MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 32         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 16 ianuarie 2012

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.344 din 13 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc, în ansamblu, si a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin. (1) lit. a) pct. (ii), alin. (4) si (6), art. 17 alin. (1), (7) si (9), art. 20, art. 22 alin. (2), art. 27 alin. (1), (3) si (4), art. 28 alin. (3) si (4) si art. 29 din aceasta, în special, precum si a dispozitiilor art. 77 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Decizia nr. 1.352 din 13 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România

 

Decizia nr. 1.421 din 20 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I, IV si V din Ordonanta duvernului nr. 55/2003 privind unele măsuri pentru derularea procesului de privatizare a Societătii Nationale a Petrolului “Petrom” - S.A. Bucuresti, precum si pentru modificarea si completarea cadrului legal în domeniul privatizării pentru societătile comerciale aflate în portofoliul Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri

 

Decizia nr. 1.508 din 15 noiembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 191 pct. 1 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar

 

Opinie separată

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.607/2011. - Ordin al ministrului sănătătii pentru modificarea anexei nr. 1 la Normele metodologice pentru elaborarea bugetului de venituri si cheltuieli al spitalului public, aprobate prin Ordinul ministrului sănătătii nr. 1.043/2010

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.344

din 13 octombrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc, în ansamblu, si a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin. (1) lit. a) pct. (ii), alin. (4) si (6), art. 17 alin. (1), (7) si (9), art. 20, art. 22 alin. (2), art. 27 alin. (1), (3) si (4), art. 28 alin. (3) si (4) si art. 29 din aceasta, în special, precum si a dispozitiilor art. 77 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Real Poker” - S.R.L. din Târgu Mures în Dosarul nr. 3.557/288/2010 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 4.222D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Presedintele Curtii dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 4.799D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc, în ansamblu, si a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin. (1) lit. a) pct. (ii), alin. (4) si (6), art. 17 alin. (1)si (9), art. 20 alin. (3) si (4), art. 27 alin. (1), (3) si (4), art. 28 alin. (3) si (4) si art. 29 din aceasta, în special, precum si a dispozitiilor art. 77 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Casino System” - S.R.L. din Târgu Mures în Dosarul nr. 10.013/320/2010 al Judecătoriei Târgu Mures.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Presedintele Curtii dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 255D/2011, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc, în ansamblu, si a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin. (1)lit.a) pct. (ii), alin. (4)si (6), art. 17 alin. (1) si (9), art. 20 alin. (3) si (4), art. 27 alin. (1), (3) si (4), art. 28 alin. (3) si (4) si art. 29 din aceasta, în special, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Tisza Game” - S.R.L. din Târgu Mures în Dosarul nr. 6.280/320/2010 al Judecătoriei Târgu Mures.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Presedintele Curtii dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 967D/2011, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc, în ansamblu, si a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin. (1)lit. a) pct. (ii), alin. (4) si (6), art. 17 alin. (1), (7) si (9), art. 20, art. 22 alin. (2), art. 27 alin. (1), (3) si (4), art. 28 alin. (3) si (4) si art. 29 din aceasta, în special, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Blue Sky Models” - S.R.L. din Târgu Mures în Dosarul nr. 3.656/320/2010 al Judecătoriei Târgu Mures.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.

Curtea, având în vedere identitatea partială de obiect a cauzelor, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 4.799D/2010, nr. 255D/2011 si nr. 967D/2011 la Dosarul nr.4.222D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca neîntemeiată. Astfel, cu privire la criticile de neconstitutionalitate extrinsecă, invocă Decizia Curtii Constitutionale nr. 14/2011. Referitor la criticile de neconstitutionalitate intrinsecă, sustine că stabilirea unor conditii de autorizare si de acordare de noi licente în materia jocurilor de noroc face parte din marja de apreciere a statului national, iar sanctiunile prevăzute de lege sunt o consecintă a încălcării obligatiilor legale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Sentinta civilă nr. 7.971 din 13 septembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 3.557/288/2010, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilorOrdonantei de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc, autorul exceptiei de neconstitutionalitate criticând si dispozitiile art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin. (1) lit. a) pct. (ii), art. 17 alin. (1) si (9), art. 20 alin. (3) si (4), art. 27 alin. (1), (3) si (4), art. 28 alin. (3) si (4) si art. 29 din aceasta, în special. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială “Real Poker” - S.R.L. din Târgu Mures într-o cauză având ca obiect solutionarea unei plângeri contraventionale.

Prin încheierea din 7 decembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr 10 013/320/2010, Judecătoria Târgu Mures a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc, în ansamblu, si a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin. (1) lit. a) pct. (ii), alin. (4) si (6), art. 17 alin. (1) si (9), art. 20 alin. (3) si (4), art. 27 alin. (1), (3) si (4), art. 28 alin. (3) si (4) si art. 29 din aceasta, în special, precum si a dispozitiilor art. 77 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Casino System” - S.R.L. din Târgu Mures într-o cauză având ca obiect solutionarea unei plângeri contraventionale.

Prin încheierea din 2 februarie 2011, pronuntată în Dosarul nr 6 280/320/2010, Judecătoria Târgu Mures a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc, în ansamblu, si a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin. (1) lit. a) pct. (ii), alin. (4) si (6), art. 17 alin. (1) si (9), art. 20 alin. (3) si (4), art. 27 alin. (1), (3) si (4), art. 28 alin. (3) si (4) si art. 29 din aceasta, în special. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Tisza Game” - S.R.L. din Târgu Mures într-o cauză având ca obiect solutionarea unei plângeri contraventionale.

Prin încheierea din 29 iunie 2011, pronuntată în Dosarul nr 3 650/320/2010, Judecătoria Târgu Mures a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilorOrdonantei de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc, în ansamblu, si a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin. (1) iit. a) pct. (ii), alin. (4) si (6), art. 17 alin. (1), (7) si (9), art. 20, art. 22 alin. (2), art. 27 alin. (1), (3) si (4), art. 28 alin. (3) si (4) si art. 29 din aceasta, în special. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Blue Sky Models” - S.R.L. din Târgu Mures într-o cauză având ca obiect solutionarea unei plângeri contraventionale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia invocă atât critici de neconstitutionalitate extrinsecă, apreciind că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 115 alin. (4) si (6) din Constitutie, cât si critici de neconstitutionalitate intrinsecă, sustinând că: art. 1 alin. (1) contravine dispozitiilor art. 135 din Constitutie, deoarece monopolul de stat constituie prin el însusi o măsură de îngrădire a pietei, de ba rare a liberei initiative, de restrângere a concurentei, prin concentrarea întregii activităti în puterea unui singur operator; art. 12 alin. (5) contravine dispozitiilor art. 1 alin. (3) si art. 44 din Constitutie, deoarece nimeni nu poate fi obligat să plătească pretul unor bunuri sau servicii de care nu a beneficiat; art. 14 din ordonanta de urgentă contravine dispozitiilor art. 16 si art. 44 din Constitutie, deoarece nivelul taxelor pentru eliberarea licentelor de organizare a jocurilor de noroc si a autorizatiilor de exploatare a jocurilor de noroc, precum si nivelul minim al capitalului social subscris si vărsat de operatorii economici organizatori de jocuri de noroc sunt prohibitive, prevederilor constitutionale ale art. 45, deoarece liberul acces la o activitate economică, libera initiativă si exercitarea acestora vor li garantate, în conditiile ordonantei de urgentă, numai peste un anumit nivel al capitalului social, care nu este atât de disponibil cetătenilor români, în raport cu veniturile lor, dispozitiilor constitutionale ale art. 47 referitor la nivelul de trai decent, ale art. 135, prin afectarea caracterului de piată al economiei, fiind evident că s-a introdus un criteriu de selectie al liberei initiative si de restrângere a concurentei, pe baza capitalului social detinut, si ale art. 139 alin. (1) care prevede că taxele se stabilesc numai prin lege, iar nu si prin ordonante; art. 14 alin. (4) contravine art. 135 din Constitutie, deoarece creează dificultăti organizatorilor de jocuri de noroc; art. 14 alin. (6) lit. a) instituie o altă restrângere a concurentei libere, prin stabilirea de limite de mijloace de joc, pe locatii, neavând nicio justificare economică; art. 17 alin. (1), (7) si (9) contravine dispozitiilor art. 15 alin. (1), art. 16 si art. 45 din Constitutie, deoarece dau posibilitatea unei noi solicitări a licentei sau autorizatiei abia peste 5 ani de la data rămânerii definitive a deciziei de anulare; art. 20 în întregime, dar mai ales prin alin. (3) si (4) încalcă dreptul de proprietate privată, prin îngrădirea dreptului de dispozitie asupra bunurilor proprii, si aduce atingere art. 44 din Constitutie si principiului libertătii de circulatie a bunurilor si capitalurilor, care constituie unul dintre fundamentele Uniunii Europene; cu atât mai mult, sanctionarea contraventională si confiscarea, dispuse de art. 22 alin. (2), constituie ingerinte ale statului în exercitarea dreptului de proprietate privată; art. 27 alin. (1), (3) si (4) contravine art. 135 din Constitutie, ducând la distrugerea cât mai rapidă a operatorilor economici care îsi desfăsurau activitatea în baza vechii legislatii; art. 28 alin. (3) si (4) referitor la aprobarea de către comisie a regulamentelor de ordine interioară constituie o ingerintă în managementul unor societăti comerciale si în dreptul acestora de a-si organiza activitatea asa cum consideră, încălcând astfel art. 135 din Constitutie; garantia pentru acoperirea riscului de neplată a obligatiilor fată de bugetul general consolidat, prevăzută la art. 29, constituie, de asemenea, o ingerintă a liberei initiative, pe criteriul detinerii de capital si o frână a mecanismului economic; solicitarea avizului organelor de politie pentru reprezentantii legali ai persoanei juridice organizatoare de jocuri de noroc, în vederea obtinerii licentei de organizare a jocurilor de noroc impusă de art. 15 alin. (1) lit. a) pct. (ii), este o măsură specifică unui stat politienesc, iar nu unuia bazat pe valorile dreptului si democratiei, ceea ce contravine art. 1 alin. (3), art. 16, art. 45 si art. 53 din Constitutie. Se invocă, de asemenea, încălcarea principiilor pietei libere, concurentei loiale si liberei initiative prevăzute de art. 9 din Legea concurentei nr. 21/1996.

Cât priveste dispozitiile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, autorul sustine, în esentă, că impunerea la sursă, cu obligarea implicită a organizatorului de jocuri sau a plătitorului de a calcula, retine si vărsa impozitul datorat de jucător, încalcă prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (1), art. 16, art. 42, art. 44 si art. 56 alin. (2), deoarece nu poate exista egalitate între cetătenii impozitati cu 16% si cei impozitati cu 25%.

Judecătoria Râmnicu Vâlcea consideră câ dispozitiile criticate sunt constitutionale si nu încalcă dreptul de concurentă al micilor întreprinzători. Cu privire la discriminarea operatorilor economici pe baza capitalului, instanta apreciază că acesta nu reprezintă un motiv de neconstitutionalitate.

Judecătoria Târgu Mures apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederi lor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul, în punctul său de vedere transmis în dosarele nr.4.799D/2010 si nr. 255D/2011 ale Curtii Constitutionale, arată că stabilirea nivelului minim subscris si vărsat de operatorii economici la data solicitării cererii de obtinere a licentei de organizare a jocurilor de noroc nu poate constitui un criteriu de discriminare, fiind vorba de o conditie impusă, în mod legitim, de către legiuitor, pentru accesul la o anumită activitate economică, tocmaj prin prisma faptului că aceasta constituie monopol de stat. În ceea ce priveste invocarea prevederilor art. 45 din Constitutie, arată că legiuitorul constituant a conferit posibilitatea stabilirii unor limite de exercitare a libertătii economice prin lege, textul criticat constituind tocmai o materializare a prevederilor constitutionale ale art. 45.

Referitor la dispozitiile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 571/2003, arată că acestea constituie o materializare a textului constitutional al art. 139 alin. (1) potrivit căruia “ impozitele, taxele si orice venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”, în spetă fiind vorba despre retinerea impozitului aferent veniturilor din premii si din jocuri de noroc. Având în vedere toate argumentele prezentate, se apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată cu privire la art. 1 alin. (1). art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin. (6) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocuri lor de noroc si cu privire la art. 77 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal în raport cu prevederile constitutionale ale art. 135, art. 16, art. 42 alin. (1), art. 44 si art. 45 si inadmisibilă cu privire la art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin. (4), art. 17 alin. (1) si (9), art. 20, art. 27 alin. (1), (3) si (4), art. 28 alin. (3) si (4) si art. 29 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 în raport cu prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (3), art. 16, art. 45, art. 47, art. 115 alin.(4), art. 139 alin. (1).

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere transmis în Dosarul nr. 4.799D/2010 al Curtii Constitutionale, consideră că dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc, în ansamblu, si dispozitiile art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin. (1) lit. a) pct. (ii), alin. (4) si (6), art. 17 alin. (1) si (9), art. 20 alin. (3) si (4), art. 27 alin. (1), (3) si (4), art. 28 alin. (3) si (4) si art. 29 din această ordonantă de urgentă, în special, sunt constitutionale. Prin actul normativ criticat este reglementată activitatea de organizare si exploatare a jocurilor de noroc. Această activitate este considerată monopol de stat, iar statul, în anumite conditii, acordă dreptul de organizare si exploatare a activitătii de jocuri de noroc operatorilor economici. Posibilitatea de exercitare a accesului liber la o activitate economică nu este una absolută. Statul recunoaste si garantează constitutional această libertate fundamentală persoanelor, iar în acelasi timp, tinând cont de protectia interesului general al societătii, stabileste prin intermediul legii limitele în care exercitiul acesteia este considerat legal permis. Cât priveste critica referitoare la dispozitiile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 571/2003, arată că nici aceasta nu poate fi retinută, textul legal criticat fiind în acord cu prevederile art. 56 alin. (1) din Constitutie. În plus, dispozitiile legale criticate sunt în deplină concordantă cu prevederile art. 139 alin. (1) din Legea fundamentală.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de ne con stituti onal itate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum reiese din notele scrise ale autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, îl constituie:

1. Prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 26 iunie 2009, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 246/2010, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 854 din 21 decembrie 2010, si modificată prin art. III din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal si reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891 din 30 decembrie 2010, în ansamblul său.

2. În special, următoarele dispozitii din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 77/2009:

- Art. 1 alin. (1): “Organizarea si exploatarea activitătii de jocuri de noroc pe teritoriul României constituie monopol de stat si se desfăsoară în conditiile prezentei ordonante de urgentă.”;

- Art. 12 alin. (5): “În situatia în care un operator economic nu mai detine licentă de organizare a jocurilor de noroc validă, indiferent de motivul care a generat aceasta stare, autorizatiile de exploatare a jocurilor de noroc emise în favoarea acestuia îsi pierd valabilitatea cu aceeasi dată, iar operatorul economic respectiv este obligat la plata taxelor de autorizare aferente, conform pre vederilor art. 14.”;

- Art. 14 privind nivelul taxelor pentru eliberarea licentelor de organizare a jocurilor de noroc, a autorizatiilor de exploatare a jocurilor de noroc si a taxei de acces prevăzute la art. 13 alin. (4), nivelul minim al capitalului social subscris si vărsat de operatorii economici organizatori de jocuri de noroc, precum si modalitatea de plată a taxe lor aferente activitătilor din domeniul jocurilor de noroc;

- Art. 15 alin. (1) lit. a) pct. (ii), alin. (4) si alin. (6) partea introductivă: „(1) Pentru obtinerea licentei de organizare a jocurilor de noroc trebuie ca:

a) operatorii economici să facă dovada: [...] (ii) existentei avizului organelor de politie acordat reprezentantilor legali ai persoanei juridice, eliberat în conditiile prevăzute de normele de aplicare a prezentei ordonante de urgentă; [...]

(4) Nu se acordă licenta de organizare a jocurilor de noroc sau autorizatie de exploatare a jocurilor de noroc, după caz, în situatia în care operatorii economici organizatori:

a) înregistrează la data depunerii cererii pentru obtinerea licentei de organizare a jocurilor de noroc sau a autorizatiei de exploatare a jocurilor de noroc, după caz, obligatii de plată restante fată de bugetul general consolidat;

b) nu au constituit garantia pentru acoperirea riscului de neplată a obligatiilor fată de bugetul general consolidat, în cuantumul, în forma si la termenul prevăzut în prezenta ordonantă de urgentă. [...]

(6) Numărul minim de mijloace de joc, locatii sau dotări tehnice pentru care se poate solicita autorizarea este: [...]”;

- Art. 17 alin. (1), (7) si (9): (1) Comisia poate dispune anularea licentei de organizare a jocurilor de noroc sau a autorizatiei de exploatare a jocurilor de noroc, după caz, atunci când se constată că la data acordării acesteia solbitantii au oferit informatii incorecte sau inexacte, care, dacă ar fi fost cunoscute, ar fi condus la neacordarea licentei de organizare a jocurilor de noroc sau a autorizatiei de exploatare a jocurilor de noroc, după caz. În această situatie, o nouă solicitare de autorizare poate fi făcută după cel putin 5 ani de la data la care decizia de anulare devine definitivă în sistemul căilor administrative de atac sau de la data hotărârii judecătoresti definitive si irevocabile. Efectele anulării nu se răsfrâng asupra premiilor acordate participantilor la jocurile de noroc care au actionat cu bună-credintă. [...]

 (7) După revocarea licentei de organizare a jocurilor de noroc în situatiile prevăzute la alin. (2), o nouă solicitare poate fi făcută după cel putin un an de la data la care decizia de revocare a rămas irevocabilă în sistemul căilor de atac. [...]

(9) După revocarea licentei de organizare a jocurilor de noroc, pe perioada suspendării autorizatiei de exploatare a jocurilor de noroc, precum si după încetarea activitătii de jocuri de noroc, sub orice formă, operatorii economici organizatori de jocuri de noroc sunt obligati să achite diferenta rămasă de plată din taxa anuală aferentă autorizatiei/autorizatiilor de exploatare a jocurilor de noroc”;

- Art. 2 0: “ (1) Operatorii economici care produc în România, importă sau realizează achizitii intracomunitare în România, astfel cum acestea sunt definite în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, de mijloace de joc, în scopul comercializării sau utilizării, sub orice formă, pe teritoriul României, sunt obligati ca în termen de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării operatiunilor respective în documentele contabile, conform prevederilor Legii contabilitătii nr. 82/1991, republicată, să declare aceste mijloace de joc comisiei, conform prevederilor normelor de aplicare a prezentei ordonante de urgentă.

(2) Introducerea pe teritoriul României de mijloace de joc sub orice altă formă decât cele prevăzute la alin. (1) se declară cu 15 zile lucrătoare înainte de realizarea operatiunii comisiei, în conditiile stabilite prin normele de aplicare a prezentei ordonante de urgentă, si se poate realiza numai în conditiile în care se face dovada înregistrării declaratiei respective la registratura Ministerului Finantelor Publice.

(3) Se interzice introducerea de mijloace de joc pe teritoriul României în scopul organizării de jocuri de noroc, astfel cum acestea sunt definite prin prezenta ordonanta de urgentă, sub orice formă, de către persoanele fizice.

(4) Operatorii economici care vând sau cumpără mijloace de joc sunt obligati să declare mijloacele de joc care fac obiectul tranzactiei comisiei, conform prevederilor normelor de aplicare a prezentei ordonante de urgentă, în termen de 15 zile lucrătoare de la realizarea acesteia.

(5) Detinătorii de drept ai mijloacelor de joc care au făcut anterior obiectul autorizării si care, indiferent de motivele care stau la baza acestei decizii (casare, export, stocare, conservare etc.), nu mai doresc să exploateze sau să pună la dispozitie, sub orice formă, respectivele mijloace de joc sunt obligati să declare aceste mijloace de joc comisiei, conform prevederilor normelor de aplicare a prezentei ordonante de urgentă, în termen de 15 zile lucrătoare de la data expirării autorizatiilor de exploatare a jocurilor de noroc

(6) Operatorii economici care intentionează să producă în România mijfoace de joc în scopul comercializării sau utilizării sunt obligati să obtină avizul comisiei pentru desfăsurarea acestui gen de activităti, conform prevederilor normelor de aplicare a prezentei ordonante de urgentă. Operatorii economici care la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă produc în România mijloace de joc în scopul comercializării sau utilizării sunt obligati să solicite avizul comisiei în termen de 60 de zile.”;

- Art. 22 alin. (2): “Nerespectarea obligatiilor prevăzute la art. 20 constituie contraventie si se sanctionează cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei, iar mijloacele de joc respective si/sau sumele provenite din operatiunile economice aferente, după caz, se confiscă”;

- Art. 27 alin. (1), (3) si (4):”(1) Licentele pentru exploatarea jocurilor de noroc acordate operatorilor economici până la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă îsi mentin valabilitatea până la data expirării, cu conditia plătii taxelor aferente autorizatiilor de exploatare a jocurilor de noroc la termenele si în cuantumul prevăzut de prezenta ordonantă de urgentă, dar nu mai mult decât cuantumurile prevăzute în prezenta ordonantă de urgentă, constituind în întelesul prezentei ordonante de urgentă autorizatii de exploatare a jocurilor de noroc. [...]

(3) În situatia în care operatorii economici care detin licente pentru exploatarea jocurilor de noroc valabile la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă nu doresc continuarea activitătii pentru care au fost autorizati, vor achita taxa de autorizare aferentă licentelor pentru exploatarea jocurilor de noroc, în cuantumul si la termenele prevăzute de legislatia în vigoare la momentul acordării licentelor pentru exploatarea jocurilor de noroc, dacă îndeplinesc cumulativ următoarele conditii:

a) notifică renuntarea în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonante de urgentă la organele fiscale responsabile cu administrarea din punct de vedere fiscal a acestora;

b) anexează la notificare o declaratie a administratorului operatorului economic din care să rezulte că mijloacele de pe sunt dezafectate si nu sunt utilizate în scopul pentru care a fost emisă licenta pentru exploatarea jocurilor de noroc.

(4) În cazul organizatorilor de jocuri de noroc care nu depun solicitări de obtinere a licentei de organizare a jocurilor de noroc în termenul prevăzut la alin. (2) sau ale căror solicitări obtin aviz negativ, o nouă solicitare poate fi depusă după expirarea termenului de valabilitate a tuturor licentelor pentru exploatarea jocurilor de noroc emise în favoarea acestora până la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă.”;

- Art. 28 alin. (3) si (4): “(3) Regulamentele de pe si cele de ordine interioară propuse de organizatorii de jocuri de noroc se aprobă de comisie.

(4) Comisia poate aproba regulamentele de joc si/sau regulamentele de ordine interioară astfel cum acestea au fost propuse de organizatori, în forma modificată de către comisie, sau le poate respinge.”;

- Art. 29 referitor la constituirea unui fond de garantie de către organizatorii de jocuri de noroc sau operatorii economici autorizati să exercite controlul tehnic, monitorizarea si supravegherea pentru jocurile de noroc, în favoarea organului fiscal teritorial la care sunt înregistrati, pentru acoperirea riscului de neplată a obligatiilor fată de bugetul general consolidat.

3. Dispozitiile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, modificate prin art. I pct. 29 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal si alte măsuri fi nanei ar-fi scale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 28 iunie 2010, dispozitii care au următorul cuprins: “ Veniturile din jocuri de noroc se impun, prin retinerea la sursă, cu o cotă de 25% aplicată asupra venitului net. Venitul net se calculează la nivelul câstigurilor realizate într-o zi de la acelasi organizator sau plătitor.”

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin că aceste prevederi de lege contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 4 privind unitatea poporului si egalitatea între cetăteni, ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 47 privind nivelul de trai, ale art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, ale art. 56 alin. (2) privind asezarea justă a sarcinilor fiscale, ale art. 115 alin. (4) si (6) privind conditiile de adoptare a ordonantelor de urgentă, ale art. 135 privind economia si ale art. 139 privind impozite, taxe si alte contributii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

I. Cu privire la criticile de neconstitutionalitate extrinsecă, prin Decizia nr. 14 din 18 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 15 aprilie 2011, Curtea s-a pronuntat asupra prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 77/2009, prin raportare la dispozitiile constitutionale ale art. 115 alin. (4) privind conditiile de adoptare a ordonantelor de urgentă, constatând constitutionalitatea acestora.

Cu acel prilej, Curtea a statuat că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 a fost adoptată - astfel cum reiese din preambulul acesteia -tinând seama că actele normative care reglementau activitatea de jocuri de noroc, având o vechime mare, nu mai corespundeau realitătilor economice, tehnice si mai ales conceptuale din domeniul jocurilor de noroc, iar aplicarea acestora în practică a demonstrat existenta necesitătii modificării si perfectionării acestor reglementări, pentru a răspunde cât mai bine cerintelor pietei specifice.

Totodată, avându-se în vedere măsurile privind asigurarea surselor de finantare a dezvoltării economice si faptul că taxa de autorizare percepută organizatorilor de jocuri de noroc era neschimbată din anul 2000, Guvernul a considerat că se impunea modificarea nivelului de taxare a operatorilor economici din domeniul jocurilor de noroc. Prin urmare, Curtea a constatat, pe de-o parte, că aceste împrejurări se încadrează în conceptul constitutional de “situatii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată”, astfel cum acesta a fost definit în jurisprudenta sa, iar, pe de altă parte, că urgenta a fost motivată corespunzător în cuprinsul ordonantei de urgentă criticate.

În final, Curtea a retinut că aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 prin Legea nr. 246/2010 nu poate avea relevantă în examinarea constitutionalitătii extrinseci a acestei ordonante de urgentă a Guvernului, deoarece, potrivit juris prudentei Curtii Constitutionale, aprobarea prin lege a unei ordonante de urgentă a Guvernului nu poate acoperi un eventual viciu de ne constitutionalitate extrinsecă a acesteia.

Întrucât critici le de neconstitutionalitate extrinsecă privesc, în esentă, aceleasi aspecte si având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea juris prudentei Curtii Constitutionale, solutia si considerentele deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

În ceea ce priveste pretinsa încălcare a dispozitiilor art. 115 alin. (6) din Constitutie, Curtea constată că această sustinere este neîntemeiată, deoarece Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 nu afectează regimul institutiilor fundamentale ale statului si nici drepturile, libertătile si îndatoririle prevăzute de Constitutie.

II. Referitor la dispozitiile din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 77/2009, criticate din punct de vedere intrinsec, prin aceeasi decizie, Curtea s-a pronuntat asupra prevederilor acestei ordonante de urgentă a Guvernului, prin raportare la dispozitiile constitutionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul ne retroactivitătii legii, ale art. 135 alin. (1) privind libera concurentă si ale art. 139 privind impozitele, taxele si alte contributii, constatând, de asemenea, constitutionalitatea acestora.

Astfel, cu privire la pretinsa încălcare a principiului neretroactivitătii legii, consacrat constitutional prin art. 15 alin. (2), Curtea a constatat că această sustinere nu poate fi primită, deoarece, potrivit art. 27 alin. (1) din actul normativ criticat, licentele pentru exploatarea jocuri lor de noroc acordate până la data intrării în vigoare a ordonantei de urgentă îsi mentin valabilitatea până la data expirării, cu conditia plătii taxelor aferente autorizatiilor de exploatare a jocurilor de noroc. Prin urmare, ceea ce se modifică este cuantumul taxelor aferente autorizatiilor de exploatare, iar nu conditiile de acordare a licentelor deja emise, acestea păstrandu-si valabilitatea obtinută anterior intrării în vigoare a Ordonanteide urgentă a Guvernului nr. 77/2009, până la data expirării lor. În consecintă, Curtea nu poate retine încălcarea principiului neretroactivitătii legii, deoarece dispozitiile criticate dispun numai pentru viitor, de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau de la o dată ulterioară prevăzută în cuprinsul lor, iar nu si pentru trecut.

În ceea ce priveste critica privind încălcarea principiului liberei concurente, prevăzut de dispozitiile art. 135 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea a retinut că nici aceasta nu poate fi primită, deoarece, potrivit art. 12 din ordonanta de urgentă criticată, licenta de organizare a jocurilor de noroc se acordă operatorului economic care îndeplineste conditiile pentru organizarea activitătilor ce fac obiectul acestei ordonante de urgentă. Or, stabilirea prin lege a unui anumit număr de aparate de joc pe locatie nu reprezintă o limitare de natură să încalce libera concurentă, deoarece exercitarea accesului liber al persoanelor la o activitate economică este garantată “În conditiile legii”, iar acest acces nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertătii economice, legiuitorul având libertatea să impună reguli de disciplină economică. În acest sens, art. 10 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 prevede că pentru orice tipuri de jocuri de noroc organizate în conditiile stabilite prin ordonanta de urgentă mentionată mai sus este obligatorie detinerea licentei de organizare a jocurilor de noroc, respectiv a autorizatiei de exploatare a jocurilor de noroc.

Cu privire la art. 139 alin. (1) din Constitutie, potrivit căruia impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege, Curtea a constatat că dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 dau expresie acestei norme constitutionale, deoarece, potrivit art. 13 al acesteia, acordarea licentei de organizare a jocurilor de noroc, respectiv acordarea autorizatiei de exploatare a jocurilor de noroc se realizează cu perceperea de taxe, iar taxele percepute pentru obtinerea licentei de organizare a jocurilor de noroc si a autorizatiei de exploatare a jocurilor de noroc constituie venit la bugetul de stat. Totodată, ordonanta de urgentă criticată prevede că un procent de 5% din aceste taxe se alocă anual prin legea bugetului de stat, astfel: 1,5% la Fondul cinematografic si 3,5% pentru Programul national de restaurare a monumentelor istorice.

Întrucât critici le de neconstitutionalitate intrinsecă din prezenta cauză privesc, în esentă, aceleasi aspecte si având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbareajurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele si solutia deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Totodată, Curtea constată că este neîntemeiată critica de neconstitutionalitate privind încălcarea prevederilor art. 45 din Constitutie, deoarece, potrivit acestei norme constitutionale, este garantată exercitarea”în conditiile legii” a accesului liberal persoanelor la o activitate economică, iar textele de lege criticate impun asemenea cerinte legale. Accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertătii economice. Prin urmare, statul, în temeiul art. 135 din Legea fundamentală, are obligatia să impună reguli de disciplină economică, iar legiuitorul are competenta să stabilească sanctiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora.

Referitor la sustinerea potrivit căreia art. 14 din ordonanta de urgentă contravine dispozitiilor art. 16 si 44 din Constitutie, deoarece taxele pentru eliberarea licentelor de organizare a jocurilor de noroc si a autorizatiilor de exploatare a jocurilor de noroc, precum si capitalul social minim, subscris si vărsat de operatorii economici organizatori de jocuri de noroc sunt prea mari, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi primită, deoarece, pe de-o parte, potrivit art. 56 alin. (1) din Constitutie, “Cetătenii au obligatia să contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice”, iar, pe de altă parte, legiuitorul este singurul în măsură să stabilească nivelul taxelor.

Textele de lege criticate nu creează discriminări de natură a duce la încălcarea principiului egalitătii în fata legii, consacrat de art. 16 din Constitutie, deoarece se aplică în mod egal, nediscriminatoriu, tuturor cel or vizati de ipotezele lor, si anume tuturor operatorilor economici organizatori de jocuri de noroc.

Prin urmare, Curtea nu poate retine pretinsa încălcare a prevederilor art. 53 din Constitutie, deoarece, astfel cum s-a arătat mai sus, nu a constatat restrângerea exercitiului vreunui drept sau al vreunei libertăti fundamentale si, prin urmare, norma constitutională invocată nu are aplicabilitate în cauză.

Cu privire la celelalte aspecte invocate de autorii exceptiei de neconstitutionalitate - referitoare la regulile de avizare si de eliberare a licentelor de organizare a jocurilor de noroc si a autorizatiilor de exploatare a jocurilor de noroc -, Curtea constată că, în realitate, acestea nu constituie probleme de constitutionalitate, ci probleme de aplicare si interpretare a textelor de lege criticate, tinând cont si de prevederile Hotărârii

Guvernului nr. 870/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 30 iulie 2009, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr. 823/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 31 august 2011.

De altfel, trebuie luată în considerare si jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene în domeniul libertătii de a presta servicii, prevăzute de art. 49 CE. Astfel, prin Hotărârea din 3 iunie 2010, pronuntată în Cauza C-258/08, Ladbrokes Betting & Gaming Ud, Ladbrokes International Ltd contra Stichting de Nationale Sporttotalisator, Curtea de Justitie a Uniunii Europene si-a reconfirmat jurisprudenta potrivit căreia, în domeniul reglementării jocurilor de noroc, statele membre dispun de o marjă foarte largă de actiune.

Totodată, Curtea a fixat criteriile pe care instantele nationale trebuie să le aibă în vedere în contextul verificărilor privind aptitudinea reglementării nationale de a limita dependenta de jocurile de noroc si de a preveni frauda în domeniu. Instanta europeană a decis că obiectivul principal urmărit de reglementarea natională trebuie să fie lupta împotriva criminalitătii, mai precis protectia consumatorilor de jocuri de noroc împotriva fraudelor săvârsite de operatori. Curtea a precizat că o legislatie natională destinată să limiteze activitatea operatorilor de jocuri de noroc, în scopul limitării dependentei de jocurile de noroc si pentru a preveni frauda, este în principiu compatibilă cu dreptul comunitar.

Totodată, prin Hotărârea din 6 martie 2007, pronuntată în cauzele conexate C-338/04, C-3 59/04 si C-360/04, Massimillano Placanica si altii, Curtea a statuat că este de competenta instantelor de trimitere să verifice dacă, în măsura în care limitează numărul operatorilor care actionează în sectorul jocurilor de noroc, reglementarea natională răspunde cu adevărat obiectivului de prevenire a exploatării activitătilor din acest sector în scopuri criminale sau frauduloase. Trebuie diferentiat, pe de o parte, între obiectivul ce vizează reducerea ocaziilor de joc si, pe de altă parte, în măsura în care jocurile de noroc sunt autorizate, obiectivul ce vizează lupta împotriva criminalitătii.

Astfel, prin Hotărârea din 8 septembrie 2009, Liga Portuguesa de Futebol Profissional si Bwin International, C-42/07, Curtea a hotărât că art. 46 alin. (1) CE permite restrictii ale libertătii de a presta servicii, justificate de motive de ordine publică, de sigurantă publică sau de sănătate publică, cum ar fi obiectivele de protectie a consumatorilor, de prevenire a fraudei si a incitării cetătenilor la o cheltuială excesivă legată de joc, precum si de prevenire a tulburărilor ordinii sociale în general.

Statele membre sunt libere să stabilească, potrivit propriei scări de valori, obiectivele politicii lor în materie de jocuri de noroc si, eventual, să definească cu precizie nivelul de protectie urmărit. De asemenea, trebuie ca restrictiile pe care ie impun să îndeplinească cerintele care reies din jurisprudenta Curtii, în special în ceea ce priveste proportionalitatea lor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 martie 2007, pronuntată în cauzele conexate C-338/04, C-359/04 si C-360/04, Massimillano Placanica si altii).

III. Cât priveste dispozitiile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea constată că sustinerile autorilor exceptiei - în sensul că acestea creează discriminări între cetătenii impozitati cu 16% si cei impozitati cu 25% - nu sunt întemeiate, deoarece, asa cum a statuat Curtea Constitutională în mod constant în jurisprudenta sa, acest principiu constitutional presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, în functie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, ei nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune solutii diferite pentru situatii diferite. (Ase vedea Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.) Or, nu se poate sustine că persoanele care obtin venituri din jocuri de noroc sunt în aceeasi situatie juridică cu persoanele care obtin venituri din alte surse.

În aplicarea principiului nediscriminării, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, prin Hotărârea din 6 aprilie 2000, pronuntată în Cauza Thlimmenos împotriva Greciei, că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Conventie, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situatii analoage, fără a exista justificări obiective si rezonabile (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 28 octombrie 1987, pronuntată în Cauza Inze împotriva Austriei), ci si atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără a exista justificări obiective si rezonabile, persoane aflate în situatii diferite.

În final, Curtea retine că dispozitiile art. 47 din Constitutie referitoare la nivelul de trai nu au legătură cu obiectul prezentei exceptii de neconstitutionalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc, în ansamblu, si a dispozitiilor art. 1 aiin. (1), art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin. (1) lit. a) pct. (ii), alin. (4) si (6), art. 17 alin. (1), (7) si (9), art. 20, art. 22 alin. (2), art. 27 alin. (1), (3) si (4), art. 28 alin. (3) si (4) si art. 29 din aceasta, în special, precum si a dispozitiilor art. 77 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicată, după caz, de Societatea Comercială “Real Poker” - S.R.L. dinTârgu Mures în Dosarul nr. 3.557/288/2010 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, de Societatea Comercială “Casino System” - S.R.L. din Târgu Mures în Dosarul nr. 10.013/320/2010, de Societatea Comercială “Tisza Game” - S.R.L. din Târgu Mures în Dosarul nr. 6.280/320/2010 si de Societatea Comercială “Blue Sky Models” - S.R.L. dinTârgu Mures în Dosarul nr. 3.656/320/2010, ale Judecătoriei Târgu Mures.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 octombrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean
 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.352

din 13 octombrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, exceptie ridicată de Abdulrazzak Eden J. Abdulrazzak în Dosarul nr. 13.108/4/2010 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti si care formează obiectul Dosarului nr. 4.551 D/2010 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca neîntemeiată, arătând că derogarea cuprinsă în textul de lege criticat reprezintă o dispozitie edictată în favoarea străinului solicitant, tocmai în considerarea situatiei speciale în care se află acesta.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 5 noiembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 13.108/4/2010, Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, exceptie ridicată de Abdulrazzak Eden J. Abdulrazzak într-o cauză având ca obiect anularea hotărârii prin care Oficiul Român pentru Imigrări a dispus neacordarea permisiunii de a rămâne pe teritoriul României pe o perioadă de 5 zile de la data înregistrării cererii de acordare a accesului la o nouă procedură de azil.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arată că art. 88 alin. (3) din Legea nr. 122/2006 exceptează străinii care sunt luati în custodie publică si pentru cei care se află în arest preventiv sau în cursul executării unei pedepse privative de libertate de la îndeplinirea conditiei depunerii personale a cererii prevăzute la art. 88 alin. (1) lit. a). Cu toate acestea, străinul care se încadrează în categoriile mentionate nu seva putea bucura de dispozitiile art. 89 alin. (1) din aceeasi lege, potrivit cărora, în cazul îndeplinirii conditiilor prevăzute la art. 88 alin. (1), are permisiunea de a rămâne pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 zile de la data înregistrării cererii de acordare a accesului la o nouă procedură de azil. Autorul exceptiei sustine că, prevalându-se de dispozitiile art. 89 alin. (1) din Legea nr. 122/2006, Oficiul Român pentru Imigrări va emite întotdeauna hotărâri prin care nu va permite cetăteanului străin aflat în custodie publică rămânerea pe teritoriul României pe perioada mentionată. Precizează că este încălcat art. 5 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale al cărui scop îl reprezintă protejarea individului împotriva arbitrari ui ui autoritătilor statale. Aminteste si Hotărârea din 14 februarie 2008 a Curtii Europe a Drepturilor Omului pronuntată în Cauza Hussain împotriva României.

Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti nu si-a exprimat opinia cu privire la constitutionalitatea textului de lege criticat, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-ra porto r, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 88 alin. (1)lit. a) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, cu modificările si completările ulterioare, care au următoarea redactare:

- Art. 88 alin. (1) lit. a):”(1) Cererea de acordare a accesului la o nouă procedură de azil poate fi depusă numai dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele conditii:

a) să fie depusă personal, persoana să se afle pe teritoriul României; si

b) (...)

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine dispozitiilor din Legea fundamentală cuprinse la art. 23 privind libertatea individuală si art. 25 referitor la dreptul la liberă circulatie. De asemenea, invocă art. 5 - “Dreptul la libertate si la sigurantă” din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertăti lor funda mentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că autorul acesteia are în vedere situatia străinilor luati în custodie publică si a celor care se află în arest preventiv sau în cursul executării unei pedepse privative de libertate, în legătură cu care deduce, din interpretarea coroborată a prevederilor art. 88 alin. (1) lit. a), art. 88 alin. (3) si art. 89 alin. (1) din Legea nr. 122/2006, că, desi sunt exceptati de la obligatia depunerii personale a cererii de acordare a accesului la o nouă procedură de azil, nu vor beneficia de permisiunea de a rămâne pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 zile de la data înregistrării cererii. Aceasta, deoarece Oficiul Român pentru Imigrări va emite întotdeauna hotărâri prin care nu va permite acestor străini rămânerea pe teritoriul României pe o perioadă de 5 zile.

Curtea constată că, astfel motivată, exceptia vizează o problemă de aplicare a legii la situatii concrete, ceea ce excedează competentei instantei de contencios constitutional, care se pronuntă numai asupra conformitătii textelor de lege supuse controlului cu dispozitii si principii cuprinse în Legea fundamentală, iar nu asupra modalitătii în care autoritătile publice administrative înteleg să aplice legea la cazuri particulare.

De asemenea, Curtea retine că prevederile art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 122/2006, referindu-se la conditiile în care poate fi depusă cererea de acordare a accesului la o nouă procedură de azil, nu pun în discutie dreptul de liberă circulatie ori libertatea individuală si dreptul la sigurantă, garantate prin textele din Constitutie si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale invocate de autorul exceptiei. În plus, instanta de contencios constitutional observă că Hotărârea din 14 februarie 2008 pronuntată în Cauza Hussain împotriva României nu are incidentă în ceea ce priveste solutionarea prezentei exceptii de neconstitutionalitate, întrucât, cu acel prilej, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 5 paragraful 1 lit. f) din conventia amintită, ca urmare a faptului că, în spetă, în absenta comunicării către reclamant a motivului plasării sale într-un centru de tranzit si a duratei acestei plasări, precum si a drepturilor si obligatiilor acestuia, detentia reclamantului nu era conformă cu cerintele dreptului intern.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutional itate a prevederilor art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, exceptie ridicată de Abdulrazzak Eden J. Abdulrazzak în Dosarul nr. 13.108/4/2010 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 octombrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.421

din 20 octombrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I, IV si V din Ordonanta Guvernului nr. 55/2003 privind unele măsuri pentru derularea procesului de privatizare a Societătii Nationale a Petrolului “Petrom” - S.A. Bucuresti, precum si pentru modificarea si completarea cadrului legal în domeniul privatizării pentru societătile comerciale aflate în portofoliul Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. I, IV si V din Ordonanta Guvernului nr. 55/2003 privind unele măsuri pentru derularea procesului de privatizare a Societătii Nationale a Petrolului “Petrom” - S.A. Bucuresti, precum si pentru modificarea si completarea cadrului legal în domeniul privatizării pentru societătile comerciale aflate în portofoliul Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri, exceptie ridicată de Dănut Moraru, Florea Albu, Anca Gheorghe si altii în dosarele nr. 754/46/2009, nr. 728/46/2008 si nr. 1.335/46/2009 ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal si care formează obiectul dosarelor Curtii Constitutionale nr. 70D/2011, nr. 71 D/2011 si nr. 388D/2011

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 18 octombrie 2011 si au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea la data de 20 octombrie 2011.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 15 decembrie 2010, pronuntate în dosarele nr. 754/46/2009 si nr. 728/46/2008, precum si prin încheierea din 28 ianuarie 2011, pronuntată în Dosarul nr. 1.335/46/2009, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I, IV si V din Ordonanta Guvernului nr. 55/2003 privind unele măsuri pentru derularea procesului de privatizare a Societătii Nationale a Petrolului “Petrom” - S.A. Bucuresti, precum si pentru modificarea si completarea cadrului legal în domeniul privatizării pentru societătile comerciale aflate în portofoliul Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri, exceptie ridicată de Dănut Moraru, Florea Albu, Anca Gheorghe si altii în cauze având ca obiect recursurile formulate împotriva unor sentinte civile pronuntate de Curtea de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin că, desi salariatii Societătii Comerciale “Petrom” - S.A. sunt posesori ai unui “bun” în sensul art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia europeană a drepturilor omului, prevederile criticate din Ordonanta Guvernului nr. 55/2003 nu prevăd un termen rezonabil în care Guvernul să fie obligat a emite hotărârea pentru ca salariatii să poată intra în posesia actiunilor ce li se cuvin si, astfel, nu le sunt conferite garantii pentru respectarea drepturilor lor fundamentale, asa cum acestea sunt consacrate în Constitutie.

Totodată, acestia invocă existenta unei discriminări, sustinând că, spre deosebire de actionarul majoritar O MV, a rămas cu o simplă promisiune prevăzută de lege, desi au trecut 8 ani de la adoptarea ordonantei.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată. În acest sens, arată că prevederile art. I si IV din Ordonanta Guvernului nr. 55/2003, precum si prevederile art. V din acest act normativ, referitoare la modificarea art. 9 din anexa nr. 1 la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 49/1997 privind înfiintarea Societătii Nationale a Petrolului “Petrom” - S.A. Bucuresti, sunt neconstitutionale si contravin art. 44 alin. (1) din Constitutie.

În acest sens, faptul că prevederile criticate permit autoritătilor publice o libertate de apreciere discretionară în ceea ce priveste stabilirea momentului la care persoanele îndreptătite vor putea dobândi proprietatea asupra actiunilor societătii, reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate asupra “bunului” lor, înteles în sensul art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie, ca “sperantă legitimă” întemeiată pe prevederile criticate care le consacră fără echivoc dreptul de a dobândi actiuni ale Societătii Comerciale “Petrom” - S.A.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I, IV si V din Ordonanta Guvernului nr. 55/2003 este neîntemeiată, în ceea ce priveste invocarea art. 16 din Constitutie, si inadmisibilă, în raport cu dispozitiile constitutionale ale art. 21 alin. (2) si (3), art. 44 alin. (1), art. 52, art. 57 si ale art. 124, având în vedere că autorii exceptiei nu au motivat în ce constă pretinsa contrari etate a textelor legale criticate cu aceste norme constitutionale.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale cuprinse în Ordonanta Guvernului nr. 55/2003 sunt constitutionale. În acest context, arată că, în esentă, critica autorilor exceptiei nu vizează o problemă de constitutionalitate, ci modul de aplicare a reglementării criticate, aspect ce excedează competentei Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de ne con stituti onal itate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. I, IV si V din Ordonanta Guvernului nr. 55/2003 privind unele măsuri pentru derularea procesului de privatizare a Societătii Nationale a Petrolului “Petrom” - S.A. Bucuresti, precum si pentru modificarea si completarea cadrului legal în domeniul privatizării pentru societătile comerciale aflate în portofoliul Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 26 august 2003.

Reglementarea criticată are următorul cuprins:

- Art. I: “În derularea procesului de privatizare a Societătii Nationale a Petrolului «Petrom» - S.A. Bucuresti, vânzarea de către Ministerul Economiei, Comertului sl Mediului de Afaceri a pachetului de actiuni pentru care salariatii societătii au dreptul de cumpărare, potrivit legii, se va efectua în mod direct către acestia, prin derogare de la prevederile art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societătilor comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările si completările ulterioare.”;

- Art. IV:”Se autorizează Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri, prin Oficiul Participatiilor Statului si Privatizării în Industrie, să stabilească procedurile, termenele si conditiile pentru vânzarea directă a pachetului de actiuni, prevăzut de lege, către salariatii Societătii Nationale a Petrolului «Petrom» - S. A Bucuresti, pentru exercitarea optiunii Băncii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare, precum si pentru derularea procesului de privatizare a Societătii Nationale a Petrolului «Petrom» - S.A Bucuresti”;

- Art. V: “Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 49/1997 privind înfiintarea Societătii Nationale a Petrolului«Petrom» - S.A Bucuresti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 241 din 15 septembrie 1997, aprobată cu modificări prin Legea nr. 70/1998, cu modificările si completările ulterbare, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 11 va avea următorul cuprins:

“Art. 11: Statutul Societătii Nationale a Petrolului« Petrom» - S.A Bucuresti, care este societate comercială si din domeniul utilitătilor, este cel înregistrat la Oficiul registrului comertului, iar modificarea acestuia se face de către adunarea generală extraordinară a actionarilor.”

2. Articolul 9 din anexa nr. 1 va avea următorul cuprins:

“Art. 9: Actiunile

Actiunile societătii comerciale vor cuprinde toate elementele prevăzute de lege.

Societatea comercială va tine evidenta actiunilor si actionarilor în Registrul actionarilor, deschis si operat conform prevederilor legale în vigoare. Salariatii Societătii Nationale a Petrolului «Petrom» - S.A Bucuresti au dreptul să achizitioneze actiuni ale societătii până la limita de 8% din capitalul social, la acelasi pret cu care se vor vinde actiunile în cadrul procesului de privatizare. Cota procentuală ce urmează a fi achizitionată de salariati si momentele la care se va realiza achizitionarea actiunibr de către acestia vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului.”

Autorii exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (2) si (3) privind accesul liber la justitie, art. 44 alin. (1) referitoare la dreptul de proprietate privată, art. 52 referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 57 referitoare la exercitarea drepturilor si a libertătilor, precum si cele ale art. 124 privind înfăptuirea justitiei.

Examinând exceptia de ne constitutionalitate, Curtea constată că autorii acesteia critică prevederile legale cuprinse în Ordonanta Guvernului nr. 55/2003 din perspectiva faptului că nu este prevăzut, în mod expres, un termen în care Guvernul, respectiv Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri, prin Oficiul Participatiilor Statului si Privatizării în Industrie, să fie obligat a emite o hotărâre prin care să se stabilească cota procentuală ce urmează a fi achizitionată de salariati si momentele la care se va realiza achizitionarea actiunilor de către acestia.

Faptul că prevederile de lege criticate nu contin un termen rezonabil înlăuntrul căruia Guvernul să fie obligat a emite o hotărâre pentru ca salariatii Societătii Comerciale “Petrom” - S.A. să intre în posesia actiunilor nu înseamnă că acestea sunt ne constitutionale, ci poate fi interpretat ca ne în de pi ini rea de către Guvern a unei obligatii de a face, astfel încât persoanele interesate pot promova o actiune în justitie.

Ca atare, aprecierea unei eventuale încălcări de către Guvern a art. 52 din Constitutie, prin neîndeplinirea unei obligatii stabilite de normele legale criticate, este de competenta instantelor de judecată, iar nu a instantei de contencios constitutional, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, este competentă să se pronunte numai asupra constitutionalitătii prevederilor de lege cu privire la care a fost sesizată.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I, IV si V din Ordonanta Guvernului nr. 55/2003 privind unele măsuri pentru derularea procesului de privatizare a Societătii Nationale a Petrolului “Petrom” - S.A. Bucuresti, precum si pentru modificarea si completarea cadrului legal în domeniul privatizării pentru societătile comerciale aflate în portofoliul Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri, exceptie ridicată de Dănut Moraru, Florea Albu, Anca Gheorghe si altii în dosarele nr. 754/46/2009,nr. 728/46/2008 si nr. 1.335/46/2009 ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 octombrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.508

din 15 noiembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 191 pct. 1 din Codul de procedură civilă

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 191 pct. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Gheza Kovács în Dosarul nr. 2.524/296/2010 al Judecătoriei Satu Mare si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 4.765D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Sentinta civilă nr. 6.332 din 16 noiembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.524/296/2010, Judecătoria Satu Mare a sesizat Curtea Constitutională pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 191 pct. 1 din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost ridicată de Gheza Kovács într-o cauză având ca obiect solutionarea actiunii în constatarea nulitătii unui contract de împrumut cu garantie.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, întrucât nu fac distinctia necesară asupra faptelor cu privire la care notarul poate fi scutit de a fi audiat ca martor. În aceste conditii, justitiabilui se află în imposibilitatea de a proba împrejurările în care s-a încheiat un act notarial contestat.

Judecătoria Satu Mare considera că exceptia ele neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 191 pct. 1 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 191 pct. 1 din Codul de procedură civilă, prevederi care au următorul continut: ”Sunt scutiti de a fi martori:

1. slujitorii cultelor, medicii, moasele, farmacistii, avocatii, notarii publici si orice alti muncitori pe care legea îi obligă să păstreze secretul cu privire la faptele încredintate for în exercitiul îndeletnicirii.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justitie, precum si dispozitiilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 191 pct. 1 din Codul de procedură civilă se referă la situatiile în care respectivele persoane sunt obligate să păstreze secretul cu privire la faptele încredintate în exercitiul îndeletnicirii lor, legiuitorul bucurandu-se de atributul exclusiv al stabilirii normelor privind procedura de judecată, cu respectarea dispozitiilor constitutionale.

Curtea mai observă că dispozitiile art. 37 din Legea nr. 36/1995 vin să întărească prevederile criticate ale Codului de procedură civilă, ele statuând că: “Notarii publici si personalul birourilor notariale au obligatia să păstreze secretul profesional cu privire la actele si faptele despre care au luat cunostintă în cadrul activitătii lor, chiar si după încetarea functiei, cu exceptia cazurilor în care legea sau părtile interesate îi eliberează de această obligatie.”

Asadar, instituirea normei criticate a avut drept ratiune, în ceea ce priveste notarii publici, tocmai protejarea datelor sau informatiilor confidentiale de care acestia iau cunostintă pe perioada exercitării functiilor lor. De altfel, prin chiar formula jurământului depus de notarii publici în fata ministrului justitiei si a presedintelui Uniunii Nationale a Notarilor Publici sau a reprezentantilor acestora, potrivit art. 19 din Legea notarilor publici si a activitătii notariale nr. 36/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 18 octombrie 2011, acestia se obligă să păstreze secretul profesional.

În aceste conditii, Curtea constată că dispozitiile art. 191 pct. 1 din Codul de procedură civilă apar ca fiind pe deplin justificate pe plan constitutional, având în vedere specificul activitătilor desfăsurate de notarii publici.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 191 pct. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Gheza Kovács în Dosarul nr. 2.524/296/2010 al Judecătoriei Satu Mare.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 noiembrie 2011.

 

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.576

din 7 decembrie 2011

referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar

 

Pe rol se află solutionarea obiectiilor de neconstitutionalitate asupra dispozitiilor Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, formulate de un grup de 119 deputati si de un grup de 40 de senatori în temeiul art. 146 lit. a) din Constitutie.

Curtea, având în vedere că obiectiile de neconstitutionalitate, care formează obiectul dosarelor nr. 1.331 A/2011 si nr. 1.339A/2011, au continut identic, dispune conexarea Dosarului nr. 1.339A/2011 la Dosarul nr. 1.331 A/2011, care este primul înregistrat.

1. Cu Adresa nr. 51/5.314 din 15 noiembrie 2011, secretarul general al Camerei Deputatilor a transmis Curtii Constitutionale sesizarea referitoare la neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, formulată de un număr de 119 deputati apartinând grupurilor parlamentare ale Partidului National Liberal si Partidului Social Democrat.

Această sesizare a fost semnată de către următorii deputati: Cristian Mihai Adomnitei, Marin Almăjanu, Sergiu Andon, Teodor Atanasiu, Vasile Berci, Dan Bordeianu, Octavian Bot, Viorel-Vasile Buda, Daniel-Stamate Budurescu, Cristian Buican, Mihăită Calimente, Mariana Câmpeanu, Daniel Chitoiu, Tudor-Alexandru Chiuariu, Liviu-Bogdan Ciucă, Horia Cristian, Ciprian Minodor Dobre, Victor Paul Dobre, Mihai-Aurel Dontu, Gheorghe Dragomir, George Ionut Dumitrică, Relu Fenechiu, Damian Florea, Gheorghe Gabor, Gratiela Leocadia Gavrileseu, Andrei Dominic Gerea, Alina-Stefania Gorghiu, Titi Holban, Pavel Horj, Mircea Irimescu, Nicolae Jolta, Mihai Lupu, Dan-Stefan Motreanu, Gheorghe-Eugen Nicolăescu, Ludovic Orban, Ionel Palăr, Viorel Palască, Cornel Pieptea, Gabriel Plăiasu, Cristina-Ancuta Pocora, Virgil Pop, Octavian-Marius Popa, Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu, Călin Potor, Ana Adriana Săftoiu, Nini Săpunaru, Adrian George Scutaru, Ionut-Marian Stroe, Radu Stroe, Gigel-Sorinel Stirbu, Gheorghe-Mirel Talos, Adriana Diana Tusa, Radu Bogdan Tîmpău, Ioan Tintean, Florin Turcanu, Horea-Dorin Uioreanu, Lucia-Ana Varga si Mihai Alexandru Voicu, apartinând Grupului parlamentar al Partidului National Liberal, si Gheorghe Ana, Gheorghe Antochi, Nicolae Bănicioiu, Eugen Bejinariu, Vasile Bleotu, Matei Radu Brătianu, Doina Burcău, Ion Burnei, Ion Călin, Dumitru Chirită, Ioan Cindrea, Radu Eugeniu Coclici, Dorel Covaci, Ioan Damian, Mircea-Gheorghe Drăghici, Sonia-Maria Drăghici, Cristian-Sorin Dumitrescu, Ion Dumitru, Mircea Dusa, Filip Georgescu, Marian Ghiveciu, Vasile Ghiorghe Gliga, Horia Grama, Viorel Hrebenciuc, Florin Iordache, Cornel Itu, Ciprian-Florin Luca, Antonella Marinescu, Vasile Mocanu, Carmen Ileana Moldovan, Rodica Nassar, Adrian Năstase, Marian Neacsu, Nicolae-Ciprian Nica, Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz, Laurentiu Nistor, Constantin Nită, Iuliu Nosa, Florin-Costin Pâslaru, Petre Petrescu, Victor-Viorel Ponta, Georgian Pop, Vasile Popeangă, Dan-Mircea Popeseu, Neculai Rătoi, Cornel-Cristian Resmerită, Cristian Rizea, Ioan Sorin Roman, Lucretia Rosea, Victor Socaciu, Adrian Solomon, Anghel Stanciu, Sorin Constantin Stragea, Viorel Stefan, Florin-Cristian Tătaru, Angel Tîlvăr, Aurelia Vasile, Radu Costin Vasilică, Petru Gabriel Vlase, Mădălin-Stefan Voicu si Valeriu Stefan Zgonea, apartinând Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Sesizarea a fost formulată în temeiul art. 146 lit. a) din Constitutie si al art. 11 alin. (1) lit. A.a) si art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a fost înregistrată la Curtea Constitutională sub nr. 6.191 din 15 noiembrie 2011 si constituie obiectul Dosarului nr. 1.331A/2011.

Autorii obiectiei de neconstitutionalitate consideră că actul normativ supus analizei Curtii Constitutionale este lovit atât de vicii de constitutionalitate extrinsecă, cât si de vicii de constitutionalitate intrinsecă, ce rezultă din chiar continutul reglementării.

I. Cu privire la criticile de neconstitutionalitate extrinsecă, autorii obiectiei sustin, în esentă, că Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar a fost adoptată cu încălcarea principiului bicameralismului, cuprinsul legii adoptate de Camera Deputatilor fiind total diferit de cel adoptat de Senat, ca primă Cameră sesizată, si fără legătură cu obiectul de reglementare al actului normativ propus de Guvern. Astfel, Camera Deputatilor a eliminat complet toate modificările adoptate de Senat si a operat modificări si completări esentiale, concretizate într-un număr de 23 de articole, cuprinse în art. II din lege, care nu se regăsesc în forma adoptată de către Senat. În sprijinul celor arătate sunt invocate cele retinute de Curtea Constitutională prin deciziile nr. 1.093/2008, nr. 710/2009 si nr. 472/2008 cu privire la principiul bicameralismului.

II. În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate intrinsecă adusă dispozitiilor Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, autorii obiectiei arată că, prin nea cord area unor drepturi câstigate, dispozitiile art. 9 si art. 18 din legea amintită încalcă prevederile Constitutiei referitoare la conditiile în care poate fi restrâns exercitiul unor drepturi sau libertăti. Astfel, consideră că motivele invocate pentru adoptarea măsurilor prevăzute de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 - reducerea cheltuielilor publice, eliminarea riscului de deficit excesiv etc.- nu pot constitui o justificare pentru neacordarea unor drepturi. De asemenea, restrângerea drepturilor din perspectiva unei simple utilităti publice nu poate fi acceptată. În acest sens, invocă cele retinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 1 iulie 1961 pronuntată în Cauza Lawless contra Irlandei, potrivit cărora, în cazul instituirii unor măsuri derogatorii, cu caracter exceptional, statul trebuie să actioneze astfel încât să fie protejate valorile enumerate de art. 15 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, iar nu utilitatea publică.

În sfârsit, autorii obiectiei arată că prevederile legii criticate aduc atingere dispozitiilor art. 47 din Constitutie referitoare la dreptul la un nivel de trai decent si dreptul la pensie.

2. Cu Adresa nr. 3.744 din 16 noiembrie 2011, secretarul general al Senatului a transmis Curtii Constitutionale sesizarea referitoare la neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 18 si art. 19 din Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, formulată de un număr de 40 de senatori apartinând grupurilor parlamentare ale Partidului National Liberal si Partidului Social Democrat.

Această sesizare a fost semnată de către următorii senatori: Marian-Cristinel Bîgiu, Minerva Boitan, Cristian David, Mircea Diaconu, Emilian-Valentin Frâncu, Ioan Ghise, Puiu Hasotti, Raymond Luca, Teodor-Viorel Melescanu, Vasile Mustătea, Romeo-Florin Nicoară, Vasile Nistor, Mario-Ovidiu Oprea, Liviu-Titus Pasca, Serban Rădulescu, Nicolae Robu, Dan-Radu Rusanu, Dan Voiculescu si Varujan Vosganian, apartinând Grupului parlamentar al Partidului National Liberal, si Ilie Sârbu, Alexandru Cordos, Miron-Tudor Mitrea, Viorel Arcas, Trifon Belacurencu, Laurentiu Florian Coca, Vasile-Cosmin Nicula, Titus Corlătean, Ioan Mang, Sergiu-Florin Nicolaescu, Elena Mitrea, Dan-Coman Sova, Doina Silistru, Cătălin Voicu, Alexandru Mazăre, Vaier Marian, Gheorghe Pop, Ecaterina Andronescu, Florin Constantineseu, Nicolae-Dănut Prunea si Gheorghe Saghian, apartinând Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Sesizarea a fost formulată în temeiul art. 146 lit. a) din Constitutie si al art. 11 alin. (1) lit. A.a) si art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a fost înregistrată la Curtea Constitutională sub nr. 6.237 din 16 noiembrie 2011 si constituie obiectul Dosarului nr. 1.339A/2011.

În sustinerea obiectiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia arată, în esentă, că dispozitiile art. 18 si art. 19 din legea supusă analizei de constitutionalitate, dispozitii ce prevăd suspendarea indemnizatiilor acordate în temeiul Legii nr. 341/2004, precum si diminuarea facilitătilor de transport acordate prin diverse acte normative, aduc atingere prevederilor Legii fundamentale referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau libertăti. În acest sens, arată că “restrângerea unor drepturi nu înseamnă că se poate suspenda sau interzice un drept exercitat”, asa cum se intentionează prin dispozitiile art. 18.

De asemenea, consideră că se creează o discriminare între cetătenii cărora nu li se mai acordă indemnizatiile de gratitudine prevăzute de Legea nr. 341/2004 si cei care, în temeiul aceleiasi legi, continuă să primească astfel de indemnizatii, precum si cei care beneficiază de indemnizatii în temeiul altor acte normative.

În sfârsit, sustin că textele de lege criticate aduc atingere dispozitiilor Legii fundamentale care consacră demnitatea si libera dezvoltare a personalitătii umane ca valori supreme ale statului român, deoarece suspendă drepturi acordate unor persoane în virtutea contributiei lor deosebite la desfăsurarea Revolutiei din Decembrie 1989.

Prin Adresa nr. 3.965 din 29 noiembrie 2011, secretarul general al Senatului a înaintat Curtii Constitutionale înscrisul intitulat “Cerere completatoare”, înregistrat la Curtea Constitutională cu nr. 6.549 din 29 noiembrie 2011. Prin acest înscris, autorii obiectiei detaliază critici le referitoare la neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 18 din legea supusă analizei de neconstitutionalitate, arătând că o serie de persoane care au fost ostracizate de regimul comunist, asa cum sunt cadrele militare din armata regală, veteranii de război, detinutii politici si magistratii supusi persecutiei politice, au fost răsplătiti sau recompensati de statul democratic, fapt posibil doar datorită contributiei persoanelor care au luptat în Revolutia din 1989. Prin urmare, lipsirea acestora de drepturile prevăzute de Legea nr. 341/2004 este de natură să aducă atingere demnitătii umane.

În sustinerea caracterului discriminatoriu al dispozitiilor art. 18 din legea criticată, autorii obiectiei precizează faptul că, în timp ce revolutionarii sunt privati de drepturile prevăzute de lege pentru un an, alte categorii de persoane, precum cadrele militare înlăturate de comunisti, primesc un drept pe care nu îl aveau anterior. Mai mult, cuantumul indemnizatiilor pentru acestia din urmă este de 3.335.116 lei pentru anul 2012, sumă acordată unui număr de 300 de beneficiari, în timp ce pentru revolutionari, cuantumul indemnizatiilor se ridică la 2.000.000 lei pentru acelasi an, sumă revenind unui număr de aproximativ 10.000 de beneficiari.

Referitor la critica de neconstitutionalitate raportată la dispozitiile art. 53 din Constitutie, se precizează că restrângerile aduse drepturilor la indexarea salariilor, la pensie pentru vechime în muncă si la indemnizatiile de gratitudine pentru fapte de eroism national sunt lipsite de temei constitutional.

În conformitate cu dispozitiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizările au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a transmite punctele lor de vedere.

Presedintele Senatului a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresanr. I 812 din 6 decembrie 2011 si Adresa nr. I 814 din 6 decembrie 2011, punctul său de vedere, în care se arată că sesizările de neconstitutionalitate sunt neîntemeiate. Astfel, în ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate extrinsecă adusă Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, arată că actul normativ criticat a fost adoptat de Camera decizională a Parlamentului în spiritul Constitutiei si al celor statuate de Curtea Constitutională în jurisprudenta sa, îndeosebi Decizia nr. 413/2010. În această decizie s-a statuat că principiul bicameralismului nu este încălcat dacă modificările operate de către una dintre cele două Camere ale Parlamentului fată de forma legii adoptată de cealaltă Cameră nu sunt de natură a imprima nici deosebiri majore de continut juridic fată de forma legii adoptată de prima Cameră sesizată si nici o configuratie deosebită semnificativ diferită fată de cea a proiectului de lege în forma adoptată de prima Cameră sesizată. Astfel, forma legii supuse analizei de constitutionalitate în prezenta cauză, adoptată de Camera Deputatilor în calitate de Cameră decizională, contine o serie de completări si modificări ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 37/2007 care însă nu introduc nici deosebiri majore de continut juridic fată de forma adoptată de Senat si nici o configuratie deosebită a noilor texte de lege. În plus, competenta decizională în materie apartine Camerei Deputatilor, si nu Senatului.

Cât priveste critica de neconstitutionalitate intrinsecă a legii analizate, presedintele Senatului arată că “Înghetarea” salariilor si pensiilor pentru anul 2012 la nivelul celor din anul 2011 nu poate fi considerată o încălcare a dreptului la un nivel de trai decent, în conditiile în care limitele acestor drepturi au fost deja apreciate atât de legiuitor, cât si de Curtea Constitutională ca fiind în acord cu prevederile art. 47 alin. (1) din Constitutie.

De asemenea, consideră că art. 18 al art. II din legea dedusă controlului de constitutionalitate respectă prevederile art. 16 din Constitutie. Astfel, textul de lege amintit instituie un regim juridic diferit fată de alte categorii socioprofesionale, însă nu prevede nici un fel de discriminare în interiorul categoriei de persoane ce beneficiază de indemnizatii în temeiul Legii nr. 341/2004.

Aceleasi concluzii se impun si în ceea ce priveste art. 19 din legea criticată.

În sfârsit, arată că, în măsura în care art. 18 din Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar nu reglementează situatia unor drepturi fundamentale, critica de neconstitutionalitate raportată la art. 53 din Constitutie este lipsită de fundament.

Presedintele Camerei Deputatilor a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr. 51/5.448 din 22 noiembrie 2011 si Adresa nr. 51/5.447 din 22 noiembrie 2011, punctul său de vedere, prin care arată că obiectia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate extrinsecă, arată că textele de lege introduse de Camera Deputatilor în plus fată de cele adoptate de Senat nu sunt în vădită contradictie cu initiativa legislativă adoptată de Senat si nici nu există deosebiri majore de continut juridic fată de aceasta. Astfel, materia reglementată de Camera Deputatilor, Cameră decizională, se referă tot la instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, reglementări pe care le-a dezbătut si Senatul, ca primă Cameră sesizată. Mai mult, aceste tipuri de măsuri constituie si obiectul ordonantei de urgentă aprobate si al celei modificate implicit, fiind doar adaptate, prin legea criticată, la conditiile de criză economică si financiară care se prefigurează pentru anul 2012.

Cât priveste critica de neconstitutionalitate intrinsecă, raportată la dispozitiile art. 47 din Constitutie, arată că jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale constituie un argument suficient pentru respingerea ca neîntemeiată a acesteia. De altfel, consideră că, în conditiile actuale ale crizei economice si financiare, niciun legiuitor nu ar putea aproba cheltuieli bugetare suplimentare. Prin urmare, nivelul de trai actual este cel pe care România si-l poate permite fată de bugetul de care dispune.

De asemenea, arată că textele de lege criticate nu afectează substanta dreptului la indemnizatie acordat în temeiul Legii nr. 341/2004, ci prevăd doar o restrângere temporară a exercitiului acestuia, motivată de grava criză economică si financiară care se manifestă la nivel international, european si national.

Totodată, consideră că nu există diferente de tratament între beneficiarii Legii nr. 341/2004, astfel că sunt neîntemeiate critici le privind caracterul discriminatoriu al textelor de lege supuse analizei de constitutionalitate.

În sfârsit, referitor la sustinerile privind încălcarea art. 1 alin. (3) din Constitutie, arată că aceste critici nu sunt motivate, astfel că instanta de contencios constitutional nu se poate pronunta asupra lor.

Guvernul, cu Adresa nr. 5/6.614 din 29 noiembrie 2011 si Adresa nr. 5/6.629 din 29 noiembrie 2011, a trimis Curtii Constitutionale punctul său de vedere asupra obiectiilor de neconstitutionalitate, în care arată că acestea sunt neîntemeiate.

Referindu-se la critica de neconstitutionalitate extrinsecă, arată că, potrivit celor statuate de Curtea Constitutională prin Decizia nr. 1.018/2010, o initiativă legislativă poate fi modificată sau completată de prima Cameră sesizată, fără ca decizia acesteia să fie limitată de continutul initiativei legislative în forma depusă de initiator, după cum tot astfel Camera decizională are dreptul de a modifica, de a completa ori de a renunta la initiativa în cauză. Or, forma actului normativ criticat adoptată de Camera Deputatilor, cu rol de Cameră decizională, mentine acelasi obiect si scop de reglementare, si anume măsuri financiare din domeniul bugetar, ca în forma adoptată de Senat, prima Cameră sesizată. Completările aduse în Camera Deputatilor reprezintă adaptări ale măsurilor financiare din domeniul bugetar, cuprinse în Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 si în Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008, la contextul economico-financiar care se prefigurează pentru anul 2012. Solutiile legislative cuprinse în cele două ordonante de urgentă mai sus mentionate fac parte integrantă din legea de aprobare supusă controlului de constitutionalitate, astfel încât completarea si adaptarea acestora nu pot fi nicidecum considerate ca o abatere de la materia avută în vedere de initiator. În sfârsit, arată că, în spiritul celor retinute de Curtea Constitutională prin Decizia nr. 710/2009 si Decizia nr. 472/2008, dezbaterea realizată de Camera Deputatilor s-a referit la continutul si forma initiativei legislative adoptate de Senat si s-a raportat la materia avută în vedere de initiator.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate intrinsecă raportată la art. 53 din Constitutie, invocând cele statuate de Curtea Constitutională prin deciziile nr. 872/2010 si nr. 874/2010, arată că legea criticată întruneste conditiile stabilite de textul constitutional invocat. Astfel, restrângerea exercitiului unor drepturi se face prin Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010, luarea acestor măsuri impunându-se de urgentă în vederea adoptării, în cel mai scurt timp, a legii bugetului de stat si a legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2012, conditie sine qua non pentru mentinerea acordurilor cu organismele financiare internationale. Securitatea natională implică si valente sociale si economice, asa cum de altfel s-a statuat si în jurisprudenta Curtii Constitutionale prin Decizia nr. 872/2010 si Decizia nr. 1.414/2009. Cât priveste cerinta constitutională a necesitătii măsurilor propuse într-o societate democratică, precum si a caracterului proportional pe care aceste măsuri trebuie să îl aibă fată de situatia care a determinat instituirea acestora, arată că existenta crizei economice reprezintă, atât potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, cât si celor statuate de Comisia de la Venetia prin Opinia nr. 598/2010, o justificare suficientă a îndeplinirii acestor conditii. În sfârsit, aminteste că măsurile instituite de legea criticată au un caracter temporar.

Referitor la dispozitiile art. 18 si art. 19 din legea criticată, arată însă că dispozitiile art. 53 din Constitutie nu sunt incidente, întrucât drepturile reglementate de textele de lege amintite nu sunt drepturi fundamentale.

Privitor la critica de neconstitutionalitate raportată la dispozitiile art. 47 alin. (1) si (2) din Constitutie, arată că autorii obiectiei nu invocă niciun argument, astfel că instanta de contencios constitutional nu se poate substitui părtii în motivarea sesizării.

Fată de sustinerea potrivit căreia dispozitiile art. 18 din legea criticată ar aduce atingere demnitătii umane, arată că, în lumina celor statuate de Curtea Constitutională prin Decizia nr. 164/2005, o astfel de critică apare ca fiind neîntemeiată, de vreme ce dreptul la indemnizatiile acordate de Legea nr. 341/2004 nu este unul consacrat la nivel constitutional.

Asociatia 14 Decembrie 1989, Asociatia 22 Decembrie 1989 si Federatia Natională a Revolutionarilor au depus la Dosarul Nr. 1.331 A/2010 un act intitulat “Notă de protest”, înregistrat la Curtea Constitutională sub nr. 4.411 din 23 noiembrie 2011.

CURTEA,

examinând obiectiile de neconstitutionalitate, punctele de vedere ale presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, dispozitiile legii criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutie si ale art. 1,10,15, 16 si 18 din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea si functionarea

Curtii Constitutionale, să solutioneze obiectiile de neconstitutionalitate formulate de grupul celor 119 deputati si grupul celor40 de senatori.

Obiectia de neconstitutionalitate se referă la Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, în ansamblul său, precum si, în mod special, dispozitiile art. 1, 4, 5, 9, 15, 18 si 19 din legea amintită, potrivit cărora:

- Art. 1: “(1) În anul 2012 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor functiei de bază/salariilor functiei de bază/indemnizatiilor de încadrare, se mentine la acelasi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.

(2) În anul 2012 cuantumul sporurilor, indemnizatiilor, compensatiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizatia brută de încadrare, se mentine la acelasi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul îsi desfăsoară activitatea în aceleasi conditii.

(3) În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizatiilor, compensatiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic si didactic auxiliar din învătământ, în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea si salarizarea în anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din învătământ, se mentine la acelasi nivel cu cei ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul îsi desfăsoară activitatea în aceleasi conditii.

(4) începând cu luna ianuarie 2012, în ceea ce priveste salarizarea personalului didactic si didactic auxiliar din învătământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011.

(5) În anul 2012 prevederile art. 12 din anexa nr. II, cap. I lit. B - Reglementări specifice personalului didactic din învătământ la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, nu se aplică.”;

- Art. 4: “ (1) Valoarea de referintă se mentine si în anul 2012 la 600 lei.

(2) În anul 2012 nu se aplică valoarea de referintă si coeficientii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuti în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare.

(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (2), pentru personalul din autoritătile si institutiile publice finantate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor si celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale si locale, precum si cele aflate în coordonarea primului-ministru si cele aflate sub controlul Parlamentului, ale căror contracte colective de muncă îsi încetează valabilitatea în anul 2012, salariile se stabilesc potrivit anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, fără a depăsi nivelul din decembrie 2011”;

- Art. 5: ” În anul 2012, pentru personalul militar, politistii si functionarii publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare, indemnizatiile, compensatiile, sporurile, primele, ajutoarele, plătile compensatorii, despăgubirile, compensatiile lunare pentru chirie si alte drepturi acordate potrivit actelor normative în vigoare se stabilesc în raport cu nivelul bazei de calcul al acestora utilizată pentru luna decembrie 2011.”;

- Art. 9:” În anul 2012, nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizatiile la iesirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.”;

- Art. 15: „(1) În anul 2012, institutiile si autorităti/e publice centrale si locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finante/e publice, cu modificările si completările ulterioare si prin Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale, cu modificările si completările ulterioare, indiferent de sistemul de finantare si de subordonare, inclusiv activitătile finantate integral din venituri proprii, înfiintate pe lângă institutiile publice, cu exceptia institutiilor finantate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă personalului din cadrul acestora.

(2) În bugetele pe anul 2012 ale institutiilor publice centrale si bcale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările si completările ulterioare, si prin Legea nr. 273/2006, cu modificările si completările ulterioare, indiferent de sistemul de finantare si de subordonare, inclusiv activitătile finantate integral din venituri proprii, înfiintate pe lângă institutiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou si tichete de vacantă personalului din cadrul acestora.”;

- Art. 18: ” În anul 2012 indemnizatiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunostintei fată de eroii-martiri si luptătorii care au contribuit la victoria Revolutiei române din decembrie 1989, precum si fată de persoanele care si-au jertfit viata sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987, nr. 341/2004 cu modificările si completările ulterioare, nu se acordă.”;

- Art. 19: ” În anul 2012 se acordă reduceri de tarife sau, după caz, gratuităti, numai în limita a 3 călătorii dus- Întors sau 6 călătorii simple, la facilitătile de transport prevăzute de următoarele acte normative:

a) art 1 alin. (1), (2) si (4), ale art. 2 alin. (1) si (2), ale art. 3 alin. (1), (2) si (3), ale art. 4, art. 5 alin. (1), (2) si (3), ale art. 8 alin. (1), ale art. 9 alin. (1), ale art. 11 si art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu si în interes personal pe căile ferate române, aprobată cu modificări prin Legea nr. 210/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare;

b) lit. k) a alin. (1) al art. 5 din Legea nr. 341/2004, cu modificările si completările ulterioare;

c) art. 80 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată, cu modificările si completările ulterioare.”

Dispozitiile constitutionale pretins încălcate sunt cele ale art. 61 alin. (2) privind structura Parlamentului, respectiv cele ale art. 1 alin. (3) prin care se consacră demnitatea omului si libera dezvoltare a personalitătii umane ca valori supreme ale statului român, ale art. 4 alin. (2) privind interzicerea discriminării, ale art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în drepturi a cetătenilor, ale art. 47 alin. (1) si (2) referitor la nivelul de trai si dreptul la pensie si alte drepturi de asigurări sociale si ale art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau libertăti.

I. Referitor la critica de neconstitutionalitate extrinsecă formulată de autorii sesizării, Curtea retine următoarele:

La data de 15 iunie 2011, Senatul, în temeiul art. 76 alin. (2) din Constitutie, a adoptat proiectul Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar. În forma adoptată de Senat, proiectul de lege dispunea modificarea art. 11 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008, precum si introducerea, în cadrul aceluiasi articol, a alin. (5).

Ulterior, această formă a legii a fost trimisă Camerei Deputatilor, Cameră decizională, care a adoptat legea aducând următoarele modificări si completări:

- au fost înlăturate modificările si completările aduse de Senat art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008;

- a fost modificat titlul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010, astfel încât acesta să se refere la un domeniu de reglementare mai vast decât cel initial: “Ordonantă de urgentă pentru completarea art 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum si pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar”;

- a fost introdus art. II în Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 80/2010, prin care se aprobă pentru anul 2012 instituirea unormăsuri financiare în domeniul bugetar reglementate într-un număr de 23 de articole. Aceste măsuri vizează, în esentă, veniturile si alte drepturi de natură patrimonială acordate personalului plătit din fonduri publice ori care beneficiază de măsuri de protectie socială ce se acordă din aceste fonduri.

Examinând critica de ne constitutionalitate, Curtea retine că, prin Decizia nr. 1.466 din 10 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 21 decembrie 2009, Curtea a statuat cu privire la principiului constitutional al bicameralismului parlamentar, că, “atât timp cât Camera Deputatilor este Cameră decizională, aceasta poate introduce în textul legii prevederi noi care tin de competenta sa decizională si care au legătură directă si indisolubilă cu textul initial al proiectului sau propunerii legislative. Prin urmare, nu este obligatoriu ca ambele Camere să se pronunte pe o prevedere legală, ci este suficient în situatia mai sus enuntată ca numai o Cameră, cea decizi onală, să se pronunte.”

Totodată, prin Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009, Curtea a stabilit criterii esentiale pentru a se determina cazurile în care prin procedura legislativă se încalcă principiul bicameralismului.

Aceste criterii esentiale cumulative sunt:

a) existenta unor deosebiri majore de continut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului;

b) existenta unei configuratii deosebite, semnificativ diferită, între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului.

În aceste conditii, Curtea trebuie să analizeze dacă modificările operate de Camera Deputatilor asupra proiectului Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar vizează acelasi continut juridic si aceeasi configuratie ale reglementării adoptate de Senat.

În legătură cu acest aspect, Curtea constată că legea supusă analizei de constitutionalitate are ca obiect aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 decembrie 2010. Asa cum arată însusi titlul actului normativ supus aprobării, acesta dispune, la rândul său, modificarea unor dispozitii ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 37/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 8 aprilie 2008, având ca obiect reglementarea unormăsuri financiare în domeniul bugetar.

Prin urmare, dispozitiile actului normativ dedus controlului de constitutionalitate au ca efect, în ultimă instantă, modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 37/2008.

Revenind la forma legii criticate, adoptată de Camera Deputatilor, Curtea constată că această Cameră a înlăturat modificările si completările operate de către Senat, ceea ce se încadrează în dreptul de decizie prevăzut de art. 75 alin. (1) din Constitutie.

Cât priveste completările aduse de către Camera decizională, Curtea constată că acestea privesc măsuri financiare în domeniul bugetar, obiect identic celui reglementat de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008. Astfel, Curtea apreciază că, în realitate, continutul juridic al legii adoptate de Camera decizională este acelasi cu cel propus de initiator, Guvernul. De asemenea, nu se poate vorbi despre o configuratie deosebită, de vreme ce legea aprobată păstrează dispozitiile articolului unic din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 80/2011, completând continutul acestei ordonante cu un nou articol, care cuprinde o serie de reglementări cu un obiect asemănător.

II. În ceea ce priveste criticile de neconstitutionalitate intrinsecă aduse Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, Curtea retine următoarele:

Referitor la critica de neconstitutionalitate raportată la dispozitiile art. 53 din Constitutie, Curtea constată că actul normativ criticat reglementează o serie de măsuri cu caracter financiar având impact asupra unei game largi de drepturi de natură bănească de care se bucură o serie de categorii socio-profesionale, drepturi ce îsi au izvor fie în Legea fundamentală, fie în alte acte normative. Astfel, făcând trimitere doar la textele de lege indicate de autori în motivarea obiectiei, Curtea constată că măsurile financiare privesc, în egală măsură, dreptul la salariu, la soldă sau indemnizatie, drept de natură fundamentală, ca element esential al dreptului la muncă, dar si dreptul la prime, ajutoare, compensatii si altele asemenea, drepturi fără temei constitutional, expresie, mai degrabă, a statului social.

O astfel de situatie impune o analiză separată a dispozitiilor de lege criticate, după cum acestea prevăd fie simpla interdictie a sporirii unor drepturi bănesti de natură fundamentală, fie inaplicabilitatea pentru anul 2012 a unor dispozitii legale ce prevăd cresteri ale unor drepturi de natură fundamentală, fie diminuarea ori chiar neacordarea în anul 2012 a unor drepturi neconsacrate la nivelul Constitutiei.

1. În ceea ce priveste prima ipoteză, Curtea apreciază că nu poate fi vorba despre o încălcare a dispozitiilor constitutionale ale art. 53 din Constitutie. Astfel, dispozitiile constitutionale nu instituie nicio obligatie pentru legiuitor si niciun drept al cetăteanului în sensul sporirii periodice a cuantumului drepturilor bănesti, precum dreptul la salariu, la soldă ori indemnizatie.

2. În cea de-a două ipoteză, însă, în situatia în care legiuitorul a înteles să prevadă prin lege cresteri viitoare ale unor drepturi fundamentale de natură bănească, Curtea apreciază că orice modificare a unei astfel de reglementări, în sensul restrângerii drepturilor acordate trebuie analizată din perspectiva art. 53 din Constitutie. O astfel de concluzie se desprinde, de altfel, si din jurisprudenta Curtii Constitutionale care, prin Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 2 decembrie 2008, si Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009, a sanctionat ca fiind neconstitutionale dispozitiile unor ordonante de urgentă ce prevedeau cresteri ale drepturilor salariale mai mici decât cele acordate printr-o lege anterioară.

Asa cum Curtea Constitutională a retinut prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 8 iunie 2010, restrângerea unui drept fundamental este conditionată de respectarea cerintelor strict limitative prevăzute de art. 53 din Constitutie, si anume:

- să fie prevăzută prin lege;

- să se impună restrângerea sa;

- restrângerea să se circumscrie motivelor expres prevăzute de textul constitutional, si anume pentru: apărarea securitătii nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamităti naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav;

- să fie necesară într-o societate democratică;

- să fie proportională cu situatia care a determinat-o;

- să fie aplicată în mod nediscriminatoriu;

- să nu aducă atingere existentei dreptului sau a libertătii.

Curtea constată că măsurile financiare criticate sunt prevăzute prin lege, al cărei continut urmăreste nu doar aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 care modifică dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 37/2008, dar si completarea măsurilor financiare dispuse prin aceste acte normative în sensul adaptării acestora la conditiile economice actuale marcate de traversarea unei perioade de criză, atât la nivel national, cât si mondial, si de imperativul reechilibrării situatiei economice a tării, care impune, între altele, reducerea ori limitarea unor cheltuieli bugetare destinate plătii unor drepturi bănesti.

De altfel, situatia notorie de criză economică existentă a constituit fundamentul adoptării mai multor reglementări cu caracter recent, având obiective asemănătoare, pe care Curtea Constitutională le-a analizat inclusiv din perspectiva art. 53 din Constitutie, retinând constitutionalitatea acestora. Un exemplu în acest sens este însăsi Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, în ceea ce priveste diminuarea salariilor, dar si deciziile nr. 188 si nr. 190 din 2 martie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, respectiv nr. 224 din 9 aprilie 2010, si Decizia nr. 712 din 25 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 22 iunie 2010, prin care Curtea a analizat constitutionalitatea unor acte normative ce suspendau executarea unor hotărâri judecătoresti si esalonau plata sumelor de bani rezultate din acestea, pornind tocmai de la premisa situatiei de criză economică. Prin Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011*), nepublicată la data pronuntării prezentei decizii, Curtea a reafirmat necesitatea restrângerii unor drepturi fundamentale din perspectiva deficitului economic bugetar al tării.

De asemenea, Curtea constată că măsurile instituite prin reglementarea criticată sunt determinate de necesitatea apărării securitătii nationale, care, asa cum s-a statuat si prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, si Decizia nr. 872/2010, îmbracă nu doar valente militare, ci si valente sociale si economice. Astfel, Curtea a retinut că “nu numai existenta unei situatii manu militari atrage aplicabilitatea notiunii de «securitate natională» din textul art. 53, ci si alte aspecte din viata statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însăsi fiinta statului prin amploarea si gravitatea fenomenului”. De asemenea, Curtea a arătat că “situatia de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a tării si, implicit, securitatea natională”.

În consecintă, Curtea constată că, în situatia de spetă, art. 53 teza referitoare la securitatea natională este aplicabil si, în acelasi timp, se constituie într-un temei pentru justificarea măsurilor preconizate.

În conditiile existentei unei astfel de situatii economice specifice, legiuitorul are nu numai dreptul, ci si obligatia de a interveni în lumina dispozitiilor art. 135 din Constitutie, prin măsuri adecvate în sensul prevenirii unor efecte negative ireversibile ori greu de înlăturat pentru întreaga societate pe termen mai lung din punct de vedere economic. O astfel de interventie legislativă, desi constituie o măsură de limitare ori chiar de diminuare imediată a unor drepturi ale cetătenilor pe termen scurt, trebuie evaluată din perspectiva ansamblului său de efecte atât pe termen scurt, cât si pe termen lung. Într-o asemenea lumină, ceea ce prevalează este perspectiva limitării si chiar a înlăturării unor dezechilibre bugetare necesare relansării economice. Tot din această perspectivă, este greu de făcut o distinctie între interesul general si cel particular al cetătenilor, de vreme ce măsurile vizând restabilirea echilibrului bugetar vizează bunăstarea viitoare a societătii, reprezentând, în ultimă instantă, fiecare dintre indivizii ce o compun.

Asa fiind, Curtea apreciază că măsurile financiare prevăzute de legea criticată sunt necesare într-o societate democratică tocmai pentru mentinerea democratiei si salvgardarea fiintei statului, fiind în acelasi timp proportionale cu scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat).

În egală măsură, din perspectiva celor arătate, Curtea consideră că există un echilibru echitabil între cerintele de interes general ale colectivitătii si protectia drepturilor fundamentale ale individului.

Curtea constată, totodată, că dispozitiile de lege criticate nu creează discriminări între persoane aflate într-o situatie identică.

În sfârsit, Curtea observă că măsurile financiare dispuse prin legea criticată nu aduc atingere însesi substantei drepturilor bănesti vizate, ci doar previn cresterea acestora pe o durată limitată de timp, pentru a nu se crea o datorie bugetară imposibil de acoperit, în contextul unui echilibru fi nan ci ar marcat de criză.

3. În ceea ce priveste dispozitiile legii criticate vizând limitarea ori chiar neacordarea în anul 2012 a unor drepturi ce nu sunt consacrate la nivel constitutional, neavând în consecintă un caracter fundamental, Curtea retine că dispozitiile art. 53 din Constitutie nu sunt incidente, acestea având în vedere doar restrângerea exercitiului unor drepturi fundamentale.

Într-o asemenea situatie sunt si drepturile consacrate de art. 9, 18 si 19 din legea dedusă controlului de constitutionalitate, dispozitii criticate în mod deosebit de către autorii sesizării.

Astfel, dispozitiile art. 9 din actul normativ criticat se referă la indemnizatiile acordate cu prilejul iesirii la pensie, retragerii, încetării raporturilor de serviciu ori trecerii în rezervă. Aceste drepturi reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socio-profesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constitutional.

În mod asemănător, art. 18 din Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, în forma adoptată de Camera Deputatilor, stabileste că, temporar, pentru anul 2012, nu se mai acordă indemnizatiile prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea recunostintei fată de eroii-martiri si luptătorii care au contribuit la victoria Revolutiei române din decembrie 1989, precum si fată de persoanele care si-au jertfit viata sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004. De aceste indemnizatii, calculate prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat si aprobat prin legea asigurărilor sociale de stat, beneficiau persoanele care au obtinut titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite cu prilejul Revolutiei Române din Decembrie 1989, numai dacă acestea aveau un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat si aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. De asemenea, de această indemnizatie beneficiau si copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu erau încadrati în nici o formă de învătământ ori nu realizau venituri din motive neimputabile lor.

Aceste drepturi fac parte dintr-un ansamblu de măsuri pe care Legea nr. 341/2004 le-a instituit pentru cinstirea memoriei celor care si-au jertfit viata si în semn de gratitudine fată de cei care au luptat pentru victoria Revolutiei Române din Decembrie 1989.

Demnitatea umană este un atribut inalienabil al persoanei umane, valoare ce impune fiecărui membru al societătii un comportament de respect si protectie a celorlalti indivizi si interzicerea oricărei atitudini umilitoare sau degradante la adresa omului. Altfel spus, fiecare individ este tinut să recunoască si să respecte în oricare altă fiintă umană atributele si valorile care îl caracterizează ca om. Conventia Europeană a Drepturilor Omului interzice, în acest sens, în art. 3, tratamentele degradante ori inumane, precum si tortura. O prevedere asemănătoare are si art. 22 din Constitutia României.

Din această perspectivă, se poate vorbi chiar de existenta unei obligatii de interventie a statului în sensul asigurării unor resurse materiale necesare vietii, în măsura în care lipsa acestora ar fi de natură să reducă traiul acestora la un nivel ce nu poate fi considerat propriu vreunei fiinte umane.

Cu toate acestea, Curtea apreciază că demnitatea umană, asa cum este aceasta consacrată de Constitutie, nu este si nu trebuie interpretată ca instituind un tratament preferential pentru anumite categorii de persoane, indiferent de contributiile, calitătile ori aportul acestora în societate. Prin urmare, demnitatea este o valoare intrinsecă a fiintei umane, având aceleasi valente pentru oricare dintre indivizi.

De aceea, recunostinta ori respectul ce se cuvin anumitor persoane, pentru aportul lor deosebit la dezvoltarea societătii, nu trebuie raportate la continutul art. 1 alin. (3) din Constitutie, izvorul acestora regăsindu-se, mai degrabă, în însăsi obligatia morală a întregii societăti de a-si manifesta gratitudinea fată de aceste persoane.

În concluzie, desi temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunostintă pentru cei care, prin jertfa si contributia proprie, au condus la căderea regimului comunist si la instaurarea democratiei, este incontestabil, acesta nu constituie totusi, potrivit Constitutiei, o obligatie de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existenta unui drept fundamental la obtinerea unor indemnizatii în virtutea calitătii de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revolutiei Române din Decembrie 1989.

De altfel, în acelasi sens Curtea s-a pronuntat si prin Decizia nr. 1.087 din 14 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 25 noiembrie 2008, când, analizând critica de neconstitutionalitate a art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, a retinut că, “fiind vorba despre indemnizatii cu caracter reparatoriu, legiuitorul are deplina competentă de a stabili conditiile si criteriile de acordare a acestora, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală”.

Relevante din această perspectivă apar si cele retinute de Curtea Constitutională prin Decizia nr. 1.358 din 21 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, când, analizând o situatie similară, referitoare la acordarea unor drepturi cu titlu de compensatie morală persoanelor persecutate în perioada comunistă, a conchis că nu se poate vorbi despre existenta unei obligatii a statului de a acorda despăgubiri de acest gen, iar legiuitorul are libera apreciere asupra instituirii unor astfel de beneficii, precum si a stabilirii conditiilor si criteriilor de acordare.

Aceleasi concluzii se impun si în ceea ce priveste natura drepturilor afectate de dispozitiile art. 19 din legea criticată, drepturi ce privesc facilităti de transport acordate diferitor categorii de persoane în virtutea functiei ocupate sau a statutului deosebit pe care îl detin ori a titlului obtinut în temeiul Legii nr. 341/2004.

În concluzie, din perspectiva celor arătate, Curtea retine că drepturile afectate de dispozitiile art. 9, 18 si 19 din Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar nu sunt drepturi fundamentale, astfel că prevederile art. 53 din Constitutie nu sunt incidente în privinta acestora.

De asemenea, pentru considerentele arătate, nu poate fi retinută nici critica de neconstitutionalitate raportată la dispozitiile art. 1 alin. (3) din Constitutie.

Cât priveste critica de neconstitutionalitate raportată la dispozitiile art. 16 din Constitutie, Curtea retine că aceasta vizează în mod deosebit dispozitiile art. 18 din legea dedusă controlului de constitutionalitate, autorii sesizării sustinând existenta unui tratament discriminatoriu atât între beneficiarii Legii nr. 341/2004, cât si între acestia si beneficiarii altor acte normative ce reglementează acordarea unor drepturi cu natură de reparatie morală.

Fată de aceste critici, Curtea retine că acordarea diferitelor beneficii prevăzute de Legea nr. 341/2004 se face în functie de titlul detinut potrivit dispozitiilor art. 3 alin. (1) din lege, titlu care are în vedere sacrificiul ori contributia persoanelor implicate în acest eveniment, făcându-se următoarea clasificare: “a) Erou Martir al Revolutiei Române din Decembrie 1989-atribuit celor care s-au jertfit în lupta pentru victoria Revolutiei române din decembrie 1989 sau au decedat în legătură cu aceasta;

b) Luptător pentru Victoria Revolutiei din Decembrie 1989:

1. Luptător Rănit - atribuit celor care au fost răniti în luptele pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989 sau în legătură cu aceasta;

2. Luptător Retinut - atribuit celor care au fost retinuti de fortele de represiune ca urmare a participării la actiunile pentru victoria Revolutiei;

3. Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite- atribuit celor care, în perioada 14-25 decembrie 1989, au mobilizat si au condus grupuri sau multimi de oameni, au construit si au mentinut baricade împotriva fortelor de represiune ale regimului totalitar comunist, au ocupat obiective de importantă vitală pentru rezistenta regimului totalitar si le-au apărat până la data judecării dictatorului, în localitătile unde au luptat pentru victoria Revolutiei Române din decembrie 1989, precum si celor care au avut actiuni dovedite împotriva regimului si însemnelor comunismului între 14-22 decembrie 1989;

c) Participant la Victoria Revolutiei Române din Decembrie 1989 - calitate onorifică.”

În lumina acestor prevederi de lege, reiese că fiecare titlu acordat are în vedere un nivel de implicare si contributie diferit, precum si consecinte diferite suportate de participantii la Revolutia Română din 1989. Astfel, persoanele care se încadrează în una dintre aceste categorii ale legii se află într-o situatie obiectiv diferită fată de persoanele având un alt titlu potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 341/2004.

Persoanele vizate de art. 18 din Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar vizează doar una dintre categoriile de persoane enumerate de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, respectiv cele care au obtinut titlul de Luptător Remarcat prin

Fapte Deosebite cu prilejul Revolutiei Române din Decembrie 1989, precum si copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu erau încadrati în nici o formă de învătământ ori nu realizau venituri, din motive neimputabile lor.

Or, asa cum deja s-a arătat, aceste categorii de persoane se află într-o situatie obiectiv diferită fată de cea a celorlalte categorii de persoane beneficiare ale Legii nr. 341/2004, astfel că instituirea unui tratament juridic diferit nu poate primi semnificatia încălcării principiului egalitătii în drepturi a cetătenilor.

Cu atât mai mult nu se poate vorbi despre existenta unei discriminări între destinatarii Legii nr. 341/2004 si beneficiarii unor indemnizatii în temeiul altor acte normative, criteriile de acordare a diferitor beneficii fiind evident diferite.

În sfârsit, analizând critica de neconstitutionalitate raportată la dispozitiile art. 47 alin. (1) si (2) din Constitutie, Curtea constată că autorii sesizării au avut o sustinere cu caracter general, neargumentând nici modalitatea în care se contravine acestor dispozitii ale Legii fundamentale si nici textele din legea criticată care contravin acestor dispozitii.

Fată de o astfel de critică, Curtea consideră ca având o deosebită relevantă considerentele Deciziei nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011, cu privire la nivelul de trai. Astfel, prin decizia amintită Curtea a retinut că “stabilirea acelui standard al nivelului de trai care poate fi considerat ca fiind decent trebuie apreciată de la caz la caz, în functie de o serie de factori conjuncturali. Situatia economică a tării, resursele de care dispune statul în vederea atingerii acestui obiectiv, dar si nivelul de dezvoltare al societătii, gradul de cultură si civilizatie la un anumit moment si modul de organizare a societătii reprezintă deopotrivă coordonate care trebuie luate în considerare atunci când se evaluează nivelul «decent» al vietii. În concluzie, aprecierea modului si a măsurii în care statul reuseste să ducă la îndeplinire obligatia de a asigura un nivel de trai decent trebuie să fie raportată la acesti factori, nefiind posibilă stabilirea unui standard fix, imuabil”.

Or, în lumina acestor considerente, precum si a celor retinute mai sus cu privire la temeiurile adoptării de către Camera Deputatilor a Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, Curtea apreciază că dispozitiile legale criticate nu pot fi privite ca aducând atingere dreptului constitutional la un nivel de trai decent, ci mai degrabă ca instituind un set de măsuri de adaptare la conditiile economico-sociale existente, în functie de care nivelul de trai nu poate fi evaluat ca având un standard mai ridicat.

În acelasi context, al analizării conformitătii legii criticate cu dispozitiile art. 47 alin. (2) din Constitutie, sunt relevante considerentele aceleasi decizii prin care s-a arătat că legiuitorul este chemat “să instituie un ansamblu de măsuri prin care statul să asigure protejarea si îmbunătătirea calitătii vietii cetătenilor atât prin reglementarea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la securitate socială, dreptul la muncă - conditie principală pentru un trai decent -, dreptul la o salarizare echitabilă, dreptul la protectia sănătătii si altele asemenea, dar si prin drepturi care nu au o consacrare constitutională si care tind către acelasi obiectiv. În acelasi spirit, Constitutia consacră, în chiar art. 1 alin. (3), caracterul de stat social al României, obligă statul, prin dispozitiile art. 135 alin. (2) lit. f), să creeze conditiile necesare pentru cresterea calitătii vietii, iar prin art. 41 alin. (2) si art. 47 alin. (2) prevede dreptul salariatilor, respectiv al cetătenilor si la alte măsuri de protectie socială si de asistentă socială decât cele nominalizate expres în Legea fundamentală, măsuri stabilite prin lege.

Caracteristic tuturor acestor drepturi ale cetătenilor si obligatii corelative ale statului este faptul că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constitutie, legiuitorul este liber să aleagă, în functie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite si de necesitatea îndeplinirii si a altor obligatii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constitutional, care sunt măsurile prin care va asigura cetătenilor un nivel de trai decent si să stabilească conditiile si limitele acordării lor. De asemenea, va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării măsurilor de protectie socială luate, fără a fi necesar să se supună conditiilor art. 53 din Constitutie, întrucât acest text constitutional priveste numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu si cele stabilite prin legi”.

Curtea apreciază că, fată de motivarea formulată de autorii sesizării, aceste considerente cu caracter de principiu răspund criticii de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, în sensul evidentierii caracterului constitutional al acestora.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) si al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constată că Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru modificarea art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar este constitutională.

Definitivă si general obligatorie.

Decizia se comunică Presedintelui României si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterile au avut loc la data de 7 decembrie 2011 si la acestea au participat: Augustin Zegrean, presedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Mircea Stefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskás Valentin Zoltán si Tudorel Toader, judecători.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

*) Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.533 din 28 n oiembrie 2011 a fost publicată ulterior în Monitorul Oficial al României, Parte a I, nr. 905 din 20 de cembrie 2011. 

 

OPINIE SEPARATĂ

 

În opozitie cu opinia majoritară, sustinem că obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar trebuia admisă în privinta criticilor extrinseci pentru motivele pe care le vom dezvolta în continuare.

Autorii obiectiei sustin că Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 a fost adoptată cu încălcarea principiului bicameralismului, cuprinsul legii adoptate de Camera Deputatilor fiind total diferit de cel adoptat de Senat, ca primă Cameră sesizată. Astfel, Camera Deputatilor a eliminat complet toate modificările adoptate de Senat si a operat modificări si completări esentiale, concretizate într-un număr de 23 de articole, cuprinse în art. II din lege, care nu se regăsesc în forma adoptată de către Senat, invocând în sprijinul celor arătate Decizia nr. 1.093/2008, Decizia nr. 710/2009 si Decizia nr. 472/2008 ale Curtii Constitutionale.

Analizând sustinerile autorilor putem constata că unicul obiect de reglementare al Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 se referă la art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 si priveste limitele anuale stabilite pentru finantările rambursabile care urmau a fi contractate de unitătile administrativ-teritoriale si tragerile ce se puteau efectua din finantările rambursabile contractate sau care urmau să fie contractate.

La data de 15 iunie 2011, Senatul, în temeiul art. 76 alin. (2) din Constitutie, a adoptat proiectul Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010, aducând următoarele modificări si completări:

“ 1. La articolul unic punctul 1, partea Introductivă a alineatului (4) al articolului 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar va avea următorul cuprins:

«(4) Dacă în cursul exercitiului financiar valoarea însumată a tragerilor autorizate de comisia prevăzută la alin. (3), pentru a fi efectuate din finantările rambursabile contractate sau care urmează a fi contractate de unitătile/subdiviziunile administrative-teritoriale, reprezintă cel putin 80% din limita anuală pentru trageri stabilită în conditiile legii, comisia autorizează efectuarea de trageri, cu parcurgerea succesivă a următoarelor etape:».

2. La articolul unic, după punctul 1 se introduce un nou punct, pct 2, cu următorul cuprins.

«La articolul 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după alineatul(4) se introduce un nou alineat, alin. (5), cu următorul cuprins.

(5) Comisia prevăzută la alin. (3) autorizează efectuarea de trageri în ordinea cronologică a înregistrării cererilor la directia de specialitate din Ministerul Finantelor Publice, care asigură secretariatul comisiei.»“

Această formă a legii a fost trimisă Camerei Deputatilor, Cameră decizională, care a adoptat legea aducând următoarele modificări si completări:

- a fost modificat titlul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel încât acesta să se refere la un domeniu de reglementare mai vast decât cel initial: “Ordonantă de urgentă pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum si pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar”;

- a fost introdus art. II în Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 80/2010, prin care se aprobă pentru anul 2012 instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, reglementate într-un număr de 23 de articole. Aceste măsuri vizează, în esentă, veniturile si alte drepturi de natură patrimonială acordate personalului plătit din fonduri publice ori care beneficiază de măsuri de protectie socială ce se acordă din aceste fonduri, neavând legătură cu domeniul initial de reglementare al Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010.

Considerăm că prin această modalitate de adoptare a legii au fost încălcate prevederile constitutionale consacrate de art. 61 alin. (2) din Constitutie, prin aceea că dispozitiile adoptate de Camera Deputatilor nu au fost dezbătute sub nicio formă de Senat.

Curtea Constitutională, în jurisprudenta sa, a retinut următoarele:

- Decizia nr. 710 din 6 mai 2009 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009: “Potrivit art. 61 din Constitutia României, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român si unica autoritate legiuitoare a tării, iar structura sa este bicamerală, fiind alcătuit din Camera Deputatilor si Senat. Principiul bicameralismului, astfel consacrat, se reflectă însă nu numai în dualismul institutional în cadrul Parlamentului, ci si în cel functional, deoarece art. 75 din Legea fundamentală stabileste competente de legiferare potrivit cărora fiecare dintre cele două Camere are, în cazurile expres definite, fie calitatea de primă Cameră sesizată, fie de Cameră decizională. Totodată, tinând seama de indivizibilitatea Parlamentului ca organ reprezentativ suprem al poporului român si de unicitatea sa ca autoritate legiuitoare a tării, Constitutia nu permite adoptarea unei legi de cât re o singură Cameră, fără ca proiectul de lege să fi fost dezbătut si de cealaltă Cameră. Art. 75 din Legea fundamentală a introdus, după revizuirea si republicarea acesteia în octombrie 2003, solutia obligativitătii sesizării, în anumite materii, ca primă Cameră, de reflectie, a Senatului sau, după caz, a Camerei Deputatilor si, pe cale de consecintă, reglementarea rolului de Cameră decizională, pentru anumite materii, a Senatului si, pentru alte materii, a Camerei Deputatilor, tocmai pentru a nu exclude o Cameră sau alta din mecanismul legiferării. [...] Diferentele de continut juridic dintre forma proiectului de lege adoptat de Senat, ca primă Cameră sesizată, si a legii adoptate de Camera Deputaplor, în calitate de Cameră decizională, sunt de natură să incalce principiul bicameralismului, în sensul că forma finală a legii, în redactarea adoptată de Camera decizională, se îndepărtează în mod substantial de forma adoptată de Camera de reflectie, ceea ce echivalează practic cu excluderea acesteia din urmă de la procesul de legiferare. Or, legea trebuie să fie rezultanta manifestării de vointă concordante a ambelor Camere ale Parlamentului.

Este adevărat - asa cum a retinut Curtea cu alt prilej (Decizia nr. 1.093 din 15 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 710 din 20 octombrie 2008) - că în dezbaterea unei initiative legislative, Camerele au un drept propriu de decizie asupra acesteia, dar principiul bicameralismului nu poate fi respectat decât atât timp cât ambele Camere ale Parlamentului au dezbătut si s-au exprimat cu privire la acelasi continut si la aceeasi formă ale initiativei legislative.”

- În Decizia nr. 413 din 14 aprilie 2010 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 18, pct. 22, pct. 23 si pct. 27, teza referitoare la functiile publice de conducere, din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici, precum si a legii în ansamblul ei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, Curtea comentează considerentele Deciziei nr. 710/2009, astfel: „Prin Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, Curtea a stabilit criterii esentiale pentru a se determina cazurile în care prin procedura legislativă se încalcă principiul bicameralismului.

Aceste criterii esentiale cumulative sunt:

a) existenta unor deosebiri majore de continut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului;

b) existenta unei configuratii deosebite, semnificativ diferită, între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului;”.

- Prin Decizia nr. 1.466 din 10 noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 8 si art. II alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 47/2007 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, precum si a ordonantei în întregul ei, art. II alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 19/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, precum si a ordonantei de urgentă în întregul ei, art. 3 alin. (1) lit. g) si h), art. 10 alin. (1) si (2), art. 13, art. 19 alin. (1) si (2), art. 20 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea si exercitarea activitătii de consultantă fiscală, precum si a ordonantei în întregul ei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 21 decembrie 2009: “Referitor la invocarea încă tării principiului constitutional al bicameralismului, se constată că atât timp cât Camera Deputatilor este Camera decizionaiâ, aceasta poate introduce în textul legii prevederi noi care pn de competenta sa decizionaiâ si care au legătură directă si indisolubila cu textul initial ai proiectului sau propunerii legislative”.

Având în vedere considerentele de mai sus, considerăm că legea examinată a fost adoptată cu încălcarea normelor constitutionale referitoare la procedura de legiferare, si anume a fost încălcat principiul constitutional al bicameralismului, consacrat de art. 61 alin. (2) din Constitutie.

 

Judecător,

prof. univ. dr. Aspazia Cojocaru

Judecător,

Puskás Valentin Zoltán

Judecător,

prof. univ. dr. Tudorel Toader

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL SĂNĂTĂTII

 

ORDIN

pentru modificarea anexei nr. 1 la Normele metodologice pentru elaborarea bugetului de venituri si cheltuieli al spitalului public, aprobate prin Ordinul ministrului sănătătii nr. 1.043/2010

 

Văzând Referatul Directiei generale economice nr. R.L. 3.385 din 29 noiembrie 2011,

având în vedere prevederile art. 69 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificările si completările ulterioare, si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 96/2011 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2011,

în temeiul art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul sănătătii emite următorul ordin:

Art. I. - Anexa nr. 1 la Normele metodologice pentru elaborarea bugetului devenituri si cheltuieli al spitalului public, aprobate prin Ordinul ministrului sănătătii nr. 1.043/2010, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 29 iulie 2010, cu modificările ulterioare, se modifică si se înlocuieste cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătătii,

Ritli Ladislau

 

Bucuresti, 29 noiembrie 2011.

Nr. 1.607.

 

 

ANEXĂ*)

(Anexa nr. 1 la normele metodologice)

 

BUGET DE VENITURI SI CHELTUIELI

 

*) Anexa este reprodusă în facsimil. 

 
 

*) se includ si actele aditionale la contractele încheiate cu casele de asigurări de sănătate

**) sa cuprind sumele alocate de MS de la bugetul de stat, pe destinatii, ptr. unitatile sanitare care sunt în reteaua MS

***) se cuprind sumele alocate de MS din venituri proprii (accize), pe destinatii, ptr unitătile sanitare care suni în reteaua MS