MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 480/2013

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXV - Nr. 480         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 1 august 2013

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 273 din 23 mai 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 85 alin. (1)-(5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

 

Decizia nr. 277 din 23 mai 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, precum şi ale art. 169 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

455. - Hotărâre pentru aprobarea hotărârilor cuprinse în Protocolul Sesiunii a XXIV-a a Comisiei hidrotehnice româno-ungare, semnat la Debrecen la 23 mai 2013, pentru aplicarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind colaborarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a apelor de frontieră, semnat la Budapesta la 15 septembrie 2003

 

506. - Hotărâre pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiţii “Spaţii de educaţie şi cercetare - Academia de Studii Economice din Bucureşti, Piaţa Romană nr. 7, sectorul 1, Bucureşti”

 

515. - Hotărâre pentru stabilirea numărului de posturi şi a structurii organizatorice a Comisiei Naţionale de Prognoza

 

523. - Hotărâre pentru completarea Hotărârii Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

730. - Ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale pentru modificarea Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 165/2012 privind stabilirea cuantumului taxei pentru autorizarea anuala a plantaţiilor viticole destinate obţinerii de struguri pentru producerea de vinuri cu indicaţie geografică, a cuantumului taxei pentru atestarea dreptului de utilizare a indicaţiei geografice pentru comercializarea vinurilor cu indicaţie geografică şi aprobarea introducerii însemnului de certificare a calităţii vinurilor cu indicaţie geografica îmbuteliate

 

2.355. - Ordin al ministrului culturii pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice privind organizarea şi funcţionarea comisiilor, procedura de selecţie a programelor, proiectelor şi acţiunilor culturale în vederea acordării de finanţări nerambursabile din Fondul Cultural Naţional, precum şi de soluţionare a contestaţiilor, aprobate prin Ordinul ministrului culturii şi patrimoniului naţional nr. 2.231/2011

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 273

din 23 mal 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 85 alin. (1)-(5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Mi nea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 85 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Zheng Siyong şi Zheng Shuliang în Dosarul nr. 9.433/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1 D/2013 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal răspund, pentru Zheng Siyong, domnul avocat Constantin Profir, cu delegaţie depusă la dosarul cauzei. De asemenea, pentru părţile Zheng You şi Li Ning, răspund domnii avocaţi Şerban Nicolae şi, respectiv, Ion Panaitescu, având împuterniciri avocaţiale depuse la dosar. Se constată lipsa celorlalte părţi. Se prezintă domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chineză, solicitat de Curtea Constituţională pentru a asigura traducerea în cauză.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentanţilor părţilor.

Apărătorul autorului excepţiei Zheng Siyong solicită admiterea acesteia, susţinând că textul de lege criticat încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât persoana cu privire la care se cere îndepărtarea de pe teritoriul României nu are posibilitatea de a cunoaşte motivele pentru care a fost declarată indezirabilă. Precizează că, referitor la această problemă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că, în cazuri similare, instanţele naţionale s-au limitat la o examinare pur formală, neoferindu-i-se niciun indiciu persoanei vizate. Enumera, în acest sens, cauzele Kaya împotriva României, Lupşa împotriva României, Ahmed împotriva României şi Gelerl împotriva României. Precizează, de asemenea, că s-a produs şi o ingerinţa gravă în viaţa intima, familială şi privată, autorul excepţiei fiind, de fapt, cetăţean australian, care locuieşte de 20 de ani pe teritoriul României, are o viaţă de familie şi desfăşoară activităţi comerciale.

Apărătorul părţii Li Ning solicită admiterea excepţiei, arătând, în esenţă, că este nesocotită durata rezonabilă în care trebuie soluţionat un proces pentru a fi considerat echitabil, prin termenul extrem de scurt prevăzut de art. 85 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002. Consideră că este încălcat şi dreptul la un recurs efectiv, ca urmare a faptului că persoana declarată indezirabilă nu are niciun fel de informaţie cu privire la motivele care au stat la baza pronunţării de către instanţă a unei astfel de hotărâri. În opinia sa, reglementarea este evazivă şi contradictorie, raţiunile de securitate naţională la care face referire art. 85 alin. (5) sunt diferite de cele de la alin. (1) al aceluiaşi articol. Or, legiuitorul trebuie să edicteze norme accesibile şi previzibile, lipsite de ambiguităţi şi neclarităţi.

Apărătorul părţii Zheng You solicită, de asemenea, admiterea excepţiei, subliniind, în esenţă, imprecizia şi echivocul textului de lege criticat. Arată că în cuprinsul acestuia se folosesc cu acelaşi sens expresiile de “securitate naţională” şi “siguranţă naţională1, care sunt, de fapt, două concepte diferite, Prin urmare, textul de lege supus controlului de constituţionalitate poate fi aplicat în mod arbitrar. Apreciază că măcar fapta săvârşită ar trebui adusă la cunoştinţa celui ce urmează să fie declarat indezirabil. Invocă cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 17 octombrie 1986, pronunţată în Cauza Rees împotriva Marii Britanii, în sensul necesităţii existenţei unui just echilibru între interesul general şi cel individual. Precizează, totodată, că măsura declarării ca indezirabil, cu consecinţa îndepărtării din ţară, reprezintă o sancţiune pentru persoana în cauză.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, ca neîntemeiată, apreciind că nu se impune reconsiderarea jurisprudenţei deja existente în materie. Consideră că, atât timp cât cererea de declarare ca indezirabil este examinată de o instanţă independentă şi imparţială, se respectă toate garanţiile procesului echitabil.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 7.228 din 20 decembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 9.433/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 85 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Zheng Siyong şi Zheng Shuliang într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea propunerii formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti de declarare a acestora ca indezirabili pe considerente de securitate naţională şi luarea lor în custodie publică până la punerea în executare a măsurii de îndepărtare de pe teritoriul României.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că, raportat la lipsa oricăror dovezi depuse la dosarul cauzei, prin prevederile art. 85 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, reţinute ca temei al rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, se încalcă dispoziţiile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind libera circulaţie a persoanelor, se realizează o ingerinţă în viaţa familială şi se nesocoteşte dreptul la un proces echitabil, judecat în mod imparţial şi public. Invocă şi paragraful nr. 43 al Hotărârii din 12 octombrie 2006, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Kaya împotriva României, în care s-a arătat că, din cauza faptului că reclamantul nu a beneficiat nici în faţa autorităţilor administrative, nici în faţa curţii de apel de un grad minim de protecţie împotriva arbitrariului autorităţilor, Curtea a concluzionat că atingerea adusă vieţii sale private nu era prevăzută de o “lege” care să răspundă cerinţelor Convenţiei.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, precizând că, astfel cum rezultă şi din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, textele de lege ce formează obiectul acesteia sunt compatibile cu principiile constituţionale, respectiv cu dreptul de acces la o instanţă şi dreptul la un proces echitabil.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, precizează că, potrivit normelor de procedură şi aşa cum rezultă chiar din art. 85 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, instanţa de judecată ia cunoştinţă de toate datele, informaţiile şi documentele din domeniul siguranţei naţionale aflate la dosar şi, de asemenea, ea are dreptul şi îndatorirea de a administra probe în proces, respectând însă dispoziţiile legale privind informaţiile clasificate. Arată că dreptul statelor de a-şi proteja securitatea naţională prin măsuri specifice, asupra cărora au o marjă largă de apreciere, este consacrat şi unanim recunoscut la nivelul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Reluând cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 763 din 31 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 16 ianuarie 2007, precizează că, în acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, în lumina art. 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, că statele au, “pe temeiul unui principiu de drept internaţional public bine stabilit şi fără prejudicierea angajamentelor asumate prin tratate internaţionale, inclusiv Convenţia, dreptul de a controla intrarea, şederea şi îndepărtarea nenaţionalilor de pe teritoriile lor” (Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Chahal împotriva Marii Britanii), Mai mult, paragraful 2 al art. 1 din acelaşi protocol dispune că garanţiile procedurale în cazul expulzării de străini pot să nu fie respectate atunci când expulzarea este necesară în interesul ordinii publice sau se întemeiază pe motive de securitate naţională. Consideră că prevederile de lege criticate respectă şi dreptul la un proces echitabil, întrucât oferă posibilitatea ca atât cererea de declarare ca indezirabili, cât şi o eventuală contestaţie a măsurii luate în acest sens să fie examinate de o instanţă judecătorească independentă şi imparţială, în cadrul unui proces care întruneşte toate exigenţele şi garanţiile care caracterizează procesul echitabil într-o societate democratică.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu încalcă principiul liberului acces la justiţie şi nici dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. Arată că, potrivit art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, hotărârea Curţii de Apel Bucureşti prin care străinul este declarat indezirabil poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la data comunicării. Consideră că textele de lege supuse controlului de constituţionalitate nu aduc atingere nici drepturilor reglementate de art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât este permisă ingerinţa unei autorităţi publice în limita în care o asemenea ingerinţă este prevăzută de lege şi se întemeiază pe raţiuni de securitate naţională. Astfel, arată că este pe deplin justificată obligaţia respectării de către străini a regulilor speciale ce constituie regimul şederii lor în România, având în vedere necesitatea oricărui stat de a controla activităţile de natură să pună în pericol securitatea naţională sau ordinea publică.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentanţilor părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispoziţiile art. 85 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. Curtea constată că, din motivarea excepţiei, astfel cum aceasta a fost prezentată în scris şi expusă în susţinerile orale din cadrul şedinţei publice, rezultă că, în realitate, prevederile de lege împotriva cărora au fost formulate criticile de neconstituţionalitate sunt doar cele ale art. 85 alin. (1)-(5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002. Prin urmare, Curtea urmează să examineze doar constituţionalitatea acestora. Curtea observă, totodată, ca, prin Legea nr. 118/2012 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2012 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2012, s-a dispus înfiinţarea Inspectoratului General pentru Imigrări, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin reorganizarea Oficiului Român pentru Imigrări, care a fost desfiinţat. Aplicând cerinţa cuprinsă în art. III din Legea nr. 118/2012, potrivit căruia, în cuprinsul actelor normative în vigoare, denumirea «Oficiul Român pentru Imigrări» se înlocuieşte, în mod corespunzător, cu denumirea «Inspectoratul General pentru Imigrări»“, textele de lege criticate au, în prezent, următoarea redactare:

- Art. 85 alin. (1)-(5): “Declararea ca indezirabil:

(1) Declararea ca indezirabil este o măsură care se dispune împotriva unui străin care a desfăşurat, desfăşoară ori există indicii temeinice că intenţionează să desfăşoare activităţi de natură să pună în pericol securitatea naţională sau ordinea publică.

(2) Măsura prevăzută la alin. (1) se dispune de Curtea de Apel Bucureşti, la sesizarea procurorului anume desemnai de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. Procurorul sesizează instanţa de judecată, la propunerea instituţiilor cu competenţe în domeniul ordinii publice şi securităţii naţionale care deţin date sau indicii temeinice, în sensul celor prevăzute la alin. (1).

(3) Datele şi informaţiile în baza cărora se propune declararea ca indezirabil pentru raţiuni de securitate naţională se pun la dispoziţia instanţei de judecată, în condiţiile stabilite de actele normative care reglementează regimul activităţilor referitoare la siguranţa naţională şi protejarea informaţiilor clasificate.

(4) Sesizarea prevăzută la alin. (2) se judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor. Instanţa de judecată aduce la cunoştinţă străinului faptele care stau la baza sesizării, cu respectarea prevederilor actelor normative care reglementează

regimul activităţilor referitoare la siguranţa naţională şi protejarea informaţiilor clasificate.

(5) Curtea de Apel Bucureşti se pronunţă, prin hotărâre motivată, în termen de 10 zile de la sesizarea formulată în condiţiile alin. (2). Hotărârea instanţei este definitivă. Atunci când declararea străinului ca indezirabil se întemeiază pe raţiuni de securitate naţională, în conţinutul hotărârii nu se menţionează datele şi informaţiile care au stat la baza motivării acesteia. *

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse la art. 21 alin. (3) care garantează dreptul la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil, şi la art. 25 privitor la libera circulaţie. De asemenea, menţionează şi art. 11, şi art. 20 din Constituţie, pentru a-şi raporta critica şi la prevederile din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cuprinse la art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil şi art. 8 care consacră dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorii acesteia susţin că textele de lege criticate nesocotesc dreptul la un proces echitabil, ca urmare a faptului că nu dau posibilitatea străinului împotriva căruia urmează să fie luată măsura declarării ca indezirabil - ca urmare a faptului că a desfăşurat, desfăşoară ori există indicii temeinice că intenţionează să desfăşoare activităţi de natură să pună în pericol securitatea naţională - să cunoască informaţiile în baza cărora a fost luată această măsură.

Curtea nu poate reţine această critică, observând, sub acest aspect, că, în motivarea Hotărârii din 12 octombrie 2006, pronunţată în Cauza Kaya împotriva României. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit jurisprudenţa sa potrivit căreia deciziilor referitoare la îndepărtarea străinilor nu le sunt aplicabile prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care garantează dreptul la un proces echitabil, întrucât acestea nu presupun contestarea drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil şi nici nu se referă la temeinicia unei acuzaţii în materie penală, în sensul textului convenţional menţionat (paragraful 24).

Pe de altă parte, prin aceeaşi hotărâre, instanţa europeană de contencios al drepturilor omului a precizat, de asemenea, că orice persoană împotriva căreia se ia o măsură care are la bază motive de securitate naţională trebuie să beneficieze de garanţii împotriva arbitrariului. Astfel, persoana trebuie să aibă, în special, posibilitatea de a declanşa un control al măsurii litigioase în faţa unui organ independent şi imparţial, competent să se pronunţe cu privire la toate problemele de fapt şi de drept relevante, în vederea stabilirii legalităţii măsurii şi a sancţionării unui eventual abuz din partea autorităţilor. În faţa unui astfel de organ de control persoana în cauză trebuie să beneficieze de o procedură contradictorie pentru a-şi putea prezenta punctul de vedere şi a combate argumentele autorităţilor (paragraful 41).

În cauzele invocate în motivarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate (Hotărârea din 12 octombrie 2006, pronunţată în Cauza Kaya împotriva României, Hotărârea din 8 iunie 2006, pronunţată în Cauza Lupşa împotriva României, Hotărârea din 13 iulie 2010, pronunţată în Cauza Ahmed împotriva României, şi Hotărârea din 15 februarie 2011, pronunţată în Cauza Geleri împotriva României), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că a existat o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, întrucât reclamanţii nu au beneficiat nici în faţa autorităţilor administrative, nici în faţa curţii de apel de un grad minim de protecţie împotriva arbitrariului autorităţilor. Or, potrivit prevederilor convenţionale menţionate, un străin nu poate fi expulzat decât “În executarea unei decizii luate în conformitate cu legea”. În Cauza Kaya împotriva României (paragraful 55), de exemplu, Curtea a statuat că trimiterea la “lege” vizează, conform ansamblului dispoziţiilor Convenţiei, nu numai existenţa unei baze în dreptul intern, ci şi calitatea legii, care impune accesibilitatea şi previzibilitatea acesteia, precum şi o anumită protecţie împotriva atingerilor arbitrare ale drepturilor garantate de Convenţie, venind din partea puterii publice.

Curtea Constituţională observă însă că toate cele patru hotărâri ale instanţei europene enumerate mai sus au fost pronunţate cu privire la procese desfăşurate în conformitate cu dispoziţii din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, care, ulterior, au fost modificate. În redactarea avută în vedere de instanţa de la Strasbourg în cauzele menţionate, ordonanţa de urgenţă prevedea că declararea ca indezirabil a unui străin constituia o măsură administrativă de autoritate, dispusă de procurorul anume desemnat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, la propunerea Autorităţii pentru străini sau a altor instituţii cu competenţe în domeniul ordinii publice şi siguranţei naţionale, împotriva căreia se putea face contestaţie la Curtea de Apel Bucureşti.

În prezent, formularea textelor de lege criticate înlătură complet riscul de arbitrariu, prin faptul că instanţa de judecată este cea care, la cererea procurorului, declară indezirabil străinul şi dispune îndepărtarea acestuia de pe teritoriul României, ceea ce reprezintă o dovadă a îndeplinirii de către statul român a obligaţiei de a institui garanţiile procedurale cerute de art. 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţie.

Curtea Constituţională nu poate reţine nici susţinerile potrivit cărora textele de lege criticate ar fi neconstituţionale din cauza imposibilităţii reclamantului de a avea acces la informaţiile clasificate pe care s-a întemeiat luarea măsurii declarării sale ca indezirabil. Prevederile art. 85 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 sunt lămuritoare sub acest aspect, stabilind, pe de o parte, că datele şi informaţiile în baza cărora se propune declararea ca indezirabil pentru raţiuni de securitate naţională se pun la dispoziţia instanţei de judecată, în condiţiile stabilite de actele normative care reglementează regimul activităţilor referitoare la siguranţa naţională şi protejarea informaţiilor clasificate, iar, pe de altă parte, la rândul său, instanţa de judecată aduce la cunoştinţă străinului faptele care stau la baza sesizării, de asemenea, cu respectarea prevederilor actelor normative care reglementează regimul activităţilor referitoare la siguranţa naţională şi protejarea informaţiilor clasificate.

În acelaşi sens, Curtea Constituţională constată că, prin Decizia nr. 763 din 31 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 16 ianuarie 2007, examinând excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, în varianta anterioară republicării, care reglementau tot instituţia declarării ca indezirabili a străinilor, a observat că textele de lege criticate ca fiind neconstituţionale nu prevedeau în terminis interdicţia accesului la datele şi informaţiile ce au stat la baza deciziei de declarare a străinului ca indezirabil în ceea ce priveşte instanţa de judecată competentă a soluţiona contestaţia împotriva ordonanţei procurorului, ci se referă exclusiv la străinul vizat de măsura în cauză. Curtea a constatat că, potrivit Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002, judecătorul are acces la documente pe diferite niveluri de secretizare, în condiţiile şi cu respectarea procedurilor specifice stabilite prin acest act normativ. Prin urmare, prin aplicarea corectă a legislaţiei în materie, exercitarea efectivă şi concretă a dreptului de acces liber la instanţă şi a dreptului la apărare este asigurată, riscul de arbitrariu din partea autorităţilor administrative fiind înlăturat.

De asemenea, prin Decizia nr. 1.120 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 27 noiembrie 2008, verificând constituţionalitatea unor prevederi din Legea nr. 182/2002, din perspectiva criticii în sensul că părţile nu pot avea acces la conţinutul unor înscrisuri clasificate, fie în mod direct, fie prin reprezentant, decât cu condiţia obţinerii certificatului de securitate, Curtea Constituţională a constatat că este firesc ca legea menţionată să conţină reguli specifice cu privire la accesul la astfel de informaţii al anumitor persoane care au calitatea de părţi într-un proces, respectiv cu condiţia obţinerii certificatului de securitate, fiind necesar a fi îndeplinite, în prealabil, cerinţele şi procedura specifică de obţinere a acestuia, prevăzute de aceeaşi lege. De vreme ce prevederile de lege criticate nu au ca efect blocarea efectivă şi absolută a accesului la anumite informaţii, ci îl condiţionează de îndeplinirea anumitor paşi procedurali, etape justificate prin importanţa pe care asemenea informaţii o poartă, nu se poate susţine încălcarea dreptului la un proces echitabil sau a principiului unicităţii, imparţialităţii şi al egalităţii justiţiei pentru toţi. Pe de altă parte, însăşi Constituţia prevede, potrivit art. 53 alin. (1), posibilitatea restrângerii exerciţiului unor drepturi - inclusiv a garanţiilor aferente unui proces echitabil - pentru raţiuni legate de apărarea securităţii naţionale.

Prin aceeaşi decizie, Curtea a statuat că reglementarea mai strictă a accesului la informaţiile clasificate ca fiind secrete de stat, prin stabilirea unor condiţii pe care trebuie să le îndeplinească persoanele care vor avea acces la astfel de informaţii, precum şi a unor proceduri de verificare, control şi coordonare a accesului la aceste informaţii, reprezintă o măsură necesară în vederea asigurării protecţiei informaţiilor clasificate, în acord cu dispoziţiile constituţionale ce vizează apărarea securităţii naţionale.

Referitor la pretinsa critică de neconstituţionalitate prin nesocotirea dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale care garantează dreptul la viaţă de familie, Curtea constată că nu este întemeiată. Este adevărat că declararea ca indezirabil a străinului, cu consecinţa îndepărtării sale de pe teritoriul României, poate afecta acest drept, dar o atingere adusă vieţii de familie este permisă, potrivit art. 8 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în măsura în care această ingerinţă este prevăzută de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională. Or, textele de lege supuse controlului de constituţionalitate întrunesc aceste exigenţe convenţionale.

În fine, Curtea constată că nu poate reţine nici critica referitoare la încălcarea dreptului de liberă circulaţie, care nu este un drept absolut, ci trebuie exercitat potrivit legii, putând fi supus unor limitări, în condiţiile imperativului apărării securităţii naţionale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 slin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Zheng Siyong şi Zheng Shuliang în Dosarul nr. 9.433/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 85 alin. (1)-(5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 23 mai 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 277

din 23 mai 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public da pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, precum şi ale art. 169 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Mi nea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. II lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, precum şi ale art. 169 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Eugenia Berescu în Dosarul nr. 7.422/121/2012 al Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr.26D/2013.

La apelul nominal se prezintă, personal, Eugenia Berescu, autor al excepţiei, lipsă fiind partea Casa Teritorială de Pensii Galaţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care, reiterând criticile formulate în faţa instanţei de judecată, solicită admiterea criticii de neconstituţionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 7 decembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 7.422/121/2012, Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, precum şi ale art. 169 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Eugenia Berescu într-o cauză având ca obiect un litigiu de muncă.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 şi art. 20, deoarece, în opinia sa, creează o discriminare între persoanele sănătoase şi cele cu handicap. În continuare, arată că “din punct de vedere constituţional are dreptul să fie diferenţiată ca persoană cu handicap care a lucrat în grupă de muncă faţă de alte persoane cu handicap care nu au lucrat în grupă de muncă”.

Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că pentru a fi discriminare trebuie ca persoanele între care are loc comparaţia să se afle în situaţii analoage şi să beneficieze de un tratament diferenţiat. Astfel, arată că între o persoană pensionată pe baza unei legi speciale, în condiţii derogatorii de la stagiul complet de cotizare, şi un pensionar care a ieşit din câmpul muncii pe baza unui stagiu de cotizare mai mare nu există analogie, astfel încât critica formulată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. II lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, ordonanţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 4 septembrie 2008, potrivit cărora “Beneficiază de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,04166 puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfăşurată în grupa I de muncă, precum şi de 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,02063 puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfăşurată în grupa li de muncă, următoarele categorii de persoane: [...]

b) ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 aprilie 2001-30 septembrie 2008 şi pentru care, la determinarea punctajului mediu anual, s-au utilizat stagiile complete de cotizare prevăzute în anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, în funcţie de data naşterii sau, după caz, stagiile complete de cotizare, în funcţie de data deschiderii dreptului la pensie, conform prevederilor art. 1671 din aceeaşi lege.”

De asemenea, constituie obiect al excepţiei de neconstituţionalitate art. 169 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, care prevede că:

“(1) Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creştere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează:

a) cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I de muncă;

b) cu 25% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situaţia în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările şi completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.

(3) De creşterea punctajelor anuale prevăzută la alin. (1) beneficiază şi persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 aprilie 2001-2 noiembrie 2008 inclusiv, numai în situaţiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual s-au utilizat stagiile complete de cotizare prevăzute de legislaţia în vigoare în perioada respectivă.

(4) Prevederile alin. (1) se aplică prin acordarea diferenţei dintre creşterea punctajului mediu anual rezultată şi cea acordată conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr. 154/2009.

(5) în situaţia în care cuantumul pensiei aferent punctajului mediu anual rezultat în urma aplicării prevederilor alin. (1)-(4) este mai mic decât cel cuvenit sau aflat în plată, se menţine acest cuantum până la data la care, prin aplicarea formulei de caicul prevăzute de lege, se obţine un cuantum al pensiei mai mare.

(6) Prevederile art. 100 lit. a), referitoare la majorarea punctajului pentru perioadele realizate în condiţii deosebite de muncă după data de 1 aprilie 2001, se aplică şi persoanelor înscrise la pensie anterior intrării în vigoare a prezentei legi.

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 care consacră egalitatea în drepturi şi art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. II lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008, pentru a beneficia de sporul acordat pentru munca prestată în grupele speciale, trebuie îndeplinite două condiţii, şi anume: dreptul la pensie să se fi deschis în perioada 1 aprilie 2001-30 septembrie 2008, iar la determinarea punctajului mediu anual să se fi utilizat stagiile complete de cotizare prevăzute de Legea nr. 19/2000.

De asemenea, Curtea constată că Legea nr. 263/2010, în vigoare de la 1 ianuarie 2011, reglementează prin textul art. 169 faptul că pensionarii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 şi care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă beneficiază de o creştere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I de muncă şi, respectiv, cu 25% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.

În speţă, Curtea reţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate este o persoană cu handicap, pensionată la limită de vârstă, printr-o decizie emisă în anul 2000, în condiţiile Legii nr. 57/1992 privind încadrarea în muncă a persoanelor handicapate şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, cu respectarea prevederilor Legii-cadru nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială. De asemenea, Curtea reţine că acesta a fost încadrat în condiţii de handicap mediu gradul III, iar la pensionare i s-a aplicat un stagiu de cotizare de 20 de ani.

Întrucât la determinarea punctajului mediu anual nu s-a utilizat stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea-cadru nr. 3/1977, adică cel de 25 de ani, ci un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, prevăzut de Legea nr. 57/1992, act normativ cu caracter special, Curtea constată că autorul excepţiei nu poate beneficia de prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 şi, respectiv, de cele ale Legii nr. 263/2010, referitoare la majorarea punctajului mediu anual corespunzător grupelor de muncă.

Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, Curtea constată că cele două categorii de pensionari la care se referă autorul excepţiei, şi anume o persoană pensionată pe baza unei legi cu caracter special, în condiţii derogatorii de la stagiul complet de cotizare, şi un pensionar care a ieşit din câmpul muncii pe baza unui stagiu de cotizare mai mare, se află în situaţii juridice diferite, astfel încât nu poate fi reţinută critica privind încălcarea normei constituţionale de referinţă.

De altfel, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, Curtea constată că acestea au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 119 din 16 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 5 mai 2012, a reţinut că “tratamentul juridic diferit nu poate avea semnificaţia discriminării, cele două categorii de persoane aflându-se în situaţii obiectiv diferite prin prisma condiţiilor în care au desfăşurat activitatea şi care se reflectă şi asupra condiţiilor privind acordarea dreptului la pensie”.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

În ceea ce priveşte susţinerea privind încălcarea art. 20 din Constituţie, Curtea constată că aceasta nu poate fi reţinută, dat fiind faptul că autorul excepţiei nu indică cărei dispoziţii convenţionale sau internaţionale contravine reglementarea legală criticată.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, precum şi ale art. 169 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Eugenia Berescu în Dosarul nr. 7.422/121/2012 al Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial ai României, Partea i.

Pronunţată în şedinţa din data de 23 mai 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea hotărârilor cuprinse în Protocolul Sesiunii a XXIV-a a Comisiei hidrotehnice român o-ungare, semnat la Debrecen la 23 mai 2013, pentru aplicarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind colaborarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a apelor de frontieră, semnat la Budapesta la 15 septembrie 2003

 

Având în vedere prevederile art. 10 pct. 5 din Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind colaborarea pentru proiecţia şi utilizarea durabilă a apelor de frontieră, semnat la Budapesta la 15 septembrie 2003, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 577/2004,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 20 din Legea 590/2003 privind tratatele,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă hotărârile cuprinse în Protocolul Sesiunii a XXIV-a a Comisiei hidrotehnice româno-ungare*), semnat la Debrecen la 23 mai 2013, pentru aplicarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind colaborarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a apelor de frontieră, semnat la Budapesta la 15 septembrie 2003, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 577/2004.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul mediului şi schimbărilor climatice,

Rovana Plumb

Ministrul delegat pentru ape, păduri şi piscicultura,

Lucia Ana Varga

p. Ministrul afacerilor externe,

George Ciamba,

secretar de stat

 

Bucureşti, 10 iulie 2013.

Nr. 455.


*) Protocolul Sesiunii a XXIV-a a Comisiei hidrotehnice româno-ungare se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 480 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru reiaţi cu publicul al Regiei Autonome «Monitorul Oficial”, Bucureşti, sos. Panduri nr. 1.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiţii “Spaţii de educaţie şi cercetare - Academia de Studii Economice din Bucureşti, Piaţa Romană nr. 7, sectorul 1, Bucureşti”

În temeiul ari 108 din Constituţia României, republicată, al art. 223 alin. (1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 42 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiţii «Spaţii de educaţie şi cercetare - Academia de Studii Economice din Bucureşti, Piaţa Romană nr. 7, sectorul 1, Bucureşti”, prevăzuţi în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Finanţarea obiectivului de investiţii se face de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale, din fonduri externe nerambursabile, venituri proprii ale Academiei de Studii Economice, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie, precum şi din alte surse legal constituite, conform programelor de investiţii publice aprobate potrivit legii.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul educaţiei naţionale,

Remus Pricopie

p. Ministrul delegat pentru învăţământ superior, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică,

Gigel Paraschiv,

secretar de stat

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Nicolae-Liviu Dragnea

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Daniel Chiţoiu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

 

Bucureşti, 24 iulie 2013.

Nr. 506.

 

ANEXĂ

 

Indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiţii “Spaţii de educaţie şi cercetare - Academia de Studii Economice din Bucureşti, Piaţa Romană nr. 7, sectorul 1, Bucureşti”

 

Titular: Ministerul Educaţiei Naţionale

Beneficiar: Academia de Studii Economice din Bucureşti

Amplasament: Bucureşti, sectorul 1, Piaţa Romană nr. 7

Indicatorii tehnico-economici

 

Valoarea totală a investiţiei (inclusiv TVA)

 

mii lei

40.289

(în preţuri valabile la 27 iunie 2013; 1 euro =4,4 lei),

 

 

 

din care:

 

 

 

- construcţii + montaj:

 

mii lei

32.306

Eşalonarea investiţiei INV / C+M

 

 

 

Anul I

INV

mii lei

22.800

 

C+M

mii lei

18.100

Anul II

INV

mii lei

17.489

 

C+M

mii lei

14.206

Durata de realizare a investiţiei

 

luni

24

Capacităţi:

 

 

 

- suprafaţa totală desfăşurată

 

mp

6.503,5

- suprafaţa totală construită

 

mp

650

- suprafaţă totală teren

 

mp

978

- regim înălţime corp nou

 

 

3S+P+7E

- regim înălţime corp vechi

 

 

D+P+3E

 

Factori de risc

Obiectivul de investiţii se va proteja antiseismic potrivit prevederilor Normativului P100-1/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Finanţarea Investiţiei

Finanţarea obiectivului de investiţii se face de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale, din fonduri externe nerambursabile, venituri proprii ale Academiei de Studii Economice, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie, precum şi din alte surse legal constituite, conform programelor de investiţii publice aprobate potrivit legii.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru stabilirea numărului de posturi şi a structurii organizatorice a Comisiei Naţionale de Prognoză

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 10 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2007 privind organizarea şi funcţionarea Comisiei Naţionale de Prognoză, republicată, cu modificările ulterioare, şi al art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcţionalităţii administraţiei publice locale, a numărului de posturi şi reducerea cheltuielilor la instituţiile şi autorităţile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Numărul maxim de posturi pentru aparatul propriu al Comisiei Naţionale de Prognoză este 92, exclusiv demnitarul.

(2) Structura organizatorică a Comisiei Naţionale de Prognoză este prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Încadrarea în numărul maxim de posturi şi în noua structură organizatorică se realizează în termenele şi cu procedura aplicabilă fiecărei categorii de personal, prin ordin al preşedintelui Comisiei Naţionale de Prognoză, în termen de minimum 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 3. - Hotărârea Guvernului nr. 1.375/2009 privind reorganizarea Comisiei Naţionale de Prognoză, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 802 din 25 noiembrie 2009, se abrogă.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Daniel Chiţoiu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

Preşedintele Comisiei Naţionale de Prognoză,

Ion Ghizdeanu

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Nicolae-Liviu Dragnea

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Mariana Câmpeanu

 

Bucureşti, 24 iulie 2013.

Nr. 515.

 

ANEXA*)

 

Structura organizatorică a Comisiei Naţionale de Prognoză

 

 

Numărul maxim de posturi: 92, exclusiv demnitarul


 

*) Anexa este reprodusă în facsimil.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru completarea Hotărârii Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 1 august 2007, cu modificările şi completările ulterioare, se completează după cum urmează:

1. La articolul 1 alineatul (4), după litera b3) se introduce o nouă literă, litera b4), cu următorul cuprins:

“b4) ordin de aprobare a proiectului major - ordin al ordonatorului de credite cu rol de autoritate de management prin care se aprobă depunerea de cereri de rambursare pentru proiecte majore din domeniul mediu, după stabilirea admisibilităţii de către Comisia Europeană, proiecte care respectă criteriile aprobate de comitetul de monitorizare pentru programul respectiv, în vederea includerii pe declaraţii de cheltuieli transmise către Comisia Europeană, în conformitate cu prevederile art. 78 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006, a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunii anterior emiterii deciziei Comisiei Europene conform art. 41 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006.”

2. La articolul 2, după alineatul (4) se introduc două noi alineate, alineatele (5) şi (6), cu următorul cuprins:

“(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. c), cheltuielile realizate în cadrul proiectelor majore din domeniul mediu, pentru care s-a stabilit admisibilitatea de către Comisia Europeană, dar pentru care nu s-a emis o decizie a Comisiei Europene în aplicarea art. 41 al Regulamentului Consiliului nr. 1.083/2006, sunt eligibile în conformitate cu prevederile art. 56 şi 78 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006 dacă îndeplinesc următoarele condiţii specifice:

a) a fost emis ordinul de aprobare a depunerii cererilor de rambursare de către beneficiari în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (4) lit. b4);

b) sunt în conformitate cu prevederile cererii de finanţare pentru care a fost stabilită admisibilitatea de către Comisia Europeană.

(6) în cazul în care, în aplicarea art. 41 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006, Comisia Europeană refuză să contribuie integral sau parţial la finanţarea proiectului major, cheltuielile rambursate din Programul operaţional sectorial Mediu, până la data aducerii la cunoştinţă a deciziei, vor fi recuperate de la beneficiar, în conformitate cu legislaţia în vigoare.”

3. La articolul 13, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins:

“(6) Pentru implementarea prevederilor art. 2 alin. (5) autoritatea de management elaborează în termen de 30 de zile metodologia de punere în aplicare prin ordin al ministrului coordonator al autorităţii de management.”

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul mediului şi schimbărilor climatice,

Rovana Plumb

Ministrul fondurilor europene,

Eugen Orlando Teodorovici

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Daniel Chiţoiu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

Ministrul afacerilor externe,

Titus Corlăţean

 

Bucureşti, 24 iulie 2013.

Nr. 523.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

pentru modificarea Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 165/2012 privind stabilirea cuantumului taxei pentru autorizarea anuală a plantaţiilor viticole destinate obţinerii de struguri pentru producerea de vinuri cu indicaţie geografică, a cuantumului taxei pentru atestarea dreptului de utilizare a indicaţiei geografice pentru comercializarea vinurilor cu indicaţie geografică şi aprobarea introducerii însemnului de certificare a calităţii vinurilor cu indicaţie geografică îmbuteliate

 

Văzând Referatul de aprobare al Oficiului Naţional al Viei şi Produselor Vitivinicole nr. 1.813 din 23 iulie 2013,

în baza prevederilor art. 1 alin. (2), art. 5 lit. a) şi lit. b) şi ale art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1.408/2009 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Oficiului Naţional al Viei şi Produselor Vitivinicole, cu modificările ulterioare, şi ale art. 53 din Normele metodologice de aplicare a Legii viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 244/2002, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 769/2010, cu modificările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 7 alin, (5) din Hotărârea Guvernului nr. 725/2010 privind reorganizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi a unor structuri aflate în subordinea acestuia, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale emite prezentul ordin.

Art. I. - Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 165/2012 privind stabilirea cuantumului taxei pentru autorizarea anuală a plantaţiilor viticole destinate obţinerii de struguri pentru producerea de vinuri cu indicaţie geografică, a cuantumului taxei pentru atestarea dreptului de utilizare a indicaţiei geografice pentru comercializarea vinurilor cu indicaţie geografică şi aprobarea introducerii însemnului de certificare a calităţii vinurilor cu indicaţie geografică îmbuteliate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 16 august 2012, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1.      La articolul 4, alineatul (4) va avea următorul cuprins:

2.      (4) însemnele de certificare vor fi puse la dispoziţia producătorilor până cel mai târziu la data de 1 ianuarie 2014.”

2. Articolul 6 va avea următorul cuprins:

“Art. 6. - (1) Până la data de 15 decembrie a fiecărui an, în baza declaraţiilor de recoltă şi de producţie, operatorii economici vor depune la inspectoratele teritoriale ale O.N.V.P.V. cereri scrise privind necesarul estimativ de însemne de certificare a calităţii vinurilor cu indicaţie geografică pentru anul următor.

(2) Vinurile cu indicaţie geografică pot fi comercializate fără aplicarea însemnelor de certificare a calităţii vinurilor cu indicaţie geografica până la data de 1 ianuarie 2014.

(3) Vinurile cu indicaţie geografică îmbuteliate după data de 1 ianuarie 2014 se vor putea pune în consum numai după aplicarea însemnelor de certificare a calităţii.

(4) Vinurile cu indicaţie geografică îmbuteliate şi livrate anterior datei de 1 ianuarie 2014 pot fi comercializate fără aplicarea în etichetare a însemnelor de certificare a calităţii vinurilor până la epuizarea stocurilor existente la comercianţi.”

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Achim Irimescu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 30 iulie 2013.

Nr. 730.

MINISTERUL CULTURII

 

ORDIN

pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice privind organizarea şi funcţionarea comisiilor, procedura de selecţie a programelor, proiectelor şi acţiunilor culturale în vederea acordării de finanţări nerambursabile din Fondul Cultural Naţional, precum şi de soluţionare a contestaţiilor, aprobate prin Ordinul ministrului culturii şi patrimoniului naţional nr. 2.231/2011

 

În baza dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1998 privind îmbunătăţirea sistemului de finanţare a programelor, proiectelor şi acţiunilor culturale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 245/2001, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 11 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 90/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul culturii emite următorul ordin:

Art. I. - Normele metodologice privind organizarea şi funcţionarea comisiilor, procedura de selecţie a programelor, proiectelor şi acţiunilor culturale în vederea acordării de finanţări nerambursabile din Fondul Cultural Naţional, precum şi de soluţionare a contestaţiilor, aprobate prin Ordinul ministrului culturii şi patrimoniului naţional nr. 2.231/2011, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 3 mai 2011, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 2, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 2. - (1) Finanţarea nerambursabilă se acordă numai în condiţiile existenţei unor surse de finanţare proprii sau atrase ale beneficiarului finanţării, în cuantum de cel puţin 10% din costul total al programelor, proiectelor şi acţiunilor culturale, denumite în continuare proiecte culturale.”

2. La articolul 5, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(2) Pentru a participa la selecţia de oferte, solicitanţii trebuie să depună documentaţia de solicitare a finanţării. Acelaşi solicitant poate depune maximum 3 oferte culturale în cadrul unei sesiuni de finanţare.”

3. La articolul 6 alineatul (1), după litera g) se introduc cinci noi litere, literele h)-l), cu următorul cuprins:

„h) certificatul de înscriere sau alte acte doveditoare ale dobândirii personalităţii juridice (copie);

i) certificat de înregistrare fiscală (copie);

j) actul constitutiv, statutul şi actele doveditoare ale sediului actual, precum şi actele adiţionale, după caz;

k) actele din care să rezulte titlul cu care sunt folosite spaţiile, în cazul în care proiectul cultural nu se organizează la sediul solicitantului (contract, acord de principiu, scrisoare de intenţie sau declaraţie de parteneriat);

l) documentaţia privind fundamentarea devizului general al proiectului cultural propus (oferte din partea operatorilor economici care pot presta servicii de orice natură, necesare realizării proiectului cultural propus, precum şi alte asemenea documente).”

4. La articolul 6, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(2) Documentele prevăzute la lit. c)-I) se scanează şi se salvează, conform paşilor operaţionali ai aplicaţiei online, prezentaţi în ghidul solicitantului, întocmit de către Administraţia Fondului Cultural Naţional.”

5. La articolul 6, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(3) Documentele prevăzute la alin. (1) lit. h)-j) vor fi depuse doar de solicitanţii care nu au mai primit finanţări nerambursabile de la Fondul Cultural Naţional. Solicitanţii care au beneficiat de finanţări din Fondul Cultural Naţional vor depune doar actele adiţionale prevăzute la alin. (1) lit. h)-j), intervenite în intervalul scurs de la data ultimei finanţări nerambursabile acordate.”

6. La articolul 6, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:

“(4) Autoritatea finanţatoare are obligaţia de a verifica depunerea de către solicitanţi a documentelor prevăzute la alin. (1).”

7. Articolul 7 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 7. - Vor fi supuse evaluării numai ofertele care conţin toate documentele prevăzute la art. 6 şi respectă termenele şi condiţiile de participare stabilite prin anunţul public al selecţiei.”

8. Articolul 8 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 8. -(1) Solicitările care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 7 sunt evaluate pe baza criteriilor şi punctajelor cuprinse în Grila de evaluare a proiectelor culturale, stabilită în conformitate cu strategia şi priorităţile de finanţare din Fondul Cultural Naţional, aprobate de Consiliul Administraţiei.

(2) Grila de evaluare este disponibilă simultan cu anunţul public aferent fiecărei selecţii de oferte, prin accesarea adresei: www.afcn.ro

9. Articolul 10 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 10. - (1) Membrii comisiilor de selecţie sunt desemnaţi de Consiliul Administraţiei Fondului Cultural Naţional, pe baza autopropunerilor sau a propunerilor formulate în scris de către operatorii culturali, care desfăşoară activităţi legate de ariile tematice pentru care vor fi acordate finanţări în sesiunea respectivă.

(2) Propunerile formulate potrivit dispoziţiilor alin. (1) vor avea în vedere specialişti din domeniile de referinţă, cu o experienţă de minimum 3 ani de practică, şi vor fi însoţite de un curriculum vitae al persoanei propuse pentru a face parte din comisiile de selecţie, precum şi de Formularul de candidatură pentru înscrierea în baza de date pentru experţi independenţi.

(3) Fiecare membru al comisiei de selecţie va semna la începutul sesiunii o declaraţie de imparţialitate, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 4. Persoana care face parte din organele de conducere ale unui operator cultural, care solicită finanţare nerambursabilă din Fondul Cultural Naţional, nu poate deţine calitatea de membru al comisiei de selecţie desemnate pentru aria tematică la care aplică respectivul operator cultural.

(4) în situaţia în care, în cursul procedurii de selecţie, un membru al comisiei de selecţie constată că are un interes patrimonial în legătură cu una dintre ofertele culturale înaintate comisiei din care face parte, acesta are obligaţia să declare imediat acest lucru şi să se retragă de la lucrările comisiei de selecţie respective. Pentru aceleaşi motive, precum şi pentru intervenţia cazului de incompatibilitate prevăzut la alin. (3), măsura retragerii calităţii de membru în respectiva comisie de selecţie poate fi propusă Consiliului Administraţiei de către secretariatul Administraţiei Fondului Cultural Naţional.”

10. Articolul 11 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 11. - (1) Comisiile de selecţie sunt formate din minimum 3 membri având calitatea de experţi independenţi, fiind numiţi pentru fiecare sesiune de finanţare. În componenţa acestor comisii pot intra şi membri supleanţi, desemnaţi a-i înlocui pe titulari, în cazul în care, din motive obiective, aceştia nu pot asigura activitatea de evaluare a proiectelor culturale.

(2) Pentru activitatea desfăşurată în cadrul comisiilor de selecţie, membrii acestora sunt remuneraţi în baza unor contracte civile încheiate, în condiţiile legii.

(3) Remuneraţia prevăzută la alin. (2) se stabileşte prin decizie a conducătorului Administraţiei Fondului Cultural Naţional.

(4) Secretariatul fiecărei comisii de selecţie este asigurat de Administraţia Fondului Cultural Naţional, care asigură şi convocarea membrilor acestora, conform prevederilor art. 13 alin. (3).

(5) Componenţa nominală a comisiei va fi adusă la cunoştinţă publică numai după încheierea sesiunii de selecţie.”

11. Articolul 12 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 12. - (1) Documentaţia prevăzută la art. 6 este verificată de către secretariatul comisiilor de selecţie, inclusiv sub aspectul respectării condiţiilor de participare şi din punct de vedere al eligibilităţii cheltuielilor prevăzute în formularul pentru descrierea bugetului de venituri şi cheltuieli.

(2) Nu vor participa la etapa de evaluare solicitările de finanţare care nu respectă prevederile art. 7.

(3) Lista ofertelor culturale respinse pentru neeligibilitate administrativă, precum şi lista ofertelor culturale reţinute spre evaluare, cuprinzând şi sumele declarate eligibile, conform art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1998, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 245/2001, cu modificările şi completările ulterioare, se publică pe adresa www.afcn.ro, la termenul prevăzut în calendarul selecţiei din cuprinsul anunţului public.”

12. Articolul 13 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 13. - (1) Fiecare ofertă culturală va fi analizată de 3 membri ai comisiei de selecţie si notată potrivit dispoziţiilor art. 8.

(2) Pentru fiecare ofertă vor fi întocmite rapoarte, care vor fi structurate pe baza grilei de evaluare prevăzute Sa art. 8 şi vor include observaţiile şi justificările experţilor pentru punctajul acordat.

(3) Membrii comisiilor de selecţie au obligaţia de a comunica, inclusiv prin curierat rapid, grilele şi rapoartele de evaluare întocmite, în original, secretariatului Administraţiei Fondului Cultural Naţional, cu cel puţin două zile înainte de data stabilită pentru desfăşurarea şedinţei convocate pentru stabilirea ierarhiei ofertelor culturale, precum şi a cuantumului finanţării acordate pentru fiecare dintre acestea.

(4) După comunicarea documentelor de evaluare este interzisă modificarea punctajelor acordate ofertelor culturale, cu excepţia celor care fac obiectul reuniunii de reevaluare comună.

(5) În situaţia în care se constată diferenţe mai mari de 20 de puncte între punctajele totale acordate pentru aceeaşi ofertă, în cadrul şedinţei prevăzute la alin. (3) se convoacă o reuniune de reevaluare comună a ofertei în cauză.

(6) în cazul în care, în urma reuniunii de reevaluare, diferenţa între punctaje nu se reduce, oferta culturală în referinţă va fi supusă unei noi evaluări, realizată de o nouă comisie.

(7) în cazul în care, din motive obiective, expertul convocat pentru o reuniune de reevaluare comună, conform alin. (4), nu poate fi prezent, acesta trebuie să asigure participarea sa prin mijloace tehnice de comunicare (de exemplu, teleconferinţă).

(8) Pentru a preîntâmpina intervenţia unui caz fortuit sau de forţă majoră, de natură a împiedica desfăşurarea reuniunii de reevaluare comună, conform alin. (7), Administraţia Fondului Cultural Naţional poate convoca din oficiu membri supleanţi din cadrul fiecărei comisii de selecţie.

(9) Modalitatea de desfăşurare a şedinţelor prevăzute la alin. (3) şi (5) este prevăzută în regulamentul intern al comisiilor de selecţie, aprobat prin decizie a conducătorului Administraţiei Fondului Cultural Naţional.”

13. La articolul 14 alineatul (1), după litera c) se introduce o nouă literă, litera d), cu următorul cuprins:

,,d) în cazul ofertelor culturale care sunt poziţionate ultimele în ierarhia proiectelor culturale selectate la fiecare arie tematică, totalizând punctaje identice, ale căror cheltuieli totale sunt justificate şi respectă reglementările stabilite de lege şi prin anunţul public, dar pentru care nu mai există fonduri suficiente pentru acoperirea integrală a finanţării solicitate, conform lit. a), solicitanţii au posibilitatea de a adapta proiectul propus pentru a se încadra în suma rezultată în urma aplicării formulei mediei ponderate, calculată în raport cu diferenţa consemnată după totalizarea finanţărilor deja alocate în cadrul respectivei arii tematice şi de sumele solicitate sau de a renunţa la finanţare.”

14. La articolul 15, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 15. - (1) Administraţia Fondului Cultural Naţional va cere solicitanţilor ale căror proiecte au fost selecţionate în prima etapă de selecţie completarea documentaţiei, în termen de 5 zile lucrătoare de la comunicare, cu următoarele:

a) situaţiile financiare anuale la data de 31 decembrie ale exerciţiului financiar precedent, înregistrate la direcţia generală a finanţelor publice judeţeană, respectiv la administraţiile finanţelor publice ale sectoarelor municipiului Bucureşti; bilanţul contabil sau, în cazul entităţilor care organizează contabilitatea în partidă simplă, decizia finală de impunere (cu excepţia operatorilor culturali înfiinţaţi în anul respectiv);

b) certificat de atestare fiscală;

c) dovada existenţei altor surse de finanţare proprii sau atrase, care se transmit prin poştă într-un exemplar, astfel:

- declaraţii pe propria răspundere ale solicitantului privind contribuţia proprie sau atrasă, însoţite de extrase de cont bancar, după caz;

- contracte de sponsorizare;

- scrisori de intenţie, după caz;

- alte forme de sprijin financiar din partea unor terţi;

d) documente privind eventualele parteneriate, în vederea realizării proiectului cultural pentru care se solicită finanţare.”

15. La articolul 16, alineatele (1), (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“Art. 16. - (1) Sunt considerate eligibile pentru acordarea finanţării nerambursabile proiectele care îndeplinesc următoarele condiţii:

- conţin documentele prevăzute la art. 15;

- respectă termenul de depunere a documentaţiei prevăzut la art. 15.

(2) Lista proiectelor care nu îndeplinesc aceste condiţii şi sunt considerate neeligibile pentru acordarea finanţării nerambursabile va fi publicată pe site-ul autorităţii finanţatoare.

(3) Proiectele sunt considerate neeligibile în situaţia în care documentele sunt incomplete şi/sau din conţinutul lor rezultă faptul că solicitantul nu îndeplineşte condiţiile de participare anunţate de Administraţia Fondului Cultural Naţional.”

16. La articolul 17, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(2) în cazul în care în urma analizei prevăzute la art. 16 sunt declarate neeligibile pentru acordarea finanţării unul sau mai multe dosare ori se înregistrează declaraţii de renunţare la finanţarea nerambursabilă, suma rămasă disponibilă se va distribui, cu prioritate, solicitanţilor prevăzuţi la art. 14 alin. (1) lit. c) sau d), după caz. În caz contrar, solicitanţii care întrunesc punctajul imediat următor în ordine descrescătoare vor fi contactaţi pentru îndeplinirea procedurilor prevăzute la art. 15.”

17. Articolul 18 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 18. - (1) Solicitanţii nemulţumiţi de modul de respectare a procedurii privind organizarea şi desfăşurarea selecţiei de oferte pot depune contestaţie în termen de maximum 3 zile lucrătoare de la data publicării listei finale.

(2) în vederea elaborării contestaţiei pot fi solicitate rapoartele şi grilele de evaluare corespunzătoare ofertei culturale întocmite conform prevederilor art. 13, care vor fi puse la dispoziţie de către Secretariatul Administraţiei Fondului Cultural Naţional, cu respectarea confidenţialităţii identităţii evaluatorilor, în scris, pe fax sau prin poştă electronică.

(3) Contestaţiile vor fi soluţionate de comisii special constituite în acest scop, formate din experţi independenţi, în conformitate cu prevederile art. 10, în termen de 5 zile lucrătoare de la data expirării termenului de depunere a contestaţiilor.

(4) Membrii comisiilor special constituite sunt desemnaţi de către Consiliul Administraţiei Fondului Cultural Naţional. Componenţa nominală a comisiei va fi adusă la cunoştinţa publică numai după încheierea sesiunii de selecţie.

(5) în componenţa unei comisii de soluţionare a contestaţiilor nu pot fi numiţi membri care au făcut parte din comisia de selecţie aferentă ariei tematice respective.

(6) Membrii comisiilor de soluţionare a contestaţiilor vor analiza aspectele invocate de către contestatori, coroborate cu informaţiile cuprinse în rapoartele şi grilele de evaluare întocmite pentru respectivele oferte culturale de către membrii comisiilor de selecţie, şi vor dispune cu privire la modalitatea de respectare a procedurii privind organizarea şi desfăşurarea selecţiei de oferte.

(7) Secretariatul fiecărei comisii de soluţionare a contestaţiilor este asigurat de Administraţia Fondului Cultural Naţional, care asigură şi convocarea membrilor acestora.

(8) Pentru activitatea desfăşurată în cadrul comisiilor de soluţionare a contestaţiilor, membrii acestora sunt remuneraţi în baza unor contracte civile, în condiţiile legii. Remuneraţia se stabileşte prin decizie a conducătorului Administraţiei Fondului Cultural Naţional.

(9) Rezultatele finale ale selecţiei de oferte, după soluţionarea contestaţiilor depuse, vor fi făcute publice, prin publicarea pe adresa www.afcn.ro

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul culturii,

Daniel-Constantin Barbu

 

Bucureşti, 1 iulie 2013.

Nr. 2.355.