MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 394/2013

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXV - Nr. 394         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 1 iulie 2013

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

187. - Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2013 privind serviciile poştale

 

603. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2013 privind serviciile poştale

 

HOTĂRÂRI ALE PARLAMENTULUI ROMÂNIEI

 

55. - Hotărâre privind modificarea şi completarea Regulamentului şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4/1992

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

41. - Hotărâre cu privire la Cartea verde a Comisiei intitulată „Pregătirea pentru convergenţa deplină a lumii audiovizuale: creşterea economica, creaţia si valorile” - COM (2013)231 final

 

51. - Hotărâre pentru modificarea Hotărârii Senatului nr. 50/2012 privind aprobarea componenţei numerice şi nominale a comisiilor permanente ale Senatului

 

LEGI SI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2013 privind serviciile poştale

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13 din 6 martie 2013 privind serviciile poştale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 15 martie 2013, cu următoarele modificări şi completări:

1. La articolul 2, punctul 16 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„16. colet poştal - trimitere poştală cu greutatea maximă de 50 kg, ce conţine bunuri cu sau fără valoare comercială;”.

2. La articolul 5, după alineatul (7) se introduce un nou alineat, alineatul (8), cu următorul cuprins:

„(8) Furnizorii de servicii poştale au obligaţia de a contribui la cheltuielile administrative ale autorităţii de reglementare, prin plata unui tarif de monitorizare conform prevederilor cap. X «Tariful de monitorizare» din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 140/2012.”

3. Articolul 6 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 6. - Furnizorii de servicii poştale incluse în sfera serviciului universal beneficiază de dreptul de a instala, a întreţine, a înlocui şi a muta cutii poştale pe imobilele aflate în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, cu titlu gratuit, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.”

4. La articolul 9, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(5) Orice furnizor de servicii poştale care asigură condiţiile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă pentru prestarea serviciilor poştale din sfera serviciului universal poate fi desemnat ca furnizor de serviciu universal pentru prestarea unuia sau mai multor servicii din sfera serviciului universal, pe întreg teritoriul naţional ori doar pe o parte a acestuia, astfel încât să se asigure acoperirea întregului teritoriu, pentru o perioadă suficientă care să asigure viabilitatea economică a serviciilor furnizate, dar nu mai mult de 10 ani.”

5. La articolul 21, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:

„(2) Fără a aduce atingere prevederilor art. 14, orice drepturi speciale sau exclusive privind furnizarea de servicii poştale încetează.”

6. La articolul 22, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 22. - (1) în cazul în care estimează că din furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal, în condiţiile art. 8-12, rezultă un cost net care constituie o sarcină injustă pentru furnizorii de serviciu universal, autoritatea de reglementare va decide să compenseze costul net prin intermediul unui mecanism de partajare a acestui cost între furnizorii de servicii poştale şi/sau utilizatori şi, atunci când este cazul, din fonduri publice.”

7. La articolul 23, după alineatul (1) se introduc trei noi alineate, alineatele (11)-(13), cu următorul cuprins:

„(11) În măsura în care sumele care ar putea fi colectate din contribuţiile prevăzute la alin. (1), în condiţiile stabilirii unui cuantum al contribuţiilor rezonabil şi care să nu aducă atingere viabilităţii economice a furnizorilor, sunt insuficiente, diferenţa dintre costul net determinat şi aceste sume se suportă din fonduri publice.

(12) În acest scop, dacă autoritatea de reglementare previzionează existenţa unei diferenţe între costul net determinat şi suma colectată prin mecanismul de partajare a costului între furnizorii de servicii poştale şi/sau utilizatori, aceasta o comunică Ministerului Finanţelor Publice, până la data de 15 septembrie a fiecărui an, iar Ministerul Finanţelor Publice are obligaţia introducerii acesteia în proiectul legii bugetului de stat pentru anul următor.

(13) Autoritatea de reglementare stabileşte şi comunică Ministerului Finanţelor Publice condiţiile în care se virează furnizorilor de serviciu universal diferenţa determinată conform prevederilor alin. (12)r iar Ministerul Finanţelor Publica are obligaţia de a vira furnizorilor de serviciu universal aceste sume, în termen de 30 de zile de la data comunicării condiţiilor stabilite de autoritatea de reglementare.”

8. Articolul 27 se abrogă.

9. La articolul 35, partea introductivă a alineatului (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Următoarele categorii de trimiteri poştale sunt admise la colectare, sortare, transport şi livrare numai dacă, pe lângă condiţiile generale, sunt îndeplinite şi condiţiile speciale prevăzute pentru transportul acestor bunuri, astfel:”.

10 La articolul 38, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(5) Furnizorul de serviciu universal are obligaţia de a păstra, timp de cel puţin 18 luni de la data depunerii, trimiterile poştale care fac obiectul serviciilor din sfera serviciului universal pe care nu a putut să le livreze.”

11. La articolul 38, după alineatul (5) se introduc două noi alineate, alineatele (6) şi (7), cu următorul cuprins:

„(6) Termenele prevăzute la alin. (3)-(5) se aplică şi în cazul trimiterilor poştale internaţionale, dacă prin acordurile internaţionale la care România este parte nu se prevede altfel.

(7) Termenul de păstrare a trimiterilor poştale în alte cazuri decât cel prevăzut la alin. (5) se stabileşte prin contractul încheiat de furnizorul de servicii poştale cu utilizatorii, fără a putea fi mai mic de 9 luni de la data depunerii trimiterii poştale.”

12. La articolul 41, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 41. - (1) Expeditorul are dreptul la o despăgubire corespunzătoare pentru prejudiciul cauzat prin pierderea, furtul, distrugerea totală sau parţială ori prin deteriorarea trimiterii, despăgubire prevăzută la art. 42. Pagubele indirecte şi beneficiile nerealizate nu se despăgubesc.”

13. La articolul 44, după alineatul (3) se Introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:

„(4) Sumele a căror plată sau rambursare nu a fost reclamată de către cei în drept, în termen de 6 luni de la data depunerii acestora, rămân definitiv câştigate furnizorilor de servicii poştale.”

14. La articolul 45, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:

„(2) Trimiterile poştale care nu au putut fi livrate destinatarilor şi nici expeditorilor devin proprietatea furnizorului de servicii poştale, după expirarea termenului de păstrare stabilit potrivit art. 38 alin. (5) sau (7), după caz.”

15. După articolul 47 se introduce un nou capitol, capitolul VIII1, cuprinzând articolele 471 şi 472, cu următorul cuprins:

„CAPITOLUL VIII1

Emiterea şi comercializarea timbrelor şi efectelor poştale

Art. 471. - (1) Timbrele şi efectele poştale sunt o manifestare a suveranităţii statului şi vor fi emise şi puse în circulaţie numai sub autoritatea statului.

(2) Emiterea, punerea şi retragerea din circulaţie a timbrelor şi a efectelor poştale, precum şi distribuirea şi comercializarea acestora se realizează de către Societatea Comercială «Romfilatelia» - SA, persoană juridică de interes public.

(3) Pe lângă MSI se înfiinţează Comisia filatelică, structură fără personalitate juridică, cu atribuţii de avizare şi consultanţă în domeniul timbrelor şi efectelor poştale.

(4) Structura, atribuţiile şi modul de funcţionare ale Comisiei filatelice se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(5) MSI este organul administraţiei publice centrale care exercită drepturile de control al statului asupra persoanei juridice emitente a timbrelor şi efectelor poştale prevăzute la alin. (2).

Art. 472. - (1) Aplicarea prevederilor art. 471 alin. (2) se realizează cu respectarea acordurilor internaţionale în domeniu la care România este parte.

(2) Planurile emisiunilor de timbre şi efecte poştale şi condiţiile de emitere, tipărire, punere în circulaţie, retragere din circulaţie şi de comercializare a acestora se stabilesc cu respectarea prevederilor legale şi a acordurilor internaţionale la care România este parte.

(3) Planurile emisiunilor de timbre şi efecte poştale se stabilesc anual de către Comisia filatelică, la propunerea persoanei juridice de interes public prevăzute la art. 471 alin. (2).”

16. La articolul 52 alineatul (2), punctul 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„2. nerespectarea, de către furnizorul de serviciu universal, a condiţiilor stabilite de către ANCOM, potrivit art. 10 alin. (1) sau art. 10 alin. (3), precum şi încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 10 alin. (2);”.

17. La articolul 52 alineatul (2), punctul 13 se abrogă.

18. La articolul 52 alineatul (2), punctul 21 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„21. nerespectarea termenului minim de păstrare a trimiterilor prevăzut la art. 38 alin. (5) şi (6) sau stabilit potrivit art. 38 alin. (7);”.

19. La articolul 52 alineatul (2), după punctul 22 se introduce un nou punct, punctul 23, cu următorul cuprins:

„23. nerespectarea planurilor emisiunilor de timbre şi efecte poştale sau a condiţiilor de emitere, tipărire, punere în circulaţie, retragere din circulaţie ori comercializare a acestora.”

20. La articolul 53 alineatul (1) punctul 2, literele b) şi c) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„b) cu amendă de la 1.000 lei la 100.000 lei, pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute la art. 52 alin. (2) pct. 3,11, 15, 19 şi 23;

c) cu amendă de la 5.000 lei până la 2% din cifra de afaceri, pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute la art. 52 alin. (2) pct. 1, 2,4-10,12,14,16 şi 17.”

21. La articolul 54, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 54. - (1) Controlul respectării prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă revine astfel:

a) ANCOM, care acţionează prin personalul de specialitate împuternicit în acest scop, denumit în continuare personal de control, ori, după caz, Ministerului Afacerilor Interne, care acţionează prin ofiţerii sau agenţii de poliţie, ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Jandarmeriei Române, precum şi poliţiştii de frontieră, pentru faptele constatate în zona specifică de competenţa;

b) MSI, care acţionează prin personalul împuternicit în acest scop.”

22. La articolul 55, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Contravenţiile prevăzute la art. 52 alin. (2) pct. 1, 2,4-6 şi 15-22 se constată de către personalul de control prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii, iar sancţiunea se aplică de către preşedintele ANCOM, prin rezoluţie scrisă, pe procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii.”

23. La articolul 55, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

„(3) Constatarea şi aplicarea sancţiunilor pentru contravenţia prevăzută la art. 52 alin. (2) pct. 23 se realizează de către personalul MSI împuternicit în acest scop, prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii.”

24. După articolul 55 se introduce un nou articol, articolul 551, cu următorul cuprins:

„Art. 551. - (1) Prin derogare de la prevederile art. 15 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, contravenţiile prevăzute la art. 52 alin. (2) pct. 3, pct. 7-12 şi pct. 14 se constată şi se sancţionează prin decizie de către preşedintele ANCOM.

(2) Dacă, în cadrul unei acţiuni de control, se constată nerespectarea uneia dintre dispoziţiile legale a căror încălcare este prevăzută drept contravenţie la art. 52 alin. (2) pct. 3, pct. 7-12 şi pct. 14, persoanei în cauză i se acordă un termen de maximum 5 zile de la data comunicării celor constatate, în care să formuleze obiecţiuni cu privire la încălcarea săvârşită.

(3) Decizia prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă următoarele elemente: datele de identificare a contravenientului, data săvârşirii faptei, descrierea faptei contravenţionale şi a împrejurărilor care pot fi avute în vedere la individualizarea sancţiunii, indicarea temeiului legal potrivit căruia se stabileşte şi se sancţionează contravenţia, eventualele obiecţiuni formulate de contravenient potrivit alin. (2), sancţiunea principală şi eventualele sancţiuni complementare aplicate, termenul şi modalitatea de plată a amenzii, termenul de exercitare a căii de atac şi instanţa competentă să soluţioneze acţiunea.

(4) Prin derogare de la prevederile art. 13 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, aplicarea sancţiunii potrivit alin. (1) se prescrie în termen de un an de la data săvârşirii faptei. În cazul încălcărilor care durează în timp sau al celor realizate în considerarea aceleiaşi rezoluţii, prin mai multe acţiuni ori inacţiuni, la diferite intervale de timp, prescripţia începe să curgă de la data constatării sau de la data încetării ultimului actori fapt săvârşit, dacă acest moment intervine anterior constatării.

(5) Decizia prevăzută la alin. (1) se comunică contravenientului şi poate fi atacată în contencios administrativ în condiţiile art. 12 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

(6) Termenul în interiorul căruia contravenientul are obligaţia achitării amenzii este, prin derogare de la prevederile art. 28 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, de 30 de zile de la data comunicării deciziei prevăzute la alin. (1) şi va fi prevăzut în mod expres în cuprinsul acesteia. Odată cu decizia, contravenientului i se comunică şi înştiinţarea de plată, care conţine menţiunea privind obligativitatea achitării amenzii în termenul prevăzut în decizia de constatare şi aplicare a sancţiunii.

(7) Decizia prevăzută la alin. (1), neatacată în termenul legal, precum şi hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a soluţionat acţiunea în contencios administrativ formulată împotriva acesteia constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Acţiunea în contencios administrativ în condiţiile alin. (5) suspendă executarea numai în ceea ce priveşte plata amenzii, până la pronunţarea de către instanţa de judecata a unei hotărâri definitive.

(8) Sumele provenite din amenzile aplicate în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol se fac venit integral la bugetul de stat. Executarea se face în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale privind executarea silită a creanţelor fiscale. În vederea punerii în executare a sancţiunii, ANCOM comunică, din oficiu, organelor de specialitate ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, decizia prevăzută la alin. (1), după expirarea termenului prevăzut în aceasta sau după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a soluţionat acţiunea în contencios administrativ.”

25. La articolul 56, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 56. - (1) în cazul constatării unei contravenţii în conformitate cu dispoziţiile art. 55 sau 551, ANCOM poate dispune măsurile necesare pentru a asigura încetarea încălcării şi remedierea situaţiei produse. Măsurile vor fi adecvate şi proporţionale cu încălcarea săvârşită şi vor prevedea un termen în care furnizorul trebuie să se conformeze acestora.”

26. La articolul 56 alineatul (2), după litera b) se introduce o nouă literă, litera c), cu următorul cuprins:

„c) pentru contravenţiile constatate în conformitate cu prevederile art. 551, de către preşedintele ANCOM, prin decizie.”

27. Articolul 58 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 58. - (1) Ţinând seama de gradul de pericol social al faptei săvârşite, împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit şi urmarea produsă, preşedintele ANCOM poate dispune, prin decizie, suspendarea sau retragerea dreptului de a furniza servicii poştale, în următoarele situaţii:

a) încălcarea, de către furnizorii de servicii poştale, a drepturilor acordate furnizorului de serviciu universal, în temeiul prevederilor art. 14;

b) nerespectarea, de către furnizorul de serviciu universal, a condiţiilor stabilite de către ANCOM potrivit art. 10 alin. (1) sau art. 10 alin. (3) ori încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 10 alin. (2);

c) nerespectarea, de către furnizorii de servicii poştale, a obligaţiilor care le incumbă, potrivit regimului de autorizare generală;

d) încălcarea, de către furnizorul de serviciu universal, a obligaţiilor prevăzute la art. 16 alin. (2) şi (3), precum şi nerespectarea modalităţilor stabilite de către ANCOM, potrivit art. 16 alin. (4);

e) practicarea, de către furnizorul de serviciu universal, a unor tarife speciale, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 17;

f) nerespectarea, de către furnizorul de serviciu universal, a obligaţiei stabilite în conformitate cu art. 18;

g) practicarea, de către furnizorul de serviciu universal, a unor tarife terminale, cu nerespectarea prevederilor art. 19;

h) nerespectarea, de către furnizorul de serviciu universal, a obligaţiei de a ţine o evidenţă contabilă separată, în condiţiile prevăzute la art. 24;

i) netransmiterea informaţiilor solicitate conform prevederilor art. 25 alin. (2), art. 50 alin. (1) sau art. 54 alin. (2), precum şi a informaţiilor stabilite în conformitate cu art. 50 alin. (3);

j) nerespectarea de către furnizorii de servicii poştale a obligaţiei impuse în conformitate cu dispoziţiile art. 28;

k) nerespectarea de către furnizorul de serviciu universal a cerinţelor minime de calitate stabilite potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1)-(3);

l) nerespectarea de către furnizorului de serviciu universal a obligaţiilor impuse potrivit dispoziţiilor art. 31.

(2) în cazul prestării sau oferirii de către un furnizor de servicii poştale a altor servicii decât cele pentru care a obţinut dreptul de furnizare, ANCOM va retrage furnizorului în cauză dreptul de a furniza servicii poştale pe baza regimului de autorizare generală, acesta nemaiputând furniza servicii poştale pe o perioadă de 3 ani de la aplicarea sancţiunii.

(3) Dacă, în termen de 45 de zile de la data scadenţei, furnizorul de servicii poştale nu achită tariful de monitorizare prevăzut la art. 5 alin. (8) ori contribuţia şi/sau sumele colectate pentru compensarea costului net al serviciilor din sfera serviciului universal, prevăzută la art. 23, precum şi accesoriile acestora, ANCOM, după caz, îi poate suspenda sau retrage dreptul de a furniza servicii poştale pe baza regimului de autorizare generală.

(4) Pentru netransmiterea, de către furnizorul de servicii poştale, a documentelor prevăzute la art. 130 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 140/2012, până la data de 10 septembrie a anului pentru care se datorează tariful de monitorizare, ANCOM îi poate suspenda sau retrage acestuia dreptul de a furniza servicii poştale pe baza regimului de autorizare generală.

(5) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.”

28. Articolul 61 se abrogă.

29. După articolul 61 se introduce un nou articol, articolul 611, cu următorul cuprins:

„Ari 611. - În situaţii excepţionale, precum: stare de asediu, stare de urgenţă, dezastre sau calamităţi, MSI, în colaborare cu Ministerul Apărării Naţionale şi cu celelalte instituţii din sistemul naţional de apărare, poate dispune reorganizarea, restrângerea ori suspendarea temporară a serviciilor poştale, făcând publică această decizie.”

30. Articolul 62 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 62. - Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002 privind serviciile poştale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 642/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Titlul ordonanţei se modifică si va avea următorul cuprins:

«ORDONANŢĂ

privind Conservatorul de timbre»

2. Articolul 1 se abrogă.

3. La articolul 2, partea Introductivă şi literele a)-m) şi o)-v) se abrogă.

4. Articolele 3-10 se abrogă.

5. La articolul 11, partea Introductivă şi literele c)-g) se abrogă.

6. Articolele 12-14,15,16 şi 18 se abrogă.

7. La articolul 22, alineatele (1), (2) şi (4)-(6) se abrogă.

8. Articolele 23, 24, 25-32,34 şi 37-39 se abrogă.

9. Articolele 40,41,42 şi 43 se abrogă.

10. Articolele 44,45,47-50, 52 şi 53 se abrogă.

11. La articolul 54, alineatul (1) se abrogă.

12. Articolele 55-57 se abrogă.

13. La articolul 58, punctele 1-19, 20 şi 201 se abrogă.

14. La articolul 59, litera a) a alineatului (1) şi alineatele (2) şi (4) se abrogă.

15. Articolul 60 se abrogă.

16. La articolul 61, alineatele (1), (3), (4) şi (6) se abrogă.

17. Articolele 62, 65, 66 şi 67-69 se abrogă.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

PREŞEDINTELE SENATULUI

GEORGE-CRIN LAURENŢIU ANTONESCU

 

Bucureşti, 25 iunie 2013.

Nr. 187.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2013 privind serviciile poştale

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2013 privind serviciile poştale şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucureşti, 21 iunie 2013.

Nr. 603.

 

HOTĂRÂRI ALE PARLAMENTULUI ROMÂNIEI

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

privind modificarea şi completarea Regulamentului şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4/1992

În temeiul art. 67 din Constituţia României, republicată,

 

Parlamentul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4/1992, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 4 martie 1992, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Titlul se modifică şi va avea următorul cuprins:

Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului

2. Înaintea capitolului 1 se introduce un nou capitol, capitolul 11, cuprinzând articolele 11-112, cu următorul cuprins:

„CAPITOLUL 11

Organizarea structurilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului

 

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii generale

 

Art. 11. - Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat.

Camera Deputaţilor şi Senatul se organizează şi funcţionează în conformitate cu dispoziţiile Constituţiei României, cu respectarea prevederilor legilor şi ale regulamentelor parlamentare în vigoare.

Art. 12. - După alegerea unui nou Parlament, acesta se reuneşte la convocarea Preşedintelui României, în cel mult 20 de zile de la alegeri.

În şedinţe separate, Camera Deputaţilor şi Senatul îşi încep activitatea prin constituirea grupurilor parlamentare şi prin organizarea activităţii de validare a mandatelor.

După validarea mandatelor şi depunerea de către parlamentari a jurământului de credinţă faţă de ţară şi popor, cele două Camere îşi aleg preşedinţii, birourile permanente şi comisiile permanente.

Art. 13. - Camera Deputaţilor şi Senatul lucrează în şedinţe separate.

Camerele îşi organizează structuri comune şi desfăşoară activităţi şi şedinţe comune în conformitate cu prevederile prezentului regulament.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Structuri comune ale celor două Camere

 

Art. 14. - La nivelul Parlamentului se organizează comisii comune permanente ale celor două Camere, grupuri de prietenie cu alte parlamente şi delegaţiile cu caracter permanent la organizaţiile parlamentare internaţionale.

Cele două Camere îşi pot constitui, în afara comisiilor comune permanente, comisii speciale şi comisii de anchetă parlamentară.

Liderii grupurilor parlamentare din Camera Deputaţilor şi din Senat negociază componenţa numerică şi propun componenţa nominală a structurilor comune prevăzute la alin. 1 şi 2 şi a conducerilor acestor structuri pentru a asigura respectarea configuraţiei politice a celor două Camere şi raportul dintre numărul deputaţilor şi numărul senatorilor.

Art. 15. - La începutul fiecărei legislaturi, Camera Deputaţilor şi Senatul constituie Grupul Român al Uniunii Interparlamentare (GRUI), denumit în continuare GRUI, care este condus de un comitet director. Din GRUI fac parte toţi deputaţii şi senatorii.

Plenul celor două Camere alege comitetul director şi preşedintele GRUI, iar comitetul director alege biroul executiv al GRUI, compus din preşedinte, 2 vicepreşedinţi, 2 secretari şi un trezorier.

Comitetul director al GRUI propune plenului celor două Camere constituirea, pe bază de reciprocitate, a grupurilor de prietenie cu alte parlamente, asigură coordonarea activităţii acestor grupuri şi propune delegaţiile care participă la activităţile Uniunii Interparlamentare.

Fiecare deputat şi senator face parte din două sau mai multe grupuri de prietenie. În funcţie de opţiunile personale, de numărul de grupuri de prietenie şi de mărimea acestor grupuri.

Componenţa numerică, nominală şi conducerea grupurilor de prietenie se stabilesc prin hotărâre a Parlamentului.

Art. 16. - Delegaţiile Parlamentului la organizaţiile parlamentare internaţionale se constituie prin adoptarea de hotărâri ale Parlamentului care stabilesc componenţa numerică, componenţa nominală şi conducerea delegaţiilor. Mărimea delegaţiilor se stabileşte în funcţie de norma de reprezentare care este stabilită de către organizaţiile internaţionale şi este alocată Parlamentului.

În cazul în care se primesc invitaţii în cadrul relaţiilor externe bilaterale ale Parlamentului, se vor constitui delegaţii externe ad-hoc compuse din deputaţi şi senatori, participarea fiind aprobată, în fiecare caz, de către Biroul permanent al Camerei Deputaţilor pentru deputaţi şi de către Biroul permanent al Senatului pentru senatori. La constituirea acestor delegaţii ad-hoc se vor respecta principiile generale prevăzute la art. 14 alin. 3.

La întoarcerea din orice deplasare externă, se vor prezenta informări la Biroul permanent al Camerei Deputaţilor şi la Biroul permanent al Senatului.

Delegaţiile cu caracter permanent ale Parlamentului la organizaţiile internaţionale vor prezenta şi anual, la cele două birouri permanente, la începutul primei sesiuni parlamentare, o informare asupra activităţii lor în cadrul respectivelor organizaţii în anul anterior.

Art. 17. - Comisiile comune permanente sunt constituite prin hotărâri ale Parlamentului, de regulă, la începutul fiecărei legislaturi.

Hotărârile Parlamentului de înfiinţare a comisiilor comune permanente cuprind obiectul de activitate şi atribuţiile respectivelor comisii, procedurile generale de lucru şi alte informaţii strict necesare unei bune funcţionări, iar în anexă sunt cuprinse componenţa nominală şi conducerea comisiilor.

Personalul de specialitate al comisiilor comune permanente, spaţiile necesare şi alte elemente ce ţin de logistica necesară unei bune desfăşurări a activităţii sunt puse la dispoziţie atât de Camera Deputaţilor, cât şi de Senat printr-un acord realizat la nivelul celor două birouri permanente.

Art. 18. - La nivelul Parlamentului se pot constitui comisii speciale pentru avizarea unor acte normative complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri precizate în hotărârile de constituire a respectivelor comisii.

Comisiile speciale se pot constitui la iniţiativa celor două birouri permanente sau la propunerea a cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor şi al senatorilor. Pe durata funcţionării, comisiile speciale au acelaşi statut ca şi comisiile permanente.

Prevederile art. 17 alin. 2 şi 3 sunt aplicabile şi în cazul comisiilor speciale, iar procedurile de lucru sunt similare cu cele ale comisiilor permanente din cadrul Camerei Deputaţilor şi Senatului.

Propunerile legislative elaborate de comisiile speciale se depun la cele două birouri permanente, sub semnătura majorităţii sau a tuturor membrilor comisiei. Cele două birouri permanente solicită, în cel mult 5 zile, avizul Consiliului Legislativ. Propunerile legislative elaborate de către o comisie specială nu mai sunt supuse analizei altor comisii.

După primirea avizului Consiliului Legislativ, textul propunerii legislative şi avizul respectiv sunt difuzate atât deputaţilor şi senatorilor, cât şi Guvernului, care pot formula amendamente în termen de 7 zile. În termen de 5 zile de la expirarea termenului de depunere a amendamentelor, comisia specială va depune un raport asupra amendamentelor formulate.

Propunerile legislative elaborate de comisiile speciale şi rapoartele acestor comisii se înscriu cu prioritate pe ordinea de zi a şedinţelor comune ale celor două Camere de către birourile permanente.

Prevederile art. 9-17 se aplică în mod corespunzător propunerilor legislative elaborate de comisiile speciale.

Art. 19. - În condiţiile în care se consideră necesară clarificarea cauzelor şi împrejurărilor în care s-au produs evenimente sau au avut loc acţiuni cu efecte negative, precum şi pentru stabilirea concluziilor, răspunderilor şi masurilor care se impun, la nivelul Parlamentului se pot constitui comisii de anchetă parlamentară.

Comisiile de anchetă parlamentară nu pot avea ca obiect activitatea unor instituţii sau persoane care fac parte din puterea judecătorească.

Comisiile de anchetă parlamentară se pot constitui la iniţiativa a cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor şi al senatorilor.

Prevederile art. 18 alin. 3 şi 6 se aplică în mod corespunzător şi comisiilor de anchetă parlamentară.

Art. 11°. - Hotărârile Parlamentului prin care se constituie structurile comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Activităţi comune alo celor două Camere

 

Art. 111. - Activităţile comune desfăşurate de către parlamentari sunt:

a) şedinţe comune ale celor două birouri permanente;

b) şedinţe ale organelor de conducere ale structurilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului;

c) şedinţe ale comisiilor comune permanente;

d) şedinţe ale comisiilor permanente reunite din Camera Deputaţilor şi din Senat;

e) şedinţe ale comisiilor comune speciale sau ale comisiilor comune de anchetă;

f) activităţi desfăşurate de grupurile parlamentare de prietenie cu alte parlamente;

g) activităţi desfăşurate de către delegaţiile Parlamentului la organizaţiile şi organismele internaţionale;

h) şedinţe comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.

Art. 112. - Activităţile comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului se desfăşoară la convocarea celor două birouri permanente reunite sau la convocarea conducerii structurilor comune ale celor două Camere prevăzute la art. 14 alin. 1 şi 2.”

3. Articolul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 1. - Camera Deputaţilor şi Senatul se întrunesc în şedinţe comune pentru:

1. primirea mesajului Preşedintelui României;

2. aprobarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat, a legilor rectificative şi a contului de execuţie bugetară;

3. declararea mobilizării totale sau parţiale;

4. declararea stării de război;

5. suspendarea sau încetarea ostilităţilor militare;

6. aprobarea strategiei naţionale de apărare a ţării;

7. examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi ale Curţii de Conturi;

8. numirea, la propunerea Preşedintelui României, a directorilor serviciilor de informaţii şi exercitarea controlului asupra activităţii acestor servicii;

9. numirea Avocatului Poporului;

10. stabilirea statutului deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora;

11. reexaminarea Legii bugetului de stat şi a Legii bugetului asigurărilor sociale de stat, precum şi reexaminarea legii adoptate în şedinţă comună, prin angajarea răspunderii Guvernului;

12. adoptarea proiectelor sau propunerilor de revizuire a Constituţiei în cazul în care, prin procedura de mediere, Camerele nu ajung la un acord;

13. depunerea jurământului de către Preşedintele României;

14. punerea sub acuzare a Preşedintelui României pentru înaltă trădare;

15. suspendarea din funcţie a Preşedintelui României sau a persoanei care asigură interimatul în exercitarea acestei funcţii, în cazul în care a săvârşit fapte grave prin care se încalcă prevederile Constituţiei;

16. Încuviinţarea stării de asediu sau a stării de urgenţă, în întreaga ţară ori în unele unităţi administrativ-teritoriale, instituită de Preşedintele României;

17. dezbaterea programului şi a listei Guvernului şi acordarea votului de încredere;

18. retragerea încrederii acordate Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de cenzură;

19. desfăşurarea procedurii privitoare la angajarea răspunderii Guvernului asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege;

20. numirea şi revocarea membrilor Curţii de Conturi;

21. efectuarea altor numiri în funcţii care, potrivit legii, intră în competenţa Parlamentului;

22. adoptarea legilor de aderare a României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene si la Tratatul Atlanticului de Nord;

23. adoptarea unor declaraţii, mesaje sau a altor acte cu caracter exclusiv politic;

24. prezentarea hotărârii Curţii Constituţionale privind rezultatele referendumului naţional;

25. primirea unor reprezentanţi ai altor state sau ai unor organisme internaţionale;

26. celebrarea unor sărbători naţionale sau a unor comemorări;

27. constituirea unor comisii comune de anchetă sau a altor comisii speciale;

28. adoptarea Codului de conduită al deputaţilor şi al senatorilor;

29. dezbaterea textelor legislative aflate în divergenţă ca urmare a neajungerii la un acord în comisia de mediere sau a neaprobării, în tot sau în parte, a raportului comisiei de mediere de către una din Camere, precum şi adoptarea unui text definitiv în problemele divergente, în cazul proiectelor de acte normative neadoptate înaintea intrării în vigoare a Legii de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003;

30. alte situaţii în care birourile permanente ale celor două Camere consideră necesară convocarea lor în şedinţă comună.”

4. La capitolul I, titlul secţiunii a 2-a se modifică şi va avea următorul cuprins:

„SECŢIUNEA a 2-a

Atribuţiile birourilor permanente; ordinea de zi şi programul de lucru”

5. La articolul 3 alineatul 1, litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,a) adoptarea proiectului ordinii de zi şi a proiectului programului de lucru ale şedinţelor comune ale Parlamentului;”.

6. La articolul 3 alineatul 1, după litera c) se introduce o nouă literă, litera d), cu următorul cuprins:

,,d) îndeplinirea oricăror altor atribuţii prevăzute de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată, cu modificările ulterioare, şi de celelalte acte normative în vigoare incidente,”

7. La articolul 3, alineatul 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Lucrările şedinţelor comune ale birourilor permanente ale celor două Camere sunt conduse, prin rotaţie, de preşedinţii acestora sau. În absenţa lor, de către unul din vicepreşedinţi, desemnat de către preşedintele respectivei Camere.”

8. Articolul 4 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 4. - La şedinţele comune ale birourilor permanente participă câte un reprezentant al grupurilor parlamentare, precum şi, la invitaţia celor 2 preşedinţi, alte persoane a căror prezenţă este utilă pentru discutarea problemelor aflate în dezbatere.

9. Articolul 8 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 8. - Proiectul ordinii de zi şi al programului de lucru este supus aprobării Parlamentului în ziua stabilită pentru şedinţa comună.

Ordinea de zi şi programul de lucru se adoptă cu votul deschis a cel puţin jumătate plus unu din numărul deputaţilor şi senatorilor prezenţi.

În mod excepţional, în orice şedinţă comună, preşedintele Camerei Deputaţilor sau preşedintele Senatului poate propune, pentru motive temeinice, modificarea ordinii de zi şi/sau a programului de lucru, la cererea unuia din birourile permanente sau a unui grup parlamentar din oricare Cameră, ori, după caz, la cererea Guvernului.

Motivarea cererii de modificare a ordinii de zi şi/sau a programului de lucru se face printr-o singură luare de cuvânt, limitată în timp. În cazul în care există opinii contrare, se va da cuvântul câte unui singur vorbitor de la fiecare grup parlamentar, după care se vor supune votării propunerile formulate.

Modificarea ordinii de zi şi/sau a programului de lucru se efectuează în aceleaşi condiţii ca şi aprobarea acestora.”

10. Articolul 9 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 9. - Biroul permanent al fiecărei Camere înaintează proiectele de legi, spre dezbatere şi avizare în fond, comisiei permanente a fiecărei Camere în competenţa căreia intră materia reglementată prin proiect, putând sesiza şi alte comisii permanente pentru a-şi da avizul. În acelaşi mod se va proceda şi în cazul cererilor de reexaminare formulate de preşedintele României, al reexaminărilor care trebuie făcute ca urmare a deciziilor Curţii Constituţionale sau pentru alte materiale care, potrivit art. 1, se dezbat în şedinţă comună a Camerelor Parlamentului, pentru care birourile permanente reunite au stabilit că sunt necesare dezbaterea şi avizarea în comisii permanente.

Propunerile legislative se transmit Consiliului Legislativ pentru obţinerea avizului cerut de lege înaintea sesizării comisiilor permanente.

Cererile de reexaminare a legilor adoptate în şedinţe comune se trimit spre dezbatere şi avizare comisiilor sesizate iniţial în fond. Cererile de reexaminare a legilor pentru care Guvernul şi-a angajat răspunderea se trimit spre dezbatere şi avizare comisiilor în a căror competenţă intră materia reglementată de respectivele legi.”

11. Articolul 11 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 11. - Şedinţele comune ale comisiilor sunt publice, cu excepţia cazurilor în care plenul acestora decide altfel. Lucrările pot fi transmise sau difuzate de instituţiile mass-media, dacă acest lucru este aprobat de majoritatea parlamentarilor prezenţi.

Membrii Guvernului au acces la lucrările comisiilor. Comisiile pot solicita participarea la lucrările lor a unor membri ai Guvernului sau a secretarilor de stat, situaţie în care prezenţa acestora este obligatorie.

La şedinţele comune ale comisiilor permanente au dreptul să participe deputaţii şi senatorii, din alte comisii, care au făcut propuneri sau amendamente, precum şi reprezentanţi ai departamentelor legislative din cele două Camere. La solicitarea preşedinţilor comisiilor pot participa specialişti ai comisiilor permanente respective şi specialişti ai Guvernului.

Comisiile pot invita să participe la lucrări persoane interesate, reprezentanţi ai unor organizaţii neguvernamentale şi specialişti din partea unor autorităţi publice sau a altor instituţii specializate. Reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale şi specialiştii invitaţi pot să îşi prezinte opiniile cu privire la problemele discutate în comisie sau pot înmâna preşedintelui comisiei documentaţii ce vizează tematica pusă în discuţie.

Persoanele care nu sunt membre ale comisiilor permanente sesizate în fond nu pot participa la vot”

12. Articolul 12 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 12. - Comisiile permanente sesizate lucrează legal, în şedinţe comune, în prezenţa a cel puţin jumătate plus unu din numărul parlamentarilor care le compun; hotărârile se adoptă cu votul a cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor prezenţi.

În situaţia în care comisiile permanente nu se pot reuni în şedinţă comună cu respectarea prevederilor alin. 1 şi nu se poate depune raportul în termenul stabilit, cele două birouri permanente pot aproba înscrierea pe ordinea de zi a şedinţei comune a proiectului de lege sau a propunerii legislative în vederea dezbaterii şi adoptării respectivului act normativ, fără raport.”

13. Articolul 14 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 14. - Lucrările şedinţelor comune sunt conduse de preşedintele uneia din comisiile permanente sesizate, conform acordului celor 2 preşedinţi.

Cu privire la desfăşurarea şedinţelor comisiilor se încheie procese-verbale. La solicitarea preşedinţilor comisiilor se pot realiza stenograme sau înregistrări, care pot fi consultate de deputaţi şi senatori.

Prin grija birourilor comisiilor se redactează sinteza lucrărilor comisiilor reunite, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a.”

14. Articolul 15 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 15. - Preşedinţii comisiilor permanente sesizate în fond stabilesc, de comun acord, un termen în care să le fie remise avizele celorlalte comisii care examinează proiectul de lege sau alte propuneri.

În cazul nerespectării acestui termen, comisiile reunite, sesizate în fond, vor putea redacta raportul fără a mai aştepta avizele celorlalte comisii.”

15. Articolul 16 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 16 - După examinarea proiectului de lege sau a propunerilor legislative, a avizelor şi a amendamentelor scrise primite, unu sau mai mulţi raportori desemnaţi de comisiile permanente reunite, la propunerea preşedinţilor acestora, vor întocmi un raport comun, care va fi supus aprobării prin vot.

În raportul comisiilor permanente reunite sesizate în fond se va face referire la toate avizele celorlalte comisii care au examinat proiectul sau propunerea respectivă, la toate amendamentele primite, admise ori respinse, la avizul Consiliului Legislativ si la avizele altor autorităţi publice, dacă s-au primit asemenea avize.

Raportul va cuprinde propuneri motivate privind adoptarea fără modificări a iniţiativei legislative, respingerea acesteia sau adoptarea acesteia cu modificări şi/ori completări şi se înaintează birourilor permanente.

Rapoartele se semnează de preşedinţii comisiilor reunite şi de secretarii respectivi.

În cazul în care comisiile reunite examinează în fond mai multe proiecte de legi şi propuneri legislative care au acelaşi obiect de reglementare se întocmeşte un singur raport, cu respectarea prevederilor alin. 2 şi 3.”

16. Articolul 21 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 21. - Deputaţii şi senatorii sunt obligaţi să fie prezenţi la lucrările comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului şi să se înscrie pe lista de prezenţă a şedinţei comune, ţinută de secretari.

Deputatul sau senatorul poate solicita în scris liderului grupului parlamentar din care face parte permisiunea de a absenta de la lucrările comune pentru rezolvarea unor probleme legate de exercitarea mandatului sau pentru rezolvarea unor probleme personale.

În situaţia în care deputatul sau senatorul absentează de la lucrările comune datorită apariţiei unor situaţii neprevăzute, acesta se poate adresa în scris Biroului permanent pentru a solicita motivarea respectivelor absenţe.

Neparticiparea la cel puţin o activitate parlamentară desfăşurată în sediul Camerei Deputaţilor sau Senatului, după caz, se consideră absenţă nemotivată şi are drept consecinţă reţinerea a 1% din indemnizaţia lunară brută a deputatului sau a senatorului, cu excepţia motivării absenţelor în conformitate cu prevederile Regulamentului Camerei Deputaţilor şi ale Regulamentului Senatului.”

17. După articolul 21 se introduce un nou articol, articolul 211, cu următorul cuprins:

„Art. 211. - Preşedintele care conduce şedinţa comună este obligat să anunţe prezenţa, ordinea de zi şi programul de lucru.”

18. Articolul 22 se abrogă.

19. Articolul 25 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 25. - Nimeni nu poate lua cuvântul decât dacă îi este dat de preşedinte. Persoanele care iau cuvântul vorbesc de la tribună sau de la locuri special amenajate în acest scop.”

20. Articolul 27 se abrogă.

21. Articolul 28 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 28. - Preşedintele sau liderul unui grup parlamentar poate cere încheierea dezbaterii unei probleme puse în discuţie.

Cererea de încheiere a dezbaterii se adoptă cu votul a cel puţin jumătate plus unu din numărul deputaţilor şi senatorilor prezenţi.

Preşedintele este obligat să acorde pauză de consultări la solicitarea unui lider sau a unui vicelider de grup parlamentar.

Pauza de consultări nu poate depăşi 30 de minute.”

22. După articolul 30 se introduce un nou articol, articolul 301, cu următorul cuprins:

„Art. 301. - În afara dezbaterilor legislative sau politica care se desfăşoară în plenul celor două Camere, conform ordinii de zi, un deputat sau un senator poate solicita să i se dea cuvântul pentru probleme de procedură, pentru un drept la replică sau pentru a comunica plenului probleme de ordin personal.

Când un parlamentar solicită cuvântul pentru probleme de procedură sau pentru dreptul la replică, preşedintele este obligat să îi acorde cuvântul imediat.

Un deputat sau un senator poate solicita cuvântul pentru probleme de procedură numai în cazul în care consideră că în acel moment al dezbaterilor au fost încălcate anumite prevederi ale regulamentului, prevederi la care va face referire în intervenţia sa.

Un deputat sau un senator poate cere dreptul la replică în situaţia în care, de la microfonul Parlamentului, în acel moment al dezbaterilor, s-au făcut la adresa sa afirmaţii pe care le consideră incorecte sau ofensatoare. Dreptul la replică va fi formulat într-un mod care să nu genereze un nou drept la replică.

Un deputat sau un senator poate solicita cuvântul pentru a expune o problemă cu caracter personal, care are legătură cu calitatea sa de parlamentar, iar preşedintele îi va acorda cuvântul la începutul sau la sfârşitul şedinţei în plen.

Luările de cuvânt, pentru situaţiile prevăzute în prezentul articol, nu vor depăşi două minute.”

23. La articolul 31, alineatele 2 şi 3 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Stenogramele se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, cu excepţia celor privitoare la şedinţele secrete, în cel mult 15 zile, dar nu mai devreme de 5 zile de la data şedinţei.

Deputaţii şi senatorii au dreptul de a examina exactitatea stenogramei prin confruntarea ei cu banda magnetică în cel mult 5 zile de la data şedinţei, înainte de publicarea textului în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a.”

24. La articolul 32, alineatele 2, 3 şi 4 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Votul deschis se exprimă public prin ridicare de mâini, electronic ori prin apel nominal, iar rezultatul votării se comunică de către preşedintele care conduce şedinţa.

Votul secret poate fi exprimat prin buletine de vot, cu bile sau electronic.

Rezultatul votului secret exprimat prin buletine de vot sau cu bile se constată de către birourile permanente ale celor două Camere şi se consemnează într-un proces-verbal care se prezintă plenului.”

25. Articolul 34 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 34. - Acordarea votului de încredere Guvernului şi retragerea încrederii acordate Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de cenzură sunt supuse procedurii votului secret cu bile.”

26. La articolul 35, alineatul 2 se abrogă.

27. Articolul 36 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 36. - Votul cu bile se desfăşoară astfel: în faţa preşedintelui care conduce lucrările şedinţei comune se aşează o urnă albă şi una neagră. Deputaţii şi senatorii vin pe rând la urne, după ce primesc de la chestori câte două bile, una albă şi una neagră, şi le introduc în cele două urne. Bila albă introdusă în urna albă şi bila neagră introdusă în urna neagră înseamnă vot «pentru», iar bila neagră introdusă în urna albă şi bila albă introdusă în urna neagra înseamnă vot «contra».,:

28. După articolul 37 se introduce un nou articol, articolul 371, cu următorul cuprins:

„Art. 371. - În cazul votului cu bile, prin apel nominal şi cu buletine de vot, după terminarea apelului se repetă numele şi prenumele deputaţilor şi senatorilor care nu au răspuns.”

29. La articolul 38, alineatele 3 şi 4 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

.Adoptarea textelor definitive asupra problemelor aflate în divergenţă din legile organice aflate în curs de legiferare anterior intrării în vigoare a Legii nr. 429/2003 şi care nu au fost soluţionate prin procedura de mediere, precum şi a Regulamentului activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului se face cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.

Adoptarea textelor definitive asupra problemelor aflate în divergenţă din legile ordinare aflate în curs de legiferare anterior intrării în vigoare a Legii nr. 429/2003 şi care nu au fost soluţionate prin procedura de mediere, precum şi a celorlalte hotărâri care se iau în şedinţele comune este supusă regulii majorităţii simple, ele putând fi aprobate cu majoritatea de voturi a deputaţilor şi senatorilor prezenţi !a lucrările şedinţei comune.”

30. Articolul 39 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 39. - În toate cazurile în care Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţe comune, adoptă legi, hotărâri sau moţiuni de cenzură, trebuie să fie prezenţi cel puţin jumătate plus unu din membrii care compun cele două Camere ale Parlamentului.

Înaintea votului final, ce va fi exprimat asupra iniţiativelor legislative, hotărârilor sau asupra moţiunii de cenzură, preşedintele de şedinţă va verifica, prin apel nominal, întrunirea cvorumului legal, dacă un lider de grup solicită acest lucru.

Dacă în sală nu sunt prezenţi cel puţin jumătate plus unu din numărul deputaţilor şi senatorilor, preşedintele care conduce şedinţa comună a celor două Camere amână votarea până la întrunirea cvorumului legal.”

31. Articolul 40 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 40. - În caz de paritate de voturi, votul se repetă.”

32. Articolul 42 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 42. - Legile adoptate în şedinţă comună se semnează de preşedinţii celor două Camere, se comunică, cu 5 zile înainte de a fi trimise spre promulgare, Guvernului, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi Avocatului Poporului şi se depun la secretarul general al Camerei Deputaţilor şi la secretarul general al Senatului, în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale. Dacă legile sunt adoptate în procedură de urgenţă, termenul este de două zile.

Data la care legile adoptate au fost depuse la secretarii generali ai Camerelor se comunică deputaţilor şi senatorilor, în şedinţă publică, în termen de 24 de ore de la depunere.

După împlinirea termenului de 5 zile şi, respectiv, de două zile, după caz, legile se trimit de preşedintele Camerei Deputaţilor Preşedintelui României, în vederea promulgării.”

33. Articolul 43 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 43. - Preşedintele României are dreptul, înainte de a promulga legea, să solicite ambelor Camere, printr-o cerere motivată, o nouă deliberare asupra legii sau a unor articole din lege adoptate în şedinţa comună a celor două Camere. Cererile de reexaminare a legii adoptate în şedinţe comune se trimit spre dezbatere comisiilor sesizate iniţial în fond. Cererile de reexaminare a legilor pentru care Guvernul şi-a angajat răspunderea se trimit, spre dezbatere, comisiilor în a căror competenţă intră materia reglementată de respectivele legi. După reexaminarea legii sau a articolelor în cauză, potrivit procedurii legislative, cele două Camere ale Parlamentului, în şedinţă comună, se pronunţă asupra obiecţiilor cuprinse în cererea Preşedintelui României; ele se adoptă cu votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor în cazul legilor constituţionale, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor în cazul legilor organice şi cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi în cazul legilor ordinare.

În cazul în care obiecţiile cuprinse în cererea de reexaminare formulată de Preşedintele României sunt adoptate, parţial sau în totalitate, legea, după votarea sa în ansamblu, se trimite spre promulgare în noua sa redactare.

Dacă obiecţiile cuprinse în cerere sunt respinse, legea, după votarea sa în ansamblu, se trimite spre promulgare în redactarea iniţială.”

34. După articolul 43 se introduce un nou articol, articolul 431, cu următorul cuprins:

„Art. 431. - În cazul în care Curtea Constituţională constată că unul sau mai multe articole dintr-o lege adoptată în plenul celor două Camere nu sunt constituţionale, birourile permanente vor sesiza în fond cele două comisii juridice şi, pentru avize, comisiile în a căror competenţă intră materia reglementată de respectiva lege.”

35. La articolul 44, alineatul 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Proiectul Legii bugetului de stat şi proiectul Legii bugetului asigurărilor sociale de stat se trimit de către Guvern birourilor permanente ale celor două Camere, care vor asigura difuzarea acestora către deputaţi şi senatori şi vor întocmi programul de dezbatere şi adoptare a respectivelor proiecte, cu consultarea liderilor grupurilor parlamentare.”

36. Articolul 49 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 49. - La dezbaterea generală a proiectelor de buget poate lua cuvântul numai câte un reprezentant al grupurilor parlamentare din cele două Camere, precum şi un reprezentant al parlamentarilor care nu fac parte din asemenea grupuri.

Reprezentantul Guvernului are dreptul să ia cuvântul înainte de încheierea dezbaterii generale.

În faza dezbaterii generale nu pot fi propuse amendamente.”

37. Articolul 51 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 51. - Discutarea articolelor începe cu amendamentele depuse la comisii, admise şi respinse.

În cursul dezbaterilor, deputaţii şi senatorii, Guvernul sau grupurile parlamentare pot pune în discuţie amendamentele respinse de comisia sesizată în fond sau amendamentele depuse la comisie, în conformitate cu prevederile prezentului regulament.

În plenul celor două Camere se pot formula amendamente de corelare tehnico-legislativă, gramaticale sau lingvistice. Amendamentele se depun în scris la preşedintele de şedinţă.”

38. Articolul 53 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 53. - După încheierea dezbaterilor pe articole, proiectele de legi se supun în ansamblu votului final al deputaţilor şi senatorilor.

39. Articolul 54 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 54. - În cazul în care un proiect de lege aflat în curs de legiferare anterior intrării în vigoare a Legii nr. 429/2003 sau o iniţiativă legislativă de revizuire a Constituţiei României este adoptată în redactări diferite de către cele două Camere, iar comisia de mediere nu ajunge la un acord, ori dacă una din Camere nu aprobă. În tot sau în parte, raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergenţă se supun dezbaterii Camerei Deputaţilor şi Senatului în şedinţă comună, cu respectarea regulilor procedurii legislative stabilite în secţiunea precedentă şi la art. 38 alin. 2, 3 şi 4, după caz.”

40. Articolul 58 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 58. - În cazul în care Preşedintele României sesizează Parlamentul cu una din situaţiile prevăzute la art. 1 pct. 3, 4, 5 şi 16, birourile permanente ale Camerelor stabilesc întrunirea Parlamentului în şedinţă comună în termen de cel mult 24 de ore sau, după caz, de 48 de ore.”

41. Articolul €0 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 60. - Procedura de punere sub acuzare a Preşedintelui României se declanşează pe baza unei cereri semnate de majoritatea deputaţilor şi senatorilor. Cererea trebuie să cuprindă descrierea faptelor care îi sunt imputate şi încadrarea lor juridică. După primirea cererii de către birourile permanente, acestea vor informa neîntârziat Preşedintele României asupra cererii de punere sub acuzare.”

42. Articolul 64 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 64. - Dacă se hotărăşte punerea sub acuzare a Preşedintelui României, Parlamentul, sub semnătura preşedinţilor celor două Camere, solicită de îndată procurorului general al României să sesizeze, potrivit legii, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.”

43. La articolul 67, alineatul 5 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Hotărârea se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor. Votul este secret, cu bile.”

44. La articolul 72, alineatul 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„În urma audierii, comisiile vor întocmi un aviz comun consultativ, motivat, pe care îl vor prezenta candidatului pentru funcţia de prim-ministru. Respectivele avize vor fi depuse la cele două birouri permanente, care dispun difuzarea lor deputaţilor şi senatorilor.”

45. La articolul 72, după alineatul 3 se introduce un nou alineat, alineatul 4, cu următorul cuprins:

„Dacă, în urma audierii, un candidat pentru funcţia de ministru a primit aviz nefavorabil, prim-ministrul desemnat poate prezenta o nouă propunere sau poate să menţină propunerea iniţială. Dacă prim-ministrul desemnat a nominalizat o altă persoană pentru funcţia de ministru, respectiva persoană va fi audiată conform alineatelor precedente, iar votul pentru acordarea încrederii Guvernului se va da după depunerea unui nou aviz.”

46. Articolul 82 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 82. - Prevederile prezentei secţiuni sunt aplicabile, în mod corespunzător, şi în cazul moţiunii de cenzură privitoare la angajarea răspunderii Guvernului asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege, în condiţiile prevederilor constituţionale.”

47. Articolul 83 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 83. - Dezbaterea, în şedinţa comună a Camerelor Parlamentului, a propunerilor de numiri şi alegeri în funcţiile prevăzute la art. 1 pct. 8, 9, 20 şi 21 se face pe baza raportului comun întocmit de comisiile permanente de specialitate ale celor două Camere.”

48. La articolul 85, alineatul 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„În cazul în care din dezbateri rezultă necesitatea adoptării unor măsuri, hotărârea se ia cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi.”

49. La articolul 85, după alineatul 3 se introduce un nou alineat, alineatul 4, cu următorul cuprins:

„Dezbaterile asupra rapoartelor ce se prezintă Parlamentului de către autorităţile publice, care au această obligaţie legală, trebuie finalizate în cei mult 6 luni de la depunerea lor la cele două birouri permanente.”

50. Articolul 87 se abrogă.

Art. II. - Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4/1992, publicat în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 34 din 4 martie 1992, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările adusa prin prezenta hotărâre, se va republica, dându-se textelor o nouă numerotare, cu identificarea cifrică a alineatelor.

 

Această hotărâm a fost adoptată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi a Senatului din data de 26 iunie 2013, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

PREŞEDINTELE SENATULUI

GEORGE-CRIN LAURENŢIU ANTONESCU

 

Bucureşti, 26 iunie 2013.

Nr. 55.

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

cu privire la Cartea verde a Comisiei intitulată „Pregătirea pentru convergenţa deplină a lumii audiovizuale: creşterea economică, creaţia şi valorile” - COM (2013) 231 final

În temeiul dispoziţiilor art. 67 art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, şi Protocolului (nr. 1) anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

luând în considerare Punctul de vedere comun al Comisiei pentru Afaceri Europene nr. LXII/425 şi al Comisiei pentru cultură şi media nr. XXXI/143 din 12 iunie 2013,

 

Senatul adoptă următoarea hotărâre:

 

Art. 1. - La punctele 2 şi 3 din Cartea Verde a Comisiei intitulată „Pregătirea pentru convergenţa deplină a lumii audiovizuale: creşterea economică, creaţia şi valorile”, punctul de vedere al Senatului este următorul:

I. La punctul 2 - Creşterea economică şi inovarea, răspunsurile la subpunctele 2.1-2.4 sunt următoarele:

1. La subpunctul 2.1 - Consideraţii legate de piaţă, răspunsurile la întrebările 1-3 sunt:

1) Care sunt factorii care permit companiilor din SUA să-şi impună cu succes prezenţe) pe piaţa fragmentata a UE. În pofida barierelor lingvistice şi culturale, în timp ce multe companii din UE se luptă cu dificultăţi în acest sens? Care sunt factorii care stau în calea companiilor din UE?

Senatul consideră că, printre factorii care permit companiilor SUA să îşi impună cu succes prezenţa pe piaţa fragmentată, se numără:

a) generalizarea folosirii limbii engleze ca mediu internaţional de comunicare în toate domeniile, alături de caracterul comercial al produselor media „made în USA”;

b) oferta online fără restricţii teritoriale de acces;

c) fondurile/bugetele alocate pentru cercetarea audienţei, în Special în ceea ce priveşte obiceiurile de consum, subiectele de interes, măsurarea audienţei etc, precum şi fondurile/bugetele alocate pentru promovarea acestor produse, testate în prealabil şi care primesc calificative favorabile din partea eşantionului reprezentativ al publicului vizat;

d) un broadcasting-marketing intensiv.

Succesul producţiilor americane a fost favorizat de o slabă promovare a operelor europene în cadrul serviciilor mass-media audiovizuale, pe o piaţă fragmentată. În UE se urmăreşte păstrarea valorilor tradiţionale, marcate de diversitatea lingvistică şi culturală care îngustează piaţa.

Senatul susţine că o creştere a gradului de educaţie media a publicului european ar putea stimula depăşirea influenţei modelului american.

2) Care sunt factorii care afectează disponibilitatea conţinutului premium? Există în prezent practici referitoare la conţinutul premium la nivelul tarifului cu ridicata care afectează accesul pe piaţă şi sustenabilitatea operaţiunilor întreprinderilor? În caz afirmativ, care este impactul asupra consumatorilor? Este nevoie de intervenţii de reglementare pe lângă aplicarea normelor existente în domeniul concurentei?

Senatul consideră că factorii care afectează disponibilitatea conţinutului premium sunt:

a) o serie de criterii, precum costurile de producţie ridicate şi eficienţa investiţiei - profitul faţă de capitalul investit (ROI = „Return on Investment*), în condiţiile în care aceste investiţii sunt susţinute de o piaţă de publicitate foarte puternică şi competitivă, dar beneficiază şi de o susţinere tehnologică ultramodernă;

b) costurile de acces;

c) tehnologia de acces;

d) informaţia privind interfaţa cu această tehnologie;

e) conţinutul diferit al pachetelor premium;

f) practicile privind distribuţia exclusivă a conţinutului premium, faptul că acest conţinut aparţine unor întreprinderi integrate vertical;

g) nivelul cultural al consumatorului potenţial.

Acest fenomen poate conduce la „fragmentare socială”, generată de cei care nu au „dreptul” la produsul media. Din această perspectivă, Senatul apreciază că se impune o reglementare la nivel european.

3) Există obstacole care necesită acţiuni de reglementare vizând accesul la platforme?

Senatul consideră că accesul la platforme este limitat de lipsa de informaţie referitoare la tehnologiile de acces şi la avantajele oferite de aceste platforme în raport cu mijloacele tradiţionale de acces la conţinut.

2. La subpunctul 2.2 - Modele de finanţare, răspunsurile la întrebările 4 şi 5 sunt:

4) Oferă cerinţele actuale din DSMAV cea mai bună modalitate de a promova crearea, distribuirea, disponibilitatea şi atractivitatea comercială a operelor europene?

Senatul apreciază că DSMAV impune doar obligaţii cantitative privind transmiterea sau promovarea producţiei operelor europene. De asemenea. Senatul consideră că impunerea unor raporturi procentuale între producţiile europene şi internaţionale în structura programelor îşi poate pierde sensul în condiţiile convergenţei.

5) Cum vor influenţa convergenţa şi comportamentul în schimbare al consumatorilor sistemul actual de finanţare a conţinuturilor? Cum contribuie la finanţare diferiţii actori ai noului lanţ valoric?

În opinia Senatului, convergenţa stimulează producţia noninstituţională de conţinut, la nivel individual, urmată de o reorientare a consumatorilor către alegerea neliniară a conţinutului: acesta elimină, treptat, sursele de finanţare pentru conţinutul distribuit liniar şi focalizează finanţarea pe conţinut de nişă, adaptat unor cerinţe individuale specifice.

3. La subpunctul 2.3 - Interoperabilitatea televiziunii conectate, răspunsul la întrebarea 6 este următorul:

6) Este nevoie de măsuri la nivelul UE pentru a depăşi fragmentarea actuală sau potenţială şi a asigura interoperabilitatea transfrontalieră? Este necesar să se elaboreze noi standarde sau să se actualizeze cele în vigoare pe piaţă?

Senatul consideră că, pe termen lung, se impune adoptarea la nivelul UE a unor măsuri comune aplicabile echipamentelor din statele membre, în scopul devansării fragmentării actuale şi asigurării interoperabilităţii transfrontaliere.

Pe termen scurt însă Senatul apreciază că este necesară actualizarea standardelor aplicabile în prezent sectoarelor de radiodifuziune, IT şi telecomunicaţii, o operaţiune ce va asigura, pe de o parte, o operabilitate transfrontalieră mai eficientă, iar, pe de altă parte, tranziţia către un sistem comun de reglementare.

4. La subpunctul 2.4 - Infrastructura şi spectrul de frecvenţe, răspunsurile la întrebările 7-9 sunt:

7) Cât de relevante sunt diferenţele între platformele individuale care furnizează conţinut (spre exemplu, radiodifuziunea terestră şi prin satelit, accesul de bandă largă prin fir, inclusiv prin cablu, accesul mobil de bandă largă) în ceea ce priveşte experienţa consumatorului şi obligaţiile de prestare a serviciilor în interes public?

În România, serviciile de retransmisie a programelor audiovizuale pot fi prestate prin utilizarea mai multor platforme tehnologice, în speţă:

a) prin reţele de comunicaţii electronice ce utilizează platforma digitală DTH (prin satelit, în sistem „direct-to home*);

b) prin reţele de comunicaţii electronice ce utilizează ca suport cablul coaxial/HFC;

c) prin utilizarea unor platforme bazate pe tehnologia IP-IPTV sau WEBTV - care presupun o anumită calitate a serviciului de acces la internet de bandă largă (stabilitatea conexiunii, precum şi o anume lărgime minimală de bandă);

d) prin intermediul sistemelor radioelectrice terestre, analog. Tehnologia DTT urmează să fie finalizată până la 1 ianuarie 2015.

Senatul apreciază că diferenţele dintre platformele individuale care furnizează conţinut (radiodifuziunea terestră prin satelit, accesul de bandă largă prin fir, inclusiv prin cablu, accesul mobil de bandă largă) sunt relevante pentru consumatori din următoarea perspectivă:

a) disponibilitatea serviciului - aceasta depinde de gradul de acoperire al reţelei, respectiv de capacitatea acesteia de a furniza serviciul (capacitatea depinde de tehnologia reţelei şi de mediul de propagare utilizat prin transmiterea, respectiv pentru recepţia semnalelor); numărul de canale ce poate fi transmis simultan depinde de capacitatea reţelei;

b) disponibilitatea echipamentelor terminale de recepţie, respectiv preţul acestora;

c) calitatea semnalului recepţionat de consumator. Obligaţiile de prestare a serviciilor de interes public trebuie să fie corelate cu capacitatea reţelei, capacitate care depinde de platforma tehnologică utilizată pentru furnizarea de conţinut.

Senatul consideră că trebuie evidenţiată creşterea ratei de pătrundere a serviciilor de comunicaţii electronice mobile pe bandă largă, fapt ce relevă creşterea interesului consumatorului pentru astfel de servicii, în condiţiile creşterii disponibilităţii şi varietăţii terminalelor destinate utilizatorilor finali (smartphone) din ce în ce mai performante. Aceste dezvoltări tehnologice vor determina schimbări în privinţa consumului de servicii TV, a conţinutului furnizat şi vizualizat de clienţi, consumatorul alegând locul, momentul şi conţinutul pe care îl va viziona.

8) Care sunt modelele de alocare şi de partajare de frecvenţe care pot facilita oportunităţi de dezvoltare pentru radiodifuziune, accesul mobil de bandă largă şi alte aplicaţii (cum ar fi echipamentele de realizare a programului) operate în aceleaşi benzi de frecvenţă?

Senatul apreciază că oportunităţile de dezvoltare pentru radiodifuziune, accesul mobil pe banda largă şi alte aplicaţii sunt strâns legate de utilizarea optimă a spectrului de frecvenţe. Aceasta presupune:

a) alocarea de blocuri de frecvenţe cu dimensiunea optimă necesară acomodării tehnologiilor eficiente (în România dimensiunea a fost stabilită la 2*5MHz pereche);

b) limitarea numărului de blocuri de frecvenţe ce poate fi deţinut de o întreprindere în benzile favorabile (sub 1 GHz);

c) introducerea posibilităţii de comercializare a blocurilor de frecvenţe (în anumite limite, necesare pentru evitarea tezaurizării spectrului de frecvenţe; tezaurizarea spectrului de frecvenţe conduce la limitarea de noi intrări pe piaţă, respectiv la limitarea posibilităţii rivalilor de a furniza servicii competitive);

d) respectarea principiului neutralităţii tehnologice (în limitele determinate de caracteristicile tehnologiei utilizate pentru a se evita interferenţele), respectiv a principiului neutralităţii serviciului (fiecare operator fiind liber să stabilească serviciile pe care le va furniza prin utilizarea spectrului de frecvenţă alocat. În orice caz, limitele în ceea ce priveşte acest principiu sunt determinate de fapt de disponibilitatea şi preţul echipamentelor necesare furnizării serviciului în benzile de frecvenţă respective).

9) Care sunt necesităţile specifice în materie de cercetare, în ceea ce priveşte spectrul de frecvenţe, care trebuie să fie satisfăcute pentru a facilita această dezvoltare?

Senatul consideră că suportul trebuie asigurat din două direcţii:

a) o codare mai bună a semnalelor pentru o utilizare şi mai eficientă a spectrului radio;

b) efectuarea unui studiu la nivelul Uniunii Europene privind identificarea acelor benzi de frecvenţe radio, situate sub 1 GHz, posibil a fi eliberate în vederea introducerii ulterioare a serviciilor de bandă largă. În acelaşi context, apreciem binevenite studiile privind utilizarea comună a benzilor de frecvenţă de mai multe aplicaţii de radiocomunicaţii.

II. La punctul 3 - Valori, răspunsurile la subpunctele 3.1- 3.5 sunt următoarele:

1. La subpunctul 3.1 - Cadrul de reglementare, răspunsurile la întrebările 10-14 sunt:

10) Având în vedere convergenţa mass-mediei, există dovezi privind existenţa unor denaturări ale pieţei cauzate de diferenţierea dintre serviciile liniare şi cele neliniare în cadrul de reglementare? În caz afirmativ, care ar fi cea mai bună modalitate de a combate aceste denaturări, protejând în acelaşi timp valorile aflate la baza cadrului de reglementare al UE pentru serviciile mass-media audiovizuale?

Senatul susţine că, din informaţiile pe care le deţine, nu există denaturări ale pieţei cauzate de diferenţierea dintre serviciile liniare şi cele neliniare în cadrul de reglementare.

În plus, trebuie menţionat că serviciile neliniare, în România, sunt în faza de început din punctul de vedere al dezvoltării. Prin urmare, este foarte greu de anticipat posibilele denaturări care pot afecta piaţa din cauza reglementărilor.

11) Este nevoie să se adapteze definiţia furnizorilor de servicii mass-media audiovizuale (SMAV) şi/sau domeniul de aplicare ai DSMAV pentru a extinde o parte sau totalitatea obligaţiilor prevăzute în DSMAV asupra celor aflaţi în prezent în afara incidenţei acestora sau există şi alte moduri de a proteja valorile? în ce domenii s-ar putea pune accentul pe autoreglementare/coreglementare?

Senatul apreciază că este necesară adaptarea domeniului de aplicare al DSMAV pentru a extinde o parte din aceste obligaţii asupra celor care în prezent sunt în afara incidenţei acestora, întrucât aceste dispoziţii nu sunt aplicabile serviciilor mass-media din afara UE şi care nu se transmit printr-un satelit situat în statul membru UE sau celor care se transmit prin internet din ţări în afara UE, dar care sunt destinate UE.

12) Care ar Fi impactul unei schimbări a abordării normative din domeniul audiovizualului în ceea ce priveşte principiul ţării de origine şi, prin urmare, piaţa unică?

Senatul consideră că principiul ţării de origine asigură stabilitate pentru producătorul sau difuzorul de conţinut. În situaţii de încălcare ale legislaţiei sau a regulamentelor media din ţările receptoare, acestea au la dispoziţie o procedură de anticircumvenţie în doi paşi, deja pusă la dispoziţie de DSMAV.

În concluzie, Senatul apreciază că reglementările suplimentare sunt necesare atât pentru protejarea consumatorului, cât şi pentru dezvoltarea sectorului media european. Impactul va fi în primul rând legat de finanţare: probabil că, prin uniformizare, se vor diminua şi unele încasări.

13) Ca urmare a convergenţei crescute din peisajul audiovizual, sunteţi de părere că relaţia dintre dispoziţiile directivei DSMAV şi cele ale Directivei privind comerţul electronic este pusă la încercare în noi moduri? în ce domenii? Aţi putea furniza exemple concrete în materie?

Accesul la serviciile lineare, care nu intră sub incidenţa Directivei privind comerţul electronic, se face tot mai mult prin intermediul comerţului electronic, atât în ce priveşte accesul propriu-zis, cât şi în ce priveşte duplicarea unor elemente de conţinut ale serviciilor lineare în zona comerţului electronic.

În acest sens, Senatul consideră că, în perspectiva unei iminente resorbiri totale a serviciilor lineare în zona serviciilor electronice, cele două directive ar trebui revizuite.

14) Care sunt iniţiativele Ia nivel european ce ar putea contribui la îmbunătăţirea nivelului de educaţie în domeniul mass-media în întreaga Europă?

Senatul apreciază că programele desfăşurate de Comisia Europeană sub capitolul „Media literacy” sunt foarte utile. Însă e necesară o politică comună de promovare a valorilor culturale naţionale-europene-universale.

2. La subpunctul 3.2 - Libertatea şi pluralismul mass-media, răspunsurile la întrebările 15 şi 16 sunt:

15) Ar trebui ca posibilitatea de a predefini o alegere prin mecanisme de filtrare, inclusiv prin instrumente de căutare, să facă obiectul unei intervenţii publice la nivelul UE ?

Senatul consideră că posibilitatea de a deforma alegerea individului prin personalizarea rezultatelor ar trebui să fie obiectul unei opţiuni a acestuia, iar posibilitatea de a performa selecţia în scopuri comerciale sau de alt tip, străine interesului alegerii individului, ar trebui limitată.

16) Care ar trebui să fie domeniul de aplicare a reglementării existente privind accesul (articolul 6 din Directiva privind accesul) şi serviciul universal (articolul 31 din Directiva privind serviciul universal), având în vedere convergenţa în continuă creştere a serviciilor liniare şi a celor neliniare pe platforme comune? Există, într-un mediu de radiodifuziune/bandă largă convergent, o necesitate specială de a asigura accesibilitatea „conţinuturilor de interes general” şi posibilitatea de a ie găsi şi de a beneficia de ele cu uşurinţă?

Senatul consideră că domeniul de aplicare a reglementărilor menţionate ar trebui extins şi la serviciile audiovizuale neliniare din comunicaţiile de bandă largă, în funcţie de specific. Accesibilitatea „conţinuturilor de interes general” ar trebui să fie garantată şi în mediul de bandă largă.

3. La subpunctul 3.3 - Comunicările comerciale, răspunsurile la întrebările 17-19 sunt:

17) Vor mai fi adecvate normele actuale prevăzute în DSMAV cu privire la comunicările comerciale atunci când experienţa convergenţei va deveni treptat o realitate? Aţi putea furniza câteva exemple concrete?

În opinia Senatului, convergenţa conduce la o disponibilitate mai mare a mediului neliniar, care se apropie de cea a televiziunii, fapt care impune revizuirea standardelor mai relaxate adresate mediului neliniar, concomitent cu evaluarea realistă a posibilităţilor de control şi adecvarea regulilor la aceste posibilităţi.

18) Care ar fi instrumentele de reglementare cele mai potrivite pentru a face faţă tehnicilor publicitare aflate în schimbare rapidă? Există şi alte posibilităţi de autoreglementare/coreglementare ?

Senatul consideră că reglementarea cea mai eficientă este autoreglementarea pieţei, adică ceea ce consumatorul este dispus să „cedeze” în schimbul vizionării programului. Discuţia se pune în alţi termeni pentru conţinut premium Pay-per-View, unde consumatorul plăteşte să nu vadă nicio formă de publicitate.

19) Cine ar trebui să aibă ultimul cuvânt cu privire la hotărârea de a accepta sau nu supraimpresiuni comerciale sau alte tehnologii noi pe ecran?

Senatul consideră că decizia trebuie să rămână a radiodifuzorilor, care răspund de conţinutul difuzat şi care trebuie totodată să beneficieze de finanţarea prin publicitatea difuzată pe suportul acestuia.

4. La subpunctul 3.4 - Protecţia minorilor, răspunsurile la întrebările 20-25 sunt:

20) Sunt normele actuale din DSMAV adecvate pentru a răspunde provocărilor legate de protecţia minorilor într-o lume mass-media aflată în curs de convergenţă?

Senatul apreciază că, din păcate, normele actuale din DSMAV nu reuşesc, nici măcar în momentul de faţă, să protejeze copiii chiar şi faţă de conţinutul liniar adresat direct acestora prin canalele de desene animate, dovadă în acest sens fiind subiectele agresive sau, în orice caz, needucative de pe unele dintre aceste canale, precum şi publicitatea la fel de agresivă făcută unor produse şi servicii de valori îndoielnice, publicitate care are drept efect presiunea copiilor asupra părinţilor. Aceste probleme ar trebui rezolvate înainte de a se aborda problema convergenţei mass-mediei.

21) Deşi instrumentele de control parental sunt tot mai frecvent disponibile pe dispozitivele şi platformele folosite pentru a accesa conţinuturi, se pare că utilizarea acestora nu este deocamdată răspândită. Care mecanisme ar fi indicate pentru a sensibiliza părinţii cu privire la existenţa acestor instrumente?

Senatul consideră că nu trebuie trecut cu vederea faptul că generaţiile care se succed sunt din ce în ce mai familiarizate cu noutăţile tehnice, astfel încât se ajunge frecvent în situaţia în care copiii au abilităţi cu mult mai mari decât părinţii lor în utilizarea noilor tehnologii. Campanii media de promovare a instrumentelor de control parental se pot dovedi utile pentru explicarea modului în care acestea pot fi folosite uşor şi eficient.

22) Ce măsuri ar fi potrivite pentru verificarea eficace a vârstei utilizatorilor de conţinut audiovizual online?

Senatul consideră că din păcate, în momentul de faţă, verificarea vârstei nu se poate face, în mod real, fără identificarea persoanei. Şi, făcând abstracţie de problema protecţiei minorilor, identificarea persoanei poate naşte îngrijorări cu mult mai mari decât problema pe care încearcă să o rezolve.

Totuşi, s-ar putea imagina o „carte de identitate pentru internet”, care să conţină doar date privitoare la vârstă şi care ar putea fi folosită, cu cod de acces personalizat, ca permis de acces pentru anumite tipuri de conţinut. În plus, ar putea exista posibilitatea de a verifica, prin softuri securizate şi specializate în protocoale de tip Skype, vârsta utilizatorului.

23) Este necesară modificarea directivei DSMAV pentru a aborda, în special, evaluarea conţinutului, clasificarea conţinutului şi controlul parental în ceea ce priveşte toate canalele de transmisie?

Senatul consideră că este necesară o diversificare, dar şi o ameliorare a calităţii conţinuturilor canalelor pentru copii şi tineri

(inclusiv a celor de desene animate) retransmise în România prin intermediul distribuitorilor de servicii media audiovizuale.

24) Ar trebui ca utilizatorii să dispună de mai multe informaţii şi de un grad mai mare de autonomizare pentru a şti cui şi în ce mod pot prezenta observaţii şi plângeri privind anumite tipuri de conţinut? Sunt adecvate mecanismele actuale de tratare a plângerilor?

Sesizările referitoare la conţinutul programelor difuzate prin serviciile liniare sunt, în momentul de faţă, administrate de autoritatea de control si reglementare în domeniul audiovizual (CNA).

Senatul consideră că ar fi utilă existenţa unui mecanism formal prin care difuzorul să aibă obligativitatea de a răspunde unei plângeri adresate de către un consumator pentru un conţinut vizionat, atunci când conţinutul are impact asupra dezvoltării armonioase a minorilor.

25) Sunt potrivite mijloacele prin care sunt tratate plângerile (mijloace financiare, de reglementare sau alte mijloace) pentru a furniza un feedback adecvat ca urmare a rapoartelor referitoare la conţinuturi dăunătoare sau ilegale, în special atunci Când sunt implicaţi copii? Care ar trebui să fie rolurile/responsabilităţile autorităţilor publice, ale ONG-urilor şi ale furnizorilor de produse şi servicii pentru a asigura furnizarea corespunzătoare a unui feedback adecvat persoanelor care semnalează conţinuturi dăunătoare sau ilegale ori celor care depun o plângere?

Senatul apreciază că balanţa cu privire la protejarea minorilor de accesul la conţinuturi neadecvate lor prin intermediul serviciilor media audiovizuale ar trebui înclinată către responsabiliza rea mai semnificativa a companiilor producătoare şi celor distribuitoare, pe de o parte, pentru că, odată ce minorii dobândesc accesul la aceste programe neliniare insuficient de bine criptate, expunerea lor prelungită, neîntreruptă de alte tipuri de programe, poate crea reale şi semnificative efecte negative asupra dezvoltării lor, iar, pe de altă parte, orice măsuri adoptate pentru sancţionare post accesare nu mai pot remedia răul deja produs asupra minorilor.

5. La subpunctul 3.5- Accesibilitatea pentru persoanele cu handicap, răspunsurile la întrebările 26 şi 27 sunt;

26) Consideraţi că sunt necesare eforturi suplimentare de standardizare în acest domeniu?

În opinia Senatului, orice tip de informaţie/serviciu din spaţiul public, oferit de către UE sau de instituţii naţionale, are nevoie de acces standardizat pentru persoanele cu handicap vizual sau auditiv.

Senatul consideră că accesul standardizat poate fi inclus printre obligaţiile de difuzare impuse de statele membre furnizorilor de servicii audiovizuale. În măsura în care standardele nu există deja, ele trebuie create.

27) Ce stimulente ar putea fi oferite pentru a încuraja investiţiile în servicii inovatoare pentru persoanele cu handicap?

Senatul susţine cofinanţarea nerambursabilă în cercetare/ dezvoltare pentru dezvoltarea acestor servicii, precum şi facilităţile fiscale oferite de stat. Pe de altă parte, implicarea activă a asociaţiilor persoanelor cu deficienţe de auz şi de văz ar putea reduce costurile adaptării programelor audiovizuale la nevoile membrilor acestora.

Art. 2. - Opinia Senatului cuprinsă în prezenta hotărâre se transmite către instituţiile europene şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 26 iunie 2013, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p.  PREŞEDINTELE SENATULUI,

CRISTIAN-SORIN DUMITRESCU

 

Bucureşti, 26 iunie 2013.

Nr. 41.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Hotărârii Senatului nr. 50/2012 privind aprobarea componenţei numerice şi nominale a comisiilor permanente ale Senatului

În temeiul prevederilor art. 64 alin. (4) şi art. 67 din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 46 din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre:

 

Articol unic. - Hotărârea Senatului nr. 50/2012 privind aprobarea componenţei numerice şi nominale a comisiilor permanente ale Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 20 decembrie 2012, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La anexa nr. VII - Componenţa Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, domnul senator Agrigoroaei Ionel - Grupul parlamentar al PP - DD se include în componenţa comisiei în locul domnului senator Barbu Tudor. 2. La anexa nr. VIII - Componenţa Comisiei pentru muncă, familie şi protecţie socială, doamna senator Miron Vasilica-Steliana - Grupul parlamentar al PP - DD se include în componenţa comisiei în locul domnului senator Vochiţoiu Haralambie - Grupul parlamentar al PP - DD.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 26 iunie 2013, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE SENATULUI

GEORGE-CRIN LAURENTIU ANTONESCU

 

Bucureşti, 26 iunie 2013.

Nr. 51.