUNTU IRINA DRAGA

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T Popa” din Iaşi

10

CIUREATUDOREL

Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova

11

COMAN ION

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca

12

COPOTOIU CONSTANTIN

Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş

13

FLORIAN IOAN ŞTEFAN

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca

14

IONAC MIHAI

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” din Timişoara

15

LASCÂR IOAN

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti

16

MISCHEANU DAN

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti

17

SARAFOLEANU CAIUS CODRUŢ

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti

18

SIMIONESCU DANA-OLGA

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti

19

SINESCU CRINA

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti

21. MEDICINĂ VETERINARĂ

1

PREDOI GABRIEL - preşedinte

Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicina Veterinară din Bucureşti

2

COZMA VASILE - vicepreşedinte

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca

3

BOGDAN ALEXANDRU

Academia Română

4

GROZA IOAN ŞTEFAN

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca

5

HERMAN VIOREL

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului din Timişoara

6

SOLCANU GHEORGHE

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iaşi

7

ŞONEA ALEXANDRU

Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti

22. MEDICINĂ DENTARĂ

1

BĂCIUŢ GRIGORE - preşedinte

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca

2

BUCUR ALEXANDRU - vicepreşedinte

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti

3

BADEA MÂNDRA

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca

4

FORNA CONSUELA NORINA

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa” din Iaşi

5

IONESCU ECATERINA

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti

6

PĂCURAR MARIANA

Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş

7

POPESCU EUGENIA

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa” din Iaşi

23. FARMACIE

1

MUNTEAN DANIELA LUCIA - preşedinte

Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş

2

HÂRJEU VICTORIA - vicepreşedinte

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti

3

ANDRIEŞ ADRIAN

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti

4

HANCIANUMONICA

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa” din Iaşi

5

LOGHIN FELICIA

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca

6

MIRCIOIU CONSTANTIN

Academia de Ştiinţe Medicale

7

MIRONANCA

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa” din Iaşi

8

NEAMŢU JOHNY

Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova

9

OPREAN RADU

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca

 

Ştiinţe sociale

 

Nr. crt.

Numele şi prenumele

Instituţia

24. ŞTIINŢE JURIDICE

1

BOROI GABRIEL- preşedinte

Universitatea „Nicolae Titulescu” din Bucureşti

2

ANGHENI SMARANDA - vicepreşedinte

Universitatea „Titu Maiorescu” din Bucureşti

3

ATHANASIU ALEXANDRU

Universitatea din Bucureşti

4

BĂLAN EMIL

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti

5

DĂNIŞOR DAN CLAUDIU

Universitatea din Craiova

6

DIDEA IONEL

Universitatea din Piteşti

7

DOGARU ION

Academia Română

8

DUMITRESCU CORINA ADRIANA

Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir” din Bucureşti

9

DUŢU MIRCEA

Academia Română

10

LEŞ IOAN

Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu

11

MATEUŢ GHEORGHIŢĂ

Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

12

POPAGHEORGHE

Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” din Bucureşti

13

TANASESCU SIMINA ELENA

Universitatea din Bucureşti

14

TOADERTUDOREL

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

15

TRAILESCU ANTON

Universitatea de Vest din Timişoara

16

VASILESCU PAUL

Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

17

VEDINAŞ VERGINIA

Universitatea Creştină „Dirnitrie Cantemir” din Bucureşti

25 SOCIOLOGIE, ŞTIINŢE POLITICE ŞI ADMINISTRATIVE

1

BARBU DANIEL - preşedinte

Universitatea din Bucureşti

2

PUŞCAŞ VASILE - vicepreşedinte

Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

3

BALAHUR DOINA

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

4

BĂRGĂOANU ALINA

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti

5

DAN CU VASILE

Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

6

DOBRESCU PAUL

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti

7

DUMITRAŞCU DINU HANIBAL

Universitatea din Bucureşti

8

DUMITRU SANDU

Universitatea din Bucureşti

9

GORUN ADRIAN

Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu

10

HORGA IOAN

Universitatea din Oradea

11

MIHĂILESCU VINTILĂ

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti

12

OLTEANU GABRIEL EDMOND

Universitatea din Craiova

13

PIELEANU MARIUS

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti

14

POEDE GEORGE

Universitatea ,Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

15

PROFIROIU MARIUS

Academia de Studii Economice din Bucureşti

16

ROTH MĂRIA

Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

17

ZAMFIR CĂTĂLIN

Academia Română

26. ŞTIINŢE MILITARE, INFORMAŢII ŞI ORDINE PUBLICĂ

1

TOMA GHEORGHE - preşedinte

Academia Naţională de Informaţii „Mihai Viteazul” din Bucureşti

2

PINZARIU SORIN ^vicepreşedinte

Universitatea Naţională de Apărare „Carol I” din Bucureşti

3

BUŢĂVIOREL

Universitatea Naţională de Apărare „Carol I” din Bucureşti

4

CAVAROPOL DAN

Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” din Bucureşti

5

CRĂCIUN ION

Universitatea Naţională de Apărare „Carol I” din Bucureşti

6

DUMITRU DANIEL

Universitatea Naţională de Apărare „Carol I” din Bucureşti

7

MITULEŢU ION

Universitatea Naţională de Apărare „Carol I” din Bucureşti

8

PRUNA ŞTEFAN

Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” din Bucureşti

9

ŢICAL GEORGE

Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” din Bucureşti

27. ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

1

ISTUDOR NICOLAE - preşedinte

Academia de Studii Economice din Bucureşti

2

EPURE DANUŢ TIBERIU - vicepreşedinte

Universitatea „Ovidius” din Constanţa

3

PIRTEAMARILEN GABRIEL - vicepreşedinte

Universitatea de Vest din Timişoara

4

AILENEI DOREL

Academia de Studii Economice din Bucureşti

5

AIRINEI DINU

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

6

ANGHEL LAURENŢIU-DAN

Academia de Studii Economice din Bucureşti

7

BIBU NICOLAE

Universitatea de Vest din Timişoara

8

COCRIŞ VASILE

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

9

COJANU VALENTIN

Academia de Studii Economice din Bucureşti

10

DOBRE COSTINEL

Universitatea de Vest din Timişoara

11

DOBRIN OCTAVIAN

Academia de Studii Economice din Bucureşti

12

DUMITRESCU DAUNA

Academia de Studii Economice din Bucureşti

13

FELEAGĂ LILIANA

Academia de Studii Economice din Bucureşti

14

FRANC VALERIU IOAN

Institutul Naţional de Cercetări Economice „Costin C. Kiriţescu” .- Academia Română

15

GRIGORESCU ADRIANA

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti

16

HURDUZEU GHEORGHE

Academia de Studii Economice din Bucureşti

17

LUNGU ION

Academia de Studii Economice din Bucureşti

18

LUŢAŞ MIHAELA

Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

19

MARCU NICU

Universitatea din Craiova

20

MATIŞ DUMITRU

Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

21

MINEA ALEXANDRU

Universite d’Auvergne, Clermont-Ferrand, Franţa

22

MITRUŢ CONSTANTIN

Academia de Studii Economice din Bucureşti

23

PASCARIU GABRIELA

Universitatea .Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

24

PLĂIAŞ IOAN

Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

25

POPA ION

Academia de Studii Economice din Bucureşti

26

PRELIPCEAN GABRIELA

Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava

27

ROTARIU ILIE

Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu

28

TODEANICOLAE

Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia

29

ŢIGU GABRIELA

Academia de Studii Economice din Bucureşti

28. PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢE COMPORTAMENTALE

1

POTOLEA DAN - preşedinte

Universitatea din Bucureşti

2

OPRE NICULAEADRIAN - vicepreşedinte

Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

3

ANIŢEI MIHAI

Universitatea din Bucureşti

4

CHIŞ VASILE

Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

5

COJOCARU VIOREL

Universitatea Naţională de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti

6

CREŢU MIHAELA CARMEN

Universitatea .Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

7

GAVRILUCALIN

Universitatea de Vest din Timişoara

8

GRIGOREVASILICA

Universitatea Naţională de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti

9

IUCU ROM IŢĂ

Universitatea din Bucureşti

10

MARINESCU GHEORGHE

Universitatea Naţională de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti

11

NEAMŢU MIRCEA

Universitatea „Transilvania” din Braşov

12

TOMA STELIANA

Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti

13

TICU CONSTANTIN

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

 

Ştiinţe umaniste şi arte

 

Nr. crt.

Numele şi prenumele

Instituţia

29. FILOLOGIE

1

GAFTON ALEXANDRU - preşedinte

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

2

CORNILESCU ALEXANDRA - vicepreşedinte

Universitatea din Bucureşti

3

BECHET FLORICA

Universitatea din Bucureşti

4

BOLDEA IULIAN

Universitatea „Petru Maior” din Târgu Mureş

5

DIACONU MIRCEA

Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava

6

LUPU COMAN

Universitatea din Bucureşti

7

MANOLACHE GHEORGHE

Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu

8

MUNTEANU EUGEN

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

9

OLTEAN ŞTEFAN

Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

10

SIMUŢION

Universitatea din Oradea

11

TEODORESCU CRISTIANA NICOLA

Universitatea din Craiova

30. FILOSOFIE

1

SURDU ALEXANDRU - preşedinte

Academia Română

2

BRÂNCOVEANU VASILE ROMULUS - vicepreşedinte

Universitatea din Bucureşti

3

BIRIŞ IOAN

Universitatea de Vest din Timişoara

4

CIOMOŞVIRGIL

Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

5

COZMACARMEN

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

6

DUR ION

Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu

7

MUREŞAN VALENTIN

Universitatea din Bucureşti

8

RAMBU NICOLAE

Universitatea .Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

9

VERESS CAROL

Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

31. ISTORIE ŞI STUDII CULTURALE

1

NISTOR GHEORGHE VLAD - preşedinte

Universitatea din Bucureşti

2

BOLOVAN IOAN - vicepreşedinte

Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

3

CAZAN ILEANA

Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” din Bucureşti

4

CÂNDEA IONEL

Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi

5

EDROIU NICOLAE

Academia Română

6

LUCA SABIN ADRIAN

Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu

7

IACOB GHEORGHE

Universitatea .Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

8

MÂRZAEVA

Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia

9

NICOARÂTOADER

Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

10

PLATON ALEXANDRU FLORIN

Universitatea .Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

11

RETEGAN Ml HAI

Universitatea din Bucureşti

12

SIGMIREAN CORNEL

Academia Română

13

SPINEI VICTOR

Academia Română

14

ŞIPOŞ SORIN

Universitatea din Oradea

15

VULPE ALEXANDRU

Academia Română

32. TEOLOGIE

1

ACHIMESCU NICOLAE - preşedinte

Universitatea din Bucureşti

2

PATULEANU CONSTANTIN - vicepreşedinte

Universitatea din Craiova

3

BUCHIU ŞTEFAN

Universitatea din Bucureşti

4

BUNACIUOTNIELIOAN

Universitatea din Bucureşti

5

CHIFĂR NICOLAE

Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu

6

CHIRILA IOAN

Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

7

DANCĂWILHELM

Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti

8

HIMCINSCHI MIHAI

Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia

9

MARTON JOZSEF

Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

10

MOLNAR JANOS

Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

11

RUNCAN NECHITA

Universitatea „Ovidius” din Constanţa

12

NEGRUŢ PAUL

Universitatea „Emanuel” din Oradea

13

PETRARU GHEORGHE

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

14

SAVAVIOREL

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

15

TOFANA STELIAN

Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

33. ARHITECTURĂ ŞI URBANISM

1

EFTENIE MARIANA- preşedinte

Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti

2

MATEI ADRIANA- vicepreşedinte

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

3

BICASMARANDA

Universitatea „Politehnica” din Timişoara

4

BOGDANESCU ZENO

Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti

5

GOCIMAN CRISTINAOLGA

Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti

6

MOICEANU MARIAN

Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti

7

ŞTEFAN DORIN

Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti

34. ARTE VIZUALE

1

THEODORESCU RÂZVAN - preşedinte

Academia Română

2

SBÂRCIU IOAN - vicepreşedinte

Universitatea de Arta şi Design din Cluj-Napoca

3

DEMETRESCU RUXANDRASILVELIA

Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti

4

GHEORGHIU DRAGOŞ

Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti

5

MIHĂILESCU DOINAVALERIA

Universitatea de Vest din Timişoara

6

SOLOVĂSTRU RADU CĂLIN

Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca

7

ZAHARIA DUMITRU

Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi

35. ARTELE SPECTACOLULUI

1

ALEXA VISARION - preşedinte

Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti

2

PRELIPCEAN DAN - vicepreşedinte

Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi

3

CHIRI AC CONSTANTIN

Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu

4

CRIŞAN SORIN ION

Universitatea de Arte din Târgu Mureş

5

DEDIU SANDU VALENTINA

Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti

6

GOLOGAN DANIELA(MIRUNARUNCAN)

Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

7

POP ADRIAN

Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca

8

TITIENI ADRIAN

Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti

9

ZONTE VIOLETA

Universitatea de Vest din Timişoara