MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 851/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 851         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 17 decembrie 2012

 

SUMAR

 

DECRETE

 

890. - Decret pentru desemnarea candidatului la funcţia de prim-ministru

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 906 din 1 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

 

Decizia nr. 938 din 13 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011 privind unele măsuri referitoare la organizarea activităţii de punere în executare a creanţelor aparţinând instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare

 

Decizia nr. 940 din 13 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

 

Decizia nr. 949 din 13 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.201. - Hotărâre privind declasificarea, menţinerea sau trecerea în altă clasă/nivel de secretizare a documentelor elaborate de Ministerul Afacerilor Externe anterior datei de 12 aprilie 2002

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

44. - Ordin privind aprobarea preţului de referinţă şi a preţurilor reglementate pentru energia electrică, aplicabile în anul 2013 producătorilor de energie electrică şi termică în cogenerare care beneficiază de bonus

 

ACTE ALE CURŢII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

Decizie cu privire la Cererea nr. 5.655/04 introdusă de Ilie Stana împotriva României şi 16 alte cereri

 

DECRETE

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru desemnarea candidatului la funcţia de prim-ministru

În temeiul prevederilor art. 85 alin. (1), ale art. 94 lit. c), ale art. 100 alin. (1) şi ale art. 103 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se desemnează domnul Victor-Viorel Ponta în calitate de candidat la funcţia de prim-ministru, pentru a cere votul de încredere al Parlamentului asupra programului şi listei noului Guvern, potrivit art. 103 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucureşti, 17 decembrie 2012.

Nr. 890.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 906

din 1 noiembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Gheorghe Mihăilescu în Dosarul nr. 8.882/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a

contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 748D/2012.

La apelul nominal răspunde partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin consilierul juridic Mihai Ionescu, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 796D/2012, nr. 797D/2012, nr. 912D/2012, 917D/2012 şi nr. 951D/2012, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Anica Chiru în Dosarul nr. 5.827/2/2011, Ion Bălan în Dosarul nr. 4.250/2/2011, Gheorghe Badea în Dosarul nr. 676/2/2012, Vasile Pop în Dosarul nr. 5.428/2/2011 şi Ioan Petrean în Dosarul nr. 9.917/2/2011, dosare ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal răspunde partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin consilierul juridic Mihai

Ionescu, cu delegaţii depuse la dosare. Lipsesc autorii excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzelor şi arată că, în Dosarul nr. 912D/2012, autorul excepţiei Gheorghe Badea a transmis note scrise prin care susţine admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, în Dosarul nr. 917D/2012, autorul excepţiei Vasile Pop a transmis note scrise prin care solicită admiterea excepţiei şi judecarea cauzei în lipsă.

Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

Reprezentantul părţii prezente este de acord cu măsura conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 796D/2012, nr. 797D/2012, nr. 912D/2012, 917D/2012 şi nr. 951D/2012 la Dosarul nr. 748D/2012, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece argumentele de neconstituţionalitate formulate în prezentele cauze au fost avute în vedere de Curtea Constituţională cu prilejul soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 951 din 13 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 8.882/2/2011, prin încheierea din 23 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 5.827/2/2011, prin încheierea din 23 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 676/2/2012 şi prin Sentinţa civilă nr. 7.500 din 12 decembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 5.428/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Mihăilescu, Anica Chim, Gheorghe Badea şi Vasile Pop în cauze având ca obiect acţiuni în constatare.

Prin Sentinţa civilă nr. 910 din 10 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 4.250/2/2011, şi prin încheierea din 30 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 9.917/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii şi ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

Excepţia a fost ridicată de Ion Bălan şi Ioan Petrean în cauze având ca obiect acţiuni în constatare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că instanţele de contencios administrativ nu pot avea competenţa de a se pronunţa asupra unor aspecte sau fapte ce ţin de regulamentele sau comandamentele militare specifice. Calitatea şi constatarea calităţii de lucrător al Securităţii trebuie identificată şi analizată din punctul de vedere al actelor materiale şi al activităţii de tip militar, subordonată regimului ordinelor şi regulamentelor militare, depunerii unui jurământ militar şi structurată pe o ierarhie şi acte de comandă nesupuse jurisdicţiei de contencios administrativ. Sunt invocate în acest sens dispoziţiile din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în ceea ce priveşte semnificaţia actului de comandament cu caracter militar şi cele potrivit cărora actele de comandament cu caracter militar şi cele care privesc apărarea securităţii naţionale nu pot fi atacate în contenciosul administrativ.

De asemenea, excepţia de necompetenţă materială a instanţei de contencios administrativ rezultă şi din faptul că este chemată să se pronunţe asupra unor fapte de natură penală, infracţiuni. Calitatea de lucrător al Securităţii trebuie raportată la acte şi fapte concrete, acţiuni sau activităţi ce au suprimat sau au îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale, acte ce trebuie să fie executate de persoana verificată, în timpul serviciului, fără drept, prin abuz sau nelegal.

Totodată, autorii susţin că semnificaţia dată termenilor şi expresiilor din art. 2 al ordonanţei de urgenţă induce ideea prezumţiei de vinovăţie colectivă pentru toţi lucrătorii fostei Securităţi şi, prin urmare, contravine în mod evident prezumţiei de nevinovăţie.

Printr-un abuz de reglementare, prevederile legale criticate acordă Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii dreptul de a desfăşura o activitate jurisdicţională, care nu se încadrează în dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Constituţie. Or, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii trebuie să fie o autoritate administrativă autonomă, fără atribuţii jurisdicţionale, iar unicul scop al acesteia să fie de a permite cetăţeanului accesul la propriul dosar, în calitatea sa de „depozitar şi administrator” al documentelor întocmite de fosta Securitate.

Contrar art. 126 alin. (5) şi art. 24 din Constituţie, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se substituie unei instanţe judecătoreşti, exercitând o jurisdicţie specifică în cadrul căreia administrează probe şi dă un verdict privind calitatea de lucrător al Securităţii, în timp ce persoana verificată nu are posibilitatea de a se apăra în faţa Colegiului Consiliului. Potrivit autorilor excepţiei, instanţa de contencios administrativ are doar un rol formal, întrucât nu face altceva decât să certifice ulterior ceea ce a constatat această autoritate.

Pe de altă parte, prin introducerea unei acţiuni în constatare, fără a avea o legitimare procesuală activă, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se subrogă în dreptul cetăţeanului de a avea acces liber la justiţie pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, şi se substituie instituţiei Avocatul Poporului. Astfel, prin art. 8 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 se realizează o extindere nepermisă a sferei titularilor dreptului de acces liber la justiţie, dincolo de limitele sale constituţionale. Cu alte cuvinte, prevederile legale criticate convertesc dreptul de acces liber la justiţie într-o obligaţie.

De asemenea, desemnarea, iniţial, a Tribunalului Bucureşti - Secţia contencios administrativ şi, ulterior, a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ, ca unică instanţă judecătorească competentă în ceea ce priveşte acţiunile în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, este neconstituţională, de vreme ce adeverinţele prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 din ordonanţa de urgenţă pot fi contestate de orice persoană interesată, în faţa instanţei de contencios administrativ competentă teritorial. Pe de altă parte, persoanei verificate i se îngrădeşte posibilitatea exercitării dreptului la apărare în faţa unei instanţe de judecată apropriate de domiciliul său.

Autorii mai precizează că, prin reglementarea voit contradictorie, cuprinsă în art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de

urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 referitor la instanţa competentă în soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva adeverinţelor prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9, comparativ cu cea din art. 11 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, privind instanţa judecătorească competentă să soluţioneze acţiunea în constatare introdusă de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, se creează o inegalitate de tratament juridic, contrară art. 16 din Constituţie.

În plus, se susţine că prevederile art. 5 din capitolul II al Regulamentului de organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii sunt în contradicţie cu cele cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, în ceea ce priveşte atribuţiile Consiliului.

Distinct de cele de mai sus, este invocat şi „Proiectul de lege privind pensiile unor responsabili ai regimului comunist implicaţi în acte de represiune pe motive politice”, iar unul dintre obiectivele sale principale este „stabilirea cuantumului pensiei la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară pentru responsabilii regimului comunist care au fost declaraţi lucrători sau colaboratori ai Securităţii”.

În plus, se arată că adoptarea „Legii lustraţiei” este de natură să sprijine constatarea neconstituţionalităţii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, nefiind adevărat că reglementarea legală respectivă ar urmări deconspirarea prin consemnare publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora. Este invocată, de asemenea, Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă aspecte din jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere reţinut în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu în deciziile nr. 530 din 9 aprilie 2009, nr. 815 din 19 mai 2009, nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009, nr. 436 din 15 aprilie 2010, nr. 27 din 19 ianuarie 2012, nr. 64 din 31 ianuarie 2012 şi nr. 218 din 13 martie 2012, exprimat în sensul constituţionalităţii prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, democratic şi social, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 22 privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 23 privind libertatea individuală, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 30 privind libertatea de exprimare, art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 54 privind fidelitatea faţă de ţară, art. 55 privind apărarea ţării, art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, art. 58 alin. (1) privind numirea şi rolul Avocatului Poporului şi art. 126 privind instanţele judecătoreşti.

Sunt invocate şi prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege, art. 8 - Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, art. 9 - Libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, art. 10 - Libertatea de exprimare, art. 14 - Interzicerea discriminării şi art. 17 - Interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine, pe de o parte, că, prin Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, a constatat că sintagmele „indiferent sub ce formă” şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii” cuprinse în art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 sunt neconstituţionale. În aceste condiţii, Curtea constată că, în cauza de faţă, sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”. Reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit după sesizarea Curţii, excepţia cu acest obiect urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

Pe de altă parte, Curtea reţine că celelalte prevederi criticate ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate exercitat din perspectiva unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare.

Astfel, Curtea a reţinut, ca apreciere generală, că, faţă de Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, declarată neconstituţională prin Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a produs o modificare substanţială a regimului juridic aplicabil persoanelor în legătură cu care s-a constatat că sunt colaboratori sau lucrători ai Securităţii. Curtea a statuat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 urmăreşte deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare ia activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010, şi Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011).

Totodată, Curtea a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a realizat o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuţii jurisdicţionale, ale cărei acte privind accesul la dosar şi deconspirarea Securităţii sunt supuse controlului instanţelor de judecată. Aşadar, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau colaborator al acesteia este introdusă la o instanţă de judecată a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură să confere Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii rolul de instanţă extraordinară (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1194 din 24 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009).

De asemenea, în cadrul acţiunii în constatare promovate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, pârâtul nu trebuie să îşi demonstreze propria nevinovăţie, revenind instanţei de judecată obligaţia de a administra tot probatoriul pe baza căruia să pronunţe soluţia (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.415 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 28 noiembrie 2011).

Cu privire la critica referitoare la competenţa exclusivă a Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti de soluţionare a cauzelor având ca obiect constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, Curtea Constituţională a reţinut că, potrivit art. 126 alin. (1)şi (2) din Constituţie, justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti, a căror competenţă este stabilită numai prin lege. Or, prevederile legale criticate corespund pe deplin exigenţelor constituţionale invocate, inclusiv celor prevăzute de art. 126 alin. (5) referitor la interdicţia înfiinţării de instanţe extraordinare (a se vedea Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009).

De asemenea, Curtea a constatat netemeinicia criticilor referitoare la nesocotirea dispoziţiilor constituţionale care statuează cu privire la rolul Avocatului Poporului de apărător al drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice. Posibilitatea pe care o are Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de a promova acţiuni în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia nu reprezintă o substituire în atribuţiile instituţiei Avocatului Poporului. Această instituţie dispune de mecanisme specifice, determinate în mod cuprinzător şi detaliat în legea sa de organizare şi funcţionare, de natură să asigure în mod eficient realizarea rolului său constituţional (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.377 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 27 ianuarie 2011).

În acelaşi timp, Curtea nu a reţinut nici critica referitoare la pretinsa încălcare a principiului liberului acces la justiţie ca urmare a subrogării Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în dreptul cetăţeanului care se consideră vătămat prin acţiunile abuzive ale unor lucrători din fosta Securitate de a avea acces liber la justiţie pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

Astfel cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, prevederile art. 1 alin. (7) şi (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 sunt edificatoare în acest sens, conferind persoanei,

subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, precum şi, după caz, soţului supravieţuitor şi rudelor până la gradul al patrulea, inclusiv ale persoanei decedate ori moştenitorilor săi testamentari, dreptul de a afla identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi, de asemenea, de a solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Din cuprinsul acestor dispoziţii legale, se desprinde concluzia potrivit căreia Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii acţionează inclusiv la cererea persoanelor îndreptăţite, astfel că nu se pune problema nesocotirii dreptului acestora de liber acces la justiţie (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 608 din 12 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011).

De asemenea, legitimarea procesuală a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de a introduce cererea în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii izvorăşte din înseşi prevederile legale care reglementează activitatea de deconspirare a Securităţii şi se justifică prin interesul general pe care, în actualul context istoric, societatea românească îl manifestă faţă de consemnarea publică a celor care au fost lucrători sau colaboratori ai Securităţii. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că acţiunile promovate de Consiliu nu tind la obţinerea unei condamnări judiciare, consecinţa acestora rezumându-se la simpla aducere la cunoştinţa publică a soluţiilor pronunţate de instanţele judecătoreşti în acţiunile în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.380 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2011).

Totodată, Curtea a constatat că este lipsită de orice fundament critica privind nerespectarea principiului egalităţii în drepturi, susţinută din perspectiva stabilirii instanţelor de contencios administrativ competente teritorial să judece contestaţiile formulate împotriva adeverinţelor prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 din ordonanţa de urgenţă, de vreme ce art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, astfel cum a fost modificat prin art. unic pct. 16 din Legea nr. 293/2008, stabileşte, fără echivoc, că „Adeverinţele prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 [...]pot fi contestate la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti de către orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la publicarea lor” (a se vedea Decizia nr. 1.560 din 6 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 1 februarie 2012).

În legătură cu critica de neconstituţionalitate, susţinută din perspectiva stabilirii competenţei instanţelor de contencios administrativ de a se pronunţa asupra unor acte de comandament cu caracter militar, Curtea a constatat că şi aceasta este neîntemeiată. Astfel, prevederile legale criticate privind promovarea unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, pe calea contenciosului administrativ, nu reglementează controlul judecătoresc al unor acte de comandament cu caracter militar. Controlul legalităţii sau temeiniciei unor astfel de acte excedează cadrului normativ al ordonanţei de urgenţă criticate, obiectul de reglementare al acesteia fiind în mod univoc menţionat, şi anume „accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii” (a se vedea Decizia nr. 219 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 24 aprilie 2012).

În final, Curtea a constatat că invocarea unui proiect de act normativ cu eventuale implicaţii asupra drepturilor persoanelor cu privire la care s-a constatat calitatea de lucrător sau de colaborator al Securităţii, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, precum şi a celorlalte dispoziţii

constituţionale şi convenţionale, nu are relevanţă pentru soluţionarea excepţiei (a se vedea Decizia nr. 216 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 29 mai 2012).

Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Distinct de cele de mai sus, referitor la pretinsa neconcordanţă, în ceea ce priveşte atribuţiile Consiliului, între prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 şi cele ale Regulamentului de organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, adoptat prin Hotărârea Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nr. 2/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 9 ianuarie 2009, Curtea aminteşte că eventualele necorelări de ordin normativ nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate, de vreme ce, în

exercitarea atribuţiilor care îi revin, instanţa de contencios constituţional se poate pronunţa numai asupra înţelesului prevederilor legale criticate în raport cu dispoziţiile sau principiile Constituţiei (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 151 din 12 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000).

În fine, Curtea constată că invocarea Legii lustraţiei privind limitarea temporară a accesului la unele funcţii şi demnităţi publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, act cu conţinut normativ distinct, care a făcut obiectul controlul de constituţionalitate a priori, fiind declarată neconstituţională (a se vedea Decizia nr. 820 din 7 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 23 iunie 2010, şi Decizia nr. 308 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012), nu are nicio semnificaţie pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, în privinţa sintagmelor „indiferent sub ce formă” şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii”, excepţie ridicată de Gheorghe Mihăilescu în Dosarul nr. 8.882/2/2011, Anica Chiru în Dosarul nr. 5.827/2/2011, Ion Bălan în Dosarul nr. 4.250/2/2011, Gheorghe Badea în Dosarul nr. 676/2/2012, Vasile Pop în Dosarul nr. 5.428/2/2011 şi Ioan Petrean în Dosarul nr. 9.917/2/2011, dosare ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte prevederi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Gagu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 938

din 13 noiembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011 privind unele măsuri referitoare la organizarea activităţii de punere în executare a creanţelor aparţinând instituţiilor de credit si instituţiilor financiare nebancare

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011 privind unele măsuri referitoare la organizarea activităţii de punere în executare a creanţelor aparţinând instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare, excepţie ridicată de Vasile Onu în Dosarul nr. 339/45/2012 al Curţii de Apel laşi - Secţia

contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.101D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei autorul excepţiei, Vasile Onu, a depus note scrise prin care solicită admiterea acesteia.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că sintagma „până la data de 31 mai 2011” nu încalcă principiul neretroactivităţii, ci arată termenul până la care executorii aparţinând corpurilor proprii de executori organizate de instituţiile de credit şi alte entităţi care aparţin grupului acestora şi care desfăşoară activităţi financiare, de instituţiile financiare nebancare sau de instituţiile de credit cooperatiste, care desfăşoară activitate de executor în cadrul acestora, cu o vechime efectivă de cel puţin 2 ani de la prima înregistrare în această activitate, pot fi numiţi, la cerere, în funcţia de executor judecătoresc, în scopul creării unui corp unic de executori judecătoreşti.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 iunie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 339/45/2012, Curtea de Apel laşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011 privind unele măsuri referitoare la organizarea activităţii de punere în executare a creanţelor aparţinând instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare, excepţie ridicată de Vasile Onu într-o cauză având ca obiect anularea unor acte administrative prin care a fost respinsă o cerere de recunoaştere a calităţii de executor judecătoresc stagiar, precum şi obligarea autorităţii competente la emiterea unui ordin de numire în această funcţie.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011 retroactivează, încălcând prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2), şi exclud executorii bancari care au dobândit această calitate în mod legal, înaintea datei specificate în textul criticat, dar care au fost înregistraţi la Ministerul Justiţiei după această dată, de la exercitarea dreptului de a formula cerere pentru numirea în funcţia de executor judecătoresc. Se arată, totodată, că această măsură afectează stabilitatea sistemului bancar, întrucât lasă debitorilor posibilitatea de a refuza executarea actelor emise de executorii bancari după data de 31 mai 2011.

Curtea de Apel laşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal arată că dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011 nu au caracter retroactiv, întrucât termenul de 31 mai 2011, criticat de autorul excepţiei, stabileşte doar limita de timp până la care situaţia juridică şi statutul persoanelor aparţinând corpurilor de executori organizate de instituţiile de credit şi instituţiile financiare nebancare sunt avute în vedere de legiuitor în stabilirea obiectului reglementării supuse analizei şi că acest termen nu are legătură cu data intrării în vigoare a legii şi nici cu termenul de 3 luni de la această dată, în care persoanele în cauză îşi pot valorifica dreptul de a deveni, la cerere, executori judecătoreşti. Se arată, de asemenea, că Legea nr. 287/2011 reprezintă transpunerea în legislaţia naţională a Recomandării Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei nr. 17/2003.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011 nu retroactivează, termenul de valorificare a dreptului de a deveni executor judecătoresc, la cerere, de către persoanele care au deţinut funcţia de executor bancar în cadrul corpurilor proprii de executori organizate de instituţiile de credit şi instituţiile financiare nebancare fiind cel reglementat la art. 1 alin. (3) din aceeaşi lege, respectiv de 3 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 287/2011.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011 privind unele măsuri referitoare la organizarea activităţii de punere în executare a creanţelor aparţinând instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 16 decembrie 2011, care au următorul cuprins: „(1) Executorii înregistraţi în condiţiile legii la Ministerul Justiţiei până la data de 31 mai 2011, aparţinând corpurilor proprii de executori organizate de instituţiile de credit şi alte entităţi care aparţin grupului acestora şi care desfăşoară activităţi financiare, de instituţiile financiare nebancare sau de instituţiile de credit cooperatiste, care desfăşoară activitate de executor în cadrul acestora, la data expirării termenului prevăzut la alin. (3), cu o vechime efectivă de cel puţin 2 ani de la prima înregistrare în această activitate, vor fi numiţi, la cerere, în funcţia de executor judecătoresc, dacă îndeplinesc condiţiile generale prevăzute la art. 15 lit. a)-f) din Legea 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată”.

Se susţine, în esenţă, că textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) cu privire la neretroactivitatea legii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, referitor la constituţionalitatea art. 1 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 287/2011, a pronunţat Decizia nr. 674 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 13 august 2012, prin care a reţinut că acestea prevăd o procedură derogatorie referitoare la dobândirea calităţii de executor judecătoresc de către executorii bancari, ce are ca scop integrarea acestora din urmă în rândul celor dintâi, aşa cum reiese din expunerea de motive a legii analizate, având în vedere situaţiile tranzitorii privind soluţionarea dosarelor aflate pe rol la data intrării în vigoare a legii, situaţie pentru care se propune continuarea procedurilor de către executorii care au început executarea sau de către alţi executori competenţi, la cererea creditorilor. În aceeaşi expunere de motive se arată că, potrivit vechii reglementări, banca se substituie statului, soluţie legislativă neîntâlnită în legislaţia altor ţări, aspect ce contravenea dispoziţiilor noului Cod de procedură civilă, care susţin existenţa unui singur corp execuţional civil.

Totodată, Curtea a reţinut că executarea titlurilor executorii, indiferent că acestea sunt hotărâri judecătoreşti sau contracte de credit încheiate de o instituţie de credit, de principiu, trebuie să fie un apanaj exclusiv al statului. Chiar dacă raţiuni de flexibilitate ar impune crearea unor corpuri de executori proprii, în mod principial, o atare activitate trebuie să fie realizată sub autoritatea statului. Activitatea de executare nu poate fi pro parte publică - executori judecătoreşti şi pro parte privată - executori bancari. În acest sens se impune o reglementare unitară a activităţii de executare, care, luând în considerare exigenţele impuse prin Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009, nu poate fi desfăşurată altfel decât sub autoritatea statului.

Referitor la critica formulată de autorul excepţiei, potrivit căreia prin reglementarea termenului de 31 mai 2011 prevăzut la art. 1 alin. (1) legea criticată retroactivează, Curtea reţine că

aceasta nu poate fi reţinută, întrucât acest termen nu vizează aspecte ce ţin de aplicarea Legii nr. 287/2011, ci reprezintă data până la care statutul profesional al persoanelor aparţinând corpurilor executorilor organizate în cadrul instituţiilor de credit şi al celor financiare nebancare sunt avute în vedere de legiuitor în reglementarea dreptului acestora de a deveni executor judecătoresc, la cerere, fără susţinerea unui examen. Curtea reţine, de asemenea, că acest termen nu are legătură cu data intrării în vigoare a Legii nr. 287/2011 şi nici cu termenul de decădere de 3 luni, reglementat la art. 1 alin. (3), în care poate fi valorificat acest drept.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011 privind unele măsuri referitoare la organizarea activităţii de punere în executare a creanţelor aparţinând instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare, excepţie ridicată de Vasile Onu în Dosarul nr. 339/45/2012 al Curţii de Apel laşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 940

13 noiembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Valeriu Bebe Zanfir în Dosarul nr. 37.473/301/2011 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.113D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, făcând trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi arătând că nu au intervenit elemente noi de natură a justifica modificarea acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 8 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 37.473/301/2011, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Valeriu Bebe Zanfir într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi

sancţionare a unei contravenţii la regimul circulaţiei pe drumurile publice.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că prevederile art. 36 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 încalcă dreptul constituţional al conducătorilor auto la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, transformând acest drept într-o obligaţie având acelaşi obiect. Se susţine, totodată, că măsura criticată, respectiv obligaţia de a purta centura de siguranţă în timpul circulaţiei pe drumurile publice, în situaţia în care locul ocupat în autovehicul este prevăzut prin construcţie cu centuri sau dispozitive de siguranţă omologate, se justifică în privinţa celorlalţi pasageri, a căror viaţă şi integritate fizică şi psihică sunt ocrotite în acest fel de eventualele acţiuni ilegale ale conducătorului auto. Se arată, în schimb, că aceeaşi obligaţie impusă conducătorilor auto constituie pentru aceştia o încălcare a dreptului lor de a alege în mod liber să îşi protejeze propria viaţă sau integritate fizică şi psihică.

Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că textul criticat reprezintă o măsură luată de stat în îndeplinirea obligaţiei sale pozitive de a manifesta un rol activ în garantarea dreptului la viaţă şi la integritate fizică şi psihică a persoanei.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului arată că măsura obligării conducătorilor auto şi a celorlalţi pasageri care ocupă locuri prevăzute, prin construcţie, cu centuri sau alte dispozitive de siguranţă să le folosească în timpul circulaţiei pe drumurile publice şi sancţionarea nefolosirii acestora reprezintă soluţii legislative de preîntâmpinare a unor grave vătămări ale integrităţii fizice a persoanelor participante la traficul rutier.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 36 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care au următorul cuprins: „(1) Conducătorii de autovehicule şi persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcţie cu centuri sau dispozitive de siguranţă omologate trebuie să le poarte în timpul circulaţiei pe drumurile publice, cu excepţia cazurilor prevăzute în regulament”.

Se susţine, în esenţă, că textul criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 22 cu privire la dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 36 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, prin raportare la critici de neconstituţionalitate similare, prin Decizia nr. 1.172 din 11 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 23 ianuarie 2008, şi Decizia nr. 689 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 23 octombrie 2007, prin care a reţinut că obligaţia instituită în sarcina conducătorilor de autovehicule şi persoanelor care ocupă locuri prevăzute prin construcţie cu centuri sau dispozitive de siguranţă ori omologate de a le utiliza reprezintă măsuri de ordin legislativ menite să asigure protejarea vieţii, sănătăţii şi integrităţii fizice a persoanelor, iar necesitatea impunerii unei astfel de obligaţii a fost dovedită de studii care au relevat că purtarea centurilor sau a dispozitivelor de siguranţă reduce riscul producerii unor accidente mortale sau cu consecinţe grave pe drumurile publice. Această obligaţie este în acord cu exigenţele Uniunii Europene, concretizate în prevederile Directivei Consiliului Uniunii Europene nr. 671 din 16 decembrie 1991 de apropiere a legislaţiilor statelor membre privind utilizarea obligatorie a centurii de siguranţă în vehiculele cu o capacitate mai mică de 3,5 tone (publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 373 din 31 decembrie 1991).

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţiile, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Valeriu Bebe Zanfir în Dosarul nr. 37.473/301/2011 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 949

din 13 noiembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Gabriela Postelnicu în Dosarul nr. 55.721/3/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal si care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.251 D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că autorul excepţiei solicită, în realitate, completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, astfel încât aceasta să permită intrarea în profesie cu scutire de examen şi a executorilor judecătoreşti care au îndeplinit această funcţie timp de cel puţin 10 ani.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 iunie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 55.721/3/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Gabriela Postelnicu într-o cauză având ca obiect anularea deciziei administrative de respingere a unei cereri de admitere în profesia de avocat, fără examen, şi obligarea Baroului Brăila la primirea în profesie, cu scutire de examen, a reclamantei.

În motivarea excepţie de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 creează discriminare între judecători, procurori, notari, consilieri juridici şi jurisconsulţi, pe de o parte, şi executori judecătoreşti, pe de altă parte, excluzând de la dreptul de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, pe cei din urmă, şi conferind această facilitate celor dintâi, cu condiţia să fi deţinut una dintre funcţiile enumerate cel puţin 10 ani. Se arată că profesiile la care textul criticat face referire presupun un grad de pregătire profesională şi o complexitate similare celor specifice executorilor judecătoreşti şi că, de altfel, prin Legea nr. 188/2000 activitatea executorilor judecătoreşti a fost reglementată ca făcând parte din rândul activităţilor juridice. Pentru aceste motive, se susţine că ar fi echitabil ca executorii judecătoreşti să se bucure de aceleaşi oportunităţi profesionale cu cele oferite de legiuitor celorlalte profesii juridice.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arând că normele criticate sunt caracterizate prin claritate şi precizie juridică şi nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului arată că prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autoarea excepţiei şi că, în realitate, aceasta critică o omisiune legislativă, aspect ce nu aparţine sferei controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, ci ţine de competenţa exclusivă a legiuitorului.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, care au următorul cuprins:

- Art. 16 alin. (2): „(2) La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen:

[...]

b) cel care, anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani.”.

Se susţine, în esenţă, că textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

I. Prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 au fost modificate prin art. I pct. 7 din Legea nr. 270/2010 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 28 decembrie 2010, dată ce succede celei de 29 noiembrie 2010, la care reclamanta a înregistrat cererea de admitere în profesie în cadrul Baroului Brăila. Ulterior, Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011. Soluţia legislativă criticată nu se mai regăseşte în prezent în cuprinsul prevederilor Legii nr. 51/1995, ca urmare a modificărilor anterior arătate.

Însă, întrucât textele criticate produc efecte în cauză şi după ieşirea lor din vigoare, potrivit interpretării date sintagmei „în vigoare” prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituţională urmează să reţină ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 în forma avută anterior acestor modificări.

II. Curtea reţine că autoarea excepţiei critică, de fapt, o omisiune legislativă, fiind nemulţumită de faptul că textul criticat

nu enumera funcţia de executor judecătoresc printre cele a căror exercitare timp de 10 ani conferă dreptul de a accede la profesia de avocat cu scutire de examen. Or, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Gabriela Postelnicu în Dosarul nr. 55.721/3/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind declasificarea, menţinerea sau trecerea în altă clasă/nivel de secretizare a documentelor elaborate de Ministerul Afacerilor Externe anterior datei de 12 aprilie 2002

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 24 alin. (2)-(4) din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Se aprobă declasificarea tuturor informaţiilor clasificate, elaborate de Ministerul Afacerilor Externe anterior datei de 31 decembrie 1989.

(2) Documentele care conţin informaţii declasificate potrivit alin. (1) vor fi gestionate şi consultate potrivit Legii nr. 16/1996 a Arhivelor Naţionale, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 2. - Se aprobă trecerea în clasa secret de serviciu a tuturor informaţiilor clasificate secret de stat, elaborate de Ministerul Afacerilor Externe în perioada 1 ianuarie 1990- 12 aprilie 2002.

Art. 3. - Se exceptează de la prevederile art. 1 şi 2 materialele de cifru şi instrucţiunile privind cifrul de stat elaborate în perioada 17 februarie 1972-12 aprilie 2002, care vor fi evaluate şi declasificate potrivit Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4. - Ministerul Afacerilor Externe va evalua documentele existente în arhiva proprie, în vederea identificării tuturor informaţiilor cărora li se aplică prevederile art. 1-3.

Art. 5. - Autorităţile şi instituţiile publice, precum şi celelalte persoane juridice de drept public sau privat, care deţin în păstrare copii ale documentelor elaborate de Ministerul Afacerilor Externe, ce conţin informaţii clasificate şi fac obiectul prezentei hotărâri, vor lua măsuri pentru suprimarea sau schimbarea marcajelor de clasificare şi scoaterea informaţiilor de sub incidenţa reglementărilor protective prevăzute de lege.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

p. Ministrul afacerilor externe,

George Ceamba,

secretar de stat

Directorul general al Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat,

Marius Petrescu

 

Bucureşti, 4 decembrie 2012.

Nr. 1.201.

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

privind aprobarea preţului de referinţă şi a preţurilor reglementate pentru energia electrică, aplicabile în anul 2013 producătorilor de energie electrică şi termică în cogenerare care beneficiază de bonus

 

Având în vedere prevederile art. 5 alin. (1) lit. b) şi art. 5 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012, ale art. 79 alin. (7) lit. a) şi art. 96 alin. (5) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, ale art. 21 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.215/2009 privind stabilirea criteriilor şi a condiţiilor necesare implementării schemei de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă pe baza cererii de energie termică utilă, precum şi ale Metodologiei de stabilire şi ajustare a preţurilor pentru energia electrică şi termică, produsă şi livrată din centrale de cogenerare ce beneficiază de schema de sprijin, respectiv a bonusului pentru cogenerarea de înaltă eficienţă, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 3/2010, cu completările ulterioare,

în temeiul dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. x) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012,

preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă preţul de referinţă de 189 Iei/MWh, exclusiv TVA, pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficienţă şi vândută în anul 2013 de producătorii de energie electrică şi termică ce beneficiază de bonus.

Art. 2. - Se aprobă preţul reglementat de 216 Iei/MWh, exclusiv TVA, pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficienţă şi vândută pe bază de contracte reglementate în orele de zi din anul 2013 de producătorii de energie electrică şi termică ce beneficiază de bonus.

Art. 3. - Se aprobă preţul reglementat de 135 Iei/MWh, exclusiv TVA, pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficienţă şi vândută pe bază de contracte reglementate în orele de noapte din anul 2013 de producătorii de energie electrică şi termică ce beneficiază de bonus.

Art. 4. - Prin excepţie de la prevederile art. 2 şi 3 din prezentul ordin, se aprobă preţul reglementat de 189 Iei/MWh, exclusiv TVA, pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficienţă şi vândută pe bază de contracte reglementate atât în orele de zi, cât şi în orele de noapte din anul 2013 de producătorii de energie electrică şi termică ce beneficiază de bonus şi care deţin/operează numai unităţi de cogenerare nedispecerizabile.

Art. 5. - Prevederile prezentului ordin se aplică producătorilor de energie electrică şi termică în cogenerare care beneficiază de bonus şi celorlalţi operatori economici implicaţi.

Art. 6. - Entităţile organizatorice din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei urmăresc respectarea prevederilor prezentului ordin.

Art. 7. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2013.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Niculae Havrileţ

 

Bucureşti, 12 decembrie 2012.

Nr. 44.

 

ACTE ALE CURŢII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECŢIA A TREIA

 

DECIZIE

cu privire la Cererea nr. 5.655/04 introdusă de Ilie Stana împotriva României şi 16 alte cereri

(a se vedea lista anexată)

 

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia), reunită la 10 aprilie 2012 într-un comitet compus din:

Egbert Myjer, preşedinte,

Luis Lopez Guerra,

Kristina Pardalos, judecători,

şi Marialena Tsirli, grefier adjunct de secţie,

având în vedere cererile menţionate anterior, introduse la datele prezentate în tabelul de mai jos, având în vedere declaraţiile prezentate de Guvernul pârât, prin care solicită Curţii să scoată cererile de pe rol, şi răspunsurile reclamanţilor, dacă există, la aceste declaraţii,

după ce a deliberat în acest sens, pronunţă următoarea decizie:

IN FAPT

Reclamanţii sunt resortisanţi români ale căror date sunt prezentate în tabelul de mai jos. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna I. Cambrea, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

Circumstanţele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părţi, se pot rezuma după cum urmează.

Toate cererile privesc durata procedurilor civile sau penale în care reclamanţii au fost implicaţi, încadrându-se între 6 şi aproape 13 ani.

Capete de cerere

Reclamanţii s-au plâns în temeiul art. 6 § 1 din Convenţie de durata procedurilor în faţa instanţelor interne. Reclamanţii au prezentat diferite alte plângeri cu privire la aceleaşi seturi de proceduri.

ÎN DREPT

Având în vedere materia similară a cererilor, Curtea consideră necesară conexarea acestora.

A. Capete de cerere în temeiul art. 6 § 1 privind durata procedurilor

Reclamanţii s-au plâns în legătură cu durata procedurilor civile sau penale în temeiul art. 6 § 1 din Convenţie. Această dispoziţie prevede după cum urmează:

„Orice persoană are dreptul la judecarea (...) într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă (...), care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil (...)”

1. Declaraţiile unilaterale ale Guvernului

Prin scrisorile trimise la datele prezentate în tabelele de mai jos, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă declaraţii unilaterale în vederea soluţionării problemei ridicate de aceste cereri. Acesta a solicitat în continuare Curţii să scoată cererile de pe rol în conformitate cu art. 37 din Convenţie.

Prin aceste declaraţii, autorităţile române au admis că durata procedurilor în cauzele reclamanţilor nu a respectat cerinţa „termenului rezonabil” prevăzută la art. 6 din Convenţie. Au declarat, de asemenea, că sunt pregătite să plătească reclamanţilor sumele prezentate în tabelele de mai jos. Partea relevantă a acestor declaraţii prevede următoarele:

„Guvernul declară, prin această declaraţie unilaterală, că admite întârzierea excesivă a procedurilor interne/existenţa unei încălcări (a art. 6 § 1 din Convenţie) în ceea ce priveşte întârzierea excesivă a procedurilor interne.

Guvernul este pregătit să plătească reclamantului/reclamanţilor ca reparaţii echitabile suma (sumele) prezentate în tabelele de mai jos), sumă pe care o consideră rezonabilă în lumina jurisprudenţei Curţii.

Această sumă este destinată acoperirii tuturor daunelor, precum şi costurilor şi cheltuielilor şi nu va fi supusă niciunor taxe care ar putea fi aplicabile. Această sumă se va plăti în lei româneşti în contul personal al reclamantului/reclamanţilor în decurs de trei luni de la data notificării deciziei în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenţie. În caz de neplată a acestei sume în termenul stabilit, Guvernul se obligă să plătească, de la expirarea termenului menţionat şi până la momentul plăţii, o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană în timpul acestei perioade, majorată cu trei puncte procentuale. Prin urmare, Guvernul invită onorata Curte să pronunţe examinarea prezentei cereri ca nemaifiind justificată şi să scoată cererea de pe rol, în conformitate cu art. 37 § 1 lit. (c) din Convenţie.”

2. Poziţiile reclamanţilor

În replică, reclamanţii şi-au exprimat opinia că sumele menţionate în declaraţiile Guvernului erau inacceptabil de mici şi, prin urmare, au refuzat sumele propuse de Guvern. Reclamanţii în cererile nr. 16.966/05, 1.821/06, 27.272/06 şi 30.086/09 nu au trimis niciun comentariu cu privire la această chestiune.

3. Aprecierea Curţii

Curtea reaminteşte că art. 37 din Convenţie prevede că aceasta poate, în orice stadiu al procedurilor, să decidă scoaterea unei cereri de pe rol în cazul în care circumstanţele conduc la una dintre concluziile specificate la lit. (a), (b) sau (c) ale alin. 1 al acestui articol. Art. 37 § 1 lit. (c) permite Curţii în special să scoată o cauză de pe rol, dacă „din orice alt motiv constatat de Curte, continuarea examinării cererii nu se mai justifică”.

Aceasta reaminteşte, de asemenea, că în anumite împrejurări Curtea poate să scoată o cerere de pe rol în temeiul art. 37 § 1 lit. (c) pe baza unei declaraţii unilaterale a unui

Guvern, chiar dacă reclamanţii doresc ca examinarea cauzei să continue.

În acest scop, Curtea va examina atent declaraţiile în lumina principiilor care reies din jurisprudenţa sa, în special Hotărârea Tahsin Acar [Tahsin Acar împotriva Turciei (MC), nr. 26.307/95, pct. 75-77, CEDO 2003-VI].

Curtea şi-a stabilit într-un număr de cauze, inclusiv în cele împotriva României, practica cu privire la plângerile în legătură cu încălcarea dreptului de a fi audiat într-un termen rezonabil (Abramiuc împotriva României, nr. 37.411/02, pct. 103-109, 24 februarie 2009).

Ţinând seama de natura celor admise în declaraţiile Guvernului, precum şi de sumele compensaţiilor propuse - care sunt în concordanţă cu sumele acordate în cauze similare -, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererilor [art. 37 § 1 lit. (c) ].

Mai mult, în lumina consideraţiilor de mai sus şi mai ales dată fiind jurisprudenţa clară şi extinsă pe această temă, Curtea este

satisfăcută că respectarea drepturilor omului, aşa cum sunt definite în Convenţie şi în protocoalele la aceasta, nu necesită continuarea examinării plângerilor cu privire la durata procedurilor (art. 37 § 1 în fine).

În consecinţă, această parte a cererilor trebuie să fie scoasă de pe rol.

B. Alte capete de cerere

Făcând referire la alte articole din Convenţie şi protocoalele la aceasta, reclamanţii s-au plâns şi de alte aspecte legate de procedurile de mai sus.

Având în vedere toate materialele de care dispune şi în măsura în care aceste capete de cerere intră în sfera sa de competenţă, Curtea consideră că nu există niciun indiciu al vreunei încălcări a drepturilor şi a libertăţilor stabilite în aceste dispoziţii în această privinţă. Rezultă că această parte a cererilor este în mod vădit nefondată şi trebuie respinsă în temeiul art. 35 § 1, art. 35 § 3 şi art. 35 § 4 din Convenţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

În unanimitate,

CURTEA

Decide să conexeze cererile.

Ia notă de termenii declaraţiilor Guvernului pârât în temeiul art. 6 § 1 din Convenţie cu privire la durata procedurilor şi modalităţile de asigurare a respectării angajamentelor la care se face referire în acestea.

Hotărăşte să scoată cererile de pe rol în măsura în care au legătură cu capătul de cerere menţionat mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 lit. (c) din Convenţie.

Declară restul capetelor de cerere inadmisibile.

 

Egbert Myjer,

preşedinte

Marialena Tsirli,

grefier adjunct

 

ANEXĂ

 

Nr.

Cerere

Introdusă la

Numele reclamantului, anul naşterii şi domiciliul

Reprezentant

Durata procedurii şi gradele de jurisdicţie

Data declaraţiei unilaterale

Compensaţia oferită (euro)

1.

5.655/04 Stana împotriva României

5/12/2003

Ilie Stana, 18/07/1951, Timişoara

 

8 ani, 11 luni 3 grade

24/11/2011

1.700

2.

22.233/04 Stan şi Avramia împotriva României

23/02/2004

Vasile Gheorghe Stan, 5/07/1931, Oniceni

Lucretia Avramia, 27/07/1934, Oniceni

 

9 ani, 5 luni, două grade

7/11/2011

3.200 împreună

3.

25.483/04 Niculescu împotriva României

7/05/2004

Mihai Niculescu, 12/04/1940, Bucureşti

 

9 ani, 5 luni, 3 grade

5/01/2001

2.000

4.

16.966/05 Iordache împotriva României

28/04/2005

Daniel Iordache, 13/01/1978, Bucureşti

Iuliu Eduard Predescu

7 ani, 4 luni, 3 grade

30/01/2012

1.200

5.

31.681/05 Cotea împotriva României

15/08/2005

Ion Cotea, 3/10/1928, Bucureşti

 

10 ani, 4 luni, 3 grade

4/05/2011

1.800

6.

42.443/05 Badea împotriva României

14/11/2005

Vasile Badea, 25/09/1938, Bucureşti

Ionela Plăiaşu

8 ani, 11 luni, 3 grade

4/04/2011

2.350

7.

1.821/06 Pitu împotriva României

28/12/2005

Ioan Pitu, 22/12/1940, Sibiu

Paraschiva Pitu, 14/10/1948, Sibiu

 

6 ani, 9 luni, 3 grade

4/01/2012

1.200 împreună

8.

13.756/06 Sulincă împotriva României

27/03/2006

Miron Sulincă, 7/12/1948, Roşia

Tiberiu Laza

7 ani, 10 luni, 3 grade

4/04/2011

2.250

9.

19.367/06 Szantho împotriva României

20/04/2006

Bârna Ladislau Szantho, 29/06/1939, Arcuş, Covasna

Elisabeta Szantho, 13/03/1946, Arcuş, Covasna

Flore Pop

9 ani, 4 luni, 3 grade

7/11/2011

2.900 împreună

10.

27.272/06 Drăguşin împotriva României

6/04/2006

Ana Drăguşin 21/08/1930, Bucureşti - decedată, cerere continuată de fiul său, Bogdan Enciu

 

7 ani, 8 luni, 3 grade

24/10/2011

1.600

11.

35.134/06 Rinduroiu împotriva României

14/08/2006

Niculina Rinduroiu, 14/10/1951, Ploieşti

 

11 ani, 5 luni, 3 grade

24/10/2011

4.000

12.

1.782/07 Păiuş împotriva României

18/12/2006

Simion Păius, 9/04/1929, Oradea

 

7 ani, 9 luni, două grade

22/07/2011

2.300

13.

12.270/07 Trif şi Gută împotriva României

27/02/2007

A. Ioan si Leontina Trif 20/11/1961 şi 27/06/1963 Bistriţa

B. Alexandru şi Gheorghiţa Gută, 18/02/1949 şi 3/04/1953 Piteşti

A. Vlad Cigan

B. Florina Pocola

A. 6 ani, 9 luni, două grade

B. 10 ani, 6 luni, două grade

22/04/2011

A. 1.800 împreună

B. 3.500 împreună

14.

27.764/07 Aron împotriva României

18/06/2007

Cristian Aron, 3/01/1961, Constanţa

 

11 ani, 3 luni, 3 grade

26/10/2011

4.000

15.

37.924/07 Prodanof şi alţii (III) împotriva României

15/08/2007

A. Chrişti Marina Prodanof, 1945, Bucureşti

B. Cleliana Prodanof Torres, 1948, Sao Paulo, Nicolae Prodanof, 11/06/1942, Sao Paulo, Boris George Prodanof, 1947, Sao Paulo

A. Bogdan Horaţiu Suciu

B. Elena-Tamara Dan

A. 9 ani, 5 luni, 3 grade

B. 12 ani, 7 luni, 3 grade

7/11/2011

A. 3.300

B. 4.000 împreună

16.

38.040/08 Niculescu împotriva României

16/07/2008

Anton Niculescu, 13/01/1968, Bucureşti

Giovanina Niculescu, 11/08/1931, Pickering, Ontario

Diana Elena Dragomir

9 ani, 3 luni, 3 grade

2/11/2011

2.400 împreună

17.

30.086/09 David împotriva României

25/05/2009

Lucian Ioan David, 12/02/1953, Sebeş

 

11 ani, 4 luni, 3 grade

19/09/2011

4.800