MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 499/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 499         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 20 iulie 2012

 

SUMAR

 

DECRETE

 

509. - Decret privind înaintarea în gradul de general-locotenent cu trei stele a unui general-maior cu două stele din Ministerul Administraţiei şi Internelor şi trecerea acestuia în rezervă cu noul grad

 

512. - Decret privind înaintarea în gradul de general-maior cu două stele a unui general de flotilă aeriană cu o stea din Ministerul Apărării Naţionale

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 425 din 3 mai 2012 referitoare la excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2) şi art. 6 alin. (1), (2) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată

 

Decizia nr. 428 din 3 mai 2012 referitoare la excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1) şi (2) şi art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată

 

Decizia nr. 552 din 24 mai 2012 referitoare la excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 5 din cap. VIII - Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei al anexei nr. VI - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Justiţie” la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice

 

Decizia nr. 592 din 5 iunie 2012 referitoare la excepţia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

400 - Decizie privind taxele prevăzute de reglementările în domeniul pregătirii profesionale în asigurări şi alte aspecte privind aplicarea acestor reglementări

 

415. - Decizie privind încetarea, la cerere, a activităţii de broker de asigurare a Societăţii Comerciale ATP Exodus - Broker de asigurare - S.R.L. şi retragerea autorizaţiei de funcţionare

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

23. - Circulară privind ratele dobânzilor plătite la rezervele minime obligatorii începând cu perioada de aplicare 24 iunie-23 iulie 2012

 

DECRETE

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind înaintarea în gradul de general-locotenent cu trei stele a unui general-maior cu două stele din Ministerul Administraţiei şi Internelor şi trecerea acestuia în rezervă cu noul grad

În temeiul prevederilor art. 94 lit. b) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Legii nr. 415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, cu modificările ulterioare,

având în vedere propunerea ministrului administraţiei şi internelor şi Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării nr. 40/2012,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul general-maior cu două stele Nemeş Petre Liviu-Viorel se înaintează în gradul de general-locotenent cu trei stele şi trece în rezervă cu noul grad.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

- interimar –

GEORGE-CRIN LAURENŢIU ANTONESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

 

Bucureşti, 19 iulie 2012.

Nr. 509.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind înaintarea în gradul de general-maior cu două stele a unui general de flotilă aeriană cu o stea din Ministerul Apărării Naţionale

În temeiul prevederilor art. 94 lit. b) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Legii nr. 415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, cu modificările ulterioare,

având în vedere propunerea ministrului apărării naţionale şi Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării nr. 58/2012,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul general de flotilă aeriană cu o stea Strîmbeanu Gheorghe Victor se înaintează în gradul de general-maior cu două stele.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

- interimar –

GEORGE-CRIN LAURENŢIU ANTONESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

 

Bucureşti, 20 iulie 2012.

Nr. 512.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 425

din 3 mai 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2) şi art. 6 alin. (1), (2) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2) şi art. 6 alin. (1), (2) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Livcri” - S.R.L. din Tecuci în Dosarul nr. 568/324/2010 al Judecătoriei Tecuci şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.215D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în^vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin încheierea din 22 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 568/324/2010, Judecătoria Tecuci a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2) şi art. 6 alin. (1), (2) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată.

Excepţia a fost invocată de Societatea Comercială „Livcri” - S.R.L. din Tecuci într-o cauză având ca obiect judecarea cererii de emitere a unei somaţii de plată.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, întrucât permit instanţei de judecată să soluţioneze cauza numai pe baza susţinerilor subiective ale creditorului, fără ca debitorul să poată administra probe în apărare. De asemenea, consideră că textele de lege criticate lipsesc de eficienţă acţiunea în anulare şi nu asigură un proces echitabil pentru toate părţile, întrucât dau posibilitatea soluţionării cererii creditorului numai pe baza actelor depuse şi a explicaţiilor date de părţi. Autorul mai consideră că emiterea unui titlu executoriu în urma unui proces sumar şi executarea acestuia încalcă dreptul de proprietate. În continuare, autorul apreciază că expresia «lămuriri şi explicaţii” este neclară şi îngrădeşte dreptul la apărare.

Judecătoria Tecuci apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere consemnat în Decizia nr. 1.356 din 22 octombrie 2009.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA.

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2) şi art. 6 alin. (1), (2) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Dispoziţiile criticate au următorul conţinut:

- Art. 1 alin. (1): „(1) Procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii „;

- Art. 4 alin. (2): „În toate cazurile, pentru soluţionarea cererii, judecătorul dispune citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţi sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea părţilor asupra modalităţilor de plată.”;

- Art. 6 alin. (1), (2) şi (4): „(1) Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicaţiilor şi lămuririlor pagilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.

(2) Când în urma examinării prevăzute la alin. (1) constată că pretenţiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanţa care va conţine somaţia de plată către creditor, precum şi termenul de plată. [...]

(4) Ordonanţa se va înmâna părţii prezente sau se va comunica fiecărei părţi de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (3) referitor la accesul liber la justiţie, ale art. 24 alin. {1) referitor la dreptul la apărare şi ale art. 44 alin. (1) referitor la dreptul de proprietate.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând constituţionalitatea acestora.

Astfel, prin Decizia nr. 1.514 din 18 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 20 ianuarie 2011, Curtea a constatat că Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 reglementează o procedură specială şi accelerată, derogatorie de la normele procedurii civile, care urmăreşte recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanţelor certe, lichide şi exigibile, ce reprezintă obligaţii contractuale de plată a unor sume de bani. Acest caracter special al procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probă utilizabile la înscrisuri, în prima fază, completate ulterior cu explicaţiile şi lămuririle date de părţi, limitarea fiind deopotrivă valabilă pentru ambele părţi, în condiţii

identice pentru exercitarea dreptului la apărare. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre părţi urmează a fi rezolvate conform reglementărilor din dreptul comun. Totodată, textele de lege criticate conţin norme de procedură asupra cărora legiuitorul este suveran a legifera, evident cu respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege.

De asemenea, Curtea a mai constatat că, prin Decizia nr. 109 din 13 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2003, a statuat că dispoziţiile art. 4 alin. (2) din ordonanţă prevăd că în toate cazurile judecătorul, învestit prin cererea creditorului, dispune citarea părţilor pentru oferirea de explicaţii şi lămuriri. Procedura dobândeşte astfel un evident caracter oral şi contradictoriu. Chiar dacă textul care îi conferă aceste trăsături este eliptic, în sensul că omite să precizeze cum pot fi probate explicaţiile şi lămuririle la care face referire, el nu conţine nicio dispoziţie expresă de limitare a mijloacelor de probă exclusiv te înscrisuri. În lipsa unei asemenea dispoziţii, urmează a-şi găsi aplicarea dreptul comun, aşa cum prevede art. 111 din aceeaşi ordonanţă a Guvernului.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1} lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2) şi art. 6 alin. (1), (2) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Livcri” - S.R.L. din Tecuci în Dosarul nr. 568/324/2010 al Judecătoriei Tecuci.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 mai 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 428

din 3 mai 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1) şi (2} şi art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1) şi (2) şi art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Mib Prodcom” - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 9.208/211/2010 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.291 D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin încheierea din 23 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 9.208/211/2010, Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1) şi (2) şi art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată.

Excepţia a fost invocată de Societatea Comercială „Mib Prodcom” - S.R.L. din Cluj-Napoca într-o cauză având ca obiect judecarea cererii de emitere a unei somaţii de plată.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate instituie o procedură „rapidă şi sumară” care nu asigură garanţiile privind dreptul la proprietate în continuare arată că dispoziţiile art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (2) şi ale art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 contravin prevederilor constituţionale ale art. 24 alin. (1), art. 44 alin. (1), art. 53 şi art. 136 alin. (1), întrucât posibilitatea soluţionării cererii creditorului numai pe baza actelor depuse şi a explicaţiilor date de părţi împiedică exercitarea dreptului la apărare şi asigurarea dreptului la un proces echitabil, iar emiterea unui titlu executoriu în urma unui proces sumar şi executarea acestuia încalcă reglementarea constituţională a dreptului la proprietate. De asemenea, aceste texte de lege nu asigură dreptul la un proces echitabil pentru toate părţile. Totodată, art. 1 alin. (2) din ordonanţă încalcă prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi art. 136 alin. (1) şi (5), deoarece prevăd actualizarea majorărilor şi penalităţilor cu rata inflaţiei, indiferent dacă prin cererea creditorului s-a solicitat sau nu acest lucru, art. 8 alin. (1) contravine prevederilor constituţionale ale art. 24 alin, (1) şi art. 126 alin. (2), întrucât face trimitere !a exercitarea căii de atac sau a unei acţiuni în justiţie de sine stătătoare, care nu este prevăzută de Codul de procedură civilă, alin. (2) al acestui ultim articol stabileşte numai competenţa, iar nu şi conţinutul cererii în anulare, precum şi limitele în care poate fi atacată ordonanţa emisă de judecător, iar art. 10 contravine art. 24 alin. (1) şi art. 126 alin. (2) din Constituţie, deoarece nu exclude posibilitatea formulării contestaţiei la executare alternativ, simultan sau ulterior cererii de anulare.

Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului a comunicat faptul că îşi menţine punctul de vedere menţionat în deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.043 din 13 noiembrie 2007, nr. 100 din 14 februarie 2008, nr. 882 din 16 iunie 2009, nr. 929 din 23 iunie 2009 şi nr. 1.356 din 22 octombrie 2009.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1) şi (2) şi art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul cuprins:

- Art. 1: „(1) Procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, În scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.”;

- Art. 4 alin. (2): „În toate cazurile, pentru soluţionarea cererii, judecătorul dispune citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea părţilor asupra modalităţilor de plată.”;

- Art. 6 alin. (1), (2) şi (4); „(1) Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicaţiilor şi lămuririlor părţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.

(2) Când în urma examinării prevăzute la alin. (1) constată Că pretenţiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanţa care va conţine somaţia de plată către debitor, precum şi termenul de plată. [...)

(4) Ordonanţa se va înmâna părţii prezente sau se va comunica fiecărei părţi de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.”;

- Art. 8 alin. (1) şi (2): (1) împotriva ordonanţei prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.

(2) Cererea în anulare se soluţionează de către instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.”;

- Art. 10: „(1) Cel interesat poate face contestaţie la executare, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.

(2) Prin contestaţia la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepţia cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonanţei de admitere a cererii creditorului.

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 21 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul persoanei de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime, art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare, art. 44 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului de proprietate, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiţiei, art. 126 alin. (2) potrivit căruia competenţa instanţelor de judecată şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege şi ale art. 136 alin. (1) şi (5) conform căruia proprietatea este publică şi privată, cea privată fiind inviolabilă, în condiţiile legii organice. De asemenea, este invocată încălcarea art. 20 alin. (2) din Constituţie, coroborat cu art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cu art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului care consacră dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

I. Excepţia de neconstituţionalitate ce priveşte prevederile art. 8 alin. (1) şi (2) şi art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 este inadmisibilă, aceste texte legale neavând legătură cu soluţionarea cauzei. Astfel, art. 8 alin. (1) şi (2) şi art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 se referă la procedura acţiunii în anulare, respectiv la contestaţia la executare, texte care nu se aplică în stadiul procesual în care se află cauza. Invocarea neconstituţionalităţii acestora se va putea face doar în faza acţiunii în anulare sau în faza de încuviinţare a executării hotărârii respective.

II. Prin numeroase decizii, instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1) (2) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 în raport cu critici similare.

Astfel, prin Decizia nr. 1.132 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 12 octombrie 2011, Curtea a constatat că procedura somaţiei de plată, reglementată prin Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, este o procedură specială în materia executării creanţelor. Legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa procedura de judecată conform atribuţiilor prevăzute de art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”, evident cu condiţia ca nicio normă de procedură să nu contravină vreunei prevederi constituţionale.

În legătură cu criticile formulate, Curtea a constatat că acest caracter special ai procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probă utilizabile la înscrisuri, în prima fază, completate ulterior cu explicaţiile şi lămuririle date de părţi, limitarea fiind deopotrivă valabilă pentru ambele părţi, în condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apărare. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre părţi urmează a fi rezolvate conform reglementărilor din dreptul comun.

De asemenea, Curtea a reţinut că dispoziţiile de lege criticate instituie un tratament juridic identic pentru toţi creditorii, pe de o parte, şi pentru toţi debitorii, pe de altă parte. Creditorii şi debitorii se află în situaţii evident diferite. Creditorii sunt îndreptăţiţi să opteze pentru procedura specială, accelerată, în vederea realizării creanţelor lor, formulând în acest sens cerere şi depunând înscrisurile necesare pentru susţinerea cererii, iar debitorii au dreptul şi posibilitatea combaterii pretenţiilor creditorilor, depunând şi ei înscrisuri doveditoare.

Judecătorul poate dispune citarea părţilor dacă înscrisurile depuse de creditor nu sunt suficient de convingătoare şi consideră că sunt necesare lămuriri şi explicaţii suplimentare. Ordonanţa cu somaţia de plată se va emite numai atunci când, în urma examinării înscrisurilor prezentate, se constată că pretenţiile creditorului sunt justificate.

Potrivit dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, „Ordonanţa prin care judecătorul a respins cererea creditorului este irevocabilei. În acest cai, precum şi în cazul în care prin ordonanţă cererea a fost admisă în parte, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun”. Aceste dispoziţii sunt menite să apere interesele debitorului.

Faptul că accesul liber la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţie, nu este limitat rezultă chiar din dispoziţiile ordonanţei criticate, care lasă la libera alegere a creditorului dacă vrea să acţioneze pentru recuperarea creanţelor sale pe baza regulilor din dreptul comun ori vrea să folosească procedura specială, accelerată, instituită prin Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001. În ceea ce îl priveşte pe debitor, acesta poate formula cerere în anulare împotriva ordonanţei cu somaţia de plată, care se judecă conform regulilor din dreptul comun, inclusiv celor referitoare la exercitarea căilor de atac.

De asemenea, Curtea a constatat că dispoziţiile de lege menţionate nu încalcă, sub niciun aspect, prevederile constituţionale ale art. 44 şi 53 şi nici principiile statuate prin prevederile convenţionale invocate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1} lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi (2) şi art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Mib Prodcom” - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 9.208/211/2010 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de aceeaşi parte în dosarul aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 mai 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 552

din 24 mai 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din cap. VIII - Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei al anexei nr. VI - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Justiţie” la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Patriota Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din cap. VIII - Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei al anexei nr. VI - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Justiţie” la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Viorel Bîrnaci, Floarea Ezaru, Boris Mustaţea, Elena Condu (fostă Crăciun), Maria Zâne, Aristiţa Pascu, Maria Viădilă, Rodica Pîrlogea, Lucica Năstase, Nicuşor Sandu, Mariana Ghidu, Adrian Tică şi Florentina Ghiroşeanu în Dosarul nr. 32.075/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.104D/2011.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că drepturile reglementate de textele de lege criticate nu reprezintă drepturi fundamentale, astfel că legiuitorul are libertatea deplină de a stabili conţinutul şi limitele acestor drepturi.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 30 iunie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 32.075/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă ei asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din cap. VIII - Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei al anexei nr. VI - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Justiţie” la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Excepţia a fost ridicată de Viorel Bîrnaci, Floarea Ezaru, Boris Mustaţea, Elena Condu (fostă Crăciun), Maria Zâne, Aristiţa Pascu, Maria Viădilă, Rodica Pîrlogea, Lucica Năstase, Nicuşor Sandu, Mariana Ghidu, Adrian Tică şi Florentina Ghiroşeanu, personal conex în justiţie, cu prilejul soluţionării unei cauze civile având ca obiect drepturi băneşti.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate, care prevăd acordarea unui spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, respectiv a unui spor pentru păstrarea confidenţialităţii magistraţilor, precum şi altor categorii profesionale sunt discriminatorii, întrucât nu prevăd acordarea acestui spor şi pentru categoria personalului conex din justiţie. În acest sens, arată că această din urmă categorie de personal este ţinută de obligaţii de confidenţialitate în desfăşurarea activităţii şi este supusă unor condiţii de solicitare neuropsihică. În plus, aceste sporuri reprezintă un drept câştigat fiind dobândite anterior, prin hotărâri ale instanţelor de judecată. În sfârşit, consideră că textele de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale privind dreptul salariaţilor la măsuri de protecţie socială.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, reglementarea criticată fiind justificată de atribuţiile diferite pe care le îndeplinesc persoanele vizate şi condiţiile specifice de muncă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, arată că aceste prevederi se aplică tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie, fără privilegii şi fără discriminări. De asemenea, arată că legiuitorul are libertatea de a reglementa condiţiile de muncă specifice fiecărei categorii profesionale şi de a institui anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii şi alte stimulente care nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare, făcând diferenţe în funcţie de categoria de personal avută în vedere.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie,

precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate TI constituie dispoziţiile art. 5 din cap. VIII - Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei al anexei nr. VI - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Justiţie” la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, dispoziţii potrivit cărora „Judecătorii de la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de la curţile de apel, tribunale, tribunalele specializate şi judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personalul de specialitate juridică asimilat magistraţilor, magistraţii-asistenţi de la înalta Curie de Casaţie şi Justiţie, asistenţi judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică şi personalul auxiliar de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice şi a/ laboratoarelor de expertize criminalistice, ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară, precum şi specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, personalul de probaţiune beneficiază şi de un spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidenţialităţii de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizaţia lunară de încadrare

Autorii excepţiei consideră că prevederile de lege criticate sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 41 alin. (2) referitor la protecţia socială a muncii şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorii excepţiei sunt nemulţumiţi de faptul că prevederile de lege criticate nu prevăd acordarea sporurilor de solicitare neuropsihică şi confidenţialitate şi pentru categoria personalului conex din justiţie.

Faţă de această critică, Curtea reţine că, potrivit celor statuate în mod constant în jurisprudenţa sa, principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor nu presupune un tratament juridic uniform, astfel că situaţii obiectiv diferite justifică instituirea unui tratament juridic diferenţiat (Decizia nr. 1296 din 14 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011).

De asemenea, în interpretarea art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că nu orice diferenţă de tratament juridic dobândeşte, în mod automat, semnificaţia unei discriminări. Pentru ca o asemenea încălcare să se producă, trebuie stabilit că persoanele plasate în situaţii analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferenţial şi că această distincţie nu-şi găseşte nicio justificare obiectivă sau rezonabilă (Hotărârea din 22 octombrie 1996, pronunţată în Cauza Stubbings şi alţii contra Regatului Unit al Marii Britanii - paragraful 72).

Or, din perspectiva celor arătate, Curtea apreciază că prevederile de lege criticate nu sunt contrare principiului constituţional al egalităţii în drepturi, Astfel, acordând drepturile băneşti reglementate de aceste prevederi, legiuitorul a avut în vedere diferenţele de atribuţii şi condiţii în care diferitele categorii de persoane implicate în mod direct sau indirect în înfăptuirea justiţiei le au. Astfel, este evident că nu se poate pune un semn de egalitate între gradul de implicare şi solicitare al magistraţilor în înfăptuirea directă a justiţiei, precum şi a celor care în strânsă legătură participă la înfăptuirea acestui proces şi atribuţiile personalului conex.

Totodată, Curtea reţine că sporurile avute în vedere nu reprezintă drepturi fundamentale, legiuitorul având competenţa exclusivă de a stabili conţinutul, condiţiile şi limitele acordării unor astfel de drepturi, precum şi de a decide cu privire la acordarea acestora ori, din contră, sistarea lor pe viitor în acest sens, sunt şi cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 Iii d> şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din cap. VIII - Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei al anexei nr. VI - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Justiţie” la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Viorel Bîmaci, Floarea Ezaru, Boris Mustaţea, Elena Condu (fostă Crăciun), Maria Zâne, Aristiţa Pascu, Maria Vlădilă, Rodica Pîrlogea, Lucica Năstase, Nicuşor Sandu, Mariana Ghidu, Adrian Tică şi Florentina Ghiroşeanu în Dosarul nr. 32,075/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 mai 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 592

din 5 iunie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Dumitru Leu în Dosarul nr. 6.773/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 22D/2012.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, consilierul juridic Mihai Ionescu, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul si în dosarele nr.23D/2012, nr. 190D/2012, nr. 356D/2012, nr. 375D/2012, nr. 445D/2012, 446D/2012 şi nr. 509D/2012 având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Vasile Gămălie în Dosarul nr. 12.670/2/2010, Nicolae Furtună în Dosarul nr. 2.006/2/2011, Constantin Banciu în Dosarul nr. 5.322/2/2011, Ion Angelescu în Dosarul nr. 9.913/2/2011, Ioan Ivan în Dosarul nr. 6.237/2/2010, Iosif Sandu în Dosarul nr. 2.012/2/2011 şi Iosif Lighezan în Dosarul nr. 12.505/2/2010, dosare ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, consilierul juridic Mihai Ionescu, cu delegaţie depusă la dosare. Lipsesc autorii excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzelor şi învederează Curţii că, în Dosarul nr. 375D/2012, autorul excepţiei Ion Angelescu a transmis note scrise prin care, invocând art. 54 şi 55 din Constituţie, susţine admiterea excepţiilor invocate în întâmpinarea depusă la instanţa de fond şi menţionează că starea sa de sănătate îl împiedică să participe la judecarea excepţiei de neconstituţionalitate, fără a anexa acte doveditoare în acest sens.

Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

Reprezentantul părţii şi cel al Ministerului Public arată că sunt de acord cu măsura conexării.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 23D/2012, nr. 190D/2012, nr. 356D/2012, nr. 375D/2012, nr. 445D/2012, 446D/2012 şi nr. 509D/2012 la Dosarul nr. 22D/2012, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care solicită respingerea excepţiei de

neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă bogata jurisprudenţă, în materie, a Curţii Constituţionale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 dă expresie obligaţiei pozitive a statului de a apăra drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, astfel cum a fost recunoscută prin jurisprudenţă Curţii Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, Hotărârea din 27 octombrie 2009, pronunţată în Cauza Haralambie împotriva României şi Hotărârea din 19 iulie 2011, pronunţată în Cauza Jamea împotriva României). Invocă, în acelaşi sens, şi „Setul actualizat de principii pentru apărarea şi promovarea drepturilor omului prin lupta împotriva impunităţii”, emis de Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU Doc. E/CN.4/2005/102/anexa 1).

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierea din 28 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 6.773/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

Excepţia a fost ridicată de Dumitru Leu într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatare.

Prin încheierea din 6 decembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 12.670/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2004”.

Excepţia a fost ridicată de Vasile Gămălie într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatare.

Prin Sentinţa civilă nr. 6.957 din 22 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 2.006/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 şi a Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008.

Excepţia a fost ridicată de Nicolae Furtună într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatare.

Prin Sentinţa civilă nr. 278 din 17 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 5.322/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 şi a Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008.

Excepţia a fost ridicată de Constantin Banciu într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatare.

Prin încheierea din 27 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 9.913/272011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a

Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008.

Excepţia a fost ridicată de Ion Angelescu într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatare.

Prin încheierea din 9 februarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 6.237/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008.

Excepţia a fost ridicată de Ioan Ivan într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatare.

Prin Sentinţa civilă nr. 687 din 1 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 2.012/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008.

Excepţia a fost ridicată de Iosif Sandu într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatare.

Prin încheierea din 25 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 12.505/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.

Excepţia a fost ridicată de Iosif Lighezan într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului, aprobată prin Legea nr. 293/2008, sunt neconstituţionale, deoarece dau dreptul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de a desfăşura activitate jurisdicţională cu finalitate represivă.

Precizează că, pentru a nu se încălca art. 126 alin. (6) din Constituţie, instanţele de contencios administrativ nu pot avea competenţa de a se pronunţa asupra unor aspecte sau fapte ce ţin de regulamentele sau comandamentele militare specifice. Calitatea şi constatarea calităţii de „lucrător al Securităţii” trebuie stabilită, identificată şi analizată din punctul de vedere al actelor materiale şi al activităţii de tip militar, supuse regimului ordinelor şi regulamentelor militare, depunerii unui jurământ militar şi structurate pe o ierarhie si acte de comandă, nesupuse jurisdicţiei de contencios administrativ. Sunt invocate în acest sens dispoziţiile din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, privind semnificaţia actului de comandament cu caracter militar şi cele potrivit cărora actele de comandament cu caracter militar şi cele care privesc apărarea securităţii naţionale nu pot fi atacate în contenciosul administrativ. De altfel, excepţia de necompetenţă materială a instanţei de contencios administrativ rezultă şi din faptul că aceasta este chemată să se pronunţe asupra unor fapte de natură penală, infracţiuni descrise în Codul penal. Or, calitatea de lucrător al Securităţii în înţelesul actului normativ criticat trebuie raportată la acte şi fapte concrete, acţiuni sau activităţi ce au suprimat sau îngrădit drepturi sau libertăţi fundamentale, acte ce trebuie să fi fost executate, în timpul serviciului, fără drept, prin abuz sau nelegal.

De asemenea, autorii susţin încălcarea gravă a prezumţiei de nevinovăţie, deoarece Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, prin art. 2 lit. a), lasă loc unei interpretări abuzive, punând semnul egalităţii între calitatea de lucrător al Securităţii şi desfăşurarea de activităţi prin care s-au suprimat ori îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului şi creează premisele unei forme de răspundere morală şi juridică pentru simpla participare la activitatea fostelor servicii de informaţii, fără a stabili vreo formă de vinovăţie. Inducând ideea prezumţiei de vinovăţie colectivă pentru toţi lucrătorii fostei Securităţi, se încalcă dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Constituţie.

În acelaşi timp, prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece acordă Consiliului Naţional pentru

Studierea Arhivelor Securităţii dreptul de a desfăşura o activitate jurisdicţională, care nu se încadrează în dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Constituţie. Or, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii trebuie să fie o autoritate administrativă autonomă, fără atribuţii jurisdicţionale, iar unicul scop al acesteia să fie de a permite cetăţeanului accesul la propriul dosar, în calitatea sa de „depozitar şi administrator” al documentelor întocmite de fosta Securitate.

Contrar art. 126 alin. (5) şi art. 24 din Constituţie, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se substituie unei instanţe judecătoreşti, exercitând o jurisdicţie specifică în cadrul căreia administrează probe şi dă un verdict privind calitatea de lucrător al Securităţii, în timp ce persoana vizată nu are posibilitatea de a se apăra în faţa Colegiului Consiliului. Se subliniază că instanţa de contencios administrativ are doar un rol formal, întrucât nu face altceva decât să certifice ulterior ceea ce a constatat această autoritate.

Totodată, prin introducerea unei acţiuni în constatare, fără a avea o legitimare procesuală activă, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se subrogă în dreptul cetăţeanului de a avea acces liber la justiţie pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, şi se substituie instituţiei Avocatul Poporului. Astfel, prin art. 8 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 se realizează o extindere nepermisă a sferei titularilor dreptului de acces liber la justiţie, dincolo de limitele sale constituţionale. Cu alte cuvinte, prevederile legale criticate convertesc dreptul de acces liber la justiţie într-o obligaţie.

De asemenea, desemnarea, iniţial, a Tribunalului Bucureşti - Secţia contencios administrativ şi, ulterior, a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ ca unică instanţă judecătorească competentă în ceea ce priveşte acţiunile în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii este neconstituţională, de vreme ce adeverinţele prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 din ordonanţa de urgenţă pot fi contestate, de orice persoană interesată, în faţa instanţei de contencios administrativ competente teritorial. Pe de altă parte, persoanei verificate i se îngrădeşte posibilitatea exercitării dreptului la apărare în faţa unei instanţe de judecată apropriate de domiciliul său.

Prin reglementarea voit contradictorie, cuprinsă în art. 10 alin. (2) referitor la instanţa competentă în soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva adeverinţelor prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9, comparativ cu cea din art. 11 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă privind instanţa judecătorească competentă să soluţioneze acţiunea în constatare introdusă de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, se creează o inegalitate de tratament juridic, contrară dispoziţiilor art. 16 din Constituţie.

Prin urmare, susţin că stabilirea în justiţie, printr-o procedură specială, a calităţii de lucrător al Securităţii, în sensul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, reprezintă deopotrivă un abuz de drept şi o discriminare ce decurge din faptul că lucrătorii de Securitate reprezintă singura categorie profesională trasă la răspundere pentru activităţile specifice desfăşurate în contextul legal comunist.

Distinct de cele de mai sus, este invocat şi „Proiectul de lege privind pensiile unor responsabili ai regimului comunist implicaţi în acte de represiune pe motive politice, unul din obiectivele sale principale fiind „stabilirea cuantumului pensiei la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară pentru responsabilii regimului comunist care au fost declaraţi lucrători sau colaboratori ai Securităţii.

În fine, consideră că actul normativ criticat ca fiind neconstituţional încalcă şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 31 ianuarie 2008.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând aspecte din jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului arată, în esenţă, că îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 267 din 24 februarie 2009, nr. 530 din 9 aprilie 2009,nr. 815 din 19 mai 2009, nr. 1.476 din 10 noiembrie 2009, nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009, nr. 127 din 25 februarie 2010 şi nr. 436 din 15 aprilie 2010, exprimat în sensul constituţionalităţii prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise transmise de autorul excepţiei Ion Angelescu, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din examinarea considerentelor cuprinse în actele de sesizare şi a notelor scrise ale autorilor excepţiilor, îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, democratic şi social, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 22 privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 23 privind libertatea individuală, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 30 privind libertatea de exprimare, art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 54 privind fidelitatea faţă de ţară, art. 55 privind apărarea ţării, art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, art. 58 alin. (1) privind numirea şi rolul Avocatului Poporului şi art. 126 privind instanţele judecătoreşti.

De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege, art. 8 - Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, ari. 9 - Libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, art. 10 - Libertatea de exprimare, art. 14 - Interzicerea discriminării şi art. 17 - Interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate exercitat din perspectiva unor critici de neconstituţionalitate similare.

Astfel, Curtea a reţinut în mod constant că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a produs o modificare substanţială a regimului juridic aplicabil persoanelor în legătură cu care s-a constatat că sunt colaboratori sau lucrători ai Securităţii, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 46 din 20 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 8 martie 2011, şi Decizia nr. 1.309 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011).

De asemenea, Curtea a observat că, urmărind să înlăture orice echivoc de natură să genereze interpretări speculative, susceptibile de a aduce atingere onoarei şi demnităţii persoanei, legiuitorul a înţeles să dedice întregul art. 2 din ordonanţa de urgenţă definirii termenilor cu care aceasta operează (a se vedea Decizia nr. 1.074 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 14 octombrie 2009).

Pe de altă parte, Curtea a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a realizat o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuţii jurisdicţionale, ale cărei acte privind accesul la dosar şi deconspirarea Securităţii sunt supuse controlului instanţelor de judecată. Aşadar, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este introdusă la o instanţă de judecată a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură să confere Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii rolul de instanţă extraordinară (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010).

Curtea a mai reţinut că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură a încălca dreptul la apărare, părţile având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garanţiile prevăzute de legea procesuală civilă pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor invocate în faţa instanţelor judecătoreşti (a se vedea Decizia nr. 276 din 22 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 16 mai 2012).

În plus, din analiza prevederilor art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, Curtea a constatat că acestea permit instanţei de contencios administrativ ca, în cadrul acţiunii în constatare cu care a fost sesizată, să uzeze de toate mijloacele procedurale în cadrul procesului, pentru stabilirea adevărului. Aşadar, într-o acţiune în constatare a calităţii de lucrător sau colaborator, promovată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, pârâtul nu trebuie âă îşi demonstreze propria nevinovăţie, revenind instanţei de judecată obligaţia de a administra tot probatoriul pe baza căruia să pronunţe soluţia. Constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii trebuie să fie rezultatul unei analize minuţioase din partea instanţei asupra întregului material depus de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (a se vedea Decizia nr. 815 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 11 iunie 2009, şi Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011).

Cu privire la critica referitoare la competenţa exclusivă a unei singure instanţe de soluţionare a cauzelor având ca obiect constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, şi anume Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, Curtea Constituţională a observat că, potrivit art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie, justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti, a căror competenţă este stabilită numai prin lege. Or, prevederile legale criticate corespund pe deplin exigenţelor constituţionale invocate, inclusiv celor prevăzute de art. 126 alin. (5) referitor la interdicţia înfiinţării de instanţe extraordinare (a se vedea Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009).

De asemenea, Curtea a constatat netemeinicia criticilor referitoare la nesocotirea dispoziţiilor constituţionale care statuează cu privire la rolul Avocatului Poporului de apărător al drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice. Posibilitatea pe care o are Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de a promova acţiuni în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii nu reprezintă o substituire a acestuia în atribuţiile Avocatului Poporului. Această instituţie dispune de mecanisme specifice, determinate în mod cuprinzător şi detaliat în legea sa de organizare şi funcţionare, de natură să asigure în mod eficient realizarea rolului său constituţional.

În acelaşi timp, Curtea nu a reţinut nici critica referitoare la pretinsa încălcare a principiului liberului acces la justiţie ca urmare a subrogării Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în dreptul cetăţeanului care se consideră vătămat prin acţiunile abuzive ale unor lucrători din fosta Securitate de a avea acces liber la justiţie pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

Astfel cum a statuat deja Curtea în jurisprudenţa sa, prevederile art. 1 alin. (7) şi (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 sunt edificatoare în acest sens, conferind persoanei, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, precum şi, după caz, soţului supravieţuitor şi rudelor până la gradul al patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moştenitorilor săi testamentari dreptul de a afla identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi, de asemenea, de a solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Din cuprinsul acestor dispoziţii legale, se desprinde concluzia potrivit căreia Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii acţionează inclusiv la cererea persoanelor îndreptăţite, astfel că nu se pune problema nesocotirii dreptului acestora de liber acces la justiţie {a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 608 din 12 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011).

Totodată, Curtea a constatat că este lipsită de orice fundament critica privind nerespectarea principiului egalităţii în drepturi, susţinută din perspectiva stabilirii instanţelor de contencios administrativ competente teritorial să judece contestaţiile formulate împotriva adeverinţelor prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 din ordonanţa de urgenţă, de vreme ce art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, astfel cum a fost modificat prin art. unic pct. 16 din Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, stabileşte, fără echivoc, că adeverinţele prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 [...] pot fi contestate la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti de către orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la publicarea lor” {a se vedea Decizia nr. 1.560 din 6 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 1 februarie 2012).

De altfel, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare pe criterii arbitrare (a se vedea Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011).

În legătură cu susţinerea privind încălcarea dispoziţiilor art. 126 alin. (6) din Constituţie, deoarece actele normative criticate stabilesc competenţa instanţelor de contencios administrativ de a se pronunţa supra unor acte de comandament cu caracter militar, Curtea a constatat că şi aceasta este neîntemeiată. Astfel, prevederile legale criticate privind promovarea unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, pe calea contenciosului administrativ, nu reglementează controlul judecătoresc al unor acte de comandament cu caracter militar. Controlul legalităţii sau temeiniciei unor astfel de acte excedează cadrului normativ al ordonanţei de urgenţă criticate, obiectul de reglementare al acesteia fiind în mod univoc menţionat, şi anume „accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii” (a se vedea Decizia nr. 219 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 24 aprilie 2012).

În final, Curtea a constatat că invocarea unui proiect de act normativ cu eventuale implicaţii asupra drepturilor persoanelor cu privire la care s-a constatat calitatea de lucrător sau colaborator al Securităţii, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, precum şi a celorlalte dispoziţii constituţionale şi convenţionale, nu are relevanţă pentru soluţionarea cauzei (a se vedea Decizia nr. 216 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 29 mai 2012).

Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Dumitru Leu în Dosarul nr. 6.773/2/2011, Vasile Gămălie în Dosarul nr. 12.670/2/2010, Nicolae Furtună în Dosarul nr. 2.006/2/2011, Constantin Banciu în Dosarul nr. 5.322/2/2011, Ion Angelescu în Dosarul nr. 9.913/2/2011, Ioan Ivan în Dosarul nr. 6.237/2/2010, Iosif Sandu în Dosarul nr. 2.012/2/2011 şi Iosif Lighezan în Dosarul nr. 12.505/2/2010, dosare ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iunie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Gagu

 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

DECIZIE

privind taxele prevăzute de reglementările în domeniul pregătirii profesionale în asigurări şi alte aspecte privind aplicarea acestor reglementări

 

În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (26), art. 8 alin. (2) lit. h2) şi I) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 4 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) şi art. 5 alin. (6) lit. g) şi alin. (8) din Normele privind activitatea furnizorilor de programe educaţionale şi atestarea lectorilor în domeniul asigurărilor, puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 8/2012, şi ale art. 12 din Normele privind calificarea profesională şi pregătirea continuă a intermediarilor în asigurări, puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 9/2012,

în baza Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din data de 20 iunie 2012, prin care s-au aprobat cuantumul taxei de autorizare a furnizorilor de programe educaţionale în domeniul asigurărilor şi al taxei de atestare a lectorilor în domeniul asigurărilor, cuantumul şi termenul de plată ale taxelor anuale de menţinere a furnizorilor în Registrul furnizorilor de programe educaţionale în domeniul asigurărilor şiv respectiv, a lectorilor în Registrul lectorilor, cuantumul taxelor de examinare şi reexaminare, precum şi alte aspecte privind aplicarea reglementărilor în domeniul pregătirii profesionale în asigurări,

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor decide:

Art. 1. - (1) Entităţile care solicită Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor autorizarea ca furnizor de programe educaţionale în domeniul asigurărilor achită o taxă de autorizare în cuantum de 6.500 lei

(2) Pentru analizarea documentaţiilor de aprobare a programelor de pregătire profesională, depuse de către furnizori conform dispoziţiilor art. 6 din Normele privind activitatea furnizorilor de programe educaţionale şi atestarea lectorilor în domeniul asigurărilor, puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 8/2012, aceştia datorează o taxă de aprobare reprezentând echivalentul în lei al sumei de 35 euro, la cursul comunicat de Banca Naţională a României la data plăţii, potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (9) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Taxa anuală de menţinere în Registrul furnizorilor de programe educaţionale în domeniul asigurărilor, datorată de fiecare furnizor înscris în acest registru, este în cuantum de 2.000 lei.

Art. 2. - (1) Persoanele care solicită Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor atestarea ca lector pentru programele de pregătire profesională în domeniul asigurărilor achită o taxă de atestare în cuantum de 500 lei.

(2) Taxa anuală de menţinere în Registrul lectorilor, datorată de fiecare persoană înscrisă în acesta, este în cuantum de 100 lei.

Art. 3. - (1) Taxele prevăzute la art. 1 şi 2 se achită în contul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, prin oricare din următoarele două modalităţi, la alegerea plătitorului:

a) în numerar, la casieria Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din municipiul Bucureşti, str. Amiral Constantin Bălescu nr. 18, sectorul 1 - În limita plafonului de casă legal;

b) în contul RO57TREZ7005025XXX000272, deschis pe seama Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor la Trezoreria Municipiului Bucureşti Sector 1.

(2) Taxele anuale de menţinere prevăzute la art. 1 alin. (3) şi art. 2 alin. (2) se achită în termen de maximum 12 luni de la data autorizării furnizorului de programe educaţionale în domeniul asigurărilor, respectiv de la data atestării lectorului, pentru anul următor. Următoarele taxe anuale de menţinere în registrele dedicate se achită în termen de maximum 12 luni de la expirarea perioadei maxime în care trebuia plătită taxa anterioară.

{3) Dovada plăţii taxelor anuale de menţinere în registrele dedicate se transmite Direcţiei autorizări şi avizări din cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, pe suport hârtie sau prin e-mail, la adresa autorizari@csa-isc.ro

Art. 4. - (1) Taxa de examinare prevăzută la art. 9 alin. (1) lit. c) din Normele privind calificarea profesională şi pregătirea continuă a intermediarilor în asigurări, puse în aplicară prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 9/2012, este în cuantum de 250 lei.

(2) Taxa de reexaminare prevăzută la art. 11 din Normele privind calificarea profesională şi pregătirea continuă a intermediarilor în asigurări, puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 9/2012, este în cuantum de 300 lei.

(3) Taxele prevăzute la alin. (1) şi (2) se achită în contul R019 BTRL 0450 1205 S490 0901, deschis pe seama Fundaţiei Institutul de Management în Asigurări (IMA) la Banca Transilvania, Sucursala Victoria.

Art. 5. - (1) în vederea certificării persoanelor aflate în situaţiile de excepţie prevăzute la art. 3 alin. (2) şi (3) din Normele privind calificarea profesională şi pregătirea continuă a intermediarilor în asigurări, puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 9/2012, asigurătorii şi brokerii de asigurare au obligaţia să verifice documentele depuse în acest sens de către persoanele respective.

(2) După verificările efectuate conform alin. (1), asigurătorii şi brokerii de asigurare au obligaţia de a elibera o adeverinţă care să ateste încadrarea persoanei în cauză în situaţia de excepţie şi de a o transmite IMA, în vederea alocării unui cod Rl necesar înscrierii persoanei respective în Registrul intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări şi obţinerii ulterioare a codului RAF conform procedurii uzuale prevăzute de Normele privind Registrul intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări, puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 10/2007, cu modificările şi completările ulterioare. Art. 6. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se aplică de la data publicării.

Art. 7. - Nerespectarea dispoziţiilor prezentei decizii se sancţionează în condiţiile şi potrivit prevederilor art. 39 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,

Constantin Buzoianu

 

Bucureşti, 4 iulie 2012.

Nr. 400.

 

COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

DECIZIE

privind încetarea, la cerere, a activităţii de broker de asigurare a Societăţii Comerciale ATP Exodus - Broker de asigurare - S.R.L. şi retragerea autorizaţiei de funcţionare

 

 

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, cu sediul în municipiul Bucureşti, str. Amiral Constantin Bălescu nr. 18, sectorul 1, cod de înregistrare fiscală 14045240/01.07.2001, reprezentată legal prin preşedinte, în temeiul art. 4 alin. (19) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare,

în baza Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, consemnată în extrasul procesului-verbal al şedinţei din data de 26 iunie 2012, în cadrul căreia au fost analizate rezultatele controlului efectuat la Societatea Comercială ATP Exodus - Broker de asigurare - S.R.L, cu sediul în municipiul Baia Mare, bd. Bucureşti nr. 65, judeţul Maramureş, înmatriculată în registrul comerţului cu numărul de ordine J24/732/14.04.2008 şi codul unic de înregistrare 23715390/14.04.2008 şi înscrisă în Registrul brokerilor de asigurare sub numărul RBK-497/23.07.2008, reprezentată de către domnul Mircea Cirt, în calitate de administrator,

a constatat următoarele:

- societatea nu are personal şi nu are înscrişi în Registrul intermediarilor personal propriu şi asistenţi în brokeraj, în conformitate cu prevederile art. 20 din Normele privind Registrul intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări, puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 10/2007, cu modificările şi completările ulterioare;

- contractele de intermediere (brokeraj) încheiate cu societăţile de asigurare şi/sau reasigurare au fost reziliate, cu îndeplinirea cerinţelor art. 11 lit. b) din Normele privind autorizarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, precum şi condiţiile de menţinere a acesteia, puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 15/2010, cu modificările şi completările ulterioare;

- societatea nu are debite către asigurători, a predat toate documentele cu regim special şi nu mai are contracte de asigurare în derulare, cu îndeplinirea cerinţelor art. 11 lit. c) şi d) din Normele privind autorizarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, precum şi condiţiile de menţinere a acesteia, puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 15/2010, cu modificările şi completările ulterioare;

- situaţia financiară a Societăţii Comerciale ATP Exodus - Broker de asigurare - S.R.L. Îndeplineşte cerinţele art. 11 lit. a) din Normele privind autorizarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, precum şi condiţiile de menţinere a acesteia, puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 15/2010, cu modificările şi completările ulterioare;

- nu au fost identificate litigii pe rolul instanţelor de judecată ale Societăţii Comerciale ATP Exodus - Broker de asigurare - S.R.L. cu societăţile de asigurare şi/sau reasigurare, cu foştii clienţi (asiguraţi), salariaţi şi cu foştii colaboratori, conform art. 11 lit. e) din Normele privind autorizarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, precum şi condiţiile de menţinere a acesteia, puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 15/2010, cu modificările şi completările ulterioare;

- societatea nu are datorii în contul taxei de funcţionare, fiind îndeplinite cerinţele art. 11 lit. f) din Normele privind autorizarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, precum şi condiţiile de menţinere a acesteia, puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 15/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

Faţă de motivele de fapt şi de drept arătate, în scopul apărării dreptului asiguraţilor şj al promovării stabilităţii activităţii de asigurare în România,

Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor decide:

Art. 1. - În conformitate cu prevederile art. 5 lit. g) coroborate cu prevederile art. 35 alin. (7) lit. e) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, se aprobă, la cerere, încetarea activităţii de broker de asigurare, precum şi retragerea autorizaţiei de funcţionare acordate Societăţii Comerciale ATP Exodus - Broker de asigurare - S.R.L., cu sediul în municipiul Baia Mare, bd. Bucureşti nr. 65, judeţul Maramureş, înmatriculată în registrul comerţului cu numărul de ordine J24/732/14.04.2008 şi codul unic de înregistrare 23715390/14.04.2008 şi înscrisă în Registrul brokerilor de asigurare sub numărul RBK-497/23.07.2008, reprezentată de către domnul Mircea Cirt, în calitate de administrator.

Art. 2. - După data retragerii autorizaţiei, brokerului de asigurare i se interzic desfăşurarea activităţilor de negociere şi încheiere de noi contracte de asigurare pentru persoanele fizice sau juridice, acordarea de asistenţă pe durata derulării contractelor în curs ori în legătură cu regularizarea daunelor, precum şi desfăşurarea oricăror operaţiuni specifice brokerilor de asigurare, astfel cum sunt definite în Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 3. - Societatea Comercială ATP Exodus - Broker de asigurare - S.R.L. are obligaţia să îşi notifice clienţii în vederea efectuării plăţii ratelor scadente la contractele în curs de derulare direct la asigurători, rămânând direct răspunzătoare pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contracte anterior comunicării prezentei decizii.

Art. 4. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,

Constantin Buzoianu

 

Bucureşti, 9 iulie 2012.

Nr. 415.

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

 

CIRCULARĂ

privind ratele dobânzilor plătite la rezervele minime obligatorii începând cu perioada de aplicare 24 iunie-23 iulie 2012

 

În baza dispoziţiilor art. 5 şi art. 8 alin. (3) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României,

în aplicarea prevederilor art. 15,16 şi 17 din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 6/2002 privind regimul rezervelor minime obligatorii, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 48 din Legea nr. 312/2004,

Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României hotărăşte:

începând cu perioada de aplicare 24 iunie-23 iulie 2012, ratele dobânzilor plătite la rezervele minime obligatorii sunt următoarele;

- 1,03% pe an pentru rezervele minime obligatorii constituite în lei;

- 0,79% pe an pentru rezervele minime obligatorii constituite în euro;

- 0,32% pe an pentru rezervele minime obligatorii constituite în dolari SUA.

 

Preşedintele Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României,

Mugur Constantin Isărescu

 

Bucureşti, 16 iulie 2012.

Nr. 23.


Copyright 1998-2024
DSC.NET All rights reserved.