MONITORUL OFICIAL AL
ROMANIEI
P A R T E A I
Anul XXIV - Nr.
32 LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI
ALTE ACTE Luni, 16 ianuarie
2012
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr.
1.344 din 13 octombrie 2011 referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului
nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc, în ansamblu,
si a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin.
(1) lit. a) pct. (ii), alin. (4) si (6), art. 17 alin. (1), (7) si (9), art.
20, art. 22 alin. (2), art. 27 alin. (1), (3) si (4), art. 28 alin. (3) si (4)
si art. 29 din aceasta, în special, precum si a dispozitiilor art. 77 alin. (2)
din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Decizia nr.
1.352 din 13 octombrie 2011 referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
122/2006 privind azilul în România
Decizia nr.
1.421 din 20 octombrie 2011 referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. I,
IV si V din Ordonanta duvernului nr. 55/2003 privind unele
măsuri pentru derularea procesului de privatizare a Societătii
Nationale a Petrolului “Petrom” - S.A. Bucuresti, precum si pentru modificarea
si completarea cadrului legal în domeniul privatizării pentru
societătile comerciale aflate în portofoliul Ministerului Economiei,
Comertului si Mediului de Afaceri
Decizia nr.
1.508 din 15 noiembrie 2011 referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 191 pct. 1 din Codul de
procedură civilă
Decizia nr.
1.576 din 7 decembrie 2011 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate
a Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar
Opinie separată
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
1.607/2011. -
Ordin al ministrului sănătătii pentru modificarea anexei nr.
1 la Normele metodologice pentru elaborarea bugetului de venituri si cheltuieli
al spitalului public, aprobate prin Ordinul ministrului
sănătătii nr. 1.043/2010
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din 13 octombrie 2011
referitoare la exceptia
de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului
nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc, în ansamblu,
si a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin.
(1) lit. a) pct. (ii), alin. (4) si (6), art. 17 alin. (1), (7) si (9), art.
20, art. 22 alin. (2), art. 27 alin. (1), (3) si (4), art. 28 alin. (3) si (4)
si art. 29 din aceasta, în special, precum si a dispozitiilor art. 77 alin. (2)
din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Mircea Stefan Minea -
judecător
Ion Predescu - judecător
Puskás Valentin Zoltán -
judecător
Tudorel Toader - judecător
Ioana Marilena Chiorean -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului
Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află solutionarea
exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a
Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc,
exceptie ridicată de Societatea Comercială “Real Poker” - S.R.L. din
Târgu Mures în Dosarul nr. 3.557/288/2010 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea
si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr.
4.222D/2010.
La apelul nominal se
constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost
legal îndeplinită.
Presedintele Curtii dispune a se
face apelul si în Dosarul nr. 4.799D/2010, având ca obiect exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului
nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc, în ansamblu,
si a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin.
(1) lit. a) pct. (ii), alin. (4) si (6), art. 17 alin. (1)si (9), art. 20 alin.
(3) si (4), art. 27 alin. (1), (3) si (4), art. 28 alin. (3) si (4) si art. 29
din aceasta, în special, precum si a dispozitiilor art. 77 alin. (2) din Legea
nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicată de Societatea
Comercială “Casino System” - S.R.L. din Târgu Mures în Dosarul nr.
10.013/320/2010 al Judecătoriei Târgu Mures.
La apelul nominal lipsesc
părtile, fată de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Presedintele Curtii dispune a se
face apelul si în Dosarul nr. 255D/2011, având ca obiect exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului
nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc, în ansamblu,
si a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin.
(1)lit.a) pct. (ii), alin. (4)si (6), art. 17 alin. (1) si (9), art. 20 alin.
(3) si (4), art. 27 alin. (1), (3) si (4), art. 28 alin. (3) si (4) si art. 29
din aceasta, în special, exceptie ridicată de Societatea Comercială
“Tisza Game” - S.R.L. din Târgu Mures în Dosarul nr. 6.280/320/2010 al
Judecătoriei Târgu Mures.
La apelul nominal lipsesc
părtile, fată de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Presedintele Curtii dispune a se
face apelul si în Dosarul nr. 967D/2011, având ca obiect exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului
nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc, în ansamblu,
si a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin.
(1)lit. a) pct. (ii), alin. (4) si (6), art. 17 alin. (1), (7) si (9), art. 20,
art. 22 alin. (2), art. 27 alin. (1), (3) si (4), art. 28 alin. (3) si (4) si
art. 29 din aceasta, în special, exceptie ridicată de Societatea
Comercială “Blue Sky Models” - S.R.L. din Târgu Mures în Dosarul nr.
3.656/320/2010 al Judecătoriei Târgu Mures.
La apelul nominal lipsesc
părtile, fată de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în
discutie conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului
Public nu se opune conexării cauzelor.
Curtea, având în vedere
identitatea partială de obiect a cauzelor, în temeiul art. 14 si al art.
53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă,
dispune conexarea dosarelor nr. 4.799D/2010, nr. 255D/2011 si nr. 967D/2011 la
Dosarul nr.4.222D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de
judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de
neconstitutionalitate, ca neîntemeiată. Astfel, cu privire la criticile de
neconstitutionalitate extrinsecă, invocă Decizia Curtii
Constitutionale nr. 14/2011. Referitor la criticile de neconstitutionalitate
intrinsecă, sustine că stabilirea unor conditii de autorizare si de
acordare de noi licente în materia jocurilor de noroc face parte din marja de
apreciere a statului national, iar sanctiunile prevăzute de lege sunt o
consecintă a încălcării obligatiilor legale.
CURTEA,
având în vedere actele si
lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin Sentinta civilă nr.
7.971 din 13 septembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 3.557/288/2010, Judecătoria
Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilorOrdonantei de urgentă a Guvernului nr.
77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc, autorul
exceptiei de neconstitutionalitate criticând si dispozitiile art. 1 alin. (1),
art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin. (1) lit. a) pct. (ii), art. 17 alin.
(1) si (9), art. 20 alin. (3) si (4), art. 27 alin. (1), (3) si (4), art. 28
alin. (3) si (4) si art. 29 din aceasta, în special. Exceptia de
neconstitutionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială “Real
Poker” - S.R.L. din Târgu Mures într-o cauză având ca obiect solutionarea
unei plângeri contraventionale.
Prin încheierea din 7 decembrie
2010, pronuntată în Dosarul nr 10 013/320/2010, Judecătoria Târgu
Mures a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului
nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc, în ansamblu,
si a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin.
(1) lit. a) pct. (ii), alin. (4) si (6), art. 17 alin. (1) si (9), art. 20
alin. (3) si (4), art. 27 alin. (1), (3) si (4), art. 28 alin. (3) si (4) si
art. 29 din aceasta, în special, precum si a dispozitiilor art. 77 alin. (2) din
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Exceptia a fost ridicată de
Societatea Comercială “Casino System” - S.R.L. din Târgu Mures într-o
cauză având ca obiect solutionarea unei plângeri contraventionale.
Prin încheierea din 2 februarie
2011, pronuntată în Dosarul nr 6 280/320/2010, Judecătoria Târgu
Mures a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului
nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc, în ansamblu,
si a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin.
(1) lit. a) pct. (ii), alin. (4) si (6), art. 17 alin. (1) si (9), art. 20
alin. (3) si (4), art. 27 alin. (1), (3) si (4), art. 28 alin. (3) si (4) si
art. 29 din aceasta, în special. Exceptia a fost ridicată de
Societatea Comercială “Tisza Game” - S.R.L. din Târgu Mures într-o
cauză având ca obiect solutionarea unei plângeri contraventionale.
Prin încheierea din 29 iunie
2011, pronuntată în Dosarul nr 3 650/320/2010, Judecătoria Târgu
Mures a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilorOrdonantei de urgentă a Guvernului
nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc, în ansamblu,
si a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin.
(1) iit. a) pct. (ii), alin. (4) si (6), art. 17 alin. (1), (7) si (9), art.
20, art. 22 alin. (2), art. 27 alin. (1), (3) si (4), art. 28 alin. (3) si (4)
si art. 29 din aceasta, în special. Exceptia a fost ridicată de
Societatea Comercială “Blue Sky Models” - S.R.L. din Târgu Mures într-o
cauză având ca obiect solutionarea unei plângeri contraventionale.
În motivarea exceptiei de
neconstitutionalitate autorii acesteia invocă atât critici de
neconstitutionalitate extrinsecă, apreciind că Ordonanta de
urgentă a Guvernului nr. 77/2009 a fost adoptată cu încălcarea
prevederilor art. 115 alin. (4) si (6) din Constitutie, cât si critici de
neconstitutionalitate intrinsecă, sustinând că: art. 1 alin. (1)
contravine dispozitiilor art. 135 din Constitutie, deoarece monopolul de stat
constituie prin el însusi o măsură de îngrădire a pietei, de ba
rare a liberei initiative, de restrângere a concurentei, prin concentrarea
întregii activităti în puterea unui singur operator; art. 12 alin. (5)
contravine dispozitiilor art. 1 alin. (3) si art. 44 din Constitutie, deoarece
nimeni nu poate fi obligat să plătească pretul unor bunuri sau
servicii de care nu a beneficiat; art. 14 din ordonanta de urgentă
contravine dispozitiilor art. 16 si art. 44 din Constitutie, deoarece nivelul
taxelor pentru eliberarea licentelor de organizare a jocurilor de noroc si a
autorizatiilor de exploatare a jocurilor de noroc, precum si nivelul minim al
capitalului social subscris si vărsat de operatorii economici organizatori
de jocuri de noroc sunt prohibitive, prevederilor constitutionale ale art. 45,
deoarece liberul acces la o activitate economică, libera initiativă
si exercitarea acestora vor li garantate, în conditiile ordonantei de
urgentă, numai peste un anumit nivel al capitalului social, care nu este
atât de disponibil cetătenilor români, în raport cu veniturile lor,
dispozitiilor constitutionale ale art. 47 referitor la nivelul de trai decent,
ale art. 135, prin afectarea caracterului de piată al economiei, fiind
evident că s-a introdus un criteriu de selectie al liberei initiative si
de restrângere a concurentei, pe baza capitalului social detinut, si ale art.
139 alin. (1) care prevede că taxele se stabilesc numai prin lege, iar nu
si prin ordonante; art. 14 alin. (4) contravine art. 135 din Constitutie,
deoarece creează dificultăti organizatorilor de jocuri de noroc; art.
14 alin. (6) lit. a) instituie o altă restrângere a concurentei libere,
prin stabilirea de limite de mijloace de joc, pe locatii, neavând nicio
justificare economică; art. 17 alin. (1), (7) si (9) contravine
dispozitiilor art. 15 alin. (1), art. 16 si art. 45 din Constitutie, deoarece
dau posibilitatea unei noi solicitări a licentei sau autorizatiei abia
peste 5 ani de la data rămânerii definitive a deciziei de anulare; art. 20
în întregime, dar mai ales prin alin. (3) si (4)
încalcă dreptul de proprietate privată, prin îngrădirea
dreptului de dispozitie asupra bunurilor proprii, si aduce atingere art. 44 din
Constitutie si principiului libertătii de circulatie a bunurilor si
capitalurilor, care constituie unul dintre fundamentele Uniunii Europene; cu
atât mai mult, sanctionarea contraventională si confiscarea, dispuse de
art. 22 alin. (2), constituie ingerinte ale statului în exercitarea dreptului
de proprietate privată; art. 27 alin. (1), (3) si (4) contravine art. 135
din Constitutie, ducând la distrugerea cât mai rapidă a operatorilor
economici care îsi desfăsurau activitatea în baza vechii legislatii; art.
28 alin. (3) si (4) referitor la aprobarea de către comisie a
regulamentelor de ordine interioară constituie o ingerintă în
managementul unor societăti comerciale si în dreptul acestora de a-si
organiza activitatea asa cum consideră, încălcând astfel art. 135 din
Constitutie; garantia pentru acoperirea riscului de neplată a obligatiilor
fată de bugetul general consolidat, prevăzută la art. 29,
constituie, de asemenea, o ingerintă a liberei initiative, pe criteriul
detinerii de capital si o frână a mecanismului economic; solicitarea avizului
organelor de politie pentru reprezentantii legali ai persoanei juridice
organizatoare de jocuri de noroc, în vederea obtinerii licentei de organizare a
jocurilor de noroc impusă de art. 15 alin. (1) lit. a) pct. (ii), este o
măsură specifică unui stat politienesc, iar nu unuia bazat pe
valorile dreptului si democratiei, ceea ce contravine art. 1 alin. (3), art.
16, art. 45 si art. 53 din Constitutie. Se invocă, de asemenea,
încălcarea principiilor pietei libere, concurentei loiale si liberei
initiative prevăzute de art. 9 din Legea concurentei nr. 21/1996.
Cât priveste dispozitiile art. 77
alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, autorul sustine, în
esentă, că impunerea la sursă, cu obligarea implicită a
organizatorului de jocuri sau a plătitorului de a calcula, retine si
vărsa impozitul datorat de jucător, încalcă prevederile
constitutionale ale art. 1 alin. (1), art. 16, art. 42, art. 44 si art. 56
alin. (2), deoarece nu poate exista egalitate între cetătenii impozitati
cu 16% si cei impozitati cu 25%.
Judecătoria Râmnicu Vâlcea consideră câ dispozitiile criticate sunt constitutionale si nu încalcă dreptul de concurentă al micilor întreprinzători. Cu privire la discriminarea operatorilor economici pe baza capitalului, instanta apreciază că acesta nu reprezintă un motiv de neconstitutionalitate.
Judecătoria Târgu Mures apreciază că
exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederi lor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate presedintilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului,
pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate.
Guvernul, în punctul său de vedere
transmis în dosarele nr.4.799D/2010 si nr. 255D/2011 ale Curtii
Constitutionale, arată că stabilirea nivelului minim subscris si
vărsat de operatorii economici la data solicitării cererii de
obtinere a licentei de organizare a jocurilor de noroc nu poate constitui un
criteriu de discriminare, fiind vorba de o conditie impusă, în mod
legitim, de către legiuitor, pentru accesul la o anumită activitate
economică, tocmaj prin prisma faptului că aceasta constituie monopol
de stat. În ceea ce priveste invocarea prevederilor art. 45 din Constitutie,
arată că legiuitorul constituant a conferit posibilitatea stabilirii
unor limite de exercitare a libertătii economice prin lege, textul
criticat constituind tocmai o materializare a prevederilor constitutionale ale
art. 45.
Referitor la dispozitiile art. 77
alin. (2) din Legea nr. 571/2003, arată că acestea constituie o
materializare a textului constitutional al art. 139 alin. (1) potrivit
căruia “ impozitele, taxele si orice venituri ale bugetului de stat si
ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”, în
spetă fiind vorba despre retinerea impozitului aferent veniturilor din
premii si din jocuri de noroc. Având în vedere toate argumentele prezentate, se
apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată
cu privire la art. 1 alin. (1). art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin. (6)
lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 privind
organizarea si exploatarea jocuri lor de noroc si cu privire la art. 77 alin.
(2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal în raport cu prevederile
constitutionale ale art. 135, art. 16, art. 42 alin. (1), art. 44 si art. 45 si
inadmisibilă cu privire la art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin. (4),
art. 17 alin. (1) si (9), art. 20, art. 27 alin. (1), (3) si (4), art. 28 alin.
(3) si (4) si art. 29 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 în
raport cu prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (3), art. 16, art. 45,
art. 47, art. 115 alin.(4), art. 139 alin. (1).
Avocatul Poporului, în punctul său de
vedere transmis în Dosarul nr. 4.799D/2010 al Curtii Constitutionale,
consideră că dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr.
77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc, în ansamblu, si
dispozitiile art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin. (1)
lit. a) pct. (ii), alin. (4) si (6), art. 17 alin. (1) si (9), art. 20 alin.
(3) si (4), art. 27 alin. (1), (3) si (4), art. 28 alin. (3) si (4) si art. 29
din această ordonantă de urgentă, în special, sunt
constitutionale. Prin actul normativ criticat este reglementată
activitatea de organizare si exploatare a jocurilor de noroc. Această
activitate este considerată monopol de stat, iar statul, în anumite
conditii, acordă dreptul de organizare si exploatare a activitătii de
jocuri de noroc operatorilor economici. Posibilitatea de exercitare a accesului
liber la o activitate economică nu este una absolută. Statul
recunoaste si garantează constitutional această libertate
fundamentală persoanelor, iar în acelasi timp, tinând cont de protectia
interesului general al societătii, stabileste prin intermediul legii
limitele în care exercitiul acesteia este considerat legal permis. Cât priveste
critica referitoare la dispozitiile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 571/2003,
arată că nici aceasta nu poate fi retinută, textul legal
criticat fiind în acord cu prevederile art. 56 alin. (1) din Constitutie. În
plus, dispozitiile legale criticate sunt în deplină concordantă cu
prevederile art. 139 alin. (1) din Legea fundamentală.
Presedintii celor două
Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei
de ne con stituti onal itate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare,
rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, punctele de vedere ale
Guvernului si Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozitiile
legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională a
fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art.
146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de
neconstitutionalitate, astfel cum reiese din notele scrise ale autorilor
exceptiei de neconstitutionalitate, îl constituie:
1. Prevederile Ordonantei de
urgentă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea
jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 26 iunie 2009, aprobată cu
modificări si completări prin Legea nr. 246/2010, lege publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 854 din
21 decembrie 2010, si modificată prin art. III din Ordonanta de
urgentă a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea si completarea Legii
nr. 571/2003 privind Codul fiscal si reglementarea unor măsuri
financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891 din 30 decembrie 2010, în ansamblul său.
2. În special, următoarele
dispozitii din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 77/2009:
- Art. 1 alin. (1): “Organizarea
si exploatarea activitătii de jocuri de noroc pe teritoriul României
constituie monopol de stat si se desfăsoară în conditiile prezentei
ordonante de urgentă.”;
- Art. 12 alin. (5): “În situatia
în care un operator economic nu mai detine licentă de organizare a
jocurilor de noroc validă, indiferent de motivul care a generat aceasta
stare, autorizatiile de exploatare a jocurilor de noroc emise în favoarea
acestuia îsi pierd valabilitatea cu aceeasi dată, iar operatorul economic
respectiv este obligat la plata taxelor de autorizare aferente, conform pre
vederilor art. 14.”;
- Art. 14 privind nivelul taxelor
pentru eliberarea licentelor de organizare a jocurilor de noroc, a
autorizatiilor de exploatare a jocurilor de noroc si a taxei de acces
prevăzute la art. 13 alin. (4), nivelul minim al capitalului social
subscris si vărsat de operatorii economici organizatori de jocuri de
noroc, precum si modalitatea de plată a taxe lor aferente activitătilor
din domeniul jocurilor de noroc;
- Art. 15 alin. (1) lit. a) pct.
(ii), alin. (4) si alin. (6) partea introductivă: „(1) Pentru obtinerea
licentei de organizare a jocurilor de noroc trebuie ca:
a) operatorii economici să
facă dovada: [...] (ii) existentei avizului organelor de politie acordat
reprezentantilor legali ai persoanei juridice, eliberat în conditiile
prevăzute de normele de aplicare a prezentei ordonante de urgentă;
[...]
(4) Nu se acordă licenta de
organizare a jocurilor de noroc sau autorizatie de exploatare a jocurilor de
noroc, după caz, în situatia în care operatorii economici organizatori:
a) înregistrează la data
depunerii cererii pentru obtinerea licentei de organizare a jocurilor de noroc
sau a autorizatiei de exploatare a jocurilor de noroc, după caz, obligatii
de plată restante fată de bugetul general consolidat;
b) nu au constituit garantia
pentru acoperirea riscului de neplată a obligatiilor fată de bugetul
general consolidat, în cuantumul, în forma si la termenul prevăzut în
prezenta ordonantă de urgentă. [...]
(6) Numărul minim de
mijloace de joc, locatii sau dotări tehnice pentru care se poate solicita
autorizarea este: [...]”;
- Art. 17 alin. (1), (7) si (9):
(1) Comisia poate dispune anularea licentei de organizare a jocurilor de
noroc sau a autorizatiei de exploatare a jocurilor de noroc, după caz,
atunci când se constată că la data acordării acesteia
solbitantii au oferit informatii incorecte sau inexacte, care, dacă ar fi
fost cunoscute, ar fi condus la neacordarea licentei de organizare a jocurilor
de noroc sau a autorizatiei de exploatare a jocurilor de noroc, după caz.
În această situatie, o nouă solicitare de autorizare poate fi
făcută după cel putin 5 ani de la data la care decizia de
anulare devine definitivă în sistemul căilor administrative de atac
sau de la data hotărârii judecătoresti definitive si irevocabile.
Efectele anulării nu se răsfrâng asupra premiilor acordate
participantilor la jocurile de noroc care au actionat cu
bună-credintă. [...]
(7) După revocarea
licentei de organizare a jocurilor de noroc în situatiile prevăzute la
alin. (2), o nouă solicitare poate fi făcută după cel putin
un an de la data la care decizia de revocare a rămas irevocabilă în
sistemul căilor de atac. [...]
(9) După revocarea licentei
de organizare a jocurilor de noroc, pe perioada suspendării autorizatiei
de exploatare a jocurilor de noroc, precum si după încetarea
activitătii de jocuri de noroc, sub orice formă, operatorii economici
organizatori de jocuri de noroc sunt obligati să achite diferenta
rămasă de plată din taxa anuală aferentă
autorizatiei/autorizatiilor de exploatare a jocurilor de noroc”;
- Art. 2 0: “ (1) Operatorii
economici care produc în România, importă sau realizează achizitii
intracomunitare în România, astfel cum acestea sunt definite în Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările
ulterioare, de mijloace de joc, în scopul comercializării sau
utilizării, sub orice formă, pe teritoriul României, sunt obligati ca
în termen de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării
operatiunilor respective în documentele contabile, conform prevederilor Legii
contabilitătii nr. 82/1991, republicată, să declare aceste
mijloace de joc comisiei, conform prevederilor normelor de aplicare a prezentei
ordonante de urgentă.
(2) Introducerea pe teritoriul
României de mijloace de joc sub orice altă formă decât cele
prevăzute la alin. (1) se declară cu 15 zile lucrătoare înainte
de realizarea operatiunii comisiei, în conditiile stabilite prin normele de
aplicare a prezentei ordonante de urgentă, si se poate realiza numai în
conditiile în care se face dovada înregistrării declaratiei respective la
registratura Ministerului Finantelor Publice.
(3) Se interzice introducerea de
mijloace de joc pe teritoriul României în scopul organizării de jocuri de
noroc, astfel cum acestea sunt definite prin prezenta ordonanta de
urgentă, sub orice formă, de către persoanele fizice.
(4) Operatorii economici care
vând sau cumpără mijloace de joc sunt obligati să declare
mijloacele de joc care fac obiectul tranzactiei comisiei, conform prevederilor
normelor de aplicare a prezentei ordonante de urgentă, în termen de 15
zile lucrătoare de la realizarea acesteia.
(5) Detinătorii de drept ai
mijloacelor de joc care au făcut anterior obiectul autorizării si
care, indiferent de motivele care stau la baza acestei decizii (casare, export,
stocare, conservare etc.), nu mai doresc să exploateze sau să
pună la dispozitie, sub orice formă, respectivele mijloace de joc
sunt obligati să declare aceste mijloace de joc comisiei, conform
prevederilor normelor de aplicare a prezentei ordonante de urgentă, în
termen de 15 zile lucrătoare de la data expirării autorizatiilor de
exploatare a jocurilor de noroc
(6) Operatorii economici care
intentionează să producă în România mijfoace de joc în scopul
comercializării sau utilizării sunt obligati să obtină
avizul comisiei pentru desfăsurarea acestui gen de activităti,
conform prevederilor normelor de aplicare a prezentei ordonante de urgentă.
Operatorii economici care la data intrării în vigoare a prezentei
ordonante de urgentă produc în România mijloace de joc în scopul
comercializării sau utilizării sunt obligati să solicite avizul
comisiei în termen de 60 de zile.”;
- Art. 22 alin. (2): “Nerespectarea
obligatiilor prevăzute la art. 20 constituie contraventie si se
sanctionează cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei, iar
mijloacele de joc respective si/sau sumele provenite din operatiunile economice
aferente, după caz, se confiscă”;
- Art. 27 alin. (1), (3) si
(4):”(1) Licentele pentru exploatarea jocurilor de noroc acordate
operatorilor economici până la data intrării în vigoare a prezentei
ordonante de urgentă îsi mentin valabilitatea până la data
expirării, cu conditia plătii taxelor aferente autorizatiilor de
exploatare a jocurilor de noroc la termenele si în cuantumul prevăzut de
prezenta ordonantă de urgentă, dar nu mai mult decât cuantumurile
prevăzute în prezenta ordonantă de urgentă, constituind în întelesul
prezentei ordonante de urgentă autorizatii de exploatare a jocurilor de
noroc. [...]
(3) În situatia în care
operatorii economici care detin licente pentru exploatarea jocurilor de noroc
valabile la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă
nu doresc continuarea activitătii pentru care au fost autorizati, vor
achita taxa de autorizare aferentă licentelor pentru exploatarea jocurilor
de noroc, în cuantumul si la termenele prevăzute de legislatia în vigoare
la momentul acordării licentelor pentru exploatarea jocurilor de noroc,
dacă îndeplinesc cumulativ următoarele conditii:
a) notifică renuntarea în
termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonante de
urgentă la organele fiscale responsabile cu administrarea din punct de
vedere fiscal a acestora;
b) anexează la notificare o
declaratie a administratorului operatorului economic din care să rezulte
că mijloacele de pe sunt dezafectate si nu sunt utilizate în scopul pentru
care a fost emisă licenta pentru exploatarea jocurilor de noroc.
(4) În cazul organizatorilor de
jocuri de noroc care nu depun solicitări de obtinere a licentei de
organizare a jocurilor de noroc în termenul prevăzut la alin. (2) sau ale
căror solicitări obtin aviz negativ, o nouă solicitare poate fi
depusă după expirarea termenului de valabilitate a tuturor licentelor
pentru exploatarea jocurilor de noroc emise în favoarea acestora până la
data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă.”;
- Art. 28 alin. (3) si (4): “(3)
Regulamentele de pe si cele de ordine interioară propuse de organizatorii
de jocuri de noroc se aprobă de comisie.
(4) Comisia poate aproba
regulamentele de joc si/sau regulamentele de ordine interioară astfel cum
acestea au fost propuse de organizatori, în forma modificată de către
comisie, sau le poate respinge.”;
- Art. 29 referitor la
constituirea unui fond de garantie de către organizatorii de jocuri de
noroc sau operatorii economici autorizati să exercite controlul tehnic,
monitorizarea si supravegherea pentru jocurile de noroc, în favoarea organului fiscal
teritorial la care sunt înregistrati, pentru acoperirea riscului de
neplată a obligatiilor fată de bugetul general consolidat.
3. Dispozitiile art. 77 alin. (2)
din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie
2003, modificate prin art. I pct.
29 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea si
completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal si alte măsuri fi
nanei ar-fi scale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 28 iunie 2010, dispozitii care au
următorul cuprins: “ Veniturile din jocuri de noroc se impun, prin
retinerea la sursă, cu o cotă de 25% aplicată asupra venitului
net. Venitul net se calculează la nivelul câstigurilor realizate într-o zi
de la acelasi organizator sau plătitor.”
Autorii exceptiei de
neconstitutionalitate sustin că aceste prevederi de lege contravin
dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale
art. 4 privind unitatea poporului si egalitatea între cetăteni, ale art.
15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 16 privind egalitatea
în drepturi, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art.
45 privind libertatea economică, ale art. 47 privind nivelul de trai, ale
art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor
libertăti, ale art. 56 alin. (2) privind asezarea justă a sarcinilor
fiscale, ale art. 115 alin. (4) si (6) privind conditiile de adoptare a
ordonantelor de urgentă, ale art. 135 privind economia si ale art. 139
privind impozite, taxe si alte contributii.
Examinând exceptia de
neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:
I. Cu privire la criticile
de neconstitutionalitate extrinsecă, prin Decizia nr. 14 din 18
ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 15 aprilie 2011, Curtea s-a pronuntat asupra
prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 77/2009, prin
raportare la dispozitiile constitutionale ale art. 115 alin. (4) privind
conditiile de adoptare a ordonantelor de urgentă, constatând
constitutionalitatea acestora.
Cu acel prilej, Curtea a statuat că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 a fost adoptată - astfel cum reiese din preambulul acesteia -tinând seama că actele normative care reglementau activitatea de jocuri de noroc, având o vechime mare, nu mai corespundeau realitătilor economice, tehnice si mai ales conceptuale din domeniul jocurilor de noroc, iar aplicarea acestora în practică a demonstrat existenta necesitătii modificării si perfectionării acestor reglementări, pentru a răspunde cât mai bine cerintelor pietei specifice.
Totodată, avându-se în
vedere măsurile privind asigurarea surselor de finantare a
dezvoltării economice si faptul că taxa de autorizare percepută
organizatorilor de jocuri de noroc era neschimbată din anul 2000, Guvernul
a considerat că se impunea modificarea nivelului de taxare a operatorilor
economici din domeniul jocurilor de noroc. Prin urmare, Curtea a constatat, pe
de-o parte, că aceste împrejurări se încadrează în conceptul
constitutional de “situatii extraordinare a căror reglementare nu poate
fi amânată”, astfel cum acesta a fost definit în jurisprudenta sa,
iar, pe de altă parte, că urgenta a fost motivată
corespunzător în cuprinsul ordonantei de urgentă criticate.
În final, Curtea a retinut
că aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 prin
Legea nr. 246/2010 nu poate avea relevantă în examinarea
constitutionalitătii extrinseci a acestei ordonante de urgentă a
Guvernului, deoarece, potrivit juris prudentei Curtii Constitutionale,
aprobarea prin lege a unei ordonante de urgentă a Guvernului nu poate
acoperi un eventual viciu de ne constitutionalitate extrinsecă a acesteia.
Întrucât critici le de
neconstitutionalitate extrinsecă privesc, în esentă, aceleasi aspecte
si având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură
să determine schimbarea juris prudentei Curtii Constitutionale, solutia si
considerentele deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în
cauza de fată.
În ceea ce priveste pretinsa
încălcare a dispozitiilor art. 115 alin. (6) din Constitutie, Curtea
constată că această sustinere este neîntemeiată, deoarece
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 nu afectează regimul
institutiilor fundamentale ale statului si nici drepturile, libertătile si
îndatoririle prevăzute de Constitutie.
II. Referitor la dispozitiile din Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr. 77/2009, criticate din punct de vedere intrinsec, prin aceeasi decizie,
Curtea s-a pronuntat asupra prevederilor acestei ordonante de urgentă a
Guvernului, prin raportare la dispozitiile constitutionale ale art. 15 alin.
(2) privind principiul ne retroactivitătii legii, ale art. 135 alin. (1)
privind libera concurentă si ale art. 139 privind impozitele, taxele si
alte contributii, constatând, de asemenea, constitutionalitatea acestora.
Astfel, cu privire la pretinsa
încălcare a principiului neretroactivitătii legii, consacrat
constitutional prin art. 15 alin. (2), Curtea a constatat că această
sustinere nu poate fi primită, deoarece, potrivit art. 27 alin. (1) din
actul normativ criticat, licentele pentru exploatarea jocuri lor de noroc
acordate până la data intrării în vigoare a ordonantei de
urgentă îsi mentin valabilitatea până la data expirării, cu
conditia plătii taxelor aferente autorizatiilor de exploatare a jocurilor
de noroc. Prin urmare, ceea ce se modifică este cuantumul taxelor aferente
autorizatiilor de exploatare, iar nu conditiile de acordare a licentelor deja
emise, acestea păstrandu-si valabilitatea obtinută anterior
intrării în vigoare a Ordonanteide urgentă a Guvernului nr. 77/2009,
până la data expirării lor. În consecintă, Curtea nu poate
retine încălcarea principiului neretroactivitătii legii, deoarece
dispozitiile criticate dispun numai pentru viitor, de la data publicării
lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau
de la o dată ulterioară prevăzută în cuprinsul lor, iar nu
si pentru trecut.
În ceea ce priveste critica
privind încălcarea principiului liberei concurente, prevăzut de
dispozitiile art. 135 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea a retinut
că nici aceasta nu poate fi primită, deoarece, potrivit art. 12 din
ordonanta de urgentă criticată, licenta de organizare a jocurilor de
noroc se acordă operatorului economic care îndeplineste conditiile pentru
organizarea activitătilor ce fac obiectul acestei ordonante de
urgentă. Or, stabilirea prin lege a unui anumit număr de aparate de
joc pe locatie nu reprezintă o limitare de natură să încalce
libera concurentă, deoarece exercitarea accesului liber al persoanelor la
o activitate economică este garantată “În conditiile legii”, iar
acest acces nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite
de exercitare a libertătii economice, legiuitorul având libertatea să
impună reguli de disciplină economică. În acest sens, art. 10
alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 prevede
că pentru orice tipuri de jocuri de noroc organizate în conditiile
stabilite prin ordonanta de urgentă mentionată mai sus este
obligatorie detinerea licentei de organizare a jocurilor de noroc, respectiv a
autorizatiei de exploatare a jocurilor de noroc.
Cu privire la art. 139 alin. (1)
din Constitutie, potrivit căruia impozitele, taxele si orice alte venituri
ale bugetului de stat si ale bugetului asigurărilor sociale de stat se
stabilesc numai prin lege, Curtea a constatat că dispozitiile Ordonantei
de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 dau expresie acestei norme constitutionale,
deoarece, potrivit art. 13 al acesteia, acordarea licentei de organizare a
jocurilor de noroc, respectiv acordarea autorizatiei de exploatare a jocurilor
de noroc se realizează cu perceperea de taxe, iar taxele percepute pentru
obtinerea licentei de organizare a jocurilor de noroc si a autorizatiei de
exploatare a jocurilor de noroc constituie venit la bugetul de stat.
Totodată, ordonanta de urgentă criticată prevede că un
procent de 5% din aceste taxe se alocă anual prin legea bugetului de stat,
astfel: 1,5% la Fondul cinematografic si 3,5% pentru Programul national de
restaurare a monumentelor istorice.
Întrucât critici le de
neconstitutionalitate intrinsecă din prezenta cauză privesc, în
esentă, aceleasi aspecte si având în vedere că nu au intervenit
elemente noi, de natură să determine schimbareajurisprudentei Curtii
Constitutionale, considerentele si solutia deciziei mentionate îsi
păstrează valabilitatea si în cauza de fată.
Totodată, Curtea
constată că este neîntemeiată critica de neconstitutionalitate
privind încălcarea prevederilor art. 45 din Constitutie, deoarece,
potrivit acestei norme constitutionale, este garantată exercitarea”în
conditiile legii” a accesului liberal persoanelor la o activitate
economică, iar textele de lege criticate impun asemenea cerinte legale.
Accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă,
implică stabilirea unor limite de exercitare a libertătii economice.
Prin urmare, statul, în temeiul art. 135 din Legea fundamentală, are
obligatia să impună reguli de disciplină economică, iar
legiuitorul are competenta să stabilească sanctiunile
corespunzătoare pentru nerespectarea acestora.
Referitor la sustinerea potrivit
căreia art. 14 din ordonanta de urgentă contravine dispozitiilor art.
16 si 44 din Constitutie, deoarece taxele pentru eliberarea licentelor de
organizare a jocurilor de noroc si a autorizatiilor de exploatare a jocurilor
de noroc, precum si capitalul social minim, subscris si vărsat de
operatorii economici organizatori de jocuri de noroc sunt prea mari, Curtea
constată că nici aceasta nu poate fi primită, deoarece, pe de-o
parte, potrivit art. 56 alin. (1) din Constitutie, “Cetătenii au
obligatia să contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile
publice”, iar, pe de altă parte, legiuitorul este singurul în
măsură să stabilească nivelul taxelor.
Textele de lege criticate nu
creează discriminări de natură a duce la încălcarea
principiului egalitătii în fata legii, consacrat de art. 16 din
Constitutie, deoarece se aplică în mod egal, nediscriminatoriu, tuturor
cel or vizati de ipotezele lor, si anume tuturor operatorilor economici
organizatori de jocuri de noroc.
Prin urmare, Curtea nu poate
retine pretinsa încălcare a prevederilor art. 53 din Constitutie,
deoarece, astfel cum s-a arătat mai sus, nu a constatat restrângerea
exercitiului vreunui drept sau al vreunei libertăti fundamentale si, prin
urmare, norma constitutională invocată nu are aplicabilitate în
cauză.
Cu privire la celelalte aspecte
invocate de autorii exceptiei de neconstitutionalitate - referitoare la
regulile de avizare si de eliberare a licentelor de organizare a jocurilor de
noroc si a autorizatiilor de exploatare a jocurilor de noroc -, Curtea
constată că, în realitate, acestea nu constituie probleme de
constitutionalitate, ci probleme de aplicare si interpretare a textelor de lege
criticate, tinând cont si de prevederile Hotărârii
Guvernului nr. 870/2009 pentru
aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei de urgentă a
Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 30 iulie 2009, modificată si
completată prin Hotărârea Guvernului nr. 823/2011, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 31 august
2011.
De altfel, trebuie luată în
considerare si jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene în domeniul
libertătii de a presta servicii, prevăzute de art. 49 CE. Astfel,
prin Hotărârea din 3 iunie 2010, pronuntată în Cauza C-258/08, Ladbrokes
Betting & Gaming Ud, Ladbrokes International Ltd contra Stichting de
Nationale Sporttotalisator, Curtea de Justitie a Uniunii Europene si-a
reconfirmat jurisprudenta potrivit căreia, în domeniul reglementării
jocurilor de noroc, statele membre dispun de o marjă foarte largă de
actiune.
Totodată, Curtea a fixat
criteriile pe care instantele nationale trebuie să le aibă în vedere
în contextul verificărilor privind aptitudinea reglementării
nationale de a limita dependenta de jocurile de noroc si de a preveni frauda în
domeniu. Instanta europeană a decis că obiectivul principal
urmărit de reglementarea natională trebuie să fie lupta
împotriva criminalitătii, mai precis protectia consumatorilor de jocuri de
noroc împotriva fraudelor săvârsite de operatori. Curtea a precizat
că o legislatie natională destinată să limiteze activitatea
operatorilor de jocuri de noroc, în scopul limitării dependentei de
jocurile de noroc si pentru a preveni frauda, este în principiu
compatibilă cu dreptul comunitar.
Totodată, prin
Hotărârea din 6 martie 2007, pronuntată în cauzele conexate C-338/04,
C-3 59/04 si C-360/04, Massimillano Placanica si altii, Curtea a statuat
că este de competenta instantelor de trimitere să verifice dacă,
în măsura în care limitează numărul operatorilor care
actionează în sectorul jocurilor de noroc, reglementarea natională
răspunde cu adevărat obiectivului de prevenire a exploatării
activitătilor din acest sector în scopuri criminale sau frauduloase.
Trebuie diferentiat, pe de o parte, între obiectivul ce vizează reducerea
ocaziilor de joc si, pe de altă parte, în măsura în care jocurile de
noroc sunt autorizate, obiectivul ce vizează lupta împotriva
criminalitătii.
Astfel, prin Hotărârea din 8
septembrie 2009, Liga Portuguesa de Futebol Profissional si Bwin
International, C-42/07, Curtea a hotărât că art. 46 alin. (1) CE
permite restrictii ale libertătii de a presta servicii, justificate de
motive de ordine publică, de sigurantă publică sau de
sănătate publică, cum ar fi obiectivele de protectie a
consumatorilor, de prevenire a fraudei si a incitării cetătenilor la
o cheltuială excesivă legată de joc, precum si de prevenire a
tulburărilor ordinii sociale în general.
Statele membre sunt libere
să stabilească, potrivit propriei scări de valori, obiectivele
politicii lor în materie de jocuri de noroc si, eventual, să
definească cu precizie nivelul de protectie urmărit. De asemenea,
trebuie ca restrictiile pe care ie impun să îndeplinească cerintele
care reies din jurisprudenta Curtii, în special în ceea ce priveste
proportionalitatea lor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 martie
2007, pronuntată în cauzele conexate C-338/04, C-359/04 si C-360/04, Massimillano
Placanica si altii).
III. Cât priveste dispozitiile
art. 77 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea constată
că sustinerile autorilor exceptiei - în sensul că acestea
creează discriminări între cetătenii impozitati cu 16% si cei
impozitati cu 25% - nu sunt întemeiate, deoarece, asa cum a statuat Curtea
Constitutională în mod constant în jurisprudenta sa, acest principiu
constitutional presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care,
în functie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, ei nu exclude,
ci, dimpotrivă, presupune solutii diferite pentru situatii diferite. (Ase
vedea Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie
1994.) Or, nu se poate sustine că persoanele care obtin venituri din
jocuri de noroc sunt în aceeasi situatie juridică cu persoanele care obtin
venituri din alte surse.
În aplicarea principiului
nediscriminării, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat,
prin Hotărârea din 6 aprilie 2000, pronuntată în Cauza Thlimmenos
împotriva Greciei, că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de
Conventie, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod
diferit persoane aflate în situatii analoage, fără a exista
justificări obiective si rezonabile (a se vedea, spre exemplu,
Hotărârea din 28 octombrie 1987, pronuntată în Cauza Inze
împotriva Austriei), ci si atunci când statele omit să trateze
diferit, tot fără a exista justificări obiective si rezonabile,
persoane aflate în situatii diferite.
În final, Curtea retine că
dispozitiile art. 47 din Constitutie referitoare la nivelul de trai nu au legătură
cu obiectul prezentei exceptii de neconstitutionalitate.
Pentru considerentele expuse mai
sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie,
precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc, în ansamblu, si a dispozitiilor art. 1 aiin. (1), art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin. (1) lit. a) pct. (ii), alin. (4) si (6), art. 17 alin. (1), (7) si (9), art. 20, art. 22 alin. (2), art. 27 alin. (1), (3) si (4), art. 28 alin. (3) si (4) si art. 29 din aceasta, în special, precum si a dispozitiilor art. 77 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicată, după caz, de Societatea Comercială “Real Poker” - S.R.L. dinTârgu Mures în Dosarul nr. 3.557/288/2010 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, de Societatea Comercială “Casino System” - S.R.L. din Târgu Mures în Dosarul nr. 10.013/320/2010, de Societatea Comercială “Tisza Game” - S.R.L. din Târgu Mures în Dosarul nr. 6.280/320/2010 si de Societatea Comercială “Blue Sky Models” - S.R.L. dinTârgu Mures în Dosarul nr. 3.656/320/2010, ale Judecătoriei Târgu Mures.
Definitivă si general
obligatorie.
Pronuntată în sedinta
publică din data de 13 octombrie 2011.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din 13 octombrie 2011
referitoare la exceptia
de neconstitutionalitate a prevederilor art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
122/2006 privind azilul în România
Augustin Zegrean - presedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskás Valentin Zoltán -
judecător
Tudorel Toader - judecător
Valentina Bărbăteanu -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului
Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află solutionarea
exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 88 alin. (1) lit. a) din
Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, exceptie ridicată de
Abdulrazzak Eden J. Abdulrazzak în Dosarul nr. 13.108/4/2010 al
Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti si care formează obiectul
Dosarului nr. 4.551 D/2010 al Curtii Constitutionale.
La apelul nominal se
constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost
legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca neîntemeiată, arătând că derogarea cuprinsă în textul de lege criticat reprezintă o dispozitie edictată în favoarea străinului solicitant, tocmai în considerarea situatiei speciale în care se află acesta.
CURTEA,
având în vedere actele si
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 5 noiembrie
2010, pronuntată în Dosarul nr. 13.108/4/2010, Judecătoria
Sectorului 4 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
122/2006 privind azilul în România, exceptie ridicată de Abdulrazzak
Eden J. Abdulrazzak într-o cauză având ca obiect anularea hotărârii
prin care Oficiul Român pentru Imigrări a dispus neacordarea permisiunii
de a rămâne pe teritoriul României pe o perioadă de 5 zile de la data
înregistrării cererii de acordare a accesului la o nouă
procedură de azil.
În motivarea exceptiei de
neconstitutionalitate autorul acesteia arată că art. 88 alin. (3)
din Legea nr. 122/2006 exceptează străinii care sunt luati în
custodie publică si pentru cei care se află în arest preventiv sau în
cursul executării unei pedepse privative de libertate de la îndeplinirea
conditiei depunerii personale a cererii prevăzute la art. 88 alin. (1)
lit. a). Cu toate acestea, străinul care se încadrează în categoriile
mentionate nu seva putea bucura de dispozitiile art. 89 alin. (1) din aceeasi
lege, potrivit cărora, în cazul îndeplinirii conditiilor prevăzute la
art. 88 alin. (1), are permisiunea de a rămâne pe teritoriul României
pentru o perioadă de 5 zile de la data înregistrării cererii de
acordare a accesului la o nouă procedură de azil. Autorul exceptiei
sustine că, prevalându-se de dispozitiile art. 89 alin. (1) din Legea nr.
122/2006, Oficiul Român pentru Imigrări va emite întotdeauna hotărâri
prin care nu va permite cetăteanului străin aflat în custodie
publică rămânerea pe teritoriul României pe perioada mentionată.
Precizează că este încălcat art. 5 din Conventia pentru
apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale al
cărui scop îl reprezintă protejarea individului împotriva arbitrari
ui ui autoritătilor statale. Aminteste si Hotărârea din 14 februarie
2008 a Curtii Europe a Drepturilor Omului pronuntată în Cauza Hussain
împotriva României.
Judecătoria Sectorului 4
Bucuresti nu si-a exprimat opinia cu privire la constitutionalitatea textului de
lege criticat, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Presedintii celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
raportul întocmit de judecătorul-ra porto r, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
Legea nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională a
fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art.
146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de
neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 88 alin. (1)lit. a) din
Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006,
cu modificările si completările ulterioare, care au următoarea
redactare:
- Art. 88 alin. (1) lit. a):”(1)
Cererea de acordare a accesului la o nouă procedură de azil poate fi
depusă numai dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele
conditii:
a) să fie depusă personal,
persoana să se afle pe teritoriul României; si
b) (...)
În opinia autorului exceptiei de
neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine dispozitiilor din
Legea fundamentală cuprinse la art. 23 privind libertatea individuală
si art. 25 referitor la dreptul la liberă circulatie. De asemenea,
invocă art. 5 - “Dreptul la libertate si la sigurantă” din
Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertăti lor funda
mentale.
Examinând exceptia de
neconstitutionalitate, Curtea observă că autorul acesteia are în
vedere situatia străinilor luati în custodie publică si a celor care
se află în arest preventiv sau în cursul executării unei pedepse
privative de libertate, în legătură cu care deduce, din interpretarea
coroborată a prevederilor art. 88 alin. (1) lit. a), art. 88 alin. (3) si
art. 89 alin. (1) din Legea nr. 122/2006, că, desi sunt exceptati de la
obligatia depunerii personale a cererii de acordare a accesului la o nouă
procedură de azil, nu vor beneficia de permisiunea de a rămâne pe teritoriul
României pentru o perioadă de 5 zile de la data înregistrării
cererii. Aceasta, deoarece Oficiul Român pentru Imigrări va emite
întotdeauna hotărâri prin care nu va permite acestor străini
rămânerea pe teritoriul României pe o perioadă de 5 zile.
Curtea constată că,
astfel motivată, exceptia vizează o problemă de aplicare
a legii la situatii concrete, ceea ce excedează competentei instantei de
contencios constitutional, care se pronuntă numai asupra
conformitătii textelor de lege supuse controlului cu dispozitii si
principii cuprinse în Legea fundamentală, iar nu asupra modalitătii
în care autoritătile publice administrative înteleg să aplice legea
la cazuri particulare.
De asemenea, Curtea retine
că prevederile art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 122/2006,
referindu-se la conditiile în care poate fi depusă cererea de acordare a
accesului la o nouă procedură de azil, nu pun în discutie dreptul de
liberă circulatie ori libertatea individuală si dreptul la sigurantă,
garantate prin textele din Constitutie si din Conventia pentru apărarea
drepturilor omului si a libertătilor fundamentale invocate de autorul
exceptiei. În plus, instanta de contencios constitutional observă că
Hotărârea din 14 februarie 2008 pronuntată în Cauza Hussain
împotriva României nu are incidentă în ceea ce priveste solutionarea
prezentei exceptii de neconstitutionalitate, întrucât, cu acel prilej, Curtea
Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 5
paragraful 1 lit. f) din conventia amintită, ca urmare a faptului că,
în spetă, în absenta comunicării către reclamant a motivului
plasării sale într-un centru de tranzit si a duratei acestei plasări,
precum si a drepturilor si obligatiilor acestuia, detentia reclamantului nu era
conformă cu cerintele dreptului intern.
Pentru considerentele expuse mai
sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie,
precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă,
exceptia de neconstitutional itate a prevederilor art. 88 alin. (1) lit. a) din
Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, exceptie ridicată de
Abdulrazzak Eden J. Abdulrazzak în Dosarul nr. 13.108/4/2010 al Judecătoriei
Sectorului 4 Bucuresti.
Definitivă si general
obligatorie.
Pronuntată în sedinta
publică din data de 13 octombrie 2011.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina
Bărbăteanu
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din 20 octombrie 2011
referitoare la exceptia
de neconstitutionalitate a prevederilor art. I, IV si V din Ordonanta Guvernului
nr. 55/2003 privind unele măsuri pentru derularea procesului de
privatizare a Societătii Nationale a Petrolului “Petrom” - S.A. Bucuresti,
precum si pentru modificarea si completarea cadrului legal în domeniul
privatizării pentru societătile comerciale aflate în portofoliul
Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu -
judecător
Mircea Stefan Minea -
judecător
Ion Predescu - judecător
Puskás Valentin Zoltán -
judecător
Tudorel Toader - judecător
Ingrid Alina Tudora -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului
Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe
rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor
art. I, IV si V din Ordonanta
Guvernului nr. 55/2003 privind unele măsuri pentru derularea procesului de
privatizare a Societătii Nationale a Petrolului “Petrom” - S.A. Bucuresti,
precum si pentru modificarea si completarea cadrului legal în domeniul
privatizării pentru societătile comerciale aflate în portofoliul
Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri, exceptie
ridicată de Dănut Moraru, Florea Albu, Anca Gheorghe si altii în
dosarele nr. 754/46/2009, nr. 728/46/2008
si nr. 1.335/46/2009 ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia
de contencios administrativ si fiscal si care formează obiectul dosarelor
Curtii Constitutionale nr. 70D/2011, nr. 71 D/2011 si nr. 388D/2011
Dezbaterile au avut loc în
sedinta publică din 18 octombrie 2011 si au fost consemnate în încheierea
de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a
amânat pronuntarea la data de 20 octombrie 2011.
CURTEA,
având în vedere actele si
lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 15 decembrie
2010, pronuntate în dosarele nr. 754/46/2009 si nr. 728/46/2008, precum si prin
încheierea din 28 ianuarie 2011, pronuntată în Dosarul nr. 1.335/46/2009, Înalta
Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal a
sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. I, IV si V din Ordonanta Guvernului nr. 55/2003 privind unele
măsuri pentru derularea procesului de privatizare a Societătii
Nationale a Petrolului “Petrom” - S.A. Bucuresti, precum si pentru modificarea
si completarea cadrului legal în domeniul privatizării pentru
societătile comerciale aflate în portofoliul Ministerului Economiei,
Comertului si Mediului de Afaceri, exceptie ridicată de Dănut Moraru,
Florea Albu, Anca Gheorghe si altii în cauze având ca obiect recursurile
formulate împotriva unor sentinte civile pronuntate de Curtea de Apel Pitesti -
Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal.
În motivarea exceptiei de
neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin că, desi salariatii
Societătii Comerciale “Petrom” - S.A. sunt posesori ai unui “bun” în
sensul art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia europeană a
drepturilor omului, prevederile criticate din Ordonanta Guvernului nr. 55/2003
nu prevăd un termen rezonabil în care Guvernul să fie obligat a emite
hotărârea pentru ca salariatii să poată intra în posesia
actiunilor ce li se cuvin si, astfel, nu le sunt conferite garantii pentru
respectarea drepturilor lor fundamentale, asa cum acestea sunt consacrate în
Constitutie.
Totodată, acestia
invocă existenta unei discriminări, sustinând că, spre deosebire
de actionarul majoritar O MV, a rămas cu o simplă promisiune
prevăzută de lege, desi au trecut 8 ani de la adoptarea ordonantei.
Înalta Curte de Casatie si
Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal consideră că
exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată. În acest sens,
arată că prevederile art. I si IV din Ordonanta Guvernului nr. 55/2003, precum si
prevederile art. V din acest act normativ,
referitoare la modificarea art. 9 din anexa nr. 1 la Ordonanta de urgentă
a Guvernului nr. 49/1997 privind înfiintarea Societătii Nationale a
Petrolului “Petrom” - S.A. Bucuresti, sunt neconstitutionale si contravin art.
44 alin. (1) din Constitutie.
În acest sens, faptul că
prevederile criticate permit autoritătilor publice o libertate de
apreciere discretionară în ceea ce priveste stabilirea momentului la care
persoanele îndreptătite vor putea dobândi proprietatea asupra actiunilor
societătii, reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate
asupra “bunului” lor, înteles în sensul art. 1 din Primul Protocol aditional la
Conventie, ca “sperantă legitimă” întemeiată pe prevederile
criticate care le consacră fără echivoc dreptul de a dobândi
actiuni ale Societătii Comerciale “Petrom” - S.A.
Potrivit prevederilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate
presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si
Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei
de neconstitutionalitate.
Guvernul consideră că
exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I, IV si V din Ordonanta Guvernului
nr. 55/2003 este neîntemeiată, în ceea ce priveste invocarea art. 16 din
Constitutie, si inadmisibilă, în raport cu dispozitiile constitutionale
ale art. 21 alin. (2) si (3), art. 44 alin. (1), art. 52, art. 57 si ale art.
124, având în vedere că autorii exceptiei nu au motivat în ce constă
pretinsa contrari etate a textelor legale criticate cu aceste norme
constitutionale.
Avocatul Poporului apreciază că
prevederile legale cuprinse în Ordonanta Guvernului nr. 55/2003 sunt
constitutionale. În acest context, arată că, în esentă, critica
autorilor exceptiei nu vizează o problemă de constitutionalitate, ci
modul de aplicare a reglementării criticate, aspect ce excedează
competentei Curtii Constitutionale.
Presedintii celor două
Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei
de ne con stituti onal itate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională este
competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale
art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul exceptiei de
neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. I, IV si V din Ordonanta Guvernului
nr. 55/2003 privind unele măsuri pentru derularea procesului de
privatizare a Societătii Nationale a Petrolului “Petrom” - S.A. Bucuresti,
precum si pentru modificarea si completarea cadrului legal în domeniul
privatizării pentru societătile comerciale aflate în portofoliul
Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 26 august
2003.
Reglementarea criticată are
următorul cuprins:
- Art. I: “În derularea procesului de privatizare a Societătii
Nationale a Petrolului «Petrom» - S.A. Bucuresti, vânzarea de către Ministerul
Economiei, Comertului sl Mediului de Afaceri a pachetului de actiuni pentru care
salariatii societătii au dreptul de cumpărare, potrivit legii, se va
efectua în mod direct către acestia, prin derogare de la prevederile art.
1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea
societătilor comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu
modificările si completările ulterioare, si ale art. 1 din Legea nr.
137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu
modificările si completările ulterioare.”;
- Art. IV:”Se autorizează Ministerul Economiei, Comertului si
Mediului de Afaceri, prin Oficiul Participatiilor Statului si Privatizării
în Industrie, să stabilească procedurile, termenele si conditiile
pentru vânzarea directă a pachetului de actiuni, prevăzut de lege,
către salariatii Societătii Nationale a Petrolului «Petrom» - S. A Bucuresti,
pentru exercitarea optiunii Băncii Europene pentru Reconstructie si
Dezvoltare, precum si pentru derularea procesului de privatizare a
Societătii Nationale a Petrolului «Petrom» - S.A Bucuresti”;
- Art. V: “Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 49/1997
privind înfiintarea Societătii Nationale a Petrolului«Petrom» - S.A Bucuresti,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 241 din 15 septembrie 1997, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 70/1998, cu modificările si
completările ulterbare, se modifică după cum urmează:
1. Articolul 11 va avea
următorul cuprins:
“Art. 11: Statutul
Societătii Nationale a Petrolului« Petrom» - S.A Bucuresti, care este
societate comercială si din domeniul utilitătilor, este cel
înregistrat la Oficiul registrului comertului, iar modificarea acestuia se face
de către adunarea generală extraordinară a actionarilor.”
2. Articolul 9 din anexa nr. 1 va
avea următorul cuprins:
“Art. 9: Actiunile
Actiunile societătii comerciale
vor cuprinde toate elementele prevăzute de lege.
Societatea comercială va
tine evidenta actiunilor si actionarilor în Registrul actionarilor, deschis si
operat conform prevederilor legale în vigoare. Salariatii Societătii
Nationale a Petrolului «Petrom» - S.A Bucuresti au dreptul să achizitioneze
actiuni ale societătii până la limita de 8% din capitalul social, la
acelasi pret cu care se vor vinde actiunile în cadrul procesului de
privatizare. Cota procentuală ce urmează a fi achizitionată de
salariati si momentele la care se va realiza achizitionarea actiunibr de
către acestia vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului.”
Autorii exceptiei invocă
încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2)
privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (2) si (3) privind accesul liber
la justitie, art. 44 alin. (1) referitoare la dreptul de proprietate
privată, art. 52 referitoare la dreptul persoanei vătămate de o
autoritate publică, art. 57 referitoare la exercitarea drepturilor si a
libertătilor, precum si cele ale art. 124 privind înfăptuirea
justitiei.
Examinând exceptia de ne
constitutionalitate, Curtea constată că autorii acesteia critică
prevederile legale cuprinse în Ordonanta Guvernului nr. 55/2003 din perspectiva
faptului că nu este prevăzut, în mod expres, un termen în care
Guvernul, respectiv Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri,
prin Oficiul Participatiilor Statului si Privatizării în Industrie,
să fie obligat a emite o hotărâre prin care să se
stabilească cota procentuală ce urmează a fi achizitionată
de salariati si momentele la care se va realiza achizitionarea actiunilor de
către acestia.
Faptul că prevederile de
lege criticate nu contin un termen rezonabil înlăuntrul căruia
Guvernul să fie obligat a emite o hotărâre pentru ca salariatii
Societătii Comerciale “Petrom” - S.A. să intre în posesia actiunilor
nu înseamnă că acestea sunt ne constitutionale, ci poate fi
interpretat ca ne în de pi ini rea de către Guvern a unei obligatii de a
face, astfel încât persoanele interesate pot promova o actiune în justitie.
Ca atare, aprecierea unei
eventuale încălcări de către Guvern a art. 52 din Constitutie,
prin neîndeplinirea unei obligatii stabilite de normele legale criticate, este
de competenta instantelor de judecată, iar nu a instantei de contencios
constitutional, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, este competentă
să se pronunte numai asupra constitutionalitătii prevederilor de lege
cu privire la care a fost sesizată.
Pentru motivele expuse, în
temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă,
exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I, IV si V din Ordonanta Guvernului
nr. 55/2003 privind unele măsuri pentru derularea procesului de
privatizare a Societătii Nationale a Petrolului “Petrom” - S.A. Bucuresti,
precum si pentru modificarea si completarea cadrului legal în domeniul
privatizării pentru societătile comerciale aflate în portofoliul
Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri, exceptie
ridicată de Dănut Moraru, Florea Albu, Anca Gheorghe si altii în
dosarele nr. 754/46/2009,nr. 728/46/2008 si nr. 1.335/46/2009 ale Înaltei Curti
de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.
Definitivă si general
obligatorie.
Pronuntată în sedinta
publică din data de 20 octombrie 2011.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din 15 noiembrie 2011
referitoare la exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 191 pct. 1 din Codul de
procedură civilă
Acsinte Gaspar - presedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Petre Lăzăroiu -
judecător
Mircea Stefan Minea -
judecător
Iulia Antoanella Motoc -
judecător
Ion Predescu - judecător
Puskás Valentin Zoltán -
judecător
Tudorel Toader - judecător
Cu participarea reprezentantului
Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află solutionarea
exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 191 pct. 1 din Codul de
procedură civilă, exceptie ridicată de Gheza Kovács în Dosarul
nr. 2.524/296/2010 al Judecătoriei Satu Mare si care formează
obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 4.765D/2010.
La apelul nominal se constată
lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de
judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului
Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele si
lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin Sentinta civilă nr.
6.332 din 16 noiembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.524/296/2010, Judecătoria
Satu Mare a sesizat Curtea Constitutională pentru solutionarea exceptiei
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 191 pct. 1 din Codul de
procedură civilă.
Exceptia a fost ridicată de
Gheza Kovács într-o cauză având ca obiect solutionarea actiunii în
constatarea nulitătii unui contract de împrumut cu garantie.
În motivarea exceptiei de
neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile legale
criticate sunt neconstitutionale, întrucât nu fac distinctia necesară
asupra faptelor cu privire la care notarul poate fi scutit de a fi audiat ca
martor. În aceste conditii, justitiabilui se află în imposibilitatea de a
proba împrejurările în care s-a încheiat un act notarial contestat.
Judecătoria Satu Mare considera că exceptia ele neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 191 pct. 1 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si
Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei
de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului consideră că
dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.
Presedintii celor două
Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de
vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare,
punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992,
retine următoarele:
Curtea Constitutională a
fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art.
146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din
Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de
neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 191 pct. 1 din Codul de
procedură civilă, prevederi care au următorul continut: ”Sunt
scutiti de a fi martori:
1. slujitorii cultelor, medicii,
moasele, farmacistii, avocatii, notarii publici si orice alti muncitori pe care
legea îi obligă să păstreze secretul cu privire la faptele
încredintate for în exercitiul îndeletnicirii.”
În opinia autorului exceptiei de
neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor
constitutionale ale art. 20 referitor la tratatele internationale privind
drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justitie, precum si
dispozitiilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea
drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.
Examinând exceptia de
neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 191 pct.
1 din Codul de procedură civilă se referă la situatiile în care
respectivele persoane sunt obligate să păstreze secretul cu privire
la faptele încredintate în exercitiul îndeletnicirii lor, legiuitorul
bucurandu-se de atributul exclusiv al stabilirii normelor privind procedura de
judecată, cu respectarea dispozitiilor constitutionale.
Curtea mai observă că
dispozitiile art. 37 din Legea nr. 36/1995 vin să întărească
prevederile criticate ale Codului de procedură civilă, ele statuând
că: “Notarii publici si personalul birourilor notariale au obligatia
să păstreze secretul profesional cu privire la actele si faptele
despre care au luat cunostintă în cadrul activitătii lor, chiar si
după încetarea functiei, cu exceptia cazurilor în care legea sau
părtile interesate îi eliberează de această obligatie.”
Asadar, instituirea normei
criticate a avut drept ratiune, în ceea ce priveste notarii publici, tocmai
protejarea datelor sau informatiilor confidentiale de care acestia iau
cunostintă pe perioada exercitării functiilor lor. De altfel, prin
chiar formula jurământului depus de notarii publici în fata ministrului
justitiei si a presedintelui Uniunii Nationale a Notarilor Publici sau a
reprezentantilor acestora, potrivit art. 19 din Legea notarilor publici si a
activitătii notariale nr. 36/1995, republicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 732 din 18 octombrie
2011, acestia se obligă să păstreze secretul profesional.
În aceste conditii, Curtea
constată că dispozitiile art. 191 pct. 1 din Codul de procedură
civilă apar ca fiind pe deplin justificate pe plan constitutional, având
în vedere specificul activitătilor desfăsurate de notarii publici.
Pentru motivele expuse mai sus,
în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată,
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 191 pct. 1 din Codul de
procedură civilă, exceptie ridicată de Gheza Kovács în Dosarul
nr. 2.524/296/2010 al Judecătoriei Satu Mare.
Definitivă si general
obligatorie.
Pronuntată în sedinta
publică din data de 15 noiembrie 2011.
PRESEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
din 7 decembrie 2011
referitoare la obiectia
de neconstitutionalitate a Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a
Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în
domeniul bugetar
Pe rol se află solutionarea
obiectiilor de neconstitutionalitate asupra dispozitiilor Legii privind
aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru
completarea art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar,
formulate de un grup de 119 deputati si de un grup de 40 de senatori în temeiul
art. 146 lit. a) din Constitutie.
Curtea, având în vedere că
obiectiile de neconstitutionalitate, care formează obiectul dosarelor nr.
1.331 A/2011 si nr. 1.339A/2011, au continut identic, dispune conexarea
Dosarului nr. 1.339A/2011 la Dosarul nr. 1.331 A/2011, care este primul
înregistrat.
1. Cu Adresa nr. 51/5.314 din 15
noiembrie 2011, secretarul general al Camerei Deputatilor a transmis Curtii
Constitutionale sesizarea referitoare la neconstitutionalitate a dispozitiilor
Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar,
formulată de un număr de 119 deputati apartinând grupurilor
parlamentare ale Partidului National Liberal si Partidului Social Democrat.
Această sesizare a fost
semnată de către următorii deputati: Cristian Mihai Adomnitei, Marin
Almăjanu, Sergiu Andon, Teodor Atanasiu, Vasile Berci, Dan Bordeianu,
Octavian Bot, Viorel-Vasile Buda, Daniel-Stamate Budurescu, Cristian Buican,
Mihăită Calimente, Mariana Câmpeanu, Daniel Chitoiu, Tudor-Alexandru
Chiuariu, Liviu-Bogdan Ciucă, Horia Cristian, Ciprian Minodor Dobre,
Victor Paul Dobre, Mihai-Aurel Dontu, Gheorghe Dragomir, George Ionut
Dumitrică, Relu Fenechiu, Damian Florea, Gheorghe Gabor, Gratiela Leocadia
Gavrileseu, Andrei Dominic Gerea, Alina-Stefania Gorghiu, Titi Holban, Pavel
Horj, Mircea Irimescu, Nicolae Jolta, Mihai Lupu, Dan-Stefan Motreanu,
Gheorghe-Eugen Nicolăescu, Ludovic Orban, Ionel Palăr, Viorel
Palască, Cornel Pieptea, Gabriel Plăiasu, Cristina-Ancuta Pocora,
Virgil Pop, Octavian-Marius Popa, Călin Constantin Anton
Popescu-Tăriceanu, Călin Potor, Ana Adriana Săftoiu, Nini
Săpunaru, Adrian George Scutaru, Ionut-Marian Stroe, Radu Stroe,
Gigel-Sorinel Stirbu, Gheorghe-Mirel Talos, Adriana Diana Tusa, Radu Bogdan
Tîmpău, Ioan Tintean, Florin Turcanu, Horea-Dorin Uioreanu, Lucia-Ana
Varga si Mihai Alexandru Voicu, apartinând Grupului parlamentar al Partidului
National Liberal, si Gheorghe Ana, Gheorghe Antochi, Nicolae Bănicioiu,
Eugen Bejinariu, Vasile Bleotu, Matei Radu Brătianu, Doina Burcău,
Ion Burnei, Ion Călin, Dumitru Chirită, Ioan Cindrea, Radu Eugeniu
Coclici, Dorel Covaci, Ioan Damian, Mircea-Gheorghe Drăghici, Sonia-Maria
Drăghici, Cristian-Sorin Dumitrescu, Ion Dumitru, Mircea Dusa, Filip
Georgescu, Marian Ghiveciu, Vasile Ghiorghe Gliga, Horia Grama, Viorel Hrebenciuc,
Florin Iordache, Cornel Itu, Ciprian-Florin Luca, Antonella Marinescu, Vasile
Mocanu, Carmen Ileana Moldovan, Rodica Nassar, Adrian Năstase, Marian
Neacsu, Nicolae-Ciprian Nica, Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz, Laurentiu
Nistor, Constantin Nită, Iuliu Nosa, Florin-Costin Pâslaru, Petre
Petrescu, Victor-Viorel Ponta, Georgian Pop, Vasile Popeangă, Dan-Mircea
Popeseu, Neculai Rătoi, Cornel-Cristian Resmerită, Cristian Rizea,
Ioan Sorin Roman, Lucretia Rosea, Victor Socaciu, Adrian Solomon, Anghel Stanciu,
Sorin Constantin Stragea, Viorel Stefan, Florin-Cristian Tătaru, Angel
Tîlvăr, Aurelia Vasile, Radu Costin Vasilică, Petru Gabriel Vlase,
Mădălin-Stefan Voicu si Valeriu Stefan Zgonea, apartinând Grupului
parlamentar al Partidului Social Democrat.
Sesizarea a fost formulată
în temeiul art. 146 lit. a) din Constitutie si al art. 11 alin. (1) lit. A.a)
si art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale, a fost înregistrată la Curtea Constitutională sub
nr. 6.191 din 15 noiembrie 2011 si constituie obiectul Dosarului nr.
1.331A/2011.
Autorii obiectiei de
neconstitutionalitate consideră că actul normativ supus analizei
Curtii Constitutionale este lovit atât de vicii de constitutionalitate
extrinsecă, cât si de vicii de constitutionalitate intrinsecă, ce
rezultă din chiar continutul reglementării.
I. Cu privire la criticile de neconstitutionalitate
extrinsecă, autorii obiectiei sustin, în esentă, că Legea
privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru
completarea art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar a fost
adoptată cu încălcarea principiului bicameralismului, cuprinsul legii
adoptate de Camera Deputatilor fiind total diferit de cel adoptat de Senat, ca
primă Cameră sesizată, si fără legătură cu
obiectul de reglementare al actului normativ propus de Guvern. Astfel, Camera
Deputatilor a eliminat complet toate modificările adoptate de Senat si a
operat modificări si completări esentiale, concretizate într-un
număr de 23 de articole, cuprinse în art. II din lege, care nu se regăsesc în forma adoptată
de către Senat. În sprijinul celor arătate sunt invocate cele
retinute de Curtea Constitutională prin deciziile nr. 1.093/2008, nr.
710/2009 si nr. 472/2008 cu privire la principiul bicameralismului.
II. În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate intrinsecă
adusă dispozitiilor Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a
Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor
măsuri financiare în domeniul bugetar, autorii obiectiei arată
că, prin nea cord area unor drepturi câstigate,
dispozitiile art. 9 si art. 18 din legea amintită
încalcă prevederile Constitutiei referitoare la conditiile în care poate
fi restrâns exercitiul unor drepturi sau libertăti. Astfel, consideră
că motivele invocate pentru adoptarea măsurilor prevăzute de
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 - reducerea cheltuielilor
publice, eliminarea riscului de deficit excesiv etc.-
nu pot constitui o justificare pentru neacordarea unor drepturi. De asemenea, restrângerea drepturilor din perspectiva unei simple
utilităti publice nu poate fi acceptată. În acest sens,
invocă cele retinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în
Hotărârea din 1 iulie 1961 pronuntată în Cauza Lawless contra
Irlandei, potrivit cărora, în cazul instituirii unor măsuri
derogatorii, cu caracter exceptional, statul trebuie să actioneze astfel
încât să fie protejate valorile enumerate de art. 15 din Conventia pentru
apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, iar nu
utilitatea publică.
În sfârsit, autorii obiectiei
arată că prevederile legii criticate aduc atingere dispozitiilor art.
47 din Constitutie referitoare la dreptul la un nivel de trai decent si dreptul
la pensie.
2. Cu Adresa nr. 3.744 din 16 noiembrie 2011, secretarul general al Senatului a transmis Curtii Constitutionale sesizarea referitoare la neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 18 si art. 19 din Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, formulată de un număr de 40 de senatori apartinând grupurilor parlamentare ale Partidului National Liberal si Partidului Social Democrat.
Această sesizare a fost semnată de către următorii senatori: Marian-Cristinel Bîgiu, Minerva Boitan, Cristian David, Mircea Diaconu, Emilian-Valentin Frâncu, Ioan Ghise, Puiu Hasotti, Raymond Luca, Teodor-Viorel Melescanu, Vasile Mustătea, Romeo-Florin Nicoară, Vasile Nistor, Mario-Ovidiu Oprea, Liviu-Titus Pasca, Serban Rădulescu, Nicolae Robu, Dan-Radu Rusanu, Dan Voiculescu si Varujan Vosganian, apartinând Grupului parlamentar al Partidului National Liberal, si Ilie Sârbu, Alexandru Cordos, Miron-Tudor Mitrea, Viorel Arcas, Trifon Belacurencu, Laurentiu Florian Coca, Vasile-Cosmin Nicula, Titus Corlătean, Ioan Mang, Sergiu-Florin Nicolaescu, Elena Mitrea, Dan-Coman Sova, Doina Silistru, Cătălin Voicu, Alexandru Mazăre, Vaier Marian, Gheorghe Pop, Ecaterina Andronescu, Florin Constantineseu, Nicolae-Dănut Prunea si Gheorghe Saghian, apartinând Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.
Sesizarea a fost formulată
în temeiul art. 146 lit. a) din Constitutie si al art. 11 alin. (1) lit. A.a)
si art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale, a fost înregistrată la Curtea Constitutională sub
nr. 6.237 din 16 noiembrie 2011 si constituie obiectul Dosarului nr.
1.339A/2011.
În sustinerea obiectiei de
neconstitutionalitate, autorii acesteia arată, în esentă, că
dispozitiile art. 18 si art. 19 din legea supusă analizei de
constitutionalitate, dispozitii ce prevăd suspendarea indemnizatiilor
acordate în temeiul Legii nr. 341/2004, precum si diminuarea facilitătilor
de transport acordate prin diverse acte normative, aduc atingere prevederilor Legii
fundamentale referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau
libertăti. În acest sens, arată că “restrângerea unor drepturi
nu înseamnă că se poate suspenda sau interzice un drept exercitat”,
asa cum se intentionează prin dispozitiile art. 18.
De asemenea, consideră
că se creează o discriminare între cetătenii cărora nu li
se mai acordă indemnizatiile de gratitudine prevăzute de Legea nr.
341/2004 si cei care, în temeiul aceleiasi legi, continuă să primească
astfel de indemnizatii, precum si cei care beneficiază de indemnizatii în
temeiul altor acte normative.
În sfârsit, sustin că
textele de lege criticate aduc atingere dispozitiilor Legii fundamentale care
consacră demnitatea si libera dezvoltare a personalitătii umane ca
valori supreme ale statului român, deoarece suspendă drepturi acordate
unor persoane în virtutea contributiei lor deosebite la desfăsurarea
Revolutiei din Decembrie 1989.
Prin Adresa nr. 3.965 din 29
noiembrie 2011, secretarul general al Senatului a înaintat Curtii
Constitutionale înscrisul intitulat “Cerere completatoare”, înregistrat la
Curtea Constitutională cu nr. 6.549 din 29 noiembrie 2011. Prin acest
înscris, autorii obiectiei detaliază critici le referitoare la
neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 18 din legea supusă analizei de
neconstitutionalitate, arătând că o serie de persoane care au fost
ostracizate de regimul comunist, asa cum sunt cadrele militare din armata
regală, veteranii de război, detinutii politici si magistratii supusi
persecutiei politice, au fost răsplătiti sau recompensati de statul
democratic, fapt posibil doar datorită contributiei persoanelor care au
luptat în Revolutia din 1989. Prin urmare, lipsirea acestora de drepturile
prevăzute de Legea nr. 341/2004 este de natură să aducă atingere
demnitătii umane.
În sustinerea caracterului
discriminatoriu al dispozitiilor art. 18 din legea criticată, autorii
obiectiei precizează faptul că, în timp ce revolutionarii sunt
privati de drepturile prevăzute de lege pentru un an, alte categorii de
persoane, precum cadrele militare înlăturate de comunisti, primesc un
drept pe care nu îl aveau anterior. Mai mult, cuantumul indemnizatiilor pentru
acestia din urmă este de 3.335.116 lei pentru anul 2012, sumă
acordată unui număr de 300 de beneficiari, în timp ce pentru
revolutionari, cuantumul indemnizatiilor se ridică la 2.000.000 lei pentru
acelasi an, sumă revenind unui număr de aproximativ 10.000 de
beneficiari.
Referitor la critica de
neconstitutionalitate raportată la dispozitiile art. 53 din Constitutie,
se precizează că restrângerile aduse drepturilor la indexarea
salariilor, la pensie pentru vechime în muncă si la indemnizatiile de
gratitudine pentru fapte de eroism national sunt lipsite de temei
constitutional.
În conformitate cu dispozitiile
art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea
Curtii Constitutionale, sesizările au fost comunicate presedintilor celor
două Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a transmite
punctele lor de vedere.
Presedintele Senatului a transmis Curtii
Constitutionale, cu Adresanr. I 812 din 6 decembrie 2011
si Adresa nr. I 814 din 6 decembrie 2011, punctul
său de vedere, în care se arată că sesizările de
neconstitutionalitate sunt neîntemeiate. Astfel, în ceea ce priveste critica de
neconstitutionalitate extrinsecă adusă Legii privind aprobarea
Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11
din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea
unor măsuri financiare în domeniul bugetar, arată că actul normativ
criticat a fost adoptat de Camera decizională a Parlamentului în spiritul
Constitutiei si al celor statuate de Curtea Constitutională în
jurisprudenta sa, îndeosebi Decizia nr. 413/2010. În această decizie s-a
statuat că principiul bicameralismului nu este încălcat dacă
modificările operate de către una dintre cele două Camere ale
Parlamentului fată de forma legii adoptată de cealaltă
Cameră nu sunt de natură a imprima nici deosebiri majore de continut
juridic fată de forma legii adoptată de prima Cameră
sesizată si nici o configuratie deosebită semnificativ diferită
fată de cea a proiectului de lege în forma adoptată de prima
Cameră sesizată. Astfel, forma legii supuse analizei de
constitutionalitate în prezenta cauză, adoptată de Camera Deputatilor
în calitate de Cameră decizională, contine o serie de completări
si modificări ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 37/2007 care
însă nu introduc nici deosebiri majore de continut juridic fată de
forma adoptată de Senat si nici o configuratie deosebită a noilor
texte de lege. În plus, competenta decizională în materie apartine Camerei
Deputatilor, si nu Senatului.
Cât priveste critica de
neconstitutionalitate intrinsecă a legii analizate, presedintele Senatului
arată că “Înghetarea” salariilor si pensiilor pentru anul 2012 la
nivelul celor din anul 2011 nu poate fi considerată o încălcare a
dreptului la un nivel de trai decent, în conditiile în care limitele acestor
drepturi au fost deja apreciate atât de legiuitor, cât si de Curtea
Constitutională ca fiind în acord cu prevederile art. 47 alin. (1) din
Constitutie.
De asemenea, consideră
că art. 18 al art. II din legea dedusă
controlului de constitutionalitate respectă prevederile art. 16 din
Constitutie. Astfel, textul de lege amintit instituie un regim juridic diferit
fată de alte categorii socioprofesionale, însă nu prevede nici un fel
de discriminare în interiorul categoriei de persoane ce beneficiază de
indemnizatii în temeiul Legii nr. 341/2004.
Aceleasi concluzii se impun si în
ceea ce priveste art. 19 din legea criticată.
În sfârsit, arată că,
în măsura în care art. 18 din Legea privind aprobarea Ordonantei de
urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta
de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri
financiare în domeniul bugetar nu reglementează situatia unor drepturi
fundamentale, critica de neconstitutionalitate raportată la art. 53 din
Constitutie este lipsită de fundament.
Presedintele Camerei Deputatilor a transmis Curtii
Constitutionale, cu Adresa nr. 51/5.448 din 22 noiembrie 2011 si Adresa nr.
51/5.447 din 22 noiembrie 2011, punctul său de vedere, prin care
arată că obiectia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.
În ceea ce priveste critica de
neconstitutionalitate extrinsecă, arată că textele de lege
introduse de Camera Deputatilor în plus fată de cele adoptate de Senat nu
sunt în vădită contradictie cu initiativa legislativă
adoptată de Senat si nici nu există deosebiri majore de continut
juridic fată de aceasta. Astfel, materia reglementată de Camera
Deputatilor, Cameră decizională, se referă tot la instituirea
unor măsuri financiare în domeniul bugetar, reglementări pe care le-a
dezbătut si Senatul, ca primă Cameră sesizată. Mai mult,
aceste tipuri de măsuri constituie si obiectul ordonantei de urgentă
aprobate si al celei modificate implicit, fiind doar adaptate, prin legea
criticată, la conditiile de criză economică si financiară
care se prefigurează pentru anul 2012.
Cât priveste critica de neconstitutionalitate
intrinsecă, raportată la dispozitiile art. 47 din Constitutie,
arată că jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale constituie
un argument suficient pentru respingerea ca neîntemeiată a acesteia. De
altfel, consideră că, în conditiile actuale ale crizei economice si
financiare, niciun legiuitor nu ar putea aproba cheltuieli bugetare
suplimentare. Prin urmare, nivelul de trai actual este cel pe care România si-l
poate permite fată de bugetul de care dispune.
De asemenea, arată că
textele de lege criticate nu afectează substanta dreptului la indemnizatie
acordat în temeiul Legii nr. 341/2004, ci prevăd doar o restrângere
temporară a exercitiului acestuia, motivată de grava criză
economică si financiară care se manifestă la nivel international,
european si national.
Totodată, consideră
că nu există diferente de tratament între beneficiarii Legii nr.
341/2004, astfel că sunt neîntemeiate critici le privind caracterul
discriminatoriu al textelor de lege supuse analizei de constitutionalitate.
În sfârsit, referitor la
sustinerile privind încălcarea art. 1 alin. (3) din Constitutie,
arată că aceste critici nu sunt motivate, astfel că instanta de
contencios constitutional nu se poate pronunta asupra lor.
Guvernul, cu Adresa nr. 5/6.614 din 29
noiembrie 2011 si Adresa nr. 5/6.629 din 29 noiembrie 2011, a trimis Curtii
Constitutionale punctul său de vedere asupra obiectiilor de
neconstitutionalitate, în care arată că acestea sunt neîntemeiate.
Referindu-se la critica de neconstitutionalitate extrinsecă, arată că, potrivit celor statuate de Curtea Constitutională prin Decizia nr. 1.018/2010, o initiativă legislativă poate fi modificată sau completată de prima Cameră sesizată, fără ca decizia acesteia să fie limitată de continutul initiativei legislative în forma depusă de initiator, după cum tot astfel Camera decizională are dreptul de a modifica, de a completa ori de a renunta la initiativa în cauză. Or, forma actului normativ criticat adoptată de Camera Deputatilor, cu rol de Cameră decizională, mentine acelasi obiect si scop de reglementare, si anume măsuri financiare din domeniul bugetar, ca în forma adoptată de Senat, prima Cameră sesizată. Completările aduse în Camera Deputatilor reprezintă adaptări ale măsurilor financiare din domeniul bugetar, cuprinse în Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 si în Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008, la contextul economico-financiar care se prefigurează pentru anul 2012. Solutiile legislative cuprinse în cele două ordonante de urgentă mai sus mentionate fac parte integrantă din legea de aprobare supusă controlului de constitutionalitate, astfel încât completarea si adaptarea acestora nu pot fi nicidecum considerate ca o abatere de la materia avută în vedere de initiator. În sfârsit, arată că, în spiritul celor retinute de Curtea Constitutională prin Decizia nr. 710/2009 si Decizia nr. 472/2008, dezbaterea realizată de Camera Deputatilor s-a referit la continutul si forma initiativei legislative adoptate de Senat si s-a raportat la materia avută în vedere de initiator.
În ceea ce priveste critica de
neconstitutionalitate intrinsecă raportată la art. 53 din
Constitutie, invocând cele statuate de Curtea Constitutională prin
deciziile nr. 872/2010 si nr. 874/2010, arată că legea criticată
întruneste conditiile stabilite de textul constitutional invocat. Astfel,
restrângerea exercitiului unor drepturi se face prin Legea privind aprobarea
Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010, luarea acestor măsuri
impunându-se de urgentă în vederea adoptării, în cel mai scurt timp,
a legii bugetului de stat si a legii bugetului asigurărilor sociale de
stat pe anul 2012, conditie sine qua non pentru mentinerea acordurilor
cu organismele financiare internationale. Securitatea natională
implică si valente sociale si economice, asa cum de altfel s-a statuat si
în jurisprudenta Curtii Constitutionale prin Decizia nr. 872/2010 si Decizia
nr. 1.414/2009. Cât priveste cerinta constitutională a necesitătii
măsurilor propuse într-o societate democratică, precum si a caracterului
proportional pe care aceste măsuri trebuie să îl aibă fată
de situatia care a determinat instituirea acestora, arată că
existenta crizei economice reprezintă, atât potrivit jurisprudentei Curtii
Constitutionale, cât si celor statuate de Comisia de la Venetia prin Opinia nr.
598/2010, o justificare suficientă a îndeplinirii acestor conditii. În
sfârsit, aminteste că măsurile instituite de legea criticată au
un caracter temporar.
Referitor la dispozitiile art. 18
si art. 19 din legea criticată, arată însă că dispozitiile
art. 53 din Constitutie nu sunt incidente, întrucât drepturile reglementate de
textele de lege amintite nu sunt drepturi fundamentale.
Privitor la critica de
neconstitutionalitate raportată la dispozitiile art. 47 alin. (1) si (2)
din Constitutie, arată că autorii obiectiei nu invocă niciun
argument, astfel că instanta de contencios constitutional nu se poate
substitui părtii în motivarea sesizării.
Fată de sustinerea potrivit
căreia dispozitiile art. 18 din legea criticată ar aduce atingere
demnitătii umane, arată că, în lumina celor statuate de Curtea
Constitutională prin Decizia nr. 164/2005, o astfel de critică apare
ca fiind neîntemeiată, de vreme ce dreptul la indemnizatiile acordate de
Legea nr. 341/2004 nu este unul consacrat la nivel constitutional.
Asociatia 14 Decembrie 1989,
Asociatia 22 Decembrie 1989 si Federatia Natională a Revolutionarilor au
depus la Dosarul Nr. 1.331 A/2010 un act intitulat “Notă de protest”,
înregistrat la Curtea Constitutională sub nr. 4.411 din 23 noiembrie 2011.
CURTEA,
examinând obiectiile de
neconstitutionalitate, punctele de vedere ale presedintilor celor două
Camere ale Parlamentului si Guvernului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, dispozitiile legii criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea a fost legal sesizată
si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. a) din
Constitutie si ale art. 1,10,15, 16 si 18 din Legea nr. 47/1992 pentru
organizarea si functionarea
Curtii Constitutionale, să
solutioneze obiectiile de neconstitutionalitate formulate de grupul celor 119
deputati si grupul celor40 de senatori.
Obiectia de neconstitutionalitate
se referă la Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a
Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgentă
a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în
domeniul bugetar, în ansamblul său, precum si, în mod special,
dispozitiile art. 1, 4, 5, 9, 15, 18 si 19 din legea amintită, potrivit
cărora:
- Art. 1: “(1) În anul 2012
cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor functiei de
bază/salariilor functiei de bază/indemnizatiilor de încadrare, se
mentine la acelasi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din
fonduri publice pentru luna decembrie 2011.
(2) În anul 2012 cuantumul
sporurilor, indemnizatiilor, compensatiilor si al celorlalte elemente ale
sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut,
solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizatia brută de
încadrare, se mentine la acelasi nivel cu cel ce se acordă personalului
plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în
care personalul îsi desfăsoară activitatea în aceleasi conditii.
(3) În anul 2012, cuantumul brut
al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizatiilor, compensatiilor si
al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului
didactic si didactic auxiliar din învătământ, în conformitate cu
prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea si salarizarea în anul 2011 a
personalului didactic si didactic auxiliar din învătământ, se mentine
la acelasi nivel cu cei ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în
măsura în care personalul îsi desfăsoară activitatea în aceleasi
conditii.
(4) începând cu luna ianuarie
2012, în ceea ce priveste salarizarea personalului didactic si didactic
auxiliar din învătământ, se aplică prevederile Legii nr.
63/2011.
(5) În anul 2012 prevederile art.
12 din anexa nr. II,
cap. I lit. B - Reglementări specifice personalului didactic
din învătământ la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea
unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu
modificările ulterioare, nu se aplică.”;
- Art. 4: “ (1) Valoarea de
referintă se mentine si în anul 2012 la 600 lei.
(2) În anul 2012 nu se
aplică valoarea de referintă si coeficientii de ierarhizare
corespunzători claselor de salarizare prevăzuti în anexele la
Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare.
(3) Prin exceptie de la
prevederile alin. (2), pentru personalul din autoritătile si institutiile
publice finantate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub
autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor si celorlalte organe de
specialitate ale administratiei publice centrale si locale, precum si cele
aflate în coordonarea primului-ministru si cele aflate sub controlul
Parlamentului, ale căror contracte colective de muncă îsi
încetează valabilitatea în anul 2012, salariile se stabilesc potrivit
anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare,
fără a depăsi nivelul din decembrie 2011”;
- Art. 5: ” În anul 2012,
pentru personalul militar, politistii si functionarii publici cu statut special
din sistemul administratiei penitenciare, indemnizatiile, compensatiile,
sporurile, primele, ajutoarele, plătile compensatorii, despăgubirile,
compensatiile lunare pentru chirie si alte drepturi acordate potrivit actelor
normative în vigoare se stabilesc în raport cu nivelul bazei de calcul al
acestora utilizată pentru luna decembrie 2011.”;
- Art. 9:” În anul 2012, nu se
acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizatiile la iesirea la pensie,
retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.”;
- Art. 15: „(1) În anul 2012,
institutiile si autorităti/e publice centrale si locale, astfel cum sunt
definite prin Legea nr. 500/2002 privind finante/e publice, cu
modificările si completările ulterioare si prin Legea nr. 273/2006
privind finantele publice locale, cu modificările si completările
ulterioare, indiferent de sistemul de finantare si de subordonare, inclusiv
activitătile finantate integral din venituri proprii, înfiintate pe
lângă institutiile publice, cu exceptia institutiilor finantate integral
din venituri proprii, nu acordă tichete de masă personalului din
cadrul acestora.
(2) În bugetele pe anul 2012 ale
institutiilor publice centrale si bcale, astfel cum sunt definite prin Legea
nr. 500/2002, cu modificările si completările ulterioare, si prin
Legea nr. 273/2006, cu modificările si completările ulterioare,
indiferent de sistemul de finantare si de subordonare, inclusiv
activitătile finantate integral din venituri proprii, înfiintate pe
lângă institutiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de
tichete-cadou si tichete de vacantă personalului din cadrul acestora.”;
- Art. 18: ” În anul
2012 indemnizatiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunostintei
fată de eroii-martiri si luptătorii care au contribuit la victoria
Revolutiei române din decembrie 1989, precum si fată de persoanele care
si-au jertfit viata sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoresti
anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987, nr. 341/2004 cu
modificările si completările ulterioare, nu se acordă.”;
- Art. 19: ” În anul
2012 se acordă reduceri de tarife sau, după caz, gratuităti,
numai în limita a 3 călătorii dus- Întors sau 6 călătorii
simple, la facilitătile de transport prevăzute de următoarele
acte normative:
a) art 1 alin. (1), (2) si (4),
ale art. 2 alin. (1) si (2), ale art. 3 alin. (1), (2) si (3), ale art. 4, art.
5 alin. (1), (2) si (3), ale art. 8 alin. (1), ale art. 9 alin. (1), ale art.
11 si art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 112/1999 privind
călătoriile gratuite în interes de serviciu si în interes personal pe
căile ferate române, aprobată cu modificări prin Legea nr.
210/2003, republicată, cu modificările si completările
ulterioare;
b) lit. k) a alin. (1) al art. 5
din Legea nr. 341/2004, cu modificările si completările ulterioare;
c) art. 80 din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată, cu
modificările si completările ulterioare.”
Dispozitiile constitutionale
pretins încălcate sunt cele ale art. 61 alin. (2) privind structura
Parlamentului, respectiv cele ale art. 1 alin. (3) prin care se consacră
demnitatea omului si libera dezvoltare a personalitătii umane ca valori
supreme ale statului român, ale art. 4 alin. (2) privind interzicerea
discriminării, ale art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în drepturi
a cetătenilor, ale art. 47 alin. (1) si (2) referitor la nivelul de trai
si dreptul la pensie si alte drepturi de asigurări sociale si ale art. 53
privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau libertăti.
I. Referitor la critica de neconstitutionalitate
extrinsecă formulată de autorii sesizării, Curtea retine
următoarele:
La data de 15 iunie 2011,
Senatul, în temeiul art. 76 alin. (2) din Constitutie, a adoptat proiectul
Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.
În forma adoptată de Senat, proiectul de lege dispunea modificarea art. 11
alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008, precum si
introducerea, în cadrul aceluiasi articol, a alin. (5).
Ulterior, această formă
a legii a fost trimisă Camerei Deputatilor, Cameră decizională,
care a adoptat legea aducând următoarele modificări si
completări:
- au fost înlăturate
modificările si completările aduse de Senat art. 11 din Ordonanta de
urgentă a Guvernului nr. 37/2008;
- a fost modificat titlul
Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010, astfel încât acesta
să se refere la un domeniu de reglementare mai vast decât cel initial: “Ordonantă
de urgentă pentru completarea art 11 din Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în
domeniul bugetar, precum si pentru instituirea altor măsuri financiare în
domeniul bugetar”;
- a fost introdus art. II în Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr. 80/2010, prin care se aprobă pentru anul 2012 instituirea
unormăsuri financiare în domeniul bugetar reglementate într-un număr
de 23 de articole. Aceste măsuri vizează, în esentă, veniturile
si alte drepturi de natură patrimonială acordate personalului
plătit din fonduri publice ori care beneficiază de măsuri de
protectie socială ce se acordă din aceste fonduri.
Examinând critica de ne
constitutionalitate, Curtea retine că, prin Decizia nr. 1.466 din 10
noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 21 decembrie 2009, Curtea a statuat cu
privire la principiului constitutional al bicameralismului parlamentar,
că, “atât timp cât Camera Deputatilor este Cameră decizională,
aceasta poate introduce în textul legii prevederi noi care tin de competenta sa
decizională si care au legătură directă si
indisolubilă cu textul initial al proiectului sau propunerii legislative.
Prin urmare, nu este obligatoriu ca ambele Camere să se pronunte pe o
prevedere legală, ci este suficient în situatia mai sus enuntată ca
numai o Cameră, cea decizi onală, să se pronunte.”
Totodată, prin Decizia nr.
710 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009, Curtea a stabilit criterii
esentiale pentru a se determina cazurile în care prin procedura
legislativă se încalcă principiul bicameralismului.
Aceste criterii esentiale
cumulative sunt:
a) existenta unor deosebiri
majore de continut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale
Parlamentului;
b) existenta unei configuratii deosebite, semnificativ diferită, între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului.
În aceste conditii, Curtea trebuie să analizeze dacă modificările operate de Camera Deputatilor asupra proiectului Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar vizează acelasi continut juridic si aceeasi configuratie ale reglementării adoptate de Senat.
În legătură cu acest
aspect, Curtea constată că legea supusă analizei de
constitutionalitate are ca obiect aprobarea Ordonantei de urgentă a
Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgentă
a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în
domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 decembrie 2010. Asa cum arată însusi
titlul actului normativ supus aprobării, acesta dispune, la rândul
său, modificarea unor dispozitii ale Ordonantei de urgentă a
Guvernului nr. 37/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 276 din 8 aprilie 2008, având ca obiect
reglementarea unormăsuri financiare în domeniul bugetar.
Prin urmare, dispozitiile actului
normativ dedus controlului de constitutionalitate au ca efect, în ultimă
instantă, modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a
Guvernului nr. 37/2008.
Revenind la forma legii
criticate, adoptată de Camera Deputatilor, Curtea constată că
această Cameră a înlăturat modificările si
completările operate de către Senat, ceea ce se încadrează în
dreptul de decizie prevăzut de art. 75 alin. (1) din Constitutie.
Cât priveste completările
aduse de către Camera decizională, Curtea constată că
acestea privesc măsuri financiare în domeniul bugetar, obiect identic
celui reglementat de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008.
Astfel, Curtea apreciază că, în realitate, continutul juridic al legii
adoptate de Camera decizională este acelasi cu cel propus de initiator,
Guvernul. De asemenea, nu se poate vorbi despre o configuratie deosebită,
de vreme ce legea aprobată păstrează dispozitiile articolului
unic din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 80/2011, completând
continutul acestei ordonante cu un nou articol, care cuprinde o serie de
reglementări cu un obiect asemănător.
II. În ceea ce
priveste criticile de neconstitutionalitate intrinsecă aduse Legii privind
aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea
art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind
reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, Curtea retine
următoarele:
Referitor la critica de
neconstitutionalitate raportată la dispozitiile art. 53 din Constitutie,
Curtea constată că actul normativ criticat reglementează o serie
de măsuri cu caracter financiar având impact asupra unei game largi de
drepturi de natură bănească de care se bucură o serie de
categorii socio-profesionale, drepturi ce îsi au izvor fie în Legea
fundamentală, fie în alte acte normative. Astfel, făcând trimitere
doar la textele de lege indicate de autori în motivarea obiectiei, Curtea
constată că măsurile financiare privesc, în egală
măsură, dreptul la salariu, la soldă sau indemnizatie, drept de
natură fundamentală, ca element esential al dreptului la muncă,
dar si dreptul la prime, ajutoare, compensatii si altele asemenea, drepturi
fără temei constitutional, expresie, mai degrabă, a statului
social.
O astfel de situatie impune o
analiză separată a dispozitiilor de lege criticate, după cum
acestea prevăd fie simpla interdictie a sporirii unor drepturi
bănesti de natură fundamentală, fie inaplicabilitatea pentru
anul 2012 a unor dispozitii legale ce prevăd cresteri ale unor drepturi de
natură fundamentală, fie diminuarea ori chiar neacordarea în anul
2012 a unor drepturi neconsacrate la nivelul Constitutiei.
1. În ceea ce priveste prima
ipoteză, Curtea apreciază că nu poate fi vorba despre o
încălcare a dispozitiilor constitutionale ale art. 53 din Constitutie.
Astfel, dispozitiile constitutionale nu instituie nicio obligatie pentru
legiuitor si niciun drept al cetăteanului în sensul sporirii periodice a
cuantumului drepturilor bănesti, precum dreptul la salariu, la soldă
ori indemnizatie.
2. În cea de-a două ipoteză,
însă, în situatia în care legiuitorul a înteles să prevadă prin
lege cresteri viitoare ale unor drepturi fundamentale de natură
bănească, Curtea apreciază că orice modificare a unei
astfel de reglementări, în sensul restrângerii drepturilor acordate
trebuie analizată din perspectiva art. 53 din Constitutie. O astfel de
concluzie se desprinde, de altfel, si din jurisprudenta Curtii Constitutionale
care, prin Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 2 decembrie
2008, si Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 531 din 31 iulie
2009, a sanctionat ca fiind neconstitutionale dispozitiile unor ordonante de
urgentă ce prevedeau cresteri ale drepturilor salariale mai mici decât
cele acordate printr-o lege anterioară.
Asa cum Curtea
Constitutională a retinut prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 8 iunie 2010, restrângerea unui drept
fundamental este conditionată de respectarea cerintelor strict limitative
prevăzute de art. 53 din Constitutie, si anume:
- să fie prevăzută
prin lege;
- să se impună
restrângerea sa;
- restrângerea să se
circumscrie motivelor expres prevăzute de textul constitutional, si anume
pentru: apărarea securitătii nationale, a ordinii, a
sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a
libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea
consecintelor unei calamităti naturale, ale unui dezastru ori ale unui
sinistru deosebit de grav;
- să fie necesară
într-o societate democratică;
- să fie proportională
cu situatia care a determinat-o;
- să fie aplicată în
mod nediscriminatoriu;
- să nu aducă atingere
existentei dreptului sau a libertătii.
Curtea constată că
măsurile financiare criticate sunt prevăzute prin lege, al cărei
continut urmăreste nu doar aprobarea Ordonantei de urgentă a
Guvernului nr. 80/2010 care modifică dispozitiile Ordonantei de urgentă
a Guvernului nr. 37/2008, dar si completarea măsurilor financiare dispuse
prin aceste acte normative în sensul adaptării acestora la conditiile
economice actuale marcate de traversarea unei perioade de criză, atât la
nivel national, cât si mondial, si de imperativul reechilibrării situatiei
economice a tării, care impune, între altele, reducerea ori limitarea unor
cheltuieli bugetare destinate plătii unor drepturi bănesti.
De altfel, situatia notorie de
criză economică existentă a constituit fundamentul
adoptării mai multor reglementări cu caracter recent, având obiective
asemănătoare, pe care Curtea Constitutională le-a analizat
inclusiv din perspectiva art. 53 din Constitutie, retinând constitutionalitatea
acestora. Un exemplu în acest sens este însăsi Decizia nr. 872 din 25 iunie
2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, în ceea ce priveste diminuarea
salariilor, dar si deciziile nr. 188 si nr. 190 din 2 martie 2010, publicate în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie
2010, respectiv nr. 224 din 9 aprilie 2010, si Decizia nr. 712 din 25 mai 2010,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 22 iunie 2010, prin care Curtea a analizat
constitutionalitatea unor acte normative ce suspendau executarea unor
hotărâri judecătoresti si esalonau plata sumelor de bani rezultate
din acestea, pornind tocmai de la premisa situatiei de criză
economică. Prin Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011*),
nepublicată la data pronuntării prezentei decizii, Curtea a reafirmat
necesitatea restrângerii unor drepturi fundamentale din perspectiva deficitului
economic bugetar al tării.
De asemenea, Curtea constată
că măsurile instituite prin reglementarea criticată sunt
determinate de necesitatea apărării securitătii nationale, care,
asa cum s-a statuat si prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, si Decizia nr. 872/2010,
îmbracă nu doar valente militare, ci si valente sociale si economice.
Astfel, Curtea a retinut că “nu numai existenta unei situatii manu
militari atrage aplicabilitatea notiunii de «securitate natională» din
textul art. 53, ci si alte aspecte din viata statului - precum cele economice,
financiare, sociale - care ar putea afecta însăsi fiinta statului prin
amploarea si gravitatea fenomenului”. De asemenea, Curtea a arătat că
“situatia de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa
unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a tării si,
implicit, securitatea natională”.
În consecintă, Curtea
constată că, în situatia de spetă, art. 53 teza referitoare la
securitatea natională este aplicabil si, în acelasi timp, se constituie
într-un temei pentru justificarea măsurilor preconizate.
În conditiile existentei unei
astfel de situatii economice specifice, legiuitorul are nu numai dreptul, ci si
obligatia de a interveni în lumina dispozitiilor art. 135 din Constitutie, prin
măsuri adecvate în sensul prevenirii unor efecte negative ireversibile ori
greu de înlăturat pentru întreaga societate pe termen mai lung din punct
de vedere economic. O astfel de interventie legislativă, desi constituie o
măsură de limitare ori chiar de diminuare imediată a unor
drepturi ale cetătenilor pe termen scurt, trebuie evaluată din
perspectiva ansamblului său de efecte atât pe termen scurt, cât si pe
termen lung. Într-o asemenea lumină, ceea ce prevalează este
perspectiva limitării si chiar a înlăturării unor dezechilibre
bugetare necesare relansării economice. Tot din această
perspectivă, este greu de făcut o distinctie între interesul general
si cel particular al cetătenilor, de vreme ce măsurile vizând
restabilirea echilibrului bugetar vizează bunăstarea viitoare a
societătii, reprezentând, în ultimă instantă, fiecare dintre
indivizii ce o compun.
Asa fiind, Curtea apreciază
că măsurile financiare prevăzute de legea criticată sunt
necesare într-o societate democratică tocmai pentru mentinerea democratiei
si salvgardarea fiintei statului, fiind în acelasi timp proportionale cu scopul
legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului
de stat).
În egală măsură,
din perspectiva celor arătate, Curtea consideră că există
un echilibru echitabil între cerintele de interes general ale
colectivitătii si protectia drepturilor fundamentale ale individului.
Curtea constată, totodată, că dispozitiile de lege criticate nu creează discriminări între persoane aflate într-o situatie identică.
În sfârsit, Curtea observă
că măsurile financiare dispuse prin legea criticată nu aduc
atingere însesi substantei drepturilor bănesti vizate, ci doar previn
cresterea acestora pe o durată limitată de timp, pentru a nu se crea
o datorie bugetară imposibil de acoperit, în contextul unui echilibru fi
nan ci ar marcat de criză.
3. În ceea ce priveste dispozitiile
legii criticate vizând limitarea ori chiar neacordarea în anul 2012 a unor
drepturi ce nu sunt consacrate la nivel constitutional, neavând în
consecintă un caracter fundamental, Curtea retine că dispozitiile
art. 53 din Constitutie nu sunt incidente, acestea având în vedere doar
restrângerea exercitiului unor drepturi fundamentale.
Într-o asemenea situatie sunt si
drepturile consacrate de art. 9, 18 si 19 din legea dedusă controlului de
constitutionalitate, dispozitii criticate în mod deosebit de către autorii
sesizării.
Astfel, dispozitiile art. 9 din
actul normativ criticat se referă la indemnizatiile acordate cu prilejul
iesirii la pensie, retragerii, încetării raporturilor de serviciu ori
trecerii în rezervă. Aceste drepturi reprezintă beneficii acordate
anumitor categorii socio-profesionale în virtutea statutului special al
acestora, fără a avea însă un temei constitutional.
În mod asemănător, art.
18 din Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr.
80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului
nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul
bugetar, în forma adoptată de Camera Deputatilor, stabileste că,
temporar, pentru anul 2012, nu se mai acordă indemnizatiile prevăzute
de art. 4 alin. (4) din Legea recunostintei fată de eroii-martiri si
luptătorii care au contribuit la victoria Revolutiei române din decembrie
1989, precum si fată de persoanele care si-au jertfit viata sau au avut de
suferit în urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie
1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004. De aceste indemnizatii,
calculate prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat
la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat si aprobat prin
legea asigurărilor sociale de stat, beneficiau persoanele care au obtinut
titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite cu prilejul Revolutiei
Române din Decembrie 1989, numai dacă acestea aveau un venit mai mic decât
salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor
sociale de stat si aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de
stat. De asemenea, de această indemnizatie beneficiau si copiii eroilor-martiri,
indiferent de vârstă, dacă nu erau încadrati în nici o formă de
învătământ ori nu realizau venituri din motive neimputabile lor.
Aceste drepturi fac parte
dintr-un ansamblu de măsuri pe care Legea nr. 341/2004 le-a instituit
pentru cinstirea memoriei celor care si-au jertfit viata si în semn de
gratitudine fată de cei care au luptat pentru victoria Revolutiei Române
din Decembrie 1989.
Demnitatea umană este un
atribut inalienabil al persoanei umane, valoare ce impune fiecărui membru
al societătii un comportament de respect si protectie a celorlalti
indivizi si interzicerea oricărei atitudini umilitoare sau degradante la
adresa omului. Altfel spus, fiecare individ este tinut să recunoască
si să respecte în oricare altă fiintă umană atributele si
valorile care îl caracterizează ca om. Conventia Europeană a
Drepturilor Omului interzice, în acest sens, în art. 3, tratamentele degradante
ori inumane, precum si tortura. O prevedere asemănătoare are si art.
22 din Constitutia României.
Din această
perspectivă, se poate vorbi chiar de existenta unei obligatii de
interventie a statului în sensul asigurării unor resurse materiale
necesare vietii, în măsura în care lipsa acestora ar fi de natură
să reducă traiul acestora la un nivel ce nu poate fi considerat
propriu vreunei fiinte umane.
Cu toate acestea, Curtea
apreciază că demnitatea umană, asa cum este aceasta
consacrată de Constitutie, nu este si nu trebuie interpretată ca
instituind un tratament preferential pentru anumite categorii de persoane,
indiferent de contributiile, calitătile ori aportul acestora în societate.
Prin urmare, demnitatea este o valoare intrinsecă a fiintei umane, având
aceleasi valente pentru oricare dintre indivizi.
De aceea, recunostinta ori
respectul ce se cuvin anumitor persoane, pentru aportul lor deosebit la
dezvoltarea societătii, nu trebuie raportate la continutul art. 1 alin.
(3) din Constitutie, izvorul acestora regăsindu-se, mai degrabă, în
însăsi obligatia morală a întregii societăti de a-si manifesta
gratitudinea fată de aceste persoane.
În concluzie, desi temeiul moral
al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de
recunostintă pentru cei care, prin jertfa si contributia proprie, au
condus la căderea regimului comunist si la instaurarea democratiei, este
incontestabil, acesta nu constituie totusi, potrivit Constitutiei, o obligatie
de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de
existenta unui drept fundamental la obtinerea unor indemnizatii în virtutea
calitătii de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul
Revolutiei Române din Decembrie 1989.
De altfel, în acelasi sens Curtea
s-a pronuntat si prin Decizia nr. 1.087 din 14 octombrie 2008, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 786 din
25 noiembrie 2008, când, analizând critica de neconstitutionalitate a art. 4
alin. (4) din Legea nr. 341/2004, a retinut că, “fiind vorba despre
indemnizatii cu caracter reparatoriu, legiuitorul are deplina competentă
de a stabili conditiile si criteriile de acordare a acestora, în temeiul art.
61 alin. (1) din Legea fundamentală”.
Relevante din această
perspectivă apar si cele retinute de Curtea Constitutională prin
Decizia nr. 1.358 din 21 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010,
când, analizând o situatie similară, referitoare la acordarea unor
drepturi cu titlu de compensatie morală persoanelor persecutate în
perioada comunistă, a conchis că nu se poate vorbi despre existenta
unei obligatii a statului de a acorda despăgubiri de acest gen, iar
legiuitorul are libera apreciere asupra instituirii unor astfel de beneficii,
precum si a stabilirii conditiilor si criteriilor de acordare.
Aceleasi concluzii se impun si în
ceea ce priveste natura drepturilor afectate de dispozitiile art. 19 din legea criticată,
drepturi ce privesc facilităti de transport acordate diferitor categorii
de persoane în virtutea functiei ocupate sau a statutului deosebit pe care îl
detin ori a titlului obtinut în temeiul Legii nr. 341/2004.
În concluzie, din perspectiva
celor arătate, Curtea retine că drepturile afectate de dispozitiile
art. 9, 18 si 19 din Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a
Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgentă
a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în
domeniul bugetar nu sunt drepturi fundamentale, astfel că prevederile art.
53 din Constitutie nu sunt incidente în privinta acestora.
De asemenea, pentru
considerentele arătate, nu poate fi retinută nici critica de
neconstitutionalitate raportată la dispozitiile art. 1 alin. (3) din
Constitutie.
Cât priveste critica de
neconstitutionalitate raportată la dispozitiile art. 16 din Constitutie,
Curtea retine că aceasta vizează în mod deosebit dispozitiile art. 18
din legea dedusă controlului de constitutionalitate, autorii
sesizării sustinând existenta unui tratament discriminatoriu atât între
beneficiarii Legii nr. 341/2004, cât si între acestia si beneficiarii altor
acte normative ce reglementează acordarea unor drepturi cu natură de
reparatie morală.
Fată de aceste critici,
Curtea retine că acordarea diferitelor beneficii prevăzute de Legea
nr. 341/2004 se face în functie de titlul detinut potrivit dispozitiilor art. 3
alin. (1) din lege, titlu care are în vedere sacrificiul ori contributia
persoanelor implicate în acest eveniment, făcându-se următoarea
clasificare: “a) Erou Martir al Revolutiei Române din Decembrie 1989-atribuit
celor care s-au jertfit în lupta pentru victoria Revolutiei române din
decembrie 1989 sau au decedat în legătură cu aceasta;
b) Luptător pentru Victoria
Revolutiei din Decembrie 1989:
1. Luptător Rănit - atribuit celor care
au fost răniti în luptele pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989
sau în legătură cu aceasta;
2. Luptător Retinut - atribuit celor care
au fost retinuti de fortele de represiune ca urmare a participării la
actiunile pentru victoria Revolutiei;
3. Luptător Remarcat prin
Fapte Deosebite- atribuit celor care, în perioada 14-25 decembrie 1989, au
mobilizat si au condus grupuri sau multimi de oameni, au construit si au
mentinut baricade împotriva fortelor de represiune ale regimului totalitar
comunist, au ocupat obiective de importantă vitală pentru rezistenta
regimului totalitar si le-au apărat până la data judecării
dictatorului, în localitătile unde au luptat pentru victoria Revolutiei
Române din decembrie 1989, precum si celor care au avut actiuni dovedite
împotriva regimului si însemnelor comunismului între 14-22 decembrie
1989;
c) Participant la Victoria
Revolutiei Române din Decembrie 1989 - calitate onorifică.”
În lumina acestor prevederi de
lege, reiese că fiecare titlu acordat are în vedere un nivel de implicare
si contributie diferit, precum si consecinte diferite suportate de
participantii la Revolutia Română din 1989. Astfel, persoanele care se
încadrează în una dintre aceste categorii ale legii se află într-o
situatie obiectiv diferită fată de persoanele având un alt titlu
potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 341/2004.
Persoanele vizate de art. 18 din
Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar
vizează doar una dintre categoriile de persoane enumerate de art. 3 alin.
(1) din Legea nr. 341/2004, respectiv cele care au obtinut titlul de
Luptător Remarcat prin
Fapte Deosebite cu prilejul
Revolutiei Române din Decembrie 1989, precum si copiii eroilor-martiri,
indiferent de vârstă, dacă nu erau încadrati în nici o formă de
învătământ ori nu realizau venituri, din motive neimputabile lor.
Or, asa cum deja s-a arătat,
aceste categorii de persoane se află într-o situatie obiectiv
diferită fată de cea a celorlalte categorii de persoane beneficiare
ale Legii nr. 341/2004, astfel că instituirea unui tratament juridic
diferit nu poate primi semnificatia încălcării principiului
egalitătii în drepturi a cetătenilor.
Cu atât mai mult nu se poate
vorbi despre existenta unei discriminări între destinatarii Legii nr.
341/2004 si beneficiarii unor indemnizatii în temeiul altor acte normative,
criteriile de acordare a diferitor beneficii fiind evident diferite.
În sfârsit, analizând critica de
neconstitutionalitate raportată la dispozitiile art. 47 alin. (1) si (2)
din Constitutie, Curtea constată că autorii sesizării au avut o
sustinere cu caracter general, neargumentând nici modalitatea în care se
contravine acestor dispozitii ale Legii fundamentale si nici textele din legea
criticată care contravin acestor dispozitii.
Fată de o astfel de
critică, Curtea consideră ca având o deosebită relevantă
considerentele Deciziei nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011,
cu privire la nivelul de trai. Astfel, prin decizia amintită Curtea a
retinut că “stabilirea acelui standard al nivelului de trai care poate fi
considerat ca fiind decent trebuie apreciată de la caz la caz, în functie
de o serie de factori conjuncturali. Situatia economică a tării,
resursele de care dispune statul în vederea atingerii acestui obiectiv, dar si
nivelul de dezvoltare al societătii, gradul de cultură si civilizatie
la un anumit moment si modul de organizare a societătii reprezintă
deopotrivă coordonate care trebuie luate în considerare atunci când se evaluează
nivelul «decent» al vietii. În concluzie, aprecierea modului si a
măsurii în care statul reuseste să ducă la îndeplinire obligatia
de a asigura un nivel de trai decent trebuie să fie raportată la
acesti factori, nefiind posibilă stabilirea unui standard fix, imuabil”.
Or, în lumina acestor considerente, precum si a celor
retinute mai sus cu privire la temeiurile adoptării de către Camera
Deputatilor a Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului
nr. 80/2010
pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului
nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul
bugetar, Curtea apreciază că dispozitiile legale criticate nu pot fi
privite ca aducând atingere dreptului constitutional la un nivel de trai
decent, ci mai degrabă ca instituind un set de măsuri de adaptare la
conditiile economico-sociale existente, în functie de care nivelul de trai nu
poate fi evaluat ca având un standard mai ridicat.
În acelasi context, al
analizării conformitătii legii criticate cu dispozitiile art. 47
alin. (2) din Constitutie, sunt relevante considerentele aceleasi decizii prin
care s-a arătat că legiuitorul este chemat “să instituie un
ansamblu de măsuri prin care statul să asigure protejarea si
îmbunătătirea calitătii vietii cetătenilor atât prin
reglementarea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la securitate
socială, dreptul la muncă - conditie principală pentru un trai
decent -, dreptul la o salarizare echitabilă, dreptul la protectia
sănătătii si altele asemenea, dar si prin drepturi care nu au o
consacrare constitutională si care tind către acelasi obiectiv. În
acelasi spirit, Constitutia consacră, în chiar art. 1 alin. (3),
caracterul de stat social al României, obligă statul, prin dispozitiile art.
135 alin. (2) lit. f), să creeze conditiile necesare pentru cresterea
calitătii vietii, iar prin art. 41 alin. (2) si art. 47 alin. (2) prevede
dreptul salariatilor, respectiv al cetătenilor si la alte măsuri de
protectie socială si de asistentă socială decât cele
nominalizate expres în Legea fundamentală, măsuri stabilite prin
lege.
Caracteristic tuturor acestor
drepturi ale cetătenilor si obligatii corelative ale statului este faptul
că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constitutie, legiuitorul
este liber să aleagă, în functie de politica statului, de resursele
financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite si de necesitatea
îndeplinirii si a altor obligatii ale statului consacrate deopotrivă la
nivel constitutional, care sunt măsurile prin care va asigura
cetătenilor un nivel de trai decent si să stabilească conditiile
si limitele acordării lor. De asemenea, va putea dispune modificarea sau
chiar încetarea acordării măsurilor de protectie socială luate,
fără a fi necesar să se supună conditiilor art. 53 din
Constitutie, întrucât acest text constitutional priveste numai drepturile
consacrate de Legea fundamentală, iar nu si cele stabilite prin legi”.
Curtea apreciază că,
fată de motivarea formulată de autorii sesizării, aceste
considerente cu caracter de principiu răspund criticii de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii privind aprobarea Ordonantei de
urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta
de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri
financiare în domeniul bugetar, în sensul evidentierii caracterului
constitutional al acestora.
Pentru considerentele
arătate, în temeiul art. 146 lit. a) si al art. 147 alin. (4) din
Constitutie, precum si al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) si
al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Constată că Legea
privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru
modificarea art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar este
constitutională.
Definitivă si general
obligatorie.
Decizia se comunică
Presedintelui României si se publică în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
Dezbaterile au avut loc la data
de 7 decembrie 2011 si la acestea au participat: Augustin Zegrean, presedinte,
Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Mircea Stefan
Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskás Valentin Zoltán si Tudorel
Toader, judecători.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
*) Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.533 din 28
n oiembrie 2011 a fost publicată ulterior în Monitorul Oficial al
României, Parte a I, nr. 905 din 20 de cembrie 2011.
În opozitie cu opinia
majoritară, sustinem că obiectia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului
nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în
domeniul bugetar trebuia admisă în privinta criticilor extrinseci pentru
motivele pe care le vom dezvolta în continuare.
Autorii obiectiei sustin că
Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 a
fost adoptată cu încălcarea principiului bicameralismului, cuprinsul
legii adoptate de Camera Deputatilor fiind total diferit de cel adoptat de
Senat, ca primă Cameră sesizată. Astfel, Camera Deputatilor a
eliminat complet toate modificările adoptate de Senat si a operat
modificări si completări esentiale, concretizate într-un număr
de 23 de articole, cuprinse în art. II din lege, care nu se regăsesc în forma adoptată
de către Senat, invocând în sprijinul celor arătate Decizia nr. 1.093/2008, Decizia nr.
710/2009 si Decizia nr. 472/2008 ale Curtii Constitutionale.
Analizând sustinerile autorilor
putem constata că unicul obiect de reglementare al Ordonantei de
urgentă a Guvernului nr. 80/2010 se referă la art. 11 din Ordonanta
de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 si priveste limitele anuale stabilite
pentru finantările rambursabile care urmau a fi contractate de
unitătile administrativ-teritoriale si tragerile ce se puteau efectua din
finantările rambursabile contractate sau care urmau să fie
contractate.
La data de 15 iunie 2011,
Senatul, în temeiul art. 76 alin. (2) din Constitutie, a adoptat proiectul
Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010,
aducând următoarele modificări si completări:
“ 1. La articolul unic punctul
1, partea Introductivă a alineatului (4) al articolului 11 din Ordonanta
de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri
financiare în domeniul bugetar va avea următorul cuprins:
«(4) Dacă în cursul
exercitiului financiar valoarea însumată a tragerilor autorizate de
comisia prevăzută la alin. (3), pentru a fi efectuate din
finantările rambursabile contractate sau care urmează a fi
contractate de unitătile/subdiviziunile administrative-teritoriale,
reprezintă cel putin 80% din limita anuală pentru trageri
stabilită în conditiile legii, comisia autorizează efectuarea de
trageri, cu parcurgerea succesivă a următoarelor etape:».
2. La articolul unic, după
punctul 1 se introduce un nou punct, pct 2, cu următorul cuprins.
«La articolul 11 din Ordonanta de
urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri
financiare în domeniul bugetar, după alineatul(4) se introduce un nou
alineat, alin. (5), cu următorul cuprins.
(5) Comisia prevăzută
la alin. (3) autorizează efectuarea de trageri în ordinea cronologică
a înregistrării cererilor la directia de specialitate din Ministerul
Finantelor Publice, care asigură secretariatul comisiei.»“
Această formă a legii a
fost trimisă Camerei Deputatilor, Cameră decizională, care a
adoptat legea aducând următoarele modificări si completări:
- a fost modificat titlul
Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11
din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea
unor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel încât acesta să se
refere la un domeniu de reglementare mai vast decât cel initial:
“Ordonantă de urgentă pentru completarea art. 11 din Ordonanta de
urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri
financiare în domeniul bugetar, precum si pentru instituirea altor măsuri
financiare în domeniul bugetar”;
- a fost introdus art. II în Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr. 80/2010, prin care se aprobă pentru anul 2012 instituirea unor
măsuri financiare în domeniul bugetar, reglementate într-un număr de
23 de articole. Aceste măsuri vizează, în esentă, veniturile si
alte drepturi de natură patrimonială acordate personalului
plătit din fonduri publice ori care beneficiază de măsuri de
protectie socială ce se acordă din aceste fonduri, neavând legătură
cu domeniul initial de reglementare al Ordonantei de urgentă a Guvernului
nr. 80/2010.
Considerăm că prin
această modalitate de adoptare a legii au fost încălcate prevederile
constitutionale consacrate de art. 61 alin. (2) din Constitutie, prin aceea
că dispozitiile adoptate de Camera Deputatilor nu au fost dezbătute
sub nicio formă de Senat.
Curtea Constitutională, în
jurisprudenta sa, a retinut următoarele:
- Decizia nr. 710 din 6 mai 2009
referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a Legii pentru modificarea si
completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009: “Potrivit art. 61 din
Constitutia României, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al
poporului român si unica autoritate legiuitoare a tării, iar structura sa
este bicamerală, fiind alcătuit din Camera Deputatilor si Senat.
Principiul bicameralismului, astfel consacrat, se reflectă însă nu
numai în dualismul institutional în cadrul Parlamentului, ci si în cel
functional, deoarece art. 75 din Legea fundamentală stabileste competente
de legiferare potrivit cărora fiecare dintre cele două Camere are, în
cazurile expres definite, fie calitatea de primă Cameră
sesizată, fie de Cameră decizională. Totodată, tinând
seama de indivizibilitatea Parlamentului ca organ reprezentativ suprem al
poporului român si de unicitatea sa ca autoritate legiuitoare a tării,
Constitutia nu permite adoptarea unei legi de cât re o singură
Cameră, fără ca proiectul de lege să fi fost dezbătut
si de cealaltă Cameră. Art. 75 din Legea fundamentală a
introdus, după revizuirea si republicarea acesteia în octombrie 2003,
solutia obligativitătii sesizării, în anumite materii, ca primă
Cameră, de reflectie, a Senatului sau, după caz, a Camerei
Deputatilor si, pe cale de consecintă, reglementarea rolului de
Cameră decizională, pentru anumite materii, a Senatului si, pentru
alte materii, a Camerei Deputatilor, tocmai pentru a nu exclude o Cameră
sau alta din mecanismul legiferării. [...] Diferentele de continut
juridic dintre forma proiectului de lege adoptat de Senat, ca primă
Cameră sesizată, si a legii adoptate de Camera Deputaplor, în
calitate de Cameră decizională, sunt de natură să incalce
principiul bicameralismului, în sensul că forma finală a legii,
în redactarea adoptată de Camera decizională, se
îndepărtează în mod substantial de forma adoptată de Camera de
reflectie, ceea ce echivalează practic cu excluderea acesteia din
urmă de la procesul de legiferare. Or, legea trebuie să fie
rezultanta manifestării de vointă concordante a ambelor Camere ale
Parlamentului.
Este adevărat - asa cum a retinut
Curtea cu alt prilej (Decizia nr. 1.093 din 15 octombrie 2008, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 710 din 20 octombrie 2008) - că în dezbaterea unei initiative
legislative, Camerele au un drept propriu de decizie asupra acesteia, dar
principiul bicameralismului nu poate fi respectat decât atât timp cât ambele
Camere ale Parlamentului au dezbătut si s-au exprimat cu privire la
acelasi continut si la aceeasi formă ale initiativei legislative.”
- În Decizia nr. 413 din 14
aprilie 2010 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. I pct. 18, pct. 22, pct. 23 si pct.
27, teza referitoare la functiile publice de conducere, din Legea pentru
modificarea si completarea Legii nr. 188/1999 privind statutul functionarilor
publici, precum si a legii în ansamblul ei, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010,
Curtea comentează considerentele Deciziei nr. 710/2009, astfel: „Prin
Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, Curtea a stabilit criterii esentiale pentru a
se determina cazurile în care prin procedura legislativă se încalcă
principiul bicameralismului.
Aceste criterii esentiale
cumulative sunt:
a) existenta unor deosebiri
majore de continut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale
Parlamentului;
b) existenta unei configuratii
deosebite, semnificativ diferită, între formele adoptate de cele două
Camere ale Parlamentului;”.
- Prin Decizia nr. 1.466 din 10
noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. I pct. 8 si art. II alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr.
47/2007 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, precum si a
ordonantei în întregul ei, art. II alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
19/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, precum si a ordonantei de
urgentă în întregul ei, art. 3 alin. (1) lit. g) si h), art. 10 alin. (1)
si (2), art. 13, art. 19 alin. (1) si (2), art. 20 alin. (1) si (2) din
Ordonanta Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea si exercitarea
activitătii de consultantă fiscală, precum si a ordonantei în
întregul ei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 21 decembrie 2009: “Referitor la invocarea
încă tării principiului constitutional al bicameralismului, se
constată că atât timp cât Camera Deputatilor este Camera decizionaiâ,
aceasta poate introduce în textul legii prevederi noi care pn de competenta sa
decizionaiâ si care au legătură directă si indisolubila cu
textul initial ai proiectului sau propunerii legislative”.
Având în vedere considerentele de
mai sus, considerăm că legea examinată a fost adoptată cu
încălcarea normelor constitutionale referitoare la procedura de
legiferare, si anume a fost încălcat principiul constitutional al
bicameralismului, consacrat de art. 61 alin. (2) din Constitutie.
Judecător,
prof. univ. dr. Aspazia
Cojocaru
Judecător,
Judecător,
prof. univ. dr. Tudorel
Toader
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
MINISTERUL SĂNĂTĂTII
pentru modificarea anexei
nr. 1 la Normele metodologice pentru elaborarea bugetului de venituri si
cheltuieli al spitalului public, aprobate prin Ordinul ministrului
sănătătii nr. 1.043/2010
Văzând Referatul Directiei
generale economice nr. R.L. 3.385 din 29 noiembrie 2011,
având în vedere prevederile art.
69 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificările si
completările ulterioare, si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului
nr. 96/2011 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2011,
în temeiul art. 7 alin. (4) din
Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea si functionarea
Ministerului Sănătătii, cu modificările si
completările ulterioare,
ministrul
sănătătii emite următorul ordin:
Art. I. - Anexa nr. 1 la Normele metodologice pentru elaborarea
bugetului devenituri si cheltuieli al spitalului public, aprobate prin Ordinul
ministrului sănătătii nr. 1.043/2010, publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 29 iulie
2010, cu modificările ulterioare, se modifică si se înlocuieste cu
anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
Ministrul sănătătii,
Ritli Ladislau
Bucuresti, 29 noiembrie 2011.
Nr. 1.607.
ANEXĂ*)
(Anexa nr. 1 la normele metodologice)
BUGET DE VENITURI SI
CHELTUIELI
*) Anexa este reprodusă în facsimil.
*) se includ si actele aditionale la contractele
încheiate cu casele de asigurări de sănătate
**) sa cuprind sumele alocate de MS de la
bugetul de stat, pe destinatii, ptr. unitatile sanitare care sunt în reteaua MS
***) se cuprind sumele alocate de MS din venituri
proprii (accize), pe destinatii, ptr unitătile sanitare care suni în
reteaua MS
![]() |
||||
Copyright 1998-2015 DSC.NET All rights reserved. |