MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 478/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 478         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 12 iulie 2012

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 728 din 9 iulie 2012 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Senatului nr. 24 din 3 iulie 2012 privind revocarea domnului Vasile Blaga din funcţia de preşedinte al Senatului

 

Opinie separată

 

Decizia nr. 731 din 10 iulie 2012 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

669. - Hotărâre privind desfiinţarea Centrului de Sănătate Călan, judeţul Hunedoara

 

672. - Hotărâre privind includerea unui imobil în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului şi darea acestuia în administrarea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor - Penitenciarul Iaşi

 

680. - Hotărâre privind aprobarea Listei cuprinzând două obiective de investiţii prioritare din infrastructura de gospodărire a apelor şi de mediu, precum şi a caracteristicilor principale şi a indicatorilor tehnico-economici aferenţi acestora

 

ACTE ALE CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII

 

610. - Hotărâre pentru modificarea şi completarea Regulamentului privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALA

 

DECIZIA Nr. 728

din 9 iulie 2012

referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Senatului nr. 24 din 3 iulie 2012 privind revocarea domnului Vasile Blaga din funcţia de preşedinte al Senatului

 

I. Cu Adresa nr. 397 din 3 iulie 2012, înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 4.529 din 3 iulie 2012, domnul Vasile Blaga, în calitate de preşedinte al Senatului, a trimis sesizarea referitoare la neconstituţionalitatea Hotărârii Senatului nr. 24 din 3 iulie 2012 privind revocarea sa din funcţia de preşedinte al Senatului.

Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 4.701 din 7 iulie 2012 şi formează obiectul Dosarului nr. 1.205L/2/2012.

Cu Adresa nr. 243 din 6 iulie 2012, înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 4.693 din 6 iulie 2012, Grupul Partidului Democrat Liberal din cadrul Senatului României a trimis sesizarea referitoare la neconstituţionalitatea Hotărârii Senatului nr. 24 din 3 iulie 2012 privind revocarea sa din funcţia de preşedinte al Senatului.

La sesizare s-a anexat lista cuprinzând semnăturile celor 28 de senatori. Autorii sesizării sunt următorii: Ion Ruşeţ, Sorin Fodoreanu, Marian Iulian Rasaliu, Ioan Sbîrciu, Vasile Pintilie, Petru Başa, Anca-Daniela Boagiu, Toader Mocanu, Traian Constantin Igaş, Alexandru Pereş, Tudor Panţuru, Dorel Jurcan, Gabriel Berca, Mircea Florin Andrei, Augustin Daniel Humelnicu, Dumitru Florian Staicu, Mihai Stănişoară, Viorel Constantinescu, Alexandru Mocanu, Dumitru Oprea, Iulian Urban, Radu Alexandru Feldman, Mihai Niţă, Gheorghe Bîrfea, Radu Mircea Berceanu, Ion Ariton, Marius Gerard Necuia şi Mihail Hărdău.

Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 4.693 din 6 iulie 2012, formând obiectul Dosarului nr. 1.205L/2/2012.

II. Obiectul sesizărilor îl constituie Hotărârea Senatului nr. 24 din 3 iulie 2012 privind revocarea domnului Vasile Blaga din funcţia de preşedinte al Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 4 iulie 2012, având următorul cuprins: Articol unic. - Domnul senator Vasile Blaga, Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal, se revocă din funcţia de preşedinte al Senatului.”

III. În motivarea sesizărilor, având un conţinut similar, se susţine că hotărârea contestată este neconstituţională prin raportare la prevederile art. 64 alin. (5) din Constituţie, care stabilesc că birourile permanente şi comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configuraţiei politice a fiecărei Camere.

În argumentarea acestei critici, se arată că hotărârea supusă controlului de constituţionalitate a fost adoptată în lipsa vreunei solicitări din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal din cadrul Senatului. Astfel, autorii sesizării precizează că, în timp ce domnul Vasile Blaga conducea lucrările şedinţei Camerelor reunite ale Parlamentului, în calitate de preşedinte al Senatului, Biroul permanent al Senatului a fost convocat ad-hoc, fără înştiinţarea prealabilă a acestuia, fiind astfel încălcate în mod flagrant dispoziţiile Regulamentului Senatului şi cele ale art. 66 alin. (2) din Constituţie. De aceea, consideră că Biroul permanent a fost convocat ilegal, de vreme ce, potrivit dispoziţiilor legale invocate, Biroul permanent al Senatului se convoacă din oficiu de către preşedintele Senatului sau la solicitarea a cei puţin 5 din ceilalţi membri ai săi ori a unui grup parlamentar.

De asemenea, autorii sesizării susţin că Biroul permanent al Senatului a lucrat în lipsa cvorumului legal, având în vedere că doi dintre membrii săi demisionaseră din Grupul Partidului Democrat Liberal, pierzându-şi astfel sprijinul politic, cu consecinţa încetării de drept a statutului de membru al Biroului permanent sau a oricărei funcţii obţinute prin susţinere politică.

Totodată, apreciază că Biroul permanent a luat ilegal decizia de a convoca plenul Senatului în vederea revocării domnului Vasile Blaga din funcţia de preşedinte al Senatului, în condiţiile în care Parlamentul se afla în sesiune extraordinară, aprobată de birourile permanente reunite ale celor două Camere ale Parlamentului, convocată legai şi motivat, strict cu privire la teme înscrise şi aprobate pe ordinea de zi.

Autorii sesizării consideră că sunt „ilegale şi lovite de nulitate absolută acţiunile întreprinse de USL împotriva [domnului Vasile Blaga]”, fiindu-i încălcat acestuia dreptul de a-şi manifesta prerogativele conferite de Regulamentul Senatului prin art. 39 alin. (1) lit. d). În virtutea căruia preşedintele Senatului are obligaţia de a asigura respectarea Constituţiei şi a Regulamentului Senatului, precum şi dreptul la apărare şi libertatea de exprimare garantate de Constituţie.

În sprijinul celor susţinute, se invocă şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 601 din 14 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.022 din 17 noiembrie 2005, prin care instanţa de contencios constituţional a statuat că „reglementarea revocării preşedintelui Senatului nu poate contraveni principiului configuraţiei politice, care, potrivit art. 64 alin. (5) din Constituţie, stă la baza alcătuirii Biroului permanent. Din textul constituţional menţionat rezultă, fără echivoc, că prin configuraţia politică a fiecărei Camere se înţelege compunerea acesteia rezultata din alegeri, pe baza proporţiei pe care grupurile parlamentare o deţin în totalul membrilor Camerei respective. În virtutea configuraţiei politice izvorâte din voinţa corpului electoral se desemnează şi preşedintele Senatului şi preşedintele Camerei Deputaţilor. Votul acordat preşedintelui unei Camere este un vot politic care nu poate fi anulat decât în cazul în care grupul care l-a propus cere revocarea politică a acestuia sau, în cazul unei revocări ca sancţiune, când acest grup sau o altă componentă a Camerei solicită înlocuirea din funcţie a preşedintelui pentru săvârşirea unor fapte care atrag răspunderea sa juridică. Această înlocuire se poate face numai cu o persoană din acelaşi grup parlamentar, care nu-şi poate pierde dreptul la funcţia de preşedinte, dobândit în virtutea rezultatelor obţinute în alegeri, respectându-se principiul configuraţiei politice”.

Prin aceeaşi decizie, Curtea Constituţională a reţinut că „revocarea din funcţie înainte de expirarea mandatului produce întotdeauna efecte numai asupra mandatului celui revocat, iar nu şi asupra dreptului grupului parlamentar care a propus numirea lui, de a fi reprezentat în Biroul permanent şi, în consecinţă, de a propune alegerea unui alt senator pe locul devenit vacant. Neobservarea principiului menţionat şi instituirea posibilităţii alegerii unui nou preşedinte dintr-un alt grup parlamentar ar avea drept consecinţă ca sancţiunea aplicată preşedintelui Senatului, revocat din funcţie, să se extindă asupra grupului parlamentar care a propus alegerea lui. Or. Constituţia României nu permite aplicarea unei asemenea sancţiuni cu caracter colectiv”.

Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea sesizărilor de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 64 alin. (5), care prevăd că „Birourile permanente şi comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configuraţiei politice a fiecărei Camere”. Se susţine, totodată, nesocotirea dreptului la apărare, reglementat de art. 24 din Constituţie şi a libertăţii de exprimare garantată prin art. 30 din Legea fundamentală.

IV. În conformitate cu dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizările de neconstituţionalitate au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra acesteia.

Secretarul general al Senatului a comunicat cu Adresa nr. XXXV/2.495 din 6 iulie 2012, înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 4.694 din 6 iulie 2012, punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului, prin care se apreciază că sesizarea de neconstituţionalitate este inadmisibilă.

În acest sens arată, pe de o parte, că sesizarea ar trebui respinsă ca prematur introdusă, având în vedere că instanţa de contencios constituţional a fost sesizată cu verificarea constituţionalităţii Hotărârii Senatului nr. 24 din 3 iulie 2012 înainte de publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României. Or, publicarea este o condiţie a validităţii, a intrării în vigoare a hotărârilor Parlamentului, respectiv ale fiecărei Camere.

Totodată, apreciază că sesizarea este inadmisibilă întrucât hotărârea contestată a fost publicată în Monitorul Oficial al României ulterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012, prin care s-a modificat competenţa Curţii Constituţionale.

Arată că Hotărârea Senatului nr. 24 reprezintă o hotărâre cu caracter individual, categorie în rândul căreia se includ cele privind alegerea sau nu mi rea într-o funcţie, revocarea din funcţie şi cele referitoare la validarea în funcţii. De aceea, invocă cele statuate de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, în sensul că aceasta nu îşi poate extinde controlul şi asupra actelor de aplicare a regulamentelor, întrucât ar încălca însuşi principiul autonomiei regulamentare a celor două Camere, în virtutea căruia aplicarea regulamentului este o atribuţie a fiecărei Camere, aşa încât contestaţiile privind actele concrete de aplicare a prevederilor regulamentului sunt de competenţa exclusivă a Camerei respective.

V. În temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, la data de 6 iulie 2012, Curtea Constituţională a solicitat secretarului general al Senatului următoarele documente: stenograma şedinţei Biroului permanent al Senatului din data de 3 iulie 2012 referitoare la convocarea Senatului în sesiune extraordinară prin Decizia nr. 4 din 3 iulie 2012 în vederea revocării din funcţia de preşedinte al Senatului a domnului Vasile Blaga; stenograma şedinţei Plenului Senatului în care a fost adoptată Hotărârea nr. 24 din 3 iulie 2012 privind revocarea domnului Vasile Blaga din funcţia de preşedinte al Senatului; raportul (propunerea) Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Senatului din care rezultă motivele ce au stat la baza propunerii de revocare din funcţia de preşedinte al Senatului a domnului Vasile Blaga.

Cu Adresa nr. XXXV 2.493 din 6 iulie 2012, secretarul general al Senatului a transmis Curţii următoarele documente:

- stenograma şedinţei Biroului permanent al Senatului din ziua de marţi, 3 iulie 2012, ora 13,45;

- stenograma şedinţei Biroului permanent al Senatului din ziua de marţi, 3 iulie 2012, ora 16,55;

- stenograma şedinţei Senatului reunit în sesiune extraordinară din 3 iulie 2012, ora 17,20.

VI. La termenul de judecată din data de 9 iulie 2012, Curtea, observând identitatea de obiect a celor două sesizări, a dispus, în temeiul art. 164 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992, conexarea Dosarului nr. 1.205 L/2/2012 la Dosarul nr. 1.177L/2/2012, care a fost primul înregistrat.

CURTEA,

examinând sesizările de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, documentele suplimentare ataşate la dosar, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, conţinutul Hotărârii Senatului nr. 24 din 3 iulie 2012, prin raportare la prevederile Constituţiei şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine următoarele:

I. Sub aspectul admisibilităţii sesizării, Curtea observă că trebuie analizate, în prealabil, două chestiuni: excepţia prematurităţii sesizării, invocată de Biroul permanent al Senatului în punctul său de vedere, şi problema competenţei Curţii Constituţionale de a se pronunţa asupra hotărârilor Senatului.

1. În ce priveşte pretinsa prematuritate a sesizării formulate de domnul Vasile Blaga, Curtea observă că sesizarea de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională din 3 iulie 2012 pe data de 3 iulie 2012 şi vizează o hotărâre adoptată de Senat în aceeaşi zi, dar care a fost publicata in Monitorul Oficial al României la data de 4 iulie 2012. Curtea reţine că, faţă de domnul Vasile Blaga, hotărârea Senatului de revocare a sa din funcţia de preşedinte a devenit opozabilă din momentul adoptării acesteia, deşi a început să îşi producă efectele, în mod firesc, de la data publicării în Monitorul Oficial al României. Ca atare, Curtea constată că formularea sesizării de neconstituţionalitate nu poate fi condiţionată de publicarea hotărârii contestate în Monitorul Oficial al României, motiv pentru care nu poate reţine că sesizarea Curţii anterior publicării hotărârii contestate ar reprezenta o cauză de inadmisibilitate.

2. Sub aspectul competenţei Curţii Constituţionale de a se pronunţa asupra hotărârii în discuţie, Curtea constată că, în contextul special al circumstanţelor speţei, raportat la cadrul legislativ actual, se impune o analiză detaliată.

Atribuţia Curţii Constituţionale de a se pronunţa asupra constituţionalităţii hotărârilor Plenului Camerei Deputaţilor, hotărârilor Plenului Senatului şi hotărârilor Plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului a fost reglementată de art. I pct. 1 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010. Această atribuţie a fost conferită prin lege organică, în temeiul art. 146 lit. I) din Constituţie, aflându-şi sediul în art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010. Prin Decizia nr. 53 din 25 ianuarie 2011, publicată in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, Curtea Constituţională şi-a circumstanţiat competenţa de control al constituţionalităţii hotărârilor Plenului Camerei Deputaţilor, hotărârilor Plenului Senatului şi hotărârilor Plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, reţinând, în acest sens, că „pot fi supuse controlului de constituţionalitate numai hotărârile Parlamentului, adoptate după conferirea noii competenţe, hotărâri care afectează valori, reguli şi principii constituţionale sau, după caz, organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional”.

La data de 27 iunie 2012, Curtea Constituţională a fost sesizată cu obiecţia de neconstituţionalitate referitoare la neconstituţionalitatea Legii pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizare ce a constituit obiectul Dosarului nr. 1.155A/2012, cu termen de judecată stabilit pentru data de 9 iulie 2012. Modificarea legislativă reglementată de legea supusă controlului de constituţionalitate anterior promulgării vizează eliminarea, din cuprinsul art. 27 alin. (1), a hotărârilor Plenului Camerei Deputaţilor, hotărârilor Plenului Senatului şi hotărârilor Plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, asupra cărora Curtea Constituţională avea competenţa a se pronunţa.

Totodată, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012 pentru modificarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 4 iulie 2012, sunt modificate prevederile alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992, în acelaşi sens în care dispuneau şi prevederile Legii pentru modificarea alin. (1) al art. 2/ din Legea nr. 4//1992, aliată pe rolul Curţii Constituţionale pentru exercitarea controlului de constitu­ţionalitate a priori.

La şedinţa de plen din 9 iulie 2012, Curtea Constituţională a soluţionat, mai întâi, Dosarul nr. 1.155A/2012, având ca obiect sesizarea referitoare la neconstituţionalitatea Legii pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Prin Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012, Curtea, cu majoritate de voturi, a admis obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că „soluţia legislativă care exclude de la controlul de constituţionalitate hotărârile Parlamentului care afectează valori şi principii constituţionale este neconstituţională”.

Potrivit art. 147 alin. (2) din Constituţie, „în cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale”, iar alin. (4) al aceluiaşi articol prevede că „Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor”.

Curtea Constituţională a statuat constant în jurisprudenţa sa, de pildă prin Decizia nr. 124 din 27 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 18 aprilie 2003, că deciziile pronunţate de instanţa de contencios constituţional ~\ sunt opozabile din momentul pronunţării lor, nu de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. Ar fi contrar înseşi raţiunii exercitării controlului de constituţionalitate de o instanţă unică, specializată, care efectuează în concret acest tip de control, să procedeze altfel, întrucât s-ar putea ajunge la situaţii absurde, în care, de pildă, acelaşi act normativ sau aceleaşi dispoziţii dintr-un act normativ să fie declarate ca fiind neconstituţionale de două ori, punând sub semnul derizoriului efectele juridice ale deciziilor Curţii Constituţionale.

Aşa fiind, la momentul pronunţării prezentei decizii, ulterior pronunţării Deciziei nr. 727 din 9 iulie 2012, Curtea Constituţională urmează să-şi aprecieze propria competenţă de a se pronunţa asupra constituţionalităţii hotărârilor Plenului Camerei Deputaţilor, hotărârilor Plenului Senatului şi hotărârilor Plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, luând în considerare, pe de o parte, prevederile articolului unic pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012 şi, pe de altă parte, soluţia pronunţată prin Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012.

Astfel, Curtea constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012 cuprind aceleaşi reglementări, atâtea formă, cât şi conţinut, ca şi cele din Legea pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992.

Or, Curtea Constituţională, este, potrivit art. 142 alin. (1) din Legea fundamentală, garantul supremaţiei Constituţiei, ceea ce presupune, printre altele, rolul său activ ca instituţie fundamentală a statului de drept şi implicarea sa, în limitele Constituţiei, desigur, pentru asigurarea conformităţii întregului fond activ ai legislaţiei cu normele şi principiile fundamentale.

Concluzia firească ce poate fi desprinsă în urma analizării întregului context juridic al momentului, astfel cum a fost expus mai sus, nu poate fi, în sens constituţional, decât aceea a interpretării şi aplicării nomelor juridice în vigoare in acord cu deciziile Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unor prevederi legale şi în conformitate cu efectele juridice specifice acestor decizii.

Aşa fiind, pentru menţinerea stării de constituţionalitate a cadrului legislativ în vigoare şi incident în cauza de faţă, rezultă că instanţa de contencios constituţional se poate pronunţa asupra hotărârilor Parlamentului „care afectează valori şi principii constituţionale”.

În consecinţă, Curtea Constituţională urmează să examineze dacă Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 25 din 3 iulie 2012, asupra cărei neconstituţionalitate a fost legal sesizată, se circumscrie, ca obiect, în sfera sa de competenţă.

Curtea constată că revocarea din funcţie a preşedintelui Senatului nu afectează, prin obiectul şi efectul juridic al unei asemenea hotărâri, valori şi principii constituţionale.

În virtutea principiului autonomiei regulamentare a Parlamentului, consacrat de art. 64 alin. (1) din Constituţie, fiecare dintre cele două Camere ale Parlamentului are dreptul de a-şi reglementa, prin regulament, propriile reguli de organizare şi funcţionare, care, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 601 din 14 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.022 din 17 noiembrie 2005, sunt constituţionale în măsura în care respectă principiile constituţionale, îşi însuşesc cu fidelitate normele de organizare şi funcţionare stabilite expres în Constituţie şi privesc numai organizarea internă şi funcţionarea acestora. Hotărârile Parlamentului sunt acte juridice ce exprimă voinţa parlamentarilor şi sunt adoptate în aplicarea şi cu respectarea prevederilor regulamentului. Or, Curtea Constituţională a statuat constant în jurisprudenţa sa în materie că nu se poate pronunţa asupra actelor de aplicare a regulamentelor, întrucât aceasta ar echivala nu numai cu pronunţarea unor soluţii fără fundament constituţional, ci şi cu încălcarea principiului autonomiei regulamentare a Parlamentului (a se vedea Decizia nr. 17 din 27 ianuarie 2000 privind constituţionalitatea Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 25 din 1 septembrie 1999 pentru alegerea vicepreşedinţilor, secretarilor şi chestorilor Camerei Deputaţilor, decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 31 ianuarie 2000, unde s-a reţinut; „Camera Deputaţilor este unica autoritate publică ce deţine competenţa ca, în virtutea principiului autonomiei regulamentare, prevăzut în art. 61 alin. (1) din Constituţie, text conform căruia «Organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu [...]», să interpreteze, ea însăşi, conţinutul normativ al regulamentului propriu şi să decidă asupra modului de aplicare a acestuia, respectându-se de fiecare dată, desigur, normele constituţionale aplicabile.*) în aceeaşi ordine de idei, Curtea a mai arătat că pentru rezolvarea contestaţiilor senatorilor, deputaţilor sau ale grupurilor parlamentare în legătură cu măsurile concrete de aplicare a regulamentelor Parlamentului urmează să se recurgă la folosirea căilor şi procedurilor exclusiv parlamentare.

Mai mult, Curtea constată că Hotărârea Senatului nr. 24 din 3 iulie 2012, având ca obiect revocarea din funcţie a preşedintelui Senatului, este un act juridic cu caracter individual. Or, asemenea tipuri de acte juridice nu pot fi supuse controlului exercitat de Curtea Constituţională, deoarece nu privesc probleme de drept, ce ar putea fi supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la normele şi principiile fundamentale. Curtea Constituţională nu se poate transforma într-un arbitru al conflictelor politice din Parlament, nu poate cenzura opţiunile politice majoritare ale parlamentarilor cu privire la alegerea preşedintelui unei Camere, a conducerii sau a membrilor Biroului permanent al fiecărei Camere sau ai altor organe de lucru şi nici nu are rolul unei instanţe de apel pentru soluţionarea unor diferende sau neînţelegeri între persoane ce au calitatea de parlamentari. Astfel de acte reprezintă manifestări politice care, chiar dacă îmbracă, formal, haina unor acte juridice, nu au caracter normativ, în sensul că nu conţin reglementări juridice de largă aplicabilitate şi cu efect juridic general sau circumscris unei categorii determinate de subiecte de drept, ci reprezintă acte juridice cu caracter individual şi scop politic, având ca obiect numiri, alegeri sau validări în funcţii. Înlocuirea unei persoane cu alta, cu respectarea procedurilor regulamentare, nu poate reprezenta o problemă de constituţionalitate pe care Curtea Constituţională să poată fi solicitată a o tranşa.

În lumina tuturor considerentelor expuse, Curtea constată că Hotărârea Senatului nr. 24 din 3 iulie 2012 nu poate fi supusă controlului de constituţionalitate, deoarece, prin obiectul său de reglementare, nu se încadrează în sfera actelor parlamentare asupra căreia Curtea Constituţională se poate pronunţa.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. I) din Constituţie, al art. 1, 3, 10 şi 27 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea de neconstituţionalitate referitoare la Hotărârea Senatului nr. 24 din 3 iulie 2012 privind revocarea domnului Vasile Blaga din funcţia de preşedinte al Senatului.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică preşedintelui Senatului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 9 iulie 2012 şi ia aceasta au participat: Augustin Zegrean, preşedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Mircea Ştefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskás Valentin Zoltán şi Tudorel Toader, judecători.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 

OPINIE SEPARATĂ

 

În dezacord cu soluţia adoptată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 728 din 9 iulie 2012, cu majoritate de voturi, considerăm că sesizările de neconstituţionalitate a Hotărârii Senatului nr. 24 din 3 iulie 2012 privind revocarea domnului Vasile Blaga din funcţia de preşedinte al Senatului trebuiau admise ca fiind întemeiate.

I. Cu privire la admisibilitatea sesizării

Curtea avea competenţa de a constata neconstituţionalitatea Hotărârii nr. 24 din 3 iulie 2012, având în vedere dispozitivul Deciziei nr. 727 din 9 iulie 2012 (pronunţată anterior soluţionării prezentei cauze), prin care s-a constatat că „soluţia legislativă care exclude de la controlul de constituţionalitate hotărârile Parlamentului care afectează valori şi principii constituţionale este neconstituţională”.

Menţionăm că în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 210din 15 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 13 iunie 2003, şi Decizia nr. 263 din 20 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 28 mai 2012, Curtea a reţinut că acesteia îi sunt opozabile deciziile pe care le pronunţă de la momentul pronunţării lor.

În consecinţă, având în vedere adoptarea dispozitivului Deciziei nr. 727 din 9 iulie 2012, Curtea trebuia să analizeze constituţionalitatea Hotărârii nr. 24 din 3 iulie 2012 aşa cum a procedat şi prin deciziile nr. 53 şi nr. 54 din 25 ianuarie 2011, deciziile nr. 1 630 şi nr. 1.631 din 20 decembrie 2011.

Amintim că în aceste decizii şi în Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012 Curtea nu a făcut distincţia între actele normative şi cele cu caracter individual, distincţie care apare în Decizia nr. 728 din 9 iulie 2012.

Dimpotrivă, Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012 prevede în mod expres faptul că instanţa de contencios constituţional îşi menţine competenţele aşa cum au fost acordate prin Legea nr. 177/2010.

II. Cu privire la temeinicia sesizării observăm următoarele:

Hotărârea nr. 24 din 3 iulie 2012 contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (5) şi art. 64 alin. (5} din Constituţie.

Astfel sesizarea s-a făcut cu o adresă semnată de două treimi din membrii Biroului permanent.

De asemenea, nu a existat nicio comisie de anchetă care să stabilească faptul că au existat încălcări grave ale prevederilor Regulamentului Senatului, constând în lipsa de independenţă a acestuia, astfel cum prevede art. 30 alin. (1) lit. b) din Regulament.

Revocarea, astfel cum rezultă din stenograma de şedinţă, s-a întemeiat pe alegaţii în sensul celor de mai sus, susţinute de preşedintele Comisiei juridice a Senatului, fără să existe niciun fel de probe.

Reamintim că prin Decizia nr. 1.630 din 20 decembrie 2011 s-a statuat că ideea de neutralitate politică a preşedintelui Senatului - exprimată de Curte în considerentele Deciziei nr. 601/2005 - se referă la atribuţiile specifice funcţiei respective şi nu poate fi interpretată ca având semnificaţia unei independenţe faţă de partidul politic al cărui membru este preşedintele Senatului, calitate în considerarea căreia, de altfel, a fost ales în această funcţie.

Hotărârea supusă controlului de constituţionalitate a fost adoptată în lipsa vreunei solicitări din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal din cadrul Senatului. Astfel, în timp ce domnul Vasile Blaga conducea lucrările şedinţei Camerelor reunite ale Parlamentului, în calitate de preşedinte al Senatului, Biroul permanent al Senatului a fost convocat ad-hoc, fără înştiinţarea prealabilă a acestuia, fiind astfel încălcate dispoziţiile Regulamentului Senatului şi cele ale art. 66 alin. (2) din Constituţie.

Apreciem că Biroul permanent al Senatului a fost convocat ilegal, de vreme ce, potrivit dispoziţiilor legale invocate, acesta se convoacă din oficiu de către preşedintele Senatului sau la solicitarea a cel puţin 5 din ceilalţi membri ai săi ori a unui grup parlamentar.

Totodată, Biroul permanent a luat ilegal decizia de a convoca plenul Senatului în vederea revocării domnului Vasile Blaga din funcţia de preşedinte al Senatului, în condiţiile în care Parlamentul se afla în sesiune extraordinară, aprobată de birourile permanente reunite ale celor două Camere ale Parlamentului, convocată legal şi motivat, strict cu privire la teme înscrise si aprobate pe ordinea de zi.

De altfel, prin Decizia nr. 601 din 14 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.022 din 17 noiembrie 2005, instanţa de contencios constituţional a statuat că „reglementarea revocării preşedintelui Senatului nu poate contraveni principiului configuraţiei politice, care, potrivit art. 64 alin. (5) din Constituţie, stă la baza alcătuirii Biroului permanent. Din textul constituţional menţionat rezultă, fără echivoc, că prin configuraţia politică a fiecărei Camere se înţelege compunerea acesteia rezultată din alegeri, pe baza proporţiei pe care grupurile parlamentare o deţin în totalul membrilor Camerei respective. În virtutea configuraţiei politice izvorâte din voinţa corpului electoral se desemnează şi preşedintele Senatului şi preşedintele Camerei Deputaţilor. Votul acordat preşedintelui unei Camere este un vot politic care nu poate fi anulat decât în cazul în care grupul care l-a propus cere revocarea politică a acestuia sau, în cazul unei revocări ca sancţiune, când acest grup sau o altă componentă a Camerei solicită înlocuirea din funcţie a preşedintelui pentru săvârşirea unor fapte care atrag răspunderea sa juridică. Această înlocuire se poate face numai cu o persoană din acelaşi grup parlamentar, care nu-şi poate pierde dreptul la funcţia de preşedinte, dobândit în virtutea rezultatelor obţinute în alegeri, respectându-se principiul configuraţiei politice”.

Prin aceeaşi decizie, Curtea Constituţională a reţinut că „revocarea din funcţie înainte de expirarea mandatului produce întotdeauna efecte numai asupra mandatului celui revocat, iar nu şi asupra dreptului grupului parlamentar care a propus numirea lui, de a fi reprezentat în Biroul permanent şi, în consecinţă, de a propune alegerea unui alt senator în locul devenit vacant. Neobservarea principiului menţionat şi instituirea posibilităţii alegerii unui nou preşedinte dintr-un alt grup parlamentar ar avea drept consecinţă ca sancţiunea aplicată preşedintelui Senatului, revocat din funcţie, să se extindă asupra grupului parlamentar care a propus alegerea lui. Or, Constituţia României nu permite aplicarea unei asemenea sancţiuni cu caracter colectiv”.

Prin Decizia nr. 1.630 din 20 decembrie 2011, Curtea a statuat următoarele: „Constituţionalitatea dispoziţiilor art. 23 alin. (3) din Regulamentul Senatului, potrivit căruia apartenenţa politică a membrilor Biroului Permanent, în care se include şi preşedintele Senatului, trebuie să reflecte configuraţia politică rezultată din alegeri, cu observarea principiului consacrat de art. 16 alin. (3) teza a două din Constituţie, cu privire la care se susţine că sunt neconstituţionale în măsura în care sunt interpretate în sensul în care s-ar permite revocarea sau încetarea mandatului preşedintelui Senatului ca urmare a modificărilor configuraţiei politice în general şi, în special, ca urmare a retragerii sprijinului politic al grupului parlamentar care l-a propus.”

Pentru raţiunile expuse, considerăm că sesizarea era admisibilă şi întemeiată.

 

Judecător,

praf. univ. dr. Iulia Antoanella Motoc

Judecător,

praf. univ. dr. Aspazia Cojocarii

Judecător,

praf. univ. dr. Mircea Ştefan Minea

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 731

din 10 iulie 2012

referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului

 

I. Cu Adresa nr. 51/2.847 din 27 iunie 2012, secretarul general al Camerei Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale sesizarea referitoare la neconstituţionalitatea Legii pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, formulată de un număr de 71 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, şi anume: Mircea-Nicu Toader, Obuf Cătălin Ovidiu Buhăianu, Adrian Gurzău, Dănuţ Liga, Maria Stavrositu, Sulfina Barbu, Ştefan Daniel Pîrpiliu, Dan-Radu Zătreanu, Gabriel Andronache, Gabriel-Dan Gospodaru, Adrian Florescu, Raluca Turcan, Vasile-Silviu Prigoană, Stelică Strugam Iacob, Constantin Dascălu, Gelu Vişan, Elena Gabriela Udrea, Marius Rogin, Mihai Stroe, Alin Silviu Trăşculescu, Maria Monica Ridzi Iacob, Clement Negruţ, George Ionescu, Braşoan Doru Lese, Comei Ştirbeţ, Petru Călian, Sanda-Maria Ardeleanu, Nicuşor Păduraru, Claudia Boghicevici, Mihai Cristian Apostolache, Victor Boiangiu, Constantin Severus Militaru, Adrian Henorel Niţu, Daniel Buda, Costică Canacheu, Cezar-Florin Preda, Florian Daniel Geantă, Vasile Gherasim, Cristian Petrescu, Samoil Vîlcu, Sorin Ştefan Zamfirescu, Stelian Eftimie Ghiţă, Marius-Sorin Gondor, Cristian-Ion Burlacu, Adrian Bădulescu, Valerian Vreme, Tinel Gheorghe, Dan Mihai Marian, Ioan Oltean, Mircea Lubanovici, Nicolae Bud, Mihaela Stoica, William Gabriel Brînză, Cristian Alexandru Boureanu, Ioan Bălan, Gheorghe Ialomiţianu, Viorel Cărare, Ştefan Sereni, Ioan Holdiş, Teodor-Marius Spînu, Cristina Elena Dobre, Bogdan Cantaragiu, Stelian Fuia, Iosif Ştefan Drăgulescu, Doiniţa-Mariana Chircu, Alin Augustin Florin Popoviciu, Şerban Răzvan Mustea, Roberta Alma Anastase, Valeriu Tabără, Sever Voinescu-Cotoi si Iulian Vladu.

La sesizare a fost anexată, în copie, Legea pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

II. Sesizarea a fost formulată în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie si al art. 11 alin. (1) lit. A.a) raportat la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 4.321 din 27 iunie 2012 si constituie obiectul Dosarului nr. 1.153A/2012.

III. În motivarea sesizării, autorii acesteia susţin, în esenţă, că, prin legea criticată, se nesocoteşte principiul separaţiei puterilor în stat ca fundament al statului de drept în cadrul democraţiei constituţionale.

În acest sens, arată că, potrivit art. 81 alin. (2) din Constituţie, Preşedintele României este ales, în primul tur de scrutin, cu majoritatea de voturi ale alegătorilor înscrişi în listele electorale, iar în cazul în care niciunul dintre candidaţi nu a întrunit această majoritate, este declarat ales candidatul care a obţinut în al doilea tur de scrutin cel mai mare număr de voturi. Sub acest aspect, autorii excepţiei precizează că, „în alte cuvinte, statul trebuie să fie constituit cu orice majoritate”. Totodată, arată că, „pentru ca statul să existe, trebuie ca acesta să fie stabil, adică să nu fie desfiinţat oricum, prin orice majoritate sau cu orice cvorum, ci cu majorităţi şi cvorumuri mari şi foarte mari. În caz contrar, statul ar avea o poziţie şi o existenţă extrem de fragile. Ca urmare, dacă majoritatea de constituire a statului este cea absolută, aceea de desfiinţare trebuie să fie cel puţin egală, dacă nu chiar mai mare, dar în niciun caz mai mică”.

Aşadar, autorii sesizării susţin că prin legea criticată se tinde la încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat, întrucât majoritatea cu care poate fi demis Preşedintele României ca urmare a unui referendum este mai mică decât majoritatea cu care acesta este desemnat în opinia acestora, prin intermediul acestei legi, Parlamentul a creat un dezechilibru al puterilor în stat şi premisele încălcării democraţiei, ca trăsătură a statului român.

În sprijinul celor arătate, autorii sesizării invocă şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 147 din 21 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 7 martie2007.

În concluzie, solicită Curţii Constituţionale să constate Că Legea pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului este neconstituţională, întrucât contravine prevederilor art. 1 alin. (3) şi (4) din Constituţie, texte care au următoarea redactare:

- Art. 1 alin. (3) şi (4): „(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.

(4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - in cadrul democraţiei constituţionale,”

IV. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a comunica punctul lor de vedere.

Preşedintele Senatului a transmis, cu Adresa nr. I 407 din 5 iulie 2012, punctul său de vedere asupra obiecţiei de neconstituţionalitate, apreciind că aceasta este neîntemeiată. În susţinerea acestei opinii, arată că Legea fundamentală a reţinut referendumul ca modalitate de facilitare a participării directe a poporului la exercitarea puterii de stat, iar acest fapt traduce principiile enunţate în art. 1 din Constituţie, în sensul cărora România este stat de drept şi democrat. Consideră că modalitatea diferită de stabilire a rezultatului referendumului existentă în prezent în cazul demiterii Preşedintelui (majoritatea voturilor cetăţenilor înscrişi în listele electorale), faţă de referendumul asupra problemelor de interes naţional, altele decât demiterea Preşedintelui României, şi faţă de referendumurile locale (majoritatea voturilor exprimate la nivelul ţării, respectiv al unităţii administrativ-teritoriale) nu îşi găseşte justificarea în prevederile Constituţiei, care nu fac distincţie în ceea ce priveşte organizarea şi desfăşurarea diferitelor forme de referendum, rămânând la latitudinea legiuitorului să stabilească cele mai bune modalităţi de realizare a acestei consultări a poporului. Precizează că legea dedusă controlului de constituţionalitate instituie norma potrivit căreia toate problemele supuse referendumului naţional sau local trebuie guvernate de reguli procedurale similare, garantându-se astfel unitatea de tratament juridic, precum şi o corectă reprezentare a voinţei alegătorilor.

Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale punctul său de vedere, cu Adresa nr. 51/2.927 din 3 iulie 2012, în care apreciază că Legea pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (4) din Constituţie. În susţinerea acestei opinii, arată că „statul trebuie să fie organizat cu orice majoritate şi să fie desfiinţat doar cu majorităţi mari şi foarte mari. Acesta este motivul pentru care asemenea majorităţi mari şi foarte mari nu ar putea să fie modificate în majorităţi mici şi foarte mici”, în caz contrar fiind încălcată democraţia ca trăsătură a statului român şi separaţia puterilor în stat.

Precizează că aceste consideraţii sunt valabile şi pentru fiecare dintre componentele statului, având în vedere că statul însuşi ar fi afectat în conţinut şi în formă în cazul în care una dintre componentele sale nu ar întruni trăsăturile menţionate. Or, prin legea criticată, majoritatea a fost modificată fără să se ţină seama de exigenţele mai sus prezentate.

Face referire la Decizia nr. 147 din 21 februarie 2007, prin care Curtea Constituţională a conchis că „atunci când legiuitorul constituant a dorit să instituie o anumită majoritate de voturi, a făcut aceasta printr-un text de referinţă, a cărui aplicare la situaţii subsidiare este subînţeleasă, cu excepţia cazurilor în care o asemenea majoritate este lăsată pe seama legii”. Arată că, în cazul de faţă, prevederile art. 95 alin. (3) din Constituţie, care se referă la organizarea unui referendum pentru demiterea Preşedintelui României, nu trimit la lege pentru stabilirea unei astfel de majorităţi, motiv pentru care cele stabilite de Curtea Constituţională sunt pe deplin aplicabile. Astfel, susţine că, de vreme ce Preşedintele României este ales în primul tur de scrutin cu o majoritate absolută a voturilor alegătorilor înscrişi în listele electorale, ar fi neconstituţional ca majoritatea de destituire a acestuia să fie mai mică.

Guvernul a transmis Curţii Constituţionale, cu Adresa nr. 5/4.659/2012 din 5 iulie 2012, punctul său de vedere, prin care consideră că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile Legii fundamentale privitoare la referendum, respectiv art. 90, 95 şi 151, nu fac nicio referire la îndeplinirea unor condiţii de valabilitate a acestuia, precum cvorumul, sau a unor majorităţi necesare pentru stabilirea rezultatelor De aceea, revine legii organice să stabilească, în concret, condiţiile de cvorum şi majoritate în cazul referendumului naţional sau local. Precizează că prin legea contestată a fost modificată majoritatea necesară în cazul referendumului organizat pentru demiterea Preşedintelui.

Menţionează faptul că, prin deciziile nr. 147/2007, nr. 355/2007 şi nr. 420/2007, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 3/2000, reţinând că, dacă articolul amintit stabilea o majoritate diferenţiată de voturi pentru demiterea Preşedintelui României în raport cu majoritatea de voturi cu care a fost ales, acesta este neconstituţional, întrucât statutul juridic al Preşedintelui României este identic, indiferent dacă a fost ales în primul sau în cel de-al doilea tur de scrutin. Astfel, Curtea Constituţională a precizat că „nu exclude posibilitatea ca legiuitorul să opteze pentru o majoritate de voturi relativă pentru demiterea Preşedintelui în toate cele trei situaţii”. De asemenea, Curtea a reţinut că, atunci când legiuitorul constituant a dorit să instituie o anumită majoritate de voturi, a făcut aceasta printr-un text de referinţă, a cărui aplicare la situaţii subsidiare este subînţeleasă, cu excepţia cazurilor în care o asemenea majoritate este lăsată pe seama legii.

Având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale, Guvernul opinează în sensul că legiuitorul ordinar poate opta pentru orice majoritate doreşte atunci când se pune în discuţie demiterea Preşedintelui.

CURTEA,

examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedintelui Senatului, preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate.

Obiectul sesizării de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Legii pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, al cărei articol unic prevede că art. 10 din Legea nr. 3/2000 se modifică şi va avea următorul cuprins: „Demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă, în urma desfăşurării referendumului, propunerea a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate.”

Curtea Constituţională observă că, ulterior sesizării sale cu soluţionarea prezentei obiecţii de neconstituţionalitate, Guvernul a adoptat Ordonanţa de urgenţa nr. 41/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 5 iulie 2012, prin care a instituit, în ceea ce priveşte aprobarea demiterii Preşedintelui României, o derogare de la art. 5 alin. (2) din Legea nr. 3/2000 referitor la cvorumul de participare la vot drept condiţie de validare a referendumului.

Examinând obiecţia de neconstituţionalitate, Curtea consideră că aceasta este neîntemeiată şi urmează să constate constituţionalitatea legii criticate pentru cele ce se vor arăta în continuare:

1. Referendumul a fost consacrat la nivel constituţional ca modalitate de consultare prin care poporul are posibilitatea de a exercita direct suveranitatea naţională, exprimându-şi voinţa cu privire la probleme de interes general sau care au o importanţă deosebită în viaţa statului.

Astfel, cadrul constituţional privind referendumul este reprezentat de următoarele prevederi din Legea fundamentală:

- Art. 2 alin. (1): „(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.”;

- Art. 73 alin. (3) lit. d): „(3) Prin lege organică se reglementează: (...) d) organizarea şi desfăşurarea referendumului.”;

- Art. 90: „Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional.”;

- Art. 95 alin. (3): „(3) Dacă propunerea de suspendare [a Preşedintelui României] din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui.”;

- Art. 151 alin. (3): „(3) Revizuirea [Constituţiei] este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire.”

Aşadar, Legea fundamentală reglementează trei tipuri de referendum naţional: cel consultativ, iniţiat de Preşedintele României asupra unor probleme de interes naţional, menţionat la art. 90, cel referitor la demiterea Preşedintelui României, prevăzut de art. 95 alin. (3) şi cel prin care se aprobă revizuirea Constituţiei, reglementat de art. 151 alin. (3). De asemenea, pot fi organizate şi referendumuri locale cu privire la probleme de interes deosebit pentru unităţile administrativ-teritoriale, în condiţiile legii.

Prevederile constituţionale au fost concretizate la nivel de lege organică, fiind detaliate şi dezvoltate prin Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 24 februarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Din interpretarea textelor constituţionale şi legale rezultă că referendumul pentru demiterea Preşedintelui şi cel pentru aprobarea revizuirii Constituţiei sunt obligatorii atât în ceea ce priveşte necesitatea organizării, cât şi sub aspectul rezultatului acestora.

2. În ceea ce priveşte obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea observă că textul art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului a suferit de la momentul adoptării legii până la data pronunţării prezentei decizii o serie de modificări, evidenţiate în tabelul de mai jos:

 

Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 24 februarie 2000)

Legea nr. 129/2007 pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 3/2000 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 5 mai 2007)

„Art. 10: Demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor cetăţenilor înscrişi în listele electorale.”

„Art. 10: Prin derogare de la art. 5 alin. (2), demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă a întruni majoritatea voturilor valabil exprimate, la nivelul ţării, alt cetăţenilor care au participat la referendum.”

[Art5 5 alin. (2) din Legea nr. 3/2000 prevede ca „Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente”.]

Legea nr. 62/2012 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 103/2009 pentru modificarea şi completarea

Legii nr. 3/2000 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 12 aprilie 2012)

„Art. 10: Demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor cetăţenilor înscrişi în listele electorale.”

Legea pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 3/2000 (supusă in speţă controlului a priori exercitat de Curtea Constituţională)

„Art. 10: Demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă, în urma desfăşurării referendumului, propunerea a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate.”

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 5 iulie 2012)

„Art. 10: Prin derogare de la art. 5 alin. (2), demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate ale cetăţenilor care au participat la referendum.”

 

Din perspectiva acestei evoluţii legislative, Curtea aminteşte că, în Codul de bune practici în materie de referendum, adoptat în 2007, Comisia europeană pentru democraţie prin drept (Comisia de la Veneţia) a recomandat statelor asigurarea unei stabilităţi în ceea ce priveşte legislaţia în această materie.

3. Autorii sesizării critică, în esenţă, schimbarea criteriului în funcţie de care se apreciază întrunirea majorităţii voturilor exprimate pentru demiterea Preşedintelui României, care, potrivit legii supuse controlului de constituţionalitate, îl reprezintă majoritatea voturilor valabil exprimate, iar nu cea a voturilor cetăţenilor înscrişi în listele electorale, aşa cum era prevăzut prin Legea nr. 62/2012.

Prin Decizia nr. 147 din 21 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 7 martie 2007, Curtea a examinat obiecţia de neconstituţionalitate formulată împotriva prevederilor Legii nr. 129/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000, anterior promulgării acesteia, care, în forma supusă controlului de constituţionalitate, prevedea modalităţi diferite de aprobare prin referendum a demiterii Preşedintelui României, după cum acesta fusese ales în primul sau în al doilea tur de scrutin, în condiţiile prevăzute la art. 81 alin. (2), respectiv art. 81 alin. (3) din Constituţia României.

Curtea a reţinut cu acel prilej că, prin modificarea cuprinsului art. 10 din Legea nr. 3/2000, legiuitorul a dorit să aplice, sub aspectul voturilor exprimate, principiul simetriei juridice la alegerea Preşedintelui României în al doilea tur de scrutin şi la demiterea acestuia ca urmare a consultării populare. Curtea a constatat că, bazându-şi soluţiile pe principiul simetriei, legiuitorul nu a ţinut seama de” faptul că aplicarea acestui principiu în dreptul public, cu atât mai mult în dreptul constituţional, cu deosebire la organizarea şi funcţionarea autorităţilor publice, nu este posibilă. Principiul simetriei este un principiu al dreptului privat, fiind exclusă posibilitatea aplicării acestuia în dreptul public. De aceea, normele constituţionale sunt asimetrice prin excelenţă, motiv pentru care Curtea a reţinut că exigenţele stabilite de Constituţie pentru alegerea Preşedintelui României şi cele care se referă la demiterea acestuia în urma unui referendum nu sunt simetrice, deoarece ele reprezintă instituţii juridice diferite, cu roluri şi scopuri diferite, fiecare având un tratament juridic distinct. Totodată, Curtea a observat, în acest context, că demiterea prin referendum a Preşedintelui României nu are semnificaţia unei competiţii electorale, ci reprezintă o sancţiune pentru săvârşirea unor fapte grave prin care acesta încalcă prevederile Constituţiei. Distincţiile referitoare la demiterea Preşedintelui României prin referendum, astfel cum erau proiectate prin prevederile legii criticate, îl vizau atât pe Preşedintele României care a obţinut mandatul în primul tur de scrutin, cât şi pe Preşedintele României ales în al doilea tur de scrutin şi pe preşedintele interimar. Curtea a observat că, urmând logica legiuitorului, în primul caz preşedintele ar fi urmat să fie demis cu majoritatea absolută a voturilor corpului electoral, iar în al doilea caz, cu majoritatea relativă a voturilor cetăţenilor prezenţi la scrutin, pe când pentru situaţia prevăzută de art. 99 din Constituţie privind „Răspunderea preşedintelui interimar” care nu a fost ales prin vot, nu ar fi existat nicio prevedere constituţională privitoare la demitere. Curtea a constatat că o astfel de interpretare este contrară art. 1 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia România este stat de drept, un asemenea stat opunându-se aplicării aceleiaşi sancţiuni Preşedintelui României, în mod diferit, în funcţie de modul în care el a obţinut această funcţie: în primul tur de scrutin, în al doilea tur de scrutin sau ca urmare a interimatului în exercitarea funcţiei.

Curtea a conchis că soluţionarea raţională a acestei probleme rezultă din interpretarea alin. (3) al art. 95 din Constituţie, precum şi din coroborarea dispoziţiilor acestuia cu cele ale art. 81 alin. (1) şi ale art. 95 alin. (1) din Constituţie. Astfel, în temeiul art. 81 alin. (1) din Constituţie, este declarat ales candidatul care a întrunit în primul tur de scrutin majoritatea voturilor alegătorilor înscrişi în listele electorale. Potrivit reglementării legale în vigoare, această majoritate absolută operează şi în cazul stabilirii rezultatelor referendumului pentru demiterea Preşedintelui României, aplicându-se aceeaşi măsură, după aceleaşi reguli, şefului statului, indiferent de numărul de voturi obţinut sau de modul în care a ajuns să deţină această funcţie. Aplicarea aceluiaşi tratament juridic Preşedintelui României ales în primul tur de scrutin, celui ales în al doilea tur de scrutin sau preşedintelui interimar la demiterea din funcţie prin referendum este cerută de dispoziţiile constituţionale ale art. 95 alin. (1), care prevăd pentru cele trei situaţii acelaşi tratament juridic.

Ca atare, Curtea a decis că dispoziţiile prin care legiuitorul a stabilit că rezultatele referendumului pentru demiterea Preşedintelui României se stabilesc în mod diferit, în funcţie de numărul scrutinului în care acesta a fost ales, sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 81 alin. (2). Totodată, Curtea a remarcat că, atunci când legiuitorul constituant a dorit să instituie o anumită majoritate de voturi, a făcut aceasta printr-un text de referinţă, a cărui aplicare la situaţii subsidiare este subînţeleasă, cu excepţia cazurilor în care o asemenea majoritate este lăsată pe seama legii.

Curtea a constatat că dispoziţiile constituţionale privitoare la majoritatea cerută pentru alegerea preşedintelui în primul tur de scrutin sunt suficiente pentru a permite stabilirea soluţiilor de demitere a şefului statului, în toate cazurile, pe calea analogiei, şi nu a simetriei juridice.

4. Ţinând cont de jurisprudenţa sa în materie, Curtea constată că Legea pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului este constituţională, având în vedere că niciun text constituţional nu condiţionează dreptul legiuitorului de a opta pentru fixarea unei anumite majorităţi care să se pronunţe pentru demiterea prin referendum a Preşedintelui României.

Demiterea Preşedintelui României prin referendum reprezintă o sancţiune pentru săvârşirea unor fapte grave, motiv pentru care Curtea reţine că este justificat ca aceasta să fie aprobată de cetăţeni cu majoritatea voturilor valabil exprimate.

Curtea constată că rezultatul referendumului depinde de îndeplinirea cumulativă a două condiţii: una referitoare la numărul minim de cetăţeni care trebuie să participe la referendum pentru ca acesta să fie valabil şi una privitoare la numărul de voturi valabil exprimate, care determină rezultatul referendumului. Aceste condiţii sunt detaliate în art. 5 alin. (2) şi, respectiv, art. 10 din Legea nr. 3/2000. Potrivit art. 5 alin. (2), „Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente”.

Curtea observă că, în varianta redacţională dedusă în cauza de faţă controlului de constituţionalitate, Legea pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 3/2000 oferă o reglementare unitară pentru toate tipurile de referendum consacrate de Constituţie, dând expresie şi exigenţei reprezentativităţii sub aspectul rezultatului votului. Astfel, aceeaşi soluţie legislativă se regăseşte în cazul referendumului privind revizuirea Constituţiei, al referendumului cu privire la probleme de interes naţional şi al referendumului local, unde, potrivit art. 7 alin. (2), art. 12 alin. (2) şi, respectiv, art. 14 alin. (2) din Legea nr. 3/2000, rezultatul se stabileşte în funcţie de majoritatea voturilor valabil exprimate pe întreaga ţară sau, după caz, la nivelul unităţii administrativ-teritoriale.

Tot astfel, Curtea constată că şi condiţia ce trebuie îndeplinită pentru validitatea referendumului este aceeaşi pentru toate tipurile de referendum, art. 5 alin. (2) din Legea nr. 3/2000 impunând întrunirea majorităţii absolute care constă în jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente. Curtea reţine că aceasta reprezintă o condiţie esenţială pentru ca referendumul să poată exprima în mod real şi efectiv voinţa cetăţenilor, constituind premisa unei manifestări autentic democratice a suveranităţii prin intermediul poporului, în conformitate cu principiul statuat în art. 2 alin. (1) din Legea fundamentală.

Participarea la referendum a majorităţii cetăţenilor reprezintă un act de responsabilitate civică, prin care corpul electoral urmează să se pronunţe cu privire la sancţionarea sau nu a Preşedintelui României, având posibilitatea demiterii sau menţinerii acestuia în funcţie.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a} şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate,

CURTEA CONSTITUŢIONALA

În numele legii

DECIDE:

Constată că Legea pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului este constituţională, în măsura în care asigură participarea la referendum a cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi primului-ministru şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 10 iulie 2012 şi la aceasta au participat: Augustin Zegrean, preşedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Mircea Ştefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskás Valentin Zoltán şi Tudorel Toader, judecători.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind desfiinţarea Centrului de Sănătate Călan, judeţul Hunedoara

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 174 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă desfiinţarea Centrului de Sănătate Călan, cu sediul în oraşul Călan, Str. Policlinicii nr. 1, judeţul Hunedoara, ca urmare a Hotărârii Consiliului Local al Oraşului Călan nr. 128/2011, unitate sanitară publică cu paturi, cu personalitate juridică, pentru care managementul asistenţei medicale a fost transferat către autoritatea administraţiei publice locale.

Art. 2. - Componentele bazei materiale a Centrului de Sănătate Călan, achiziţionate cu finanţare de la bugetul de stat sau cu credite externe garantate de Guvern, şi celelalte componente ale bazei materiale, inclusiv stocurile de medicamente, materiale sanitare şi aparatură, care se încadrează în prevederile art. 1 alin. (1) tezele a II-a şi a III-a din Ordonanţa Guvernului nr. 70/2002 privind administrarea unităţilor sanitare publice de interes judeţean şi local, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 99/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi care se află în administrarea Centrului de Sănătate Călan, se dau în administrarea Spitalului Judeţean de Urgenţă Deva. unitate sanitară publică din judeţul Hunedoara, care le va prelua prin protocol de predare-preluare, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă nr. crt. 196 de la rubrica „Judeţul Hunedoara” din anexa nr. 2 Ea Hotărârea Guvernului nr. 529/2010 pentru aprobarea menţinerii managementului asistenţei medicale la autorităţile administraţiei publice locale care au desfăşurat faze-pilot, precum şi a Listei unităţilor sanitare publice cu paturi pentru care se menţine managementul asistenţei medicale la autorităţile administraţiei publice locale şi la Primăria Municipiului Bucureşti şi a Listei unităţilor sanitare publice cu paturi pentru care se transferă managementul asistenţei medicale către autorităţile administraţiei publice locale şi către Primăria Municipiului Bucureşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 10 iunie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, şi nr. crt. 35 de la rubrica „Judeţul Hunedoara” din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 212/2011 pentru aprobarea Programului de interes naţional „Dezvoltarea reţelei naţionale de cămine pentru persoanele vârstnice”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 11 martie 2011, cu modificările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul administraţiei şi internelor,

Ioan Rus

Ministrul delegat pentru administraţie,

Victor Paul Dobre

Ministru, sănătăţii,

Vasile Cepoi

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Florin Georgescu

 

Bucureşti, 4 iulie 2012.

Nr. 669.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind includerea unui imobil în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului şi darea acestuia în administrarea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor - Penitenciarul Iaşi

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 20 şi 22 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 867 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Se aprobă includerea în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului şi darea în administrarea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, Penitenciarul Iaşi a unui imobil trecut în domeniul public al statului din domeniul public al municipiului Piatra-Neamţ şi situat în judeţul Neamţ, extravilanul municipiului Piatra-Neamţ, punctul Văleni, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

(2) Imobilul prevăzut la alin. (1) va fi utilizat pentru construirea unui nou penitenciar.

Art. 2. - Predarea-preluarea imobilului transmis potrivit art. 1 se face pe bază de protocol încheiat între părţile interesate, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 3. - Administraţia Naţională a Penitenciarelor îşi va actualiza în mod corespunzător datele din evidenţa cantitativ-valorică şi, împreună cu Ministerul Finanţelor Publice, va opera modificarea corespunzătoare a anexei nr. 11 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul justiţiei,

Titus Corlăţean

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Florin Georgescu

 

Bucureşti, 4 iulie 2012.

Nr. 672.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale imobilului care se înscrie în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului şi care se dă în administrarea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor - Penitenciarul Iaşi

 

Locul unde este situat imobilul care se transmite

Persoana juridică de la care a fost transmis imobilul

Persoana juridică la care se transmite imobilul

Caracteristicile tehnice I ale imobilului j care se transmite

Judeţul Neamţ, extravilan municipiul Piatra-Neamţ, punctul Văleni

Consiliul Local al Municipiului Piatra-Neamţ Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Piatra-Neamţ nr. 131 din 29 aprilie 2011

CUI 2612790

Administraţia Naţională a Penitenciarelor - Penitenciarul Iaşi

CUI 4701509

Imobil - teren izlaz comunal

Suprafaţă - 20 ha

Valoare-116.819,32 lei

Extras de C.F. nr. 56.031/ 6 martie 2012

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea Listei cuprinzând două obiective de investiţii prioritare din infrastructura de gospodărire a apelor şi de mediu, precum şi a caracteristicilor principale si a indicatorilor tehnico-economici aferenţi acestora

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Se aprobă Lista cuprinzând două obiective de investiţii prioritare din infrastructura de gospodărire a apelor şi de mediu, prevăzute în anexa nr. I.

(2) Se aprobă caracteristicile principale şi indicatorii tehnico-economici ai obiectivelor de investiţii prevăzute la alin. (1), cuprinşi în anexele nr. 11/1-II/2.

Art.” 2. - (1) Finanţarea obiectivului de investiţii prevăzut în anexa nr. H/1 se realizează din împrumutul acordat României de Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, pentru finanţarea Proiectului „Investiţii prioritare in domeniul gospodăririi apelor din România”, asigurat conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 109/2008. cu modificările ulterioare, de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Mediului şi Pădurilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie, precum şi din alte surse legal constituite, conform programelor de investiţii publice aprobate potrivit legii.

(2) Finanţarea obiectivului de investiţii prevăzut în anexa nr. II/2 se face din fonduri externe nerambursabile postaderare POS Mediu - axa prioritară 5 - Implementarea infrastructurii adecvate de prevenire a riscurilor naturale în zonele cele mai expuse la risc, domeniu major de intervenţie 1 - Protecţia împotriva inundaţiilor, de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Mediului şi Pădurilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie, precum şi din alte surse legal constituite, conform programelor de investiţii publice aprobate potrivit legii.

Art. 3. - Anexele nr. I şi nr. 11/1-II/2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 4. - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă:

a) poziţia 1 din anexa nr. IA, precum şi anexa nr. 11/1 privind caracteristicile principale şi indicatorii tehnico-economici ai obiectivelor de investiţii „Punerea în siguranţă a barajului Işalniţa. judeţul Dolj” la Hotărârea Guvernului nr. 446/2007 privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivelor de investiţii prioritare din infrastructura de mediu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 21 mai 2007, cu modificările ulterioare;

b) poziţia 5 din anexa nr. I, precum şi anexa nr. II/5 privind caracteristicile principale şi indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiţii „Regularizare pârâu Pogăniş şi afluenţi pe sectorul Brebu - confluenţă râu Timiş, judeţul Caraş-Severin şi judeţul Timiş” la Hotărârea Guvernului nr. 1.417/2009 privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici pentru 9 obiective de investiţii prioritare din infrastructura de mediu şi dezvoltare durabilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 843 din 7 decembrie 2009, cu modificările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul mediului şi pădurilor,

Rovana Plumb

Ministrul dezvoltării regionale şi turismului,

Eduard Hellvig

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Florin Georgescu

 

Bucureşti, 5 iulie 2012.

Nr. 680.

 

ANŁXA Nr. I

 

LISTA

cuprinzând două obiective de investiţii prioritare din infrastructura de gospodărire a apelor şi de mediu

 

Nr. crt.

Denumirea

1.

 Punerea în siguranţă a barajului Işalniţa, judeţul Dolj

2.

Regularizare pârâu Pogăniş şi afluenţi pe sectorul Brebu - confluenţă râu Timiş, judeţul Caraş-Severin şi judeţul Timiş

 

ANEXA Nr. li/1

 

CARACTERISTICILE PRINCIPALE ŞI INDICATORII TEH N ICO-ECON OM ICI

ai obiectivului de investiţii „Punerea în siguranţă a barajului Işalniţa, judeţul Dolj”

 

Titular: Ministerul Mediului şi Pădurilor

Beneficiar: Administraţia Naţională „Apele Române” - Administraţia Bazinală de Apă Jiu

Amplasament: Barajul Işalniţa este amplasat pe râul Jiu (cod cadastral VII.-1), la aproximativ 12 km amonte de oraşul Craiova, judeţul Dolj.

Indicatori tehnico-economici:

 

Valoarea totală a investiţiei (inclusiv TVA)

 

mii lei

137.937*)

(în preţuri valabile la 31 august 2011; 1 euro = 4,2228 lei),

 

 

 

din care:

 

 

 

construcţii montaj,

 

mii lei

99.525

din care:

 

 

 

- Valoarea investiţiei - rest de executat

 

mii lei

100.411*)

din aceasta:

 

 

 

construcţii-montaj mii lei

 

 

74.913

- Eşalonarea investiţiei - rest de executat

 

 

 

Anul I

INV

mii lei

50.000

 

C+M

mii lei

40.000

Anul II

INV

mii lei

50.411

 

C+M

mii lei

34.913

Capacităţi: - punerea în siguranţă a barajului Işalniţa

 

 

 

- nod hidrotehnic de retenţie de tip stăvilar cu diguri de  închidere, compus din:

 

 

 

- baraj stăvilar - lungime Ia coronament

 

m

129,10

- înălţime maximă

 

m

18,10

- diguri de închidere

 

km

9,39

- lac de acumulare cu un volum total proiectat

 

mil. mc

6,00

- priza de apă şi priză de spălare cu un debit nominal admisibil

 

mc/s

39

- deznisipatoare (decantoare longitudinale)

 

buc.

12

- construcţii de disipare

 

m

125

Durata de realizare a investiţiei,

 

luni

60

din care:

 

 

 

- Durata de realizare a investiţiei - rest de executat

 

luni

24

 

Factori de risc

Obiectivul de investiţii se va proteja antiseismic, potrivit prevederilor Normativului P100-1/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Finanţarea investiţiei

Finanţarea obiectivului de investiţii se realizează din împrumutul acordat României de Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, pentru finanţarea Proiectului „Investiţii prioritare în domeniul gospodăririi apelor din România”, asigurat conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 109/2008, cu modificările ulterioare, de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Mediului şi Pădurilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie, precum şi din alte surse legal constituite, conform programelor de investiţii publice aprobate potrivit legii.


*) Valoarea se va actualiza potrivit evoluţiei ulterioare a preţurilor.

 

ANEXA Nr. 11/2

 

CARACTERISTICILE PRINCIPALE ŞI INDICATORII TEHNICO-ECONOMICI

al obiectivului de Investiţii „Regularizare pârâu Pogăniş şi afluenţi pe sectorul Brebu - confluenţă râu Timiş, judeţul Caraş-Severin şi judeţul Timiş”

 

Titular: Ministerul Mediului şi Pădurilor

Beneficiar: Administraţia Naţională „Apele Române” - Administraţia Bazinală de Apă Banat

Amplasament: Lucrările sunt amplasate pe cursul pârâului Pogăniş (cod cadastral V - 2.35) între localitatea Brebu în amonte şi confluenţa cu râul Timiş pe o lungime totală de albie de cea 109 km.

Din punctul de vedere al împărţirii administrativ-teritoriale, lucrările sunt amplasate în judeţul Caraş-Severin şi judeţul Timiş.

Indicatori tehnico-economici:

 

Valoarea totală a investiţiei (inclusiv TVA)

 

mii lei

99.636*)

 

(în preţuri valabile la 31 iulie 2011; 1 euro = 4,2403 lei),

 

 

84.402

 

din care:

 

 

 

 

construcţii-montaj mii lei

 

 

 

 

- Eşalonarea investiţiei

 

 

 

 

Anul I

INV

mii lei

33.200

 

 

C+M

mii lei

28.100

 

Anul II

INV

mii lei

33.200

 

 

C+M

mii lei

28.100

 

Anul III

INV

mii lei

33.236

 

 

C+M

mii lei

28.202

 

Capacităţi:

 

 

 

 

- regularizare albie pârâu Pogăniş

 

km

50,941

 

- supraînălţare dig pârâu Pogăniş cu parapet de beton

 

km

30,545

 

- amenajare albie afluenţi

 

km

0,8

 

- parapet beton Remetea Pogănici

 

km

1,528

 

- acumulare nepermanentă laterală de tip polder

 

km

3,385

 

- staţie pompare,

 

buc.

1

 

din care suplimentar:

 

 

 

 

- supraînălţare dig pârâu Pogăniş cu parapet de beton

 

km

6,633

 

- parapet beton Remetea Pogănici

 

km

0,228

 

Durata de realizare a investiţiei

 

luni

36

 

 

Factori de risc

Obiectivul de investiţii se va proteja antiseismic, potrivit prevederilor Normativului P100-1/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Finanţarea investiţiei

Finanţarea obiectivului de investiţii se face din fonduri externe nerambursabile postaderare POS Mediu - axa prioritară 5 - Implementarea infrastructurii adecvate de prevenire a riscurilor naturale în zonele cele mai expuse la risc, domeniu major de intervenţie 1 - Protecţia împotriva inundaţiilor, de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Mediului şi Pădurilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie, precum şi din alte surse legal constituite, conform programelor de investiţii publice aprobate potrivit legii.


*) valoarea se va actualiza potrivit evoluţiei ulterioare a preţurilor.

 

ACTE ALE CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII

 

CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII PLENUL

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea şi completarea Regulamentului privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia

de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006

 

Având în vedere dispoziţiile art. 53 alin. (1) şi ale art. 54 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 133 alin. (5) şi (7) din Constituţia României, republicată, şi ale art. 23 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii hotărăşte:

Art. I. - Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, publicată în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 329 din 12 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 19*, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) Direcţia resurse umane şi organizare întocmeşte, în termen de cel mult 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la art. 53 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, un referat în care consemnează:

a) evoluţia carierei profesionale a candidatului, cu evidenţierea calificativului la ultima evaluare şi a menţiunii privind sancţiunile disciplinare aplicate în ultimii 3 ani;

b) îndeplinirea condiţiilor de vechime stabilite de lege pentru funcţia în care urmează a se dispune numirea;

c) depunerea declaraţiilor prevăzute la art. 48 alin. (11) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, si a rezultatului verificării efectuate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, dacă acesta s-a primit în termenul prevăzut de lege.”

2. La articolul 211, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) Direcţia resurse umane şi organizare întocmeşte, în termen de cel mult 30 de zile de la depunerea propunerii ministrului justiţiei, un referat în care consemnează:

a) evoluţia carierei profesionale a candidatului, cu evidenţierea calificativului la ultima evaluare şi a menţiunii privind sancţiunile disciplinare aplicate în ultimii 3 ani;

b) îndeplinirea condiţiilor de vechime stabilite de lege pentru funcţia în care urmează a se dispune numirea;

c) depunerea declaraţiilor prevăzute de art. 55 alin. (3), raportat la art. 48 alin. (11) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a rezultatului verificării efectuate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, dacă acesta s-a primit în termenul prevăzut de lege.”

3 La articolul 21. după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:

„(5) Propunerea ministrului justiţiei nu poate fi înaintată înainte de emiterea avizului de către Consiliul Superior al Magistraturii.”

Art. II. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii,

judecător Alina Nicoleta Ghica

 

Bucureşti, 10 iulie 2012.

Nr. 610.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.