MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 41/2013

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXV - Nr. 41         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 18 ianuarie 2013

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 1.033 din 29 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de ne constituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ale art. 196 lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice si ale art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională

 

Decizia nr. 1.035 din 29 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin (6) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi art. XXVI din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor

 

ORDONANŢE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

3. - Ordonanţă pentru reglementarea unor măsuri financiare în domeniul programelor multianuale prioritare de mediu şi gospodărire a apelor

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

55. - Decizie pentru eliberarea, la cerere, a domnului Dan Petre din funcţia de secretar de stat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe

 

56. - Decizie pentru numirea domnului Radu Podgorean în funcţia de secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe

 

57. - Decizie privind eliberarea domnului Răzvan-Horaţiu Radu din funcţia de agent guvernamental însărcinat cu reprezentarea României în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a Tribunalului Uniunii Europene, precum şi a celorlalte instituţii europene, cu rang de subsecretar de stat în cadrul Ministerului Afacerilor Europene

 

58. - Decizie privind numirea domnului Răzvan-Horaţiu Radu în funcţia de agent guvernamental însărcinat cu reprezentarea României în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a Tribunalului Uniunii Europene, precum şi a celorlalte instituţii europene, cu rang de subsecretar de stat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe

 

59. - Decizie pentru numirea domnului Andrei Tudorel în funcţia de preşedinte, cu rang de secretar de stat, al Institutului Naţional de Statistică

 

60. - Decizie pentru eliberarea, la cerere, a domnului Dan Tătaru din funcţia de secretar de stat pentru relaţia cu Parlamentul, informare publică şi creşterea calităţii vieţii personalului în cadrul Ministerului Apărării Naţionale

 

61. - Decizie pentru numirea domnului Dan Manolescu în funcţia de secretar de stat la Ministerul Finanţelor Publice

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 18 din 10 decembrie 2012

 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

3. - Ordin pentru modificarea şi completarea Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.033*

din 29 noiembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ale art. 196 lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională

 

Petre Lăzăroiu - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Dan el Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ale art. 196 lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţionala, excepţie ridicată de Niculae Niţu în Dosarul nr. 681/116/2012 al Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.228D/2012

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.229D/2012 şi nr. 1.230D/2012 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ale art. 196 lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, excepţie ridicată de Marin Preda şi Gheorghe Paraschiv în dosarele nr. 683/116/2012 şi nr. 752/116/2012 ale Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.228D/2012, nr. 1.229D/2012 şi nr. 1.230D/2012.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.229 D/2012 şi nr. 1.230D/2012 la Dosarul nr. 1.228D/2012, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că se impune păstrarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie şi făcând referire la Decizia din 15 mai 2012 prin care a fost soluţionată Cererea nr. 63.627/11 introdusă de Constantin Abăluţă şi alţii împotriva României.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 21 iunie 2012, pronunţate în dosarele nr. 681/116/2012, nr. 683/116/2012 şi nr. 752/116/2012, Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ale art. 196 lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

Excepţia a fost ridicată de reclamanţii Niculae Niţu, Marin Preda şi Gheorghe Paraschiv în cadrul unor litigii având ca obiect contestaţii la decizii de pensionare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată că, în urma adoptării Legii nr. 119/2010 şi a Legii nr. 263/2010, Ie-a fost anulat dreptul de a beneficia de pensie de serviciu, în timp ce altor categorii li s-a menţinut acest drept. Aşadar, este inadmisibil ca o categorie de pensionari să beneficieze în continuare de cuantumul pensiei de serviciu, iar alte categorii să nu beneficieze de acelaşi drept. Invocă în acest sens considerentele Deciziei nr. 873 din 25 iunie 2010.

Mai arată că, prin statutul lor de militari şi poliţişti, au avut o serie de interdicţii şi incompatibilităţi, dar şi de responsabilităţi şi riscuri în exercitarea profesiei, drept pentru care există o similitudine între statutul constituţional al magistraţilor şi cel al militarilor şi poliţiştilor.

Totodată, arată că, prin textele de lege criticate, au fost încălcate dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, care consacră respectarea dreptului de proprietate a bunurilor aparţinând persoanelor fizice. Din această perspectivă, drepturile care decurg din contribuţiile din cadrul regimurilor de securitate socială, cum este dreptul la pensie, constituie drepturi patrimoniale care intră sub protecţia dispoziţiilor sus-menţionate. Invocă în acest sens jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume hotărârile din 26 noiembrie 2002, 22 octombrie 2009, 8 decembrie 2009,3 martie 2011 şi 31 mai 2011, pronunţate în cauzele Buchefi împotriva Republicii Cehe, Apostolakis împotriva Greciei, Munoz Diaz împotriva Spaniei, Klein împotriva Austriei şi Maggio şi alţii împotriva Italiei.

Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece legiuitorul este îndreptăţit să revizuiască modalitatea de calcul al drepturilor de pensie, fără ca prin aceasta să se aducă atingere însuşi dreptului la pensie. Invocă în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.268 din 27 septembrie 2011, potrivit căreia dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată o obligaţie ad aetemum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat fiind doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări şi asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale, invocând în acest sens considerentele de principiu care au stat la baza deciziilor Curţii Constituţionale, cum ar fi, de exemplu, deciziile nr. 871 şi nr. 873 din 25 iunie 2010.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, ale art. 196 lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial la României. Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, şi ale art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 81 din 31 ianuarie 2011, aprobată prin Legea nr. 165/2011, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 511 din 19 iulie 2011.

Dispoziţiile de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 119/2010: „Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare:

a) pensiile militare de stat;

b) pensiile de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor;”;

- Art. 196 lit. b) din Legea nr. 263/2010: „La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: [...]

b) Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 14 octombrie 2002, cu modificările şi completările ulterioare.;

- Art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011: „(1) Pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeaşi lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.

(2) Obligaţia identificării şi transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin. (1), revine instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională în cadrul cărora beneficiarul şi-a desfăşurat activitatea.

(3) Instituţiile prevăzute ta alin. (2) transmit datele necesare revizuirii la casele de pensii sectoriale, cel mai târziu până la data de 31 octombrie 2011.

(4) în cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, ia stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad şi al soldei de funcţie minime corespunzătoare gradului militar deţinut, conform anexei nr. 1, dar nu mai puţin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie.

(5) Evoluţia salariului mediu brut/net pe economie şi a salariului minim pe economie este prevăzută în anexa nr. 2.”

Autorii excepţiei susţin că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 privind universalitatea, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 148 alin. (2) şi (4) privind aplicarea cu prioritate a actelor cu caracter obligatoriu adoptate de Uniunea Europeană, art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 privind protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţie şi ale art. 17 privind dreptul de proprietate din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate Curtea reţine următoarele:

1. Prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a constatat, în esenţă, că pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurări sociale, ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale si nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligaţie ad aetemum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări şi asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie fada praeterita.

Totodată, Curtea a statuat că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de „bun”, ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.

Curtea Constituţională a constatat că eliminarea pensiilor de serviciu reglementată de Legea nr. 119/2010 nu a reprezentat o sarcină individuală excesivă. Ajustarea dictată de principiul contributivităţii nu numai că elimină un beneficiu suplimentar acordat unor angajaţi ai statului, dar îi integrează pe cvasi majoritatea acestora într-un sistem unic de pensii publice.

Totodată, conform jurisprudenţei Curţii, de exemplu Decizia nr. 872 şi Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, dreptul la pensie nu este afectat decât atunci când este redusă pensia contributivă, or, în cauza de faţă, nu se pune o atare problemă, pensia contributivă nefiind în niciun fel afectată sau restrânsă

2. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 196 lit. b) din Legea nr. 263/2010 şi art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011, Curtea observă că acestea sunt criticate tot din perspectiva încălcării dreptului de proprietate ca urmare a revizuirii pensiilor, respectiv a abrogării dispoziţiilor de lege privind pensiile speciale ale militarilor şi poliţiştilor. Aşa fiind, pentru motivele anterior expuse, criticile de neconstituţionalitate vor fi respinse ca neîntemeiate.

3. Referitor la pensiile magistraţilor, Curtea a statuat prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 433 din 28 iunie 2010, că principiul independenţei justiţiei include securitatea financiară a magistraţilor, care presupune şi asigurarea unei garanţii sociale, cum este pensia de serviciu, concluzionând că statutul constituţional al magistraţilor - statut dezvoltat prin lege organică şi care cuprinde o serie de incompatibilităţi şi interdicţii, precum şi responsabilităţile şi riscurile pe care le implică exercitarea acestor profesii - impune acordarea pensiei de serviciu ca o componentă a independenţei justiţiei, garanţie a statului de drept, prevăzut de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală.

4. Cu acest prilej, pentru considerentele de principiu care au stat la baza Deciziilor nr. 871 şi nr. 873 din 25 iunie 2010, anterior menţionate, Curtea observă că nu poate fi reţinută critica referitoare la încălcarea art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii din Legea fundamentală. Astfel, în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000, Curtea Constituţională a statuat că egalitatea nu este sinonimă cu uniformitatea şi că unor situaţii diferite, justificate obiectiv şi raţional, trebuie să le corespundă un tratament juridic diferit. Având în vedere statutul diferit al profesiilor beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională faţă de cel al magistraţilor, Curtea nu poate reţine încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii:

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. a) şi b)din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ale art. 196 lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, excepţie ridicată de Niculae Niţu în Dosarul nr. 681/116/2012, de Marin Preda în Dosarul nr. 683/116/2012 şi de Gheorghe Paraschiv în Dosarul nr. 752/116/2012, toate ale Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2012.

 

PREŞEDINTE,

PETRE LĂZĂROIU

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 


* A se vedea opinia separată de la Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.035

din 29 noiembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (6) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi art. XXVI din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor

 

Petre Lăzăroiu - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. XIII şi art. XXVI din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, excepţie ridicată de Victoria Strat în Dosarul nr. 1.291/89/2010 al Curţii de Apel laşi - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.286D/2012.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi păstrarea jurisprudenţei Curţii în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 10 iulie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.291/89/2010, Curtea de Apel laşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XIII şi art. XXVI din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor.

Excepţia a fost ridicată de Victoria Strat într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva unei sentinţe civile întemeiate pe prevederile Legii nr. 221/2009, unul dintre motivele de recurs constituindu-l stabilirea căii de atac a recursului în cuprinsul sentinţei atacate, în temeiul textelor de lege criticate,

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că textele de lege criticate se aplică retroactiv raporturilor juridice născute anterior intrării lor în vigoare. Aceasta, deoarece sesizarea instanţelor judecătoreşti cu o cerere de chemare în judecată prin care se solicită acordarea unor despăgubiri civile în temeiul unei legi în vigoare are semnificaţia naşterii unui raport juridic de drept substanţial. Or, partea îşi manifestă voinţa de a beneficia de drepturile recunoscute de legea civilă în vigoare la momentul respectivei sesizări, iar nu sub imperiul unei legi intrate în vigoare ce modifică retroactiv căile de atac puse la dispoziţia acesteia.

Totodată, persoana a cărei acţiune nu a fost soluţionată până la intrarea în vigoare a textelor de lege criticate va fi discriminată faţă de persoanele care au introdus în acelaşi timp acţiuni în justiţie şi care au fost soluţionate deja. Astfel, unele persoane vor avea acces atât la calea de atac a apelului, cât şi la cea a recursului, pe când altele vor avea acces numai la calea de atac a recursului. Delimitarea acestor categorii se face pe un criteriu aleatoriu şi exterior conduitei persoanelor, aspect sancţionat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, respectiv prin hotărârile din 13 iunie 1979, 27 mai 2003 şi 13 ianuarie 2009 pronunţate în cauzele Marckx împotriva Belgiei, Crişan împotriva României şi Thome împotriva Marii Britanii.

Curtea de Apel laşi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată întrucât textele de lege criticate nu retroactivează, fiind în vigoare la data pronunţării hotărârii. Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile pot exercita numai calea de atac prevăzută de lege prin dispoziţii imperative de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general, respectiv accelerarea judecării proceselor şi înlăturarea cauzelor care pot prelungi judecarea unui proces civil. Legea nr. 221/2009 se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată, părţi în procesele în care nu s-au pronunţat hotărâri judecătoreşti până la data modificării legii prin suprimarea căii de atac a apelului.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale pentru considerentele care au stat la baza Deciziei nr. 1,253 din 22 septembrie 2011. Mai mult, prevederile legale criticate constituie norme de procedură, or, stabilirea căilor de atac împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate reglementa norme procedurale derogatorii de la regulile generale stabilite prin Codul de procedură civilă.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele;

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut în încheierea de sesizare a Curţii, îl constituie prevederile art. XIII şi art. XXVI din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010.

În realitate, atât din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, cât şi din cuprinsul încheierii de sesizarea Curţii Constituţionale rezultă că textele de lege criticate sunt pct. 1 al art. XIII şi art. XXVI din Legea nr. 202/2010, sub aspectul aplicării art. 4 alin. (6) din Legea nr. 221/2009.

Având în vedere art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea constată că obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, introduse prin art. XIII pct. 1 din Legea nr. 202/2010, şi prevederile art. XXVI din Legea nr. 202/2010, sub aspectul aplicării art. 4 alin. (6) din Legea nr. 221/2009, care au următorul cuprins:

- Art. 4 alin. (6) din Legea nr. 221/2009: „Hotărârea pronunţată potrivit alin. (4) este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apei.”;

- Alt XXVI din Legea nr. 202/2010: „Dispoziţiile [...Jart. 4 alin. (6) [...] din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică şi proceselor aflate în curs de soluţionare în primă instanţă dacă nu s-a pronunţat o hotărâre în cauză până la data intrării în vigoare a prezentei legi.”

Autorul arată că textele de lege criticate aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii legii şi ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prin Decizia nr. 1.253 din 22 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 13 ianuarie 2012, s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 4 alin. (6) din Legea nr. 221/2009, în raport cu aceleaşi texte din Legea fundamentală şi faţă de critici similare, reţinând, în esenţă, următoarele:

1. Prin textul de lege criticat, legiuitorul a instituit o regulă procedurală nouă, derogatorie de la normele procesuale civile de drept comun, ce înlocuieşte calea de atac a apelului cu cea a recursului, eliminând în acest fel un grad de jurisdicţie, în scopul simplificării şi sporirii celerităţii soluţionării cauzelor ce privesc acordarea unor despăgubiri potrivit Legii nr. 221/2009. Aşa fiind, nu poate fi reţinută încălcarea art. 16 din Constituţie, deoarece titularii dreptului de a exercita aceste căi de atac sunt persoane aflate în situaţii juridice diferite.

2. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, Curtea a reţinut că stabilirea căilor de atac împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care, ţinând cont de specificul obiectului fiecărei categorii de litigii, poate reglementa norme procedurale derogatorii de la regulile generale stabilite prin Codul de procedură civilă, accesul liber la justiţie neînsemnând obligativitatea asigurării accesului la toate gradele de jurisdicţie pentru toate categoriile de cauze sau litigii. Mai mult, Curtea observă că este vorba despre recursul devolutiv, ce va fi judecat potrivit dispoziţiilor art. 299 şi următoarele din Codul de procedură civilă.

3. Totodată, principiul liberului acces la justiţie trebuie corelat cu cel al egalităţii în drepturi, astfel încât acordarea accesului liber la justiţie să ţină cont de realităţile sociale inevitabil diferite. Astfel, prin Decizia nr. 60 din 14 octombrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 19 ianuarie 1994, Curtea a statuat că regula înscrisă în art. 21 alin. (2) din Constituţie, potrivit căreia nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie, are ca semnificaţie faptul că legiuitorul nu poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale pe care Ie-a instituit nicio categorie sau grup social. Dar el poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi ia toate căile de atac, deoarece competenţa şi procedura sunt stabilite de lege.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură Să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât considerentele, cât şi soluţia deciziei anterior menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii:

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (6) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi art. XXVI din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, excepţie ridicată de Victoria Strat în Dosarul nr. 1.291/89/2010 al Curţii de Apel laşi - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2012.

PREŞEDINTE,

PETRE LĂZĂROIU

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 

ORDONANŢE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ

pentru reglementarea unor măsuri financiare în domeniul programelor multianuale prioritare de mediu şi gospodărire a apelor

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 1 pct. 1.3 şi pct. VI din Legea nr. 1/2013 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.

 

Art. I. - Ordonanţa Guvernului nr. 40/2006 pentru aprobarea şi finanţarea programelor multianuale prioritare de mediu şi gospodărire a apelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 17 august 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 61/2007, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 3, alineatele (3) şi (5) vor avea următorul cuprins:

„(3) Sumele prevăzute la alin. (2), necesare realizării programelor prevăzute la art. 2 lit. a), b) şi d)-n), ai căror beneficiari sunt autorităţile administraţiei publice locale, se alocă prin transferuri de la bugetul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului către bugetele locale, iar cele necesare realizării programelor prevăzute la art. 2 lit. c), ai căror beneficiari sunt autorităţile administraţiei publice locale, se alocă prin transferuri de la bugetul autorităţii publice centrale pentru dezvoltare regională şi administraţie publică către bugetele locale.

(5) Cuantumul finanţării de la bugetul de stat, pe proiecte de investiţii şi pe unităţi administrativ-teritoriale, se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru mediu şi schimbări climatice, respectiv la propunerea autorităţii publice centrale pentru dezvoltare regională şi administraţie publică, pe baza proiectelor prezentate de autorităţile administraţiei publice locale.”

2. La articolul 4, alineatele (3) şi (5) vor avea următorul cuprins:

„(3) Alocările de fonduri de la bugetul autorităţii publice centrale pentru mediu şi schimbări climatice, respectiv de la bugetul autorităţii publice centrale pentru dezvoltare regională şi administraţie publică, către bugetele locale se vor face pe bază de convenţii încheiate cu autorităţile administraţiei publice locale.

(5) Necesarul de fonduri la bugetul autorităţii publice centrale pentru mediu şi schimbări climatice, respectiv ia bugetul autorităţii publice centrale pentru dezvoltare regională şi administraţie publică, se va solicita periodic de autoritatea administraţiei publice locale pe bază de decont de cheltuieli certificate.”

Art. II, - (1) Termenul prevăzut la art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 40/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 61/2007. cu modificările ulterioare, se prorogă până la data de 31 decembrie 2015.

(2) Convenţiile încheiate în temeiul art. 4 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 40/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 61/2007, cu modificările ulterioare, aflate în derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, pot fi modificate prin acordul părţilor.

Art. III. - (1) Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice se substituie în toate drepturile şi obligaţiile decurgând din toate convenţiile de finanţare încheiate de către Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice cu autorităţile administraţiei publice locale pentru finanţarea obiectivelor de investiţii din cadrul programului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 40/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 61/2007, cu modificările ulterioare.

(2) Predarea-preluarea convenţiilor de finanţare prevăzute la alin. (1), precum şi întreaga documentaţie aferentă acestora se va face pe bază de protocol în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, între Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul mediului şi schimbărilor climatice,

Rovana Plumb

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Nicolae-Liviu Dragnea

Ministrul delegat pentru ape, păduri şi piscicultura,

Lucia Ana Varga

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Daniel Chiţoiu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

 

Bucureşti, 16 ianuarie 2013.

Nr. 3.

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

pentru eliberarea, la cerere, a domnului Dan Petre din funcţia de secretar de stat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe

În temeiul art. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Dan Petre se eliberează, la cerere, din funcţia de secretar de stat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 18 ianuarie 2013.

Nr. 55.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

pentru numirea domnului Radu Podgorean în funcţia de secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe

În temeiul art. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 7 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 8/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Externe,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Radu Podgorean se numeşte în funcţia de secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 18 ianuarie 2013.

Nr. 56.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind eliberarea domnului Răzvan-Horaţiu Radu din funcţia de agent guvernamental însărcinat cu reprezentarea României în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a Tribunalului Uniunii Europene, precum şi a celorlalte instituţii europene, cu rang de subsecretar de stat în cadrul Ministerului Afacerilor Europene

În temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Răzvan-Horaţiu Radu se eliberează din funcţia de agent guvernamental însărcinat cu reprezentarea României în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a Tribunalului Uniunii Europene, precum şi a celorlalte instituţii europene, cu rang de subsecretar de stat în cadrul Ministerului Afacerilor Europene.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 18 ianuarie 2013.

Nr. 57.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind numirea domnului Răzvan-Horaţiu Radu în funcţia de agent guvernamental însărcinat cu reprezentarea României în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a Tribunalului Uniunii Europene, precum şi a celorlalte instituţii europene, cu rang de subsecretar de stat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe

În temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al Hotărârii Guvernului nr. 8/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Externe,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Răzvan-Horaţiu Radu se numeşte în funcţia de agent guvernamental însărcinat cu reprezentarea României în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a Tribunalului Uniunii Europene, precum şi a celorlalte instituţii europene, cu rang de subsecretar de stat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 18 ianuarie 2013.

Nr. 58.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

pentru numirea domnului Andrei Tudorel în funcţia de preşedinte, cu rang de secretar de stat, al Institutului Naţional de Statistică

În temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 17 alin. (1) din Legea organizării şi funcţionării statisticii oficiale în România nr. 226/2009, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 7 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 957/2005 privind organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional de Statistică, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Andrei Tudorel se numeşte în funcţia de preşedinte, cu rang de secretar de stat, al Institutului Naţional de Statistică.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 18 ianuarie 2013.

Nr. 59.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

pentru eliberarea, la cerere, a domnului Dan Tătaru din funcţia de secretar de stat pentru relaţia cu Parlamentul, informare publică şi creşterea calităţii vieţii personalului în cadrul Ministerului Apărării Naţionale

În temeiul art. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Dan Tătaru se eliberează, la cerere, din funcţia de secretar de stat pentru relaţia cu Parlamentul, informare publică şi creşterea calităţii vieţii personalului în cadrul Ministerului Apărării Naţionale.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 18 ianuarie 2013.

Nr. 60.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

pentru numirea domnului Dan Manolescu în funcţia de secretar de stat la Ministerul Finanţelor Publice

În temeiul art. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Dan Manolescu se numeşte în funcţia de secretar de stat la Ministerul Finanţelor Publice.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 18 ianuarie 2013.

Nr. 61.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL COMPETENT SĂ JUDECE RECURSUL ÎN INTERESUL LEGII

 

DECIZIA Nr. 18

din 10 decembrie 2012

Dosar nr. 13/2012

 

Livia Doina Stanciu - preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele completului

Lavinia Curelea - preşedintele Secţiei I civile

Roxana Popa - preşedintele delegat al Secţiei a II-a civile

Ionel Barbă - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal

Corina Michaela Jîjîie - preşedintele Secţiei penale

Rodica Cosma - judecător la Secţia penală

Cristina Rotaru - judecător la Secţia penală

Simona Cristina Neniţă - judecător la Secţia penală

Alina Ioana Ilie - judecător la Secţia penală

Magdalena Iordache - judecător la Secţia penală

Ştefan Pistol - judecător la Secţia penală

Leontina Şerban - judecător la Secţia penală

Sofica Dumitraşcu - judecător la Secţia penală

Geanina Cristina Arghir - judecător la Secţia penală

Lavinia Valeria Lefterache - judecător la Secţia penală

Mariana Ghena - judecător la Secţia penală - judecător-raportor

Ioana Bogdan - judecător la Secţia penală

Ionuţ Mihai Matei - judecător la Secţia penală

Sandei Lucian Macavei - judecător la Secţia penală

Carmen Elena Popoiag - judecător la Secţia I civilă

Nina Ecaterina Grigoraş - judecător la Secţia I civilă

Mirela Poliţeanu - judecător la Secţia a II-a civilă

Constantin Brânzan - judecător la Secţia a II-a civilă

Viorica Lungeanu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Iuliana Rîciu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

 

Completul competent să judece recursul în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 13/2012 este constituit conform dispoziţiilor art. 4144 alin. 3 din Codul de procedură penală, modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, raportat la dispoziţiile art. 272 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa completului este prezidată de doamna Livia Doina Stanciu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna Gabriela Scutea, procuror adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă magistratul-asistent din cadrul Secţiilor Unite, doamna Alina Gabriela Păun, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 273 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii, formulat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Sesizarea nr. 7.738/2.276/111-5/2012, cu privire la încadrarea juridică a faptei de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul în ipoteza în care autorizaţia provizorie de circulaţie şi-a încetat valabilitatea şi având aplicate plăcuţe cu numărul provizoriu expirat.

Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, învederând că examenul jurisprudenţei penale actuale a evidenţiat două orientări cu privire la acest aspect şi. prin urmare, caracterul neunitar al practicii judiciare:

Potrivit primei orientări jurisprudenţiale, unele instanţe au considerat că fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autoturism neînmatriculat, având aplicate plăcuţe cu numere provizorii de circulaţie a căror valabilitate era expirată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 85 alin. (1) şi art. 85 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aflate în concurs ideal.

În aceeaşi ipoteză - conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, având aplicate plăcuţe cu numere provizorii de circulaţie expirate - alte instanţe au reţinut numai infracţiunea prevăzută de art. 85 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu motivarea că infracţiunea prevăzută de art. 85 alin. (2) vizează o altă situaţie premisă decât expirarea termenului de valabilitate a numerelor provizorii, şi anume aplicarea unui număr imaginar sau a altui număr decât cel atribuit unui autovehicul înmatriculat.

A fost arătată opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul primei orientări jurisprudenţiale; astfel, numărul provizoriu de circulaţie semnifică luarea în evidenţă a autovehiculului de către autoritatea competentă, reprezentând deci expresia stării de înmatriculare, si, prin urmare, folosirea lui după expirarea valabilităţii este contrară realităţii şi aptă să inducă în eroare, transformându-l într-un număr fals de înmatriculare, în sensul art. 85 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna judecător Livia Doina Stanciu, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunţare asupra recursului în interesul legii.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

1. Problema de drept ce a generat practica neunitară

Prin recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a arătat că în practica judiciară naţională nu există un punct de vedere unitar vizând încadrarea juridică a faptei de punere în circulaţie sau conducere pe drumurile publice a unui autovehicul în ipoteza în care autorizaţia de circulaţie provizorie şi-a încetat valabilitatea şi având aplicate plăcuţe cu numărul provizoriu de circulaţie expirat.

2. Examenul jurisprudenţial

Prin recursul în interesul legii se arată că, în urma verificării jurisprudenţei la nivel naţional, a fost relevată o practică neunitară, în sensul că au fost evidenţiate două orientări în problema vizând încadrarea juridică a faptei de punere în circulaţie sau conducere pe drumurile publice a unui autovehicul în ipoteza în care autorizaţia de circulaţie provizorie şi-a încetat valabilitatea şi având aplicate plăcuţe cu numărul provizoriu de circulaţie expirat.

3. Soluţiile pronunţate de instanţele judecătoreşti

3.1. Într-o primă orientare a practicii, unele instanţe au apreciat că fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autoturism neînmatriculat, având aplicate plăcuţe cu numere provizorii de circulaţie a căror valabilitate era expirată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 85 alin. (1) şi art. 85 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aflate în concurs ideal.

S-a susţinut că un număr provizoriu de circulaţie expirat este de natură să inducă în eroare organele de poliţie aflate în exerciţiul supravegherii traficului rutier, care nu vor opri spre verificare un autoturism neînmatriculat ce are montate plăcuţe cu numărul de înmatriculare expirat, spre deosebire de situaţia acelor autoturisme neînmatriculate în circulaţie care nu au montate în continuare numere de înmatriculare provizorii expirate.

În acest sens s-a mai argumentat că numărul de înmatriculare (permanent ori provizoriu) este un element de identificare a participanţilor la trafic, necesar pentru depistarea autorilor unor infracţiuni sau abateri rutiere, astfel încât lipsa lui sau lipsa corespondenţei lui cu realitatea împiedică aplicarea corectă şi promptă a legii; deşi există o singură acţiune - conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul - În raport cu împrejurările concrete în care s-a săvârşit (autovehicul neînmatriculat şi cu numere provizorii expirate), sunt întrunite elementele constitutive a două infracţiuni, în concurs ideal.

3.2. Într-o a două orientare a practicii, în aceeaşi ipoteză - conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, având aplicate plăcuţe cu numere provizorii de circulaţie expirate - alte instanţe au reţinut numai infracţiunea prevăzută de art. 85 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu motivarea că infracţiunea prevăzută de art. 85 alin. (2) vizează o altă situaţie premisă decât expirarea termenului de valabilitate a numerelor provizorii, şi anume aplicarea unui număr imaginar sau a altui număr decât cel atribuit unui autovehicul înmatriculat.

S-a susţinut că ipoteza în care autorizaţia de circulaţie provizorie şi-a încetat valabilitatea nu reprezintă o falsificare a numărului de înmatriculare, întrucât acest fapt presupune o operaţiune fizică, mecanică, de modificare sau de confecţionare a unor elemente care să creeze aparenţa unor numere de înmatriculare valabile.

4. Opinia procurorului general

Soluţia propusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este în sensul orientării jurisprudenţiale potrivit căreia punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul în ipoteza în care autorizaţia de circulaţie şi-a încetat valabilitatea şi având aplicate plăcuţe cu numărul provizoriu expirat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 85 alin. (1)şi art. 85 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în concurs ideal.

În susţinerea punctului de vedere exprimat s-a apreciat, din interpretarea dispoziţiilor legale referitoare la înmatricularea şi înregistrarea vehiculelor, că un autovehicul se consideră neînmatriculat atunci când nu a fost luat în evidenţă de către organul competent şi nu s-a eliberat certificat de înmatriculare, că nu sunt socotite neînmatriculate autovehiculele pentru care s-au eliberat autorizaţii de circulaţie provizorii, în condiţiile art. 13 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 23 alin. (4) din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, cu modificările ulterioare.

S-a apreciat că numărul de înmatriculare este expresia stării de înmatriculare a autovehiculului la care se referă şi, atunci când numărul aplicat pe un autovehicul nu are corespondent într-o înscriere reală în evidenţele autorităţii competente să opereze înmatricularea, este considerat fals.

S-a mai apreciat că esenţial sub aspectul existenţei infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare este faptul că numărul aplicat pe autovehicul nu are corespondent într-o înscriere actuală în evidenţele autorităţii competente să efectueze înmatricularea, fiind deci contrar realităţii şi apt să inducă în eroare.

S-a reţinut, de asemenea, că, potrivit dispoziţiilor referitoare la înmatricularea şi radierea autovehiculelor din evidenţa circulaţiei, numărul de înmatriculare poate fi folosit în mod legal numai câtă vreme starea de înmatriculare subzistă.

Numărul provizoriu de circulaţie semnifică luarea în evidenţă a autovehiculului de către autoritatea competentă, reprezentând deci expresia stării de înmatriculare, şi, prin urmare, folosirea lui după expirarea valabilităţii este contrară realităţii şi aptă să inducă în eroare, transformându-l într-un număr fals de înmatriculare, în sensul art. 85 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, s-a concluzionat că activitatea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul în situaţia în care autorizaţia de circulaţie şi-a încetat valabilitatea şi având plăcuţe cu numărul provizoriu expirat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 85 alin. (1) şi art. 85 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în concurs ideal.

5. Raportul asupra recursului în interesul legii

Proiectul de soluţie propus prin raportul întocmit în cauză a vizat prima soluţie identificată de examenul jurisprudenţial, în sensul că punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul în ipoteza în care autorizaţia provizorie de circulaţie şi-a încetat valabilitatea şi având aplicate plăcuţe cu numărul provizoriu de circulaţie expirat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 85 alin. (1) şi art. 85 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în concurs ideal.

S-a argumentat că numărul de înmatriculare este expresia înmatriculării autovehiculului la care se referă, astfel că, atunci când numărul aplicat pe un autovehicul nu are corespondent într-o înscriere reală în evidenţele organelor competente să opereze înmatricularea, acesta este considerat fals.

În literatura de specialitate s-a susţinut că de esenţa infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare este faptul că „numărul aplicat pe autovehicul nu are corespondent într-o înscriere actuală în evidenţele autorităţii competente să efectueze înmatricularea”.

În aceste condiţii, numărul astfel aplicat fiind contrar realităţii, este apt să inducă în eroare.

Aşadar, opinia unanimă conturată în doctrină este aceea că numărul obţinut legal, cu ocazia unei înmatriculări precedente, dar radiat la data punerii în circulaţie sau conducerii pe drumurile publice, are toate caracterele unui număr fals de înmatriculare.

Dispoziţiile referitoare la înmatricularea şi radierea autovehiculelor din circulaţie prevăd că numărul de înmatriculare poate fi folosit, în mod legal, cât timp subzistă starea de înmatriculare.

Odată cu radierea autovehiculului din evidenţa organului la care a fost înmatriculat, numărul de înmatriculare îşi pierde semnificaţia, adică încetează să mai fie expresia stării de înmatriculare şi devine astfel un număr de înmatriculare fals.

Prin similitudine toate aceste argumente susţin şi ipoteza numărului provizoriu expirat.

În considerarea aceloraşi argumente se poate afirma că numărul provizoriu de circulaţie reprezintă expresia stării de înmatriculare.

Folosirea lui în aceste condiţii, deci după expirarea valabilităţii, este contrară realităţii şi aptă să inducă în eroare, transformându-l într-un număr fals, în sensul art. 85 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

6. Înalta Curte

Înalta Curte apreciază că fapta constând în punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul pe care sunt aplicate plăcuţe cu numărul provizoriu de circulaţie expirat şi în condiţiile în care autorizaţia de circulaţie provizorie şi-a încetat valabilitatea întruneşte numai elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 85 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Cu privire la necesitatea incriminării şi la conţinutul infracţiunilor reglementate în art. 85 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se impun următoarele precizări:

Obligaţia de înmatriculare a vehiculelor este prevăzută în art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform Căruia orice vehicul care circulă pe drumurile publice trebuie să fie înmatriculat ori înregistrat, după caz, şi să poarte plăcuţe cu numărul de înmatriculare sau înregistrare.

Totodată, potrivit art. 13 alin. (3) din actul normativ menţionat, „până /a înmatriculare, vehiculele prevăzute la alin. (1) pot circula cu numere provizorii, pe baza unei autorizaţii speciale eliberate de autoritatea competentă”.

Legiuitorul a incriminat în art. 85 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, - punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat, iar în art. 85 alin. (2) din acelaşi act normativ - punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unul autovehicul cu număr fals de înmatriculare sau de înregistrare.

Elementul material al fiecăreia dintre aceste infracţiuni constă în două acţiuni alternative, cărora li se asociază însă câte o cerinţă esenţială specifică. Astfel, ambele infracţiuni prevăzute de art. 85 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se comit fie prin punerea în circulaţie, fie prin conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul.

Deosebirea constă în aceea că pentru existenţa infracţiunii prevăzute la art. 85 alin. (1) este necesar ca autovehiculul să fie neînmatriculat, iar pentru existenţa infracţiunii de la art. 85 alin. (2) trebuie ca autovehiculul să aibă un număr fals de înmatriculare, aceasta indiferent dacă autovehiculul respectiv este sau nu înmatriculat.

Din interpretarea dispoziţiilor legale referitoare la înmatricularea şi înregistrarea vehiculelor, un autovehicul se consideră neînmatriculat atunci când nu a fost luat în evidenţă de către organul competent - pe baza verificării actului de proprietate şi a stării tehnice - şi nu s-a eliberat un certificat de înmatriculare. Nu sunt socotite neînmatriculate autovehiculele pentru care s-au eliberat autorizaţii de circulaţie provizorii, în condiţiile art. 13 alin. (3) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 23 alin. (4) din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, cu modificările ulterioare.

Dificultatea stabilirii încadrării juridice a faptei de punere în circulaţie sau conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul pe care sunt aplicate plăcuţe cu numărul provizoriu de circulaţie expirat este generată însă de împrejurarea că legislaţia rutieră nu defineşte înţelesul noţiunii de „număr fals de înmatriculare”, opiniile exprimate de jurisprudenţă fiind consecinţa interpretării în mod diferit a acestei sintagme.

Astfel, referitor la sensul exact şi limitele fireşti ale expresiei menţionate, s-a pus problema dacă această noţiune vizează doar numărul plăsmuit sau alterat ori ce! care corespunde altui autoturism decât cel pe care este montat sau dacă numărul fals de înmatriculare poate fi considerat şi numărul provizoriu emis în baza unei autorizaţii speciale care, la data punerii în circulaţie sau a conducerii pe drumurile publice, nu mai avea valabilitate.

Într-o opinie s-a susţinut că numărul fals de înmatriculare este cel care nu are o corespondenţă reală în evidenţele autorităţii competente (intră în această categorie numerele contrafăcute, alterate, cele care aparţin altor autoturisme sau pentru care autorizaţia provizorie de circulaţie a expirat).

Într-o a două opinie s-a susţinut că numărul provizoriu pentru care a expirat autorizaţia de circulaţie nu poate fi considerat falsificat, întrucât nu este contrafăcut sau alterat şi, deşi este expirat, nu se poate susţine că el nu are o corespondenţă în realitate, pentru că apare în evidenţele autorităţilor competente, permiţând identificarea autoturismului, astfel încât, într-o asemenea situaţie, nu se poate reţine decât infracţiunea prevăzută de art. 85 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv punerea în circulaţie a autoturismului sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat.

Pe de altă parte, legiuitorul a înţeles să facă o distincţia netă între categoriile de numere pe care ie poate avea un autovehicul şi că nu toate aceste numere sunt de înmatriculare sau de înregistrare pentru a atrage incidenţa art. 85 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, potrivit art. 23 şi art. 25 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, cu modificările ulterioare, există următoarele categorii de numere:

- număr de înmatriculare - compus din indicativul judeţului sau al municipiului Bucureşti, numărul de ordine, format din cifre arabe, şi o combinaţie de trei litere cu caractere latine majuscule;

- număr de înmatriculare temporară - pentru care la indicativul judeţului sau al municipiului Bucureşti şi numărul de ordine se adaugă luna şi anul în care expiră valabilitatea înmatriculării;

- număr de înmatriculare pentru probe - compus din indicativul judeţului sau al municipiului Bucureşti, numărul de ordine şi înscrisul „PROBE”;

- număr de înregistrare - ce se atribuie doar vehiculelor înregistrate la consiliile locale şi care se compune din denumirea localităţii şi denumirea abreviată a judeţului, scrisă cu caractere latine majuscule, precum şi dintr-un număr de ordine, format din cifre arabe;

- număr de autorizare provizorie a circulaţiei-compus din indicativul judeţului sau al municipiului Bucureşti şi numărul de ordine.

Potrivit dispoziţiilor sus-enunţate, rezultă că în materia circulaţiei vehiculelor pe drumurile publice există trei tipuri de numere de înmatriculare, un număr de înregistrare şi un număr de autorizare provizorie a circulaţiei.

Legiuitorul a înţeles să incrimineze prin dispoziţiile art. 85 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, doar cazurile în care vehiculul are număr fals de înmatriculare sau înregistrare, iar nu şi cazul în care acest număr este cel atribuit prin autorizarea provizorie de circulaţie (ipoteza supusă dezlegării problemei de drept prin recursul în interesul legii).

În acest sens, dispoziţiile art. 85 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. republicată, cu modificările şi completările ulterioare, vizează acele situaţii în care s-a intervenit în vreun fel asupra numărului de înmatriculare al unui autoturism înmatriculat în realitate, fie prin confecţionarea unui număr sau imitarea unui număr autentic, fie prin modificarea aspectului sau menţiunilor unui asemenea număr, creându-se astfel o aparenţă necorespunzătoare adevărului, precum şi situaţia în care autoturismul este sau nu înmatriculat, dar poartă plăcuţa de înmatriculare a altui vehicul.

Or, un număr de înmatriculare provizoriu expirat nu poate fi asimilat, prin analogie, cu un număr fals de înmatriculare, în condiţiile în care nu a existat o falsificare cu intenţie a acestuia, în sensul celor arătate anterior.

Împrejurarea că dreptul de circulaţie al autoturismului se limita doar la o anumită perioadă de timp, după care fie nu au mai fost întreprinse, fie nu au mai fost definitivate demersurile necesare înmatriculării respectivului autoturism, nu echivalează cu falsificarea numărului provizoriu de înmatriculare, numărul menţionat în acea autorizaţie nu se transformă într-unui fals, ci autoturismul în cauză devine unul neînmatriculat.

Pe de altă parte, prin incriminarea prevăzută de art. 85 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, legiuitorul a avut în vedere posibilitatea făptuitorului de a se sustrage urmăririi în cazul săvârşirii unei infracţiuni datorită imposibilităţii de identificare a autoturismului. Or, folosind numărul corespunzător înmatriculării provizorii, autoturismul poate fi identificat, întrucât numărul respectiv nu se mai atribuie altui autoturism.

În acest fel, identificarea autoturismului se face în aceleaşi condiţii ca şi în cazul înmatriculării definitive.

O situaţie similară se regăseşte şi în privinţa reglementării actelor de identitate ale cetăţenilor români.

Şi în cazul acestor acte de identitate, depăşirea termenului de valabilitate şi utilizarea acelui act nu conduce la constatarea faptului că actul este falsificat, ci atrage doar o răspundere contravenţională.

Dacă s-ar îmbrăţişa punctul de vedere contrar, ar însemna că simpla depăşire a termenului de valabilitate a cărţilor de identitate şi prezentarea acestor cărţi de identitate a căror valabilitate a expirat, de către titularii lor, organelor în drept ar constitui infracţiunea de fals privind identitatea.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 414* şi 4145 din Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 85 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că:

Punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul pe care sunt aplicate plăcuţe cu numărul provizoriu de circulaţie expirat, iar autorizaţia de circulaţie provizorie şi-a încetat valabilitatea, întruneşte numai elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 85 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Obligatorie, potrivit art. 4145 alin. 4 din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,

LIVTA DOINA STANCIU

Magistrat-asistent,

Alina Gabriela Păun

 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

ORDIN

pentru modificarea şi completarea Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011

 

În conformitate cu dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 4 alin. (26) şi (27), art. 5 lit. c), art. 8 alin. (1) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare,

potrivit Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din data de 20 decembrie 2012, prin care s-a adoptat modificarea şi completarea Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011,

preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor emite următorul ordin:

Art. I. - Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 858 din 6 decembrie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 2, după punctul 7 se introduce un nou punct, punctul 8, cu următorul cuprins:

„8. indexarea tarifelor de primă - majorarea uniformă de către asigurătorul RCA a tarifelor de primă cu acelaşi procent.”

2. La articolul 21, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 21. - (1) Asigurătorii RCA au obligaţia de a stabili tarifele de primă pe categorii de riscuri omogene, pe perioade de un an, calculate pe baze actuariale pentru limitele de despăgubire stabilite în baza prevederilor art. 24.”

3. La articolul 21, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

„(11) Pentru fiecare categorie de riscuri omogene considerate, asigurătorii au obligaţia de a stabili tarifele de prime astfel încât, cu o probabilitate de cel puţin 99,5%, primele estimate pe următoarele 12 luni să acopere toate cheltuielile aferente, cu respectarea legislaţiei în vigoare şi a principiilor actuariale genera! acceptate.”

4. La articolul 21, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) Limitele de despăgubire stabilite de către fiecare asigurător RCA, precum şi tarifele de primă stabilite conform prezentelor norme se notifică Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor cel târziu cu 30 de zile înainte de începerea perioadei în care acestea pot fi practicate, împreună cu o declaraţie a actuarului responsabil pentru calculul primei de asigurare cu privire la corectitudinea acestuia, însuşită şi semnată de conducătorul societăţii. Calculul actuarial trebuie să conţină prima de risc, incluzând estimarea frecvenţei daunei şi daunei medii, pentru fiecare categorie de risc pentru care este calculat tariful de primă.”

5. La articolul 21, după alineatul (3) se introduc două noi alineate, alineatele (31) şi (32), cu următorul cuprins:

„(31) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), indexarea tarifelor de primă se va notifica cu minimum 10 zile lucrătoare înainte de începerea perioadei în care vor fi practicate.

(32) Asigurătorii sunt obligaţi să transmită în format electronic Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor ipotezele folosite, metodele actuariale şi justificarea aplicării acestora pentru calculul menţionat la alin. (11), împreună cu baza de date utilizată pentru aceste calcule.”

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea l, şi intră în vigoare la data publicării.

Art. III. - Asigurătorii, precum şi direcţiile de specialitate din cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor vor asigura ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

 

Preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,

Daniel George Tudor

 

Bucureşti, 16 ianuarie 2013.

Nr. 3.