MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 239/2013

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXV - Nr. 239         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 25 aprilie 2013

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE PARLAMENTULUI ROMÂNIEI

 

45. - Hotărâre privind numirea membrilor Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 198 din 9 aprilie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3201 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 200 din 9 aprilie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. 3 din Codul penal

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

190. - Hotărâre privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2013 al Companiei Naţionale „Administraţia Porturilor Maritime” - SA. Constanţa, aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor

 

191. - Hotărâre privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2013 al Administraţiei Naţionale de Meteorologie, care funcţionează sub autoritatea Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice

 

192. - Hotărâre privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2013 pentru Compania Naţională a Uraniului - S.A. Bucureşti, aflată sub autoritatea Ministerului Economiei

 

193. - Hotărâre privind aprobarea numărului mediu maxim de personal pe anul 2013 pentru operatorii economici din industria de apărare, care desfăşoară activităţi conform prevederilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare

 

HOTĂRÂRI ALE PARLAMENTULUI ROMÂNIEI

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

 

HOTĂRÂRE

privind numirea membrilor Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară

 

Având în vedere audierea candidaţilor la funcţiile de membri executivi, respectiv membri neexecutivi ai Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară, în conformitate cu prevederile legale şi cu raportul favorabil al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci şi al Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare din Camera Deputaţilor, respectiv al Comisiei pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital şi al Comisiei economice, industrii şi servicii din Senat,

în temeiul prevederilor art. 67 din Constituţia României, republicată,

 

Parlamentul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se numesc, pentru un mandat de 5 ani, începând cu data de 29 aprilie 2013, 5 membri executivi, respectiv preşedintele, prim-vicepreşedintele şi 3 vicepreşedinţi,

precum şi 12 membri neexecutivi ai Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară, persoanele prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comună din 24 aprilie 2013, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,VIOREL HREBENCIUC

p. PREŞEDINTELE SENATULUINICOLAE MOGA

 

Bucureşti, 24 aprilie 2013.

Nr. 45.

 

ANEXĂ

 

COMPONENŢA NOMINALĂ

a Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară

 

1. Ruşanu Dan Radu - preşedinte - membru executiv

2. Dăianu Daniel - prim-vicepreşedinte - membru executiv

3. Ursache Mircea - vicepreşedinte - membru executiv - sectorul instrumentelor şi investiţiilor financiare

4. Tudor Daniel George - vicepreşedinte -membru executiv - sectorul asigurărilor-reasigurărilor

5. Giurescu Ion - vicepreşedinte - membru executiv - sectorul sistemului de pensii private

6. Mihăilescu Dorina Teodora - membru neexecutiv

7. Marcu Gheorghe - membru neexecutiv

8. Alexe Gavrilă - membru neexecutiv

9. Albu Gheorghe - membru neexecutiv

10. Králik Loránd-István - membru neexecutiv

11. Mîrzac Marian - membru neexecutiv

12. Sârbu Marian - membru neexecutiv

13. Moldoveanu Corneliu - membru neexecutiv

14. Baltă Tudor - membru neexecutiv

15. Frunzulică Doru-Claudian - membru neexecutiv

16. Puiu Nina - membru neexecutiv

17. Coca-Constantinescu Gheorghe-Cornel - membru neexecutiv

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 198

din 9 aprilie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3201 din Codul de procedură penală

 

Acsinte Gaspar - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3201 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Daniel Crăciun în Dosarul nr. 12.615/196/2012 al Judecătoriei Brăila - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 72D/2013.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 15 ianuarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 12.615/196/2012, Judecătoria Brăila - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3201 din Codul de procedură penala, excepţie ridicată de Daniei Crăciun în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale la fond în care se fac cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunilor de furt calificat şi tâlhărie.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 3201 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, deoarece obligă inculpatul să recunoască în totalitate faptele reţinute în actul de inculpare. Această împrejurare este de natură să lase cale liberă inechităţilor, obligând inculpatul care doreşte obţinerea unui beneficiu judiciar să recunoască şi faptele pentru care se consideră nevinovat.

Judecătoria Brăila - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu asigură un tratament juridic identic inculpaţilor aflaţi în situaţii similare. Astfel, apare discriminatorie situaţia în care un inculpat care a săvârşit mai multe fapte în concurs real este trimis în judecată prin mai multe acte de sesizare, putând opta pentru beneficiul prevăzut de art. 3201 din Codul de procedură penală pentru toate faptele sau numai pentru unele dintre acestea, faţă de situaţia în care un inculpat este trimis în judecată pentru săvârşirea mai multor fapte, tot în concurs real, dar prin acelaşi rechizitoriu. Totodată, în opinia instanţei, textul criticat nu prevede nici posibilitatea aplicării procedurii simplificate pentru una din fapte şi disjungerea faţă de celelalte în vederea judecării potrivit dreptului comun, întrucât impune condiţia recunoaşterii în totalitate a faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece autorul urmăreşte rezolvarea de către Curtea Constituţională a unei probleme de interpretare şi aplicare a legii. În acest context, în opinia Guvernului, este evident că reducerea referitoare la limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea ce face obiectul declaraţiei de recunoaştere a vinovăţiei nu priveşte actul de trimitere în judecată, ci fapta sau faptele a căror săvârşire a fost asumată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3201 din Codul de procedură penală cu denumirea marginală - Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, introdus prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, astfel cum a fost modificat prin art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 121/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 29 decembrie 2011, care au următorul conţinut:

„Până la începerea cercetării judecătoreşti inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.

La termenul de judecată, instanţa întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, procedează la audierea acestuia şi apoi acordă cuvântul procurorului şi celorlalte părţi.

Instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

Dacă pentru soluţionarea acţiunii civile se impune administrarea de probe în faţa instanţei, se va dispune disjungerea acesteia.

În caz de soluţionare a cauzei prin aplicarea alin. 1, dispoziţiile art. 334 şi 340-344 se aplică în mod corespunzător.

Instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispoziţiile alin. 1-6 nu se aplică în cazul în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă.

Instanţa respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat. În acest caz instanţa continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.”

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în faţa legii, art. 21 referitor la Accesul liber la justiţie, art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie, art. 53 referitor la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 988 din 22 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 19 ianuarie 2013, şi Deciziei nr. 978 din 22 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 17 ianuarie 2013, Curtea Constituţională a constatat că aplicarea procedurii simplificate este o derogare de la dreptul comun, care presupune soluţionarea cu celeritate a unor cauze penale pentru care cercetarea judecătorească propriu-zisă devine redundantă, întrucât în prima fază a procesului penal au fost dezlegate în totalitate toate aspectele legate de existenţa infracţiunii şi de vinovăţia inculpatului.

Această procedură nu este însă un drept fundamental şi inculpatul este liber să uzeze sau nu de ea, după cum instanţa de judecată, în condiţiile în care constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, poate respinge cererea,

Prin urmare, ţinând seama de efectele unei astfel de proceduri şi de considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficia! al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011, Curtea a constatat că limitele înlăuntrul cărora judecătorul poate respinge cererea formulată au în vedere criterii obiective şi rezonabile, întrucât, indiferent că ne aflăm în faţa unei recunoaşteri totale sau parţiale a vinovăţiei, ceea ce prevalează constă în existenţa unui proces echitabil, despre care nu se poate vorbi în măsura în care se neagă principiul aflării adevărului. Prin urmare, nu simpla recunoaştere a vinovăţiei este determinantă pentru a se da eficienţa unui proces echitabil desfăşurat în limitele legalităţii şi imparţialităţii, aceasta constituind doar o condiţie procedurală, ci stabilirea vinovăţiei.

De altfel, posibilitatea judecătorului de a respinge cererea de recunoaştere a vinovăţiei şi de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate constituie o garanţie a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi o garantare a aplicării prezumţiei de nevinovăţie, mai ales în cazurile în care se exercită o presiune asupra inculpatului de a-şi recunoaşte vinovăţia. În acest sens s-a mai arătat că Decizia nr. 2004-492 DC din 2 martie 2004 a Consiliului Constituţional francez, prin care acesta a statuat că - în cadrul procedurii denumite „reconnaissance prealable de culpabilite” - judecătorul cauzei nu poate fi ţinut de acceptarea vinovăţiei de către inculpat, ci acestuia „îi revine sarcina să se asigure”că persoana respectivă a recunoscut, liber şi sincer, că este autorul faptelor şi să verifice realitatea acestora”. Prin aceeaşi decizie, Consiliul Constituţional francez a statuat că, în cazul în care emite o ordonanţă de omologare a acordului de stabilire a vinovăţiei, „judecătorul trebuie să verifice nu numai realitatea consimţământului persoanei, ci, în egală măsură, şi sinceritatea acesteia”.

Aşa fiind, se poate desprinde concluzia că judecătorul nu este obligat, în absenţa convingerii sincerităţii inculpatului ca autor al faptelor, să admită cererea formulată, chiar dacă acesta a recunoscut şi fapte despre care este posibil ca ulterior să le nege. Aceasta constituie o aplicare a principiului constituţional al înfăptuirii justiţiei de către instanţele judecătoreşti, consacrat de art. 124 din Legea fundamentată, neputând fi admis ca judecătorului cauzei să nu i se dea posibilitatea de a respinge cererea de recunoaştere a vinovăţiei atunci când, de exemplu, nu este lămurit asupra împrejurărilor de fapt ale cauzei, considerând că judecata nu poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, ci judecarea cauzei ar trebui să se facă potrivit dreptului comun.

Totodată, aspectele legate de identificarea faptei şi vinovăţia autorului aşa cum au fost reglementate în textul criticat nu neagă celelalte judecăţi referitoare la aplicarea pedepsei şi la individualizarea ei, judecătorul putând dispune condamnarea inculpatului cu reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi cu reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii. Astfel, potrivit art. 72 din Codul penal, la stabilirea şi la aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a aceluiaşi cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Totodată, dintr-o analiză comparativă a beneficiului reducerii de pedeapsă ca urmare a aplicării procedurii simplificate, pe de o parte, şi a beneficiului aplicării eventualelor efecte ale circumstanţelor atenuante potrivit dreptului comun, pe de altă parte, se observă că în cea de-a două situaţie pedeapsa închisorii se poate reduce n j cu o treime, ci cu mai mult. Astfel, la un minim special de 10 ani pedeapsa poate coborî până la 3 ani, la un minim special de 5 ani pedeapsa poate coborî până la 1 an, iar la un minim special de 3 ani pedeapsa poate coborî până la 3 luni. Or, aşa cum rezultă din chiar alin. 1 şi 2 ale art. 3201 din Codul de procedură penală, inculpatul, din proprie voinţă, poate declara că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în rechizitoriu şi solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmării penale şi, cu titlu de excepţie, pe baza unor înscrisuri în circumstanţiere pe care le poate administra la acel termen. Astfel, această procedură, pe lângă beneficiul celerităţii, este de natură a oferi inculpaţilor şi alte raţiuni pentru a depune toate diligentele necesare pentru lămurirea tuturor aspectelor legate de obţinerea unor acte în circumstanţiere. În măsura în care consideră că urmărirea penală a fost efectuată cu încălcarea prevederilor legate, atunci inculpatul este liber să nu uzeze de procedura simplificată.

Prin urmare, nu poate fi primită susţinerea referitoare la încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, deoarece, în măsura în care instanţa apreciază că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt insuficiente pentru a stabili că fapta există, că aceasta constituie infracţiune şi că a fost săvârşită de inculpat, atunci poate respinge cererea formulată, urmând a judeca cauza potrivit dreptului comun, cadru procesual în care poate lămuri toate împrejurările, inculpatul putând beneficia, aşa cum s-a arătat mai sus, de un tratament juridic mai blând, în acord cu efectele circumstanţelor atenuante. Altfel spus, conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii, stăruinţa depusă pentru a înlătura rezultatul ori paguba produsă, comportarea sinceră în faţa autorităţii, recunoaşterea vinovăţiei şi alte asemenea reprezintă împrejurări care pot constitui circumstanţe atenuante şi care sunt mai favorabile decât beneficiul prevăzut de art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Daniel Crăciun în Dosarul nr. 12.615/196/2012 al Judecătoriei Brăila - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 3201 din Codul de procedură penală sunt constituţionale, în raport cu criticile formulate.

Decizia se comunică Judecătoriei Brăila - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 aprilie 2013-

PREŞEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 200

din 9 aprilie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. 3 din Codul penal

 

Acsinte Gaspar - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicată de Adrian Năstase în Dosarul nr. 36.429/3/2012 (3.348/2012) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 89D/2013.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Corneliu Liviu Popescu din cadrul Baroului Bucureşti, cu delegaţie la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care învederează două chestiuni prealabile. Prima dintre acestea constă în afirmarea regretului că dosarul nu se judecă după luna iunie, când actuala instanţă de contencios constituţional va avea o altă componenţă. A două chestiune se referă la reprezentarea Ministerului Public de către un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi nu de către un procuror din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie. În acest sens arată că a ridicat de mai multe ori în faţa instanţelor de drept comun nelegalitatea participării la şedinţele de judecată a unui procuror din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi, de fiecare dată, instanţele au apreciat că acest lucru este în conformitate cu legea. De aceasta dată situaţia s-a schimbat, motiv pentru care, pentru identitate de raţiune, solicită ca Ministerul Public să fie reprezentat de un procuror din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public pentru a răspunde acestor chestiuni prealabile.

Reprezentantul Ministerului Public arată că, de vreme ce prima chestiune este doar o simplă afirmaţie, atunci şi poziţia Ministerului Public se rezumă la o simplă tăcere. În ce priveşte problema reprezentării Ministerului Public, arată că regula aplicabilă în faţa instanţelor de drept comun este alta decât cea aplicabilă în faţa instanţei de contencios constituţional, deoarece în acest din urmă caz Ministerul Public este reprezentat de un procuror desemnat prin ordin emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Curtea, având în vedere problema reprezentării Ministerului Public, în temeiul art. 30 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, coroborat cu art. 71 şi 74 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, respinge cererea formulată, deoarece la şedinţele Curţii Constituţionale participă numai procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie anume desemnaţi prin ordin de procurorul general.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă din nou cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece sintagma „afară de cazul în care şi-a provocat în mod voit boala” instituie o privare ilicită de libertate, depăşind limitele hotărârii judecătoreşti de condamnare care a legitimat-o. În acest fel un condamnat care şi-a provocat voit o boală urmează a fi tratat într-un spital civil sub pază, cu toate că această perioadă nu i se va lua în calculul pedepsei. De exemplu, în cazul unei pedepse de 5 ani cu executare stabilită printr-o hotărâre judecătorească de condamnare, un condamnat care şi-a provocat o boală ce necesită 3 luni de spitalizare va executa un total de 5 ani şi 3 luni, depăşind astfel, în dezacord cu art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, limitele condamnării care a legitimat privarea de libertate. În opinia sa, reglementarea criticată vizează mai mult o problemă de filozofie a drepturilor omului referitoare la teoria „mâinilor curate”. Astfel, şi cel mai odios criminal care are mâinile pătate de sânge beneficiază şi trebuie să beneficieze de drepturi.

În concluzie, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate aşa cum a fost formulată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece norma criticată operează cu o ficţiune juridică. Regula constă în executarea pedepsei cu respectarea unui anumit regim de privare de libertate în acord cu dispoziţiile Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Însă, din motive de umanitate, legiuitorul a instituit excepţia potrivit căreia unui condamnat internat în spital din motive independente de voinţa sa, deşi nu este supus regimului propriu-zis de executare, i se ia în calcul această durată. Aşa fiind, consideră că aspectele relevate de autor vizează interpretarea textelor legale contestate, sens în care face trimitere şi la opinia instanţei de judecată potrivit căreia „se cuvine ca să fie exprimat un punct de vedere de către Curtea Constituţională.”

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 2.344 din 5 decembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 36.429/3/2012 (3.348/2012), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicată de Adrian Năstase în dosarul de mai sus privind soluţionarea unui recurs formulat împotriva sentinţei penale prin care s-a respins contestaţia la executare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece permit o privare de libertate a unei persoane condamnate penal peste durata stabilită prin hotărârea judecătorească.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată, dar apreciază c㠄se cuvine ca să fie exprimat un punct de vedere de către Curtea Constituţională.”

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece posibilitatea includerii în durata pedepsei a perioadei de timp pe care deţinutul o petrece în spital a fost dictata de raţiuni de umanitate, deşi nu se poate susţine că în tot acest timp condamnatul se află supus influenţei pedepsei, cu atât mai mult cu cât nu este supus nici regimului obişnuit al executării pedepsei. Excepţia de la acest principiu - ipoteza în care deţinutul şi-a provocat în mod voit boala - este justificată, în general, de faptul că persoana privată de libertate îşi provoacă o boală pentru a se sustrage regimului de executare a pedepsei şi a profita de regimul de spitalizare. Timpul petrecut în spital în aceste condiţii nu se socoteşte în durata pedepsei, care se suspendă în acest interval, continuând apoi la ieşirea condamnatului din spital. Aplicarea acestui text are, de altfel, şi un puternic efect preventiv faţă de persoanele care şi-ar dori luarea în considerare a perioadei de spitalizare pentru eludarea aplicării legii.

În subsidiar se mai arată faptul că norma legală în discuţie reprezintă o aplicabilitate a standardelor europene în materia asistenţei medicale a persoanelor private de libertate, astfel cum acestea sunt prevăzute de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg şi de Recomandarea Comitetului de Miniştri a Consiliului Europei referitoare la Regulile Penitenciare Europene - Rec. (2006)2. Astfel, toate aceste prevederi recunosc dreptul persoanelor de a beneficia de asistenţă medicală, indiferent dacă acestea şi-au provocat sau nu boala, deţinuţii bolnavi care necesită tratament special vor fi transferaţi în instituţii specializate sau în spitale civile, dacă acest gen de îngrijiri medicale nu se acordă în penitenciar. Deducerea sau nu a perioadei de spitalizare nu este de natură să încalce principiile constituţionale ori prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece pedeapsa care trebuie executată este cea stabilită de instanţă, legiuitorul acordând un beneficiu, din raţiuni umanitare, pentru persoanele care nu şi-au provocat boala, în sensul deducerii perioadei de spitalizare.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 87 alin. 3 din Codul penal, cu denumirea marginală Durata executării, care au următorul conţinut: „Timpul în care condamnatul, în cursul executării pedepsei, se află bolnav în spital, intră în durata executării, afară de cazul în care şi-a provocat în mod voit boala, iar această împrejurare se constată în cursul executării pedepsei.”

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 20 alin. (1) referitor la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor constituţionale privind drepturile omului în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte, art. 23 alin. {12} referitor la principiul legalităţii pedepsei, precum şi dispoziţiile art. 5 paragraful 1 lit. a) referitor la privarea de libertate numai în baza unei condamnări pronunţate de către un tribunal competent şi art. 7 referitor la Nicio pedeapsă fără lege, ambele din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

În fapt, prin sentinţa penală nr. 835/F din 2 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală, a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia ia executare formulată de petentul-condamnat Adrian Năstase, reţinându-se că perioada de spitalizare într-o unitate spitalicească civilă cuprinsă între 20-26 iunie 2012, generată de tentativa de suicid, nu poate fi luată în calculul duratei pedepsei. Împotriva acestei sentinţe s-a formulat recurs, iar prin Decizia penală nr. 2.344 din 5 decembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a admis recursul formulat, apreciind că o tentativă de suicid nu echivalează cu situaţia în care o persoană îşi provoacă în mod voit o boală. Totodată, a fost sesizată Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. 3 din

Codul penal, deoarece permit prelungirea duratei de executare a unei pedepse peste limitele stabilite de hotărârea judecătorească de condamnare.

Cu privire la aceste critici, Curtea constată că aspectul referitor la asimilarea sau nu a situaţiei în care un condamnat îşi provoacă o boală cu cea în care acesta a încercat să se sinucidă nu este o problemă de constituţionalitate, ci de interpretare şi aplicare a legii de către instanţele de judecată de drept comun, problemă care, de altfel, a fost dezlegată de acestea.

Referitor la fondul excepţiei, Curtea constată că textul legal contestat dispune cu privire la durata unei pedepse care a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească, neputând fi pusă în discuţie, în acest caz, o altă modalitate de privare de libertate. Drept urmare, din raţiuni de umanitate, precum şi din raţiuni ce ţin de obligaţia statului de a ocroti sănătatea, ori de câte ori un condamnat, aflat în executarea pedepsei, se află bolnav în spital, perioada de internare intră în calculul duratei acesteia. Aceasta este o excepţie de la regula potrivit căreia pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă se execută în locuri anume stabilite, denumite penitenciare, şi nicidecum în unităţi spitaliceşti.

Cu toate acestea, atunci când internarea în spital a fost determinată de provocarea de către condamnat a unei stări de boală, legiuitorul a înţeles să scoată din calculul duratei pedepsei această perioadă, deoarece deţinutul urmăreşte să eludeze dispoziţiile referitoare la locul de executare a pedepsei privative de libertate, astfel dispus prin hotărârea judecătorească. Curtea mai reţine că textul nu distinge după cum internarea se realizează în cadrul unei unităţi spitaliceşti din cadrul penitenciarului ori a uneia civile. Ceea ce are importantă constă în atitudinea condamnatului care îşi provoacă o boală. În măsura în care s-ar admite o teză contrară, atunci s-ar permite posibilitatea ca toţi condamnaţii dintr-un penitenciar să fie transferaţi într-o unitate spitalicească, schimbându-se locul de executare astfel stabilit prin hotărârea judecătorească. Nu trebuie uitat că scopul general al pedepsei constă în aplicarea nu numai a unei măsuri de constrângere, dar şi a uneia de reeducare în vederea prevenirii săvârşirii de noi fapte penale. Prin urmare, legiuitorul a constatat că, în absenţa acestor finalităţi, pedeapsa ca atare apare inutilă, deoarece condamnatul are convingerea că poate evita executarea ei în penitenciar, putând schimba, graţie propriei voinţe, locul de executare cu o unitate spitalicească în care condiţiile sunt mai puţin severe. De aceea, este evident că perioada cât acesta este internat în spital ca urmare a unei acţiuni voite de provocare a bolii, nu poate fi inclusă în calculul pedepsei executate în penitenciar, asemeni celorlalţi condamnaţi, sens în care nu poate fi apreciată ca fiind o privare ilicită de libertate. Mai mult decât atât, Curtea observă că autorul excepţiei porneşte de la premisa potrivit căreia o privare licită de libertate poate fi dispusă numai în temeiul art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Or, o afecţiune medicală, în anumite situaţii, legitimează io ipso o privare de libertate, indiferent dacă este urmarea autovătămării. În acest sens, Curtea reţine că un interes public determinant, precum protecţia societăţii împotriva unei persoane percepută ca prezentând o ameninţare pentru aceasta, nu are nicio legătură cu stabilirea existenţei unei lipsiri de libertate, chiar dacă motivul luării măsurii poate fi relevant pentru etapa ulterioară, care constă în a examina dacă lipsirea de libertate se justifica în privinţa uneia din situaţiile consacrate de art. 5 paragraful 1 lit. a)-f) din Convenţie. Acest lucru se aplică şi în cazul în care este vorba de protecţia, tratarea sau preluarea în orice mod a unei persoane internate, cu excepţia cazului în care aceasta şi-a dat consimţământul (a se vedea Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 15 martie 2012, pronunţată în cauza Austin şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 58, cu trimitere şi la Hotărârea din 16 iunie 2005, pronunţată în Cauza  Storck împotriva Germaniei, paragrafele 74-78). Or, situaţia în care un condamnat îşi produce în mod voit o vătămare echivalează ab initio cu un consimţământ valabil în sensul statuat de jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg. Scopul unei măsuri de izolare este, în general, un element relevant, nu pentru a determina dacă există o privare de libertate, ci pentru a aprecia dacă izolarea se poate justifica.

De aceea, o măsură de izolare echivalentă cu lipsirea de libertate ori cu punerea în pericol a siguranţei persoanei poate fi justificată pe bună dreptate de necesitatea izvorâtă din iminenţa pericolului la viaţa celui care a încercat să se sinucidă. De altfel, este evident că textul legitimează restricţia, deoarece îşi găseşte suport şi în art. 5 paragraful 1 lit. b) teza a doua, potrivit căruia o persoană poate fi lipsită de libertate dacă a făcut obiectul unei deţineri legale pe baza unei condamnări pronunţate de către un tribunal în vederea garantării unei obligaţii prevăzute de lege.

Prin urmare, internarea în spital în condiţiile reglementate de art. 87 alin. 3 din Codul penal are valenţele unei supravegheri speciale, pentru că nu este impusă în mod arbitrar de vreo autoritate, ci de însăşi voinţa condamnatului, care în acest caz nu se află într-o situaţie privativă de libertate. Totodată, este de observat că statul, chiar şi în aceste condiţii, nu-l abandonează pe cel care şi-a provocat starea, motiv pentru care obligă autorităţile să-i acorde, pe cheltuială publică, îngrijirile medicale necesare. Aşa fiind, luarea deciziei internării în spital reprezintă îndeplinirea obligaţiei corelative prevăzute de însăşi dispoziţia constituţională a art. 34 referitor la Dreptul la ocrotirea sănătăţii, precum şi de dispoziţiile părţii a III-a referitoare la Sănătate din Recomandarea adoptată la 11 ianuarie 2006 de către Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei privind Regulile Penitenciare Europene.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionali ta te ridicată de Adrian Năstase în Dosarul nr. 36.429/2/2012 (3.348/2012) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi constată că dispoziţiile art. 87 alin. 3 din Codul penal sunt constituţionale, în raport cu criticile formulate.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 aprilie 2013.

PREŞEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2013 al Companiei Naţionale „Administraţia Porturilor Maritime” - S.A. Constanţa, aflata sub autoritatea Ministerului Transporturilor

 

Având în vedere prevederile Legii bugetului de stat pe anul 2013 nr. 5/2013, în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 15 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 275/2008, cu modificările şi completările ulterioare, şi al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 2032009, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2013 al Companiei Naţionale „Administraţia Porturilor Maritime” - SA. Constanţa, aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - (1) Nivelul cheltuielilor totale aferente veniturilor totale prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli reprezintă limite maxime şi nu poate fi depăşit decât în cazuri justificate, cu aprobarea Guvernului, la propunerea Ministerului Transporturilor, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi al Ministerului Finanţelor Publice.

(2) în cazul în care în execuţie se înregistrează nerealizări ale veniturilor totale aprobate, operatorul economic poate efectua cheltuieli proporţional cu gradul de realizare a veniturilor totale, cu încadrarea în indicatorii de eficienţă aprobaţi.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul transporturilor,

Relu Fenechiu

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Daniel Chiţoiu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Mariana Câmpeanu

 

Bucureşti, 23 aprilie 2013.

Nr. 190.

 

ANEXĂ

 

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

Compania Naţional㠄Administraţia Porturilor Maritime” - S.A. Constanţa

Incinta Port nr. 1, Constanţa

Cod unic de înregistrare: 11062831

 

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI

pe anul 2013

 

 

 

- mii lei -

 

INDICATORI

Nr. rd.

Propuneri an curent 2013

0

1

2

3

4

I.

 

 

VENITURI TOTALE (Rd.1=Rd.2+Rd.3+Rd.4)

1

274.912,00

 

1

 

Venituri din exploatare

2

260.950.00

 

2

 

Venituri financiare

3

13.962,00

 

3

 

Venituri extraordinare

4

 

II.

 

 

CHELTUIELI TOTALE (Rd.5=Rd.6+Rd.17+Rd.18)

5

246.325,00

 

1

 

Cheltuieli de exploatare, din care:

6

232.454,00

 

 

A.

cheltuieli cu bunuri si servicii

7

123,271,00

 

 

B.

cheltuieli cu impozite, taxe si vărsăminte asimilate

8

6.725,00

 

 

C.

cheltuieli cu personalul, din care:

9

66.168,00

 

 

 

C1

ch. cu salariile

10

44.169,00

 

 

 

C2

bonusuri

11

5.690.00

 

 

 

C3

alte cheltuieli cu personalul, din care:

12

577,00

 

 

 

 

cheltuieli cu plaţi compensatorii aferente disponibilizărilor de personal

13

 

 

 

 

C4

cheltuieli aferente contractului de mandat

14

1928,00

 

 

 

C5

cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială, fondurile speciale şi alte obligaţii legale

15

13.804,00

 

 

D.

alte cheltuieli de exploatare

16

36.290,00

 

2

 

Cheltuieli financiare

17

13.871,00

 

3

 

Cheltuieli extraordinare

18

 

III.

 

 

REZULTATUL BRUT (profit/pierdere)

19

28.587.00

IV.

 

 

IMPOZIT PE PROFIT

20

6.224,00

V..

 

 

PROFITUL CONTABIL RĂMAS DUPĂ DEDUCEREA IMPOZITULUI PE PROFIT, din care:

21

22.363.00

 

1

 

Rezerve legale

22

1.429,00

 

2

 

Alte rezerve reprezentând facilităţi fiscale prevăzute de lege

23

 

 

3

 

Acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi

24

 

 

4

 

Constituirea surselor proprii de finanţare pentru proiectele cofinanţate din împrumuturi externe, precum şi pentru constituirea surselor necesare rambursării ratelor de capital, plaţii dobânzilor, comisioanelor şi altor costuri aferente acestor împrumuturi

25

4.000,00

 

5

 

Alte repartizări prevăzute de lege

26

 

 

6

 

Profitul contabil rămas după deducerea sumelor de la Rd. 22, 23. 24, 25 şi 26.

27

16.934.00

 

7

 

Participarea salariaţilor la profit în limita a 10% din profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar realizat la nivelul operatorului economic în exerciţiul financiar de referinţă

28

1.693,00

 

8

 

Minimum 50% vărsăminte la bugetul de stat sau focal în cazul regiilor autonome, ori dividende cuvenita acţionarilor, în cazul societăţilor/ companiilor naţionale şi societăţilor cu capital Integral sau majoritar de stat, din care:

29

14.394,00

 

 

a)

- dividende cuvenite bugetului de stat sau local, după caz

30

8.636,00

 

9

 

Profitul nerepartizat pe destinaţiile prevăzute la Rd.22 - Rd.29 se repartizează la alte rezerve şi constituie sursă proprie de finanţare

31

847,00

VI.

 

 

VENITURI DIN FONDURI EUROPENE

32

648,00

VII.

 

 

CHELTUIELI ELIGIBILE DIN FONDURI EUROPENE, din care

33

648,00

 

 

a)

cheltuieli materiale

34

5.00

 

 

b)

cheltuieli cu salariile

35

225,00

 

 

c)

cheltuieli privind prestările de servicii

36

302,00

 

 

d)

cheltuieli cu reclama si publicitate

37

88,00

 

 

e)

alte cheltuieli

38

28.00

VIII.

 

 

SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢIILOR, din care:

39

360.886,00

 

1

 

Alocaţii de la buget, din care:

40

326.074.00

 

 

 

- alocaţii bugetare aferente plaţii angajamentelor din anii anteriori

40 bis

 

IX

 

 

CHELTUIELI PENTRU INVESTIŢII

41

360.886,00

X.

 

 

DATE DE FUNDAMENTARE

42

 

 

1

 

Nr. de personal prognozat la finele anului

43

948

 

2

 

Nr. mediu de salariaţi total

44

950

 

3

 

Cheltuieli de natura salariala (a+b), din care:

45

49.859,00

 

 

a)

cheltuieli cu salariile

46

44.169.00

 

 

b)

bonusuri

47

5.690,00

 

4

 

Câştigul mediu lunar pe salariat (lei/persoană) determinat pe baza fondului de salarii aferent personalului angajat pe baza de contract individual de munca (Rd.46/Rd.44)712*1000

48

3.874,47

 

5

 

Câştigul mediu lunar pe salariat (lei/persoana) influenţat de bonificaţiile si bonusurile în lei si sau natura (Rd.457Rd.44)/12*1000

49

4.373,60

 

6

 

Productivitatea muncii în unităţi valorice pe total personal mediu în preţuri curente (lei/persoană) [Rd.1/Rd.44]

50

289.381.05

 

7

 

Productivitatea muncii pe total personal mediu în preţuri comparabile (lei/persoană) {Rd.1/Rd.44*ICP)

51

289.381,05

 

8

 

Productivitatea muncii În unităţi fizice pe total personal mediu (unităţi fizice/ persoana)

52

23.27

 

9

 

Cheltuieli totale la 1000 lei venituri totale (Rd.5/Rd.1)x1000

53

896.01

 

10

 

Plăti restante, în preţuri curente

54

 

 

11

 

Creanţe restante, în preţuri curente

55

23.900.00

 

Indicator fizic infrastructură portuară exploatata-mii mp

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2013 al Administraţiei Naţionale de Meteorologie, care funcţionează sub autoritatea Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 15 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 275/2008, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 6 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 203/2009, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2013 al Administraţiei Naţionale de Meteorologie, care funcţionează sub autoritatea Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - (1) Nivelul cheltuielilor totale aferente veniturilor totale înscrise în bugetul de venituri şi cheltuieli, pe structura aprobată pentru acestea, reprezintă limită maximă şi nu poate fi depăşit decât în cazuri justificate, cu aprobarea prealabilă a Guvernului, la propunerea Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice şi cu avizul Ministerului Finanţelor Publice şi al Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, prin promovarea unei hotărâri de rectificare a bugetului de venituri şi cheltuieli.

(2) în cazul în care în execuţie se înregistrează nerealizări ale veniturilor totale aprobate, Administraţia Naţională de Meteorologie va putea efectua cheltuieli totale aferente veniturilor totale, proporţional cu gradul de realizare a veniturilor totale, cu încadrarea în indicatorii de eficienţă aprobaţi.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

p. Ministrul mediului şi schimbărilor climatice,

Marius Nica,

secretar general

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Daniel Chiţoiu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice

Mariana Câmpeanu

 

Bucureşti, 23 aprilie 2013.

Nr. 191.

 

ANEXĂ*)

MINISTERUL MEDIULUI ŞI SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ DE METEOROLOGIE

Şoseaua Bucureşti-Ploieşti nr. 97, sectorul 1, Bucureşti

Cod unic de înregistrare 11672708

 

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI pe anul 2013

 

 

 

 

- mii lei -

 

INDICATORI

Nr. rd.

Propuneri an 2013

0

1

 

2

3

4

I.

 

 

VENITURI TOTALE (Rd.1=Rd.2+Rd.3+Rd.4)

1

55.579

 

1

 

Venituri din exploatare

2

55.333

 

2

 

Venituri financiare

3

246

 

3

 

Venituri extraordinare

4

0

II.

 

 

CHELTUIELI TOTALE (Rd.5-Rd.6+Rd.17+Rd.18)

5

54.360

 

1

 

Cheltuieli de exploatare, din care:

6

54.160

 

 

A.

cheltuieli cu bunuri si servicii

7

13.424

 

 

B.

cheltuieli cu Impozite, taxe si vărsăminte asimilate

8

2.933

 

 

C.

cheltuieli cu personalul, din care:

9

34.676

 

 

 

C1

ch. cu salariile

10

24.537

 

 

 

C2

bonusuri

11

3.229

 

 

 

C3

alte cheltuieli cu personalul, din care:

12

0

 

 

 

 

cheltuieli cu plaţi compensatorii aferente disponibilizărilor de personal

13

0

 

 

 

C4

cheltuieli aferente contractului de mandat

14

87

 

 

 

C5

cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială, fondurile speciale şi alte obligaţii legale

15

6.823

 

 

D.

alte cheltuieli de exploatare

16

3.127

 

2

 

Cheltuieli financiare

17

200

 

3

 

Cheltuieli extraordinare

18

0

III.

 

 

REZULTATUL BRUT (profit/pierdere)

19

1.219

IV.

 

 

IMPOZIT PE PROFIT

20

195

V.

 

 

PROFITUL CONTABIL RĂMAS DUPĂ DEDUCEREA IMPOZITULU PE PROFIT, din care:

21

1.024

 

1

 

Rezerve legale

22

51

 

2

 

Alte rezerve reprezentând facilităţi fiscale prevăzute de lege

23

0

 

3

 

Acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi

24

0

 

4

 

Constituirea surselor proprii de finanţare pentru proiectele cofinanţate din împrumuturi externe, precum şi pentru constituirea surselor necesare rambursării ratelor de Capital, plaţii dobânzilor, comisioanelor si altor costuri aferente acestor împrumuturi

25

0

 

5

 

Afte repartizări prevăzute de lege

26

0

 

6

 

Profitul contabil rămas după deducerea sumelor de la Rd. 22, 23, 24, 25 şi 26,

27

973

 

7

 

Participarea salariaţilor la profit în limita a 10% din profitul net. dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar realizat la nivelul operatorului economic în exerciţiul financiar de referinţă

28

0

 

8

 

Minimum 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local în cazul regiilor autonome, ori dividende cuvenite acţionarilor, în cazul societăţilor/companiilor naţionale şi societăţilor cu capital integra! sau majoritar de stat, din care:

29

827

 

 

a)

- dividende cuvenite bugetului de stat sau local, după caz

30

0

 

9

 

Profitul nerepartizat pe destinaţiile prevăzute la Rd.22 - Rd.29 se repartizează ta alte rezerve şi constituie sursă proprie de finanţare

31

146

VI.

 

 

VENITURI DIN FONDURI EUROPENE

32

2.524

VII.

 

 

CHELTUIELI ELIGIBILE DIN FONDURI EUROPENE, din care

33

2.524

 

 

a)

cheltuieli materiale

34

314

 

 

b)

cheltuieli cu salariile

35

1.534

 

 

e)

cheltuieli privind prestările de servicii

36

97

 

 

d)

cheltuieli cu reclama si publicitate

37

9

 

 

e)

alte cheltuieli

38

570

VIII.

 

 

SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢIILOR, din care:

39

4.571

 

1

 

Alocaţii de la buget

40

500

 

 

 

 

alocaţii bugetare aferente plaţii angajamentelor din anii anteriori

40bis

0

IX.

 

 

CHELTUIELI PENTRU INVESTIŢII

41

4.571

X.

 

 

DATE DE FUNDAMENTARE

42

 

 

1

 

Nr. de personal prognozat la finele anului

43

1.265

 

2

 

Nr. mediu de salariaţi total

44

1.265

 

3

 

Cheltuieli de natura salariata (a+b), din care:

45

27.766

 

 

a)

cheltuieli cu salariile

46

24.537

 

 

b)

bonusuri

47

3.229

 

4

 

Câştigul mediu lunar pe salariat (lei/persoană) determinat pe baza fondului de salarii aferent personalului angajat pe baza de contract Individual de munca (Rd.46/Rd.44)/12*1000

48

1.616

 

5

 

Câştigul mediu lunar pe salariat (lei/persoana) Influenţat de bonificaţiile si tonusurile în lei si sau natura (Rd.45/Rd.44)/12*1000

49

1.929

 

6

 

Productivitatea muncii Di unităţi valorica pe total personal mediu în preturi curente (lei/persoană) (Rd.1/Rd.44)

50

43.936

 

7

 

Productivitatea muncii pe total personal mediu în preturi comparabile (lei/persoană) (Rd.1/Rd.44*ICP)

51

43.936

 

8

 

Productivitatea muncii în unităţi fizice pe total personal mediu (unităţi fizice/ persoana)

52

0

 

9

 

Cheltuieli totale la 1000 lei venituri totale (Rd.»Rd.1)x1000

53

978

 

10

 

Plăţi restante, în preţuri curente

54

0

 

11

 

Creanţe restante, în preţuri curente

55

129

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2013 pentru Compania Naţională a Uraniului - S.A. Bucureşti, aflată sub autoritatea Ministerului Economiei

 

Având în vedere prevederile art. 15 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 275/2008, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 53 alin. (1) din Legea bugetului de stat pe anul 2013 nr. 5/2013 şi ale art. 6 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 203/2009. cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2013 pentru Compania Naţională a Uraniului - S.A. Bucureşti, aflată sub autoritatea Ministerului Economiei, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - (1) Nivelul cheltuielilor totale aferente veniturilor totale înscrise în bugetul de venituri şi cheltuieli, precum şi nivelul cheltuielilor în structură reprezintă limită maximă şi nu pot fi depăşite decât în cazuri justificate, cu aprobarea prealabilă a Guvernului, la propunerea Ministerului Economiei, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi al Ministerului Finanţelor Publice, prin promovarea unei hotărâri de rectificare a bugetului de venituri şi cheltuieli.

(2) în cazul în care în execuţie se înregistrează nerealizări ale veniturilor aprobate, Compania Naţională a Uraniului - S.A. Bucureşti poate efectua cheltuieli totale proporţional cu gradul de realizare a veniturilor totale, cu încadrarea în indicatorii de eficienţă aprobaţi.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul delegat pentru energie,

Constantin Niţă

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Daniel Chiţoiu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Mariana Câmpeanu

 

Bucureşti, 23 aprilie 2013.

Nr. 192.

 

ANEXĂ

 

MINISTERUL ECONOMIEI

Compania Naţională a Uraniului - SA Bucureşti

 

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI

pe anul 2013

 

 

 

- mii lei -

 

INDICATORI

Nr. rd.

Buget 2013

0

1

2

3

5

I.

 

 

VENITURI TOTALE (Rd.1=Rd.2+Rd.3+Rd.4)

1

180600

 

1

 

Venituri din exploatare

2

180499

 

2

 

Venituri financiare

3

101

 

3

 

Venituri extraordinare

4

 

II.

 

 

CHELTUIELI TOTALE (Rd.5-Rd.6+Rd.1B+Rd.17)

5

17254!

 

1

 

Cheltuieli de exploatare, din care:

6

172535

 

 

A.

Cheltuieli cu bunuri si servicii

7*

48583

 

 

B.

Cheltuieli cu impozite, taxe al vărsăminte asimilate

8*

3725

 

 

C

Cheltuieli cu personalul, din care:

9

31209

 

 

 

C1

ch. cu salariile

10

55314

 

 

 

C2

bonusuri

11*

3695

 

 

 

C2

alte cheltuieli cu personalul, din care:

12

332

 

 

 

 

cheltuieli cu plaţi compensatorii aferente disponibilizărilor de personal

13

 

 

 

 

C4

cheltuieli aferente contractului de mandat

14

220

 

 

 

C5

cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială, fondurile speciale şi alte obligaţii legale

15

21148

 

 

a)

alte cheltuieli de exploatare

16

39018

 

2

 

Cheltuieli financiare

17

1Q

 

3

 

Cheltuieli extraordinare

18

 

III.

 

 

REZULTATUL BRUT profil/pierdere)

19

8055

IV.

 

 

IMPOZIT PE PROFIT

20

226S

V.

 

 

PROFITUL CONTABIL RĂMAS DUPĂ DEDUCEREA IMPOZITULUI PE PROFIT, din care:

21

5787

 

1

 

Rezerve legale

22

365

 

2

 

Alte rezerve reprezentând facilităţi fiscale prevăzute de lege

23

 

 

3

 

Acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi

24

 

 

4

 

Constituirea surselor proprii de finanţare pentru proiectele cofinanţate din împrumuturi externe, precum şi pentru constituirea surselor necesare rambursării ratelor de capital, plaţii dobânzilor, comisioanelor şi altor costuri aferente acestor împrumuturi externe

25

 

 

5

 

Alte repartizări prevăzute de lege

26

 

 

6

 

Profitul contabil rămas după deducerea sumelor de la Rd. 21,22,23, 24 şi 25.

27

5402

 

7

 

Participarea salariaţilor la profit în limita a 10% clin profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar realizat la nivelul operatorului economic în exerciţiul financiar de referinţă

28

540

 

8

 

Minimum 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local în cazul regiilor autonome, ori dividende cuvenite acţionarilor, în cazul societăţilor/ companiilor naţionale şi societăţilor cu capital Integral sau majoritar de stat, din care:

29

4592

 

 

b)

- dividende cuvenite bugetului de stat sau local, după cm

30

4592

 

9

 

Profitul nerepartizat pe destinaţiile prevăzute la Rd.2î . Rd.28 se repartizează la alte rezerve şi constituie sursă proprie de finanţare

31

270

VI.

 

 

VENITURI DIN FONDURI EUROPENE

32

 

VII.

 

 

CHELTUIELI ELIGIBILE DIN FONDURI EUROPENE, din care:

33

 

 

 

a)

cheltuieli materiale

34

 

 

 

b)

cheltuieli cu salariile

33

 

 

 

c)

cheltuieli privind prestările de servicii

36

 

 

 

d)

cheltuieli cu reclama si publicitate

37

 

 

 

e)

alte cheltuieli

38

 

VIII.

 

 

SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢIILOR, din care:

39

7500

 

1

 

Alocaţii de la buget

40

 

IX.

 

 

CHELTUIELI PENTRU INVESTIŢII

41

7500

X.

 

 

DATE DE FUNDAMENTARE

42

 

 

1

 

Nr. da personal prognozat la finala anului

43

1687

 

2

 

Nr. mediu de salariaţi total

44

1687

 

3

 

Cheltuieli da natura salariata (a+b), din care:

45

59009

 

 

a)

cheltuieli cu salariile

46

55314

 

 

b)

bonusurile

47

3695

 

4

 

Câştigul mediu lunar pe salariat (lei/persoana) determinat pe baza fondului de salarii aferent personalului angajat pe baza da contract individual de munca (Rd.46/Rd.44)/12*1000

48

2.732

 

5

 

Câştigul mediu lunar pe salariat (lei/persoana) Influenţat de bonificaţiile si bonusurile în lei si sau natura (Rd.45/Rd.44)/12*1000

49

2.915

 

6

 

Productivitatea muncii în unităţi valorice pe total personal mediu în preţuri curante (lai/persoană) (Rd.1/Rd.44)

90

107,05

 

7

 

Productivitatea muncii pe total personal mediu în preturi comparabile (lei/persoană) (Rd.1/Rd.44*ICP)

51

107,05

 

8

 

Productivitatea muncii în unităţi fizice pe total personal mediu (unităţi fizice/ persoana)

52

 

 

9

 

Cheltuieli totale la 1000 lei venituri totale (Rd.5/Rd.1)x1000

53

955

 

10

 

Plăţi restante, în preţuri curente

54

 

 

11

 

Creanţe restante, în preţuri curente

55

432

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea numărului mediu maxim de personal pe anul 2013 pentru operatorii economici din industria de apărare, care desfăşoară activităţi conform prevederilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 10 alin. (1) şi art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 44/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă numărul mediu maxim de personal pe anul 2013 pentru operatorii economici din industria de apărare, care desfăşoară activităţi stabilite conform prevederilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 44/2003, cu modificările şi completările ulterioare, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

p. Ministrul economiei,

Adrian Ciocănea,

secretar de stat

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Daniel Chiţoiu

Ministrul delegat pentru buget,

LI viu Voinea

 

Bucureşti, 23 aprilie 2013.

Nr. 193.

 

ANEXA

 

Numărul mediu maxim de personal pe anul 2013 pentru operatorii economici din industria de apărare, care desfăşoară activităţi conform art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare

 

Nr. crt.

Denumirea operatorului economic

Numărul mediu maxim de personal

1.

Compania Naţional㠄Romarm” - S.A. Bucureşti

1.180

2.

Societatea Comercial㠄Romaero” - S.A. Bucureşti

135

3.

Societatea Comercial㠄Avioane Craiova” - S.A.

112

4.

Societatea Comercial㠄IAR” - S.A. Braşov

50

5.

Societatea Comercial㠄Construcţii Aeronautice” - S.A. Braşov

10

6.

Societatea Comercial㠄Şantierul Naval Mangalia” - S.A.

8

7.

Societatea Comercial㠄Uzina Mecanică Orăştie” - S.A.

8

total:

1.503

 

NOTA:

Numărul mediu lunar de persoane care desfăşoară activităţi conform prevederilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 44/2003, cu modificările şi completările ulterioare, se stabileşte conform Hotărârii Guvernului nr. 1.597/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare, cu modificările ulterioare, prin ordin a! ministrului economiei.

Activităţile sunt cele stabilite la art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 703/2012 pentru stabilirea activităţilor prevăzute de art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare, pentru aprobarea numărului mediu maxim de personal pe anul 2012 pentru operatorii economici din industria de apărare, care desfăşoară aceste activităţi, precum şi pentru modificarea anexelor nr. 4 şi 4a la Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare, aprobate prin Hotărârea Guvernului 1.597/2002.

Fondurile vor fi alocate în concordanţă cu prevederile legale numai pentru plata drepturilor de natură salarială şi a contribuţiilor datorate de angajator.