MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 415/2013

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXV - Nr. 415         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 9 iulie 2013

 

SUMAR

 

DECRETE

 

650. - Decret privind conferirea unor decoraţii

 

651. - Decret privind conferirea Ordinului Naţional Steaua României în grad de Cavaler

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 234 din 21 mai 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865

 

Decizia nr. 235 din 21 mai 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

 

Decizia nr. 242 din 21 mai 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie

 

Decizia nr. 252 din 21 mai 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 287/2011 privind unele măsuri referitoare la organizarea activităţii de punere în executare a creanţelor aparţinând instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare

 

Decizia nr. 254 din 21 mai 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

 

ORDONANŢE ŞI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

11 - Ordonanţă privind completarea art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2011 pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri

 

445. - Hotărâre privind alocarea temporară, pentru luna iulie a anului 2013, a unor sume din venituri din privatizare ordonatorilor principali de credite cu rol de autoritate de management, precum şi pentru modificarea art. 1 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 242/2013 privind alocarea temporară, pentru lunile mai şi iunie ale anului 2013, a unor sume din venituri din privatizare ordonatorilor principali de credite cu rol de autoritate de management, precum şi modificarea unor acte normative

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

253. - Decizie privind eliberarea, la cerere, a domnului Dan Lucian Vlădescu din funcţia de preşedinte, cu rang de secretar de stat, al Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice

 

255. - Decizie privind numirea domnului Bogdan-Paul Dobrin în funcţia de preşedinte, cu rang de secretar de stat, al Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice

 

256. - Decizie privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, de către doamna Magdalena Niculescu a funcţiei publice din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general adjunct al Ministerului Economiei

 

DECRETE

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind conferirea unor decoraţii

În temeiul prevederilor art. 94 lit. a) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 4 alin. (1), ale art. 6 lit. A, ale art. 7 lit. Aşi ale art. 11 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, cu modificările şi completările ulterioare,

cu prilejul aniversării a 65 de ani de relaţii diplomatice între România şi Statul Israel,

în semn de apreciere pentru contribuţia marcantă pe care au avut-o la îmbunătăţirea relaţiilor bilaterale româno-israeliene, pentru rezultatele de excepţie obţinute în perfecţionarea actului medical,

 

Preşedintele României decretează:

 

Art. 1. - Se conferă Ordinul Naţional Pentru Merit în grad de Ofiţer domnul ui Bruno Landesberg, industriaş, consul onorific al României la Ierusalim.

Art. 2. - Se conferă Ordinul Meritul Sanitar în grad de Comandor:

- domnului profesor universitar dr. Adi A. Garfunkel, medic stomatolog, doctor honoris causa al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti;

- domnului profesor universitar dr. Gabriel M. Gurman, medic anestezist, doctor honoris causa al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti,

Art. 3. - Se conferă Ordinul Meritul Sanitar în grad de Ofiţer domnului profesor universitar dr. Jean Jacques Askenasy, medic neurolog, membru onorific al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

 

Bucureşti, 5 iulie 2013.

Nr. 650.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind conferirea Ordinului Naţional Steaua României în grad de Cavaler

În temeiul prevederilor art. 94 lit. a) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, ale art. 4 alin. (3), ale art. 6 lit. A şi ale art. 11 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, cu modificările şi completările ulterioare,

la împlinirea vârstei de 90 de ani, în semn de apreciere deosebită pentru întreaga sa activitate ca muzicolog, lexicograf, critic muzical şi profesor, pentru talentul şi dăruirea de care a dat dovadă, îmbogăţind cultura muzicală românească cu lucrări de certă valoare,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se conferă Ordinul Naţional Steaua României în grad de Cavaler maestrului Viorel Cosma.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

 

Bucureşti, 5 iulie 2013.

Nr. 651.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 234

din 21 mai 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Toma - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cornel Revnic în Dosarul nr. 3.856/328/2012 al Judecătoriei Turda şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.565D/2012 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 25 septembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 3.856/328/2012, Judecătoria Turda a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cornel Revnic într-o cauză ce are ca obiect o contestaţie la executare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate afectează în mod nejustificat prerogativele aferente dreptului de proprietate.

Mai consideră că, întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci o cerinţă pentru suspendarea executării silite, instituirea acestei obligaţii, ce reprezintă plata unei sume mari de bani de către o persoană fizică, poate fi calificată drept o încălcare a liberului acces la justiţie.

Judecătoria Turda apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care arată că plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea provizorie a executării silite. Apreciază că procedura contestaţiei la executare asigură garanţii suficiente atât pentru ocrotirea accesului liber la justiţie, cât şi pentru protecţia dreptului de proprietate al tuturor părţilor implicate în proces. Invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 248/2009 şi nr. 88/2010.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 539/2005, nr. 902/2006, nr. 365/2007 şi nr. 72/2010.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.

Preşedinţii celor două Camera ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, cu următorul conţinut: „Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel.”

Curtea reţine că prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, care constituie, conform încheierii de sesizare, obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, se regăsesc la art. 718 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă în vigoare la data pronunţării deciziei, într-o formulare modificată.

Având în vedere prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, potrivit cărora „dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare”, precum şi Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care a reţinut că sintagma „în vigoare” din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează să se pronunţe asupra prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă mai sus citate.

Autorul excepţiei susţine că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietăţii private.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că reglementarea legală criticată a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile constituţionale şi internaţionale invocate în prezenta cauză.

În acest sens, sunt, de exemplu, Decizia nr. 657 din 17 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 25 iulie 2011, şi Decizia nr. 1.291 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 811 din 16 noiembrie 2011. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat că „instituirea obligaţiei de plată a cauţiunii, ca o condiţie a suspendării executării, are o dublă finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, şi, pe de altă parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici. Întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea provizorie a executării silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie”.

Jurisprudenţa Curţii Constituţionale este în concordanţă şi cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, prin Hotărârea din 10 mai 2001, pronunţată în Cauza 2 şi alţii contra Marii Britanii, paragraful 93, a statuat, de principiu, că accesul liber la justiţie nu este absolut, el putând fi supus unor „restricţii legitime, cum ar fi [...] ordonanţele care impun depunerea unei cauţiuni judicatum solvi [...]”.

De asemenea, Curtea a constatat că „dispoziţiile criticate nu contravin nici prevederilor art. 53 din Constituţie, deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care, aşa cum s-a arătat anterior, nu s-a constatat”.

Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 44 din Constituţie, prin Decizia nr. 227 din 18 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 28 mai 2004, Curtea Constituţională a reţinut că, „în condiţiile în care, potrivit art. 125 alin (3) din Constituţie [devenit art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată] legiuitorul ordinar este abilitat să reglementeze competenţa şi procedura de judecată, stabilind cadrul organizatoric şi funcţional în care se realizează accesul liber la justiţie, instituirea cauţiunii nu aduce atingere nici principiului constituţional referitor la garantarea proprietăţii private. Sub acest aspect, procedura contestaţiei la executare asigură garanţii suficiente atât pentru ocrotirea accesului liber la justiţie, cât şi pentru protecţia dreptului de proprietate al tuturor părţilor implicate în proces, prin însuşi faptul că le oferă posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar în cazul admiterii contestaţiei şi desfiinţării titlului executoriu sau a înseşi executării silite persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia”.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cornel Revnic în Dosarul nr. 3.856/328/2012 al Judecătoriei Turda şi constată că prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Turda şi se publică în Monitorul Oficial al României. Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 21 mai 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Toma

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 235

din 21 mai 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Toma - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Cătălin Felician Fernea în Dosarul nr. 7.147/176/2012 al Judecătoriei Alba Iulia şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.575D/2012 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 432/2012 din 12 noiembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 7.147/176/2012, Judecătoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Cătălin Felician Fernea într-o cauză ce are ca obiect o plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că, din interpretarea obiectivă a textului de lege criticat, rezultă faptul că, în faza de urmărire penală, numai procurorul poate dispune cu privire la prelungirea dreptului de circulaţie, această decizie nefiind supusă controlului instanţei. Aceasta va putea numai ulterior să prelungească dreptul de a conduce, procurorul având astfel atribuţia specifică judecătorului de a hotărî irevocabil asupra unui drept. Arată că posibilitatea atacării actului unui procuror la prim-procuror reprezintă un formalism ce nu oferă posibilitatea unui control efectiv echivalent controlului exercitat de instanţa de judecată.

Judecătoria Alba Iulia apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că prevederile art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului sunt constituţionale prin raportare la dispoziţiile art. 21 din Constituţie, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. De asemenea, arată că o soluţie legislativă ce ar determina controlul de fond al instanţei de judecată ar diminua rolul procurorului sau substituirea acestuia de către instanţă, iar transferul dosarului ar încălca dreptul la un proces desfăşurat într-un termen rezonabil.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2008 pentru modificarea art. 111 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 754 din 7 noiembrie 2008. Textul de lege criticat are următorul conţinut: „La cererea titularului permisului de conducere reţinut în condiţiile alin. (1) lit. b) sau ale alin. (4), procurorul care efectuează urmărirea penală sau exercită supravegherea cercetării penale ori, în faza de judecată, instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cauzei poate dispune prelungirea dreptului de circulaţie, cu câte ce! mult 30 de zile, până la dispunerea neînceperii urmăririi penale, scoaterii de sub urmărire penală ori încetării urmăririi penale sau, după caz. până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. Modul de soluţionare a cererii de prelungire a dreptului de circulaţie se comunică şi şefului poliţiei rutiere pe raza căreia s-a comis fapta”.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia, nemulţumit de soluţia legislativă existentă, solicită modificarea textului de lege criticat, în sensul în care prelungirea dreptului de circulaţie, cu câte cel mult 30 de zile, să poată fi dispusă de instanţă nu doar în faza de judecată. În aceste condiţii, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, aşa cum a fost formulată, are ca finalitate modificarea dispoziţiilor de lege supuse controlului. Or, o asemenea solicitare nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Cătălin Felician Fernea în Dosarul nr. 7.147/176/2012 al Judecătoriei Alba Iulia.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Alba Iulia şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 21 mai 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Toma

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 242

din 21 mai 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Dorin Dobrişan în Dosarul nr. 2.900/116/2012 al Tribunalului Călăraşi - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 91 D/2013.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Cristian Ştefan din cadrul Baroului Vâlcea, cu delegaţie la dosar, şi se constată lipsa celorlalte părţi.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care reiterează argumentele invocate în faţa instanţei de drept comun.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 24 ianuarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 2.900/116/2012, Tribunalul Călăraşi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Dorin Dobrişan în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 24 referitor la Dreptul Ia apărare, deoarece prin modalitatea descrisă de textul contestat se opreşte atât participarea apărătorului la desfăşurarea actelor de procedură, cât şi posibilitatea de a formula cereri în legătură cu activitatea desfăşurată.

Tribunalul Călăraşi - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile apărătorului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut: „Constatarea tehnico-ştiinţifică efectuată din dispoziţia scrisă a procurorului de specialiştii prevăzuţi la alin, (1) constituie mijloc de probă, în condiţiile legii,”

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 24 referitor la Dreptul la apărare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 805 din 3 iulie 2QQ8, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 5 august 2008, Curtea a arătat că o componentă a garanţiilor unui proces echitabil este principiul egalităţii armelor, ce semnifică tratarea egală a părţilor pe toată durata desfăşurării procedurii în faţa unei instanţe de judecată, fără ca una să fie dezavantajată în raport cu cealaltă. Prin urmare, se poate afirma că se încalcă principiul egalităţii armelor atunci când procedura contestată, în ansamblul ei, nu a respectat prevederile art. 6 paragraful 1 din

Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, principiul contradictorialităţii, o altă componentă a dreptului la un proces echitabil, presupune, în esenţă, posibilitatea pentru părţile unui proces de a lua cunoştinţă de toate probele şi observaţiile prezentate judecătorului, de natură să îi influenţeze decizia, şi de a le discuta. Or, Curtea a reţinut că partea putea să ia cunoştinţă de existenţa constatării tehnico-ştiinţifice - mijloc de probă efectuat de specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, odată cu prezentarea materialului de urmărire penală, în condiţiile art. 250-254 din Codul de procedură penală. Aşadar, partea poate formula obiecţiuni la raportul de constatare sau poate contesta în faţa instanţei de judecată, în condiţii de contradictorialitate, mijlocul de probă respectiv.

De asemenea, Curtea a constatat că o reglementare similară cu cea criticată este cuprinsă în art. 112 din Codul de procedură penală, potrivit căruia în anumite cazuri organul de urmărire penală poate folosi cunoştinţele unui specialist sau tehnician, dispunând, din oficiu sau la cerere, efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice care se efectuează, de regulă, de către specialişti sau tehnicieni care funcţionează în cadrul ori pe lângă instituţia de care aparţine organul de urmărire penală, dar care poate fi efectuată şi de către specialişti sau tehnicieni care funcţionează în cadrul altor organe.

Pe de altă parte, în procesul deliberării, judecătorul verifică şi evaluează materialul probator şi îşi fundamentează soluţia pe întregul probatoriu administrat în cauză, prin coroborarea şi aprecierea probelor, iar nu prin raportarea exclusivă la constatările tehnico-ştiinţifice întocmite de specialiştii prevăzuţi de textele de lege criticate. Aşadar, judecata se desfăşoară de către o instanţă independentă şi imparţială, în condiţii de publicitate, oralitate şi contradictorialitate, iar judecătorul îşi fundamentează soluţia pe întregul probatoriu administrat, verificând, evaluând şi coroborând probele, astfel că informaţiile conţinute în constatările tehnico-ştiinţifice nu pot crea în mod concret riscul unui abuz de procedură. În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 524 din 27 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Totodată, Curtea reaminteşte că puterea de lucru judecat ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta. Astfel, atât considerentele, cât şi dispozitivul deciziilor Curţii Constituţionale sunt general obligatorii, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, şi se impun cu aceeaşi forţă tuturor subiectelor de drept.

Distinct de acestea, Curtea mai constată că prevederile legale contestate dispun fără echivoc cu privire la includerea constatărilor tehnico-ştiinţifice în categoria mijloacelor de probă şi nu interzic instrumentarea acestora în deplin acord cu respectarea dreptului la apărare, aşa cum a fost evidenţiat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.086 din 20 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 18 decembrie 2007. De altfel, potrivit art. 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 „Dispoziţiile din Codul de procedură penală [...] se aplică în mod corespunzător şi în cauzele de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie” Prin urmare, prevederile art. 112 şi 113 din Codul de procedură penală referitoare la constatarea tehnico-ştiinţifică nu contrazic soluţia legislativă criticată în prezenta cauză. De altfel, autorul excepţiei încearcă acreditarea ideii că între o constatare tehnico-ştiinţifică şi expertiză trebuie pus semnul egalităţii şi, pe cale de consecinţă, ar trebui urmată aceeaşi procedură. Or, dată fiind aplicabilitatea corespunzătoare a dispoziţiilor procedural penale comune şi în cauzele ce intră în competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, este evident că prevederile art. 115 alin. 2 din Codul de procedură penală, potrivit căruia „Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi, dacă apreciază că raportul tehnico-ştiinţific ori medico-legal nu este complet sau concluziile acestuia nu sunt precise, dispune refacerea sau completarea constatării tehnico-ştiinţifice ori medico-legale sau efectuarea unei expertize”, vor fi aplicabile şi în aceste situaţii. Prin urmare, Curtea constată că nu se poate susţine afectarea dreptului fundamental la apărare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DEC.DE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Dorin Dobrişan în Dosarul nr. 2.9007116/2012 al Tribunalului Călăraşi - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie sunt constituţionale în raport cu critici le formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Călăraşi - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 21 mai 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 252

din 21 mai 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 287/2011 privind unele măsuri referitoare la organizarea activităţii de punere în executare a creanţelor aparţinând instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 287/2011 privind unele măsuri referitoare la organizarea activităţii de punere în executare a creanţelor aparţinând instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare, excepţie ridicată de Florian Ovidiu Cazaciuc în Dosarul nr. 6.373/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 139D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că nu există o justificare obiectivă a termenului de 31 mai 2011, impus de legiuitor prin dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011, termen până la care executorii bancari trebuie să fi fost înregistraţi la Ministerul Justiţiei pentru a avea dreptul de a depune cerere de numire în funcţia de executor judecătoresc, fără susţinerea unui concurs.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 502 din 4 februarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 6.373/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 287/2011 privind unele măsuri referitoare la organizarea activităţii de punere în executare a creanţelor aparţinând instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare, excepţie ridicată de Florian Ovidiu Cazaciuc într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de respingere a cererii autorului excepţiei de numire în funcţia de executor judecătoresc, fără concurs sau examen de admitere în profesie şi fără îndeplinirea condiţiilor privind plata taxelor de admitere.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că acordarea dreptului de a fi numiţi în funcţia de executor judecătoresc, la cerere, fără susţinerea unui examen, în condiţiile întrunirii cerinţelor prevăzute în acelaşi act normativ, doar executorilor bancari înregistraţi la Ministerul Justiţiei până la data de 31 mai 2011, cu excluderea executorilor bancari care, îndeplinind aceleaşi cerinţe legale, au fost înregistraţi în această profesie după data de 31 mai 2011, îngrădeşte dreptul la muncă al acestora din urmă şi îi discriminează în raport cu cei dintâi, întrucât cerinţele de admitere în profesia de executor bancar şi procedura urmată au fost aceleaşi şi pentru executorii bancari înregistraţi la Ministerul Justiţiei după data specificată în textul criticat, iar, prin desfiinţarea corpurilor de executori bancari, cei ce nu au dreptul de a depune cerere de numire în funcţia de executor judecătoresc îşi pierd, de fapt, locurile de muncă. Se mai arată că, pentru aceleaşi motive, textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 45 şi prevederilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se face trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 631 din 26 iunie 2007, nr. 458 din 31 martie 2009 şi nr. 674 din 26 iunie 2012.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 1 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 287/2011. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine, însă, că autorul excepţiei critică, în realitate, prevederile art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 287/2011 privind unele măsuri referitoare la organizarea activităţii de punere în executare a creanţelor aparţinând instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 16 decembrie 2011, care au următorul cuprins: „(1) Executorii înregistraţi în condiţiile legii la Ministerul Justiţiei până la data de 31 mai 2011, aparţinând corpurilor proprii de executori organizate de instituţiile de credit şi alte entităţi care aparţin grupului acestora şi care desfăşoară activităţi financiare, de instituţiile financiare nebancare sau de instituţiile de credit cooperatiste, care desfăşoară activitate de executor în cadrul acestora, la data expirării termenului prevăzut la alin. (3), cu o vechime efectivă de cel puţin 2 ani de la prima înregistrare în această activitate, vor fi numiţi, Ia cerere, în funcţia de executor judecătoresc, dacă îndeplinesc condiţiile generale prevăzute la art. 15 lit. a)-f) din Legea 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată.

(2) Executorii aparţinând corpurilor proprii de executori organizate de instituţiile de credit şi alte entităţi care aparţin grupului acestora şi care desfăşoară activităţi financiare, de instituţiile financiare nebancare sau de instituţiile de credit cooperatiste, care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1), dar au, la data expirării termenului prevăzut la alin. (3), o vechime mai mică de 2 ani în această activitate, dobândesc, la cerere, calitatea de executor judecătoresc stagiar.”

Se susţine, în esenţă, că textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 41 cu privire la muncă şi protecţia socială a muncii şi ale art. 45 privind libertatea economică, precum şi prevederilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind interzicerea discriminării,

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011 prin Decizia nr. 104 din 28 februarie 2013*), nepublicată până la această dată în Monitorul Oficiat al României, prin care a reţinut că impunerea termenului de 31 mai 2011, ca dată până la care executorii bancari ar fi trebuit să fie înregistraţi ca ocupând această funcţie la Ministerul Justiţiei pentru a putea fi numiţi, la cerere, fără concurs, în funcţia de executor judecătoresc, reprezintă opţiunea legiuitorului, care, în exercitarea atribuţiilor sale, poate reglementa astfel de termene.

Desigur, o atare opţiune legislativă determina eo ipso aplicarea unui tratament juridic diferenţiat persoanelor care intră sub incidenţa acestor termene faţă de cele care nu s-ar încadra în acestea. Curtea a reţinut că reglementarea unui termen, a unei date-limită, reprezintă un element obiectiv în justificarea unei anumite optici a legiuitorului. Însă o limită temporară astfel impusă trebuie să fie rezonabilă prin natura sa. În cazul de faţă, legiuitorul a optat pentru transformarea executorilor bancari în executori judecătoreşti, la cerere, doar în privinţa acelor executori bancari care au îndeplinit această activitate cel puţin 6 luni. Numai aceştia au opţiunea de a deveni executori judecătoreşti definitivi sau stagiari, după caz. Aşadar, Curtea a constatat că fixarea acestei date-limită pentru 31 mai 2011 are o justificare rezonabilă.

De asemenea, Curtea a reţinut că termenul criticat este unul de decădere, fiind considerat oportun în vederea corelării dispoziţiilor Legii nr. 287/2011 şi cu procedura de legiferare. De altfel, Curtea a observat că propunerea legislativă privind unele măsuri referitoare la organizarea activităţii de punere în executare a creanţelor aparţinând instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare a fost înregistrată la Biroul Permanent al Senatului la data de 21 aprilie 2010, fiind respinsă de către Senat, ca primă Cameră sesizată, la 16 noiembrie 2010, şi adoptată de către Camera Deputaţilor, ca şi Cameră decizională, la 22 noiembrie 2011. De asemenea, Legea nr. 287/2011 a fost promulgată de către Preşedintele României, prin Decretul nr. 965 din 14 decembrie 2011. În acest fel, legiuitorul a impus ca executorul bancar care vrea să devină executor judecătoresc să fi avut o vechime în activitate de cel puţin 6 luni până la data intrării în vigoare a Legii nr. 287/2011, aspect ce rezultă în mod implicit din desfăşurarea în timp a procedurii legislative.

Curtea a reţinut, totodată, că, prin Decizia nr. 938 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 17 decembrie 2012, a statuat că acest termen nu vizează aspecte ce ţin de aplicarea Legii nr. 287/2011, ci reprezintă data până la care statutul profesional al persoanelor aparţinând corpurilor executorilor organizate în cadrul instituţiilor de credit şi al celor financiare nebancare sunt avute în vedere de legiuitor în reglementarea dreptului acestora de a deveni executori judecătoreşti, la cerere, fără susţinerea unui examen. Acest termen nu are legătură cu data intrării în vigoare a Legii nr. 287/2011 şi nici cu termenul de decădere de 3 luni, reglementat la art. 1 alin. (3), în care poate fi valorificat acest drept.

De asemenea, Curtea, prin Decizia nr. 513 din 20 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu nr. 598 din 11 iulie 2006, a statuat că dreptul la muncă, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă vizează posibilitatea oricărei persoane de a exercita profesia sau meseria pe care o doreşte, în anumite condiţii stabilite de legiuitor, şi nu vizează obligaţia statului de a garanta accesul tuturor persoanelor la toate profesiile. De altfel, Curtea a observat că foştii executori bancari, care nu au beneficiat de dispoziţiile Legii nr. 287/2011, au dreptul de a deveni executori judecătoreşti potrivit procedurii reglementate prin dispoziţiile Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011.

Pentru aceste motive, Curtea nu a putut constata încălcarea prin textele criticate a dispoziţiilor art. 16 şi 41 din Constituţie şi nici a prevederilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Curtea reţine, totodată, că dispoziţiile art. 45 din Constituţie nu au incidenţă în cauză, întrucât activitatea de executare a hotărârilor judecătoreşti nu este o activitate cu caracter economic, iar organizarea profesiei de executor judecătoresc nu presupune libertate economică.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Florian Ovidiu Cazaciuc în Dosarul nr. 6.373/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 287/2011 privind unele măsuri referitoare la organizarea activităţii de punere în executare a creanţelor aparţinând instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al Românei, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 21 mai 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 


*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 104 din 28 februarie 2013 a fost publicată îh Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 308 din 29 mal 2013.

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 254

din 21 mal 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 47/2008 privind completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2008 pentru stabilirea tarifului lunar al chiriei pe m2 care se aplică pentru închirierea locuinţelor şi terenului aferent acestora, aflate în domeniul public şi privat al statului, administrate de Regia Autonomă „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”, excepţie ridicată de Isai Nistor Faur în Dosarul nr. 17.544/55/2010 ai Tribunalului Arad - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 162D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi arătând că nu au intervenit elemente noi, de natură a determina modificarea acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 28 februarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 17.544/55/2010, Tribunalul Arad - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 47/2008 privind completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2008 pentru stabilirea tarifului lunar al chiriei pe m2 care se aplică pentru închirierea locuinţelor şi terenului aferent acestora, aflate în domeniul public şi privat al statului, administrate de Regia Autonomă „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”, excepţie ridicată de Isai Nistor Faur într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de scutire de plata taxelor judiciare de timbru, formulată potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele criticate încalcă dispoziţiile constituţionale şi pe cele de drept european invocate, prin limitarea cuantumului ajutorului public judiciar în materie civilă la o sumă maximă echivalentă cu 10 salarii minime brute pe ţară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare.

Tribunalul Arad - Secţia civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că accesul liber la justiţie nu înseamnă gratuitate, statul fiind îndreptăţit ca, în schimbul serviciilor oferite justiţiabililor, să reglementeze taxe ce constituie aport la bugetul Ministerului Justiţiei. Se arată, totodată, că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 nu sunt de natură a încălca dispoziţiile constituţionale ale art. 21, ci, dimpotrivă, facilitează accesul liber la justiţie persoanelor cu venituri mici, care pot beneficia conform prevederilor acestui act normativ de reduceri, scutiri sau eşalonări ale plăţii taxelor judiciare de timbru stabilite de instanţe.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului arată că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se susţine că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 nu restrâng accesul la justiţie, ci, dimpotrivă, oferă posibilitatea părţilor interesate de a se adresa instanţelor pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime. Se susţine, de asemenea, că stabilirea unor limite şi condiţii referitoare la acordarea ajutorului public judiciar în materie civilă are ca scop asigurarea resurselor financiare necesare acordării acestui ajutor şi distribuirea lor echitabilă la nivelul categoriilor sociale aflate în situaţia de a fi astfel susţinute de către stat.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 47/2008 privind completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2008 pentru stabilirea tarifului lunar al chiriei pe m2 care se aplică pentru închirierea locuinţelor şi terenului aferent acestora, aflate în domeniul public şi privat al statului, administrate de Regia Autonomă „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 23 aprilie 2008. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată. Însă, că autorul excepţiei critică, în realitate, prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, mai precis art. 7 al acesteia, care are următorul cuprins: „Ajutorul public judiciar se poate acorda, separat sau cumulat, în oricare dintre formele prevăzute la art. 6. Valoarea ajutorului public judiciar acordat, separat sau cumulat, în oricare dintre formele prevăzute la art. 6 lit. a)-c), nu poate depăşi, în cursul unei perioade de un an, suma maximă echivalentă cu 10 salarii minime brute pe ţară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare.”

Se susţine, în esenţă, că textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, precum şi dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind protecţia proprietăţii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, prin raportare la aceleaşi critici de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 1.077 din 13 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 4 februarie 2013, prin care a reţinut că stabilirea unei sume maxime echivalente cu 12 salarii minime brute pe ţară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare, până la care se poate acorda, cumulat, în cursul unei perioade de un an, ajutorul public judiciar, nu este de natură să împiedice accesul liber la justiţie sau exercitarea dreptului la un proces echitabil.

Curtea a reţinut, în acest sens, că stabilirea unor limite şi condiţii privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevăzute la art. 6 din ordonanţa de urgenţă criticată, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor şi a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de susţinere din partea statului şi l-ar solicita, fără a se îngrădi în acest mod accesul efectiv la justiţie.

De asemenea, Curtea a observat că nu poate fi primită critica raportată la prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, Curtea a reţinut că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 24 mai 2006, pronunţată în Cauza Weissman şi alţii împotriva României, paragraful 35, şi Hotărârea din 2 noiembrie 2010, pronunţată în Cauza S.C. Apron Dynamics - S.R.L. Baia Mare împotriva României, paragraful 42), stabilirea unor restricţionări financiare, respectiv impunerea taxelor judiciare de timbru, este considerată o limită acceptabilă a dreptului de acces la instanţă.

Totodată, Curtea a constatat că, urmărind un scop legitim, identificat generic cu buna administrare a resurselor justiţiei, prevederile legale criticate constituie o garanţie a accesului efectiv la justiţie, de natură să asigure un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit şi să păstreze un echilibru just între interesul statului în a recupera cheltuielile de judecată şi interesul reclamantului ca o instanţă să îi examineze cererea.

De asemenea, Curtea Constituţională a constatat că cele de mai sus îşi menţin valabilitatea, mutatis mutandis, şi în privinţa actualei redactări a textului, care limitează ajutorul public judiciar acordat, separat sau cumulat, în cursul unei perioade de un an, la suma maximă echivalentă cu 10 salarii minime brute pe ţară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Isai Nistor Faur în Dosarul nr. 17.544/55/2010 al Tribunalului Arad - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă sunt constituţionale în raport de criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Arad - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial ai Românei, Partea 1.

Pronunţată în şedinţa din data de 21 mai 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

ORDONANŢE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ

privind completarea art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2011 pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri

 

Având în vedere că sprijinirea dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM) este o prioritate atât la nivelul Uniunii Europene, cât şi la nivel naţional, deoarece această extrem de numeroasă categorie de operatori economici, mai dinamici şi mai flexibili decât societăţile mari, constituie liantul oricărei economii modeme,

având în vedere că Programul pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri s-a bucurat de un larg interes în rândul tinerilor şi a condus la crearea a peste 10.000 de locuri de muncă, iar prin program sunt acordate facilităţi fiscale care se vor compensa în mare măsură prin contribuţiile de asigurări sociale şi impozit pe salarii plătite de către noii angajaţi,

considerând necesară susţinerea şi sprijinirea dezvoltării afacerilor iniţiate de către tinerii întreprinzători, precum şi pentru încurajarea creării de noi locuri de muncă, în sensul ca facilităţile acordate prin program să nu se recupereze în cazul în care societatea cu răspundere limitată debutantă îşi schimbă calitatea de microîntreprindere, trecând într-o altă categorie de IMM,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 1 pct. 1.13 din Legea nr. 182/2013 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.

 

Articol unic. - La articolul 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2011 pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 9 februarie 2011, aprobată cu modificări prin Legea nr. 301/2011, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

„(11) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. a), facilităţile acordate prin program nu se consideră acordate necuvenit şi nu se recuperează în situaţia în care calitatea de microîntreprindere aparţinând întreprinzătorului debutant a fost pierdută, deoarece societatea cu răspundere limitată înfiinţată de întreprinzătorul debutant nu se mai încadrează în categoria microîntreprinderilor potrivit prevederilor Legii nr. 346/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale prezentei ordonanţe de urgenţă.”

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul economiei,

Varujan Vosganian

p. Ministrul delegat pentru întreprinderi mici şi mijlocii, mediul de afaceri şi turism,

Dumitru Dan Enache,

secretar de stat

p. Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Dan Manolescu,

secretar de stat

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Mariana Câmpeanu

 

Bucureşti, 4 iulie 2013.

Nr. 11.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind alocarea temporară, pentru luna iulie a anului 2013, a unor sume din venituri din privatizare ordonatorilor principali de credite cu rol de autoritate de management, precum şi pentru modificarea art. 1 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 242/2013 privind alocarea temporară, pentru lunile mai şi iunie ale anului 2013, a unor sume din venituri din privatizare ordonatorilor principali de credite cu rol de autoritate de management, precum şi modificarea unor acte normative

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 25 alin. (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2013 nr. 5/2013, precum şi al art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, precum şi pentru adoptarea unor măsuri financiare în vederea creşterii gradului de absorbţie a fondurilor europene,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) în scopul asigurării necesarului de finanţare al autorităţilor de management pentru programele operaţionale finanţate din instrumente structurale în cadrul obiectivului convergenţă - Programul operaţional sectorial Mediu (POS M), Programul operaţional sectorial Creşterea competitivităţii economice (POS CCE), Programul operaţional sectorial Dezvoltarea resurselor umane (POS DRU), Programul operaţional regional (POR), Programul operaţional Dezvoltarea capacităţii administrative (PODCA), denumite în continuare programe operaţionale, aferent lunii iulie a anului 2013, în vederea efectuării plăţilor pentru rambursarea cheltuielilor eligibile către beneficiari şi pentru plata cheltuielilor eligibile rambursabile din cererile de plată aferente instrumentelor structurale, se aprobă alocarea temporară din venituri din privatizare de către Ministerul Finanţelor Publice a sumei de 1.288.203,78 mii lei, în echivalent euro, potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

(2) Ordonatorii principali de credite cu rol de autoritate de management pentru programele operaţionale, care beneficiază de prevederile alin. (1), sunt cei prevăzuţi în anexă.

(3) Sumele alocate autorităţilor de management din venituri din privatizare şi utilizate vor fi rambursate Ministerului Finanţelor Publice, în euro, din sumele restituite cu această destinaţie de către Comisia Europeană, până cel târziu la data de 27 septembrie 2013.

Art. 2. - (1) Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia generală de trezorerie şi datorie publică, efectuează transferul integral, în euro, al sumei prevăzute la art. 1 alin. (1) în maximum două zile lucrătoare de la data solicitării de către Autoritatea de certificare şi plată.

(2) Echivalentul în euro al sumei prevăzute la art. 1 alin. (1) se determină pe baza cursului Băncii Naţionale a României valabil la data efectuării transferului sumelor în valută din contul 3216.800000EUR „Disponibil la vedere. Alte depozite atrase MFP/EURO”, deschis la Banca Naţională a României pe numele Ministerului Finanţelor Publice, în contul analitic denominat în euro 3216.800100EUR „Disponibil din contribuţia financiară a Uniunii Europene reprezentând fonduri externe nerambursabile postaderare”, deschis la Banca Naţională a României, administrat de Autoritatea de certificare şi plată.

(3) Autoritatea de certificare şi plată efectuează schimbul valutar al întregii sume în euro transferate potrivit alin. (1) şi virează echivalentul în lei al sumei rezultate în contul 54.01.03.00 „Disponibil de la bugetul de stat reprezentând prefinanţări şi fonduri în cazul indisponibilităţii temporare aferente instrumentelor structurale”, deschis la Trezoreria Operativă Centrală şi gestionat de Autoritatea de certificare şi plată.

(4) Autoritatea de certificare şi plată efectuează transferul în conturile de disponibil deschise pe numele ordonatorilor principali de credite cu rol de autorităţi de management, integral sau în tranşe, în limita sumei rezultate în urma operaţiunii de schimb valutar prevăzute la alin. (3), proporţional cu sumele prevăzute în anexă, pe baza solicitărilor de fonduri ale autorităţilor de management cuprinzând cereri de rambursare ale beneficiarilor autorizate la plată şi cereri de plată înregistrate la autorităţile de management.

(5) Autorităţile de management pentru programele operaţionale au obligaţia efectuării plăţilor în conturile beneficiarilor din sumele transferate de Autoritatea de certificare şi plată potrivit alin. (4), în termen de 10 zile, dar nu mai târziu de data de 31 iulie 2013.

(6) Ordonatorii principali de credite cu rol de autorităţi de management pentru programele operaţionale şi Autoritatea de certificare şi plată restituie Ministerului Finanţelor Publice contravaloarea în euro a sumelor neutilizate în lei din venituri din privatizare în contul prevăzut la alin. (2), până cel târziu la data de 5 august 2013.

(7) Autorităţile de management notifică Autoritatea de certificare şi plată cu privire la cheltuirea integrală a sumelor transferate potrivit alin. (4) sau cu privire la restituirea sumelor neutilizate, prevăzute la alin. (6), în termen de două zile lucrătoare de la efectuarea operaţiunii.

Art. 3. - (1) Reconstituirea veniturilor din privatizare se realizează de ordonatorii principali de credite cu rol de autoritate de management, prin intermediul Autorităţii de certificare şi plată, din sumele primite de la Comisia Europeană, ca urmare a transmiterii către aceasta a aplicaţiilor de plată aferente programelor operaţionale. În acest sens, autorităţile de management pentru programele operaţionale au obligaţia transmiterii la Autoritatea de certificare şi plată, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data primirii fondurilor, a declaraţiilor lunare de cheltuieli eligibile, potrivit prevederilor cadrului legal naţional şi comunitar, a căror valoare totală aferentă finanţării din instrumente structurale să fie cel puţin egală cu valoarea sumei primite. Autoritatea de certificare şi plată va asigura procesarea şi transmiterea declaraţiilor de cheltuieli către Comisia Europeană în termen de maximum 20 de zile lucrătoare de la data primirii acestora de la autorităţile de management, în condiţiile în care nu este necesară întreruperea termenului de procesare ca urmare a identificării unor deficienţe.

(2) Reconstituirea sumelor transferate potrivit art. 2 alin. (4) se va efectua prin transferarea echivalentului în euro din contul denominat în euro „Disponibil din contribuţia financiară a Uniunii Europene reprezentând fonduri externe nerambursabile postaderare”, deschis la Banca Naţională a României pe numele Autorităţii de certificare şi plată din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, în contul „Disponibil la vedere. Alte depozite atrase MFP/EURO”, deschis la Banca Naţională a României pe numele Ministerului Finanţelor Publice, până la incidenţa sumei în euro prevăzute la art. 2 alin. (2), luând în considerare notificările autorităţilor de management prevăzute la art. 2 alin. (7).

(3) Sumele necesare pentru finanţarea eventualelor diferenţe nefavorabile de curs valutar rezultate ca urmare a restituirii sumelor neutilizate din veniturile din privatizare, potrivit art. 2 alin. (6), se asigură din bugetul propriu al ordonatorilor principali de credite cu rol de autoritate de management.

(4) Sumele reprezentând diferenţe favorabile de curs valutar rezultate ca urmare a restituirii sumelor neutilizate din veniturile din privatizare, potrivit art. 2 alin. (6), se fac venit la bugetul de stat.

Art. 4. - Sumele în euro încasate potrivit art. 2 alin. (6) şi art. 3 alin. (2) şi (3) până la concurenţa totală a sumei alocate de Ministerul Finanţelor Publice potrivit art. 2 alin. (2) se înregistrează ca venituri din privatizare în valută şi se stinge obligaţia de restituire a sumelor alocate din venituri din privatizare în euro a ordonatorilor principali de credite prevăzuţi în anexă.

Art. 5. - Alineatul (3) al articolului 1 din Hotărârea Guvernului nr. 242/2013 privind alocarea temporară, pentru lunile mai şi iunie ale anului 2013, a unor sume din venituri din privatizare ordonatorilor principali de credite cu rol de autoritate de management, precum şi modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 13 mai 2013, se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) Sumele alocate autorităţilor de management din venituri din privatizare şi utilizate vor fi rambursate Ministerului Finanţelor Publice, în euro, din sumele restituite cu această destinaţie de către Comisia Europeană, până cel târziu la data de 30 august 2013.”

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Nicolae-Liviu Dragnea

Ministrul fondurilor europene,

Eugen Orlando Teodorovici

p. Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Dan Manolescu,

secretar de stat

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

Ministrul economiei,

Varujan Vosganian

Ministrul mediului şi schimbărilor climatice,

Rovana Plumb

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Mariana Câmpeanu

 

Bucureşti, 4 iulie 2013.

Nr. 445.

 

ANEXĂ

 

Repartiţia sumelor alocate temporar, pentru luna iulie a anului 2013, din venituri din privatizare, ordonatorilor principali de credite cu rol de autoritate de management

 

 

- mii lei -

Ordonator principal de credite - AM

Total necesar fonduri iulie 2013 (FEN)

1

2

Ministrul mediului şi schimbărilor climatice - POS Mediu

350.000,00

Ministrul economiei - POS CCE

268.203,78

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice - POS DRU

450.000,00

Ministrul dezvoltării regionale si administraţiei publice - POR

185.000,00

Ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice - PODCA

35.000,00

TOTAL:

1.288.203,78

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind eliberarea, la cerere, a domnului Dan Lucian Vlădescu

din funcţia de preşedinte, cu rang de secretar de stat, al Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice

 

Având în vedere cererea domnului Dan Lucian Vlădescu, înregistrată la Cabinetul primului-ministru cu nr. 5/3.920 din 13 iunie 2013,

în temeiul art. 15 lit. a) şi art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2005 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 111/2006, cu modificările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Dan Lucian Vlădescu se eliberează, la cerere, din funcţia de preşedinte, cu rang de secretar de stat, al Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 5 iulie 2013.

Nr. 253.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind numirea domnului Bogdan-Paul Dobrin în funcţia de preşedinte, cu rang de secretar de stat, al Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice

În temeiul art. 15 lit. a) şi art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2005 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 111/2006, cu modificările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Bogdan-Paul Dobrin se numeşte în funcţia de preşedinte, cu rang de secretar de stat, al Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 9 iulie 2013.

Nr. 255.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, de către doamna Magdalena Niculescu a funcţiei publice din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general adjunct al Ministerului Economiei

În temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 19 alin. (1) lit. b) şi al art. 92 alin. (11) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii încetează exercitarea, cu caracter temporar, de către doamna Magdalena Niculescu a funcţiei publice din categoria înalţi lor funcţionari publici de secretar general adjunct al Ministerului Economiei.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 9 iulie 2013.

Nr. 256.