v MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 196/2013

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXV - Nr. 196         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 8 aprilie 2013

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 90 din 28 februarie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

 

Decizia nr. 92 din 28 februarie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. t), art. 51, art. 129 alin. (4) şi art. 134 lit. B.a) din Legea dialogului social nr. 62/2011

 

Decizia nr. 93 din 28 februarie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) lit. b) şi art. 118 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

138. - Hotărâre privind adoptarea unor măsuri pentru siguranţa alimentării cu energie electrică

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

113. - Ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale pentru aprobarea cantităţilor de motorină aferente trimestrului IV-2012, care beneficiază de ajutor de stat acordat sub formă de rambursare

 

446. - Ordin al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice pentru aprobarea actelor adiţionale la acordurile de delegare de funcţii privind implementarea Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013

 

449/195. - Ordin al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 862/547/2011 privind stabilirea sumelor minime contractate de spitale cu casele de asigurări de sănătate pentru serviciile de spitalizare continuă pentru pacienţi acuţi, pe baza clasificării spitalelor în funcţie de competenţă

 

486. - Ordin al ministrului mediului şi schimbărilor climatice pentru numirea reprezentanţilor părţii române în cadrul organismelor create în temeiul tratatelor bilaterale privind gospodărirea apelor de frontieră

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 90

din 28 februarie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Elena Sirko în Dosarul nr. 2.593/108/2012 al Tribunalului Arad - Secţia contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.342D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 13 septembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 2.593/108/2012, Tribunalul Arad - Secţia contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Excepţia a fost ridicată de reclamanta Elena Sirko în cadrul unui litigiu de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea contestaţiei împotriva unui act administrativ fiscal.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează că valoarea contribuţiei minime la fondul de asigurări sociale de sănătate, datorată de persoanele ce realizează venituri ca urmare a desfăşurării unor activităţi independente, care se supun impozitului pe venit, dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia, nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar. Invocă în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 335 din 10 martie 2011, considerând că dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. b) sunt similare cu cele ale art. 257 alin. (2) lit. f).

Tribunalul Arad - Secţia contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece situaţia prevăzută de dispoziţiile de lege criticate nu este identică cu cea prevăzută de art. 257 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 95/2006. Astfel, dispoziţia de lege criticată are în vedere venituri similare celor salariale şi este firesc să existe o limită minimă identică cu cea stabilită pentru veniturile salariale pentru plata contribuţiei lunare pentru asigurările de sănătate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 335/2011, nr. 124/2012 şi nr. 126/2012.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:,,^ Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: [...] b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfăşoară activităţi independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar;”.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu arată în mod expres ce dispoziţii constituţionale sunt încălcate prin prevederile de lege criticate, însă consideră că, pentru aceleaşi argumente ca cele statuate prin Decizia nr. 335/2011, excepţia trebuie admisă.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

I. Cu privire la admisibilitatea unei excepţii de neconstituţionalitate sub aspectul motivării acesteia de către autor, Curtea, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a conturat „o anumită structură inerentă şi intrinsecă oricărei excepţii de neconstituţionalitate. Aceasta cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituţionalităţii textului criticat.”

În aceste condiţii, Curtea a constatat că, în situaţia în care instanţa constituţională poate să reţină „în mod rezonabil existenţa unei minime critici de neconstituţionalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepţia de neconstituţionalitate şi să considere, deci, că autorul acesteia a respectat şi a cuprins în excepţia ridicată cele 3 elemente menţionate”.

Având în vedere acestea, Curtea constată că, în speţă, deşi autorul excepţiei nu a indicat textul de referinţă pretins a fi încălcat din Constituţie în motivarea excepţiei, susţine că aceasta ar trebui admisă pentru aceleaşi argumente ca cele reţinute în Decizia Curţii Constituţionale nr. 335 din 10 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 23 mai 2011, şi anume pentru încălcarea art. 56 alin. (2) din Constituţie referitor la aşezarea justă a sarcinilor fiscale.

II. Pe fond, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate. Astfel, prin Decizia nr. 650 din 19 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 10 august 2012, Curtea a arătat următoarele:

1. Prevederile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, raportat la critici şi prevederi constituţionale similare, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 124 din 16 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 8 mai 2012. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că Legea nr. 95/2006 a urmărit instituirea unui sistem general de asigurări sociale de sănătate care să garanteze tuturor cetăţenilor români cu domiciliul în ţară, precum şi cetăţenilor străini şi apatrizilor care au solicitat şi au obţinut prelungirea dreptului de şedere temporară sau care au domiciliul în România accesul la un pachet de bază de servicii medicale. Acest drept este însoţit însă de obligaţia corelativă a celor asiguraţi de a contribui la susţinerea acestui sistem prin plata unei părţi din veniturile realizate.

Analizând această obligaţie, Curtea, prin Decizia nr. 335 din 10 martie 2011, precitată, şi prin Decizia nr. 838 din 24 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 11 august 2010, a statuat că sistemul asigurărilor sociale de sănătate îşi poate realiza obiectivul principal datorită solidarităţii celor care contribuie, acesta fiind, în fapt, o expresie a prevederilor constituţionale care reglementează ocrotirea sănătăţii şi a celor care consacră obligaţia statului de a asigura protecţia socială a cetăţenilor.

Prin urmare, din perspectiva reglementării Legii nr. 95/2006, dreptul la asigurări sociale de sănătate se află într-o strânsă legătură cu obligaţia de a contribui la fondul pentru aceste asigurări, excepţie făcând doar persoanele care în mod obiectiv nu pot realiza această obligaţie.

Se observă, de asemenea, că, în situaţia în care contribuabilul realizează din venituri independente venituri sub venitul minim brut pe ţară, lunar, textul de lege criticat îl obligă la plata unei contribuţii minime egale cu un procent de 6,5% calculat la un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar.

Or, având în vedere valoarea pachetului de servicii medicale la care are acces asiguratul în temeiul acestei contribuţii minime, valoare ce depăşeşte cu mult valoarea acestei contribuţii, precum şi cuantumul în sine al contribuţiei, Curtea a reţinut că nu se poate vorbi despre existenţa unei obligaţii disproporţionate, contrare cerinţelor art. 56 din Constituţie.

2. În ce priveşte invocarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 335 din 10 martie 2011, Curtea a reţinut că textul supus controlului de constituţionalitate se referă la o altă ipoteză.

Astfel, stabilind cuantumul contribuţiei minime, art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 prevede că acesta nu poate fi mai mic decât procentul de 6,5% calculat la un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar.

În acelaşi timp, însă, art. 257 alin. (2) lit. f) teza finală din Legea nr. 95/2006 - declarat neconstituţional, cu raportare la prevederile art. 56 alin. (2) din Constituţie, prin Decizia nr. 1.394 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 23 decembrie 2010, şi prin Decizia nr. 335 din 10 martie 2011 - instituia obligaţia persoanelor care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor, din dividende şi dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi alte venituri care se supun impozitului pe venit de a contribui la fondul de asigurări sociale de sănătate într-un cuantum de 6,5% din aceste venituri, dar nu mai puţin de un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar.

Curtea, prin Decizia nr. 1.394 din 26 octombrie 2010, a reţinut că, deşi pare a urmări aceeaşi logică a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006, textul art. 257 alin. (2) lit. f), prin formularea sa, conducea însă la o interpretare diferită, şi anume că, în situaţia persoanelor care se încadrează în ipoteza normei, valoarea contribuţiei nu poate fi mai mică decât însuşi cuantumul unui salariu de bază minim brut pe ţară, lunar. Faptul că o astfel de interpretare este posibilă în practică este confirmat prin însăşi opinia formulată de instanţa de judecată cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, prin care se arată că „legiuitorul a înţeles să stabilească o obligaţie fiscală minimă pe care orice persoană care realizează venituri să o aibă (nu mai puţin de un salariu minim brut pe ţară, lunar) [... ]”.

Or, prin Decizia nr. 1.394 din 26 octombrie 2010 şi prin Decizia nr. 335 din 10 martie 2011, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. f) teza finală din Legea nr. 95/2006 sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează că valoarea contribuţiei minime la fondul de asigurări sociale de sănătate, datorată de persoanele care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor, venituri din dividende şi dobânzi, venituri din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi alte venituri care se supun impozitului pe venit, nu poate fi mai mică decât cuantumul unui salariu de bază minim brut pe ţară, lunar.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006, plecând de la faptul că procentul de 6,5% se aplică asupra tuturor acestor venituri şi nu asupra unui cuantum egal cu salariul de bază minim brut pe ţară, lunar, fără a observa însă că, potrivit art. 257 alin. (2) lit. a) din aceeaşi lege, procentul se aplică asupra tuturor veniturilor din salarii sau asimilate salariilor şi veniturilor realizate din activităţi independente, iar potrivit art. 257 alin. (2) lit. b) din lege, procentul de 6,5% se aplică asupra salariului de bază minim brut pe ţară, lunar, doar în situaţia în care aceste venituri se situează, lunar, sub venitul de bază minim brut pe ţară.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Elena Sirko în Dosarul nr. 2.593/108/2012 al Tribunalului Arad - Secţia contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 92

din 28 februarie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. t), art. 51, art. 129 alin. (4) şi art. 134 lit. B.a) din Legea dialogului social nr. 62/2011

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. t), art. 51, art. 129 alin. (4) şi art. 134 lit. B.a) din Legea dialogului social nr. 62/2011, excepţie ridicată de Sindicatul Şoferilor Independenţi din R.A.T.B., Sindicatul Publictrans, Sindicatul Personalului de Mişcare din R.A.T.B. şi Sindicatul Transportatorilor Publici de Persoane în Dosarul nr. 8.162/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.360D/2012.

La apelul nominal răspund consilierii juridici Mariana Ştefan şi Ecaterina Tudor, cu delegaţii depuse la dosar, pentru partea Regia Autonomă de Transport Bucureşti. Lipsesc autorii excepţiei şi celelalte părţi.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, consilierul juridic Mariana Ştefan susţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 883/2012, nr. 886/2012, nr. 1.089/2012 şi nr. 24/2013, iar consilierul juridic Ecaterina Tudor pune, de asemenea, concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi Hotărârea din 27 octombrie 1975, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Sindicatul Naţional al Poliţiei Belgiene împotriva Belgiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 septembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 8.162/3/2012, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. t), art. 51, art. 129 alin. (4) şi art. 134 lit. B.a) din Legea dialogului social nr. 62/2011. Excepţia a fost ridicată de petenţii Sindicatul Şoferilor Independenţi din R.A.T.B., Sindicatul Publictrans, Sindicatul Personalului de Mişcare din R.A.T.B. şi Sindicatul Transportatorilor Publici de Persoane în cadrul unui litigiu având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unui act.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate contravin art. 9, 16, 40, 53 şi art. 148 alin. (2) din Legea fundamentală.

În acest sens arată, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece unor unităţi juridice care au acelaşi scop şi care trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii pentru a fi legal constituite nu li se recunosc aceleaşi drepturi. Astfel, salariaţii sunt constrânşi să renunţe la dreptul de a se asocia liber şi de a fi reprezentaţi de acele persoane despre care consideră că îi reprezintă, urmând să se înscrie numai în sindicatul reprezentativ.

Negocierile pentru încheierea contractului colectiv de muncă se poartă numai între reprezentanţii patronatului şi cei ai sindicatului reprezentativ. Aceste dispoziţii, ca urmare a interpretării şi aplicării lor, au efecte discriminatorii faţă de liderii de sindicat nereprezentativ şi faţă de angajatul membru al unui sindicat nereprezentativ.

Mai mult, membrilor de sindicat ai căror lideri de organizaţie beneficiază de aceleaşi drepturi ca şi liderii sindicatului reprezentativ le este încălcat în mod indirect dreptul la libera asociere, aceştia fiind constrânşi indirect să părăsească sindicatele nereprezentative.

Ca urmare a acestei discriminări indirecte, se constrânge în mod indirect angajatul să părăsească sindicatul nereprezentativ şi, în consecinţă, aceste sindicate nu îşi mai pot desfăşura activitatea sindicală utilă membrilor lor, neputând negocia drepturile şi interesele membrilor.

Cu privire la art. 148 din Constituţie, arată că, în jurisprudenţa sa, în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia nr. 82/2012, că violarea principiului egalităţii există atunci când se aplică tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că motivele invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate vizează, în parte, chiar fondul acţiunii asupra căreia instanţa urmează să se pronunţe, astfel că o precizare a punctului de vedere al instanţei ar echivala cu o antepronunţare în cauză.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 68/2000 şi nr. 862/2006.

Avocatul Poporului apreciază, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece legiuitorul este în drept să stabilească condiţiile obligatorii în care sindicatele îşi desfăşoară activitatea, inclusiv condiţiile de reprezentativitate. În acest sens invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 161/1999 şi nr. 862/2006.

Mai mult decât atât, arată că dispoziţiile de lege criticate sunt în deplină concordanţă cu recomandările şi convenţiile internaţionale în materia dreptului muncii. Prin Recomandarea Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 163/1981, foarte importantă pentru punerea în aplicare a Convenţiei nr. 154/1981 privind promovarea negocierii colective, se prevede faptul că la negocieri participă: a) numai acei parteneri sociali (reprezentând patronatele şi sindicatele) a căror reprezentativitate este stabilită de cei pe care îi reprezintă şi este recunoscută de partenerii de negociere; b) numai partenerii sociali reprezentativi, reprezentativitatea fiind stabilită pe baza unor criterii prealabile prevăzute într-un act normativ.

Cu privire la pretinsa încălcare a principiului egalităţii, apreciază că acesta nu este încălcat prin dispoziţiile de lege criticate, întrucât acestea se aplică uniform pentru toţi cei cărora li se adresează, fără privilegii şi fără discriminări. În acest sens invocă Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994.

În final, apreciază că dispoziţiile art. 148 din Constituţie nu au incidenţă în cauza de faţă.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 lit. t), art. 51, art. 129 alin. (4) şi art. 134 lit. B.a) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012, care au următorul cuprins:

- Art. 1 lit. i):”în înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: [...] t) reprezentativitate - atribut al organizaţiilor sindicale sau patronale dobândit potrivit prevederilor prezentei legi, care conferă statutul de partener social abilitat să îşi reprezinte membrii în cadrul dialogului social instituţionalizat;”;

- Art. 51: „(1) Sunt reprezentative la nivel naţional, de sector de activitate, de grup de unităţi şi de unitate organizaţiile sindicale care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

A. la nivel naţional:

a) au statut legal de confederaţie sindicală;

b) au independenţă organizatorică şi patrimonială;

c) organizaţiile sindicale componente cumulează un număr de membri de cel puţin 5% din efectivul angajaţilor din economia naţională;

d) au structuri teritoriale în cel puţin jumătate plus unu dintre judeţele României, inclusiv municipiul Bucureşti;

B. la nivel de sector de activitate sau grup de unităţi:

a) au statut legal de federaţie sindicală;

b) au independenţă organizatorică şi patrimonială;

c) organizaţiile sindicale componente cumulează un număr de membri de cel puţin 7% din efectivul angajaţilor din sectorul de activitate sau grupul de unităţi respectiv;

C. la nivel de unitate:

a) au statut legal de sindicat;

b) au independenţă organizatorică şi patrimonială;

c) numărul de membri ai sindicatului reprezintă cel puţin jumătate plus unu din numărul angajaţilor unităţii.

(2) îndeplinirea de către organizaţiile sindicale a condiţiilor de reprezentativitate se constată, la cererea acestora, de către instanţa care Ie-a acordat personalitate juridică, prin depunerea la instanţă a documentaţiei prevăzute la art. 52.

(3) Hotărârea se motivează şi se comunică în 15 zile de la pronunţare.

(4) Hotărârea judecătorească poate fi atacată numai cu apel.”;

- Art. 129 alin. (4): „în cazul în care angajatorul sau organizaţia patronală nu iniţiază negocierea, aceasta va începe la cererea scrisă a organizaţiei sindicale reprezentative sau a reprezentanţilor angajaţilor, în termen de cel mult 10 zile calendaristice de la comunicarea solicitării.”;

- Art. 134 lit. B.a): „Părţile contractului colectiv de muncă sunt angajatorii şi angajaţii, reprezentaţi la negocieri după cum urmează: [...]

B. din partea angajaţilor:

a) la nivel de unitate, de către sindicatul legal constituit şi reprezentativ potrivit prezentei legi sau de către reprezentanţii angajaţilor, după caz;”.

Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 9 privind sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale, art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 40 privind dreptul de asociere, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 148 alin. (2) privind prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu faţă de dispoziţiile contrare din legile interne.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

Cu privire la impunerea prin lege a unui număr minim de membri pentru constituirea unui sindicat, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 147 din 25 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 11 mai 2004, constatând că această prevedere se încadrează în condiţiile pe care legea le poate impune potrivit prevederilor art. 9 din Constituţie. Stabilirea numărului minim de membri constituanţi se impune pentru a se asigura organizaţiei sindicale constituite o reprezentativitate minimă în vederea desfăşurării activităţilor specifice de apărare a drepturilor şi intereselor membrilor săi.

Totodată, prin Decizia nr. 24 din 24 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 7 februarie 2013, Curtea, pronunţându-se asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 51 alin. (1) lit. C.c) din Legea nr. 62/2011, a statuat că „faptul că reprezentativitatea la nivel de unitate se dobândeşte doar dacă numărul de membri ai sindicatului reprezintă cel puţin jumătate plus unu din numărul angajaţilor unităţii ţine exclusiv de opţiunea şi politica legiuitorului. Acesta are posibilitatea de a opta între un anumit număr sau altul cu condiţia de a nu afecta dreptul de asociere în sindicate şi de a nu atinge rolul constituţional al sindicatelor. Constituţia garantează posibilitatea nelimitată a angajaţilor de a se asocia în sindicate şi rolul sindicatelor de apărare a drepturilor şi de promovare a intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor săi, fără a prevedea posibilitatea nelimitată a sindicatelor de a participa în orice condiţii la negocierile ce privesc contractele colective de muncă. Acest din urmă drept este garantat, însă exercitarea sa se face în condiţiile legii, ceea ce înseamnă că legiuitorul este competent să stabilească proceduri, condiţii şi exigenţe în ceea ce priveşte activitatea sindicală, cu condiţia de a nu afecta substanţa prevederilor art. 9 şi art. 40 alin. (1) din Constituţie”.

De altfel, în acelaşi sens s-a pronunţat Curtea şi prin deciziile nr. 883 şi 886 din 25 octombrie 2012, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 3 ianuarie 2013, şi prin Decizia nr. 1.089 din 18 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 5 februarie 2013.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât considerentele, cât şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1 lit. t) din Legea nr. 62/2011, Curtea reţine că acestea cuprind definiţia „reprezentativităţii”, ca atribut al organizaţiilor sindicale sau patronale dobândit potrivit prevederilor legii, care conferă statutul de partener social abilitat să îşi reprezinte membrii în cadrul dialogului social instituţionalizat, fără a contraveni dispoziţiilor constituţionale invocate.

Referitor la pretinsa încălcare a principiului egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 din Constituţie, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu contravin acestui principiu, deoarece, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în mod constant în jurisprudenţa sa, acest principiu constituţional presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În acest sens este Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994. Or, situaţia juridică a unui sindicat nereprezentativ nu este similară - din punct de vedere al condiţiilor de constituire - cu situaţia unui sindicat reprezentativ.

Ţinând cont de toate aceste argumente, Curtea constată că dispoziţiile constituţionale ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 148 privind integrarea României în Uniunea Europeană nu au incidenţă în cauza de faţă.

De altfel, art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la libertatea de întrunire şi de asociere, prevede că orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire paşnică şi la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a constitui cu alţii sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale.

În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit, prin Hotărârea din 27 octombrie 1975, paragraful 38, pronunţată în Cauza Sindicatului naţional al poliţiei belgiene contra Belgiei, că art. 11 paragraful 1 din Convenţie nu garantează sindicatelor şi nici membrilor săi un anumit tratament din partea statului, cum ar fi dreptul de a fi consultat de acesta.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. t), art. 51, art. 129 alin. (4) şi art. 134 lit. B.a) din Legea dialogului social nr. 62/2011, excepţie ridicată de Sindicatul Şoferilor Independenţi din R.A.T.B., Sindicatul Publictrans, Sindicatul Personalului de Mişcare din R.A.T.B. şi Sindicatul Transportatorilor Publici de Persoane în Dosarul nr. 8.162/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 93

din 28 februarie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) lit. b) şi art. 118 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) lit. b) şi art. 118 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Doru Popescu în Dosarul nr. 5.241/101/2012 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale si care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.368D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 26 septembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 5.241/101/2012, Tribunalul Mehedinţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) lit. b) şi art. 118 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia a fost ridicată de contestatorul Doru Popescu în cadrul unui litigiu având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a deciziei Casei Judeţene de Pensii Mehedinţi prin care i se impută drepturi de pensie încasate necuvenit.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă din Legea fundamentală, întrucât suspendă plata pensiei anticipate parţial în cazul prestării unei activităţi salarizate şi în alte situaţii prevăzute de lege.

În acest sens, arată că pensia anticipată parţial este un drept prevăzut de lege, nu o favoare făcută de către stat cetăţeanului, şi că aceasta se acordă numai după împlinirea unei vârste standard de pensionare şi după îndeplinirea unui stagiu de cotizare. Prin urmare, pensia este un drept patrimonial ce nu poate fi suspendat.

Tribunalul Mehedinţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.

Astfel, pensia anticipată reprezintă un drept, iar nu o obligaţie, astfel încât persoana poate opta între a deveni pensionar mai devreme cu 5 ani faţă de vârsta standard de pensionare sau a continua să lucreze cu statut de salariat. Opţiunea pentru acest tip de pensie îi revine exclusiv salariatului, însă, prin exprimarea acestei opţiuni, se acceptă şi condiţiile de exercitare a pensiei pentru care optează.

Instanţa apreciază că raţiunea instituirii pensiei anticipate rezidă în obligaţia pozitivă a statului de a susţine persoana care optează a deveni pensionar mai devreme cu 5 ani prin acoperirea cheltuielilor materiale necesare traiului. Pensia anticipată, întrucât are natura unui ajutor din partea statului, nu se poate cumula cu alte venituri dacă beneficiarul acesteia realizează venituri de natură salarială. În acest caz, ajutorul nu se mai justifică, din moment ce beneficiarul pensiei anticipate realizează venituri din activităţi profesionale ce îi permit să îşi asigure un trai decent, independent de ajutorul primit din partea statului sub forma pensiei anticipate.

În aceste condiţii, suspendarea plăţii pensiei anticipate nu este decât o aplicare, la nivelul legii, a raţiunii pentru care a fost instituită pensia anticipată, plata acesteia putând fi reluată în momentul în care persoana în cauză nu mai realizează venituri.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece legiuitorul este în drept să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite cetăţenilor.

Fiind un drept, iar nu o obligaţie, potenţialul beneficiar are posibilitatea de a opta între pensia anticipată sau pensia anticipată parţială cu cel mult 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, cu acceptarea condiţiilor prevăzute de lege pentru acordarea şi menţinerea în plată a acesteia şi obţinerea de venituri de natură salarială dintr-o activitate profesională. În aceste condiţii, suspendarea plăţii pensiei anticipate nu are semnificaţia îngrădirii dreptului la muncă.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 114 alin. (1) lit. b) şi art. 118 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, care au următorul cuprins:

- Art. 114 alin. (1) lit. b): „(1) În sistemul public de pensii, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze: [...] b) pensionarul, beneficiar al unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate parţiale, se regăseşte în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV, cu excepţia consilierilor locali sau judeţeni;”;

- Art. 118: (1) în sistemul public de pensii, pot cumula pensia cu venituri provenite din situaţii pentru care asigurarea este obligatorie, în condiţiile legii, următoarele categorii de pensionari:

a) pensionarii pentru limită de vârstă;

b) nevăzătorii;

c) pensionarii de invaliditate gradul III, precum şi copiii, pensionari de urmaş, încadraţi în gradul III de invaliditate;

d) copiii, pensionari de urmaş, prevăzuţi la art. 84 lit. a) şi b). (2) Soţul supravieţuitor, beneficiar al unei pensii de urmaş, poate cumula pensia cu venituri din activităţi profesionale pentru care asigurarea este obligatorie, potrivit legii, dacă acestea nu depăşesc 35% din câştigul salarial mediu brut prevăzut la art. 33 alin. (5).”

Dispoziţiile art. 6 alin. (1) pct. I, II şi IV, la care fac referire prevederile art. 114 alin. (1) lit. b), au următorul cuprins: (1) în sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:

I. a) persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă, inclusiv soldaţii şi gradaţii voluntari;

b) funcţionarii publici;

c) cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale;

d) persoanele care realizează venituri de natură profesională, altele decât cele salariate, din drepturi de autor şi drepturi conexe definite potrivit art. 7 alin. (1) pct. 131 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi din contracte/convenţii încheiate potrivit Codului civil.

II. persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate, în condiţiile prezentei legi, cu cele ale persoanelor prevăzute la pct. I;

[...]

IV. persoanele care realizează, în mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin de 4 ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi care se află în una dintre situaţiile următoare:

a) administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare ori de management;

b) membri ai întreprinderii individuale şi întreprinderii familiale;

c) persoane fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice;

d) persoane angajate în instituţii internaţionale, dacă nu sunt asiguraţii acestora;

e) alte persoane care realizează venituri din activităţi profesionale;”.

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 114 din Legea nr. 263/2010 prevăd suspendarea plăţii pensiei anticipate sau a pensiei anticipate parţiale în cazul în care beneficiarul acesteia se regăseşte în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV, adică a devenit asigurat.

Potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010, asiguratul este persoana fizică pentru care angajatorul este obligat să reţină şi să plătească contribuţia individuală de asigurări sociale, precum şi persoana fizică ce achită, în nume propriu, contribuţia de asigurări sociale.

Curtea reţine că Legea nr. 263/2010 reglementează sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi de plată a lor. Astfel, potrivit art. 51, în sistemul public de pensii se acordă următoarele categorii de pensii: pensia pentru limită de vârstă; pensia anticipată; pensia anticipată parţială; pensia de invaliditate şi pensia de urmaş.

Prin urmare, este evident că persoanele care pot beneficia de unul sau de altul dintre aceste tipuri de pensii se află în mod obiectiv în situaţii diferite. Potrivit regulilor generale, pot beneficia de pensie persoanele care au împlinit vârsta standard de pensionare şi au realizat stagiul de cotizare prevăzut de lege.

Or, pensia anticipată şi pensia anticipată parţială sunt reglementate ca excepţii de la regulile generale, avându-se în vedere situaţiile speciale în care se află anumite categorii de persoane.

Astfel, situaţia deosebită a persoanelor care solicită acordarea pensiei anticipate sau a pensiei anticipate parţiale a îndreptăţit legiuitorul să stabilească pentru acestea anumite condiţii şi criterii derogatorii, precum şi suspendarea plăţii acestora în cazul în care beneficiarul dobândeşte calitatea de asigurat în sensul legii şi obţine venituri din prestarea unei munci cu regim continuu într-o anumită profesie sau meserie.

Art. 47 alin. (2) din Constituţie stabileşte că dreptul la pensie se acordă potrivit legii, legiuitorul fiind în drept să stabilească criteriile şi condiţiile concrete în care asiguraţii pot beneficia de pensie, tipurile de pensii care pot fi acordate, regulile generale de acordare a acestora şi regulile derogatorii pentru situaţii deosebite, precum şi modul de calcul al pensiilor.

În aceste condiţii, suspendarea plăţii pensiei anticipate sau a pensiei anticipate parţiale în cazul în care beneficiarul acesteia realizează venituri dintr-o activitate profesională este firească, având în vedere raţiunea pentru care a fost instituită pensia anticipată sau cea anticipată parţială.

Faptul că o persoană care se angajează va avea un salariu cel puţin la nivelul salariului minim brut pe economie are drept consecinţă lipsirea de raţiune a acordării în continuare a pensiei anticipate sau a celei anticipate parţiale. Aceasta reprezintă chiar voinţa legiuitorului de a nu acorda pensie anticipată persoanelor angajate, care, în acest mod, îşi asigură resursele materiale necesare traiului.

Pe de altă parte, angajarea unei persoane beneficiare a pensiei anticipate sau a pensiei anticipate parţiale reprezintă un act de voinţă al acesteia în sensul că îşi poate asigura traiul fără a mai primi această pensie. Este lipsit de raţiune ca o persoană să poată cumula veniturile realizate prin prestarea unei munci cu cele de care beneficiază tocmai pentru faptul că a obţinut pensia anticipată.

De altfel, plata pensiei anticipate sau a celei anticipate parţiale poate fi reluată în momentul în care persoana în cauză nu mai realizează venituri. Totodată, potrivit art. 64 din Legea nr. 263/2010, la data îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, pensia anticipată se transformă - din oficiu - În pensie pentru limită de vârstă.

În concluzie, Curtea constată că dreptul la muncă al persoanei nu este în niciun mod îngrădit, aceasta având posibilitatea de a presta o muncă, în condiţiile legii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) lit. b) şi art. 118 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Doru Popescu în Dosarul nr. 5.241/101/2012 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale. Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind adoptarea unor măsuri pentru siguranţa alimentării cu energie electrică

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 5 alin. (3) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se acordă acces garantat la reţelele electrice pentru energia electrică produsă de centrala termoelectrică Mintia aparţinând Societăţii Comerciale Complexul Energetic Hunedoara - S.A., care să asigure funcţionarea continuă a acesteia la o putere medie electrică de cel puţin 200 MW.

Art. 2. - Se acordă acces garantat la reţelele electrice pentru energia electrică produsă de Societatea Comercială Complexul Energetic Oltenia - S.A., care să asigure funcţionarea continuă a acesteia la o putere electrică de cel puţin 500 MW.

Art. 3. - Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica” - S.A., în calitate de operator de transport şi sistem, are obligaţia de a asigura dispecerizarea cu prioritate a energiei electrice produse de centralele termoelectrice prevăzute la art. 1 şi 2 în condiţiile reglementărilor emise de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.

Art. 4. - Pentru menţinerea nivelului de siguranţă a sistemului electroenergetic naţional, Societatea Comercială Complexul Energetic Hunedoara - S.A. are obligaţia de a furniza servicii tehnologice de sistem către operatorul de transport şi sistem la o valoare a puterii electrice de cel puţin 400 MW, în condiţiile reglementărilor emise de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.

Art. 5. - Pentru menţinerea nivelului de siguranţă a sistemului electroenergetic naţional, Societatea Comercială Complexul Energetic Oltenia - S.A. are obligaţia de a furniza servicii tehnologice de sistem către operatorul de transport şi sistem la o valoare a puterii electrice de cel puţin 600 MW, în condiţiile reglementărilor emise de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.

Art. 6. - Măsurile prevăzute de prezenta hotărâre se aplică în perioada 15 aprilie 2013-1 iulie 2015.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul economiei,

Varujan Vosganian

Ministrul delegat pentru energie,

Constantin Niţă

 

Bucureşti, 3 aprilie 2013.

Nr. 138.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AGRICULTURII SI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

pentru aprobarea cantităţilor de motorină aferente trimestrului IV-2012, care beneficiază de ajutor de stat acordat sub formă de rambursare

 

Văzând Referatul de aprobare nr. 123.413/76.920/2013 al Direcţiei generale buget finanţe şi fonduri europene şi al Direcţiei generale politici agricole şi strategii,

având în vedere prevederile art. 5 alin. (8) din Hotărârea Guvernului nr. 408/2010 privind aprobarea acordării unui ajutor de stat pentru motorina utilizată în agricultură şi prevederile Hotărârii Guvernului nr. 119/2013 privind aprobarea ajutoarelor de stat care se acordă producătorilor agricoli pentru perioada 2012-2013 şi a sumei totale alocate acestor ajutoare de stat,

în temeiul art. 7 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 725/2010 privind reorganizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi a unor structuri aflate în subordinea acestuia, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă cantităţile de motorină aferente trimestrului IV-2012, care beneficiază de ajutor de stat acordat sub formă de rambursare, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Cantitatea totală de motorină prevăzută la art. 1 este de 60.397.948,260 litri, iar valoarea totală a ajutorului de stat aferent este de 76.620.785,39 lei.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Achim Irimescu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 2 aprilie 2013.

Nr. 113.

 

ANEXA

 

Cantităţile de motorină aferente trimestrului IV-2012, care beneficiază de ajutor de stat acordat sub formă de rambursare

 

Nr. crt.

Specificare

Cantităţi de motorină  (litri)

Valoarea ajutorului de stat (lei)

1.

 

 

Sectorul vegetal - total, din care:

53.664.055,149

68.078.179,31

- trimestrul IV 2012

53.662.844,632

68.076.643,67

- regularizare trimestrul III 2012

1.210,517

1.535,64

2.

Sectorul zootehnic - total, din care:

6.514.477,721

8.264.255,73

- trimestrul IV 2012

6.513.858,111

8.263.469,69

- regularizare trimestrul III 2012

619,610

786,04

3.

Sectorul îmbunătăţiri funciare

219.415,390

278.350,35

TOTAL

60.397.948,260

76.620.785,39

 

MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI PERSOANELOR VÂRSTNICE

 

ORDIN

pentru aprobarea actelor adiţionale la acordurile de delegare de funcţii privind implementarea Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013

 

Având în vedere:

- Decizia CE nr. 5.811 din 22 noiembrie 2007 de adoptare a programului operaţional de ajutor comunitar din partea Fondului Social European în conformitate cu obiectivul „Convergenţă” în România;

- Hotărârea Guvernului nr. 457/2008 privind cadrul instituţional de coordonare şi de gestionare a instrumentelor structurale, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, aprobată cu modificări prin Legea nr. 362/2009, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 875/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 218/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă;

- Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al ministrului finanţelor publice nr. 1.117/2.170/2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate şi a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operaţiunilor finanţate prin Programul operaţional sectorial „Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013”;

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale nr. 308/2009 privind aprobarea Schemei de ajutor de stat pentru ocuparea forţei de muncă „Bani pentru completarea echipei”, cu modificările ulterioare;

- Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale nr. 309/2009 privind aprobarea Schemei de ajutor de stat pentru formare profesională generală şi specifică „Bani pentru formare profesională”, cu modificările ulterioare;

- Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale nr. 310/2009 privind aprobarea Schemei de ajutor de minimis”Bani pentru sănătatea şi siguranţa salariaţilor”, cu modificările ulterioare;

- Ordinul ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse nr. 600/2008 privind aprobarea unor acorduri de delegare de funcţii privind implementarea Programului operaţional sectorial „Dezvoltarea resurselor umane” 2007-2013;

- Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al ministrului afacerilor europene nr. 655/311/2012 pentru modificarea Ordinului ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse şi al ministrului economiei şi finanţelor nr. 79/384/2008 privind aprobarea Documentului-cadru de implementare a Programului operaţional sectorial „Dezvoltarea resurselor umane” 2007-2013;

- Adresa Comisiei Europene EMPL/F5/PH/CVM/as Ares (2012)323873-20/03/2012 - acord cu privire la propunerile de delegare către organismele intermediare regionale a responsabilităţii de implementare a domeniilor majore de intervenţie 5.2 şi 6.1 din cadrul Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane;

- prevederile art. 18.3 (b) din acordurile de delegare de funcţii privind implementarea Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 între Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane şi Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Nord-Est, Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Sud-Est, Organismul Intermediar Regional pentru Programul operaţional sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Sud Muntenia, Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Sud-Vest Oltenia, Intermediar Regional regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Vest, Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Nord-Vest, Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Centru şi Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Bucureşti-Ilfov, semnate la data de 11 septembrie 2008;

- prevederile art. 20.2 (b) din Acordurile de delegare de funcţii privind implementarea Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 între Autoritatea de management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane şi Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei Naţionale, Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Centrul Naţional de Dezvoltare a învăţământului Profesional şi Tehnic şi Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, semnate la data de 11 septembrie 2008,

în baza art. 12 din Hotărârea Guvernului nr. 10/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice,

ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă actele adiţionale la acordurile de delegare de funcţii privind implementarea Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007- 2013 între Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane şi organismele intermediare pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, după cum urmează:

1. Actul adiţional nr. 6 la Acordul de delegare de funcţii privind implementarea Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 între Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane şi Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Nord-Est, prevăzut în anexa nr. 1;

2. Actul adiţional nr. 6 la Acordul de delegare de funcţii privind implementarea Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 între Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane şi Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Sud-Est, prevăzut în anexa nr. 2;

3. Actul adiţional nr. 6 la Acordul de delegare de funcţii privind implementarea Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 între Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane şi Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Sud Muntenia, prevăzut în anexa nr. 3;

4. Actul adiţional nr. 6 la Acordul de delegare de funcţii privind implementarea Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 între Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane şi Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Sud-Vest Oltenia, prevăzut în anexa nr. 4;

5. Actul adiţional nr. 6 la Acordul de delegare de funcţii privind implementarea Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 între Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial

Dezvoltarea Resurselor Umane şi Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Vest, prevăzut în anexa nr. 5;

6. Actul adiţional nr. 6 la Acordul de delegare de funcţii privind implementarea Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 între Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane şi Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Nord-Vest, prevăzut în anexa nr. 6;

7. Actul adiţional nr. 6 la Acordul de delegare de funcţii privind implementarea Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 între Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane şi Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Centru, prevăzut în anexa nr. 7;

8. Actul adiţional nr. 6 la Acordul de delegare de funcţii privind implementarea Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 între Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane şi Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Bucureşti-Ilfov, prevăzut în anexa nr. 8;

9. Actul adiţional nr. 6 la Acordul de delegare de funcţii privind implementarea Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 între Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane şi Ministerul Educaţiei Naţionale - Organism Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, prevăzut în anexa nr. 9;

10. Actul adiţional nr. 6 la Acordul de delegare de funcţii privind implementarea Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 între Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane şi Centrul Naţional de Dezvoltare a învăţământului Profesional şi Tehnic - Organism Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, prevăzut în anexa nr. 10;

11. Actul adiţional nr. 6 la Acordul de delegare de funcţii privind implementarea Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 între Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane şi Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă - Organism Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, prevăzut în anexa nr. 11.

Art. 2. - Anexele nr. 1-11*) fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. - Prin prezentul ordin se împuterniceşte domnul Cristian Ababei, director general al Direcţiei generale Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, pentru semnarea actului adiţional nr. 6 la acordul de delegare de funcţii privind implementarea Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 şi organismele intermediare.

Art. 4. - Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, prin Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, şi organismele intermediare regionale vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Mariana Câmpeanu

 

Bucureşti, 6 martie 2013.

Nr. 446.


*) Anexele nr. 1-11 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

 

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

Nr. 449 din 2 aprilie 2013

CASA NAŢIONALA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

Nr. 195 din 1 aprilie 2013

 

ORDIN

pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 862/547/2011 privind stabilirea sumelor minime contractate de spitale cu casele de asigurări de sănătate pentru serviciile de spitalizare continuă pentru pacienţi acuţi, pe baza clasificării spitalelor în funcţie de competenţă

 

Având în vedere:

- Referatul de aprobare nr. E.N. 3.315 din 2 aprilie 2013 al Ministerului Sănătăţii şi nr. D.G. 689 din 1 aprilie 2013 al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate;

- Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 17 alin. (5) din Statutul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 972/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii şi preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate emit următorul ordin:

Art. I. - Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 862/547/2011 privind stabilirea sumelor minime contractate de spitale cu casele de asigurări de sănătate pentru serviciile de spitalizare continuă pentru pacienţi acuţi, pe baza clasificării spitalelor în funcţie de competenţă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 1 iunie 2011, cu completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Titlul ordinului se modifică şi va avea următorul cuprins:

„ORDIN

privind stabilirea sumelor minime contractate de spitale cu casele de asigurări de sănătate pentru serviciile de spitalizare continuă pentru pacienţii acuţi”

2. Articolul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 1. - (1) Sumele minime contractate de spitale cu casele de asigurări de sănătate pentru servicii de spitalizare continuă pentru pacienţii acuţi se stabilesc în funcţie de clasificarea aprobată în condiţiile prevăzute de Ordinul ministrului sănătăţii nr. 323/2011 privind aprobarea metodologiei şi a criteriilor minime obligatorii pentru clasificarea spitalelor în funcţie de competenţă, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în funcţie de priorităţile pentru sistemul de sănătate stabilite prin Ordinul ministrului sănătăţii, interimar, nr. 1.085/2012 privind măsuri de organizare şi funcţionare a spitalelor regionale de urgenţă şi a unităţilor funcţionale regionale de urgenţă, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Suma minimă prevăzută la alin. (1) se stabileşte prin raportare la suma posibil de contractat în funcţie de capacitatea maximă de funcţionare a fiecărui spital, conform anexei care face parte integrantă din prezentul ordin.”

3. Articolul 5 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 5. - Pentru următoarele unităţi spitaliceşti suma minimă contractată în condiţiile art. 1 nu poate fi mai mică de 95% din suma contractată în anul precedent pentru servicii de spitalizare continuă pentru pacienţii acuţi:

a) pentru spitalele clasificate în categoriile I şi IM, în condiţiile prevăzute de Ordinul ministrului sănătăţii nr. 323/2011, cu modificările şi completările ulterioare;

b) pentru spitalele prevăzute în anexa nr. 1 la Ordinul ministrului sănătăţii, interimar, nr. 1.085/2012, cu modificările şi completările ulterioare, şi pentru Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj-Napoca, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă «Sf. Spiridon» şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara, spitale care asigură conducerea operativă a unităţilor funcţionale prevăzute în anexa nr. 3 la acelaşi ordin.”

4. Titlul anexei se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Modalitatea de calcul al sumei minime contractate de spitale cu casele de asigurări de sănătate pentru serviciile de spitalizare continuă pentru pacienţii acuţi”

5. La anexă, după articolul 2 se introduce un nou articol, articolul 21, cu următorul cuprins:

„Art. 21. - (1) Pentru spitalele prevăzute la art. 5 lit. b) din ordin, suma minimă contractată cu casele de asigurări de sănătate pentru servicii de spitalizare continuă pentru pacienţii acuţi se calculează în conformitate cu formula: Sm = Sp x P%, numai dacă suma astfel calculată este mai mare decât cea rezultată prin calculul prevăzut la art. 1 şi 2.

(2) Pentru spitalele prevăzute în anexele nr. 2 şi 6 la Ordinul ministrului sănătăţii, interimar, nr. 1.085/2012, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi pentru alte spitale care participă cu structuri implicate în asigurarea asistenţei medicale de urgenţă şi terapie intensivă la constituirea unităţilor funcţionale regionale de urgenţă prevăzute în anexa 3 la acelaşi ordin, suma minimă contractată cu casele de asigurări de sănătate pentru servicii de spitalizare continuă pentru pacienţii acuţi se calculează astfel: Sm = Sp x (P-3)%, numai dacă suma astfel calculată este mai mare decât cea rezultată prin calculul prevăzut la art. 1 şi 2.”

6. La anexă, articolul 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 3. - (1) Suma posibil de contractat în funcţie de capacitatea maximă de funcţionare a fiecărui spital se calculează astfel:

Sp = Nr_pat x IU_pat/DMS_nat x ICM x TCP x F1.

(2) În formula prevăzută la alin. (1), Nr_pat reprezintă numărul de paturi aprobate şi contractabile după aplicarea prevederilor Planului naţional de paturi, lU_pat, DMS_nat, TCP şi ICM reprezintă indicele de utilizare a paturilor, durata medie de spitalizare la nivel naţional, tariful pe caz ponderat şi, respectiv, indicele case-mix, care sunt prevăzute în Normele metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, iar F1 reprezintă factorul de corecţie, care se calculează astfel:

F1 = numărul de medici cu contract de muncă sau contract de prestări servicii/numărul minim de medici necesar pentru numărul de paturi aprobat şi posibil de contractat, conform normativului de personal.

(3) Factorul de corecţie F1 se include în calculul formulei prevăzute la alin. (1) numai în situaţia în care valoarea lui este sub 1.

(4) Pentru anul 2013, în formula prevăzută la alin. (1)se ia în calcul o valoare a tarifului pe caz ponderat (TCP) de 1.800 pentru institutele de oncologie şi pentru spitalele prevăzute la art. 21 alin. (1), de 1.600 pentru institutele clinice şi pentru spitalele prevăzute la art. 21 alin. (2), respectiv de 1.444 pentru celelalte spitale de urgenţă judeţene, pentru Spitalul Clinic de Urgenţă Militar Central, Spitalul de Urgenţă «Prof. dr. Dimitrie Gerota» şi Spitalul Militar de Urgenţă «Prof. dr. Agrippa Ionescu».

(5) Pentru anul 2013, valoarea TCP la care s-a realizat decontarea în cursul anului 2012, pentru spitalele prevăzute la alin. (4), se utilizează în calculul formulei prevăzute la alin. (1) numai în situaţia în care această valoare este mai mare decât cele care sunt prevăzute la alin. (4) pentru spitalele respective.

(6) Pentru anul 2013, în formula prevăzută la alin. (1)se ia în calcul o valoare a TCP de 95,56% din valoarea TCP la care s-a realizat decontarea în cursul anului 2012 pentru toate spitalele care nu sunt prevăzute la alin. (4).”

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare începând cu luna aprilie 2013.

 

Ministrul sănătăţii,

Gheorghe-Eugen Nicolăescu

Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate

Doru Bădescu

 

MINISTERUL MEDIULUI ŞI SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

 

ORDIN

pentru numirea reprezentanţilor părţii române în cadrul organismelor create în temeiul tratatelor bilaterale privind gospodărirea apelor de frontieră

 

Având în vedere Referatul nr. 221.734/GC din 19 martie 2013, prevederile Acordului dintre R. P. Română şi R. P. F. Iugoslavia privind problemele hidrotehnice de pe sistemele hidrotehnice şi cursurile de apă de pe frontieră sau întretăiate de frontiera de stat, semnat la Bucureşti la 7 aprilie 1955, prevederile Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Ucrainei privind cooperarea în domeniul gospodăririi apelor de frontieră, semnat la Galaţi la 30 septembrie 1997, ratificat prin Legea nr. 16/1999, prevederile Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind colaborarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a apelor de frontieră, semnat la Budapesta la 15 septembrie 2003, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 577/2004, prevederile Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a apelor Prutului şi Dunării, semnat la Chişinău la 28 iunie 2010, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.092/2010,

în temeiul art. 2 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.079/2010 pentru reprezentarea în cadrul organismelor create în temeiul tratatelor bilaterale privind gospodărirea apelor de frontieră şi al art. 13 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 48/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice şi pentru modificarea unor acte normative în domeniul mediului şi schimbărilor climatice,

ministrul mediului şi schimbărilor climatice emite prezentul ordin.

Art. 1. - (1) Se numeşte domnul Ionuţ Ciprian Iuga, secretar de stat în cadrul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, în calitate de preşedinte al părţii române în cadrul Comisiei hidrotehnice româno-sârbe pentru aplicarea Acordului dintre R. P. Română şi R. P. F. Iugoslavia privind problemele hidrotehnice de pe sistemele hidrotehnice şi cursurile de apă de pe frontieră sau întretăiate de frontiera de stat, semnat la Bucureşti la 7 aprilie 1955.

(2) Se numeşte domnul Ovidiu Gabor, director general adjunct al Administraţiei Naţionale „Apele Române”, în calitate de locţiitor al preşedintelui părţii române în cadrul Comisiei hidrotehnice româno-sârbe pentru aplicarea Acordului dintre R. P Română şi R. P F. Iugoslavia privind problemele hidrotehnice de pe sistemele hidrotehnice şi cursurile de apă de pe frontieră sau întretăiate de frontiera de stat, semnat la Bucureşti la 7 aprilie 1955.

(3) în cazul indisponibilităţii preşedintelui părţii române în cadrul Comisiei hidrotehnice româno-sârbe pentru aplicarea Acordului dintre R. P. Română şi R. P F. Iugoslavia privind problemele hidrotehnice de pe sistemele hidrotehnice şi cursurile de apă de pe frontieră sau întretăiate de frontiera de stat, semnat la Bucureşti la 7 aprilie 1955, locţiitorul preia toate prerogativele acestuia.

Art. 2. - (1) Se numeşte domnul Ionuţ Ciprian Iuga, secretar de stat în cadrul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, în calitate de împuternicit al părţii române pentru aplicarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Ucrainei privind cooperarea în domeniul gospodăririi apelor de frontieră, semnat la Galaţi la 30 septembrie 1997, ratificat prin Legea nr. 16/1999.

(2) Se numeşte domnul Vasile Pintilie, director general al Administraţiei Naţionale „Apele Române”, în calitate de locţiitor al împuternicitului părţii române pentru aplicarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Ucrainei privind cooperarea în domeniul gospodăririi apelor de frontieră, semnat la Galaţi la 30 septembrie 1997, ratificat prin Legea nr. 16/1999.

(3) Se numeşte domnul Ovidiu Gabor, director general adjunct al Administraţiei Naţionale „Apele Române”, în calitate de locţiitor al împuternicitului părţii române pentru aplicarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Ucrainei privind cooperarea în domeniul gospodăririi apelor de frontieră, semnat la Galaţi la 30 septembrie 1997, ratificat prin Legea nr. 16/1999.

(4) În cazul indisponibilităţii împuternicitului părţii române pentru aplicarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Ucrainei privind cooperarea în domeniul gospodăririi apelor de frontieră, semnat la Galaţi la 30 septembrie 1997, ratificat prin Legea nr. 16/1999, unul dintre locţiitori preia toate prerogativele acestuia.

Art. 3. - (1) Se numeşte domnul Ionuţ Ciprian Iuga, secretar de stat în cadrul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, în calitate de împuternicit guvernamental al părţii române în cadrul Comisiei hidrotehnice româno-ungare pentru aplicarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind colaborarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a apelor de frontieră, semnat la Budapesta la 15 septembrie 2003, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 577/2004.

(2) Se numeşte domnul Vasile Pintilie, director general al Administraţiei Naţionale „Apele Române”, în calitate de supleant al împuternicitului guvernamental al părţii române în cadrul Comisiei hidrotehnice româno-ungare pentru aplicarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind colaborarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a apelor de frontieră, semnat la Budapesta la 15 septembrie 2003, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 577/2004.

(3) Se numeşte domnul Ovidiu Gabor, director general adjunct în cadrul Administraţiei Naţionale „Apele Române”, în calitate de supleant al împuternicitului guvernamental al părţii române în cadrul Comisiei hidrotehnice româno-ungare pentru aplicarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind colaborarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a apelor de frontieră, semnat la Budapesta la 15 septembrie 2003, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 577/2004.

(4) în cazul indisponibilităţii împuternicitului guvernamental al părţii române în cadrul Comisiei hidrotehnice româno-ungare pentru aplicarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind colaborarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a apelor de frontieră, semnat la Budapesta la 15 septembrie 2003 aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 577/2004, unul dintre supleanţi preia toate prerogativele acestuia.

Art. 4. - (1) Se numeşte domnul Ionuţ Ciprian Iuga, secretar de stat în cadrul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, în calitate de preşedinte al părţii române în cadrul Comisiei hidrotehnice interguvernamentale pentru aplicarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a apelor Prutului şi Dunării, semnat la Chişinău la 28 iunie 2010, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.092/2010.

(2) Se numeşte domnul Ovidiu Gabor, director general adjunct al Administraţiei Naţionale „Apele Române”, în calitate de supleant al preşedintelui părţii române pentru aplicarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a apelor Prutului şi Dunării, semnat la Chişinău la 28 iunie 2010, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.092/2010.

(3) în cazul indisponibilităţii preşedintelui părţii române în cadrul Comisiei hidrotehnice interguvernamentale pentru aplicarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a apelor Prutului şi Dunării, semnat la Chişinău la 28 iunie 2010, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.092/2010, supleantul preia toate prerogativele acestuia.

Art. 5. - Persoanele nominalizate la art. 1-4 vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 6. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 3.241/2012 privind numirea reprezentanţilor părţii române în cadrul organismelor create în temeiul tratatelor bilaterale privind gospodărirea apelor de frontieră, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 30 august 2012, se abrogă.

Art. 7. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul mediului şi schimbărilor climatice,

Rovana Plumb

 

Bucureşti, 28 martie 2013.

Nr. 486.