MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 476/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 476         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 12 iulie 2012

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 421 din 3 mai 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar

 

Decizia nr. 424 din 3 mai 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

Decizia nr. 427 din 3 mai 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

Decizia nr. 447 din 3 mai 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar

 

Decizia nr. 449 din 3 mai 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.152. - Ordin al ministrului economiei, comerţului şi mediului de afaceri pentru aprobarea Procedurii privind desemnarea organismelor care realizează omologarea şi verificarea periodică a ambalajelor şi recipientelor destinate transportului rutier al mărfurilor periculoase şi a suprastructurilor montate pe vehicule rutiere specializate destinate transportului mărfurilor periculoase

 

ACTE ALE CONSILIULUI NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

 

586. - Decizie pentru reflectarea pe posturile de radio şi de televiziune a referendumului privind demiterea Preşedintelui României

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALA

 

DECIZIA Nr. 421

din 3 mai 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Mie Bratu în Dosarul nr. 1.147/85/2011/a1 al Tribunalului Sibiu - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.100D/2011.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, sens În care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 13 septembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 1.147/85/2011/a1, Tribunalul Sibiu - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.

Excepţia a fost ridicată de Ilie Bratu cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de pensionare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate, care interzic temporar posibilitatea de a ieşi la pensie anticipat, contravin dispoziţiilor art. 47 alin. (2) şi art. 53 din Constituţie, dar şi dispoziţiilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a drepturilor fundamentale referitoare la interzicerea discriminării şi apărarea drepturilor omului recunoscute, precum şi celor referitoare la proprietate. În acest sens, arată că drepturile restrânse prin dispoziţiile Legii nr. 118/2010 reprezintă „bunuri” în înţelesul art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia mai sus amintită, astfel că intră în sfera de protecţie a acestui text internaţional. Măsurile dispuse prin legea menţionată nu întrunesc însă condiţiile referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, mai ales din perspectiva cerinţei existenţei unui just echilibru între interesul general şi imperativele protecţiei drepturilor fundamentale ale cetăţenilor, aşa cum a precizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei, ori în Hotărârea din 15 septembrie 2009, pronunţată în Cauza Moskal contra Poloniei. De asemenea, nu sunt respectate nici cerinţele art. 53 din Constituţie. Totodată, arată că prevederile de lege criticate sunt discriminatorii, întrucât creează o diferenţă de tratament juridic între persoanele care au beneficiat de posibilitatea pensionării anticipate şi cele care nu mai au această posibilitate, precum şi între cele care s-au pensionat sub incidenţa Legii nr. 19/2000 şi cele care, după încetarea aplicabilităţii art. 10 din Legea nr. 118/2010, se vor putea pensiona anticipat, dar în condiţiile mai puţin avantajoase ale Legii nr. 263/2010.

Tribunalul Sibiu - Secţia civilă consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, pentru considerentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 872/2010.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 872/2010.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie2010, dispoziţii potrivit cărora: (1) începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, în sistemul public de pensii, precum şi în sistemele de pensii neintegrate acestuia, dispoziţiile legale privind înscrierea la pensie anticipată şi pensie anticipată parţială nu se mai aplică.

(2) Cererile de înscriere la pensie anticipată si pensie anticipată parţială depuse în condiţiile legii, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor soluţiona cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare ia data depunerii.

Autorul excepţiei consideră că prevederile de lege criticate aduc atingere următoarelor prevederi constituţionale: art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 47 alin. (1) şi (2) referitor la nivelul de trai şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.

De asemenea, invocă încălcarea dispoziţiilor art. 14 şi art. 53 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la interzicerea discriminării şi apărarea drepturilor omului recunoscute, precum şi art. 1 din primul Protocol la Convenţia amintită, referitor la proprietate.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în esenţă, critica autorului excepţiei vizează nerespectarea condiţiilor constituţionale şi internaţionale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi şi diferenţele de tratament ce se nasc între pensionari în funcţie de legea aplicabilă la momentul deschiderii dreptului la pensie.

În ceea ce priveşte primul aspect de neconstituţionalitate invocat, Curtea observă că autorul excepţiei pune în discuţie încălcarea dreptului la pensie - văzut şi din perspectiva unui drept patrimonial, ca obiect al dreptului de proprietate. Înainte de a fi obţinut acest drept, făcând în acest sens o comparaţie cu condiţiile în care persoanele au obţinut dreptul la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010.

Faţă de această critică, Curtea reţine că, potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, dreptul la pensie, ca şi la alte forme de asigurări ori de asistenţă socială, se exercită în condiţiile legii. Astfel, criteriile şi condiţiile acordării diferitelor tipuri de pensie, precum şi modificările aduse acestora se stabilesc prin lege. Mai mult, în funcţie de condiţiile economice şi sociale ale momentului, legiuitorul poate modifica aceste criterii, precum şi să reaşeze sistemul de calcul al pensiilor, bazându-se, însă, tot pe principiul contributivităţii, fără ca aceasta să dobândească semnificaţia încălcării dreptului la pensie.

Din această perspectivă, a modificărilor legislative pe care legiuitorul le poate opera în materia pensiilor, încălcarea neconstituţională a dreptului la pensie poate fi pusă în discuţie doar în măsura în care o persoană a devenit titulară a acestui drept, prin îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, iar, ulterior, legiuitorul modifică aceste condiţii, cu afectarea dreptului câştigat.

De asemenea, în lumina celor arătate mai sus, încălcarea dreptului la pensie este evidentă atunci când condiţiile prevăzute de legiuitor sunt stabilite cu încălcarea principiului contributivităţii.

Aşa fiind, în situaţia textului de lege criticat, Curtea apreciază că nu se poate vorbi despre o încălcare a dreptului la pensie, de vreme ce legiuitorul nu a afectat prin măsurile dispuse principiul contributivităţii şi nu a adus atingere unor drepturi câştigate. În acest sens, trebuie observat că art. 10 din Legea nr. 118/2010 se adresează doar persoanelor care solicită deschiderea dreptului la pensie ulterior intrării în vigoare a legii.

Cu privire la pretinsa discriminare pe care textul de lege supus controlului de constituţionalitate ar crea-o între diferiţii titulari ai dreptului la pensie, în funcţie de momentul obţinerii acestui drept, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, a statuat că „situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privita ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice fără privilegii şi discriminări”.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Ilie Bratu în Dosarul nr. 1.147/85/2011/a1 al Tribunalului Sibiu - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 mai 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 424

din 3 mai 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 119/2010 privind

stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Smaranda Dobrescu în Dosarul nr. 46.143/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări

sociale si care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.199D/2011.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 23 septembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 46.143/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Excepţia a fost ridicată de Smaranda Dobrescu cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de pensionare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că textele de lege criticate sunt discriminatorii, întrucât fac o diferenţă nejustificată de tratament între parlamentari şi magistraţi sub aspectul acordării dreptului la pensie de serviciu. În acest sens, arată că şi parlamentarii sunt ţinuţi de o serie de incompatibilităţi, asemănător magistraţilor, astfel că ar trebui să beneficieze de pensie de serviciu aşa cum beneficiază şi aceştia din urmă. În acelaşi timp, dispoziţiile de lege criticate aduc atingere principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile, întrucât afectează drepturi câştigate în temeiul unor reglementări anterioare. De asemenea, este încălcat şi principiul „neatingerii drepturilor câştigate”. Astfel, arată că dreptul la pensie este câştigat la momentul deciziei de pensionare. În sfârşit, susţine că Statutul deputaţilor şi senatorilor se reglementează prin lege organică, iar Guvernul nu avea drept de iniţiativă legislativă într-un domeniu în care doar Parlamentul României putea să legifereze printr-o procedură specială şi extraordinară. Pe de altă parte, fiind de natură organică, modificarea Statutului trebuie să se facă cu cel puţin 236 de voturi. Or, Legea nr. 119/2010, asupra căreia Guvernul şi-a asumat răspunderea, a fost promovată prin respingerea moţiunii de cenzură, care nu a întrunit numărul de 236 de voturi. În acelaşi timp, asumarea răspunderii Guvernului nu se poate face asupra mai multor proiecte de legi, astfel că se încalcă art. 114 alin. (1) din Constituţie.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că diferenţa de tratament juridic criticată de autorul excepţiei este contrară dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele;

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1, art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, dispoziţii potrivit cărora:

- Art. 1: „Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare:

a) pensiile militare de stat;

b) pensiile de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor;

c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea;

d) pensiile de serviciu ale personalului diplomatic şi consular,

e) pensiile de serviciu ale funcţionarilor publici parlamentari;

f) pensiile de serviciu ale deputaţilor şi senatorilor;

g) pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă;

h) pensiile de serviciu ale personalului Curţii de Conturi.*,

- Art. 3: „(1) Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în piaţă, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) în situaţia pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.”;

- Art. 4: „(1) Recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituţiile în evidenţa cărora se află persoanele beneficiare, după cum urmează:

a) într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 Ut. a) şi b);

b) într-o perioadă de 30 de zile de ia data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la ari. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. c)-h).

(2) Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabileşte în baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi se plăteşte de la data de întâia lunii următoare expirării perioadei de recalculare prevăzute la alin. (1) lit. a) sau b), după caz.”

Autorul excepţiei consideră că prevederile de lege criticate sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile şi art. 65 alin. (2) referitor la situaţiile când Camerele Parlamentului îşi desfăşoară activitatea în şedinţă comună şi art. 69-72 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor. De asemenea, invocă încălcarea art. 41 din Constituţie, având în vedere, în realitate, dispoziţiile art. 44, referitor la dreptul de proprietate.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că unele dintre aspectele invocate de autorul acesteia au mai fost examinate de Curtea Constituţională cu prilejul examinării conformităţii prevederilor Legii nr. 119/2010 cu dispoziţiile Legii fundamentale.

Astfel, referindu-se la diferenţa de tratament juridic instituită de lege între magistraţi şi parlamentari sub aspectul dreptului de a beneficia de pensia de serviciu, Curtea, prin Decizia nr. 1.579 din 13 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 17 ianuarie 2012, a arătat că „existenţa unor interdicţii sau incompatibilităţi asemănătoare nu este de natură să pună un semn de egalitate între activitatea şi statutul magistraţilor în raport cu cele ale parlamentarilor. În timp ce magistratul, aflat în exerciţiul profesiei sale, dedicată înfăptuirii justiţiei, este ţinut de o serie de obligaţii care asigură imparţialitatea actului de justiţie, ca o trăsătură definitorie a acestuia, interdicţii care se întind pe întreaga carieră în justiţie, parlamentarul, chemat să reprezinte poporul în cadrul autorităţii legiuitoare, este ţinut numai pe perioada exercitării mandatului de anumite interdicţii care urmăresc asigurarea unui vot cât mai ferit de influenţa unor interese personale. În acest din urmă caz însă nu se poate vorbi de o imparţialitate absolută, aşa cum se cere în justiţie, amprenta politică fiind de esenţa opţiunii votului parlamentar”.

De asemenea, Curtea a constatat că însăşi afirmaţia potrivit căreia magistraţii şi parlamentarii se supun unui statut asemănător este infirmată de dispoziţiile art. 71 alin. (2) din Constituţie.

În concluzie, a reţinut că, deşi cele constatate cu privire la statutul şi activitatea parlamentarilor au reprezentat şi pot reprezenta în viitor temeiuri ale acordării unei pensii de serviciu, aceste temeiuri sunt diferite de cele reţinute cu privire la magistraţi prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 şi care au determinat acordarea în continuare a pensiilor de serviciu.

Referitor la criticile privind încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, dar şi a unor drepturi câştigate, Curtea, prin aceeaşi decizie, a arătat că „pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială”. Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurări sociale, „ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia”. Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specială „nu poate fi considerată ca instituind o obligaţie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări şi asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie si vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita”.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Autorul excepţiei invocă însă şi critici noi de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 raportate la prevederile art. 65 alin. (2), art. 69-72 şi art. 114 alin. (1) din Constituţie. Aceste critici pun în discuţie constituţionalitatea extrinsecă a legii amintite şi nu au mai fost analizate de Curtea Constituţională.

Astfel, autorul excepţiei arată, pe de o parte, că Legea nr. 119/2010, cuprinzând reglementări ce afectează statutul parlamentarilor, nu putea fi adoptată prin procedura prevăzută de art. 114 din Constituţie, iar, pe de altă parte, că, potrivit acestui articol constituţional, Guvernul nu-şi putea asuma răspunderea pentru mai multe proiecte de legi.

Faţă de aceste critici, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, Curtea a arătat că dispoziţiile constituţionale referitoare la angajarea răspunderii Guvernului nu disting cu privire la natura proiectului de lege, astfel că el poate fi de natura legilor organice sau a legilor ordinare, cu excluderea legii constituţionale de revizuire a Constituţiei, pentru care există o procedură specială, în cadrul căreia Guvernul nu poate avea calitatea de iniţiator. Prin urmare, Curtea a reţinut că adăugarea unei alte restricţii nu poate avea decât semnificaţia modificării textului constituţional amintit.

De asemenea, prin Decizia nr. 1.557 din 18 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 19 ianuarie 2010, Curtea a arătat că „expresia «unui proiect de lege» trebuie înţeleasă în sens larg, angajarea răspunderii putându-se face şi cu privire la două sau mai multe proiecte de lege sau la un pachet de asemenea proiecte, care pot fi simple ori complexe, singura cerinţă impusă de textul constituţional fiind cea referitoare la specia ori clasa actelor asupra cărora Guvernul îşi poate angaja răspunderea, adică un program, o declaraţie de politică generală ori un proiect de lege”.

Având în vedere cele arătate, Curtea apreciază că susţinerile autorului excepţiei privind încălcarea dispoziţiilor art. 65 alin. (2), art. 69-72 şi art. 114 alin. (1) din Constituţie sunt lipsite de temei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, 1

CURTEA CONSTITUŢIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Smaranda Dobrescu în Dosarul nr. 46.143/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 mai 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 


1 A se vedea opinia separată de a Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 427

din 3 mai 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Viorica Gubernat în Dosarul nr. 10.356/62/2010 al Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.275 D/2011.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 17 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 10.356/62/2010, Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Excepţia a fost ridicată de Viorica Gubernat cu prilejul soluţionării recursului civil formulat împotriva Sentinţei civile nr. 126 din 27 ianuarie 2011, pronunţată de Tribunalul Braşov în Dosarul nr. 10.356/62/2010.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate instituie o diferenţă de tratament juridic, sub aspectul recalculării pensiilor de serviciu, între persoanele care se încadrează în ipoteza dispoziţiilor art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 şt cele care se încadrează în ipoteza lit. a) şi b) ale aceluiaşi articol. Astfel, ultima categorie de persoane beneficiază de un mod de recalculare mai favorabil, care determină un cuantum crescut al pensiei. În aceste condiţii, consideră că nu se mai poate vorbi de existenţa unui interes public care a justificat adoptarea măsurilor de recalculare a pensiilor de serviciu, întrucât aproximativ 155.000 de pensii de serviciu din armată şi sistemul de ordine publică au crescut şi numai 5.600 de pensii au fost reduse, astfel că nu s-a putut realiza o economie bugetară. Prin urmare, nu se mai poate susţine existenţa unor condiţii care să justifice restrângerile aduse dreptului de proprietate.

Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă în contextul în care Legea nr. 119/2010 a format deja obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională pronunţându-se prin deciziile nr. 871/2010 şi 873/2010.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul, invocând cele reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 1.359/2011, consideră că nu sunt întemeiate criticile de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea principiului egalităţii în drepturi. De asemenea, avânţi în vedere cele reţinute de Curte prin deciziile nr. 871/2010 şi nr. 873/2010, arată că nu sunt întemeiate nici criticile referitoare la dispoziţiile art. 44 din Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele;

Curtea Constituţională a fost legai sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.

Autorul excepţiei consideră că textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, s-a mai pronunţat cu privire la criticile de neconstituţionalitate invocate în prezenta cauză referitoare la dispoziţiile Legii nr. 119/2010.

Astfel, analizând conformitatea dispoziţiilor actului normativ criticat cu prevederile art. 16 din Constituţie, Curtea, prin Decizia nr. 1 359 din 13 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 16 decembrie 2011, a statuat că diferenţa de tratament juridic instituită între diferitele categorii de beneficiari ai pensiilor de serviciu sub aspectul condiţiilor de recalculare a acestor pensii este determinată de condiţiile diferite în care persoanele care se încadrează în ipoteza dispoziţiilor art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 119/2010 şi-au desfăşurat activitatea, condiţii de natură a cauza „uzuri corporale accentuate prin expunere la pericole de vătămare corporală şi chiar de ameninţare a vieţii”.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea dreptului de proprietate, Curtea constată că, prin deciziile nr. 871 şi nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a respins criticile de neconstituţionalitate privind încălcarea dreptului de proprietate. Contrar celor afirmate de autorul excepţiei însă în prezenta cauză, raţiunile acestor decizii nu s-au sprijinit pe existenţa unor situaţii care puneau în discuţie interesul public, astfel încât să justifice restrângerea exerciţiului dreptului în discuţie, ci pe constatarea faptului că „partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de «bun», ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii”.

Astfel, nici în acest caz nu se poate reţine existenţa unor elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, astfel că soluţia şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,1

CURTEA CONSTITUŢIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Viorica Gubemat în Dosarul nr. 10.356/62/2010 al Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 mai 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 


1 A se vedea opinia separată de la Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 447

din 3 mai 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Cristina Toma - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Sindicatul „Proautonomia” din Satu Mare în Dosarul nr. 1.726/83/2011 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 567D/2012 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 568D/2012, având ca obiect aceeaşi excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 2.147/83/2011 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 568D/2012 la Dosarul nr. 567D/2012, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin deciziile civile nr. 595/2012 –R şi nr. 597/2012 -R din 16 februarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 1.726/83/2011 şi nr. 2.147/83/2011, Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 118/2010, excepţie ridicată de Sindicatul „Proautonomia” din Satu Mare în cauze având ca obiect litigii de muncă.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că Guvernul nu a avut un temei legal pentru restrângerea libertăţii la muncă a membrilor sindicatului, cu atât mai mult cu cât niciunul dintre aceşti membri nu şi-a exprimat acordul de a munci în continuare, ulterior reducerii cu 25% a salariilor. Arată că, întrucât nu ne aflăm în niciuna dintre situaţiile prevăzute în cuprinsul art. 42 din Constituţie, scăderea nivelului de salarizare constituie o condamnare la muncă forţată. Autorul nu consideră că i s-a încălcat dreptul la negociere, ci dreptul de a-şi exprima liber acordul asupra continuării muncii în noile condiţii impuse de Guvern. În continuare, arată că, prin aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 118/2010, salariaţii din sectorul bugetar au fost discriminaţi faţă de salariaţii din celelalte sectoare de activitate şi faţă de toate celelalte categorii de cetăţeni, întrucât măsura reducerii salariilor bugetarilor cu 25% echivalează ca efecte cu o creştere a impozitului pe venit, stabilită numai pentru o parte a populaţiei. Consideră că sarcina stopării crizei economice, reprezentând un fenomen social global, şi a preîntâmpinării dezvoltării unor consecinţe grave trebuia să intre în responsabilitatea tuturor cetăţenilor ţării, iar nu numai în cea a lucrătorilor din sectorul bugetar.

Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât adoptarea măsurilor prevăzute în cuprinsul Legii nr. 118/2010 a fost determinată de necesitatea stabilităţii economice a ţării, în contextul crizei economice mondiale, având, de altfel, un caracter temporar, şi nu încalcă prevederile constituţionale privind nediscriminarea, atât timp cât s-a aplicat tuturor categoriilor de bugetari.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi arată că Guvernul poate recurge la angajarea răspunderii sale, indiferent de faza în care se află procedura legislativă, ca la o procedură in extremis.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele;

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 41 referitor la muncă şi protecţia socială a muncii, precum şi a prevederilor art. 15 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene privind dreptul la muncă şi celor ale art. 23 alin. (1) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului referitor la dreptul la muncă.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că modul de salarizare a personalului bugetar este stabilit prin lege, reflectând posibilităţile financiare ale statului de a susţine plata salariilor, fapt ce conduce la concluzia că la încheierea contractelor individuale de muncă nu a avut loc o negociere veritabilă a salariului, întrucât angajatul aderă la un contract de muncă în care salariul, ca element component al contractului, este predeterminat. Membrii de sindicat, reclamanţi în cauza dedusă judecăţii, au calitatea de salariaţi în cadrul unităţilor intimate, făcând parte din categoria de personal bugetar ce are drepturile salariale stabilite în baza Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, astfel încât, la încheierea contractului de muncă, nu a avut loc o negociere a cuantumului salariului şi nu se poate susţine faptul că prin adoptarea Legii nr. 118/2010 s-au încălcat dispoziţiile din contractele de muncă ale salariaţilor din sectorul bugetar. Critica autorului potrivit căreia scăderea nivelului de salarizare constituie o condamnare la muncă forţată, membrilor sindicatului fiindu-le încălcat dreptul de a-şi exprima liber acordul asupra continuării muncii în noile condiţii impuse de Guvern, nu poate fi reţinută. Nicio prevedere din legislaţia românească nu obligă salariaţii din sectorul bugetar a-şi continua activitatea în cadrul aceleiaşi instituţii în care şi-au desfăşurat-o anterior diminuării cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei. Dimpotrivă, în conformitate cu dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă, astfel încât salariatul, în orice moment doreşte, poate solicita desfacerea contractului de muncă în cazul în care nu mai este mulţumit de condiţiile de muncă sau de cuantumul salariului ori din alte motive, fie ele imputabile angajatorului. Pentru toate aceste motive, nu se poate reţine încălcarea prevederilor referitoare la protecţia dreptului la muncă invocate de autorul excepţiei.

Prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 şi Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a reţinut, în esenţă, că dreptul la salariu este corolarul unui drept constituţional, şi anume dreptul la muncă, iar diminuarea sa se constituie într-o veritabilă restrângere a exerciţiului dreptului la muncă. Realizând o examinare a compatibilităţii dispoziţiilor egale criticate cu fiecare dintre condiţiile strict şi limitativ prevăzute de Legea fundamentală pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, Curtea a constatat că măsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei cu 25% constituie o restrângere a exerciţiului dreptului constituţional la muncă ce afectează dreptul la salariu, cu respectarea însă a prevederilor art. 53 din Constituţie.

Astfel, Curtea a statuat că diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei este prevăzută prin Legea nr. 118/2010 şi se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluţia legislativă cuprinsă în art. 1 din lege a fost determinată de apărarea „securităţii naţionale”, noţiune înţeleasă în sensul unor aspecte din viaţa statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însăşi fiinţa statului prin amploarea şi gravitatea fenomenului. În acest sens, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat că situaţia de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a ţării şi, implicit, securitatea naţională.

În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2010, pentru întregul personal bugetar, cuantumul brutal salariului, soldelor şi indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv al sporurilor, indemnizaţiilor şi altor drepturi salariale, stabilite conform Legii-cadru nr. 330/2009, a fost afectat de o reducere de 25%, astfel încât nu se poate vorbi despre o discriminare a reclamanţilor în raport cu alte categorii de personal bugetar, întrucât reducerea se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar în acelaşi mod şi în aceeaşi proporţie. Principiul egalităţii în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor angajaţilor, ci impune ca la aceleaşi situaţii juridice să se aplice acelaşi regim, iar la situaţii juridice diferite tratamentul juridic să fie diferenţiat. Or, în cazul de faţă, nu ne aflăm în prezenţa unei discriminări în cadrul aceleiaşi categorii de salariaţi ce beneficiază de drepturile salariale stabilite conform Legii-cadru nr. 330/2009.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Sindicatul „Proautonomia” din Satu Mare în dosarele nr. 1.726/83/2011 şi nr. 2.147/83/2011 ale Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 mai 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Toma

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 449

din 3 mai 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Mi nea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Cristina Toma - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Sindicatul învăţământ Brăila „Corneliu Gheorghe Caranica” în Dosarul nr. 6.275/113/2010 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului nr. 585D/2012 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 26 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 6.275/113/2010, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Sindicatul învăţământ Brăila „Corneliu Gheorghe Caranica” într-o cauză având ca obiect drepturi băneşti.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că Legea nr. 118/2010 a fost aplicată unei situaţii juridice anterioare apariţiei acesteia, fapt ce încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie. De asemenea, arată că diminuarea indemnizaţiei de concediu pentru anul 2010 doar pentru o anumită categorie de salariaţi, în funcţie de momentul în care a fost solicitat, planificat şi executat concediul, duce la încălcarea principiului egalităţii, cu atât mai mult cu cât membrii de sindicat au solicitat aprobarea concediului de odihnă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010. În acelaşi timp, consideră că, deşi indemnizaţia de concediu, ca prestaţie unică, excedează obiectului Legii nr. 118/2010, practica majoritară a instanţelor de judecată şi a conducerii unităţilor şi instituţiilor de învăţământ este în sensul diminuării cu 25% a indemnizaţiei de concediu. În ceea ce priveşte discriminarea aplicată în speţă, autorul invocă şi încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) din Codul muncii privind egalitatea de tratament aplicabilă salariaţilor şi angajatorilor.

În fine, consideră că textul de lege criticat contravine art. 20 alin. (1) din Constituţie, întrucât, în practica instanţelor de judecată, salariul a fost considerat „bun” în sensul prevăzut în cuprinsul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei. Arată că autorul pune în discuţie câmpul de aplicare a unor norme dintr-o lege, fapt ce constituie o problemă de interpretare şi de aplicare a legii de către instanţa de judecată, ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 872/2010, nr. 874/2010 şi nr. 1.655/2009.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, dispoziţii care au următorul cuprins: „Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariate, precum şi alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%”.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 20 alin. (1) referitor ia tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi prevederilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la interzicerea discriminării şi primului paragraf al art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la protecţia proprietăţii.

Analizând argumentele autorului excepţiei, Curtea constată că acestea nu reprezintă o veritabilă critica de neconstituţionalitate, ci vizează în fapt probleme de aplicare a legii ce ţin de competenţa instanţei de judecată, singura în măsură a aprecia cu privire la legalitatea actelor întocmite de instituţiile abilitate.

De asemenea, contradicţia dispoziţiilor de lege criticate cu prevederile art. 5 alin. (1) din Codul muncii nu constituie o problemă de constituţionalitate, întrucât, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sunt neconstituţionale prevederile actelor prevăzute la alin. (1) care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei, iar nu pe cele ale altor alte acte. Eventualele necorelări de ordin legislativ dintre legi nu pot forma obiectai controlului de constituţionalitate şi nici nu pot fi invocate drept argument în sprijinul susţinerii neconstituţionalităţii unor reglementări. Examinarea acestora nu intră în atribuţiile Curţii Constituţionale, ci în competenţa exclusivă a Parlamentului de a interveni pe calea unor modificări, completări sau abrogări pentru a asigura ordinea juridică necesară.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Sindicatul învăţământ Brăila „Corneliu Gheorghe Caramea” în Dosarul nr. 6.275/113/2010 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de munca şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 mai 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Toma

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL ECONOMIEI, COMERŢULUI ŞI MEDIULUI DE AFACERI

 

ORDIN

pentru aprobarea Procedurii privind desemnarea organismelor care realizează omologarea şi verificarea periodică a ambalajelor şi recipientelor destinate transportului rutier al mărfurilor periculoase şi a suprastructurilor montate pe vehicule rutiere specializate destinate transportului mărfurilor periculoase

 

În baza prevederilor art. 15 pct. IV lit. a) şi b) din Normele de efectuare a activităţii de transport rutier de mărfuri periculoase în România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.175/2007,

în temeiul art. 9 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 1.634/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul economiei, comerţului şi mediului de afaceri emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Procedura privind desemnarea organismelor care realizează omologarea şi verificarea periodică a ambalajelor şi recipientelor destinate transportului rutier al mărfurilor periculoase şi a suprastructurilor montate pe vehicule rutiere specializate destinate transportului mărfurilor periculoase, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Ordinul ministrului industriei şi resurselor nr. 27272001 privind unele măsuri de aplicare etapizată în traficul intern a prevederilor Acordului european referitor la transportul internaţional al mărfurilor periculoase, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 20 septembrie 2001, se abrogă la 9 luni de la intrarea în vigoare a prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul economiei, comerţului şi mediului de afaceri,

Daniel Chiţoiu

 

Bucureşti, 21 iunie 2012.

Nr. 1.152.

 

ANEXA

 

PROCEDURĂ

privind desemnarea organismelor care realizează omologarea şi verificarea periodică a ambalajelor şi recipientelor destinate transportului rutier al mărfurilor periculoase şi a suprastructurilor montate pe vehicule rutiere specializate destinate transportului mărfurilor periculoase

 

A. Dispoziţii generale

1. Prezenta procedură stabileşte cerinţele pentru desemnarea organismelor care realizează omologarea şi verificarea periodică a ambalajelor şi recipientelor destinate transportului rutier al mărfurilor periculoase şi a suprastructurilor specializate montate pe vehiculele rutiere destinate transportului rutier de mărfuri periculoase, denumite în continuare organisme.

2. Poate fi desemnat organism care realizează omologarea şi verificarea periodică a ambalajelor şi recipientelor destinate transportului rutier al mărfurilor periculoase şi a suprastructurilor montate pe vehicule rutiere specializate destinate transportului mărfurilor periculoase orice persoană juridică cu sediul în România, înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, care dovedeşte că poate realiza sarcini specifice privind omologarea şi verificarea periodică a suprastructurilor vehiculelor rutiere specializate pentru transportul rutier de mărfuri periculoase.

B. Documente solicitate organismelor prevăzute la lit. A pct. 2

3. Cererea de desemnare, prevăzută în anexa nr. 1, se completează de către organism şi se transmite Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri - Direcţia politici industriale, denumit în continuare MECMA - DPI. Cererea trebuie să fie însoţită de următoarele documente:

a) certificatul de înmatriculare la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, în copie;

b) certificatul de acreditare, conform referenţialului de acreditare pentru organisme de inspecţie, emis de organismul naţional de acreditare, în copie;

c) asigurarea de răspundere civilă, în copie, pentru cazul în care răspunderea nu revine statului prin lege;

d) prezentarea activităţii organismului, din care să rezulte experienţa şi abilităţile acestuia în domeniu, precum şi organigrama organismului;

e) lista personalului implicat în activitatea de omologare şi verificare periodică a suprastructurilor vehiculelor rutiere specializate pentru transportul rutier de mărfuri periculoase, din care să rezulte experienţa şi expertiza personalului;

f) procedurile elaborate privind omologarea şi efectuarea inspecţiilor tehnice periodice ale ambalajelor şi recipientelor destinate transportului rutier al mărfurilor periculoase şi ale suprastructurilor specializate montate pe vehicule rutiere destinate transportului mărfurilor periculoase, pe care le aplică.

Se precizează cerinţele Acordului european referitoare la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase (ADR) şi ale normelor conexe în baza cărora se execută procedurile, astfel:

- tipurile de inspecţii tehnice;

- operaţiile ce urmează să se efectueze în cadrul fiecărui tip de inspecţie tehnică;

- capitolele, subcapitolele, alineatele (conform ADR) şi punctele, subpunctele şi alineatele (conform normelor conexe);

g) raportul întocmit de către organismul naţional de acreditare referitor la procedura de evaluare a conformităţii documentată şi aplicată de către solicitant şi la sistemul de management al calităţii, având în vedere cerinţele din legislaţia relevantă pentru care se solicită desemnarea;

h) contractul de subcontractare, încheiat pentru subcontractarea unor activităţi în legătură cu sarcinile pentru care se solicită desemnarea, în copie, dacă este cazul;

i) modalitatea de atestare a unităţilor ce execută lucrări pentru inspecţiile tehnice (probe, teste, reglaje, remedieri, reparaţii), din care să rezulte că au personal specializat şi dotări pentru realizarea activităţilor respective;

j) o declaraţie scrisă prin care solicitantul este de acord ca organismul naţional de acreditare să pună la dispoziţia MECMA - DPI, la cerere, documente şi informaţii în legătură cu acreditarea sa.

C. Evaluarea solicitării, acordarea, limitarea, suspendarea sau retragerea desemnării

4. MECMA - DPI evaluează solicitarea organismului în urma examinării documentelor prevăzute la lit. B pct. 3.

5. În perioada de analizare a solicitării, precum şi în perioada de monitorizare, organismul trebuie să pună fa dispoziţia MECMA- DPI toate informaţiile, datele şi documentele cerute în legătură cu solicitarea de desemnare sau cu activitatea ca organism desemnat.

6. MECMA - DPI desemnează, prin ordin al ministrului economiei, comerţului şi mediului de afaceri, organismul solicitant, dacă este dovedită conformitatea cu cerinţele stabilite în prezenta procedură.

În cazuri motivate, desemnarea poate fi acordată pentru o perioadă de cel mult 12 luni; în această situaţie MECMA- DPI va decide ulterior cu privire ta prelungirea, limitarea sau retragerea desemnării.

7. Ordinul prevăzut la pct. 6 va conţine pentru fiecare organism informaţii privind denumirea completă, sediul şi sarcinile specifice pentru care a fost desemnat.

8. MECMA - DPI poate limita, suspenda sau retrage desemnarea unui organism, în cazul nerespectării cerinţelor care au stat la baza desemnării ori în situaţia în care organismul respectiv solicită acest lucru.

9. În situaţia prevăzută la pct. 8 organismul trebuie să asigure predarea documentelor şi înregistrărilor în legătură cu evaluările realizate ori în curs de realizare din perioada în care a fost desemnat unui alt organism desemnat din domeniu şi să informeze MECMA- DPI în legătură cu aceasta sau să le pună la dispoziţia MECMA- DPI, la cererea acestuia.

10. Limitarea, suspendarea sau retragerea desemnării se face prin ordin al ministrului economiei, comerţului si mediului de afaceri.

11. Limitarea, suspendarea sau retragerea desemnării, după caz, a unui organism nu afectează valabilitatea documentelor emise de către acesta anterior datei la care s-a luat decizia privind limitarea, suspendarea ori retragerea desemnării organismului, cu excepţia cazurilor în care se dovedeşte că acestea trebuie retrase.

12. Organismele pot contesta la instanţa judecătorească competentă decizia privind retragerea desemnării, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

D. Monitorizarea organismelor desemnate

13.1. Organismele desemnate trebuie să îndeplinească în mod permanent cerinţele şi condiţiile care au stat la baza deciziei privind desemnarea.

13.2. Monitorizarea organismelor desemnate se realizează de organismul naţional de acreditare - Asociaţia de Acreditare din România - REN AR, potrivit procedurilor acestuia. Reprezentanţii RENAR vor fi însoţiţi de reprezentanţii MECMA - DPI.

13.3. Organismul naţional de acreditare informează MECMA- DPI cu privire la rezultatul evaluărilor pe care Ie-a realizat, prin transmiterea raportului complet privind evaluarea, încheiat de echipa de evaluare a organismului naţional de acreditare, în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii documentului.

14. Organismele desemnate trebuie să facă cunoscute RENAR şi comisiei de desemnare orice intenţie de modificare a unora din documentele prevăzute la lit. B pct. 3, precum şi orice altă măsură ce se doreşte a fi implementată şi care ar putea afecta îndeplinirea cerinţelor şi respectarea condiţiilor în legătură cu desemnarea, cu cel puţin 10 zile lucrătoare înainte de punerea în aplicare a modificării. Organismele desemnate vor comunica totodată şi data pentru punerea în aplicare a modificării. În caz contrar, comisia de desemnare poate retrage desemnarea.

15.1. În cazul existenţei oricărui dubiu privind respectarea cerinţelor care au stat la baza desemnării, organismul desemnat va transmite, la solicitarea comisiei de desemnare, toate informaţiile necesare pentru clarificarea situaţiei apărute. Totodată comisia de desemnare poate întreprinde orice alte măsuri necesare clarificării dubiilor existente. Când este cazul, la solicitarea MECMA- DPI, organismul naţional de acreditare realizează o evaluare neplanificată a organismului desemnat în cauză. Totodată MECMA - DPI poate întreprinde orice alte măsuri necesare pentru clarificarea situaţiei.

15.2. Ca urmare a modificărilor prevăzute la pct. 14, organismul desemnat transmite MECMA - DPI raportul întocmit de organismul naţional de acreditare referitor la impactul acestor modificări asupra acreditării şi/sau raportul prevăzut la lit. B pct. 3 lit. g).

15.3. În situaţia în care modificările privesc documentele prevăzute la lit. B pct. 3 lit. a), organismul desemnat va transmite MECMA - DPI inclusiv documentul respectiv actualizat, în copie.

15.4. Organismele desemnate au obligaţia să informeze MECMA - DPI cu privire fa restrângerea, suspendarea, retragerea, expirarea acreditării sau reînnoirea acesteia, după caz.

15.5. Organismul naţional de acreditare va transmite MECMA - DPI raportul şi concluziile privind evaluarea neplanificată prevăzută la pct. 15.1, în termen de 5 zile lucrătoare de la finalizarea acestuia.

16. În situaţia în care, în cadrul procesului de evaluare a organismelor oare solicită desemnarea sau de monitorizare a celor care au fost desemnate, se constată neconformităţi faţă de cerinţele prezentei proceduri, organismul naţional de acreditare împreună cu organismul desemnat în cauză vor stabili măsurile necesare şi programul pentru eliminarea neconformităţilor.

17. În funcţie de natura neconformităţi lor, comisia de desemnare poate decide ca pe o perioadă determinată, până la eliminarea neconformităţilor, activitatea organismului în domeniul în care este desemnat să fie limitată sau suspendată.

18. Organismele desemnate trebuie să permită necondiţionat accesul reprezentanţilor comisiei de desemnare la documente, precum şi participarea la activităţile care privesc încercările şi/sau evaluările ce se realizează de către acestea în legătură cu obiectul desemnării şi monitorizării, conform prevederilor prezentei proceduri.

19. Organismele desemnate vor transmite Comisiei de desemnare în fiecare an, anterior datei de 1 martie, un raport scris referitor la activităţile efectuate în anul calendaristic anterior. Raportul anual va conţine în principal informaţii privind:

a) documentele emise, refuzate sau retrase, conform sarcinilor atribuite ca urmare a desemnării;

b) reclamaţii le şi apelurile înregistrate împotriva deciziilor organismului, inclusiv informaţii privind negocierile şi rezultatele în legătură cu acestea;

c) experienţa acumulată în urma realizării sarcinilor ce le-au revenit ca urmare a desemnării şi propuneri de perfecţionare a activităţii;

d) activităţile subcontractate, subcontractanţii şi experienţa dobândită ca urmare a subcontractării activităţilor pentru realizarea sarcinilor ce le-au revenit ca urmare a desemnării, după caz;

e) dificultăţile întâmpinate în realizarea sarcinilor ce le-au revenit ca urmare a desemnării şi măsurile pe care le-au luat pentru eliminarea acestora sau pe care urmează să le ia în acest scop.

E. Dispoziţii finale

20.1. Pentru analizarea solicitării, acordarea, restricţionarea, suspendarea sau retragerea desemnării organismelor, în cadrul MECMA - DPI se constituie comisia de desemnare a organismelor care realizează omologarea şi verificarea periodică a ambalajelor şi recipientelor destinate transportului rutier al mărfurilor periculoase şi a suprastructurilor specializate montate pe vehiculele rutiere destinate transportului rutier de mărfuri periculoase, care îşi desfăşoară activitatea în baza prevederilor prezentei proceduri şi ale regulamentului de organizare şi funcţionare prevăzut în anexa nr. 2.

20.2. Componenţa comisiei de desemnare prevăzute la pct. 20.1 se aprobă de către secretarul general al MECMA.

20.3. Unul sau mai mulţi membri ai comisiei de desemnare participă, în cadrul echipelor de evaluare ale organismului naţional de acreditare, la evaluarea şi monitorizarea organismelor, în calitate de observatori. Cheltuielile ocazionate de deplasarea membrilor comisiei de desemnare la sediul solicitantului (transport, cazare, diurnă) se suportă de către solicitant.

21. Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta procedură.

 

ANEXA Nr. 1

la procedură

 

- model -

 

Solicitantul...............................................................................................................................................

(denumirea completă, adresa, tel/fax, e-mail, codul unic de înregistrare, nr. de ordine în registrul comerţului)

Nr. ......../Data................1

 

CERERE DE DESEMNARE

 

Solicitantul2,........................................, având sediul în3................................................................, reprezentat prin director/preşedinte4.........................................solicită Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri - Direcţia politici industriale să fie evaluat în vederea desemnării în scopul realizării omologării şi verificării periodice a ambalajelor şi recipientelor destinate transportului rutier al mărfurilor periculoase şi a suprastructurilor vehiculelor rutiere specializate pentru transportul rutier de mărfuri periculoase.

Anexăm la prezenta următoarele documente5:

………………………………………………………………………………………………………..

 

Directorul/Preşedintele6 solicitantului

…………………………………………………..


1 Numărul/data de înregistrare la comisia de desemnare.

2 Denumirea completă a solicitantului.

3 Adresa completă şi codul poştal. * Numele şi prenumele.

5 Documentele conform prevederilor lt. B pct. 3 din procedură.

6 Numele, prenumele, semnătura directorului/preşedintelui şi stampila solicitantului.

 

ANEXA Nr. 2

la procedură

 

REGULAMENT

de organizare şi funcţionare al comisiei de desemnare

 

1.1. Comisia de desemnare este formată din 3 membri, dintre care unul are funcţia de preşedinte.

1.2. Secretariatul comisiei de desemnare este asigurat de către unul dintre membri.

2. Comisia de desemnare se reuneşte ori de câte ori este necesar, la solicitarea preşedintelui, şi ia decizii în prezenţa a cel puţin 2 membri, dintre care unul este preşedintele.

3. Principalele atribuţii ale comisiei de desemnare sunt:

a) analizează solicitările privind desemnarea;

b) cere organismului solicitant sau organismului naţional de acreditare informaţii, date şi documente suplimentare considerate necesare pentru luarea deciziei privind acordarea/neacordarea, restricţionarea, suspendarea sau retragerea desemnării;

c) hotărăşte desemnarea organismului sau respingerea solicitării, în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii; în cazul prevăzut la lit. b), termenul se prelungeşte cu numărul de zile aferent primirii informaţiilor solicitate;

d) elaborează şi propune ministrului economiei, comerţului şi mediului de afaceri ordinul pentru desemnarea organismului;

e) solicită organismului desemnat programul de supraveghere stabilit de acesta împreună cu organismul naţional de acreditare;

f) propune ministrului economiei, comerţului şi mediului de afaceri aprobarea deciziilor sale privind suspendarea, restricţionarea sau retragerea desemnării organismului;

g) asigură preluarea sau, după caz, transferarea către un alt organism desemnat a documentelor şi înregistrărilor în legătură cu evaluările în curs de realizare sau realizate de către organismul căruia î s-a retras desemnarea;

h) solicită, în situaţia existenţei oricărui dubiu privind respectarea cerinţelor care au stat la baza desemnării, informaţii pentru clarificarea situaţiei apărute şi, dacă este cazul, dispune realizarea unei evaluări neplanificate;

i) participă, în baza dispoziţiei preşedintelui comisiei de desemnare, la acţiunile de evaluare efectuate de către organismul naţional de acreditare la organismul desemnat;

j) avizează programul întocmit de organismul desemnat şi organismul naţional de acreditare pentru eliminarea neconformi taţi lor constatate în cadrul procesului de evaluare;

k) primeşte şi analizează rapoartele anuale întocmite de către organismul desemnat şi REN AR şi face propuneri pentru îmbunătăţirea activităţii acestora.

4.1. Conducerea comisiei de desemnare este asigurată de către directorul Direcţiei politici industriale, în calitate de preşedinte.

4.2. Preşedintele comisiei de desemnare are în principal următoarele atribuţii:

a) asigură conducerea comisiei de desemnare;

b) solicită întrunirea comisiei de desemnare, ori de câte ori este necesar,

c) semnează ordinul privind desemnarea organismelor care realizează omologarea şi verificarea periodică a ambalajelor şi recipientelor destinate transportului rutier al mărfurilor periculoase şi a suprastructurilor specializate montate pe vehiculele rutiere destinate transportului rutier de mărfuri periculoase, hotărârile şi orice alte documente ale acesteia;

d) dispune privind participarea membrilor comisiei de desemnare la acţiunile de evaluare a organismelor desemnate.

4.3. În situaţia în care preşedintele, numit conform prevederilor procedurii, nu poate asigura, din motive obiective, prezenţa la reuniunea comisiei de desemnare, el trebuie să delege realizarea atribuţiilor sale, în totalitate sau în parte, unui alt membru al comisiei de desemnare, în baza aprobării secretarului general al MECMA.

5. Secretarul comisiei de desemnare are următoarele atribuţii principale:

a) asigură gestionarea cererilor şi documentelor în legătură cu desemnarea;

b) informează membrii comisiei de desemnare cu privire la cererile şi documentele depuse de către organismele care solicită să fie desemnate, precum şi în legătură cu orice informaţie transmisă comisiei de desemnare referitoare la organismele desemnate;

c) întocmeşte procesele-verbale în cadrul reuniunilor comisiei de desemnare;

d) întocmeşte proiectele de ordine, hotărâri sau alte documente ale comisiei de desemnare;

e) înaintează preşedintelui comisiei de desemnare proiectele de documente prevăzute la lit. d) în vederea semnării de către acesta, conform prevederilor pct. 4.2 lit. c).

 

ACTE ALE CONSILIULUI NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

 

CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

 

DECIZIE

pentru reflectarea pe posturile de radio şi de televiziune a referendumului privind demiterea Preşedintelui României

 

Având în vedere dubla calitate a Consiliului Naţional al Audiovizualului, de garantai interesului public şi de unică autoritate de reglementare în domeniul serviciilor media audiovizuale,

în scopul asigurării de către radiodifuzori a unei informări corecte şi imparţiale a publicului în legătură cu evenimentele legate de referendumul naţional privind demiterea Preşedintelui României,

având în vedere dispoziţiile Hotărârii Parlamentului României nr. 34/2012 privind stabilirea obiectului şi a datei referendumului naţional pentru demiterea Preşedintelui României, precum şi dispoziţiile art. 3 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi dispoziţiile Codului de reglementare a conţinutului audiovizual, adoptat prin Decizia Consiliului Naţional al Audiovizualului nr. 220/2011, cu completările ulterioare, în special prevederile art. 30, 49, 51, 64, 65-67, 69, 71, 72 şi 139,

ţinând cont de prevederile art. 8 şi 30 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul dispoziţiilor art. 10 şi art. 17 alin. (1) lit. d) pct. 11 din Legea audiovizualului,

Consiliul Naţional al Audiovizualului adoptă următoarea decizie:

Art. 1. - (1) Reflectarea evenimentelor legate de referendum trebuie să respecte obligaţiile legale privind informarea corectă, imparţialitatea şi pluralismul de opinii, protecţia demnităţii umane şi a dreptului la propria imagine.

(2) Campania pentru referendumul naţional privind demiterea Preşedintelui României se încheie la data de 28 iulie 2012, ora 7,00.

Art. 2. - Campania pentru referendum prin intermediul posturilor de radio si televiziune publice şi private este gratuită.

Art. 3. - În cadrul emisiunilor de dezbatere, numărul participanţilor care exprimă puncte de vedere pentru şi împotriva demiterii Preşedintelui României trebuie să fie egal; în cazul în care unul dintre cei invitaţi nu participă, acest fapt trebuie menţionat pe post; absenţa punctului de vedere al uneia dintre părţi nu exonerează realizatorul/moderatorul de asigurarea imparţialităţii. ^

Art. 4. - În cazul în care în emisiunile informative şi de dezbatere se aduc acuzaţii de ordin penal ori moral unor persoane sau în cazul în care astfel de acuzaţii pot prejudicia imaginea unor instituţii, trebuie difuzat şi punctul de vedere al celor vizaţi, de regulă în cadrul aceleiaşi emisiuni sau, în mod excepţional, în emisiunile următoare.

Art. 5. - (1) Persoanele ale căror drepturi sau interese legitime au fost lezate prin prezentarea în cadrul unui emisiuni de dezbatere a unor fapte neadevărate beneficiază de drept la replică.

(2) Persoanele ale căror drepturi sau interese legitime au fost lezate prin prezentarea în cadrul unui emisiuni de dezbatere a unor informaţii inexacte beneficiază de drept la rectificare.

(3) Radiodifuzorii au următoarele obligaţii privind dreptul la replică şi rectificare:

a) să decidă acordarea sau neacordarea dreptului solicitat în cel mult 24 de ore de la primirea unei solicitări formulate în scris; în situaţia în care solicitarea se referă la o emisiune difuzată în ultima zi de campanie pentru referendum, decizia trebuie luată în cel mult 12 ore de la primirea solicitării;

b) să comunice solicitantului, în termenele prevăzute la lit. a), telefonic şi/sau în scris, decizia luată; în cazul neacordării dreptului solicitat, motivele trebuie să fie comunicate solicitantului şi Consiliului Naţional al Audiovizualului;

c) să difuzeze, în cazul în care decide acordarea dreptului solicitat, rectificarea sau replica în cel mult 48 de ore de la primirea solicitării; în situaţia în care emisiunea care face obiectul sesizării a fost difuzată în ultima zi de campanie pentru referendum, rectificarea sau replica se difuzează în preziua votării;

d) să difuzeze, în cazul în care Consiliul Naţional al Audiovizualului dă câştig de cauză solicitantului, replica sau rectificarea în termenul şi în condiţiile comunicate radiodifuzorului.

(4) în preziua votării, radiodifuzorii trebuie să prevadă în program, imediat după emisiunea informativă de seară, un spaţiu de emisie pentru difuzarea rectificărilor şi a replicilor ca urmare a sesizărilor care se referă la emisiunile difuzate în ultima zi de campanie.

Art. 6. - (1) Radiodifuzorii nu pot difuza până la închiderea urnelor niciun fel de consultări ale publicului privind referendumul, în afara sondajelor de opinie realizate de instituţii de specialitate.

(2) Sondajele de opinie realizate de instituţiile de specialitate trebuie difuzate în condiţiile respectării regulilor prevăzute în Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, adoptat prin Decizia Consiliului Naţional al Audiovizualului nr. 220/2011, cu completările ulterioare, denumit în continuare Codul audiovizualului.

{3) Anchetele de tip vox pop realizate de către radiodifuzori nu pot fi prezentate ca fiind reprezentative pentru opinia publică sau pentru un anumit grup social ori etnic şi au obligaţia de a reflecta punctele de vedere aflate în divergenţă.

Art. 7. - Pe perioada campaniei pentru referendum nu pot fi difuzate spoturi sau clipuri care prezintă, în sens negativ sau pozitiv, un partid, un om politic ori un mesaj politic.

Art. 8. - De la încheierea campaniei pentru referendum şi până la ora închiderii urnelor sunt interzise:

a) prezentarea de sondaje de opinie, difuzarea anchetelor de tip vox pop prevăzute la art. 6 alin. (3), difuzarea de spoturi sau clipuri de tipul celor prevăzute la art. 7;

b) dezbateri şi comentarii privind desfăşurarea campaniei pentru referendum;

c) îndemnuri de a vota pentru sau împotriva demiterii Preşedintelui României.

Art. 9. - (1) Radiodifuzorii au obligaţia să înregistreze emisiunile pentru referendum în condiţiile stabilite de Decizia Consiliului Naţional al Audiovizualului nr. 412/2007 privind obligaţiile ce revin radiodifuzorilor la înregistrarea programelor de radio şi de televiziune.

(2) înregistrările prevăzute la alin. (1) vor fi păstrate timp de 30 de zile după comunicarea oficială a rezultatelor referendumului şi vor fi puse la dispoziţia Consiliului Naţional al Audiovizualului, la cererea acestuia.

Art. 10. - Nerespectarea dispoziţiilor Legii audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, ale Codului audiovizualului, precum şi nerespectarea dispoziţiilor prezentei decizii atrag aplicarea sancţiunilor prevăzute de Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 11. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Consiliului Naţional al Audiovizualului,

Răsvan Popescu

 

Bucureşti, 10 iulie 2012.

Nr. 586.


Copyright 1998-2024
DSC.NET All rights reserved.