MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 138/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 138         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 29 februarie 2012

 

SUMAR

 

DECRETE

 

263. - Decret privind acordarea Drapelului de luptă Inspectoratului General al Jandarmeriei Române

 

264. - Decret privind acordarea Drapelului de luptă Batalionului 110 Sprijin Logistic „Mareşal Constantin Prezan”

 

265. - Decret privind acordarea Drapelului de luptă Batalionului 113 Artilerie „Bărăganul”

 

266. - Decret privind acordarea Drapelului de luptă Batalionului 317 Sprijin Logistic „Voievodul Gelu”

 

267. - Decret privind acordarea Drapelului de luptă Batalionului 126 Sprijin T.O.

 

268. - Decret privind acordarea Drapelului de luptă Centrului 2 Supraveghere Aeriană „Nord”

 

269. - Decret privind rechemarea unui ambasador

 

270. - Decret privind acreditarea unui ambasador

 

271. - Decret privind acreditarea unui ambasador

 

272. - Decret privind acreditarea unui ambasador

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 1.625 din 20 decembrie 2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 1.632 din 20 decembrie 2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

5. - Ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei privind stabilirea cotei obligatorii de achiziţie de certificate verzi, aferentă anului 2011

 

207. - Ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală privind aprobarea modalităţilor şi procedurilor pentru realizarea supravegherii fiscale a producţiei, depozitării, circulaţiei şi importului produselor accizabile


 

DECRETE

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind acordarea Drapelului de luptă Inspectoratului General al Jandarmeriei Române

În temeiul prevederilor art. 92 şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 1 din Legea nr. 34/1995 privind acordarea drapelului de luptă marilor unităţi şi unităţilor militare,

având în vedere propunerea ministrului administraţiei şi internelor,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se acordă Drapelul de luptă Inspectoratului General al Jandarmeriei Române.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucureşti, 27 februarie 2012.

Nr. 263.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind acordarea Drapelului de luptă Batalionului 110 Sprijin Logistic „Mareşal Constantin Prezan”

În temeiul prevederilor art. 92 şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 1 din Legea nr. 34/1995 privind acordarea drapelului de luptă marilor unităţi şi unităţilor militare,

având în vedere propunerea ministrului apărării naţionale,

 

Preşedintele României decretează:

 

 

Articol unic. - Se acordă Drapelul de luptă Batalionului 110 Sprijin Logistic „Mareşal Constantin Prezan”.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucureşti, 27 februarie 2012.

Nr. 264.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind acordarea Drapelului de luptă Batalionului 113 Artilerie „Bărăganul”

În temeiul prevederilor art. 92 şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 1 din Legea nr. 34/1995 privind acordarea drapelului de luptă marilor unităţi şi unităţilor militare,

având în vedere propunerea ministrului apărării naţionale,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se acordă Drapelul de luptă Batalionului 113 Artilerie „Bărăganul”.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucureşti, 27 februarie 2012.

Nr. 265.


 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind acordarea Drapelului de luptă Batalionului 317 Sprijin Logistic „Voievodul Gelu”

În temeiul prevederilor art. 92 şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 1 din Legea nr. 34/1995 privind acordarea drapelului de luptă marilor unităţi şi unităţilor militare,

având în vedere propunerea ministrului apărării naţionale,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se acordă Drapelul de luptă Batalionului 317 Sprijin Logistic „Voievodul Gelu”.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucureşti, 27 februarie 2012.

Nr. 266.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind acordarea Drapelului de luptă Batalionului 126 Sprijin T.O.

În temeiul prevederilor art. 92 şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 1 din Legea nr. 34/1995 privind acordarea drapelului de luptă marilor unităţi şi unităţilor militare,

având în vedere propunerea ministrului apărării naţionale,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se acordă Drapelul de luptă Batalionului 126 Sprijin T.O.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucureşti, 27 februarie 2012.

Nr. 267.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind acordarea Drapelului de luptă Centrului 2 Supraveghere Aeriană „Nord”

În temeiul prevederilor art. 92 şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 1 din Legea nr. 34/1995 privind acordarea drapelului de luptă marilor unităţi şi unităţilor militare,

având în vedere propunerea ministrului apărării naţionale,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se acordă Drapelul de luptă Centrului 2 Supraveghere Aeriană „Nord”.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucureşti, 27 februarie 2012.

Nr. 268.


 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind rechemarea unui ambasador

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (2) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată,

având în vedere propunerea Guvernului,

 

Preşedintele României decretează:

 

Art. 1. - Domnul Comei Feruţă se recheamă din calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar, şef al Misiunii permanente a României pe lângă organizaţiile internaţionale de la Viena.

Art. 2. - Domnul Comei Feruţă îşi va încheia misiunea în termen de cel mult 90 de zile de la publicarea prezentului decret.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

MIHAI-RĂZVAN UNGUREANU

 

Bucureşti, 27 februarie 2012.

Nr. 269.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind acreditarea unui ambasador

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (2) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată,

având în vedere propunerea Guvernului,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Romeo Stanciu se acreditează în calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Uzbekistan.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

MIHAI-RĂZVAN UNGUREANU

 

Bucureşti, 27 februarie 2012.

Nr. 270.


 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind acreditarea unui ambasador

În temeiul prevederi lor art. 91 alin. (2) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată,

având în vedere propunerea Guvernului,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Marius Cosmin Boiangiu se acreditează în calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Slovenia.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

MIHAI-RĂZVAN UNGUREANU

 

Bucureşti, 27 februarie 2012.

Nr. 271.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind acreditarea unui ambasador

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (2) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată,

având în vedere propunerea Guvernului,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Dom Romulus Costea se acreditează în calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Mongolia.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

MIHAI-RĂZVAN UNGUREANU

 

Bucureşti, 27 februarie 2012.

Nr. 272.


 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.625

din 20 decembrie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Administraţia Naţională a Apelor Române în Dosarul nr. 18.443/212/2010 al Judecătoriei Constanţa - Secţia penală, şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.088D/2011 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, făcând trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi arătând că nu au intervenit elemente noi de natură a modifica această jurisprudenţa,

CURTEA

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 1 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 18.443/212/2010, Judecătoria Constanţa - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penată, excepţie ridicată de Administraţia Naţională a Apelor Române într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unei rezoluţii de respingere ca nefondată a unei plângeri penale cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută la art. 288 din Codul penal.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală instituie un tratament discriminatoriu între persoanele care, înainte de a se adresa instanţei cu plângere împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului, sunt obligate să adreseze o astfel de plângere procurorului ierarhic superior, şi acesta din urmă, care nu este obligat, ci are facultatea de a soluţiona plângerea primită. Se arată, de asemenea, că termenul instituit prin textele criticate ar trebui să fie calculat de la data comunicării soluţiei procurorului ierarhic superior, întrucât doar acesta este competent să vegheze asupra legalităţii şi temeiniciei actelor de urmărire penală, poate anula rezoluţia procurorului şi poate dispune reluarea sau continuarea urmăririi penale. Or, prin obligarea unei persoane, care a formulat o astfel de plângere, de a se adresa instanţei, fără a cunoaşte soluţia procurorului ierarhic superior, nu sunt asigurate gradele de jurisdicţie prevăzute de lege, fiind încălcat, astfel, accesul liber la justiţie, dreptul la petiţionare al autorului plângerii, precum şi dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. Totodată, se arată că textul criticat lipseşte de conţinut dispoziţiile constituţionale ale art. 53, deoarece persoana nemulţumită de soluţia pronunţată de procuror este pusă în situaţia de a formula o plângere împotriva unei soluţii pronunţate de procurorul ierarhic superior, pe care însă nu o cunoaşte, fapt ce contravine şi dispoziţiilor art. 124 alin. (2) din Constituţie referitor la înfăptuirea justiţiei.

Judecătoria Constanţa - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În susţinerea opiniei exprimate, instanţa arată că dispoziţiile art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile art. 21 din Constituţie, ci, dimpotrivă, instituie un acces direct ia justiţie pentru persoanele nemulţumite de soluţia procurorului de netrimitere în judecată, asigurând, în acelaşi timp, soluţionarea cauzelor penale într-un termen rezonabil. Se arată, de asemenea, că textele criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută de acestea, fără a îngrădi exerciţiul vreunui drept sau vreunei libertăţi, fără a afecta unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei şi fără a împiedica înfăptuirea acesteia.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de

judecătorul-raportor, susţinerile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.


Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 2781 alin. 2: „În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.”.

Se susţine, în esenţă, că prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) cu privire la accesul liber la justiţie, art. 51 - Dreptul de petiţionare, art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiţiei.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

Curtea Constituţională sa mai pronunţat asupra constituţionalităţii normelor criticate, de exemplu, prin Decizia nr. 1.136 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 22 noiembrie 2011, Decizia nr. 838 din 23 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 12 septembrie 2011, Decizia nr. 929 din 7 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 4 august 2011, şi Decizia nr. 599 din 5 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 18 iulie 2011.

Cu acele prilejuri, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, statuând că acestea conţin norme de procedură judiciară pe care legiuitorul este liber să le adopte potrivit competenţei sale stabilite prin art. 126 alin. (2) din Constituţie. Dispoziţiile art. 2781 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, care reglementează tocmai posibilitatea formulării plângerii la instanţa de judecată împotriva actelor de netrimitere în judecată date de procuror, asigură exercitarea dreptului de acces la justiţie în concordanţă cu dispoziţiile art. 21 din Legea fundamentală, respectiv cu cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Totodată, Curtea a reţinut că nu poate fi primită nici susţinerea că prin stabilirea termenelor în care se soluţionează plângerile împotriva rezoluţiilor şi ordonanţelor de netrimitere în judecată se încalcă dreptul la un proces echitabil, dat fiind că autorităţile judiciare la care se referă textul atacat sunt obligate, în limitele acestor termene, să respecte toate normele şi principiile procesuale care asigură dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea a reţinut, pe de o parte, că dispoziţiile de lege criticate reprezintă o concretizare a normelor constituţionale ce consacră liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, fiind instituite tocmai în vederea respectării exigenţei termenului rezonabil, impusă de art. 21 alin. (3) din Constituţie, iar, pe de altă parte, că acestea se aplică fără privilegii ori discriminări tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale criticate, în concordanţă cu prevederile constituţionale ale art. 16.

De asemenea, Curtea a reţinut că eventualele abuzuri ale organelor de urmărire penală sau întârzierile în soluţionarea plângerilor adresate acestora, la care fac referire autorii excepţiei şi care constituie, în realitate, cauza nemulţumirii acestora, nu pot constitui motive de neconstituţionalitate a prevederilor de lege criticate şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional.

În acelaşi sens este şi Decizia nr. 599 din 5 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 18 iulie 2011.

Pentru motivele arătate, Curtea a statuat că prevederile art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt în concordanţă şi cu celelalte dispoziţii din Legea fundamentală şi din actele normative internaţionale invocate, mai puţin prevederile art. 51 alin. (4) şi art. 52 alin. (1) şi (2), care nu au incidenţă în prezenta cauză.

Referitor la pretinsa încălcare a art. 53 alin. () din Constituţie, aceste prevederi sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu poate fi reţinută.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Administraţia Naţională a Apelor Române în Dosarul nr. 18.443/212/2010 al Judecătoriei Constanţa - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 decembrie 2011.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 


 

CURTEA CONSTITUŢIONALA

DECIZIA Nr. 1.632

din 20 decembrie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu -magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Gheorghe Turda în Dosarul nr. 9.964/2/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi de Smaranda Eugenia Ionescu în Dosarul nr. 6.770/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul dosarelor nr. 861D/2011 şi nr. 1.054D/2011 ale Curţii Constituţionale.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 6 decembrie 2011 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, când, pentru lămuriri suplimentare asupra problemelor ce formează obiectul cauzelor, Curtea, în conformitate cu prevederile art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 20 decembrie 2011.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierea din 7 iunie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 9.964/2/2009, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Turda, cu prilejul soluţionării recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 2.739 din 8 iunie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII la contencios administrativ şi fiscal într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatare.

Prin Sentinţa civilă nr. 4,313 din 21 iunie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 6.770/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008.

Excepţia a fost ridicată de Smaranda Eugenia Ionescu într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece folosesc o exprimare generică, şi anume aceea de informatori, „indiferent sub ce formă”, fără a ţine seama de posibilitatea exercitării unor violenţe care au influenţat efectiv voinţa celui obligat să dea informaţii.

De asemenea, arată că textul de lege criticat instituie o discriminare pe criterii de vârstă, deoarece „există subiecţi la care se aplică legea şi subiecţi la care legea este imposibil de aplicat”, iar „ceea ce nu se aplică tuturor nu este constituţional”. Acelaşi text, prin faptul că permite sancţionarea unor fapte conforme ordinii juridice din trecut, încalcă cu claritate principiul constituţional al dispoziţiei legii doar pentru viitor.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că prevederile art. 2 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 sunt constituţionale, neputându-se constata existenţa vreunei discriminări în sensul dispoziţiilor art. 16 alin. {1} din Constituţie sau a unei inechităţi în soluţionarea procesului. De altfel, expresia „indiferent sub orice formă” din textul invocat ca fiind neconstituţional se referă la modalitatea concretă în care erau furnizate informaţiile, la suportul material în care acestea erau conţinute, textul continuând cu o enumerare exemplificativă în acest sens, fără a conţine referiri la modalitatea în care persoana respectivă a ajuns în situaţia de a furniza informaţii organelor Securităţii.

De asemenea, instanţa judecătorească subliniază că noţiunea de „proces echitabil” nu înseamnă că prin legea naţională nu se pot institui reglementări speciale, în materii deosebite, cum este şi cazul constatării calităţii de colaborator al Securităţii.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea şi sentinţa de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea şi sentinţa de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, înscrisul depus la dosar de partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legai sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, astfel cum acestea au fost modificate prin pct. 3 al articolului unic din Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.

Textul de lege criticat are următorul cuprins: „În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:

[...]

b) colaborator al Securităţii - persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator ai Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor;”.

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în: art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber Ia justiţie, art. 22 privind dreptul la viaţă si la integritate fizică şi psihică, art. 23 alin. (1) potrivit căruia „Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile”, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 26 privind dreptul la viaţă intimă, familială şi privată, art. 28 privind secretul corespondenţei şi art. 30 alin. (6) potrivit căruia „Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor legale criticate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi sub aspectul unor critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză.

Astfel, Curtea a reţinut în mod constant că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a produs o modificare substanţială a regimului juridic aplicabil persoanelor în legătură cu care s-a constatat că sunt colaboratori sau lucrători ai Securităţii, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 7 aprilie 2009, şi Decizia nr. 1.309 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011).

De asemenea, Curtea a reţinut că, stabilind elementele care trebuie întrunite pentru ca o persoană să fie calificată colaborator al Securităţii, reglementarea criticată nu încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile, de vreme ce efectele atribuirii unei astfel de calităţi se produc numai pentru viitor, din momentul intrării în vigoare a normei legale. În plus, Curtea a observat că, urmărind să înlăture orice echivoc de natură să genereze interpretări speculative, susceptibile de a aduce atingere onoarei şi demnităţii persoanei, legiuitorul a înţeles să dedice întregul articol 2 din ordonanţa de urgentă definirii termenilor cu care aceasta operează (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.569 din 7 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 26 ianuarie 2011).

În plus, din analiza prevederilor art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, Curtea a constatat că acestea permit instanţei de contencios administrativ ca, în cadrul acţiunii în constatare cu care a fost sesizată, să procedeze la cenzurarea „Notei de constatare”şi să uzeze de toate mijloacele procedurale în cadrul procesului, pentru stabilirea adevărului. A proceda în mod contrar ar echivala cu încălcarea principiilor generale de drept, în temeiul cărora instanţa de judecată administrează dovezi care să ducă la dezlegarea pricinii şi, în final, la înfăptuirea justiţiei.

Aşadar, într-o acţiune în constatarea calităţii de colaborator, promovată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, pârâtul nu trebuie să îşi demonstreze propria nevinovăţie, revenind instanţei de judecată obligaţia de a administra tot probatoriul pe baza căruia să pronunţe soluţia. Constatarea calităţii de colaborator al Securităţii trebuie să fie rezultatul unei analize minuţioase din partea instanţei asupra întregului material depus de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Totodată, Curtea a arătat că aspectele legate de calificarea mijloacelor de probă sau de stabilirea sensului pe care îl au în cuprinsul legii anumiţi termeni nu este o problemă de constituţionalitate, ci de legiferare, pe de o parte, şi de interpretare şi aplicare a legii de către instanţele judecătoreşti, pe de altă parte.

În acelaşi timp, Curtea a reţinut că, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţi este introdusă la o instanţă de judecată a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare şi nici celelalte drepturi şi libertăţi fundamentale invocate, părţile având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garanţiile prevăzute de legea procesuală civilă pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept.

În sensul celor de mai sus Curtea a statuat prin Decizia nr. 899 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 604 din 26 august 2010, şi Decizia nr. 843 din 23 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 30 august 2011.

Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Distinct de cele reţinute mai sus, Curtea constată că este neîntemeiată critica referitoare la încălcarea principiului egalităţii în drepturi, susţinută din perspectiva existenţei unei discriminări pe criterii de vârstă, în sensul că prevederile legale criticate sunt aplicabile doar persoanelor aflate într-o anumită categorie de vârstă si imposibil de aplicat în alte cazuri.

Astfel, Curtea reţine că legea, prin reglementările de natură primară pe care le conţine, este concepută pentru a fi aplicată unui număr nedeterminat de cazuri concrete, în funcţie de încadrarea lor în ipoteza normei. De aceea, nu se poate susţine că, pentru a nu fi discriminatorie, o anumită lege, cu un anumit obiect de reglementare, ar trebui aplicată oricărei persoane, indiferent de situaţia juridică în care aceasta se află.

De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat constant că principiul egalităţii şi nediscriminării nu poate avea un caracter nediferenţiat şi formal, iar egalitatea nu înseamnă uniformitate (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 2 din 3 februarie 1998,


publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998, şi Decizia nr. 243 din 10 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 10 ianuarie 2002).

Pe de altă parte, este dreptul legiuitorului de a reglementa anumite domenii particulare - cum este şi cel privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, precum şi de a institui tratamente juridice distincte pentru anumite categorii de persoane sau grupuri, dacă există o justificare obiectivă şi rezonabilă. În cazul de faţă, această justificare este exprimată în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, care arată, în esenţă, că permanenta teroare exercitată în perioada de dictatură comunistă împotriva cetăţenilor ţării, a drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale, de către puterea comunistă, în special prin organele securităţii statului, parte a poliţiei politice, îndreptăţeşte accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

În final, Curtea constată că celelalte dispoziţii din Constituţie invocate nu au relevanţă pentru soluţionarea prezentei cauze.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul ia propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Gheorghe Turda în Dosarul nr. 9.964/2/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi de Smaranda Eugenia Ionescu în Dosarul nr. 6.770/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti .- Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 decembrie 2011.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Gagu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA NAŢIONALA DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

privind stabilirea cotei obligatorii de achiziţie de certificate verzi, aferentă anului 2011

 

Având în vedere prevederile art. 11 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 4 alin. (9) din Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 1.428/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, cu completările ulterioare,

preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei emite următorul ordin:

Art. 1. - Cota obligatorie de achiziţie de certificate verzi de către operatorii economici care au obligaţia achiziţiei de certificate verzi, pentru anul 2011, se stabileşte la 0,03746 certificate verzi/MWh.

Art. 2. - Certificatele verzi reportate din anul 2010 de către operatorii economici prevăzuţi în anexa nr. 2 la Decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 1.069/2011 privind stabilirea gradului de îndeplinire a cotelor obligatorii de achiziţie de certificate verzi de către furnizorii de energie electrică pentru anul 2010*) pot fi utilizate pentru îndeplinirea cotei obligatorii de achiziţie de certificate verzi prevăzute la art. 1.

Art. 3. - Societatea Comercială OPCOM - SA., producătorii de energie electrică din surse regenerabile şi operatorii economici prevăzuţi la art. 1 duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Entităţile organizatorice din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei urmăresc respectarea prevederilor prezentului ordin.

Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare in Domeniul Energiei,

Iulius-Dan Plaveti

 

Bucureşti, 24 februarie 2012.

Nr. 5.


*) Decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 1.069/2011 nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.


 

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

AGENŢIA NAŢIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA

 

ORDIN

privind aprobarea modalităţilor şi procedurilor pentru realizarea supravegherii fiscale a producţiei, depozitării, circulaţiei şi importului produselor accizabile

 

Având în vedere prevederile art. 4 alin. (1) pct. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 110/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale a Vămilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de prevederile art. 12 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 109/2009 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 20666 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare,

preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă modalităţile şi procedurile pentru realizarea supravegherii fiscale a producţiei, depozitării, circulaţiei şi importului produselor accizabile, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Procedurile reglementate prin prezentul ordin se completează cu sistemul de proceduri aplicabile pentru inspecţia fiscală sau pentru controlul vamal ulterior, după caz.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală,

Sorin Blejnar

 

Bucureşti, 24 februarie 2012.

Nr. 207.

 

ANEXĂ

 

Modalităţile şi procedurile pentru realizarea supravegherii fiscale a producţiei, depozitării, circulaţiei şi importului produselor accizabile

 

l. În înţelesul prezentelor modalităţi şi proceduri, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) supraveghere fiscală - orice acţiune sau procedură de intervenţie a autorităţii competente pentru prevenirea, combaterea şi sancţionarea fraudei fiscale, în cazul producţiei, depozitării, circulaţiei şi importului produselor accizabile;

b) operatori cu produse accizabile - orice persoană fizică sau juridică care produce, deţine, importă, transportă şi/sau comercializează produse accizabile;

c) autoritatea fiscală competentă - structurile din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti şi Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili, în înţelesul pct. 72 alin. (4) lit. a), b) şi d) din norme;

d) autoritatea vamală competentă - structurile centrale şi teritoriale ale Autorităţii Naţionale a Vămilor cu atribuţii în domeniul supravegherii fiscale a producţiei, depozitării, circulaţiei şi importului produselor accizabile, în înţelesul pct. 72 alin. (4) lit. c) şi e) din norme, precum şi direcţiile regionale pentru accize şi operaţiuni vamale;

e) organ de control - organ aparţinând autorităţii vamale competente cu atribuţii în domeniul supravegherii şi controlului vamal şi fiscal;

f) Codul fiscal - Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;

g) norme - Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare;

h) Codul de procedură fiscală - Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

i) DRAOV - direcţia regională pentru accize şi operaţiuni vamale;

j) DJAOV - direcţia judeţeană pentru accize şi operaţiuni vamale sau a municipiului Bucureşti;

k) BV - biroul vamal;

l) e - DA - document administrativ electronic.

2. Dispoziţii generale

1. Activitatea de supraveghere fiscală a producţiei, depozitării, circulaţiei şi importului produselor accizabile se exercită de Autoritatea Naţională a Vămilor, prin structurile sale centrale şi/sau teritoriale, după caz.

2. Personalul structurii centrale a Autorităţii Naţionale a Vămilor cu atribuţii de supraveghere fiscală în domeniul produselor accizabile are competenţă generală de supraveghere fiscală a producţiei, depozitării, circulaţiei şi importului produselor accizabile pe întreg teritoriul naţional.

3. Competenţa structurilor teritoriale ale Autorităţii Naţionale a Vămilor privind supravegherea fiscală în domeniul produselor accizabile este stabilită potrivit razei teritoriale unde se află domiciliul fiscal al operatorului cu produse accizabile. Pentru sediile secundare sau punctele de lucru ale operatorului cu produse accizabile se deleagă competenţele de supraveghere fiscală în domeniul produselor accizabile către autoritatea vamală teritorială în a cărei rază de competenţă se află sediul secundar sau punctul de lucru respectiv.

4. În cazul misiunilor sau al activităţilor de supraveghere fiscală în domeniul accizelor care nu suportă amânare, personalul cu atribuţii de supraveghere în domeniul produselor accizabile din cadrul autorităţii vamale competente poate acţiona şi în afara razei teritoriale de competenţă, cu delegarea competenţelor de către Direcţia supraveghere accize şi operaţiuni vamale din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor.

5. Autoritatea vamală competentă poate îndeplini, în condiţiile legii, şi alte atribuţii dispuse de preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală sau de vicepreşedintele Autorităţii Naţionale a Vămilor, în scopul realizării obiectivelor supravegherii fiscale.

3. Atribuţiile organelor de control cuprind, în principal:

a) acţiuni de verificare desfăşurate la sediul operatorilor economic ^L

b) acţiuni de verificare a produselor la locurile pentru producţie, import sau de primire a produselor în cazul achiziţiilor intracomunitare, deţinere, comercializare şi transport supuse reglementărilor privind accizele;

c) acţiuni operative de verificare şi control al clădirilor, depozitelor, terenurilor, sediilor, mijloacelor de transport şi altor obiective, pe timp de zi şi de noapte;

d) acţiuni de control inopinat;

e) acţiuni de verificare, prin intermediul sistemelor informatice, a datelor şi informaţiilor din situaţiile şi rapoartele periodice primite în conformitate cu reglementările fiscale în vigoare, din baza proprie de date, inclusiv a informaţiilor obţinute prin acţiuni de cooperare administrativă.

4. Pentru realizarea atribuţiilor prevăzute la pct. 3, organele de control vor proceda, după caz, la:

a) controlul produselor supuse reglementărilor fiscale în domeniul accizelor în orice loc pe teritoriul naţional;

b) verificarea realităţii datelor şi informaţiilor prezentate de către operatorii cu produse accizabile cu ocazia autorizării;

c) verificarea, în condiţiile legii, a clădirilor, depozitelor, terenurilor, mijloacelor de transport susceptibile a transporta produse accizabile, precum şi a oricăror altor obiective;

d) prelevarea, în condiţiile legii, de probe în vederea identificării şi expertizării produselor accizabile, care vor fi analizate în laboratoarele vamale în baza Ordinului vicepreşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 9.250/2006 pentru aprobarea Normelor privind funcţionarea Laboratorului vamal central şi modalitatea de efectuare a analizelor, cu modificările ulterioare, sau în laboratoare agreate. În cazuri motivate, pentru prevenirea unor fraude, se pot dispune indisponibilizarea mărfurilor şi interzicerea comercializării acestora până la stabilirea stării de fapt fiscale în caz. Se consideră agreate laboratoarele din cadrul instituţiilor din subordinea Guvernului României şi laboratoarele acreditate conform standardului SR EN ISO/CEI 17025:2005 în domeniul analizelor necesare analizării probelor;

e) verificarea fluxului de producţie a produselor accizabile în antrepozitele fiscale;

f) verificarea modului de depozitare a produselor accizabile;

g) verificarea utilizării produselor accizabile care beneficiază de scutiri sau exceptări de la plata accizelor;

h) verificarea circulaţiei produselor accizabile la nivel naţional şi/sau intracomunitar;

i) verificarea depunerii situaţiilor lunare şi a declaraţiilor prevăzute de reglementările fiscale de către operatorii cu produse accizabile;

j) supravegherea eliberării marcajelor, în cazul importatorilor autorizaţi;

k) verificarea operaţiunilor de denaturare a alcoolului etilic;

l) verificarea operaţiunilor de marcare şi colorare a produselor energetice, potrivit normelor in vigoare;

m) verificarea operaţiunilor de distrugere a produselor accizabile;

n) verificarea oricăror altor operaţiuni cu produse accizabile care pot fi supuse accizelor sau care pot face obiectul exigibilităţii şi plăţii accizelor, potrivit reglementărilor fiscale, inclusiv a celor care au făcut obiectul unor exceptări sau scutiri de la plata accizelor;

o) acţiuni de verificare privind perceperea şi plata accizelor pe circuitul de comercializare a produselor accizabile până la utilizarea finală a acestora inclusiv;

p) acţiuni de verificare privind stabilirea stării de fapt fiscale;

q) solicitarea sau efectuarea controlului ulterior la sediul operatorilor economici, în cazul operaţiunilor de comerţ exterior;

r) solicitarea sau efectuarea inspecţiei fiscale în domeniul produselor accizabile la operatorul cu produse accizabile, în condiţiile reglementate de Codul de procedură fiscală;

s) instituirea de măsuri asigurătorii, conform procedurilor legale în vigoare;

t) efectuarea de investigaţii, supravegheri şi verificări, în cazurile în care sunt semnalate situaţii de încălcare a reglementărilor fiscale în domeniul accizelor;

u) întocmirea actelor de control potrivit procedurilor reglementate pentru activitatea de inspecţie fiscală sau de control ulterior, după caz, atunci când se constată şi se sancţionează încălcarea prevederilor legale;

v) instituirea, pe o perioadă determinată, a supravegherii permanente a producţiei sau depozitării produselor accizabile, în cazuri în care se constată abateri da la reglementările în vigoare;

w) solicitarea de constituire a unor garanţii, în condiţiile legii;

x) monitorizarea informatică prin aplicaţiile dedicate de autorizare, producţie, deţinere, comercializare şi circulaţie a produselor accizabile;

y) emiterea de alerte, profile de risc;

z) aplicarea de sigilii, în cazul în care există suspiciuni de fraudă, până la finalizarea verificărilor;


aa) monitorizarea transporturilor rutiere de produse accizabile prin utilizarea Sistemului de monitorizare şi securitate a transporturilor rutiere de mărfuri, conform Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.339/2008 pentru aprobarea Normelor tehnice privind utilizarea Sistemului de monitorizare şi securitate a transporturilor rutiere de mărfuri, cu modificările ulterioare;

bb) însoţirea mijloacelor de transport rutiere cu produse accizabile pe teritoriul naţional;

ce) identificarea persoanelor care se află în raza de activitate a antrepozitului fiscal, a BV, a persoanelor care deţin sau transportă produse accizabile, precum şi a persoanelor care se află în locurile verificate;

dd) participarea, în condiţiile legii, la realizarea livrărilor supravegheate;

ee) culegerea, prelucrarea şi utilizarea informaţiilor specifice în condiţiile legii, necesare pentru prevenirea şi combaterea încălcării reglementărilor fiscale în domeniul accizelor, inclusiv prin gestionarea, potrivit legii, a unor baze de date privind operaţiunile cu produse accizabile;

ff) sancţionarea, potrivit legii, a faptelor constatate şi dispunerea de măsuri pentru prevenirea şi combaterea abaterilor de la reglementările fiscale în domeniul produselor accizabile.

5. Supravegherea producţiei de produse accizabile urmăreşte în principal:

1. verificarea garanţiei constituite în conformitate cu prevederile titlului VII din Codul fiscal;

2. verificarea evidenţelor cu privire la materiile prime, a lucrărilor în derulare şi a produselor accizabile finite, a oricăror evidenţe referitoare la produsele accizabile prelucrate, primite sau expediate în/din antrepozitele fiscale;

3. verificarea evidenţei stocurilor, a sistemului de administrare şi de securitate, a respectării regulilor privind menţinerea sigiliilor aplicate;

4. verificarea declaraţiilor lunare, a documentelor de intrare/ieşire;

5. aplicarea unor măsuri de supraveghere permanentă, atunci când sunt semnalate cazuri de fraudă;

6. supravegherea returului şi recepţiei produselor energetice contaminate;

7. supravegherea eliberării marcajelor;

8. supravegherea dezlipirii marcajelor pentru produsele eliberate in consum şi returnate în antrepozitul fiscal;

9. supravegherea distrugerii produselor accizabile care nu mai îndeplinesc condiţiile de comercializare;

10. supravegherea operaţiunilor de denaturare a alcoolului, conform pct. 111 din Normele aferente titlului VII din Codul fiscal;

11. supravegherea fiscală a marcării/colorării produselor energetice, conform dispoziţiilor legale în vigoare;

12. verificarea condiţiilor necesare autorizării, indiferent de tipul autorizaţiei;

13. verificarea respectării condiţiilor de funcţionare ulterior autorizării;

14. aplicarea măsurilor în cazul suspendării/revocării/ anulării/expirării autorizaţiei, ce pot fi întreprinse direct sau propuse a se lua de către autoritatea vamală ori fiscală competentă, după caz;

15. verificarea oricăror altor activităţi de producţie de produse accizabile care pot fi supuse accizelor sau în legătură cu activitatea de producţie şi care pot face obiectul exigibilităţii şi plăţii accizelor în condiţiile prevăzute de reglementările fiscale.

6. Sistemul de supraveghere a antrepozitelor de producţie de alcool etilic nedenaturat şi de distilate

1. Antrepozitarii autorizaţi pentru producţia de alcool etilic şi/sau de distilate au obligaţia ca împreună cu cererea de autorizare să depună şi declaraţia pe propria răspundere privind capacitatea maximă de producţie în 24 de ore, care să cuprindă informaţii referitoare la capacitatea de producţie a tuturor instalaţiilor şi utilajelor deţinute în antrepozitul fiscal, precum şi informaţii cu privire la capacitatea tehnologică de producţie, respectiv cea care urmează a fi utilizată, volumul de producţie la nivelul unui an şi programul de funcţionare stabilit de persoana care intenţionează să fie antrepozitar autorizat. Programul de lucru va putea fi modificat numai la solicitarea antrepozitarului autorizat.

2. în perioada de nefuncţionare, stabilită prin programul de lucru, instalaţia de fabricare a alcoolului şi distilatelor va fi sigilată de reprezentantul autorităţii vamale competente desemnat în acest sens.

3. Recepţia cantitativă a materiilor prime intrate în antrepozitul fiscal pentru producţia de alcool etilic nedenaturat şi distilate, precum şi introducerea lor în procesul de fabricaţie se fac cu utilizarea de mijloace de măsurare legale. În cazul în care, pentru producerea alcoolului etilic şi/sau a distilatelor, se achiziţionează materii prime de la persoane fizice, borderourile de achiziţie şi documentele de recepţie se întocmesc în două exemplare şi vor purta, în mod obligatoriu, viza reprezentantului autorităţii vamale competente. Un exemplar al acestor documente rămâne la antrepozitul fiscal care a achiziţionat materia primă, iar exemplarul 2, la persoana fizică furnizoare.

4. Organul de control are dreptul să verifice:

a) existenţa certificatelor de calibrare pentru rezervoarele şi recipientele de depozitare a alcoolului, a distilatelor şi a materiilor prime din care provin acestea;

b) înregistrarea corectă a intrărilor de materii prime;

c) înscrierea corectă a alcoolului şi a distilatelor obţinute, în rapoartele zilnice de producţie şi în documentele de transfer-predare către antrepozite de producţie, în concordanţă cu înregistrările mijloacelor de măsurare;

d) concordanţa dintre normele de consum de materii prime, consumul energetic lunar şi producţia de alcool şi distilate obţinută;

e) realitatea stocurilor zilnice de alcool brut, rafinat, alcool denaturat, tehnic şi distilate, înscrise în evidenţele operative ale antrepozitelor de producţie de astfel de produse;

f) centralizatorul lunar al documentelor de transfer către antrepozitele de prelucrare a alcoolului şi a distilatelor,

g) concordanţa dintre cantităţile de alcool şi de distilate eliberate din antrepozitul fiscal de producţie cu cele înscrise în documentele fiscale;

h) modul de calcul, de evidenţiere şi de virare a accizelor datorate pentru alcool şi distilate, precum şi pentru băuturile


spirtoase realizate de către antrepozitarul autorizat de producţie, pe perioada activităţii acestuia, precum şi după încetarea activităţii în condiţiile legii;

i) depunerea la termen, la autoritatea fiscală teritorială, a declaraţiilor privind obligaţiile de plată cu titlu de accize şi a decontului de accize, în conformitate cu prevederile legale;

j) orice alte documente şi operaţiuni care să conducă la determinarea exactă a obligaţiilor către bugetul de stat;

k) înregistrarea corectă a operaţiunilor de import şi export, în situaţia în care antrepozitarul autorizat desfăşoară astfel de operaţiuni.

5. Organul de control are obligaţia de a înregistra într-un registru special toate cererile antrepozitarilor autorizaţi de producţie sau ale altor organe de control privind sigilarea sau desigilarea instalaţiilor.

6. Se interzice antrepozitarilor autorizaţi deteriorarea sigiliilor aplicate de către reprezentantul autorităţii vamale competente, în cazul în care sigiliul este deteriorat accidental sau în caz de avarie, antrepozitarul autorizat este obligat să solicite de îndată prezenţa reprezentantului autorităţii vamale competente pentru constatarea cauzelor deteriorării accidentale a sigiliului sau ale avariei.

7. Alcoolul etilic şi distilatele livrate de către antrepozitarii autorizaţi pentru producţie către utilizatorii legali trebuie să se încadreze în prevederile standardelor legale în vigoare. Fiecare livrare va fi însoţită de buletine de analiză completate conform standardelor legale în vigoare, eliberate de laboratorul propriu al producătorului, dacă acesta a fost agreat, sau emise de alte laboratoare agreate.

8. Cisternele şi recipientele prin care se vor transporta cantităţile de alcool şi de distilate vor purta sigiliul autorităţii vamale competente şi vor fi însoţite de documentele administrative şi fiscale prevăzute la titlul VII din Codul fiscal.

9. La sosirea efectivă a alcoolului şi a distilatelor la destinaţie, operatorul economic destinatar este obligat să solicite autorităţii vamale competente desemnarea unui reprezentant care în maximum 48 de ore va efectua verificarea produselor şi a documentelor care însoţesc transportul, după care va proceda la desigilarea cisternelor sau a recipientelor.

7. Sistemul de supraveghere pentru ţuică şi rachiuri de fructe

1. Cazanele individuale ale producătorilor de ţuică şi rachiuri de fructe a căror producţie este destinată vânzării vor fi dotate cu vase litrate de organele abilitate de Biroul Român de Metrologie Legală, precum şi cu mijloace de măsurare legală a concentraţiei alcoolice a produselor obţinute.

2. Desigilarea va fi solicitată în condiţiile în care deţinătorul de instalaţii sau cazane are în stoc materie primă pentru utilizarea capacităţilor de producţie pentru minimum 3 zile, procesul de producţie desfăşurându-se obligatoriu în mod continuu, până la terminarea materiei prime.

3. În momentul desigilării instalaţiilor sau a cazanelor, organul de control poate verifica, prin probe de producţie, timpii de fabricaţie şi randamentul în alcool pentru fiecare tip de materie primă în parte, stabilind numărul de fierberi în 24 de ore şi întocmind un proces-verbal de constatare. Timpii de funcţionare ai instalaţiilor sau ai cazanelor şi randamentele stabilite vor fi utilizate pentru evidenţierea producţiei în registrul de fabricaţie.

4. Momentul sigilării va fi menţionat în registrul de fabricaţie, întocmindu-se un proces-verbal în care se va preciza cantitatea de producţie realizată de la data desigilării.

8. Sistemul de supraveghere al importurilor de alcool, distilate şi băuturi spirtoase

1. Alcoolul, distilatele şi băuturile spirtoase pot fi importate în vrac numai pe bază de contracte încheiate direct cu producătorii externi sau cu reprezentanţii acestora şi numai în scopul prelucrării şi îmbutelierii directe de către antrepozitarul autorizat pentru producţie.

2. La momentul vămuirii, importatorul trebuie să prezinte buletinul de analiză referitor la partida de marfă supusă vămuirii, emis de un laborator agreat.

3. La intrarea în ţară a alcoolului în vrac, indiferent de natura acestuia, a distilatelor în vrac, precum şi a băuturilor spirtoase în vrac, după efectuarea formalităţilor de vămuire, organele de control vor aplica pe fiecare cisternă şi recipient un sigiliu cu însemnele autorităţii vamale competente, desigilarea fiind interzisă până la destinaţia finală a acestora.

4. Desigilarea cisternelor şi a recipientelor de alcool, de distilate şi de băuturi spirtoase în vrac puse în liberă circulaţie, ajunse la destinaţia finală, se va face în prezenţa organului de control.

9. Supravegherea depozitării produselor accizabile în antrepozitele fiscale urmăreşte în principal:

1. verificarea garanţiei constituite în conformitate cu prevederile titlului VII din Codul fiscal;

2. verificarea evidenţelor cu privire la produsele accizabile depozitate şi a oricăror documente referitoare la produsele accizabile primite sau expediate în/din antrepozitele fiscale;

3. verificarea evidenţei stocurilor, a sistemului de administrare şi de securitate, a respectării regulilor privind menţinerea sigiliilor aplicate;

4. verificarea declaraţiilor lunare;

5. aplicarea unor măsuri de supraveghere permanentă, atunci când sunt semnalate cazuri de fraudă;

6. verificarea condiţiilor necesare autorizării;

7. verificarea respectării condiţiilor care au stat la baza acordării autorizaţiei;

8. aplicarea măsurilor în cazul suspendării/revocării/ anulării/expirării autorizaţiei, ce pot fi întreprinse direct sau propuse a se lua de către autoritatea fiscală/vamală competentă, după caz;

9. supravegherea fiscală a marcării şi colorării produselor energetice, conform dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 3K/2007 privind marcarea şi colorarea unor produse energetice, precum şi prorogarea termenului privind marcarea produselor energetice prevăzut în Hotărârea Guvernului nr. 1.861/2006;

10. supravegherea dezlipirii marcajelor pentru produsele eliberate în consum şi returnate în antrepozitul fiscal;

11. supravegherea eliberării marcajelor;

12. supravegherea distrugerii produselor accizabile care nu mai îndeplinesc condiţiile de comercializare.

10. Supravegherea operaţiunilor pentru care se solicită exceptări/scutiri de la plata accizelor în baza prevederilor art. 20620 şi 20656-20660 din Codul fiscal, precum şi a normelor constă în:

1. verificarea condiţiilor necesare autorizării, precum şi a condiţiilor de utilizare a produselor în conformitate cu exceptarea/scutirea, indiferent de tipul operatorului;

2. verificarea declaraţiilor lunare depuse de operatorul cu produse accizabile;

3. aplicarea măsurilor în urma suspendării/revocării/ anulării/expirării autorizaţiei, ce pot fi întreprinse direct sau propuse a se lua de către autoritatea fiscală/vamală competentă, după caz.

11. Supravegherea circulaţiei produselor accizabile la nivel naţional şi/sau intracomunitar constă în:

1. aplicarea sigiliilor vamale ori de câte ori analiza de risc o impune;

2. verificarea solicitărilor de anulare a e - DA;

3. supravegherea returului şi recepţiei în antrepozitele fiscale de producţie a produselor energetice contaminate sau combinate în mod accidental;

4. supravegherea returului în antrepozitele fiscale de producţie a băuturilor alcoolice şi a produselor de tutun retrase de pe piaţă ca fiind improprii consumului;

5. supravegherea deplasărilor întrerupte aflate în regim suspensiv de la plata accizelor;

6. verificarea mijloacelor de transport aflate în trafic;

7. ridicarea de înscrisuri, conform procedurilor legale, pe durata controlului la persoanele fizice şi juridice, a documentelor de orice natură şi pe orice fel de suport, care pot facilita îndeplinirea misiunii de supraveghere fiscală;

8. participarea, în condiţiile legii, la realizarea livrărilor supravegheate;

9. verificarea şi dispunerea de măsuri pentru stabilirea şi plata accizelor datorate bugetului de stat, în cazul în care se constată diferenţe cantitative la primirea produselor accizabile în regim suspensiv de accize sau în cazul nedeclarării sau neplăţii accizelor în termenul legal;

10. însoţirea transporturilor cu produse accizabile, pe teritoriul naţional, atunci când există suspiciuni de fraudă.

12. Monitorizarea informatică

1. Monitorizarea se realizează de către personalul desemnat din cadrul DRAOV/DJAOV/BV utilizând bazele de date proprii şi aplicaţiile informatice implementate de autoritatea competentă ca sisteme destinate controlului producţiei, depozitării, mişcării şi importului produselor accizabile.

2. Personalul desemnat pentru monitorizarea informatică a mişcărilor cu produse accizabile verifică cu prioritate:

a) modul de calcul, de evidenţiere, de declarare şi de virare a accizelor datorate de către plătitorul de accize;

b) concordanţa dintre nivelul garanţiei instituite şi volumul operaţiunilor derulate, respectiv capacitatea de producţie;

c) înregistrarea operaţiunilor privind deplasarea în regim suspensiv a produselor accizabile, a importurilor şi exporturilor acestor tipuri de produse;

d) respectarea prevederilor legale privind emiterea documentelor de însoţire în format electronic ori în procedură alternativă, după caz, respectiv anunţarea sosirii şi întocmirea

raportului de primire/raportului de export, atunci când produsele accizabile ajung la destinaţie.

13. Controale operative efectuate de către organele de control

1. Pentru realizarea acţiunilor de supraveghere şi de control operativ sau inopinat, în cadrul organelor de control, se organizează echipe mobile, care se dotează cu mijloace de transport şi cu mijloace tehnice necesare efectuării controlului. Acestea sunt identificabile prin dotări şi însemne specifice.

2. Acţiunile echipelor mobile se desfăşoară pe căile rutiere de transport, la limita exterioară a zonelor libere şi porturilor, în zona specială de supraveghere vamală şi în locurile, incintele sau punctele în care se efectuează operaţiuni cu mărfuri aflate sub supraveghere vamală şi fiscală pentru accize sau supuse controlului vamal şi fiscal pentru accize.

3. În cadrul misiunilor specifice, echipele mobile pot efectua următoarele tipuri de acţiuni de supraveghere şi controi1.

a) controlul mijloacelor de transport aflate în trafic rutier prin oprirea acestora în locuri amenajate ca posturi fixe sau mobile şi prin acţiuni dinamice de selecţie şi oprire;

b) controale operative privind verificarea condiţiilor prevăzute de lege în legătură cu autorizarea, producţia, primirea, deţinerea, depozitarea, marcarea, expedierea, comercializarea, transportul, utilizarea finală a produselor supuse accizelor;

c) supravegherea şi verificarea locurilor despre care există date şi informaţii că sunt depozitate produse supuse vămuirii sau accizelor, în cazurile în care sunt semnalate situaţii de încălcare a reglementărilor privind produsele accizabile;

d) efectuarea de investigaţii, cercetări şi verificări în scopul prevenirii şi sancţionării fraudelor specifice;

e) participarea la acţiunile de supraveghere derulate prin sistemul electronic de monitorizare şi securitate a transporturilor rutiere de mărfuri, în conformitate cu normele emise de autoritatea vamală competentă;

f) însoţirea mijloacelor de transport în condiţiile prevăzute la pct. 14.

14. Însoţirea mijloacelor de transport

1. Pe teritoriul naţional, mijloacele de transport care transportă produse accizabile pot fi însoţite de echipele mobile.

2. Însoţirea mijloacelor de transport care transportă produse accizabile poate fi realizată numai din iniţiativa autorităţii vamale competente, în următoarele situaţii:

a) în cazul în care, pe baza analizei de risc, se apreciază că pentru anumite transporturi cu produse accizabile există indicii temeinice de fraudă, de încercare de sustragere sau de sustragere de la vămuire ori de la plata accizei;

b) în cazul în care există indicii de fraudă ca urmare a mesajelor de alertă sau pentru verificarea unor operaţiuni ori a oricăror altor date transmise de către autorităţile competente din alte state membre.

3. în timpul însoţirii mijloacelor de transport, organul de control îşi declină orice responsabilitate în cazul accidentelor rutiere în care este implicat mijlocul de transport escortat din care rezultă deteriorarea acestuia, pierderea sau deteriorarea mărfurilor.

4. Direcţia supraveghere accize şi operaţiuni vamale din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor poate delega competenţa


de însoţire a mijloacelor de transport în afara razei de competenţă teritoriale a structurii care a dispus însoţirea.

15. Instituirea supravegherii permanente

1. Autoritatea vamală competentă poate dispune instituirea supravegherii permanente pe o perioadă determinată.

2. Măsura instituirii supravegherii permanente vizează orice activităţi cu produse accizabile care în urma analizei de risc se apreciază că produc sau pot produce fraudarea bugetului general consolidat, cum ar fi:

a) operaţiuni vamale cu produse accizabile;

b) operaţiuni intracomunitare cu produse accizabile;

c) producţia şi comercializarea de produse accizabile.

3. Măsura de instituire a supravegherii permanente în situaţiile prevăzute la subpunctul 2 se realizează prin profile de risc şi alerte prin care se stabilesc obiectivele de urmărit şi activităţile ce se vor desfăşura de către personalul cu atribuţii de supraveghere şi control. Încetarea instituirii măsurii de supraveghere permanentă se aprobă pe bază de raport de evaluare privind rezultatele în cadrul activităţii desfăşurate, măsurile întreprinse, concluzii şi propuneri.

4. Măsura de instituire a supravegherii permanente poate fi dispusă şi ca urmare a unei acţiuni de control în urma căreia se constată abateri de la reglementările vamale şi fiscale în vigoare. Organul de control care a dispus măsura supravegherii permanente va stabili obiectivele de urmărit şi activităţile ce vor fi desfăşurate de către personalul desemnat care efectuează misiunea de supraveghere în perioada stabilită.

5. La finalizarea perioadei de supraveghere permanentă, organul de control care a asigurat supravegherea în situaţia prevăzută la subpunctul 4 întocmeşte un proces-verbal ce cuprinde situaţia de fapt constatată pe perioada realizării supravegherii şi concluzii, care va fi semnat de către organul de control şi de către contribuabilul supus controlului.

6. Împotriva procesului-verbal menţionat la subpunctul 5, care nu se referă la diferenţe de impozite şi taxe, se poate formula plângere prealabilă în condiţiile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, la organul emitent. Plângerea prealabilă formulată împotriva procesului-verbal de control se soluţionează de conducătorul autorităţii vamale care a efectuat controlul.

16. Supravegherea operaţiunilor de predare în vederea distrugerii a tutunurilor prelucrate confiscate ori intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului

Organele de control procedează la:

a) verificarea concordanţei dintre datele cuprinse în documentele de confiscare, documentele de transport, documentele de predare-primire, evidenţele de la operatorul economic referitoare la produsele recepţionate şi primite pentru a fi distruse, a documentaţiei privind aprobarea şi realizarea operaţiunii de distrugere;

b) verificarea realităţii şi legalităţii operaţiunilor desfăşurate în acest scop.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.