MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 734/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 734         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 31 octombrie 2012

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.037. - Hotărâre privind acordarea unui sprijin financiar producătorilor pentru depozitarea privată a untului sărat sau nesărat

 

1.044. - Hotărâre privind darea în administrarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii a unui sector de drum de interes judeţean, trecut din domeniul public al judeţului Bihor în domeniul public al statului, precum şi încadrarea acestuia în categoria funcţională a drumurilor de interes naţional, în vederea realizării de către Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. a activităţilor de interes naţional în domeniul administrării drumurilor naţionale

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.067. - Ordin al ministrului sănătăţii, interimar, pentru modificarea şi completarea Regulamentului privind timpul de muncă, organizarea şi efectuarea gărzilor în unităţile publice din sectorul sanitar, aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 870/2004

 

2.326. - Ordin al ministrului dezvoltării regionale şi turismului pentru aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile efectuate în implementarea proiectelor finanţate în cadrul Programului de cooperare transnaţională „Sud-Estul Europei”

 

2.712. - Ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale pentru completarea Regulamentului privind formarea specifică de coordonator în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului şi/sau a realizării lucrării pentru şantiere temporare ori mobile, aprobat prin Ordinul ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei nr. 242/2007

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 11 din S octombrie 2012

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind acordarea unui sprijin financiar producătorilor pentru depozitarea privată a untului sărat sau nesărat

 

Având în vedere prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a pieţelor agricole şi privind dispoziţii specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP*), cu modificările şi completările ulterioare, ale Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 160/2012 al Comisiei din 23 februarie 2012 de stabilire în avans, pentru 2012, a valorii ajutorului pentru depozitarea privată a untului, ale Regulamentului (CE) nr. 826/2008 al Comisiei din 20 august 2008 de stabilire a normelor comune de acordare a ajutorului pentru depozitarea privată a anumitor produse agricole, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Regulamentului (CE) nr. 885/2006 al Comisiei din 21 iunie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1.290/2005 în ceea ce priveşte autorizarea agenţiilor de plăţi şi a altor entităţi, precum şi lichidarea conturilor FEGA şi FEADR,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicata,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Prezenta hotărâre are ca obiect asigurarea cadrului legislativ pentru acordarea unui sprijin financiar producătorilor pentru depozitarea privată a untului sărat sau nesărat, pentru o perioadă de 90-210 zile.

Art. 2. - (1) Se acordă ajutor financiar producătorilor care depozitează untul sărat sau nesărat pentru o perioadă de 90-210 zile.

(2) Valoarea totală a ajutorului financiar stabilit în avans pentru depozitarea privată a untului sărat sau nesărat este de maximum 7.000 euro,

(3) Plata ajutorului financiar se efectuează în lei la cursul de schimb stabilit în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (5) şi art. 11 din Regulamentul (CE) nr. 1.913/2006 al Comisiei din 20 decembrie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a sistemului agromonetar al euro în sectorul agricol şi de modificare a anumitor regulamente, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) Finanţarea sumelor aprobate de către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, denumită în continuare APIA, ce reprezintă ajutorul financiar pentru depozitarea privată a untului sărat sau nesărat, se asigură ca sprijin financiar aferent Fondului european de garantare agricolă - FEGA, fiind prefinanţate de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din sume ce se alocă pe anul 2012 temporar din veniturile din privatizare înregistrate în contul curent general al Trezoreriei Statului de către Ministerul Finanţelor Publice dacă plata se face ca urmare a unei cereri de plată în avans, respectiv din bugetul naţional aferent anului 2013 dacă plata se face ca urmare a unei cereri de plată la termen.

Art. 3. - (1) Perioada de depunere a cererilor de ajutor financiar stabilit în avans pentru depozitarea privată a untului sărat sau nesărat este cea stabilită la art. 4 alin. (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 160/2012 al Comisiei din 23 februarie 2012 de stabilire în avans, pentru 2012, a valorii ajutorului pentru depozitarea privată a untului.

(2) Perioada de depozitare a untului sărat sau nesărat care face obiectul ajutorului financiar pentru depozitare privată este stabilită la art. 4 alin. (3) din Regulamentul de punere în aplicare (UE)nr. 160/2012.

(3) Retragerea din depozit la sfârşitul perioadei de depozitare se realizează în conformitate cu procedura prevăzută la art. 28 din Regulamentul (CE) nr. 826/2008 al Comisiei din 20 august 2008 de stabilire a normelor comune de acordare a ajutorului pentru depozitarea privată a anumitor produse agricole, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4. - Prevederile prezentei hotărâri se aplică persoanelor fizice autorizate, întreprinderi individuale şi întreprinderi familiale constituite potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, cu modificările şi completările ulterioare, şi persoanelor juridice, plătitoare de TVA, denumite operatori, stabiliţi pe teritoriul Uniunii Europene şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 826/2008, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 5. - Categoriile de produse eligibile pentru ajutorul financiar, precum şi sumele corespunzătoare perioadelor de depozitare sunt cele stabilite la pct. III din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 826/2008, cu modificările şi completările ulterioare, si în art. 4 alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 160/2012.

Art. 6. - (1} APIA elaborează metodologia de aplicare a măsurii de acordare a ajutorului pentru depozitarea privată a untului sărat sau nesărat şi ghidul solicitantului cu respectarea prevederilor Regulamentului (CE) nr. 826/2008, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 160/2012, care se aprobă prin decizie de către directorul general al APIA.

(2) APIA pune la dispoziţia solicitanţilor formularele şi documentaţia necesare aplicării corecte a măsurii de acordare a ajutorului pentru depozitarea privată a untului sărat sau nesărat şi le afişează pe site-ul oficial al acesteia.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Daniel Constantin

Ministrul afacerilor europene,

Leonard Orban

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Florin Georgescu

 

Bucureşti, 24 octombrie 2012.

Nr. 1.037.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind darea în administrarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii a unui sector de drum de interes judeţean, trecut din domeniul public al judeţului Bihor în domeniul public al statului, precum şi încadrarea acestuia în categoria funcţională a drumurilor de interes naţional, în vederea realizării de către Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. a activităţilor de interes naţional în domeniul administrării drumurilor naţionale

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 867 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, al art. 12 alin. (1), art. 21 alin. {1) şi art. 221 din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 1 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2003 pentru înfiinţarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. prin reorganizarea Regiei Autonome „Administraţia Naţională a Drumurilor din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 47/2004, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă darea în administrarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii a unui sector de drum de interes judeţean, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, trecut din domeniul public al judeţului Bihor în domeniul public al statului prin Hotărârea Consiliului Judeţean Bihor nr. 226 din 30 noiembrie 2011, modificată şi completată prin Hotărârea Consiliului Judeţean Bihor nr. 123 din 26 aprilie 2012, precum şi încadrarea acestuia în categoria funcţională a drumurilor de interes naţional, în vederea realizării de către Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. a activităţilor de interes naţional în domeniul administrării drumurilor naţionale, în condiţiile legii.

Art. 2. - Predarea-preluarea sectorului de drum prevăzut la art. 1 se face pe bază de protocol încheiat între părţile interesate, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 3. - Anexa nr. 16 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.020 şi 1020 bis din 21 decembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează în mod corespunzător.

Art. 4. - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, anexele nr. 1 şi 2 la Hotărârea Guvernului nr. 540/2000 privind aprobarea încadrării în categorii funcţionale a drumurilor publice şi a drumurilor de utilitate privată deschise circulaţiei publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 şi 338 bis din 20 iulie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează în mod corespunzător.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul transporturilor şi infrastructurii,

Ovidiu Ioan Silaghi

Ministrul administraţiei şi internelor,

Mircea Dusa

Ministrul delegat pentru administraţie,

Radu Stroe

Viceprim-ministru. ministrul finanţelor publice,

Florin Georgescu

 

Bucureşti, 24 octombrie 2012.

Nr. 1.044.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale unui sector de drum de interes judeţean, trecut din domeniul public al judeţului Bihor în domeniul public al statului, care se dă în administrarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii şi care se încadrează în categoria funcţională a drumurilor de interes naţional, în vederea realizării de către Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. a activităţilor de interes naţional în domeniul administrării drumurilor naţionale

 

Denumirea sectorului de drum care se dă în administrare

Persoana juridică de la care se dă în administrare sectorul de drum

Persoana juridică la care se dă în administrare sectorul de drum

Lungimea totala

Indicativul nou

 

DJ 767A km 42 + 109 - 42 + 312

Consiliul Judeţean Bihor

Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din  România - S.A.

L = 202,2 m

Variantă ocolitoare Săcuieni

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

pentru modificarea şi completarea Regulamentului privind timpul de muncă, organizarea şi efectuarea gărzilor în unităţile publice din sectorul sanitar, aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 870/2004

 

Având în vedere Referatul Direcţiei organizare şi politici salariate nr. V.V.R 450/2012, în temeiul prevederilor art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii, interimar, emite următorul ordin:

Articol unic. - Regulamentul privind timpul de muncă, organizarea şi efectuarea gărzilor în unităţile publice din sectorul sanitar, aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 870/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 26 iulie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi completează după cum urmează:

1. La articolul 3, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

„(3) Medicii şefi de secţie/laborator/serviciu medical au program de 7 ore zilnic.”

2. După articolul 4 se introduce un nou articol, articolul 41, cu următorul cuprins:

„Art. 41. - (1) în cadrul programului de 7 ore în medie pe zi, medicii din unităţile sanitare publice cu paturi au obligaţia de a acorda, cu prioritate, consultaţiile interdisciplinare pentru pacienţii internaţi în unitate sau pentru cei internaţi în alte spitale, în baza relaţiilor contractuale stabilite între unităţile sanitare respective.

(2) Consultaţiile interdisciplinare se acordă la recomandarea medicului curant, aprobată de medicul şef de secţie, medicul coordonator al compartimentului medical sau, după caz, a directorului medical.

(3) Medicii şef de secţie/şef de laborator sau, după caz, directorul medical au obligaţia de a coordona şi de a controla acordarea cu prioritate a consultaţiilor interdisciplinare.”

3. Articolul 5 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 5. - (1) Medicii încadraţi în structurile de primire urgenţe - UPU-SMURD, UPU sau CPU - îşi desfăşoară activitatea în două ture în sistem de 12 ore cu 24 de ore libere. (2) în situaţia în care numărul medicilor încadraţi în structurile de primire urgenţe este insuficient pentru a permite organizarea activităţii conform prevederilor alin. (1), activitatea zilnică se desfăşoară în două ture de câte 7 ore.”

4. La articolul 20, alineatul (6) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(6) Integrarea clinică, prin cumul de funcţii cu jumătate de normă, a medicilor şi farmaciştilor în unităţi publice din sectorul sanitar se stabileşte de conducerea fiecărei unităţi sanitare cu personalitate juridică, în limita posturilor normate şi a necesarului de servicii medicale şi universitare şi se avizează de Ministerul Sănătăţii.”

5. Articolul 26 se modifica şi va avea următorul cuprins:

„Art.  26. - (1) Pentru spitalele care au aprobate structuri de primire urgenţe - UPU-SMURD, UPU sau CPU – continuitatea asistenţei medicale se asigură prin linii de gardă pentru medicina de urgenţă, după cum urmează:

a) între ora de terminare a programului medicilor încadraţi în aceste locuri de muncă şi ora de începere a programului din ziua următoare, în situaţia în care activitatea se desfăşoară în două ture, fiecare cu o durată de 7 ore;

b) în situaţia în care numărul medicilor încadraţi în structurile de primire urgenţă care îşi desfăşoară activitatea în două ture în sistem de 12 ore cu 24 de ore libere este insuficient.

(2) Liniile de gardă prevăzute la alin. (1) lit. b} au o durată de minimum 10 ore în zilele lucrătoare şi în zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători legale şi de maximum 24 de ore în zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători legale.

(3) Durata efectivă a liniilor de gardă stabilită conform prevederilor alin. (2) se propune de medicul şef al structurii de primire urgenţă, se avizează de directorul medical şi se aprobă de managerul unităţii, cu avizul Ministerului Sănătăţii.

(4) Aceste linii de gardă nu se includ în numărul liniilor de gardă determinat în funcţie de numărul de paturi.”

6. După articolul 26 se introduce un nou articol, articolul 261, cu următorul cuprins:

„Art. 261. - Medicul şef al structurii de primire urgenţe are obligaţia de a comunica la Ministerul Sănătăţii - Compartimentul medicină de urgenţă - atât modul de organizare a programului zilnic, conform art. 5, cât şi modul de organizare a gărzilor şi durata acestora, conform art. 26.”

7. După articolul 381 se introduce un nou articol, articolul 382, cu următorul cuprins:

„Art. 382. - (1) Garda la domiciliu nu se include în numărul liniilor de gardă determinat în funcţie de numărul de paturi.

(2) Nu se organizează gardă la domiciliu în specialităţile clinice şi paraclinice în care este organizată linie de gardă continuă.”

8. După articolul 58 se introduce un nou articol, articolul 581, cu următorul cuprins:

„Art. 581. - Refuzul medicilor de a respecta programul de lucru, de a acorda consultaţii interdisciplinare şi de a respecta graficele de gărzi întocmite lunar de conducerea secţiilor, laboratoarelor şi a compartimentelor şi aprobate de conducerea unităţii sanitare constituie abatere disciplinară.”

 

p. Ministrul sănătăţii, interimar,

Raed Arafat,

subsecretar de stat

 

Bucureşti, 23 octombrie 2012.

Nr. 1.067.

MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI TURISMULUI

 

ORDIN

pentru aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile efectuate în implementarea proiectelor finanţate în cadrul Programului de cooperare transnaţională „Sud-Estul Europei”

 

Având în vedere prevederile art. 13 din Regulamentul (CE) nr. 1.080/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 5 iulie 2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regională şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.783/1999 şi ale art. 48-53 din Regulamentul nr. 1.828/2006 al Comisiei din 8 decembrie 2006 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune şi a Regulamentului (CE) nr. 1.080/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului privind Fondul European de Dezvoltare Regională,

având în vedere art. 12 alin. (1) lit. g) din Hotărârea Guvernului nr. 1.631/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 13 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 1.631/2009, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul dezvoltării regionale şi turismului emite următorul ordin:

Art. 1. - Prezentul ordin aprobă categoriile de cheltuieli eligibile efectuate în proiectele finanţate în cadrul Programului de cooperare transnaţională „Sud-Estul Europei”, denumit în continuare Programul.

Art. 2. - În sensul prezentului ordin, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:

a) cerere de finanţare - documentul elaborat de către partenerul lider de proiect şi transmis secretariatului tehnic comun cu scopul de a obţine finanţare pentru implementarea activităţilor descrise conform formatului standard furnizat în ghidul solicitantului;

b) proiect - operaţiune descrisă în cererea de finanţare depusă în cadrul unui apel de proiecte lansat de către Autoritatea de management, care îndeplineşte criteriile impuse de Comitetul de monitorizare a Programului şi care primeşte fonduri aferente Programului;

c) apel de proiecte - sesiune de depunere, evaluare şi aprobare a unor propuneri de proiecte descrise în cadrul unor cereri de finanţare;

d) costuri comune - costuri generate de implementarea unei activităţi din cadrul proiectului şi suportate de unul dintre parteneri în numele său şi al unuia sau mai multor parteneri, în conformitate cu prevederile acordului de parteneriat încheiat între aceştia;

e) contract de finanţare - contractul încheiat între partenerul lider de proiect, ca reprezentant al tuturor partenerilor, şi Autoritatea de management pentru finanţarea din fonduri europene de dezvoltare regională (FEDR) a unui proiect aprobat în cadrul Programului;

f) manualul Programului - document emis pentru fiecare apel de proiecte, care detaliază condiţiile pe care autorităţile/ structurile implicate în gestionarea Programului şi potenţialii beneficiari trebuie să le îndeplinească pentru a participa ca parteneri în proiecte, procedura de evaluare şi selecţie a propunerilor de proiecte, condiţiile pe care cheltuielile trebuie să le îndeplinească pentru a fi eligibile; documentul menţionează şi tipurile de cheltuieli aferente fiecărei linii bugetare;

g) acord de parteneriat - documentul legal semnat de toţi partenerii dintr-un proiect, care detaliază responsabilităţile acestora şi creează cadrul pentru gestionarea şi implementarea eficientă a proiectului;

h) pachet de lucru - o subdiviziune a proiectului, care grupează un set de activităţi prin a căror executare se obţin rezultate specifice;

i) ghidul de control - document emis la nivelul Programului pentru a asigura o abordare unitară a controlului de prim nivel şi care detaliază o serie de cerinţe ce trebuie îndeplinite, atât de beneficiari, cât şi de controlorii de prim nivel;

j) manualul de implementare - document emis la nivelul Programului pentru a completa manualul Programului în sensul implementării proiectelor aprobate,

Art. 3. - (1) Pentru toate tipurile de cheltuieli considerate eligibile în cadrul proiectelor aprobate în cadrul Programului se respectă reglementările prevăzute în manualul Programului aferent apelului de proiecte în cadru! căruia cererea de finanţare a fost aprobată, precum şi legislaţia naţională în vigoare.

(2) În cazul în care există diferenţe între prevederile manualului Programului şi legislaţia naţională, se vor aplica cele mai restrictive,

(3) Cheltuielile deja finanţate integral sau parţial prin alte instrumente financiare naţionale, europene sau internaţionale nu reprezintă cheltuieli eligibile.

Art. 4. - (1) Sunt eligibile numai acele cheltuieli care sunt însoţite de facturi, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale, sau de alte documente contabile cu valoare probantă, echivalente facturilor, pe baza cărora cheltuielile să fie înregistrate în contabilitatea beneficiarului, certificate şi identificate.

(2) în vederea certificării conformităţii cu originalul, partenerii români vor prezenta controlorilor de prim nivel toate documentele originale.

Art. 5. - (1) Pentru a fi eligibile, cheltuielile trebuie:

a) să fie în conformitate cu prevederile manualului Programului, manualului de implementare, ghidului de control, contractului de finanţare, acordului de parteneriat, cererii de finanţare aprobate, legislaţiei naţionale în vigoare, precum şi cu cele ale regulamentelor comunitare;

b) să fie necesare implementării proiectului;

c) să fie direct legate de proiectul finanţat;

d) să fie efectuate, efectiv plătite şi declarate de către partenerul român în cauză în perioada de implementare a proiectului, începând cu data aprobării proiectului de către Comitetul de monitorizare a Programului până la sfârşitul perioadei de implementare, conform contractului de finanţare;

e) să fie efectuate în aria eligibilă a Programului;

f) să fie în conformitate cu principiile eficienţei, economiei şi eficacităţi;

g) să fie realizate cu respectarea principiilor ajutorului de stat, egalităţii de şanse şi protecţiei mediului şi să respecte obligaţiile referitoare la informare şi publicitate.

(2) Selecţia furnizorului de bunuri, servicii şi lucrări trebuie să respecte legislaţia naţională în vigoare în domeniul achiziţiilor publice.

Art. 6. - Cheltuielile eligibile pentru proiectele derulate în cadrul Programului sunt ocazionate de activităţile privind pregătirea proiectului, managementul şi coordonarea acestuia, comunicarea şi diseminarea obiectivelor şi rezultatelor proiectului, expertiza externă, implementarea în comun a proiectelor-pilot, investiţii de infrastructură mică, achiziţionarea de echipamente care să stea la baza creării şi consolidării unor parteneriate viabile, concretizate în proiecte ce ar putea fi finanţate ulterior prin alte programe naţionale.

Art. 7. - Sunt considerate eligibile cheltuielile pentru pregătirea proiectului, conform prevederilor manualului Programului aferent apelului de proiecte în cadrul căruia cererea de finanţare în cauză a fost aprobată şi aşa cum sunt descrise în cererea de finanţare aprobată.

Art. 8. - Sunt considerate eligibile cheltuielile de regie, aşa cum sunt ele descrise în manualul Programului aferent fiecărui apel de proiecte şi în cererea de finanţare aprobată.

Art. 9. - (1) Sunt considerate eligibile cheltuielile de personal, conform prevederilor manualului Programului aferent apelului de proiecte în cadrul căruia cererea de finanţare în cauză a fost aprobată şi aşa cum sunt descrise în cererea de finanţare, inclusiv contribuţiile aferente acestora aflate atât în sarcina angajatorului, cât şi a angajatului, conform prevederilor legale în vigoare.

(2) Sunt eligibile doar cheltuielile de personal aferente personalului angajat de către partenerul român, pentru implementarea proiectului, cu contract individual de muncă sau act administrativ de numire în funcţia publică pe durată nedeterminată ori determinată, cu fracţiune de normă sau cu normă întreagă de lucru.

(3) Cheltuielile de personal includ salariul tarifar/salariul de bază, inclusiv al 13-lea salariu (alocat proporţional proiectului, în conformitate cu prevederile Programului şi legislaţiei naţionale), sporurile permanente prevăzute în contractele individuale de muncă/contractul colectiv de muncă, în actele adiţionale aferente valabile pe toată durata de implementare a proiectului şi/sau în actul administrativ de numire în funcţia publică, precum şi în actele de modificare a actului administrativ de numire în funcţia publică şi contribuţiile aferente menţionate la alin. (1), cu excepţia contravalorii zilelor de concediu de odihnă şi de boală şi a eventualelor sporuri ataşate acestora.

(4) Salariul tarifar/de bază, plata sporurilor permanente şi a contribuţiilor menţionate la alin. (1) vor fi plătite pentru timpul efectiv lucrat şi vor fi susţinute de fişele de post fişele de pontaj pentru timpul efectiv lucrat, state de salarii, ordine de plată, extrase de cont, declaraţia salariatului pentru timpul lucrat în cadrul proiectului şi alte documente justificative, după caz.

(5) Timpul de muncă prevăzut în contractul individual de muncă încheiat pentru proiect nu poate conduce la depăşirea duratei normale a timpului de muncă, conform prevederilor legale în vigoare. Prin cumularea funcţiilor la nivelul aceluiaşi angajator nu se poate depăşi durata normală mai sus menţionată.

(6) Calculul valorii unei ore de muncă va fi făcut lunar, luând în considerare cheltuielile de personal eligibile.

(7) în cadrul aceluiaşi contract de muncă nu pot exista tarife orare mai mari pentru implementarea proiectului decât cele practicate pentru funcţia de bază.

(8) în cazul contractelor individuale de muncă încheiate pe proiect, tarifele/ratele orare ale salariilor angajaţilor în proiect nu pot fi crescute arbitrar sau inopinat pe perioada de implementare a proiectului. Orice creştere trebuie reflectată în contractul individual de muncă şi trebuie să aibă o bază legală (de exemplu, hotărâre â consiliului director/consiliului de administraţie, decizie a directorului, act normativ etc.).

(9) Este considerată cheltuială eligibilă contravaloarea orelor suplimentare efectuate conform fişelor de prezenţă pentru proiect, cu respectarea legislaţiei naţionale în vigoare.

(10) Sunt eligibile cheltuielile cu salariile funcţionarilor publici încadraţi în instituţiile/autorităţile administraţiei publice dedicate implementării proiectelor, cu respectarea prevederilor legale privind incompatibilitatea şi conflictul de interese, precum şi a altor interdicţii prevăzute de lege.

Art. 10. - (1) Sunt considerate eligibile cheltuielile pentru deplasare realizate conform prevederilor manualului Programului aferent apelului de proiecte în cadrul căruia cererea de finanţare în cauză a fost aprobată şi ale cererii de finanţare aprobate, numai pentru personalul desemnat în echipa de proiect care efectuează deplasări pentru participarea la întâlniri, seminare, conferinţe sau alte tipuri de evenimente ce au loc pe teritoriul Programului. Cheltuielile de deplasare efectuate pentru deplasări în afara ariei Programului pot fi eligibile dacă sunt menţionate explicit şi justificate în cererea de finanţare aprobată.

(2) Cheltuieli eligibile pentru deplasare includ următoarele costuri: de transport, de cazare şi plată a diurnei în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(3) Pentru asigurarea transportului şi a cazării trebuie să se aleagă varianta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic, cu respectarea prevederilor din legislaţia naţională în vigoare.

(4) Pentru deplasarea în ţară şi/sau în străinătate sunt eligibile cheltuielile cu transportul, cazarea şi diurna numai pentru personalul care face parte din echipa de proiect, după cum urmează:

a) pentru personalul care lucrează în autorităţile şi instituţiile publice, precum şi cel din unităţile aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea acestora, cheltuielile vor respecta condiţiile şi plafoanele impuse de legislaţia naţională aplicabilă instituţiilor publice;

b) pentru personalul care lucrează în cadrul altor persoane juridice decât cele menţionate la categoria anterioară, cheltuielile vor respecta plafoanele stabilite de normele interne proprii; valoarea diurnei interne/externe nu trebuie să depăşească cuantumul obţinut prin înmulţirea cu 2,5 a cuantumului diurnei aplicabile angajaţilor autorităţilor şi instituţiilor publice.

Art. 11. - Sunt considerate eligibile cheltuielile pentru expertiză externă şi servicii, conform manualului Programului aferent apelului de proiecte în cadrul căruia cererea de finanţare în cauză a fost aprobată, cu respectarea următoarelor condiţii cumulative:

a) să fie prevăzute şi justificate în cererea de finanţare aprobată şi necesare implementării proiectului;

b) să existe un contract sau acord, în conformitate cu legislaţia naţională în vigoare, însoţit de documente pe baza cărora se pot efectua plăţi;

c) plata solicitată de expertul extern este rezonabilă şi determinată de gradul de complexitate a lucrării efectuata;

d) partenerii în proiect nu pot fi contractaţi pentru expertiză externă sau în calitate de subcontractor.

Art. 12. - (1) Sunt considerate eligibile cheltuielile privind achiziţionarea echipamentelor, conform prevederilor manualului Programului aferent apelului de proiecte în cadrul căruia cererea de finanţare în cauză a fost aprobată, numai cu respectarea cumulativă a următoarelor condiţii:

a) să fie noi şi să nu fie depăşite din punct de vedere tehnic şi moral;

b) să fie necesare şi folosite exclusiv pentru implementarea proiectului;

c) să fie menţionate în cererea de finanţare aprobată;

d) preţul total de achiziţie este eligibil numai în cazul în care durata normală de funcţionare şi/sau perioada de amortizare este mai mică sau egală cu durata proiectului.

(2) Costul echipamentelor neamortizabile va fi decontat în totalitate în perioada în care plata a fost efectuată.

Art. 13. - (1) Sunt considerate eligibile cheltuielile privind amortizarea echipamentelor folosite în scopul şi în timpul implementării proiectului, cu condiţia ca preţul de achiziţie al acestora să nu fie declarat cheltuială eligibilă.

(2) Pentru a fi considerate eligibile, cheltuielile privind amortizarea echipamentelor trebuie să respecte următoarele condiţii:

a) selecţia furnizorilor de bunuri trebuie să se fi făcut respectând legislaţia naţională privind achiziţiile publice;

b) perioada de amortizare a bunului să fie mai mare decât durata proiectului;

c) calculul ratei de amortizare se va face cu respectarea legislaţiei naţionale în domeniu.

Art. 14. - Sunt considerate eligibile cheltuielile privind investiţiile de infrastructură mică, conform prevederilor manualului Programului aferent apelului de proiecte în cadrul căruia cererea de finanţare în cauză a fost aprobată, în cazul în care impactul transnaţional este demonstrat.

Art. 15. - Sunt considerate eligibile cheltuielile financiare care privesc comisioanele pentru tranzacţiile financiare transnaţionale, comisioanele bancare ocazionate de deschiderea şi administrarea conturilor necesare pe perioada implementării proiectelor, costul garanţiilor furnizate de bănci sau alte instituţii financiare, în cazul în care astfel de garanţii sunt cerute de legislaţia naţională ori comunitară, taxele notariale şi pentru consultanţă juridică, dacă sunt direct legate de proiect şi necesare pentru implementarea acestuia.

Art. 16. - (1) Sunt eligibile cheltuielile efectuate în conformitate cu regulile de flexibilitate de 20% şi respectiv 10%, conform prevederilor manualului Programului aferent apelului de proiecte în cadrul căruia cererea de finanţare în cauză a fost aprobată.

(2) Pentru a fi considerate eligibile, cheltuielile menţionate la alin. (1) trebuie să respecte următoarele condiţii:

a) să fie prevăzute în cererea de finanţare aprobată;

b) să fie evidenţiate clar în bugetul partenerului lider de proiect FEDR sau al partenerului FEDR, deoarece vor fi plătite direct de aceştia şi vor fi responsabili de validarea lor şi de asigurarea cofinanţării acestora;

c) mecanismul de administrare a acestor cheltuieli să fie detaliat în acordul de parteneriat;

d) subcontractarea va respecta legislaţia în domeniul achiziţiilor publice din statul partenerului FEDR, însă conţinutul termenilor de referinţă va fi agreat cu partenerul care nu este membru al Uniunii Europene;

e) cheltuielile eligibile sunt doar cele susţinute de documente justificative şi adresate direct partenerului de proiect FEDR;

f) dreptul de proprietate asupra rezultatelor aparţine partenerului FEDR;

g) este demonstrată necesitatea realizării activităţilor în afara teritoriului Uniunii Europene sau a participării partenerului dintr-un stat nemembru al Uniunii Europene în implementarea proiectului şi în realizarea obiectivelor sale.

Art. 17. - (1) Sunt considerate eligibile cheltuielile privind costurile comune, conform prevederilor manualului Programului aferent apelului de proiecte în cadrul căruia cererea de finanţare în cauză a fost aprobată, atât timp cât sunt clar menţionate şi justificate în cererea de finanţare aprobată şi mecanismul de administrare al acestora este detaliat în acordul de parteneriat.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică doar cererilor de finanţare aprobate în cadrul primelor două apeluri de proiecte, aceste costuri fiind declarate neeligibile în cadrul apelurilor de proiecte 3 şi, respectiv, 4.

Art. 18. - (1) Taxa pe valoarea adăugată este considerată eligibilă, dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiţii:

a) nu este recuperabilă prin orice alte mijloace prevăzute de legislaţia naţională;

b) este aferentă unor cheltuieli considerate eligibile.

(2) Nu este eligibilă taxa pe valoarea adăugată aferentă costurilor generale de administraţie calculate pe baza unei pro rata pentru acei beneficiari care desfăşoară operaţiuni cu/fără drept de deducere.

Art. 19. - Nu sunt considerate cheltuieli eligibile:

a) orice cheltuială plătită înainte sau după perioada de eligibilitate a proiectului, astfel cum este ea definită în contractul de finanţare, cu excepţia cheltuielilor de pregătire a proiectului;

b) dobânzile debitoare potrivit art. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1.080/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 5 iulie 2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regională şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.783/2009;

c) taxa pe valoarea adăugată recuperabilă în conformitate cu art. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1.080/2006;

d) cheltuielile pentru locuinţe în conformitate cu prevederile art. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1.080/2006;

e) amenzi, penalităţi financiare, cheltuieli de judecată prevăzute la art. 49 din Regulamentul (CE) nr. 1.828/2006 al Comisiei din 8 decembrie 2006 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune şi a Regulamentului (CE) nr. 1.080/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului privind Fondul European de Dezvoltare Regională;

f) cheltuieli deja finanţate din alte surse nerambursabile comunitare, internaţionale sau naţionale;

g) facturi neplătite parţial, precum compensaţii pentru daune, plăţi ale garanţiilor, rabaturi etc;

h) datorii şi provizioane pentru pierderi şi datorii;

i) leasing;

j) achiziţia de echipamente second-hand;

k) cheltuielile cu dobânzi şi depăşiri de credite;

l) pierderi şi comisioane de schimb valutar;

m) provizioane pentru pierderi şi alte posibile viitoare răspunderi;

n) comisioane şi dividende, plăţi ale profiturilor;

o) achiziţionarea de acţiuni;

p) contribuţia în natură, precum utilizarea gratuită a unor spaţii, echipamente sau facilităţi, munca voluntarilor, în general orice contribuţie fără flux financiar;

q) plăţi globale;

r) activităţi subcontractate care cresc costurile unei operaţiuni fără a aduce o valoare adăugată proporţională;

s) contracte în care plata este definită ca procentaj din costul total al unei operaţiuni;

t) cheltuieli facturate unei terţe părţi, care nu se află în legătură cu partenerul lider de proiect sau cu partenerul;

u) orice cheltuială legată de servicii, bunuri, lucrări, care nu sunt legate în mod direct de proiect şi nu sunt aprobate în cadrul cererii de finanţare;

v) cheltuieli care nu sunt asociate cu partenerul lider de proiect sau cu partenerul;

w) cheltuieli de protocol, precum flori, cadouri, taxe de intrare, materiale decorative şi altele similare, dacă nu sunt legate de proiect.

Art. 20, - La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi locuinţei nr. 640/2009 pentru aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile efectuate în implementarea proiectelor finanţate în cadrul Programului operaţional „Sud-Estul Europei”, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea J, nr. 592 din 21 august 2009, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.

Art. 21. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul dezvoltării regionale şi turismului,

Marcel Ioan Boloş,

secretar de stat

 

Bucureşti, 23 octombrie 2012.

Nr. 2.326.

 

MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE

 

ORDIN

pentru completarea Regulamentului privind formarea specifică de coordonator în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului şi/sau a realizării lucrării pentru şantiere temporare ori mobile, aprobat prin Ordinul ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei nr. 242/2007

 

Având în vedere:

- prevederile art. 51 alin. (2) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, cu modificările ulterioare;

- prevederile art. 55 lit. b) şi ale art. 59 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 300/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru şantierele temporare sau mobile, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 12 din Hotărârea Guvernului nr. 11/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul muncii, familiei si protecţiei sociale emite următorul ordin:

Art. I. - Regulamentul privind formarea specifică de coordonator în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului şi/sau a realizării lucrării pentru şantiere temporare ori mobile, aprobat prin Ordinul ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei nr. 242/2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 4 aprilie 2007, se completează după cum urmează:

1. La articolul 3 alineatul (1), după litera d) se introduce o nouă literă, litera e), cu următorul cuprins:

,,e) curs de actualizare a formării specifice de coordonator în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului/realizării lucrării - cursul organizat de furnizorii de formare profesională care au fost/sunt autorizaţi în conformitate cu prevederile legale pentru programe de formare specifică de coordonator în materie de securitate şi sănătate, prin care se asigură actualizarea cunoştinţelor dobândite în urma procesului de formare.”

2. După articolul 15 se introduc cinci noi articole, articolele 151-155, cu următorul cuprins:

„Art. 151 - Pot urma cursul de actualizare a formării specifice de coordonator în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului/realizării lucrării, denumit în continuare curs de actualizare, absolvenţii programelor de formare specifică care au obţinut certificate de absolvire pentru ocupaţia de coordonator în materie de securitate şi sănătate, potrivii: prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 152. - (1) Cursul de actualizare are o durată minimă de 40 de ore,

(2) Lista neexhaustivă a subiectelor pe care trebuie să le dezvolte cursul de actualizare este prevăzută în anexa nr. 3, care face parte integrantă din prezentul regulament.

Art. 153. - În vederea înscrierii la cursul de actualizare, solicitantul trebuie să prezinte furnizorului de formare un dosar cu următoarele documente:

a) cerere de înscriere la cursul de actualizare;

b) copii de pe certificatul de naştere şi de pe buletinul/cartea de identitate sau alte acte care să dovedească identitatea;

c) copie de pe certificatul de absolvire a programului de formare profesională pentru ocupaţia de coordonator în materie de securitate şi sănătate, eliberat de un furnizor de formare profesională autorizat potrivit prevederilor legale, însoţit de suplimentul descriptiv al acestuia;

d) copie de pe diploma de absolvire a instituţiei de învăţământ.

Art. 154. - (1) Cu 10 zile lucrătoare înainte de începerea cursului de actualizare, furnizorul de formare are obligaţia să transmită o notificare comisiei de autorizare din cadrul agenţiei pentru plătişi inspecţie socială judeţene, respectiva municipiului Bucureşti, în raza căreia îşi va desfăşura activitatea, conform modelului prevăzut în anexa nr. 4, care face parte integrantă din prezentul regulament.

(2) La începerea cursului de actualizare, furnizorul de formare trebuie să comunice participanţilor orarul de desfăşurare al acestuia, precum şi data estimată pentru susţinerea examenul de absolvire.

(3) Examenul de absolvire constă în susţinerea unui proiect care conţine un exemplu de bună practică din cadrul activităţii din domeniul şantierelor temporare sau mobile şi este notat cu calificativul admis/respins.

(4) Examenul de absolvire se susţine în faţa unei comisii de examinare constituite din 3 persoane, dintre care un specialist în domeniul securităţii şi sănătăţii pentru domeniul construcţiilor, din afara furnizorului, şi 2 specialişti care reprezintă furnizorul organizator al cursului.

(5) Participanţii al căror proiect este respins sau cei care din motive obiective nu pot susţine proiectul la data stabilită se pot prezenta la o dată ulterioară, atunci când furnizorul organizează examenul de absolvire, sau, dacă furnizorul nu mai organizează un alt examen de absolvire, se pot prezenta la examenul organizat de un alt furnizor de formare.

Art. 155. - (1) Furnizorul de formare eliberează persoanei care a promovat examenul de absolvire certificatul de participare.

(2) Modelul certificatului de participare este prevăzut în anexa nr. 5, care face parte integrantă din prezentul regulament.

(3) Certificatul de participare se tipăreşte de către furnizorul de formare care organizează cursul de actualizare.

(4) Evidenţa eliberării certificatelor de participare pentru persoanele cuprinse la cursul de actualizare se ţine prin următoarele documente:

a) registrul matricol general, în care se menţionează: numele şi prenumele participantului şi numele după căsătorie, dacă este căzui, codul numeric personal, data şi locul naşterii, domiciliul, perioada desfăşurării cursului, data susţinerii examenului de absolvire şi calificativul obţinut;

b) catalogul participanţilor la examenul de absolvire, care cuprinde: numele şi prenumele absolventului, titlul proiectului şi calificativul obţinut;

c) procesul-verbal al comisiei de examinare, întocmit în două exemplare, va conţine şi lista participanţilor la examenul de absolvire, precum şi calificativele obţinute;

d) registrul de evidenţă nominală a eliberării certificatelor de participare, în care se vor menţiona: numele şi prenumele absolventului, perioada desfăşurării cursului de actualizare, calificativul obţinut, numărul certificatului de participare, data eliberării, semnătura de primire, numele şi semnătura persoanei care eliberează certificatul şi menţiuni.

(5) Furnizorii de formare pot folosi şi modelele documentelor care se află în anexele Ordinului ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei şi al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 501/5.253/2003 pentru aprobarea Metodologiei certificării formării profesionale a adulţilor, cu modificările şi completările ulterioare.

(6) Un exemplar al procesului-verbal prevăzut la alin. (4) lit. c) trebuie transmis, de către furnizorul de formare, comisiei de autorizare în raza căreia îşi desfăşoară activitatea, în maximum 10 zile de la încheierea examenului de absolvire.”

3. După articolul 18 se Introduce un nou articol, articolul 19, cu următorul cuprins:

„Art. 19. - Persoanele care nu mai desfăşoară activitate în cadrul Inspecţiei Muncii sau inspectoratelor teritoriale de muncă, dar care au exercitat funcţia de inspector de muncă în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă minimum 5 ani, având în întreaga perioadă calificativul «foarte bine» şi fac dovada, pe baza unei adeverinţe/fişa postului, că au controlat domeniul construcţiilor, pot avea calitatea de coordonator în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului şi/sau a realizării lucrării în şantiere temporare ori mobile, fără restricţii privind pregătirea de bază prevăzută la art. 8.”

4. După anexa nr. 2 la regulament se introduc trei noi anexe, anexele nr. 3-5, având cuprinsul prevăzut în anexele nr. 1-3, care fac parte Integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale,

Mariana Câmpeanu

 

Bucureşti, 24 octombrie 2012.

Nr. 2.712.

 

ANEXA Nr. 1

(Anexa nr. 3 la regulament)

 

LISTA

neexhaustivă a subiectelor pe care trebuie să le dezvolte cursul de actualizare

 

Cursul de actualizare trebuie să cuprindă subiecte referitoare la: 1. Analiza realizată prin prisma principalelor cauze de producere a evenimentelor cauzatoare de accidente de muncă efectuată asupra următoarelor prevederi legale;

- Hotărârea Guvernului nr. 300/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru şantierele temporare sau mobile, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 971/2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă;

- Hotărârea Guvernului nr. 1.048/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă;

- Hotărârea Guvernului nr. 1.051/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucrători, în special de afecţiuni dorsolombare;

- Hotărârea Guvernului nr. 493/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de zgomot, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 1.876/2005 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de vibraţii, cu modificările şi completările ulterioare.

2. Vor fi incluse în tematică, după caz:

2.1. discuţii/bune practici privind problemele apărute în aplicarea prevederilor legale;

2.2. prezentarea statistică şi cazuistica unei cauze principale de producere a accidentelor în activitatea de construcţii, precum şi a măsurilor efective necesar a fi luate în vederea eliminării sau diminuării riscului de producere a evenimentelor:

a) căderi de la înălţime;

b) surpări de maluri;

c) electrocutări;

d) căderi de materiale, unelte provocate în principal de:

- amenajări colective de protecţie necorespunzătoare;

- neacordarea şi/sau nepurtarea echipamentului individual de protecţie adecvat;

- neasigurarea împământării echipamentelor de muncă;

- instruire necorespunzătoare;

- lipsa sau neconformitatea instrucţiunilor proprii de securitate şi sănătate în muncă;

- neasigurarea mentenanţei echipamentelor de muncă;

- lipsa coordonării activităţilor între angajatori;

- indisciplina tehnologică;

- indisciplina organizatorică;

- pregătirea profesională a lucrătorilor neadecvată;

- starea de sănătate a lucrătorilor necorespunzătoare sarcinii de muncă.

 

ane/a Nr. 2

(Anexa nr. 4 la regulament)

 

Nr........../.........

NOTIFICARE

Către

COMISIA DE AUTORIZARE

În atenţia domnului/doamnei preşedinte

…………………………………………….

(denumirea furnizorului de formare)

 

cu sediul în localitatea.................................., str. ………………………………………………….... nr. ...........cod poştal.............................. sectorul/judeţul....................ţara.......................cod unic de înregistrare..........................cod fiscal.................................................. cont................................................., deschis la................................................., reprezentata prin................................................. având funcţia de...................................., menţionez că începând cu data de................................vom desfăşura următorul program:

1. Denumirea ocupaţiei:................................................

2. Tipul programului: curs de actualizare

3. Durata cursului: 40 de ore

4. Locul de desfăşurare a programului:

Localitatea.................................................str.............................nr..........cod poştal..............sectorul/judeţul..................

Data...........

 

Semnătura reprezentantului legal

............................................

LS

 

ANEXA Nr. 3*)

(Anexa nr. 5 la regulament)

 

CERTIFICAT DE PARTICIPARE

 


*) Anexa nr. 3 aste reprodusa în facsimil.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL COMPETENT SĂ JUDECE RECURSULÎN INTERESUL LEGII

DECIZIA Nr. 11

din 8 octombrie 2012

 

Dosar nr. 10/2012

Rodica Aida Popa - vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - preşedintele completului

Lavinia Curelea - preşedintele Secţiei I civile

Roxana Popa - preşedintele delegat al Secţiei a II-a civile

Ionel Barbă - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal

Corina Michaela Jîjîie - preşedintele Secţiei penale

Alina Iuliana Ţuca - judecător la Secţia I civilă

Florentin Sorin Drăguţ - judecător la Secţia I civilă

Cristina Iulia Tarcea - judecător la Secţia I civilă - judecător-raportor

Dragu Creţu - judecător la Secţia I civilă

Carmen Elena Popoiag - judecător la Secţia l civilă

Elena Floarea - judecător la Secţia I civilă

Marian Budă - judecător la Secţia a II-a civilă

Aurelia Motea - judecător la Secţia a II-a civilă

Ileana Izabela Dolache - judecător la Secţia a II-a civilă

Lucia Paulina Brehar - judecător la Secţia a II-a civilă

Carmen Trănica Teau - judecător la Secţia a II-a civilă - judecător-raportor

Nela Petrişor - judecător la Secţia a II-a civilă

Carmen Maria Ilie - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Doina Duican - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Emanuel Albu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Nicolae Mâniguţiu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Gabriela Elena Bogasiu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal - judecător-raportor

Gheorghiţa Luţac - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Simona Cristina Neniţă - judecător la Secţia penală

Mirela Sorina Popescu - judecător la Secţia penală

 

Completul competent să judece recursurile în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 10/2012 este constituit conform dispoziţiilor art. 3306 alin. 2 din Codul de procedură civilă şi ale art. 272 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa este prezidată de doamna judecător dr. Rodica Aida Popa, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna procuror Antonia Eleonora Constantin.

La şedinţa de judecată participă magistratul-asistent-şef al Secţiei I civile, doamna Mihaela Calabiciov, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 273 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a luat în examinare recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Colegiul de conducere al Curţii de Apel Craiova cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar şi ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în situaţia recalculării salariilor de bază ale cadrelor didactice începând cu data de 1 ianuarie 2010.

Doamna judecător dr. Rodica Aida Popa, preşedintele completului de judecată, constatând că nu mai există chestiuni prealabile sau excepţii, a acordat cuvântul reprezentantului procurorului general, doamna procuror Antonia Eleonora Constantin, pentru susţinerea recursului în interesul legii.

Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut că în practica judiciară nu există un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar şi ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în situaţia recalculării salariilor de bază ale cadrelor didactice începând cu data de 1 ianuarie 2010, fiind identificate două orientări jurisprudenţiale.

Într-o primă orientare a practicii s-a reţinut că, în situaţia cadrelor didactice, recalcularea salariilor pentru perioada 1 ianuarie 2010-31 decembrie 2010 se face potrivit Legii-cadru nr. 330/2009, cu aplicarea prevederilor art. 5 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010. Instanţele care au optat pentru această primă interpretare au stabilit că încadrarea personalului didactic din învăţământ la data de 1 ianuarie 2010 nu se mai poate face decât cu luarea în calcul a salariilor de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, iar nu în baza altui act normativ.

Într-o a două orientare a practicii, instanţele au apreciat că dispoziţiile Legii-cadru nr. 330/2009 trebuie aplicate prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 221/2008, astfel încât reîncadrarea, începând cu data de 1 ianuarie 2010, se face prin aplicarea coeficientului de multiplicare 1,000 în valoare de 400 lei.

Doamna procuror Antonia Eleonora Constantin a menţionat că prima opinie este considerată de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca fiind în acord cu litera şi spiritul legii şi a solicitat admiterea recursurilor în interesul legii şi pronunţarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea şi aplicarea unitară a legii.

Doamna judecător dr. Rodica Aida Popa, constatând că nu sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunţare asupra recursurilor în interesul legii.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra recursurilor în interesul legii, constată următoarele:

1. Problema de drept ce a generat practica neunitară

Prin recursurile în interesul legi] formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Colegiul de conducere al Curţii de Apel Craiova s-a arătat că în practica judiciară nu există un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniu! bugetar şi ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în situaţia recalculării salariilor de bază ale cadrelor didactice începând cu data de 1 ianuarie 2010.

2. Examenul jurisprudenţial

Prin Adresa nr. 5.491 din 1 februarie 2012, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Craiova a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a se pronunţa asupra interpretării şi aplicării unitare a prevederilor art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar şi ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, în situaţia recalculării salariilor de bază ale cadrelor didactice începând cu data de 1 ianuarie 2010.

Prin Adresa nr. 2/S.U. din 7 februarie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să dispună verificarea jurisprudenţei la nivelul întregii ţări.

Examenul jurisprudenţial a relevat că în practica instanţelor nu există un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar şi ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, în situaţia recalculării salariilor de bază ale cadrelor didactice începând cu data de 1 ianuarie 2010, identificându-se mai multe orientări:

În concret, problema de drept care a generat practica neunitară vizează interpretarea şi aplicarea sintagmei „salariul avut” (în luna decembrie 2009), salariu care urma a fi menţinut în anul 2010, pentru personalul aflat în funcţie la data de 1 ianuarie 2010, conform prevederilor art. 30 alin. (5) şi (6) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în condiţiile în care, prin art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, s-a prevăzut că reîncadrarea personalului didactic din învăţământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul „salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009”.

3. Soluţiile pronunţate de Instanţele Judecătoreşti

3.1. Într-o primă orientare a practicii, instanţele au apreciat că, în situaţia cadrelor didactice, recalcularea salariilor pentru perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010 se face potrivit Legii-cadru nr. 330/2009, cu aplicarea prevederilor art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010.

În acest sens s-a reţinut că, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea-cadru nr. 330/2009, începând cu data intrării în vigoare a legii, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt şi rămân exclusiv cele prevăzute prin acest act normativ.

Prin urmare, conform acestei dispoziţii legale, salariul reclamanţilor nu poate fi calculat potrivit altor reglementări decât cele prevăzute în Legea-cadru nr. 330/2009.

Astfel, coeficientul de multiplicare 1,000 în valoare de 400 lei, stabilit prin Legea nr. 221/2008, lege care a fost abrogată prin art. 48 pct. 16 din Legea-cadru nr. 330/2009, nu mai este prevăzut de noul act normativ în materia salarizării, nemaiputându-se deci acorda, fiind contrar acestor norme legale în vigoare.

Totodată, s-a mai susţinut că, potrivit prevederilor art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, reîncadrarea personalului didactic din învăţământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.

În concluzie, instanţele care au optat pentru această primă interpretare au stabilit că încadrarea personalului didactic din învăţământ la data de 1 ianuarie 2010 nu se mai poate face decât cu luarea în calcul a salariilor de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, iar nu în temeiul altui act normativ.

3.2, într-o a două orientare a practicii, instanţele au apreciat că dispoziţiile Legii-cadru nr. 330/2009 trebuie aplicate prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 221/2008, astfel încât reîncadrarea începând cu data de 1 ianuarie 2010 se face prin aplicarea coeficientului de multiplicare 1,000 în valoare de 400 lei.

În susţinerea acestei orientări jurisprudenţiale s-a arătat că reclamanţii aveau dreptul în luna ianuarie 2010 la un salariu egal cu salariul de care ar fi trebuit să beneficieze în luna decembrie 2009, potrivit dispoziţiilor legale, iar nu egal cu salariul încasat efectiv în luna decembrie 2009. Totodată, s-a reţinut că dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată şi modificată prin Legea nr. 221/2008. constituie temei legal pentru acordarea diferenţei dintre drepturile salariale cuvenite personalului didactic potrivit acestui act normativ şi drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la data de 1 octombrie 2008 şi până la data de 31 decembrie 2009.

S-a apreciat că împrejurarea constatării neconstituţionalităţii modificărilor aduse de Guvern prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, aşa cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, nu poate avea decât o singură finalitate - recunoaşterea îndreptăţirii personalului din învăţământ la plata drepturilor salariale consacrate de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008.

În sprijinul acestui punct de vedere au fost invocate şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 124 din 9 februarie 2010 şi nr. 877 din 28 iunie 2011, prin care, deşi au fost respinse ca devenite inadmisibile excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, totuşi, în cuprinsul acestora, instanţa de contencios constituţional a analizat fondul excepţiei, făcând aprecieri asupra compatibilităţii actului normativ cu dispoziţiile Legii fundamentale, aprecieri care au caracter obligatoriu pentru instanţe, potrivit principiilor statuate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 838 din 27 mai 2009.

Prin urmare, s-a reţinut că trimiterea făcută prin dispoziţiile art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 la prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009 nu este aplicabilă, ţinând seama de viciul de constituţionalitate de care este afectat acest din urmă act normativ.

În concluzie, instanţele care au optat pentru această soluţie au stabilit că drepturile salariale cuvenite cadrelor didactice începând cu data de 1 ianuarie 2010 trebuie calculate în raport cu valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzută în Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, aşa cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.

4. Opinia procurorului general

Procurorul general a apreciat primul punct de vedere ca fiind în acord cu litera şi spiritul legii.

Prin argumentele expuse, s-au susţinut următoarele:

Începând cu data de 1 ianuarie 2010, salariile personalului didactic nu pot fi calculate potrivit altor reglementări decât cele prevăzute în Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

De altfel. În acelaşi sens a fost adoptată şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, care la art. 3 statuează că prin contractele sau acordurile colective şi individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natură salarială care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009.

Totodată, prin art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, s-a dispus ca, începând cu luna ianuarie 2010, întregul personal din sectorul bugetar încadrat în autorităţile şi instituţiile publice prevăzute la art. 2 alin. (1) şi (3) din Legea-cadru nr. 330/2009 să fie reîncadrat corespunzător tranşelor de vechime în muncă şi pe funcţiile corespunzătoare categoriei, gradului si treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009.

Este adevărat că, în conformitate cu dispoziţiile alin. (5) ale art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, în anul 2010, personalul aflat în funcţie la data de 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariu avut, dar sintagma „salariul avut” din textul alin. (5) al art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 nu poate fi interpretată decât în contextul lit. a) a acestui alineat, conform căreia „salariul avut” este salariul corespunzător funcţiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta, potrivit anexelor la această lege, iar nu salariul efectiv încasat sau salariul pe care trebuia să îl încaseze în fapt, la data de 31 decembrie 2009, reclamantul.

Aceeaşi semnificaţie o are şi sintagma „salariile de bază la dota de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanţei de Guvernului nr. 41/2009, [...] aprobată prin Legea nr. 300/2009”, conţinută de art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învăţământ la data de 1 ianuarie 2010 se realizează prin aplicarea coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzut în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009.

Prin urmare, chiar şi în ipoteza în care prin hotărâri judecătoreşti s-a stabilit obligaţia angajatorilor de a calcula drepturile salariale ale reclamanţilor în temeiul Legii nr. 221/2008 până la data de 31 decembrie 2009, efectele acestor hotărâri judecătoreşti sunt limitate în timp, până la o eventuală modificare legală ori convenţională a raporturilor de muncă.

În acest sens, pe de-o parte, s-a arătat că o modificare legală a intervenit prin intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009, act normativ care oferă criterii diferite de calcul al salariilor.

Pe de altă parte, s-a reţinut că Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, a fost abrogată expres prin art. 48 alin. (1) pct. 16 din Legea-cadru nr. 330/2009, astfel încât, de la data intrării în vigoare a acestui ultim act normativ, dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 nu mai pot fi aplicate, abrogarea având caracter definitiv.

În consecinţă, s-a apreciat că instanţele nu puteau dispune

0 altă modalitate de stabilire a salariului pentru primul an de aplicare a Legii-cadru nr. 330/2009 decât cea care este prevăzută în această lege şi în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, acte normative care, pe de-o parte, raportează reîncadrarea personalului la tranşele de vechime în muncă, funcţiile corespunzătoare categoriei, gradului şi treptei profesionale avute în luna decembrie 2009, iar, pe de altă parte, determină salariile de bază rezultate în urma acestei reîncadrări ca fiind salariile de bază stabilite la data de 31 decembrie 2009, conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.

5. Opinia Colegiului de conducere al Curţii de Apel Craiova

Colegiul de conducere al Curţii de Apel Craiova a constatat că în practica judiciară nu există un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar şi ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în situaţia recalculării salariilor de bază ale cadrelor didactice începând cu data de 1 ianuarie 2010.

Divergenţa de interpretare a dispoziţiilor legale menţionate a creat situaţii juridice fundamental diferite, unele instanţe stabilind că reîncadrarea personalului didactic din învăţământ la data de 1 ianuarie 2010 nu se mai poate face decât cu luarea în calcul a salariilor de bază la data de 31 decembrie 2009 stabilite conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, iar nu în baza altui act normativ {prima orientare a practicii relevată de examenul jurisprudenţial), iar alte instanţe au stabilit că drepturile salariale cuvenite cadrelor didactice începând cj data de 1 ianuarie 2010 trebuie calculate în raport cu valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzută în Legea nr. 221/2008 {a două orientare a practicii relevată de examenul jurisprudenţial).

6. Raportul asupra recursurilor în interesul legii

6.1. Referitor la chestiunea admisibilităţii recursurilor în interesul legii, prin raportul întocmit în cauză s-a apreciat că recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Colegiul de conducere al Curţii de Apel Craiova îndeplinesc condiţiile de admisibilitate impuse de art. 329 şi 3305 din Codul de procedură civilă, fiind exercitate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Colegiul de conducere al Curţii de Apel Craiova, care au legitimitate procesuală, şi având ca obiect o problemă de drept pentru care s-a făcut dovada că a fost soluţionată în mod diferit, neunitar, prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, pronunţate de mai multe instanţe judecătoreşti.

Practica judiciară neunitară în problema de drept enunţată vizează acordarea drepturilor salariale ale personalului didactic în perioada 1 ianuarie 2010-31 decembrie 2010, perioadă în care s-au aplicat atât dispoziţiile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cât şi prevederile Ordonanţei de urgenţa a Guvernului nr. 1/2010.

Deşi Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar au fost abrogate expres prin dispoziţiile art. 39 lit. w) şi x) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, pronunţarea unei decizii în interesul legii este oportună, întrucât problema de drept analizată a fost ridicată într-un număr mare de litigii aflate pe rolul instanţelor de judecată la nivelul întregii ţări, iar practica judiciară neunitară pune în discuţie aplicarea mecanismelor naţionale pentru înlăturarea divergenţelor de jurisprudenţă.

6.2. În ceea ce priveşte soluţia propusă prin raportul asupra recursurilor în interesul legii întocmit în cauză, s-a apreciat că se impune a fi adoptată soluţia de admitere a acestora şi, în consecinţă, a se stabili că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar şi ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul din învăţământ aflat în funcţie la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.

7. Înalta Curte

Sintetizând evoluţia cronologică a dispoziţiilor legale care prezintă relevanţă în cauza de faţă, se constată că, în cursul anului 2008, salariile de bază ale personalului didactic din învăţământ au fost majorate prin Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, conform căreia, începând cu data de 1 octombrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a fost stabilită la 400,00 lei, aceasta urmând a fi valoarea de referinţă pentru creşterile salariale ulterioare.

Prin dispoziţiile art. 1 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 136/2008 s-a diminuat coeficientul de multiplicare 1,000 la 299,933 lei pentru perioada octombrie-decembrie 2008, pentru funcţiile didactice prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008 s-a constatat că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 136/2008 sunt neconstituţionale.

Ulterior, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 151/2008 a fost modificată şi completată Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, reglementându-se creşterile salariale care se vor acorda în anii 2008 şi 2009 personalului din învăţământ şi stabilindu-se coeficientul de multiplicare 1,000 la valoarea de 299,933 lei.

Dispoziţiile art. 1 pct. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 151/2008 au fost, de asemenea, declarate neconstituţionale prin Decizia instanţei de contencios constituţional nr. 842 din 2 iunie 2009.

Consecvent politicii legislative anterioare, Guvernul, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, a modificat din nou dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, dar Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 989/2009, a constatat că art. 2 şi 3 din acest act normativ încalcă şi ele prevederile Legii fundamentale.

S-a stabilit că art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2009 continuă abordarea anterioară a Guvernului de a adopta măsuri în sensul reducerii majorărilor salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învăţământ în temeiul Legii nr. 221/2008 de aprobare a Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008.

Ca urmare a constatării, prin decizii succesive pronunţate de Curtea Constituţională, a neconstituţionalităţii modificărilor aduse Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, aşa cum aceasta a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, pronunţată în recurs în interesul legii, a stabilit că dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite funcţiilor didactice potrivit acestui act normativ şi drepturile salariale efectiv încasate cu începere de la data de 1 octombrie 2008 şi până la data de 31 decembrie 2009.

S-a reţinut că, prin Decizia nr. 62/2007, Curtea Constituţională a înlăturat orice dubii cu privire ia efectele declarării neconstituţionalităţii unei dispoziţii de abrogare, stabilind că, în cazul constatării neconstituţionalităţii lor, acestea îşi încetează efectele juridice în condiţiile prevăzute de art. 147 alin. (1) din Constituţie, iar prevederile legale care au format obiectul abrogării continuă să producă efecte juridice.

S-a mai stabilit că, dacă aplicarea unui act normativ în perioada dintre intrarea sa în vigoare şi declararea neconstituţionalităţii îşi găseşte raţiunea în prezumţia de constituţionalitate, această raţiune nu mai există după ce actul normativ a fost declarat neconstituţional, iar prezumţia de constituţionalitate a fost răsturnată.

Continuând prezentarea cronologică a legislaţiei în domeniu, se reţine că la data de 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare noua lege-cadru a salarizării unitare, Legea-cadru nr. 330/2009, care prevede la art. 1 alin. (2) că, începând cu data intrării sale în vigoare, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt şi rămân exclusiv cele prevăzute în această lege.

Potrivit art. 30 alin. (5) din noul act normativ, în anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut în luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal, iar potrivit art. 6 din acelaşi text de lege, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la lege sau nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcţiilor de bază sau, după caz, în îndemnizaţiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.

Analiza textului de lege evocat denotă caracterul acestuia de normă de protecţie, intenţia legiuitorului de a proteja drepturile salariale ale personalului bugetar fiind evidentă.

În vederea stabilirii unor criterii de determinare a sintagmei „salariu avut”, prin art. 5 alin, (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar s-a prevăzut că:

„Reîncadrarea personalului didactic din învăţământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.”

Faţă de conţinutul normei citate rezultă că reîncadrarea personalului didactic din învăţământ la data de 1 ianuarie 2010 urma a se realiza luând în calcul salariul de bază la care ar fi fost îndreptăţit acesta la data de 31 decembrie 2009, ceea ce reprezintă dreptul recunoscui şi ocrotit de lege.

În consecinţă, nu se pune problema ultraactivităţii legii vechi, atât timp cât legea nouă a salarizării face trimitere la păstrarea salariului avut, raportat la data de referinţă 31 decembrie 2009, iar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009 prevede criteriile concrete de calcul al veniturilor personalului didactic prin raportare la salariile de bază ale acestora la aceeaşi dată de referinţă.

În acest context se reţine că noul salariu de bază pentru anul 2010 trebuie calculat pornind de la preluarea celui care corespundea funcţiei deţinute potrivit grilei de salarizare valabile în luna decembrie 2009 şi care trebuia plătit personalului didactic din învăţământ, în raport cu valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.

Cu privire la aplicabilitatea în cauză a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, la care se referă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, prin care este diminuată valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, se apreciază că actul normativ menţionat trebuie considerat ca fiind lipsit de efecte, faţă de următoarele argumente:

Prin Decizia nr. 124/2010 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 27 aprilie 2010, Curtea Constituţională a reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, ca act normativ modificator al Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, este abrogată, dara precizat expres că dispoziţiile art. 2 din actul normativ erau oricum afectate de vicii de neconstituţionalitate, întrucât modificau dispoziţii legale declarate neconstituţionale, denotând intenţia legiuitorului delegat (Guvernul) de a reduce majorările salariale stabilite de Parlament.

De asemenea, prin Decizia nr. 877/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea !, nr. 706 din 6 octombrie 2011, Curtea Constituţională a respins, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, dar nu ca urmare a abrogării normei, ci a împrejurării că textul criticat îşi găseşte o aplicare conformă cu Constituţia prin prisma interpretării date prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3 din 4 aprilie 2011, pronunţată în recurs în interesul legii.

Aprecierile Curţii Constituţionale au caracter obligatoriu pentru instanţe, conform principiilor stabilite de instanţa de contencios constituţional prin Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, prin care s-a reţinut că, potrivit Legii fundamentale, singura autoritate abilitată să exercite controlul constituţionalităţii legilor sau ordonanţelor este instanţa constituţională; nici Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi nici instanţele judecătoreşti sau alte autorităţi publice ale statului nu au competenţa de a controla constituţionalitatea legilor sau ordonanţelor, indiferent dacă acestea sunt ori nu în vigoare.

Soluţia enunţată se impune şi întrucât viciul de neconstituţionalitate stabilit cu privire la unele dispoziţii legale nu trebuie perpetuat prin modificarea dispoziţiei legale în sensul confirmării soluţiei legislative declarate ca fiind neconformă cu Legea fundamentală. În situaţia prezentată, legiuitorul delegat (Guvernul), prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, a persistat în hotărârea de a reduce majorările salariale stabilite prin voinţa Parlamentului cu privire la domeniul reglementat, iar ordonanţa de urgenţă adoptată trebuie considerată ca lipsită de efecte faţă de neconstituţionalitatea reglementărilor care au redus creşterile salariale stabilite prin Legea nr. 221/2008.

În consecinţă, singurele prevederi legale ce produc efecte în cauză sunt cele ale art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, fără a fi avute în vedere modificările legislative operate prin ordonanţele de urgenţă afectate de vicii de neconstituţionalitate.

Mai mult decât atât, se impune a fi subliniat faptul că drepturile salariale fac parte din conţinutul complex al dreptului la muncă, iar aceste drepturi intră în sfera dreptului de proprietate reglementat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, astfel cum rezultă din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. De exemplu, în Cauza De Santa contra Italiei (Hotărârea din 2 septembrie 1997, Rec, 1997-V, p. 1663, pct. 18), în contextul aplicabilităţii art. 6 paragraful 1 din Convenţie, Curtea a reţinut că plata salariului este un drept „pur patrimonial”, iar în Cauza Vilho Eskelinen şi alţii împotriva Finlandei (Cererea nr. 63.235/00, Hotărârea din 19 aprilie 2007, paragraful 94), aceasta subliniază că în Convenţie nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu cu o anumită valoare şi nu este suficient ca un reclamant să se bazeze pe existenţa unei „contestaţii reale” sau a unei „plângeri credibile”, dar o creanţă poate fi considerată drept o „valoare patrimonială”, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, atunci când are o bază suficientă în dreptul intern, de exemplu, atunci când este confirmată de o jurisprudenţa bine stabilită a instanţelor (Kopecky împotriva Slovaciei, Hotărârea din 28 septembrie 2004. Rec, 2004-IX, p. 144, pct. 45-52). În considerentele unora dintre hotărârile judecătoreşti anexate recursului în interesul legii s-a făcut, de asemenea, referire la hotărârea pronunţată în Cauza Draon împotriva Franţei (nr. 1.513/03, paragraful 65, CEDO 2005-IX), citată şi în Cauza Viaşu împotriva României (Hotărârea din 9 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 29 mai 2009, paragraful 58), conform căreia noţiunea de „bunuri” poate cuprinde atât „bunuri actuale”, cât şi valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situaţii bine stabilite, creanţe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficientă în dreptul intern şi în virtutea cărora reclamantul poate pretinde că are cel puţin o „speranţă legitimă” să obţină exercitarea efectivă a unui drept de proprietate.

De aceea, stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învăţământ prin raportarea la o valoare de referinţă redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori de referinţă au fost apreciate ca fiind contrare Constituţiei României prin decizii ale Curţii Constituţionale, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia de recurs în interesul legii, a adoptat o modalitate de interpretare şi aplicare unitară a prevederilor legale, poate reprezenta o ingerinţă a autorităţilor publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează un echilibru just între cerinţele interesului general şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în sensul celei de-a două fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. 1.

În concluzie, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Curţii Constituţionale şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3/2011 pronunţată în recurs în interesul legii, se reţine că, în perioada 1 ianuarie 2010-31 decembrie 2010, personalul didactic din învăţământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 3307 cu referire la art. 329 din Codul de procedură civilă,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Admite recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Colegiul de conducere al Curţii de Apel Craiova şi, în consecinţă:

Stabileşte că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar şi ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învăţământ aflat în funcţie la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.

Obligatorie, potrivit art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 8 octombrie 2012.

 

VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,

RODICA AIDA POPA

Magistrat-asistent-şef,

Mihaela Calabiciov