MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 71/2013

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXV - Nr. 71         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 1 februarie 2013

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 1.006 din 27 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici

 

Decizia nr. 1.078 din 13 decembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

 

Decizia nr. 1.090 din 18 decembrie 2012 asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

33. - Hotărâre pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 2.408/2004 privind metodologia de acordare de la bugetul de stat şi/sau de la bugetele locale a diferenţei dintre tarife şi costuri în transportul feroviar public de călători

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

99. - Decizie privind eliberarea domnului Alexandru Răzvan Cotovelea din funcţia de secretar de stat la Ministerul Afacerilor Europene

 

100. - Decizie privind numirea domnului Alin-Sorin Mitrică în funcţia de secretar de stat la Ministerul Fondurilor Europene

 

101. - Decizie privind numirea domnului Adrian Gearâp în funcţia de preşedinte, cu rang de secretar de stat, a! Administraţiei Fondului pentru Mediu

 

102. - Decizie pentru eliberarea domnului Gheorghe Răducanu din funcţia de consilier de stat în cadrul Cancelariei Primului-Ministru

 

103. - Decizie privind acordarea calităţii de consilier onorific al prim-ministrului domnului Damian Drăghici

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

38. – Ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale Anti-Doping pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Comisiei de apel

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.006

din 27 noiembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Claudiu Bojidar Barbuli în Dosarul nr. 1.898/59/2011 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ si fiscal, care formează obiectul Dosarului nr. 1.030D/2012 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.275D/2012, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Sorin Lupulovici în Dosarul nr. 3.460/115/2011 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect al cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexării lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.275D/2012 la Dosarul nr. 1.030D/2012, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. Apreciază că nu se impune reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, invocând în acest sens şi Decizia din 22 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Ţehanciuc împotriva României.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: Prin încheierile din 17 mai 2012 si 17 iulie 2012, pronunţate în dosarele nr. 1.898/59/2011 şi nr. 3.460/115/2011, Curtea de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia da neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Claudiu Bojidar Barbuli şi, respectiv, Sorin Lupulovici în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri de anulare a ordinelor emise de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor privind suspendarea de drept a raportului de serviciu al autorilor excepţiei.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul de lege criticat creează o discriminare, pe de o parte, între funcţionarii publici lucrători vamali şi poliţişti, faţă de aceştia din urmă fiind luată măsura punerii la dispoziţie şi asigurându-li-se astfel o retribuţie minimă până la soluţionarea definitivă a cauzei penale, conform Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, şi, pe de altă parte, între funcţionarii publici lucrători vamali şi parlamentari, care, deşi trimişi în judecată, beneficiază de plata indemnizaţiei lunare, potrivit Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor. Invocă, în acelaşi sens, şi principiul echilibrului puterilor în stat, care presupune drepturi şi responsabilităţi echivalente pentru membrii celor 3 puteri. Se mai susţine totodată că a fost nesocotită prezumţia de nevinovăţie, care este aplicabila şi în procedurile administrative, potrivit art. 6 paragraful 2din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât, prin măsura suspendării raportului de serviciu în baza textului de lege criticat, Autoritatea Naţională a Vămilor şi-a exprimat o îndoială cu privire la nevinovăţia persoanei care intră sub incidenţa art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999, încălcând limitele impuse de prevederile convenţionale menţionate şi substituindu-se astfel instanţei de judecată.

Curtea de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, amintind cele statuate de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa în materie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele;

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: „Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcţionarul public se află în una dintre următoarele situaţii: (...) m) în cazul în care s-a d/spus trimiterea în judecata pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h).”

Dispoziţiile art. 54 lit. h), la care face referire art. 94 alin. (1) lit. m), prevăd că poate ocupa o funcţie publică persoana care îndeplineşte şi condiţia de a nu fi fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii, contra statului sau contra autorităţii, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiţiei, de fals ori a unor fapte de corupţie sau a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea.

În opinia autorilor excepţiei, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) care statuează principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 15 alin. (1) care instituie principiul universalităţii drepturilor şi obligaţiilor ce revin cetăţenilor, art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 23 alin. (11) potrivit căruia, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată şi art. 47 alin. (1) care prevede că statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent. Invocă, de asemenea, şi prevederile art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţi lor fundamentale, care consacră prezumţia de nevinovăţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, cu motivări asemănătoare şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauză.

Astfel, prin mai multe decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 1.154 din 28 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 22 octombrie 2010, Decizia nr. 1.574 din 7 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 11 februarie 2011, Decizia nr. 1.597 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 10 februarie 2011, sau Decizia nr. 539 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011, Curtea Constituţională, reiterând considerente din jurisprudenţa sa anterioară în materie, a reţinut, în esenţă, că măsura suspendării din funcţie se aplică tuturor funcţionarilor publici aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, astfel că a înlăturat critica de neconstituţionalitate privind încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitor la principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor. În ceea ce priveşte pretinsa nesocotire a principiului egalităţii invocată în cauza de faţă prin comparaţie cu situaţia altor categorii de persoane, respectiv poliţiştii şi parlamentarii, Curtea constată că nu poate reţine o astfel de critică, din cauza statutului juridic diferit al acestora, care nu permite realizarea unei astfel de comparaţii. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit în mod constant că principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, astfel că, dacă unor situaţii egale trebuie să le corespundă un tratament egal, ia situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării are loc atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă şi rezonabilă, ipoteză ce nu corespunde situaţiei prezentate în cauză.

Totodată, prin Decizia nr. 539 din 27 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 2 iunie 2010, Decizia nr. 247 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 13 aprilie 2010, sau

Decizia nr. 1.437 din 5 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 17 decembrie 2009, instanţa de contencios constituţional a reţinut că sancţiunea administrativă a suspendării funcţionarului public din funcţia publică pe care acesta o deţine, în cazul în care s-a dispus trimiterea sa în judecată, are ca finalitate protejarea autorităţii sau a instituţiei publice faţă de pericolul continuării activităţii ilicite şi al extinderii consecinţelor periculoase ale faptei penale săvârşite de către funcţionarul public. De asemenea, prin aceleaşi decizii, ţinând cont de natura administrativă a acestei măsuri, Curtea a observat că nu se pune problema nerespectării prevederilor constituţionale şi convenţionale care instituie prezumţia de nevinovăţie, care va trebui însă să fie respectată pe tot parcursul desfăşurării întregului proces penal pornit împotriva respectivului funcţionar public, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Curtea Constituţională a mai constatat, de pildă prin Decizia nr. 1.597 din 9 decembrie 2010, că textul de lege criticat nu aduce atingere nici dispoziţiilor art. 47 din Constituţie, observând în acest sens că, potrivit art. 86 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, dacă instanţa judecătorească dispune achitarea sau încetarea procesului penal, suspendarea din funcţia publică încetează, iar funcţionarul public respectiv îşi va relua activitatea în funcţia publică deţinută anterior şi îi vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare.

De altfel, jurisprudenţa menţionată a Curţii Constituţionale a fost confirmată de Curtea de la Strasbourg prin Decizia de inadmisibilitate din 22 noiembrie 2011 pronunţată în Cauza Tehanciuc împotriva României, paragrafele 17-19.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale, soluţia pronunţată prin deciziile menţionate şi motivele care au stat la baza acestora îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Distinct de cele reţinute în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională reţine şi în prezenta cauză că textul de lege criticat nu pune în discuţie nerespectarea prezumţiei de nevinovăţie. Această constatare este în acord cu cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în sensul că prezumţia de nevinovăţie este relevantă nu doar în cadrul procedurilor penate, ci şi în alte cazuri în care instanţele naţionale nu sunt chemate să se pronunţe asupra problemei vinovăţiei (Hotărârea din 10 februarie 1995, pronunţată în Cauza Allenet de Ribemont împotriva Franţei, paragrafele 35-36). Aceasta, deoarece prevederile art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 presupun, prin ipoteză, intervenţia instanţelor judecătoreşti competente care, în cadrul procesului penal declanşat, vor respecta prezumţia de nevinovăţie, precum şi toate garanţiile procedurale ce converg spre realizarea unui proces echitabil.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Claudiu Bojidar Barbuli în Dosarul nr. 1.898/59/2011 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi de Sorin Lupulovici în Dosarul nr. 3.460/115/2011 al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.078

din 13 decembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Genei International” - S.R.L. din comuna Rebra, judeţul Bistriţa-Năsăud, în Dosarul nr. 2.783/112/C/2009a1 al Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.408D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că autorul acesteia solicită, de fapt, completarea actului normativ criticat.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 5 octombrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 2.783/112/C/2009a1, Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Genei International” - S.R.L. din comuna Rebra, judeţul Bistriţa-Năsăud, într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de reexaminare a încheierii prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea acesteia de acordare a ajutorului public judiciar în materie civilă.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele criticate, prin excluderea persoanelor juridice de la dreptul de a beneficia de ajutor public judiciar în materie civilă, fac imposibilă angajarea de către acestea a unui avocat, în situaţia în care poprirea a fost instituită asupra sumelor de bani ce le sunt virate în conturi.

Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că dreptul la apărare prevăzut la art. 24 alin. (2) din Constituţie se exercită de părţile procesului civil în condiţiile şi în limitele prevăzute prin lege referitoare la reprezentarea şi asistarea persoanelor fizice şi a persoanelor juridice. Se subliniază, de asemenea, că asistenţa judiciară din oficiu a fost reglementată de către legiuitor ca un mijloc de sprijin al persoanelor fizice cu o situaţie materială precară, dar care nu vizează şi persoanele juridice care se confruntă cu probleme financiare.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului arată că dispoziţiile art. 2 şi 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 nu contravin normelor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Se arată că exceptarea persoanelor juridice de la dreptul de a beneficia de ajutor public judiciar în materie civilă reprezintă opţiunea legiuitorului, această exceptare fiind rezultatul transpunerii în legislaţia naţională a Directivei 2003/8/CE a Consiliului. Se mai arată că principiul egalităţii presupune asigurarea unui tratament egal pentru persoane aflate în situaţii juridice identice. Or, persoanele fizice şi persoanele juridice, chiar dacă se află în situaţia de a fi părţi în cadrul unui proces civil, nu au regimuri juridice similare, motiv pentru care nu poate fi susţinută instituirea, prin textele criticate de autorul excepţiei, a unei discriminări a celor din urmă în raport cu cele dintâi. Se subliniază totodată că, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională nu poate modifica sau completa prevederile supuse controlului de constituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA.

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 2 şi 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind autorul public judiciar în materie civilă. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate Curtea reţine însă că autorul critică, în realitate, prevederile art. 2 alin. (1) şi ale art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, care au următorul cuprins:

- Art. 2 alin. (1): „(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă este aplicabilă în toate cazurile în care se solicită ajutor public judiciar în faţa instanţelor judecătoreşti sau a altor autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale române de către orice persoană fizică având domiciliul sau reşedinţa obişnuită în România sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene,”;

- Art. 4: „Poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, orice persoană fizică, în situaţia în care nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiţie, fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale.”

Se susţine, în esenţă, că textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 24 alin. (2) referitor la dreptul la apărare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 2 şi 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, prin raportare la critici de neconstituţionalitate similare, prin Decizia nr. 1.301 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 28 noiembrie 2011, şi Decizia nr. 790 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 22 august 2011, respingând ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate invocată, prin care autorul critica excluderea de la dreptul de a beneficia de ajutor public judiciar în materie civilă a persoanelor juridice, şi reţinând că, în acest mod, se tinde la completarea conţinutului normativ al dispoziţiilor legale criticate, or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Genei International” - S.R.L. din comuna Rebra. judeţul Bistriţa-Năsăud, în Dosarul nr. 2.783/112/C/2009a1 al Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 decembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.090

din 18 decembrie 2012

asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Mihaela Moise, Mihaela Buga, Simona Aura Gratie, Livia Elena Andrei, Cristina Antonescu, Ioana Alexandra Avram, Anca Baniţa, Cristiana Barbu, Violeta Beligeanu, Anda Camelia Ciorobea, Rodica Constantin, Ileana Valentina Cerban, Liliana Davidescu, Irina Maria Drăgan, Camelia Valerica Drăgoi, Simona Dumitrescu, Adriana Maria Duţă, Georgiana Ene, Daniela Gomoiu, Mihaela Roxana Gheorghe, Ioana Grigorescu, Ramona Talida Halîngă (Cretan), Daniela Hurduială, Alina Adriana Ioan, Cristina Ion, Mariana Ioniţă, Georgeta Ilie, Gabriela Ivănescu, Carmen Joiţa, Diana Maria Lăpădat (Tănasie), Irina Ileana Ivănescu, Elisabeta Lungan, Cristiana Florina Lupu, Georgeta Marinescu, Ioana Micşă, Afrodita Beatrice Nedelcu, Gina Georgiana Nistor, Rodica Pană, Elena Ramona Niţă, Roxana Pascu, Laura Popescu, Elena Sârghie, Liliana Florentina Stan, Cristina Dubaciu, Pusa Magdalena Stoian, Mihaela Teişanu, Aurelia Telea, Narcisa Trandaburu, Florian Vasilescu, Elena Enache (Botezatu), Cosmin Mihael Constantin, Luminiţa Vasilica Costea, Elena Mădălina Croitoru, Ştefania Ene, Roxana Mihaela Frâncu, Sorina Corina Iacob, Mirela Rodica Stoica, Roxana Mihaela Dobroiu, Cornelia Cristache, Florentina Dinu, Niculina Gheorghe, Elena Marin, Eugenia Marin şi Marian Harcan în Dosarul nr. 3.451/2/2011 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.392D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.421 D/2012 şi nr. 1.425D/2012, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Loredana Frăţilescu, Camelia Băjenare (fostă Neagoe), Valentina Brici, Elena Cucui, Sorina Tănase, Ramona Burcea, Carmen Mihaela Chivu, Valentina Dragomir, Mihai Păncescu, Dorina Negescu, Mirabela Marghiolu, Doina Lăzărescu, Elena Duţu, Ioana Laslo, Mariana Preda, Laurenţiu Blebea şi Vasile Simion în Dosarul nr. 4.408/120/2012 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia I civilă şi de Roxana Gabriela Hodorogea, Vasile Bursuc şi Dănuţ Burliac în Dosarul nr. 15.450/99/2011/a 1 al Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.421 D/2012 şi nr. 1.425D/2012 la Dosarul nr. 1.392D/2012, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având îh vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 18 septembrie 2012, din 11 octombrie 2012 şi din 17 octombrie 2012, pronunţate în dosarele nr. 3.451/2/2011, nr. 4.408/120/2012 şi nr. 15.450/99/2011/a1, Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia I civilă şi, respectiv, Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de reclamanţii Mihaela Moise şi alţii, de reclamanţii Loredana Frăţilescu şi alţii şi de reclamanţii Roxana Gabriela Hodorogea şi alţii în cadrul unor litigii având ca obiect drepturi salariale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care prevedeau acordarea premiului anual acordat pentru activitatea desfăşurată în timpul anului 2010, au fost abrogate de art. 39 lit. w) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, act normativ în vigoare din data de 1 ianuarie 2011. Totodată, prin Legea nr. 285/2010, în vigoare tot de la 1 ianuarie 2011, s-a prevăzut în mod expres, la art. 8 - criticat -, că premiul anual corespunzător anului 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011. Se încalcă astfel dreptul de proprietate, dreptul la măsurile de protecţie socială garantate constituţional, principiul neretroactivităţii, dar şi statutul profesiei, aşa cum acesta rezultă din prevederile art. 124 şi 125 din Legea fundamentală. Autorii excepţiei consideră că premiul anual corespunzător anului 2010 reprezintă un drept câştigat, de vreme ce dispoziţiile care îl reglementau erau în vigoare în data de 31 decembrie 2010, acest premiu cuvenindu-se pentru activitatea profesională desfăşurată pe parcursul întregului an 2010 - încheiat -, chiar dacă sumele de bani se acordă în concret, potrivit legii, începând cu luna ianuarie a anului următor. Este vorba, aşadar, despre un raport juridic născut sub imperiul legii vechi, care nu şi-a epuizat toate efectele juridice, astfel că legea nouă nu poate abroga efectul juridic nerealizat, fără a încălca principiul neretroactivităţii. Legea nouă, deşi are prioritate faţă de cea veche, nu poate reglementa asupra acelor efecte susceptibile a se produce sub imperiul legii vechi. Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în nenumărate rânduri, chiar şi împotriva României, că şi dreptul de creanţă reprezintă un „bun”, în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dacă este suficient de bine stabilit pentru a fi exigibil sau dacă reclamantul poate pretinde că a avut cel puţin o „speranţă legitimă” de a-l vedea concretizat. Or, lipsirea de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente unui drept deja câştigat constituie o ingerinţă neconformă cu principiul protecţiei proprietăţii. Invocând şi Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă, autorii excepţiei amintesc jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi concluziile Comisiei Europene cu privire la obligaţia judecătorului naţional de a înlătura din oficiu aplicarea unei reglementări interne sau a deciziilor Curţii Constituţionale care sunt contrare dreptului Uniunii (Cauza C-310/10).

Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia I civilă şi, respectiv, Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, legiuitorul fiind cel care poate stabili sub ce formă trebuie plătit premiul reglementat de art. 25 din Legea nr. 330/2009, chiar prin acordarea unor majorări de salarii.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate

Avocatul Poporului apreciază, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, legiuitorul nefăcând altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare. Totodată, apreciază că premiul anual reprezintă un drept salarial suplimentar care poate fi dimensionat în funcţie de resursele bugetare existente.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, care au următorul cuprins: „Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.”

Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi art. 125 privind statutul judecătorilor. De asemenea, invocă prevederile Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea respingând excepţiile de neconstituţionalitate ridicate.

Astfel, prin Decizia nr. 257 din 20 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 16 mai 2012, Curtea a statuat că dispoziţiile de lege criticate se aplică în egală măsură întregului personal din sectorul bugetar şi că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, aşa încât nu este incident art. 41 din Constituţie, care garantează salariaţilor dreptul la salariu. Totodată, prin aceeaşi decizie s-a arătat că legiuitorul, prin art. 8 din Legea nr. 285/2010, a prevăzut ca sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 să fie avute în vedere la stabilirea majorărilor sala riale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/îndemnizaţia de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeaşi lege. Premiul anual pe anul 2010, având în vedere faptul că Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, a prevăzut un atare drept legal pentru anul 2010, iar legiuitorul nu l-a eliminat în cursul anului 2010, reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public şi constituie un „bun”\n sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dar dispoziţiile de lege criticate prevăd în acelaşi timp doar modalitatea prin care statul urmează să îşi execute întru totul această obligaţie financiară, în forma arătată mai sus, fără a fi afectate în nici un fel cuantumul sau întinderea acestei creanţe.

Curtea a mai reţinut că dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conţinutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivităţii legii.

De asemenea, Curtea a constatat că majorarea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizaţia de bază, este acordată şi în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată acelaşi nivel al retribuţiei, în condiţiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.

De asemenea, Curtea a reţinut lipsa de relevanţă a actelor Uniunii Europene invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.

Cu privire la art. 124 şi art. 125 din Constituţie, prin Decizia nr. 686 din 28 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2012, Curtea a reţinut că aceste dispoziţii constituţionale nu sunt incidente în cauză. Astfel, dreptul bănesc la care se referă textul de lege criticat nu a fost acordat în considerarea unei categorii socioprofesionale speciale, ci întregului personal din sectorul bugetar, astfel că nu se poate susţine existenţa vreunei atingeri aduse statutului constituţional de care se bucură judecătorii.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţiile, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicata de Mihaela Moise, Mihaela Buga, Simona Aura Gratie, Livia Elena Andrei, Cristina Antonescu, Ioana Alexandra Avram, Anca Baniţa, Cristiana Barbu. Violeta Beligeanu, Anda Camelia Ciorobea Rodica Constantin, Ileana Valentina Cerban, Liliana Davidescu, Irina Maria Drăgan, Camelia Valerica Drăgoi, Simona Dumitrescu, Adriana Maria Duţă, Georgiana Ene, Daniela Gomoiu, Mihaela Roxana Gheorghe, Ioana Grigorescu, Ramona Talida Halîngă (Cretan), Daniela Hurduială, Alina Adriana Ioan, Cristina Ion, Mariana Ioniţă, Georgeta Ilie, Gabriela Ivănescu, Carmen Joiţa, Diana Maria Lăpădat (Tănasie), Irina Ileana Ivănescu, Elisabeta Lungan, Cristiana Florina Lupu, Georgeta Marinescu, Ioana Micşâ, Afrodita Beatrice Nedelcu, Gina Georgiana Nistor, Rodica Pană, Elena Ramona Niţă, Roxana Pascu, Laura Popescu, Elena Sârghie, Liliana Florentina Stan, Cristina Dubaciu, Pusa Magdalena Stoian, Mihaela Teişanu. Aurelia Telea, Narcisa Trandaburu, Florian Vasilescu, Elena Enache (Botezatu), Cosmin Mihael Constantin, Luminiţa Vasilica Costea, Elena Mădălina Croitoru, Ştefania Ene, Roxana Mihaela Frâncu, Sorina Corina Iacob, Mirela Rodica Stoica, Roxana Mihaela Dobroiu, Cornelia Cristache, Florentina Dinu, Niculina Gheorghe, Elena Marin, Eugenia Marin şi Marian Harcan în Dosarul nr. 3.451/2/2011 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, de Loredana Frăţilescu, Camelia Băjenare (fostă Neagoe), Valentina Brici, Elena Cucui, Sorina Tănase, Ramona Burcea, Carmen Mihaela Chivu, Valentina Dragomir, Mihai Păncescu, Dorina Negescu, Mirabela Marghiolu, Doina Lăzărescu, Elena Duţu, Ioana Laslo, Mariana Preda, Laurenţiu Blebea şi Vasile Simion în Dosarul nr. 4.408/120/2012 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia I civilă şi de Roxana Gabriela Hodorogea, Vasile Bursuc şi Dănuţ Burliac în Dosarul nr. 15.450/99/2011/a 1 al Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 decembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 2.408/2004 privind metodologia de acordare de la bugetul de stat şi/sau de la bugetele locale a diferenţei dintre tarife şi costuri în transportul feroviar public de călători

 

Având în vedere prevederile art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Hotărârea Guvernului nr. 2.408/2004 privind metodologia de acordare de la bugetul de stat şi/sau de la bugetele locale a diferenţei dintre tarife şi costuri în transportul feroviar public de călători, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 13 din 5 ianuarie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Articolul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 1. - (1) Volumele minime de transport public de călători ce trebuie realizate pe calea ferată română pentru a se asigura libera circulaţie a persoanelor constituie pachetul minim pentru serviciul public social în transportul feroviar, denumit în continuare pachet minim social, pentru care operatorii de transport feroviar primesc compensaţie, în condiţiile legii, se stabilesc de Ministerul Transporturilor, la propunerea Companiei Naţionale de Căi Ferate «C.F.R.» - SA., şi se aprobă anual prin hotărâre a Guvernului de aprobare a contractului de activitate/actelor adiţionale al Companiei Naţionale de Căi Ferate «C.F.R.» - S.Â. şi defalcat prin hotărâre a Guvernului de aprobare a contractelor de servicii publice/actelor adiţionale ale acestora, potrivit art. 37-39 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Pachetul minim social cuprinde numărul de perechi de trenuri pentru care operatorii de transport feroviar primesc compensaţie pe fiecare categorie de tren, care va circula zilnic pe fiecare secţie de circulaţie deschisă traficului feroviar public de călători, precum şi volumul anual de tren-km pentru fiecare secţie de circulaţie şi pentru toată reţeaua feroviară.”

2. Articolul 3 se abrogă.

3. Articolul 4 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 4. - Compania Naţională de Căi Ferate «C.F.R.» .- S.A., denumită în continuare C.F.R. - S.A., în calitatea sa de administrator naţional al infrastructurii feroviare, va asigura anual colectarea datelor privind pachetul minim social, în vederea transmiterii acestora la Ministerul Transporturilor.”

4. Articolul 5 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 5. - (1) Anual, până la data de 1 septembrie, Ministerul Transporturilor determină nivelul pachetului minim social ce urmează a fi realizat în anul următor şi nivelul compensaţiilor necesare pentru pachetul minim social care urmează să fie asigurate din bugetul de stat şi/sau din bugetele locale, ţinând cont de datele privind:

a) execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli şi a altor date statistice privind activitatea operatorilor de transport feroviar în ultimul an calendaristic, transmise de aceştia în formatul solicitat de Ministerul Transporturilor;

b) nivelul costului mediu la nivelul reţelei feroviare pe un tren-km aferent fiecărei categorii de trenuri din pachetul minim social, a numărului de călători-km estimaţi pe fiecare categorie de tren;

c) nivelul venitului mediu la nivelul reţelei feroviare pe un tren-km aferent fiecărei categorii de trenuri din pachetul minim social, a numărului de călători-km estimaţi pe fiecare categorie de tren, exclusiv valoarea compensaţiei pentru pachetul minim social primit pentru perioada analizată.

(2) Diferenţa dintre costurile de operare şi veniturile înregistrate de operatorii de transport feroviar la care se adaugă cota de profit în limitele prevederilor art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, devine baza de evaluare a compensaţiei propuse pentru anul calendaristic următor pentru pachetul minim social, care include valoarea compensaţiei calculate pentru mia de călători-km pe ranguri de tren şi valoarea compensaţiei calculate pe tren-km pe ranguri de tren corespunzător anului pentru care se încheie contractul de servicii publice sau actul adiţional la contractul de servicii publice, în condiţiile legii.

(3) Nivelul compensaţiei calculate pentru mia de călători-km pe ranguri de tren şi al compensaţiei calculate pe tren-km pe ranguri de tren corespunzător anului pentru care se încheie contractul de servicii publice se stabileşte de Guvern prin contractele de servicii publice.”

5. Articolul 6 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 6. - Fondurile necesare compensaţiilor pentru serviciile cuprinse în pachetul minim social în transportul feroviar se vor aloca din bugetul Ministerului Transporturilor şi/sau din bugetele locale, cu încadrarea în bugetul alocat anual pentru transportul feroviar de călători, în condiţiile legii.”

6. Articolul 7 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 7. - (1) După aprobarea bugetului de stat, repartizarea compensaţiei pe fiecare operator de transport feroviar se realizează de Ministerul Transporturilor proporţional cu ni,mărul de călători-km prevăzuţi a fi transportaţi şi volumul de tren-km prevăzut a fi realizat în cadrul pachetului minim social contractat de aceştia, în conformitate cu prevederile art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

{2) Compensaţia acordată nu se cuprinde în baza de impozitare a TVA, potrivit pct. 18 alin. (1) şi (2) din Normele metodologice de aplicare a titlului VI din Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.”

7. Articolul 9 se abrogă.

8. Articolul 10 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 10. - Contractele de acces pe infrastructura feroviară şi contractele de închiriere a infrastructurii feroviare neinteroperabile, încheiate de operatorii de transport feroviar cu C.F.R. - SA, se comunică Ministerului Transporturilor şi/sau autorităţii locale, după caz.”

9. Articolul 11 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 11- - (1) Operatorii de transport feroviar licenţiaţi pentru servicii de transport de călători pot încheia cu C.F.R. - S.A. contracte de acces pe infrastructura feroviară pentru orice alte servicii de transport feroviar de călători, în afara celor stabilite prin pachetul minim social, cu plata tarifului corespunzător de utilizare a infrastructurii, în condiţiile legii.

(2) Pentru orice alte servicii de transport feroviar de călători în afara celor stabilite prin pachetul minim social, operatorii de transport feroviar nu au dreptul de a primi compensaţie de la bugetul de stat şi/sau bugetele locale, după caz.”

10. Articolul 13 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 13. - (1) Acordarea compensaţiei de la bugetul de stat şi/sau de la bugetele locale, după caz, pentru serviciile de transport din cadrul pachetului minim social se face lunar, pentru activitatea aferentă lunii anterioare, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate, în condiţiile legii.

(2) Acordarea compensaţiei de la bugetul de stat şi/sau de la bugetele locale, după caz, pentru lunile ianuarie şi decembrie se va realiza astfel:

a) pentru luna ianuarie, pe baza numărului de călători-km şi tren-km realizat în luna decembrie a anului anterior, atunci când legea bugetului de stat este aprobată până la finele anului anterior, dar contractele de servicii nu au fost încă încheiate/actualizate prin acte adiţionale, potrivit legii;

b) pentru luna decembrie, pe baza numărului de călători-km şi tren-km stabilit ca diferenţă între numărul total de călători-km şi tren-km din contractele de servicii publice şi numărul de călători-km şi tren-km pentru care s-a acordat compensaţia până la luna decembrie.”

11. Articolul 14 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 14. - Pentru solicitarea compensaţiei de la bugetul de stat şi/sau de la bugetele locale, operatorul de transport feroviar trebuie să prezinte la Ministerul Transporturilor şi/sau la autoritatea locală, după caz, o cerere de acordare a compensaţiei pentru serviciile de transport programate în luna respectivă, însoţită de dovada plăţii la zi a tuturor obligaţiilor la bugetul de stat şi/sau la bugetele locale şi de nota de fundamentare şi justificare a compensaţiei, întocmite în conformitate cu normele comune ale Ministerului Transporturilor şi ale Ministerului Finanţelor Publice.”

12. După articolul 14 se introduce un nou articol, articolul 141, cu următorul cuprins:

,Art. 141. - În cazul în care legea bugetului nu a fost aprobată până Sa finele anului anterior, pentru asigurarea continuităţii finanţării transportului public de călători în lunile până la aprobarea bugetului de stat, a bugetului de venituri şi cheltuieli al operatorului de transport feroviar majoritar pe piaţă şi a contractelor de servicii publice, sumele acordate de la bugetul de stat vor fi în limite de 1/12 din prevederile contractelor de serviciu public aprobate pe anul anterior. După aprobarea bugetului de stat a bugetului de venituri şi cheltuieli, a contractelor de activitate şi de servicii publice, continuarea finanţării se va face lunar, concomitent cu regularizarea sumelor acordate anterior operatorilor de transport feroviar.”

13. Articolul 15 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 15, - Operatorii de transport feroviar de călători vor prezenta Ministerului Transporturilor, până la data de 31 ianuarie a anului următor, dovada, confirmată de C.F.R. - S.A., a efectuării pachetului minim social contractat, precum şi declaraţia pe propria răspundere privind realizarea volumului de călători-km prevăzut în contractele de servicii publice aprobate. În cazul nerealizării angajamentelor asumate-prin contractele de servicii publice - referitor la volumul de călători-km şi tren-km, vor restitui, până la aceeaşi dată, compensaţia aferentă volumului de călători-km şi tren-km nerealizat. La închiderea bilanţului anual, fiecare operator de transport feroviar licenţiat va prezenta Ministerului Transporturilor dovada încadrării în cota de profit de maximum 3% pentru activitatea de transport feroviar de călători. Sumele aferente depăşirii acestui prag de rentabilitate vor fi restituite bugetului de stat.”

14. Articolul 16 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 16. - (1) Modificarea în cursul anului a pachetului minim social aprobat se poate face în funcţie de cerinţele pieţei de transport, fără depăşirea volumului anual aprobat de tren-km, în următoarele condiţii:

a) pentru trenurile programate să circule pe secţiile de circulaţie interoperabile sau pe secţiile de circulaţie neinteroperabile administrate de C.F.R. - SA, la propunerea operatorului de transport feroviar de călători interesat, cu avizul C.F.R. - S.A. privind capacităţile disponibile şi cu aprobarea Ministerului Transporturilor;

b) pentru trenurile programate să circule pe secţiile de circulaţie neinteroperabile închiriate, la propunerea operatorului de transport feroviar care are contract de servicii publice încheiat pe acele secţii de circulaţie, cu aprobarea Ministerului Transporturilor şi/sau avizul autorităţilor locale, după caz.

(2) Redistribuirea pachetului minim social în condiţiile prevăzute la alin. (1) se va face potrivit reglementar lor în vigoare, cu modificarea corespunzătoare a compensaţiei aferente fiecărui operator de transport feroviar, în limitele compensaţiei totale aprobate pentru anul în curs. Redistribuirea respectivă urmează a fi preluată şi aplicată conform actelor adiţionale la contractele de servicii publice, potrivit legii.”

15. Articolul 17 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 17. - Operatorii de transport feroviar de călători vor utiliza pentru trenurile cuprinse în contractele de servicii publice tarifele de transport maximale prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 56/2011 pentru stabilirea principiilor de aplicare a tarifelor de deservire generală în transportul feroviar public de călători, aprobată prin Legea nr. 21/2012, în condiţiile legii.”

16 Articolul 19 se abrogă.

Art. II. - Hotărârea Guvernului nr. 2.408/2004 privind metodologia de acordare de la bugetul de stat şi/sau de la bugetele locale a diferenţei dintre tarife şi costuri în transportul feroviar public de călători, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 13 din 5 ianuarie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta hotărâre, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Relu Fenechiu

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Nicolae-Liviu Dragnea

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Daniel Chiţoiu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

 

Bucureşti, 30 ianuarie 2013.

Nr. 33.

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind eliberarea domnului Alexandru Răzvan Cotovelea din funcţia de secretar de stat la Ministerul Afacerilor Europene

În temeiul art. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Alexandru Răzvan Cotovelea se eliberează din funcţia de secretar de stat la Ministerul Afacerilor Europene, responsabil cu coordonarea activităţii Direcţiei generale coordonarea instrumentelor structurale şi a Direcţiei asistenţă Spaţiul Economic European.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 1 februarie 2013.

Nr. 99.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind numirea domnului Alin-Sorin Mitrică în funcţia de secretar de stat la Ministerul Fondurilor Europene

În temeiul art. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Alin-Sorin Mitrică se numeşte în funcţia de secretar de stat la Ministerul Fondurilor Europene.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 1 februarie 2013.

Nr. 100.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind numirea domnului Adrian Gearâp în funcţia de preşedinte, cu rang de secretar de stat, al Administraţiei Fondului pentru Mediu

 

Având în vedere propunerea formulată de Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice prin Adresa înregistrată la Cabinetul primului-ministru cu nr. 5/627 din 29 ianuarie 2013,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 4 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Art. 1. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Adrian Gearâp se numeşte în funcţia de preşedinte, cu rang de secretar de stat, al Administraţiei Fondului pentru Mediu.

Art. 2. - La data prevăzută la art. 1 încetează aplicabilitatea Deciziei prim-ministrului nr. 73/2013 privind exercitarea atribuţiilor preşedintelui Administraţiei Fondului pentru Mediu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 21 ianuarie 2013.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 1 februarie 2013.

Nr. 101.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

pentru eliberarea domnului Gheorghe Răducanu din funcţia de consilier de stat în cadrul Cancelariei Primului-Ministru

În temeiul art. 15 lit. c) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Gheorghe Răducanu se eliberează din funcţia de consilier de stat în cadrul Cancelariei Primului-Ministru.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 1 februarie 2013.

Nr. 102.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind acordarea calităţii de consilier onorific al prim-ministrului domnului Damian Draghici

În temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Art. 1. - Se acordă calitatea de consilier onorific al prim-ministrului domnului Damian Drăghici.

Art. 2. - Activitatea domnului Damian Drăghici este neremunerată.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 1 februarie 2013.

Nr. 103.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

AGENŢIA NAŢIONALĂ ANTI-DOPING

 

ORDIN

pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Comisiei de apel

 

Având în vedere:

- Referatul Direcţiei juridice şi resurse umane nr. 3.040 din 17 ianuarie 2013;

- prevederile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 227/2006 privind prevenirea şi combaterea dopajului în sport, republicată, cu modificările ulterioare, şi ale art. 14 alin. (4) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale Anti-Doping, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.522/2006 privind aprobarea structurii organizatorice şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare ale Agenţiei Naţionale Anti-Doping, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 11 din Legea nr. 227/2006, republicată, cu modificările ulterioare,

preşedintele Agenţiei Naţionale Anti-Doping emite prezentul ordin,

Art. 1. - Se aprobă Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei de apel, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale Anti-Doping nr. 112/2011 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Comisiei de apel, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 4 iulie 2011, se abrogă.

Art. 4. Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Agenţiei Naţionale Anti-Doping,

Graziela Elena Vâjială

 

Bucureşti, 29 ianuarie 2013.

Nr. 38.

 

ANEXĂ

 

REGULAMENT

de organizare şi funcţionare a Comisiei de apel

 

CAPITOLUL I

Cadru legislativ

 

Art. 1. - Agenţia Naţională Anti-Doping, denumită în continuare Agenţia, organizează procedura de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva deciziilor prevăzute la art. 58 din Legea nr. 227/2006 privind prevenirea şi combaterea dopajului în sport, republicată, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Lege, în conformitate cu dispoziţiile art. 60 şi 63 din aceeaşi lege.

Art. 2. - Procedura soluţionării contestaţiilor se desfăşoară în faţa Comisiei de apel, denumită în continuare Comisia, care se constituie în temeiul art. 12 din Lege.

 

CAPITOLUL II

Organizare

 

Art. 3. - (1) Comisia este formată din 7 membri, reprezentanţi ai autorităţilor guvernamentale şi ai organizaţiilor neguvernamentale, desemnaţi de către acestea după cum urmează:

a) 2 reprezentanţi ai Secretariatului General al Guvernului;

b) un reprezentant al Ministerului Justiţiei;

c) un reprezentant al Ministerului Tineretului şi Sportului;

d) 2 reprezentanţi ai Comitetului Olimpic şi Sportiv Român;

e) un reprezentant al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti.

(2) Membrii Comisiei sunt numiţi prin ordin al preşedintelui Agenţiei.

Art. 4. - (1) Durata mandatului membrilor Comisiei este de 2 ani, cu posibilitatea reînnoirii acestuia, la solicitarea Agenţiei.

(2) Cu 30 de zile înainte de data încheierii mandatului, Agenţia va declanşa procedura de numire a noilor membri.

Art. 5. - Membrii Comisiei trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

a) să fie cetăţeni români cu domiciliul în România;

b) să aibă capacitate deplină de exerciţiu;

c) să aibă o bună reputaţie şi pregătire profesională;

d) să nu fi suferit condamnări;

e) Să aibă studii superioare juridice cu durată stabilită de lege, atestate în condiţiile legii.

Art. 6. - (1) Mandatul membrilor Comisiei încetează înainte de termen în următoarele situaţii:

a) prin renunţarea la calitatea de membru;

b) ca urmare a transferului în cadrul altei autorităţi/organizaţii;

c) prin revocare de către autorităţile/organizaţiile care i-au desemnat;

d) ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor ce le revin, stabilite prin lege şi prin prezentul regulament;

e) prin efectul prevederilor art. 9 alin. (5);

f) prin deces.

(2) în cazurile prevăzute la alin. (1) se numeşte un nou reprezentant, al cărui mandat durează până la expirarea mandatului celui în locul căruia a fost numit.

Art. 7. - (1) Pentru asigurarea condiţiilor organizatorice necesare desfăşurării activităţii Comisiei, activitatea de secretariat este asigurată de către un angajat al Agenţiei anume desemnat prin ordin al preşedintelui Agenţiei.

(2) Secretarul Comisiei are calitatea de membru şi nu are drept de vot.

 

CAPITOLUL III

Funcţionare

 

Art. 8. - Şedinţele Comisiei se desfăşoară la sediul Agenţiei şi nu sunt publice.

Art. 9. - (1) Comisia este legal întrunită în prezenţa a cel puţin 5 membri, iar deciziile se adoptă cu votul majorităţii membrilor Comisiei prezenţi.

(2) în situaţia în care nu este întrunit cvorumul necesar prevăzut la alin. (1), şedinţa se amână pentru cel mult 7 zile calendaristice.

{3) Decizia adoptată este obligatorie. În situaţia în care sunt opinii separate, acestea vor fi menţionate în procesul-verbal al şedinţei, ca anexă la decizie.

(4) Membrii Comisiei îşi exercită mandatul potrivit legii. Ei răspund pentru activitatea lor în mod solidar, cu excepţia celor absenţi şi a celor care au votat împotriva unei decizii şi au consemnat opinia separată în procesul-verbal.

(5) Mandatul unui membru al Comisiei încetează înainte de termen în cazul în care acesta absentează nemotivat la mai mult de 3 şedinţe consecutive la care este convocat potrivit prevederilor prezentului regulament.

Art. 10. - Convocarea membrilor Comisiei se face prin poştă electronică, cu confirmare de primire la secretariatul Comisiei. Confirmarea de primire poate fi făcută şi telefonic. Prin grija secretariatului se va transmite fiecărui membru invitaţia de participare.

Art. 11. - Pentru fiecare apel înregistrat conducerea şedinţelor va fi încredinţată unui preşedinte, denumit în continuare preşedinte de caz, ales cu votul majorităţii membrilor prezenţi înaintea primei şedinţe stabilite pentru respectivul apel. În cazul în care la una dintre şedinţe preşedintele de caz nu va fi  prezent, conducerea şedinţei va fi asigurată de către un alt membru, ales cu majoritatea voturilor membrilor prezenţi.

Art. 12. - Preşedintele de caz are următoarele atribuţii principale în legătură cu respectivul caz:

a) verifică existenţa cvorumului necesar pentru luarea deciziilor, la deschiderea şedinţei;

b) conduce şedinţa;

c) coordonează activitatea Comisiei şi a secretariatului acesteia;

d) reprezintă Comisia în faţa altor autorităţi ori instituţii publice, precum şi în faţa oricărei persoane fizice sau juridice.

Art. 13. - (1) Pentru fiecare apel soluţionat de Comisie se întocmeşte un proces-verbal care se consemnează în registrul de procese-verbale. Fiecare proces-verbal se semnează de către membrii prezenţi la şedinţă, de către contestator sau intimat ori de reprezentanţii acestora, precum şi de secretar. Dacă părţile sunt asistate de avocaţi, procesul-verbal va fi semnat şi de aceştia. Registrul de procese-verbale se păstrează la secretarul Comisiei.

(2) Refuzul semnării procesului-verbal de către contestator se consemnează în procesul-verbal al şedinţei şi se atestă prin semnătura membrilor prezenţi.

Art. 14. - (1) Activitatea de secretariat a Comisiei este asigurată de secretarul acesteia.

(2) Secretarul Comisiei are următoarele atribuţii principale:

a) înregistrarea apelului;

b) preluarea dosarului de la Comisia de audiere a sportivilor şi a personalului asistent al sportivilor care au încălcat reglementările antidoping, denumită în continuare Comisia de audiere;

c) convocarea membrilor Comisiei, a contestatorului, a reprezentantului Comisiei de audiere, a Comisiei de acordare a scutirilor pentru uz terapeutic sau a Agenţiei, după caz, precum şi, dacă este cazul, a persoanelor care urmează să fie audiate;

d) punerea la dispoziţia membrilor Comisiei a documentaţiei aferente apelului (pe suport hârtie sau electronic, după caz};

e) redactarea procesului-verbal de şedinţă şi a deciziei pronunţate;

f) comunicarea deciziei contestatorului, clubului la care acesta este legitimat, intimatului, Agenţiei, federaţiei sportive naţionale de specialitate, Ministerului Tineretului şi Sportului, Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, federaţiei internaţionale de specialitate, precum şi Agenţiei Mondiale Anti-Doping, după caz;

g) păstrarea şi arhivarea documentelor în conformitate cu prevederile art. 13;

h) îndeplinirea oricăror altor sarcini stabilite în cadrul şedinţelor şi dispuse de preşedintele de caz sau, în absenţa acestuia, de înlocuitorul său.

Art. 15. - Pentru îndeplinirea atribuţiilor legale. Comisia pronunţă decizii, sub semnătura preşedintelui de caz, cu respectarea dispoziţiilor prezentului regulament.

 

CAPITOLUL IV

Atribuţiile Comisiei

 

Art. 16. - Comisia are următoarele atribuţii principale:

a) cercetează aspectele în legătură cu care a fost sesizată;

b) analizează cauza pe fond;

c) dispune menţinerea, modificarea sau anularea deciziilor Comisiei de audiere, ale Comisiei de acordare a scutirilor pentru uz terapeutic ori ale Agenţiei, după caz;

d) dispune orice măsură necesară pentru justa soluţionare a cauzei pentru care a fost sesizată.

 

CAPITOLUL V

Confidenţialitatea informaţiilor

 

Art. 17. - (1) Membrii Comisiei au obligaţia de a păstra confidenţialitatea cu privire la activitatea legată de caz, precum şi la orice informaţie la care au acces în cursul procedurii de stabilire a gradului de vinovăţie şi/sau a sancţiunilor.

(2) Membrii Comisiei semnează declaraţii de confidenţialitate.

(3) Membrii Comisiei au obligaţia de a se abţine de la participarea la soluţionarea unui apel în situaţia unui conflict de interese şi de a-i informa corespunzător în acest sens pe ceilalţi membri ai Comisiei.

(4) Prin conflict de interese, în sensul alin. (3), se înţelege situaţia sau împrejurarea în care interesul personal, direct ori indirect, al unui membru al Comisiei în exercitarea activităţii sale în această calitate afectează sau ar putea afecta independenţa şi imparţialitatea sa în soluţionarea unui apel.

 

CAPITOLUL VI

Procedura de soluţionare a apelurilor

 

Art. 18. - (1) Procedura de soluţionare a apelurilor se desfăşoară într-un interval de 45 de zile calendaristice, calculat de la data stabilita pentru prima şedinţă, cu respectarea următoarelor principii:

a) dreptul la o audiere echitabilă şi imparţială;

b) dreptul persoanei de a fi reprezentată pe cheltuiala sa;

c) dreptul la o decizie în formă scrisă, motivată, datată, redactată şi comunicată.

{2) în cazul în care administrarea de probe o impune, termenul prevăzut la alin. (1) va putea fi prelungit cu cel mult 30 de zile.

Art. 19. - (1) Comisia este competentă să soluţioneze apelurile declarate împotriva:

a) deciziilor Comisiei de audiere, referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 2 din Lege;

b) deciziilor Comisiei de audiere, luate în conformitate cu prevederile art. 44 alin, (5) din Lege;

c) deciziilor pronunţate de Comisia de audiere, date cu încălcarea competenţei materiale a acesteia;

d) deciziilor Agenţiei de a nu prezenta un rezultat pozitiv sau un rezultat atipic ca pe o încălcare a reglementărilor antidoping, conform art. 28 alin. (4) şi (7} din Lege;

e) deciziilor de a nu acţiona în cazul unei încălcări a reglementărilor antidoping după o investigaţie, conform art. 29 din Lege;

f) deciziilor de suspendare provizorie dispusă conform art. 31 din Lege;

g) deciziilor Agenţiei privind acordarea sau neacordarea scutirilor pentru uz terapeutic.

(2) Deciziile contestate îşi păstrează efectele pe durata desfăşurării procedurii de soluţionare a apelului, cu excepţia situaţiei în care Comisia decide, motivat, suspendarea efectelor acestora.

Art. 20. - (1) Sesizarea Comisiei se face prin depunerea şi înregistrarea apelului la secretariatul Agenţiei.

(2) Agenţia va transmite de îndată apelul secretariatului Comisiei, care va verifica dacă acesta îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 21. În cazul neconformităţii apelului, secretariatul Comisiei va transmite constatările sale în scris contestatorului şi îi va pune în vedere să îşi completeze sau să îşi modifice apelul în termen de 5 zile calendaristice de la data comunicării, sub sancţiunea clasării acestuia.

Art. 21. - (1) Apelul va cuprinde în mod obligatoriu:

a) numele, prenumele, domiciliul sau reşedinţa, precum şi calitatea contestatorului, iar pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor. Se vor menţiona totodată numărul certificatului de identitate sportivă, dacă este cazul, numărul de telefon, de fax, adresa de e-mail;

b) dacă este cazul, numele şi calitatea celui care reprezintă partea în litigiu;

c) decizia apelată;

d) obiectul apelului;

e) motivele apelului;

f) arătarea dovezilor pe care se întemeiază apelul;

g) precizarea numelui şi domiciliului martorilor, în cazul în care se solicită proba testimonială;

h) data şi semnătura contestatorului.

(2) Lipsa menţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a), c), d), e) şi h) atrage clasarea apelului. Celelalte menţiuni pot fi complinite cel târziu la prima şedinţă.

Art. 22. - (1) La primirea apelului, respectiv după completarea sau modificarea acestuia în condiţiile prevăzute la art. 20 alin. (2), secretarul Comisiei informează membrii acesteia, care stabilesc de comun acord data primei şedinţe, în vederea soluţionării apelului.

(2) Termenul stabilit pentru întrunirea membrilor Comisiei nu poate fi mai mare de 7 zile calendaristice de la data depunerii apelului, cu respectarea prevederilor art. 21.

(3) Secretarul convoacă membrii Comisiei, părţile şi reprezentantul Comisiei de audiere, al Comisiei de acordare a scutirilor pentru uz terapeutic sau al Agenţiei, după caz, pentru data, ora şi locul stabilite. Totodată, vor fi convocate şi persoanele desemnate ca martori, dacă este cazul.

(4) Punctul de vedere al intimatului va fi prezentat în scris şi susţinut personal sau prin reprezentant în faţa Comisiei şi va fi menţionat în decizia finală a Comisiei.

(5) Comunicarea datei stabilite pentru soluţionarea apelului se face în scris, cu confirmare de primire. Dovezile de comunicare se depun la dosar.

Art. 23. - (1) Dacă contestatorul, până la data stabilită pentru soluţionarea apelului, renunţă în scris la soluţionarea acestuia, Comisia se va întruni la data stabilită pentru a lua act de renunţare.

(2) Dacă contestatorul renunţă la apei în cadrul dezbaterilor, acesta are obligaţia de a da o declaraţie scrisă în acest sens.

(3) Renunţarea se consemnează în procesul-verbal de şedinţă şi se ataşează acestuia, apelul urmând a fi clasat.

(4) Clasarea apelului se dispune prin încheiere.

Art. 24. - (1) Procedura de soluţionare a apelului se desfăşoară în prezenţa părţilor.

(2) Dacă una dintre părţi, deşi convocată conform prevederilor art. 22 alin (5), nu se prezintă la şedinţa Comisiei la două termene consecutive, la cel de-al doilea termen Comisia poate proceda la deliberare în absenţa acesteia.

(3) în cazul în care Comisia apreciază ca fiind necesară prezenţa la dezbateri a părţii lipsă, aceasta poate stabili un nou termen, cu notificarea părţii în cauză. Termenul nu poate fi mai mare de 7 zile calendaristice.

(4) La cererea motivată şi însoţită de acte doveditoare, depusă de una dintre părţi cu cel puţin 5 zile calendaristice înainte de data întrunirii Comisiei, aceasta va putea acorda un nou termen, care nu va depăşi 10 zile calendaristice.

Art. 25. - (1) După deschiderea şedinţei, dacă cerinţele de cvorum sunt îndeplinite, preşedintele de caz verifică dacă apelul a fost formulat în termen. Depăşirea termenului legal atrage respingerea apelului ca tardiv introdus.

(2) în cazul în care apelul a fost formulat în termen, preşedintele de caz acordă cuvântul părţilor. Va putea fi încuviinţată administrarea de probe, dacă acestea sunt concludente, pertinente şi utile cauzei.

(3) Membrii Comisiei pot pune întrebări părţilor şi martorilor.

Art. 26. - Comisia verifică motivele apelului şi temeinicia deciziei contestate pe baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, precum şi a probelor noi administrate în cadrul procedurii apelului.

Art. 27. - (1) Comisia se pronunţă în şedinţă secretă, prin decizie scrisă şi motivată, cu respectarea dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi (3), sau, după caz, prin încheiere.

(2) în cazul în care complexitatea cazului o impune, Comisia poate amâna pronunţarea o singură dată, cu respectarea prevederilor art. 18.

(3) Decizia Comisiei este obligatorie.

Art. 28. - Soluţionând apelul, Comisia poate decide:

a) respingerea apelului şi menţinerea deciziei contestate, dacă apelul a fost tardiv formulat ori dacă este nefondat;

b) admiterea apelului, cu modificarea sau desfiinţarea deciziei contestate.

Art. 29. - Decizia Comisiei trebuie să conţină următoarele elemente, sub sancţiunea nulităţii:

a) data, ora şi locul şedinţei Comisiei;

b) obiectul apelului;

c) decizia contestată;

d) numele şi prenumele părţilor, cu arătarea calităţii lor şi cu indicarea prezenţei acestora la şedinţa în care s-a pronunţat Comisia;

e) susţinerile părţilor;

f) temeiurile de fapt şi de drept care au dus, după caz, la admiterea sau respingerea apelului;

g) decizia luată de Comisie;

h) termenul de exercitare a căii de atac şi instanţa competentă;

i) data şi numărul deciziei;

j) semnătura preşedintelui de caz.

Art. 30. - (1) Decizia se comunică părţilor în cel mult 14 zile lucrătoare de la data pronunţării ei. Termenul de comunicare nu este cuprins în durata prevăzută la art. 18.

(2) Comunicarea deciziei se face cu confirmare de primire.

(3) Decizia poate fi înmânată şi personal contestatorului ori reprezentantului acestuia, sub semnătura certificată de secretarul Comisiei, cu precizarea datei înmânării.

(4) Dovezile de comunicare se depun la dosarul cauzei. Art. 31. - (1) Aspectele dezbătute în cadrul şedinţei

Comisiei sunt consemnate în procesul-verbal de şedinţă, semnat de toţi membrii acesteia, de către părţi sau reprezentanţii acestora şi de către secretar. (2) Procesul-verbal de şedinţă va cuprinde:

a) componenţa nominală a Comisiei, locul şi data întrunirii acesteia;

b) locul şi data pronunţării deciziei;

c) numele părţilor, domiciliul sau reşedinţa lor ori, după caz, denumirea şi sediul, precum şi numele reprezentanţilor părţilor şi ale celorlalte persoane care au participat la procedura în faţa Comisiei;

d) susţinerile părţilor şi declaraţiile martorilor audiaţi;

e) opinia separată a membrilor care au votat împotrivă, dacă este cazul, cu indicarea considerentelor pe care aceasta se întemeiază;

f) semnăturile membrilor prezenţi.

(3) La cererea contestatorului, acestuia i se comunică o copie de pe procesul-verbal de şedinţă.

Art. 32. - Decizia Comisiei poate fi contestată la Curtea de Arbitraj Sportiv de la Lausanne, în termen de 21 de zile calendaristice de la comunicare.

 

CAPITOLUL VII

Dispoziţii finale

 

Art. 33. - Prevederile prezentului regulament se completează de drept cu dispoziţiile actelor normative incidente în vigoare.