MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 419         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 22 iunie 2012

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

85. - Lege pentru ratificarea Deciziei Consiliului European 2011/199/UE din 25 martie 2011 de modificare a articolului 136 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene cu privire la un mecanism de stabilitate pentru statele membre a căror monedă este euro

 

Decizia Consiliului European din 25 martie 2011 de modificare a articolului 136 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene cu privire la un mecanism de stabilitate pentru statele membre a căror monedă este euro (2011/199/UE)

 

424. - Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Deciziei Consiliului European 2011/199/UE din 25 martie 2011 de modificare a articolului 136 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene cu privire la un mecanism de stabilitate pentru statele membre a căror monedă este euro

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 326 din 29 martie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. a) teza a două din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri

 

Decizia nr. 338 din 10 aprilie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) pct. (IV) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2008 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate

 

Decizia nr. 527 din 15 mai 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedură penală

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

580. - Hotărâre pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.040/2011 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Externe, precum şi pentru modificarea art. 5 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 868/2003 privind organizarea şi funcţionarea Agentului guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului

 

618. - Hotărâre privind aprobarea obiectivelor etapei a XIII-a 2012 a Programului de realizare a Sistemului naţional antigrindină si de creştere a precipitaţiilor pe perioada 2010-2024

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

383. - Decizie pentru modificarea Deciziei primului-ministru nr. 276/2012 privind înfiinţarea Comitetului interministerial pentru creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

247. - Decizie a preşedintelui Agenţiei pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii privind modificarea Procedurii de implementare a Programului de dezvoltare şi modernizare a activităţilor de comercializare a produselor şi serviciilor de piaţă, aprobată prin Decizia preşedintelui Agenţiei pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii nr. 147/2012

 

945. - Ordin al ministrului mediului şi pădurilor pentru aprobarea Catalogului naţional al resurselor genetice forestiere şi a Instrucţiunilor tehnice privind managementul durabil al resurselor genetice forestiere

 

LEGI SI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru ratificarea Deciziei Consiliului European 2011/199/UE din 25 martie 2011 de modificare a articolului 136 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene cu privire la un mecanism de stabilitate pentru statele membre a căror monedă este euro

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se ratifică Decizia Consiliului European 2011/199/UE din 25 martie 2011 de modificare a articolului 136 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene cu privire la un mecanism de stabilitate pentru statele membre a căror monedă este euro.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 148 alin. (1) şi (3) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

PREŞEDINTELE SENATULUI

VASILE BLAGA

 

Bucureşti, 20 iunie 2012.

Nr. 85.

DECIZIA CONSILIULUI EUROPEAN

din 25 martie 2011

de modificare a articolului 136 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene cu privire la un mecanism de stabilitate pentru statele membre a căror monedă este euro

 

(2011/199/UE)

 

Consiliul European,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 48 alineatul (6),

având în vedere propunerea de revizuire a articolului 136 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, prezentată Consiliului European de Guvernul belgian la 16 decembrie 2010,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

având în vedere avizul Comisiei Europene (2),

după obţinerea avizului Băncii Centrale Europene (3),

întrucât:

(1) Articolul 48 alineatul (6) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) permite Consiliului European, hotărând în unanimitate şi după consultarea Parlamentului European, a Comisiei şi, în anumite cazuri, a Băncii Centrale Europene, să adopte o decizie de modificare, integrală sau parţială, a dispoziţiilor părţii a treia din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE). O astfel de decizie nu poate extinde competenţele atribuite Uniunii prin tratate şi intrarea sa în vigoare este condiţionată de aprobarea sa ulterioară de către statele membre, în conformitate cu normele lor constituţionale;

(2) Cu ocazia reuniunii Consiliului European din 28 şi 29 octombrie 2010, şefii de stat sau de guvern au convenit cu privire la necesitatea instituirii de către statele membre a unui mecanism permanent de criză, pentru a garanta stabilitatea financiară a zonei euro în ansamblu, şi au invitat preşedintele Consiliului European să întreprindă consultări cu membrii Consiliului European cu privire la o modificare restrânsă a tratatului, necesară în acest sens;

(3) La 16 decembrie 2010, Guvernul belgian a prezentat, în conformitate cu articolul 48 alineatul (6) primul paragraf din TUE, o propunere de revizuire a articolului 136 din TFUE, constând în adăugarea unui alineat în temeiul căruia statele membre a căror monedă este euro pot institui un mecanism de stabilitate care urmează să fie activat în cazul în care este indispensabil, pentru a garanta stabilitatea zonei euro în ansamblu, şi care prevede că acordarea oricărei asistenţe financiare necesare în conformitate cu acest mecanism va fi supusă unei stricte condiţionări. În acelaşi timp, Consiliul European a adoptat concluzii privind viitorul mecanism de stabilitate (punctele 1-4);

(4) Mecanismul de stabilitate va oferi instrumentul necesar pentru abordarea unor astfel de cazuri de risc la adresa stabilităţii financiare a zonei euro în ansamblu, astfel cum au fost experimentate în 2010, şi, prin urmare, va contribui la menţinerea stabilităţii economice şi financiare a Uniunii înseşi. În cadrul reuniunii sale din 16 şi 17 decembrie 2010, Consiliul European a convenit că, întrucât acest mecanism este destinat să garanteze stabilitatea financiară a zonei euro în ansamblu, articolul 122 alineatul (2) din TFUE nu va mai fi necesar în acest scop. Prin urmare, şefii de stat sau de guvern au convenit că acesta nu ar mai trebui să fie utilizat în acest scop;

(5) La 16 decembrie 2010, Consiliul European a decis, în conformitate cu articolul 48 alineatul (6) al doilea paragraf din TUE, să consulte Parlamentul European şi Comisia cu privire la propunerea respectivă. De asemenea, acesta a decis să consulte Banca Centrală Europeană. Parlamentul European (1), Comisia (2) şi Banca Centrală Europeană (3) au adoptat avize cu privire la propunere;

(6) Modificarea se referă la o dispoziţie inclusă în partea a treia din TFUE şi nu extinde competenţele atribuite Uniunii prin tratate,

adoptă prezenta decizie:

 

ARTICOLUL 1

 

La articolul 136 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene se introduce un alineat cu următorul text:

„(3) Statele membre a căror monedă este euro pot institui un mecanism de stabilitate care urmează să fie activat în cazul în care este indispensabil, pentru a garanta stabilitatea zonei euro în ansamblu. Acordarea oricărei asistenţe financiare necesare în temeiul mecanismului va face obiectul unei stricte condiţionări.”

 

ARTICOLUL 2

 

Statele membre notifică fără întârziere Secretariatului General al Consiliului finalizarea procedurilor pentru aprobarea prezentei decizii în conformitate cu normele lor constituţionale.

Prezenta decizie intră în vigoare la 1 ianuarie 2013, cu condiţia primirii tuturor notificărilor menţionate la primul paragraf, sau, în caz contrar, în prima zi a lunii următoare celei în care s-a primit ultima notificare menţionată la primul paragraf.

 

ARTICOLUL 3

 

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles la 25 martie 2011.

 

Pentru Consiliul European,

H. van Rompuy,

Preşedinte

 


(1) Avizul din 23 martie 2011 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2) Avizul din 15 februarie 2011 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(3) Avizul din 17 martie 2011 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru ratificarea Deciziei Consiliului European 2011/199/UE din 25 martie 2011 de modificare a articolului 136 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene cu privire la un mecanism de stabilitate pentru statele membre a căror monedă este euro

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru ratificarea Deciziei Consiliului European 2011/199/UE din 25 martie 2011 de modificare a articolului 136 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene cu privire la un mecanism de stabilitate pentru statele membre a căror monedă este euro şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucureşti, 19 iunie 2012.

Nr. 424.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 326

din 29 martie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. a) teza a două din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. a) teza a două din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicată din oficiu de Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală în Dosarul nr. 58.797/3/2011 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.343D/2011.

Dezbaterile au avut loc la data de 15 martie 2012 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea până la data de 29 martie 2012.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 2 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 58.797/3/2011, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 143 alin. 1 lit. a) teza a două din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicată din oficiu de instanţa de judecată în dosarul de mai sus în care se fac cercetări cu privire la săvârşirea unor infracţiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecată susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 73 alin. (3) lit. h) referitor la reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi regimului de executare a acestora, precum şi dispoziţiile art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu denumirea Nicio pedeapsă fără lege, deoarece executivul îşi arogă dreptul de a legifera în domeniul legilor organice, stabilind conţinutul constitutiv al unor infracţiuni prin intermediul hotărârilor Guvernului. Acest fapt contravine în mod flagrant dispoziţiilor constituţionale referitoare la obligativitatea adoptării prin lege organică a infracţiunilor, precum şi la hotărârile Guvernului care se emit pentru organizarea executării legilor.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece dispoziţiile legale criticate au fost modificate prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 105/2011 pentru modificarea art. 1 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, precum şi a art. 8 din Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, soluţia legislativă anterioară nemaifiind preluată în noile prevederi.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 143 alin. 1 lit. a) teza a două din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Curtea constată că, în realitate, s-a strecurat o eroare materială în dispozitivul încheierii de sesizare, sens în care obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 1 lit. a) teza a două din Legea nr. 143/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, cu modificările şi completările aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi pentru completarea Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 15 februarie 2010, şi care, la momentul sesizării Curţii Constituţionale, aveau următorul conţinut:

„în prezenta lege termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:

a) substanţe aflate sub control naţional - drogurile şi precursorii înscrişi în tabelele-anexă nr. I-IV, care fac parte integrantă din prezenta lege; tabelele pot fi modificate prin hotărâre a Guvernului, prin înscrierea unei noi plante sau substanţe, prin radierea unei plante sau substanţe ori prin transferarea acestora dintr-un tabel în altul, la propunerea ministrului sănătăţii.”

Ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional, dispoziţiile legale criticate au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 5 decembrie 2011, şi au următorul conţinut:

„La articolul 1 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, cu modificările şi completările ulterioare, litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

a) substanţe aflate sub control naţional - drogurile şi precursorii înscrişi în tabelele-anexă nr. I-IV, care fac parte integrantă din prezenta lege; tabelele pot fi modificate prin înscrierea unei noi plante sau substanţe, prin radierea unei plante sau substanţe ori prin transferarea acestora dintr-un tabel în altul, la propunerea ministrului sănătăţii sau a ministrului administraţiei şi Internelor;”.

Curtea constată că în prezenta cauză inculpaţii au fost trimişi în judecată, întrucât au realizat un mecanism de distribuţie în România de droguri de risc şi de mare risc, substanţe care au fost introduse în tabelele-anexă nr. I şi III la Legea nr. 143/2000 prin Hotărârea Guvernului nr. 575/2010 pentru actualizarea anexei la Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, precum şi a anexei la Legea nr. 143/2000 pentru prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.

În aceste condiţii se constată incidenţa Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, motiv pentru care instanţa de contencios constituţional urmează a se pronunţa asupra textului legal aplicabil cauzei, respectiv art. 1 lit. a) teza a două din Legea nr. 143/2000, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010.

Instanţa de judecată susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 73 alin. (3) lit. h) referitor la reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi regimului de executare a acestora, precum şi dispoziţiile art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu denumirea Nicio pedeapsă fără lege.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale contestate sunt criticate din perspectiva unei contrarietăţi cu Legea fundamentală, constând în aceea că permit incriminarea unor fapte penale prin hotărâri ale Guvernului.

O astfel de critică nu poate fi primită pentru următoarele considerente:

Legiuitorul delegat, în acord cu dispoziţiile constituţionale referitoare la delegarea legislativă, a emis Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 potrivit căreia substanţele din tabelele-anexă la Legea nr. 143/2000 pot fi înscrise, radiate sau transferate dintr-un tabel în altul prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului sănătăţii, O astfel de soluţie s-a impus cu stringenţă ca o necesitate firească de prevenire a pericolului pe care îl prezintă pentru sănătatea publică consumul anumitor plante şi substanţe, din cauza intoxicărilor pe care le produc şi riscului de abuz, cu atât mai mult cu cât realitatea socială a dovedit o creştere a numărului de persoane care se prezintă la spital în urma consumului unor asemenea plante şi substanţe. Aşa fiind, Curtea constată că interesul public avut în vedere este mai mult decât evident, constituind prin el însuşi o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu putea fi amânată. Totodată, Curtea mai constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 a fost aprobată prin Legea nr. 92/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 26 mai 2010.

Cât priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ala art. 73 alin. (3) lit. h) referitor la reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi regimului de executare a acestora, precum şi a dispoziţiilor art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu denumirea Nicio pedeapsă fără lege, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată. Astfel, soluţia aleasă a fost confirmată de puterea legiuitoare care a delegat Guvernului prerogativa de a actualiza permanent listele cu substanţele interzise şi nicidecum de a incrimina. Raţiunea acestei soluţii constă, pe lângă situaţia de faţă, şi în existenţa unor împrejurări ce impun introducerea în legislaţia naţională a interdicţiei unor substanţe ce sunt prevăzute în listele publicate la nivel internaţional, cum este cazul listei publicate de Agenţia Naţională Anti-Doping (a se vedea Legea nr. 227/2006 privind prevenirea şi combaterea dopajului în sport) sau a Comisiei pentru Stupefiante a Organizaţiei Naţiunilor Unite (a se vedea Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope),

De altfel, Curtea constată că o modalitate similară de reglementare nu este inedită, sens în care prin Decizia nr. 670 din 12 iunie 2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108 alin, (1) lit. a) şi b) şi art. 110 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 24 iulie2008, a statuat că nu este încălcat principiul legalităţii incriminării, prin aceea ca se stabileau limite de pedeapsă diferenţiate în funcţie de preţul mediu al unui cub de masă lemnoasă pe picior, la data săvârşirii faptei. Art. 123 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic prevede că preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se stabileşte anual, prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

De asemenea, soluţii legislative similare se regăsesc şi în cuprinsul altor acte normative, cum ar fi art. 53 coroborat cu art. 18 alin. (1) din Legea nr. 227/2006 privind prevenirea şi combaterea dopajului în sport, art. 87 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi art. 1 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 104/2008 privind prevenirea şi combaterea producerii şi traficului ilicit de substanţe dopante cu grad mare de risc.

Totodată, Curtea constată că în accepţiunea art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, termenul de „lege” este interpretat în sens substanţial, şi nu formal, fiind astfel o dispoziţie normativă în vigoare ce include şi actele normative de rang inferior legii în sensul ei formal. În plus, respectarea oricăror cerinţe calitative de claritate şi previzibilitate vizează definirea infracţiunii, precum şi pedeapsa pentru săvârşirea ei. Or, aceste exigenţe sunt pe deplin satisfăcute, faptele antisociale şi pedepsele corelative regăsindu-se în corpul Legii nr. 143/2000.

Totuşi, ţinând seama de sistemul juridic românesc, Curtea găseşte că un atare mod de legiferare ar trebui evitat, pentru că poate avea repercusiuni .iremediabile cu privire ia precizia, claritatea, previzibilitatea şi accesibilitatea normelor de incriminare.

Toate aceste argumente constituie motive suficiente de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, neputându-se reţine că prin modificarea unor tabele-anexă la o lege organică se încalcă dispoziţiile constituţionale invocate, cu atât mai mult cu cât dispoziţiile legale criticate au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2011, soluţia legislativă criticată fiind astfel înlăturată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. a) teza a două din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicată din oficiu de Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală în Dosarul nr. 58.797/3/2011.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUŢIONALA

DECIZIA Nr. 338

din 10 aprilie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) pct. (IV) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2008 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) pct. (iv) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2008 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate, excepţie ridicată de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private în Dosarul nr. 20.567/4/2010 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.102D/2011.

La apelul nominal, pentru autoarea excepţiei, se prezintă consilierul juridic Elena Daniela Theodor, cu delegaţie depusă la dosar, iar pentru partea Consiliul pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar se prezintă avocat Cătălin Dinulescu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, constatându-se lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, care susţine excepţia de neconstituţionalitate astfel cum este motivată în scris. Consideră că prevederile criticate nu se aplică Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private şi contravin principiilor privind independenţa activităţii de reglementare a pieţei, independenţa în activitatea de supraveghere, independenţa instituţională şi independenţa bugetară. Or, interpretarea potrivit căreia Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private ar trebui să finanţeze alte instituţii (fără acordul său) este de natură a-i aduce atingere independenţei. Expune totodată situaţia de fapt a cauzei şi depune precizări în scris.

Reprezentantul Consiliului pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând care a fost raţiunea care a stat la baza adoptării prevederilor de lege criticate, totodată, depunând concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2008 privind auditul statutara! situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate a fost adoptată ca urmare a transpunerii Directivei 2006/43/CE din 17 mai 2006 a Parlamentului European şi a Consiliului privind auditul statutar al conturilor anuale şi al conturilor consolidate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 28 iunie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 20.567/4/2010, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) pct. (iv) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2008 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 278/2008, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare şi a unei cereri de suspendare a executării silite.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate contravin art. 116 alin. (2) şi art. 117 alin. (2) şi (3) din Constituţie, deoarece prin inserarea dispoziţiilor referitoare la obligaţia Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private de a finanţa bugetul Consiliului pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar se încalcă principiile generale aplicabile organizării şi funcţionării autorităţilor administrativ-autonome, componente ale administraţiei publice centrale, precum şi principiile generale referitoare la stabilirea bugetului.

Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât contribuţia cu o anumită sumă la finanţarea Consiliului pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar nu reprezintă o ingerinţă în activitatea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1} din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, arătând că prin contribuţia la finanţarea Consiliului pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar nu este afectat statutul Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private de autoritate administrativă autonomă, aflată sub controlul Parlamentului României.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile părţilor prezente, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 78 alin. (2) pct. (iv) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2008 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 481 din 30 iunie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 278/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 768 din 14 noiembrie 2008, cu modificările şi completările ulterioare. Dispoziţiile criticate au următorul cuprins: „(2) Banca Naţională a României, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, Camera Auditorilor Financiari din România şi Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România participă la finanţarea Consiliului astfel:

[...]

(iv) Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, în procent de 17% din totalul cheltuielilor prevăzute în buget, potrivit prevederilor alin. (1);”.

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 116 alin. (2), potrivit căruia „A/te organe de specialitate se pot organiza în subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autorităţi administrative autonome”, şi art. 117 alin. (2) şi (3) din Constituţie, care prevede că „Guvernul şi ministerele, cu avizul Curţii de Conturi, pot înfiinţa organe de specialitate, în subordinea lor, numai dacă legea le recunoaşte această competenţă” şi autorităţi administrative autonome se pot înfiinţa prin lege organică”.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2008 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate a fost adoptată ca urmare a transpunerii în dreptul intern a dispoziţiilor Directivei 2006/43/CE din 17 mai 2006 a Parlamentului European şi a Consiliului privind auditul statutar al conturilor anuale şi al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE şi de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 157 din 9 iunie 2006, în vederea realizării unei abordări armonizate a auditului statutar la nivelul Uniunii Europene, pentru asigurarea conformităţii auditului statutar din România cu cerinţele directivelor europene, prin revizuirea permanentă a legislaţiei în domeniu, precum şi pentru crearea unui sistem de supraveghere publică pentru auditorii statutari şi firmele de audit în baza principiilor europene.

Potrivit art. 53 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2008, Consiliul pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar este autoritate competentă în domeniul supravegherii publice a auditului statutar şi funcţionează pe lângă Ministerul Finanţelor Publice.

Prin dispoziţiile legale criticate se reglementează participarea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private la finanţarea Consiliului pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar.

Astfel, legiuitorul a stabilit că finanţarea Consiliului pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar să se realizeze de la bugetul de stat în proporţie de 40% din totalul cheltuielilor, iar 60% din totalul cheltuielilor - din contribuţiile instituţiilor reprezentate în Consiliu, respectiv - Banca Naţională a României, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, Camera Auditorilor Financiari din România şi Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, care participă la finanţarea Consiliului, după cum urmează:

(i) Banca Naţională a României, în procent de 17% din totalul cheltuielilor prevăzute în buget;

(ii) Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, în procent de 17% din totalul cheltuielilor prevăzute în buget;

(iii) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în procent de 17% din totalul cheltuielilor prevăzute în buget;

(iv) Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, în procent de 17% din totalul cheltuielilor prevăzute în buget;

(v) Camera Auditorilor Financiari din România, în procent de 16% din totalul cheltuielilor prevăzute în buget;

(vi) Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, în procent de 16% din totalul cheltuielilor prevăzute în buget, potrivit prevederilor alin. (1).

De asemenea, potrivit art. 68 alin. (4), Consiliul superior este format din 11 membri şi are următoarea componenţă:

(i) ministrul economiei şi finanţelor sau un reprezentant al Ministerului Economiei şi Finanţelor desemnat de ministru;

(ii) ministrul justiţiei sau un reprezentant al Ministerului Justiţiei desemnat de ministru;

(iii) guvernatorul Băncii Naţionale a României sau un reprezentant al acestei instituţii desemnat de guvernator;

(iv) preşedintele Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare sau un reprezentant al acestei instituţii desemnat de preşedinte;

(v) preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor sau un reprezentant al acestei instituţii desemnat de preşedinte;

(vi) preşedintele Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private sau un reprezentant al acestei instituţii desemnat de preşedinte;

(vii) preşedintele Camerei Auditorilor Financiari din România sau un reprezentant al acestei instituţii desemnat de Consiliul Camerei;

(viii) un membru al Camerei Auditorilor Financiari din România, auditor al situaţiilor financiare întocmite de entităţile de interes public, desemnat de Consiliul Camerei;

(ix) preşedintele Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România sau un reprezentant al acestei instituţii desemnat de Consiliul superior;

(x) un reprezentant al mediului academic, desemnat de Asociaţia Facultăţilor de Economie din România (AFER);

(xi) un reprezentant desemnat de confederaţiile patronale reprezentative la nivel naţional şi care sunt recunoscute pe plan internaţional. Aşadar, Curtea observă că, în Consiliul pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar, Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private este reprezentată de preşedintele sau un reprezentant al acestei instituţii desemnat de preşedinte.

De asemenea, legiuitorul, la stabilirea modului de finanţare a Consiliului pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar (finanţarea Consiliului se asigură din contribuţii în proporţie de 60% şi din subvenţii acordate de la bugetul de stat în proporţie de 40%) a avut în vedere că această finanţare trebuie sa fie sigură şi în afara oricăror influenţe exercitate de auditorii statutari, firmele de audit sau alte părţi interesate, potrivit art. 11 din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 90/2008.

În ceea ce priveşte susţinerea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, referitoare la faptul că prevederile criticate contravin art. 116 alin. (1) şi art. 117 alin. (2) şi (3) din Constituţie, Curtea observă că aceasta nu poate fi reţinută.

Faptul că o autoritate administrativă autonomă are obligaţia legală de a contribui la bugetul altor instituţii publice nu este contrară art. 116 alin. (2) şi art. 117 alin. (2) şi (3), întrucât dispoziţiile constituţionale prevăd modalităţile de înfiinţare, respectiv ca organe de specialitate în subordinea Guvernului, autorităţi administrative autonome sau ca organe de specialitate, şi nicidecum modul în care este definită această autonomie.

Autonomia acestor autorităţi administrative îşi găseşte conţinutul juridic în prevederile legale care li se aplică. Legiuitorul constituţional a lăsat legiuitorul ordinar să stabilească şi să o definească, precum şi drepturile şi obligaţiile ce decurg din aceasta. Aşadar, autonomia este una funcţională şi operaţională, fiind realizată în cadrul legal existent.

De asemenea, Curtea observă că, potrivit art. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, veniturile bugetului Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private se constituie din: taxe pentru autorizare şi avizare, taxe de funcţionare plătite lunar şi venituri provenite din donaţii, publicaţii şi din alte surse legale. Aşadar, bugetul Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private se constituie tot în temeiul legii, chiar dacă nu este finanţată de la bugetul de stat, şi tot legiuitorul ordinar a fost acela care a stabilit că unele taxe să se constituie în venituri proprii ale Comisiei şi nu să se facă venit la bugetul de stat.

Într-o atare situaţie, tot prin voinţa legiuitorului se stabileşte finanţarea Consiliului pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar, respectiv prin cedarea unei sume, astfel cum prevăd textele criticate.

Curtea observă, însă, că textele constituţionale pretins încălcate, respectiv art. 116 alin. (2) şi art. 117 alin. (2) şi (3), raportate la criticile formulate, nu au aplicabilitate în cauză, întrucât autoarea excepţiei de neconstituţionalitate mai degrabă este nemulţumită de faptul că prin obligaţia de a contribui la finanţarea Consiliului pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar îi este încălcată autonomia bugetară.

Faţă de cele prezentate, Curtea nu poate reţine că ar fi o imixtiune în activitatea acesteia prin care s-ar afecta statutul Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private ca urmare a contribuţiei sale la finanţarea Consiliului pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar şi nici încălcarea prevederilor constituţionale invocate de autoarea prezentei excepţii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) pct. (iv) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. SG72G08 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate, excepţie ridicată de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private în Dosarul nr. 20.567/4/2010 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 aprilie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 527

din 15 mai 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2781 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedura penală, excepţie ridicată de Mircea Miron Ilisei. Dan Tomiţă Colţatu şi Corina Mazilu în Dosarul nr. 663/203/2009 al Judecătoriei Câmpeni şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.688D/2011.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 258 din 12 iunie 2009 (transmisă Curţii Constituţionale la data de 29 decembrie 2011), pronunţată în Dosarul nr. 2.633/107/2009, Tribunalul Alba - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2781 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mircea Miron Ilisei, Dan Tomiţă Colţatu şi Corina Mazilu într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei cauze penale prin care s-a desfiinţat soluţia de netrimitere în judecată dispusă de procuror şi s-a reţinut cauza spre rejudecare în completul legal constituit prin sistemul de repartizare aleatorie.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil şi art. 131 - Rolul Ministerului Public, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil, deoarece, prin absenţa prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul nu a beneficiat de toate garanţiile

procesuale ca alte persoane aflate în situaţii similare. Pe cale de consecinţă, partea vătămată devine titularul acţiunii penale, substituindu-se rolului Ministerului Public.

Tribunalul Alba - Secţia penală s-a limitat doar la analiza condiţiilor de admisibilitate a excepţiei, sens în care a admis recursul şi a casat în parte încheierea din 1 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 663/203/2009 al Judecătoriei Câmpeni, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale care formează obiectul prezentei excepţii sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele;

Curtea Constituţională a fost legai sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedură penală cu denumirea marginală Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, care au următorul conţinut: „Judecătorul pronunţă una dintre următoarele soluţii: [...]

c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente Ia dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primă instanţă ff căite dă atac aplicându-se în mod corespunzător.

În cazul prevăzut în alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin. 1.”

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil şi art. 131 - Rolul Ministerului Public, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 172 din 22 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 22 aprilie 2004, şi Deciziei nr. 864 din 9 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 20 noiembrie 2007, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedură penală, statuând că procedura de judecare a plângerilor împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, prevăzută de art. 2781 din Codul de procedură penală, este o procedură contradictorie, în care toate părţile, inclusiv persoana acuzată de comiterea unei fapte penale, au posibilitatea de a se apară şi de a cere Fie menţinerea soluţiei procurorului, fie învestirea instanţei cu judecarea infracţiunii reclamate. În această din urmă ipoteză, inculpatul beneficiază, se înţelege, de toate mijloacele de apărare şi de toate garanţiile procesuale prevăzute de lege.

Nu se poate reţine nici susţinerea privind încălcarea dispoziţiilor art. 131 din Constituţie, privind rolul Ministerului Public, întrucât judecarea cauzei de către instanţă după desfiinţarea rezoluţiei sau ordonanţei de netrimitere în judecată implică participarea procurorului la judecarea cauzei în calitate de titular al acţiunii publice şi exercitarea tuturor atribuţiilor decurgând din această calitate.

De asemenea, Curtea a mai constatat că procedura prezentării materialului de urmărire penală este specifică primei faze a procesului penal, care, spre deosebire de faza a doua, este nepublică. Acest argument are drept urmare instituirea în sarcina procurorului a obligativităţii de a chema învinuitul în cel mai important moment al urmăririi penale - trimiterea în judecată - şi îşi găseşte raţiunea tocmai în scopul asigurării posibilităţii învinuitului sau inculpatului de a fi asistat de un apărător şi de a dispune de timpul necesar pentru a-şi pregăti apărarea. Însă procedura prezentării materialului de urmărire penală în cazul în care operează principiul oficialităţii nu poate fi absolutizată şi extinsă şi la situaţia în care acţiunea penală este pusă în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, urmând procedura prevăzută de art. 2781 din Codul de procedură penală, deoarece prevederile legale criticate, după admiterea plângerii, nu opresc persoana interesată de a lua cunoştinţă de întreg materialul probator existent la dosar şi de a formula cereri noi în cadrul noii faze procesuale căreia i se aplică dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac prevăzute de lege.

În sfârşit, Curtea a mai arătat că eventualele probleme practice care s-ar fi ivit cu privire la modul de aplicare şi interpretare a dispoziţiilor contestate de autor au fost dezlegate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, prin Decizia nr. XV din 22 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 13 iunie 2006, a admis recursul în interesul legii şi a stabilit că, „în aplicarea dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, judecătorul care, prin încheiere, admite plângerea, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi reţine cauza spre judecare, apreciind că probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, devine incompatibil să soluţioneze fondul acesteia”. Aşa fiind, nu se poate susţine că prevederile legale criticate contravin principiului dreptului oricărei persoane la un proces echitabil, instituit prin art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, la care România este parte.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, argumentele şi soluţia adoptată în deciziile de mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3. al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mircea Miron Ilisei, Dan Tomiţă Colţatu şi Corina Mazilu în Dosarul nr. 663/203/2009 al Judecătoriei Câmpeni.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.040/2011 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Externe, precum şi pentru modificarea art. 5 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 868/2003 privind organizarea şi funcţionarea Agentului guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 40 alin. (1) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Comitetului Miniştrilor ale Consiliului Europei şi regresul statului în urma hotărârilor şi convenţiilor de rezolvare pe cale amiabilă, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2001, cu modificările şi completările ulterioare,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. I. - Hotărârea Guvernului nr. 1.040/2011 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Externe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 8 noiembrie 2011, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 2, punctul 45 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„45. avizează, din punctul de vedere al oportunităţii, deplasările în străinătate, în interes de serviciu, ale demnitarilor şi asimilaţilor acestora din administraţia publică, precum şi mandatele acestora şi este informat în legătură cu rezultatele principale ale acestor vizite, pentru a putea urmări într-o manieră sistematică şi coerentă obiectivele de politică externă ale României;”.

2. La articolul 5, alineatele (2) şi (6) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) Ministrul afacerilor externe poate delega atribuţiile prevăzute la alin. (1) secretarilor de stat, secretarului general, secretarului general adjunct şi/sau altor persoane cu funcţii de conducere din M.A.E., în raport cu obiectul delegării, în condiţiile legii.

…………………………………………………………

(6) Ministrul afacerilor externe poate delega calitatea de ordonator principal de credite secretarilor de stat, secretarului general, secretarului general adjunct şi/sau altor persoane împuternicite în acest scop. Prin ordin al ministrului afacerilor externe se vor preciza limitele şi condiţiile delegării.”

3. La articolul 5, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (7), cu următorul cuprins:

(7) în exercitarea atribuţiilor sale, ministrul afacerilor externe emite ordine şi instrucţiuni în condiţiile legii.”

4. La articolul 6, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 6. - (1) Ministrul afacerilor externe este ajutat în activitatea sa de 4 secretari de stat.”

5. La articolul 7, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 7. - (1) în cadrul M.A.E. funcţionează Agentul guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cu rang de director general, subordonat ministrului afacerilor externe, şi o direcţie pentru activitatea Agentului guvernamental.”

6. La articolul 8, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Secretarul general şi secretarul general adjunct exercită atribuţiile stabilite de lege şi pot îndeplini şi alte însărcinări încredinţate de ministru.”

7. La articolul 10, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Ministrul afacerilor externe poate numi reprezentanţi cu însărcinări speciale, cu rang de director general, precum şi alţi reprezentanţi speciali, cu încadrarea în numărul total de posturi.”

8. Anexa nr. 1 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. II. - La articolul 5 din Hotărârea Guvernului nr. 868/2003 privind organizarea şi funcţionarea Agentului guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 1 august 2003, cu modificările ulterioare, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 5. - (1) Agentul guvernamental are rang de director general în cadrul Ministerului Afacerilor Externe”.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor externe,

Andrei Marga

Ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale,

Mariana Câmpeanu

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Florin Georgescu

 

Bucureşti, 6 iunie 2012.

Nr. 580.

 

ANEXA

(Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.040/2011)

 

STRUCTURA ORGANIZATORICĂ

a Ministerului Afacerilor Externe

Numărul maxim de posturi din Centrala MAE este de 742, exclusiv demnitarii şi cabinetul ministrului.

Numărul maxim de posturi prevăzut pentru serviciul exterior este de 1.317

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cabinetul ministrului

 

MINISTRU

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Secretar de stat pentru afaceri europene

 

Secretar de stat pentru afaceri strategice

 

 

 

Secretar de stat pentru afaceri globale

 

Secretar de stat pentru relaţia cu Parlamentul şi diplomaţie publică

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Secretar general

 

 

 

 

Secretar general adjunct

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Departamentul Uniunea Europeana**)

 

Departamentul Afaceri Regionale**)

 

Departamentul Afaceri Strategice**)

 

Departamentul Globalizare**)

 

 

 

 

Directorul Politic**)

 

Agent guvernamental pentru CEDO*)

 

Departamentul Afaceri Juridice**)

 

Departamentul Consular**)

 

Departamentul Resurse Umane**)

 

Departamentul Financiar şi Administrativ**)

 

Departamentul pentru Controlul Exporturilor – ANCEX**)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Notă:

*) cu rang de director general

**) se organizează la nivel de direcţie generală

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea obiectivelor etapei a XIII-a 2012 a Programului de realizare a Sistemului naţional antigrindină şi de creştere a precipitaţiilor pe perioada 2010-2024

 

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 8 alin. (2) şi al art. 110 alin. (3) din Legea nr. 173/2008 privind intervenţiile active în atmosferă, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă obiectivele etapei a XIII-a 2012 a Programului de realizare a Sistemului naţional antigrindină şi de creştere a precipitaţiilor pe perioada 2010-2024, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 256/2010 privind aprobarea Programului de realizare a Sistemului naţional antigrindină şi de creştere a precipitaţiilor pe perioada 2010-2024 şi a obiectivelor etapei a XI-a 2010 a Programului de realizare a Sistemului naţional antigrindină şi de creştere a precipitaţiilor, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Fondurile pentru finanţarea obiectivelor prevăzute la art. 1 se asigură din bugetul aprobat Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pe anul 2012.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Daniel Constantin

p. Ministrul mediului şi pădurilor,

Corneliu Mugurel Cozmanciuc,

secretar de stat

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Florin Georgescu

 

Bucureşti, 20 iunie 2012.

Nr. 618.

 

 

ANEXĂ

 

OBIECTIVELE

etapei a XIII-a 2012 a Programului de realizare a Sistemului naţional antigrindină şi de creştere a precipitaţiilor pe perioada 2010-2024

 

Nr. crt.

Denumirea obiectivului

Fondul alocat

(mii lei)

Capitolul bugetar

1.

 Proiecte tehnice, execuţie lucrări şi achiziţie echipamente pentru .Dezvoltarea capabilităţii combaterii căderilor de grindină şi extinderea domeniilor de activitate pentru intervenţii active în atmosferă şi aplicaţii în agricultură a Centrului zonal de coordonare Moldova şi a Unităţii de combatere a căderilor de grindină Moldova 1 Iaşi cu grupurile de combatere din structură”

2.500

Capitolul 80.01, titlul VII articolul 55.01,05

„Alte transferuri”,

2.

 Proiecte tehnice, execuţie lucrări şi achiziţie echipamente pentru Unitatea de combatere a căderilor de grindină Moldova 2 Vrancea

4.120

Capitolul 80.01, titlul VII articolul 55.01.05

„Alte transferuri”,

3.

 Centrul zonal de coordonare Transilvania

Proiecte tehnice şi execuţie lucrări pentru Unitatea de combatere a căderilor de grindină Mureş

220

Capitolul 80.01, titlul VII articolul 55.01.05

„Alte transferuri”,

4.

 Proiecte tehnice şi execuţie lucrări pentru Unitatea de combatere a căderilor de grindină Timiş

1.948

Capitolul 80.01, titlul VII articolul 55.01.05

„Alte transferuri”

5.

Proiecte tehnice, execuţie lucrări şi achiziţie echipamente pentru Unitatea-pilot de combatere a căderilor de grindină Prahova

900

 Capitolul 80.01, titlul VII articolul 55.01.05

„Alte transferuri”,

 

TOTAL GENERAL:

9.688

 

 

 

NOTA:

Defalcarea activităţilor şi fondurile necesare acestora pentru fiecare obiectiv se aprobă potrivit legislaţiei în vigoare.

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIMUL-MINISTRU

DECIZIE

pentru modificarea Deciziei primului-ministru nr. 276/2012 privind înfiinţarea Comitetului interministerial pentru creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene

 

În temeiul art. 18 alin. (1) şi art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Decizia primului-ministru nr. 276/2012 privind înfiinţarea Comitetului interministerial pentru creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 24 mai 2012, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 1, alineatul (5) va avea următorul cuprins:

„(5) La lucrările Comitetului pot participa, în calitate de invitaţi, reprezentanţi ai comisiilor de specialitate ale Parlamentului României, ai Autorităţii de Audit din cadrul Curţii de Conturi, ai mediului de afaceri, ai societăţii civile şi ai structurilor asociative ale administraţiei publice locale.”

2. Punctul 12 din anexă se abrogă.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 22 iunie 2012.

Nr. 383.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL ECONOMIEI, COMERŢULUI ŞI MEDIULUI DE AFACERI

AGENŢIA PENTRU IMPLEMENTAREA PROIECTELOR ŞI PROGRAMELOR PENTRU ÎNTREPRINDERI MICI ŞI MIJLOCII

 

DECIZIE

privind modificarea Procedurii de implementare a Programului de dezvoltare şi modernizare a activităţilor de comercializare a produselor şi serviciilor de piaţă, aprobată prin Decizia preşedintelui Agenţiei pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii nr. 147/2012

 

Având în vedere prevederile anexei nr. 3/3504/16 la Legea bugetului de stat pe anul 2012 nr. 293/2011, ale art. 25 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 3 lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 65/2009 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, republicată,

în temeiul prevederilor art. 5 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 65/2009, republicată,

preşedintele Agenţiei pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii emite prezenta decizie.

Art. I. - Procedura de implementare a Programului de dezvoltare şi modernizare a activităţilor de comercializare a produselor şi serviciilor de piaţă, aprobată prin Decizia preşedintelui Agenţiei pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii nr. 147/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 şi 331 bis din 16 mai 2012, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La punctul 4 subpunctul 4.2 alineatul (1), litera n) se abrogă.

2. La anexa nr. 2, numărul curent 14 se abrogă.

3. La anexa nr. 3, litera B, numărul curent 12 se abrogă.

4. La anexa nr. 8, punctul 4 subpunctul 4.6, litera n) se abrogă.

5. La anexa nr. 9, secţiunea B, activitatea/cheltuiala legată de achiziţionarea de spaţii, echipamente, utilaje necesare activităţilor de agrement aflate în legătură directă sau complementară cu activităţile codului CAEN pe care se accesează Programul se abrogă.

6. La anexa nr. 13, anexa la contractul de finanţare, activitatea/cheltuiala legată de achiziţionarea de spaţii, echipamente, utilaje necesare activităţilor de agrement aflate în legătură directă sau complementară cu activităţile codului CAEN pe care se accesează Programul (de exemplu, saune, piscine etc.) se abrogă.

Art. II. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data publicării.

 

Preşedintele Agenţiei pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii,

Răzvan Ioan Taraş

 

Bucureşti, 18 iunie 2012.

Nr. 247.

MINISTERUL MEDIULUI ŞI PĂDURILOR

 

ORDIN

pentru aprobarea Catalogului naţional al resurselor genetice forestiere şi a Instrucţiunilor tehnice privind managementul durabil al resurselor genetice forestiere

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 184.737 din 31 ianuarie 2012 al Direcţiei păduri şi dezvoltare forestieră,

în conformitate cu Avizul Comisiei tehnice de avizare pentru silvicultură din Ministerul Mediului şi Pădurilor nr. 644 din 30 noiembrie 2011,

în temeiul prevederilor art. 45 alin. (2) şi art. 46 din Legea nr. 107/2011 privind comercializarea materialelor forestiere de reproducere, precum şi ale art. 15 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 1.635/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Pădurilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul mediului şi pădurilor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Catalogul naţional al resurselor genetice forestiere din România, prevăzut în anexa nr. 1.

Art. 2. - Se aprobă Instrucţiunile tehnice privind managementul durabil al resurselor genetice forestiere, prevăzute în anexa nr. 2.

Art. 3. - Deţinătorii cu orice titlu de fond forestier sunt obligaţi să respecte instrucţiunile prevăzute la art. 2.

Art. 4. - Anexele nr. 1 şi 2*} fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul mediului şi pădurilor,

László Borbéely

 

Bucureşti, 1 martie 2012.

Nr. 945.


*) Anexele nr. 1 şi 2 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.