MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 838/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 838         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 12 decembrie 2012

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 855 din 18 octombrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

Decizia nr. 867 din 18 octombrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (l) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 privind eşalonarea plăţii indemnizaţiilor prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care si-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004

 

Decizia nr. 908 din 1 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

 

Decizia nr. 956 din 13 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiile art. 149 şi 151 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

ORDONANŢE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

82. - Ordonanţă de urgenţă pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind evidenţa persoanelor, actele de identitate ale cetăţenilor români, precum şi actele de rezidenţă ale cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rezidenţi în România

 

1.184. - Hotărâre privind aprobarea Acordului petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare în perimetrul EX - 4 Tulca, încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale si CLARA PETROLEUM LTD

 

1.185. - Hotărâre privind aprobarea Acordului petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare în perimetrul EX - 6 Curtici, încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi MOL Hungarian Oil and Gas Public Limited Company împreună cu S.C. Expert Petroleum - S.R.L.

 

1.186. - Hotărâre privind aprobarea Acordului petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare în perimetrul EX - 2 Tria, încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale si EAST WEST PETROLEUM CORP.

 

1.187. - Hotărâre privind aprobarea Acordului petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare în perimetrul EX - 9 Păuliş, încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale si S.C. UNIVERSAL PREMIUM - S.A.

 

1.188. - Hotărâre privind aprobarea Acordului petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare în perimetrul EX - 11 Buziaş, încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale si S.C. UNIVERSAL PREMIUM - S.A.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.457. - Ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a Imobilelor din unitatea administrativ-teritorială Sadu, Judeţul Sibiu

 

1.659. - Ordin al viceprim-ministrul, ministrul finanţelor publice, pentru modificarea şi completarea Ordinului viceprim-ministrului, ministrul finanţelor publice, nr. 664/2012 privind autorizarea si/sau înregistrarea entităţilor care desfăşoară activităţi de schimb valutar pe teritoriul României, altele decât cele care fac obiectul supravegherii Băncii Naţionale a României

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

1.206. - Ordin privind radierea din Registrul general al Instituţiilor financiare nebancare a Societăţii Comerciale EUROPEAN BOND COMPANY - E.B.C. IFN - SA.

 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

712. - Decizie privind autorizarea funcţionării ca broker de asigurare a Societăţii Comerciale INTEGRITY GECAST BROKER DE ASIGURARE - S.R.L.

 

713. - Decizie privind autorizarea ca furnizor de programe educaţionale în domeniul asigurărilor a Societăţii Comerciale STABILITY INSURANCE TRAINING - SRL.

 

714. - Decizie privind autorizarea ca furnizor de programe educaţionale în domeniul asigurărilor a Societăţii Comerciale ASTRA TRAINING - S.R.L.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 855

din 18 octombrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) -h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniel-Liviu Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1-4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) -h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Nicoleta-Tatiana Burlacu în Dosarul nr. 3.795/103/2011 al Tribunalului Neamţ - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 914D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că măsura criticată nu încalcă normele constituţionale invocate de autorul excepţiei şi făcând trimitere la practica Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 februarie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 3.795/103/2011, Tribunalul Neamţ - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) -h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Nicoleta-Tatiana Burlacu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unei decizii de pensionare emise în urma revizuirii unei pensii de urmaş, de plată a diferenţei dintre pensia revizuită potrivit dispoziţiilor din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 şi cea anterioară datei acestei revizuiri, precum şi de obligare a Casei Judeţene de Pensii Neamţ la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că textele criticate sunt retroactive, aducând atingere cuantumului pensiei stabilite în temeiul legislaţiei anterioare datei intrării lor în vigoare. În sprijinul celor arătate sunt invocate deciziile Curţii Constituţionale nr. 375 din 6 iulie 2005, nr. 57 din 26 ianuarie 2006 şi nr. 120 din 15 februarie 2007. Totodată, având în vedere importanţa şi natura reglementărilor privind statutul deputaţilor şi al senatorilor, precum şi stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora, care pot constitui doar obiectul legii organice, consideră că reglementarea acestor materii prin adoptarea unei legi ordinare pe calea angajării răspunderii Guvernului şi a unei ordonanţe de urgenţă s-a făcut cu încălcarea competenţei de legiferare. De asemenea, critică paralelismul legislativ rezultat din existenţa concomitentă a Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, ce prevede acordarea pensiei de serviciu, şi a legilor care înlătură acest drept. În continuare, arată că textele de lege criticate realizează o adevărată expropriere a unui drept patrimonial câştigat, astfel că se aduce atingere dreptului de proprietate, precum şi faptul că aceste texte sunt contrare obligaţiei statului de a asigura creşterea calităţii vieţii şi un nivel de trai decent. În sprijinul celor arătate, invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în care s-a arătat că pensia reprezintă un „bun“ în sensul art. 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Consideră şi că măsurile dispuse prin textele de lege criticate sunt contrare art. 53 din Constituţie.

Tribunalul Neamţ - Secţia I civilă opinează că aşteptările autorului excepţiei referitoare la nivelul securităţii sociale sunt rezonabile, statul având obligaţia de a asigura previzibilitatea normelor legale adoptate. Se arată, totodată, că dispoziţiile art. 1-4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 sunt retroactive, întrucât dispun recalcularea unor pensii aflate în plată, care constituie facta praeterita, încălcând dispoziţiile constituţionale ale art. 15, dar şi pe cele ale art. 16 şi afectând, totodată, dreptul de proprietate asupra acestora, prevăzut la art. 44 din Constituţie şi garantat prin art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, coroborat cu art. 14 din Convenţie, şi prin art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Se arată că este sarcina statului să găsească soluţii de politică economică şi socială adecvate, că motivarea potrivit căreia s-a dat eficienţă principiului contributivităţii reprezintă o motivare neserioasă, având în vedere că sistemul pensiilor nu este grevat doar de acest principiu, că între multiplele principii aplicabile în materie nu există o ierarhie şi că principiul justului echilibru între interesul general al societăţii şi imperativul protecţiei drepturilor fundamentale ale persoanei a fost încălcat prin textele criticate, întrucât acestea creează o sarcină excesivă şi disproporţionată în patrimoniul contribuabililor. În ceea ce priveşte dreptul de proprietate privată este invocat principiul bunei guvernări, potrivit căruia este necesar ca autorităţile publice să ia toate măsurile necesare pentru protejarea drepturilor de care depind înseşi mijloacele de subzistenţă ale persoanei. Sunt invocate deciziile Curţii Constituţionale nr. 3 din 2 februarie 1993, nr. 5 din 23 februarie 1993, nr. 46 din 12 februarie 2002, nr. 466 din 28 octombrie 2004, nr. 375 din 6 iulie 2005 şi nr. 120 din 15 februarie 2007, precum şi hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţate în cauzele Beyeler împotriva Italiei, National and Provincial Building Society şi alţii împotriva Marii Britanii, Stec şi alţii împotriva Marii Britanii, Andrejeva împotriva Letoniei, Wieczorek împotriva Poloniei, Kjartan Asmudsson împotriva Islandei, Rasmussen împotriva Poloniei, Sporrong şi Lönnorth împotriva Suediei şi Moskal împotriva Poloniei.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatului Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere exprimat în dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.317D-1.319D/2012. Se susţine, în acest sens, că actul normativ criticat este în acord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 115, având în vedere că scopul său este acela de a stabili în mod just şi echitabil drepturile de pensie pe care persoanele vizate sunt îndreptăţite să le primească. Se susţine, totodată, că, întradevăr, dreptul la pensie se subsumează noţiunii autonome de „bun“, dar că prevederile art. 1-4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 nu încalcă dreptul de proprietate ocrotit prin normele constituţionale şi cele europene invocate de autorul excepţiei, întrucât nu afectează partea contributivă a pensiei, ci doar suplimentul suportat din bugetul de stat, or, acordarea acestuia din urmă ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale, care este elaborată în funcţie de existenţa resurselor financiare necesare. Se mai arată că, pentru aceleaşi motive, textele criticate nu încalcă dispoziţiile art. 53 din Constituţie şi că prevederile constituţionale ale art. 21 nu au incidenţă în cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) , ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1-4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) -h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011, care au următorul cuprins:

- Art. 1: „(1) Pensiile prevăzute la art. 1 lit. c) -h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor aceleiaşi legi, se revizuiesc, din oficiu, de către casele teritoriale de pensii în evidenţa cărora se află dosarele de pensie, prin emiterea unor decizii de revizuire, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2) Drepturile de pensie revizuite potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă se plătesc de la data de întâi a lunii următoare expirării termenului de revizuire prevăzut la alin. (1) .

(3) Pensiile prevăzute la alin. (1) pot fi revizuite şi la cererea beneficiarului, dacă acesta depune la casa teritorială de pensii, în termen de 20 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, noi acte doveditoare, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date şi elemente decât cele existente la dosarul de pensie, care se au în vedere la stabilirea stagiului de cotizare şi a punctajului mediu anual.

 (4) Drepturile de pensie revizuite la cererea beneficiarului se plătesc de la data prevăzută la alin. (2) , dacă cererea de revizuire, împreună cu toate actele doveditoare, a fost depusă la casa teritorială de pensii în termenul prevăzut la alin. (3) .

(5) În situaţia în care cererea, împreună cu toate actele doveditoare, a fost depusă la casa teritorială de pensii peste termenul prevăzut la alin. (3) , drepturile de pensie se vor plăti începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii, dar nu mai devreme de termenul prevăzut la alin. (2) .“;

- Art. 2: „Pentru revizuirea pensiilor menţionate la art. 1 se utilizează metodologia de calcul prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă.“;

- Art. 3: „Plata drepturilor restante, constând în diferenţa dintre cuantumul cuvenit al pensiei rezultat în urma recalculării şi cel obţinut în urma revizuirii, pentru perioada de la data de 1 septembrie 2010 şi până la data revizuirii potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, se va realiza în termenele prevăzute la art. 1 alin. (1) , (4) şi (5) , după caz.“;

- Art. 4: „La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) -h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 29 iulie 2010.“

Se susţine, în esenţă, că textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate, art. 47 alin. (1) cu privire la nivelul de trai, art. 53 alin. (1) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 73 privind categoriile de legi, art. 114 referitor la angajarea răspunderii Guvernului, art. 115 privind delegarea legislativă şi art. 135 alin. (2) lit. f) cu privire la creşterea calităţii vieţii. De asemenea, este invocată încălcarea dispoziţiilor art. 14, 15 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dispoziţii privind interzicerea discriminării, derogarea în caz de stare de urgenţă şi interzicerea abuzului de drept, precum şi a prevederilor art. 1 din primul Protocol la Convenţia amintită şi ale art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul de proprietate.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 1-4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) -h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prin Decizia nr. 687 din 28 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 13 august 2012, prilej cu care a reţinut următoarele:

I. Cu privire la critica vizând imposibilitatea reglementării pe calea ordonanţei de urgenţă a unui domeniu aparţinând legii organice, Curtea, prin Decizia nr. 704 din 5 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 9 august 2012, a reţinut că reglementarea dreptului la pensie nu reprezintă un domeniu rezervat legii organice prin simplul fapt că este un drept fundamental şi că nici dreptul la pensie specială, respectiv dreptul la componenta necontributivă a pensiei de serviciu, nu reprezintă un drept fundamental. De asemenea,

Curtea a constatat că dispoziţiile art. 115 alin. (1) din Constituţie, care interzic Guvernului reglementarea în domeniul rezervat legilor organice, se referă doar la ordonanţele simple, iar nu la ordonanţele de urgenţă. Nu în ultimul rând, Curtea observă că Legea nr. 109/2012 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) -h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2012, a fost adoptată ca lege organică.

II. Referitor la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, Curtea a constatat prin decizia anterior referită că acestea au mai fost supuse analizei sale şi cu alte prilejuri. Astfel, referitor la critica vizând încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, a dreptului de proprietate privată şi a dispoziţiilor Legii fundamentale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, Curtea a reţinut că pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurări sociale, ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligaţie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări şi asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.

Totodată, Curtea a statuat că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de „bun“, ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.

De asemenea, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a arătat că dispoziţiile art. 53 din Constituţie sunt lipsite de relevanţă, întrucât dreptul la pensie vizează pensia obţinută în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituţional la pensie de serviciu, deci la suplimentul financiar acordat de stat.

Referitor la critica vizând restrângerea dreptului la un nivel de trai decent şi a obligaţiei statului de a asigura crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii, Curtea a reţinut că respectarea acestor dispoziţii constituţionale trebuie analizată în contextul social şi economic concret al momentului în care a fost adoptată o reglementare. Astfel, Curtea a statuat că nu se poate reţine existenţa unui standard fix, imuabil, al nivelului de trai, acesta putând varia în funcţie de influenţa unor multipli factori.

Aşa fiind, având în vedere împrejurările care au justificat adoptarea textelor de lege criticate, precum şi faptul că, aşa cum s-a arătat mai sus, legiuitorul este liber de a dispune cu privire la acordarea şi condiţiile de acordare a unor drepturi care nu sunt prevăzute de Constituţie, fără a fi legat de respectarea condiţiilor art. 53 din Constituţie, Curtea a apreciat că nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 47 alin. (1) şi art. 135 alin. (2) lit. f) din Legea fundamentală.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Distinct de cele arătate, Curtea reţine că art. 49-51 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 12 noiembrie 2008, au fost abrogate prin dispoziţiile art. 196 lit. g) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, motiv pentru care nu poate fi reţinută critica referitoare la existenţa unei reglementări paralele în materia acordării dreptului la pensie de serviciu.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) -h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Nicoleta-Tatiana Burlacu în Dosarul nr. 3.795/103/2011 al Tribunalului Neamţ - Secţia I civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 octombrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 867

din 18 octombrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 privind eşalonarea plăţii indemnizaţiilor prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniel-Liviu Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi art. 3 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 privind eşalonarea plăţii indemnizaţiilor prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepţie ridicată de Simion Barta în Dosarul nr. 12.726/62/2011 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.273D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, partea Casa Naţională de Pensii Publice a depus note scrise, prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.274D/2012, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi art. 3 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 privind eşalonarea plăţii indemnizaţiilor prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepţie ridicată de Vasile Măcrineanu în Dosarul nr. 12.934/62/2011 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, partea Casa Naţională de Pensii Publice a depus note scrise, prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 1.274D/2012 la Dosarul nr. 1.273D/2012.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.274D/2012 la Dosarul nr. 1.273D/2012, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, făcând trimitere la Decizia din 4 septembrie 2012 a Curţii Europene a Drepturilor Omului, pronunţată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, prin care aceasta a statuat că eşalonarea plăţilor unor

creanţe nu afectează substanţa dreptului de proprietate al titularilor.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 10 aprilie 2012, pronunţate în dosarele nr. 12.726/62/2011 şi nr. 12.934/62/2011, Tribunalul Braşov - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi art. 3 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 privind eşalonarea plăţii indemnizaţiilor prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepţie ridicată de Simion Barta şi Vasile Măcrineanu în cauze având ca obiect plata unor sume de bani reprezentând indemnizaţii restante ce revin autorilor excepţiei, potrivit dispoziţiilor Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că textele criticate retroactivează, întrucât vizează şi deciziile caselor judeţene de pensii emise înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010. Se mai arată că art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010, prevăzând plata eşalonată a plăţii sumelor restante cu titlu de indemnizaţii acordate în temeiul Legii nr. 341/2004, încalcă dreptul de proprietate privată, prevăzut la art. 44 din Constituţie, precum şi art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Tribunalul Braşov - Secţia I civilă opinează că dispoziţiile art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 sunt constituţionale şi face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 714 din 31 mai 2011, arătând că acestea nu modifică un raport de drept substanţial stabilit anterior intrării sale în vigoare, ci doar eşalonează plata indemnizaţiilor aferente perioadei cuprinse între luna următoare celei în care a fost depusă la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 documentaţia care a stat la baza preschimbării certificatului doveditor prevăzut de Legea nr. 341/2004 şi luna în care se solicită efectuarea plăţii acestora la instituţiile competente, motiv pentru care nu poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Se mai arată că sumele reprezentând indemnizaţii restante ce se achită beneficiarilor potrivit Legii nr. 341/2004 constituie, într-adevăr, un bun în sensul prevederilor art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, dar că în cauză se critică doar modalitatea de executare a obligaţiei de p lată a acestor drepturi, în privinţa căreia legiuitorul are o largă marjă de apreciere, ţinând cont atât de interesul persoanei fizice, cât şi de cel al statului.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul arată că textele criticate nu contravin normelor constituţionale invocate de autorul excepţiei şi face trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 714 din 31 mai 2011, nr. 90 din 7 februarie 2012 şi nr. 412 din 3 mai 2012, prin care Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 vizează executarea în viitor a unor raporturi juridice născute în baza Legii nr. 341/2004 şi că perioada concretă în care urmează să fie executate indemnizaţiile restante ce se achită beneficiarilor Legii nr. 341/2004 este de competenţa legiuitorului.

Avocatului Poporului apreciază că textele criticate sunt constituţionale şi arată că îşi menţine punctele de vedere care au fost reţinute în deciziile nr. 714 din 31 mai 2011, nr. 90 din 7 februarie 2012 şi nr. 412 din 3 mai 2012, prin care a susţinut că legiuitorul este în drept să modifice şi să completeze legislaţia în materia indemnizaţiilor restante şi să stabilească data de la care operează producerea efectelor, cu respectarea principiului neretroactivităţii legii.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) , ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispoziţiile art. 2 şi art. 3 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate Curtea deduce, însă, că, în realitate, autorii critică prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 privind eşalonarea plăţii indemnizaţiilor prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 25 iunie 2010, care au următorul cuprins:

- Art. 3 alin. (1) : „(1) Plata indemnizaţiilor restante prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă se face eşalonat, începând cu anul 2012, de casele judeţene de pensii, respectiv de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, de casele de pensii din subordinea Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, după cum urmează:

a) în situaţia indemnizaţiilor restante al căror cuantum depăşeşte valoarea a 20 de salarii medii brute: - în anul 2012 se plăteşte 34% din valoarea sumei restante;

- în anul 2013 se plăteşte 33% din valoarea sumei restante; - în anul 2014 se plăteşte 33% din valoarea sumei restante;.“

Se susţine, în esenţă, că textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii legilor şi ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată. Totodată, sunt invocate şi dispoziţiile art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 prin raportare la aceleaşi critici de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 90 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 5 aprilie 2012, prin care a statuat că dispoziţiile art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 stabilesc perioada concretă în care urmează să fie executate indemnizaţiile restante ce se achită beneficiarilor Legii nr. 341/2004 şi că este de competenţa exclusivă a legiuitorului a stabili procedura şi măsurile necesare pentru executarea acestora, ţinând seama de realităţile economico-financiare cu care se confruntă statul. De asemenea, Curtea a constatat că, departe de a nega dreptul beneficiarilor Legii nr. 341/2004 la plata acestor indemnizaţii, textul stabileşte un calendar unitar de executare, iar eşalonarea dispusă pe parcursul anilor 2012-2014, după caz, nu vizează în mod evident trecutul, ci executarea pe viitor a efectelor unui raport juridic născut în temeiul Legii nr. 341/2004. Aşadar, art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 nu modifică niciun raport de drept substanţial stabilit anterior intrării sale în vigoare, ci doar eşalonează plata indemnizaţiilor aferente perioadei cuprinse între luna următoare celei în care a fost depusă la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 documentaţia care a stat la baza preschimbării certificatului doveditor prevăzut de Legea nr. 341/2004 şi luna în care se solicită efectuarea plăţii acestora la instituţiile competente. În consecinţă, Curtea a reţinut conformitatea textului criticat cu art. 15 alin. (2) din Constituţie.

Totodată, Curtea a constatat că sumele reprezentând indemnizaţii restante ce se achită beneficiarilor Legii nr. 341/2004 constituie într-adevăr un bun în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. S-a mai reţinut că aceste tipuri de indemnizaţii au caracter reparatoriu, fără consacrare constituţională, astfel încât legiuitorul le poate acorda sau nu, dar în momentul în care a decis acordarea unor astfel de indemnizaţii pe o anumită perioadă are de asemenea dreptul de a alege frecvenţa şi modalitatea concretă de acordare a acestora. Nefiind drepturi constituţionale, legiuitorul poate opta şi pentru retragerea viitoare a lor (a se vedea, în acest sens, art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011) . Însă în cauză se pune o problemă ce priveşte numai modalitatea de executare pentru drepturi legale datorate, situaţie în care legiuitorul are, de asemenea, o largă marjă de apreciere şi va ţine seama atât de interesul persoanei fizice, cât şi de cel al statului (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011) . Or, atât amploarea cuantumului acestor indemnizaţii, cât şi numărul mare de persoane cărora li se datorează indemnizaţii restante afectează în mod esenţial latura de cheltuieli a bugetului de stat, astfel încât statul a fost nevoit să prevadă plata eşalonată a acestora. M ai mult, indemnizaţiile restante nu se datorează culpei exclusive a statului, ci, în mare măsură, şi persoanelor care s-au adresat cu întârziere autorităţilor competente, iar acestea au constatat îndrituirea lor de a beneficia de aceste drepturi de la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 341/2004.

În fine, Curtea a constatat că reglementarea criticată priveşte numai indemnizaţiile restante, nu şi plata în sine a indemnizaţiilor care se datorau lunar - până la 31 decembrie 2011.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 privind eşalonarea plăţii indemnizaţiilor prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepţie ridicată de Simion Barta şi Vasile Măcrineanu în dosarele nr. 12.726/62/2011 şi nr. 12.934/62/2011 ale Tribunalului Braşov - Secţia I civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 octombrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop


CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 908

din 1 noiembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Ioan Besoiu în Dosarul nr. 10.185/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 821D/2012.

La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei, Ioan Besoiu, asistat de avocatul Corneliu-Liviu Popescu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, şi partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin consilierul juridic Mihai Ionescu, cu delegaţie depusă la dosar.

Preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei, care, formulând chestiuni prealabile, arată că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în prezentul dosar este identic cu cel al excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de acelaşi autor în Dosarul nr. 3.080/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, motiv pentru care solicită conexarea celor două dosare.

Reprezentantul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii precizează că pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au existat două dosare având ca obiect soluţionarea unor acţiuni în constatare, promovate de Consiliul Naţional împotriva autorului excepţiei, ca urmare a înregistrării a două cereri distincte de verificare a calităţii acestuia de colaborator al Securităţii. De asemenea, arată că în Dosarul nr. 3.080/2/2011, acţiunea în constatare a fost respinsă ca inadmisibilă.

Reprezentantul Ministerul Public consideră că nu există impedimente în judecarea separată a excepţiei de neconstituţionalitate invocate în Dosarul nr. 821D/2012, aflat în prezent pe rolul Curţii Constituţionale.

Având cuvântul în replică, avocatul autorului excepţiei este de acord cu judecarea separată a excepţiei de neconstituţionalitate invocate în Dosarul nr. 821D/2012.

Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de avocatul autorului excepţiei.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei, în vederea susţinerii excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta precizează că prin Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012 instanţa de contencios constituţional a constatat că sintagmele „indiferent sub ce formă“ şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii“, cuprinse în art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, sunt neconstituţionale, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate cu acest obiect a devenit inadmisibilă. Referitor la prevederile art. 3 lit. y) din acelaşi act normativ, susţine că posibilitatea verificării membrilor din conducerea unor entităţi de drept privat sau a fondatorilor acestora încalcă art. 26 şi art. 16 din Constituţie, interpretate prin prisma art. 11 şi art. 20 din Legea fundamentală, în lumina art. 8 şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Invocă, în acest sens, aspecte din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia măsurile de lustraţie luate faţă de membrii unor organizaţii din sectorul privat nu reprezintă o ingerinţă necesară într-o societate democratică şi, prin urmare, sunt contrare Convenţiei.

De asemenea, susţine critica de neconstituţionalitate extrinsecă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, deoarece sunt încălcate dispoziţiile art. 147 alin. (1) din Constituţie, interpretate în lumina Deciziei Curţii Constituţionale nr. 415 din 14 aprilie 2010, prin care s-a stabilit distincţia cu privire la obligaţia de a pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei - între competenţa Parlamentului, pentru dispoziţiile din legi, pe de-o parte, şi cea a Guvernului, pentru dispoziţiile din ordonanţe ale acestuia, pe de altă parte. În cazul de faţă, având în vedere că prin Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008 s-a constatat neconstituţionalitatea Legii nr. 187/1999, punerea de acord trebuia realizată de Parlament, prin lege, iar nu de Guvern, printr-o ordonanţă de urgenţă.

Reprezentantul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii solicită respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la sintagmele „indiferent sub ce formă“ şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii“, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 672 din 26 iunie 2012. De asemenea, consideră nefondată critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 lit. y) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, deoarece membrii din conducerea asociaţiilor, fundaţiilor, inclusiv fondatorii acestora, nu pot fi consideraţi persoane pur private, de vreme ce activitatea desfăşurată vizează interese şi scopuri comune întregii societăţi.

În acelaşi timp, consideră că nu se poate reţine nici critica de neconstituţionalitate extrinsecă formulată, precizând că formularea „după caz“ din cuprinsul art. 147 alin. (1) din Constituţie permite nu numai Parlamentului, ci şi Guvernului să adopte un act normativ care să înlocuiască o lege constatată ca fiind neconstituţională. În cazul de faţă, urgenţa care a determinat adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, aprobată de Parlament prin Legea nr. 293/2008, era justificată, de vreme ce o instituţie publică era în stare de nefuncţionare.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, în considerarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 672 din 26 iunie 2012, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, în privinţa sintagmelor „indiferent sub ce formă“ şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii“, a devenit inadmisibilă. Consideră nefondată critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 lit. y) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, deoarece acestea nu instituie o ingerinţă contrară art. 26 din Constituţie, ci reprezintă o măsură necesară asigurării dreptului la informaţie, în condiţiile în care dreptul la viaţă intimă, familială şi privată nu este un drept absolut. În cazul de faţă, ingerinţa este prevăzută de lege şi urmăreşte un scop legitim - deconspirarea Securităţii, realizat după o procedură stabilită prin lege.

Totodată, consideră neîntemeiată critica de neconstituţionalitate extrinsecă formulată asupra actului normativ în ansamblul său, deoarece Decizia Curţii Constituţionale nr. 415 din 14 aprilie 2010 nu este aplicabilă cauzei de faţă. Precizează că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 Guvernul nu a urmărit punerea de acord cu dispoziţiile Constituţiei a prevederilor Legii nr. 187/1999, declarată neconstituţională, ci a adoptat o nouă reglementare prin care a instituit un mecanism nou privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

Având cuvântul în replică, avocatul autorului excepţiei reiterează susţinerea potrivit căreia excepţia de neconstituţionalitate a art. 2 lit. b) teza întâi în ceea ce priveşte sintagmele „indiferent sub ce formă“ şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii“ a devenit inadmisibilă. Subliniază că ingerinţa în dreptul la viaţă intimă, familială şi privată nu respectă cerinţa proporţionalităţii şi că Decizia nr. 415/2010, prin care Curtea Constituţională a interpretat dispoziţiile art. 147 alin. (1) din Constituţie, are caracter general obligatoriu, iar nu pro causa; de altfel, invocarea aprobării prin lege a ordonanţei de urgenţă criticate nu are nicio relevanţă.

În replică, reprezentantul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii arată că ordonanţa de urgenţă criticată nu reprezintă o punere de acord cu dispoziţiile Constituţiei, în sensul art. 147 alin. (1) din Legea fundamentală, ci un act normativ nou.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 10.185/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

Excepţia a fost ridicată de Ioan Besoiu într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că sintagmele „indiferent sub ce formă“ şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii“ din cuprinsul art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 permit constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al fostei Securităţi numai pe baza înscrisurilor provenind exclusiv de la lucrători ai fostei Securităţi (rapoarte şi note întocmite de aceştia) , în care acei lucrători pretind că ar fi primit informaţii, că ar fi plătit sume etc., nefiind necesar niciun act scris şi/sau semnat, cu numele real sau conspirativ, de către persoana în cauză.

Aşadar, textele legale criticate conferă valoare probatorie absolută documentelor interne ale fostei Securităţi, instituind o prezumţie absolută de adevăr a afirmaţiilor lucrătorilor fostei Securităţi. Altfel spus, lucrătorii fostei poliţii politice a regimului totalitar comunist absolută de adevăr a afirmaţiilor lucrătorilor fostei Securităţi. Altfel spus, lucrătorii fostei poliţii politice a regimului totalitar comunist sunt persoane care spun mereu adevărul, numai adevărul şi tot adevărul.

Procedând în acest fel, textele criticate transformă fosta Securitate comunistă în depozitarul adevărului absolut şi fac apologia fostei Securităţi comuniste. Aceasta contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie sub trei aspecte: demnitatea omului, ca valoare supremă în România, dreptatea, ca valoare supremă în România, şi valorile supreme în România, în spiritul idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989. Astfel, este contrar demnităţii omului, dreptăţii şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989 să se constate calitatea de lucrător sau colaborator al fostei Securităţi exclusiv pe baza documentelor provenind integral de la aceasta, cărora să li se confere valoare de adevăr absolut.

De asemenea, autorul susţine că prevederile art. 3 lit. y) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, în partea „membrii conducerii fundaţiilor (...) care activează pe teritoriul României, inclusiv fondatorii acestora“, sunt neconstituţionale, deoarece permit stabilirea calităţii de lucrător sau colaborator al fostei Securităţi în cazul unei persoane, membru fondator sau membru al conducerii unei fundaţii, care este o persoană juridică de drept privat, ceea ce nu implică exercitarea vreunei funcţii de autoritate publică. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 27 iulie 2004, pronunţată în Cauza Sidabras şi Dziautas împotriva Lituaniei, potrivit căreia măsurile de lustraţie vizându-i pe foştii membri ai poliţiei politice comuniste, prin raportare la sectorul privat (spre deosebire de sectorul public) , nu reprezintă o ingerinţă necesară într-o societate democratică, fiind disproporţionate.

În fine, autorul susţine neconstituţionalitatea extrinsecă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 în raport cu art. 147 alin. (1) din Constituţie, interpretat în lumina Deciziei Curţii Constituţionale nr. 415 din 14 aprilie 2010, obligatorie conform art. 147 alin. (4) din Constituţie. Astfel, arată că, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, este menţionat faptul că aceasta a fost adoptată în urma publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51 din 31 ianuarie 2008, prin care Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste a fost declarată neconstituţională.

Or, prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, Curtea Constituţională a statuat că dispoziţiile art. 147 alin. (1) din Constituţie disting, cu privire la obligaţia de a pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei - între competenţa Parlamentului, pentru dispoziţiile din legi, pe de o parte, şi cea a Guvernului, pentru dispoziţiile din ordonanţele acestuia, pe de altă parte. De asemenea, instanţa de contencios constituţional a interpretat art. 147 alin. (1) din Constituţie în sensul că, pe o perioadă de 45 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României a unei decizii de neconstituţionalitate, Guvernul nu poate adopta o ordonanţă de urgenţă pentru a pune de acord prevederile dintr-o lege declarată neconstituţională cu dispoziţiile Constituţiei, ci poate doar să iniţieze un proiect de lege în acest scop.

Prin urmare, cum Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a fost adoptată în temeiul art. 147 alin. (1) din Constituţie, rezultă că acest act normativ contravine normei constituţionale indicate, deoarece punerea de acord se putea face numai prin lege, iar nu prin ordonanţă.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că prevederile de lege criticate sunt în deplin acord cu normele constituţionale.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 530 din 9 aprilie 2009, nr. 815 din 19 mai 2009, nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009, nr. 436 din 15 aprilie 2010 şi nr. 159 din 23 februarie 2012, exprimat în sensul constituţionalităţii prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) , ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) privind trăsăturile statului român, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 26 alin. (1) privind obligaţia autorităţilor publice de a respecta şi ocroti dreptul la viaţă intimă, familială şi privată şi art. 147 alin. (1) privind efectele deciziilor Curţii Constituţionale prin care este constatată neconstituţionalitatea dispoziţiilor din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente.

Sunt invocate, de asemenea, dispoziţiile art. 8 - Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie şi art. 14 - Interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine, pe de o parte, că prin Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, a constatat că sintagmele „indiferent sub ce formă“ şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii“ cuprinse în art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 sunt neconstituţionale. În aceste condiţii, Curtea constată că în cauza de faţă sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“. Reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit după sesizarea Curţii, excepţia cu acest obiect urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

Pe de altă parte, referitor la critica de neconstituţionalitate a normelor cuprinse în art. 3 lit. y) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, Curtea reţine că acestea dau expresie opţiunii legiuitorului, reprezentând o consacrare la nivel legislativ a dreptului la informaţie în ceea ce priveşte existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, în cazul membrilor conducerii fundaţiilor, asociaţiilor şi filialelor care activează pe teritoriul României, inclusiv al fondatorilor acestora.

O asemenea opţiune este pe deplin justificată, având în vedere că persoanele prevăzute de normele supuse controlului de constituţionalitate desfăşoară şi coordonează o activitate de interes public, prin care se urmăreşte, printre altele, realizarea unor scopuri cu caracter general, local sau de grup şi promovarea valorilor civice, ale democraţiei şi statului de drept.

Sub acest aspect, Curtea reţine că exigenţele unei vieţi democratice, aşa cum transpar ele din ansamblul reglementărilor legale criticate, impun ca persoanele vizate de prevederile art. 3 lit. y) din ordonanţa de urgenţă să poată fi cunoscute de opinia publică (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 980 din 25 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 17 august 2009) .

În acelaşi timp, Curtea subliniază că dreptul la viaţă intimă, familială şi privată nu este un drept absolut, ci, în anumite condiţii, acesta poate fi supus anumitor limitări ori restricţii sau ingerinţe din partea autorităţilor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 485 din 2 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 4 mai 2009) . De asemenea, respectarea şi ocrotirea vieţii intime, familiale şi private nu se asigură în detrimentul altor cetăţeni sau al autorităţilor.

În aceeaşi ordine de idei, Curtea constată că reglementările supuse controlului de constituţionalitate urmăresc scopul de deconspirare a Securităţii, implicând, în acelaşi timp , garanţii adecvate şi suficiente pentru evitarea oricăror ingerinţe arbitrare.

Astfel, prevederile legale criticate stabilesc titularii dreptului de acces la informaţie - orice cetăţean român, cu domiciliul în ţară sau în străinătate, precum şi presa scrisă şi audiovizuală, partidele politice, organizaţiile neguvernamentale legal constituite, autorităţile şi instituţiile publice, condiţiile de exercitare a acestui drept - la cerere şi persoanele vizate - membrii conducerii fundaţiilor care activează pe teritoriul României, inclusiv fondatorii acestora.

Totodată, competenţa de a se pronunţa asupra calităţii unei persoane de lucrător sau colaborator al Securităţii aparţine unei instanţe judecătoreşti, autoritate independentă şi imparţială, îndrituită să soluţioneze o acţiune în constatare, părţile interesate având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garanţiile prevăzute de legea procesual civilă pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept. În plus, orice persoană din categoria celor nominalizate expres de lege, pentru care Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti a constatat calitatea de lucrător sau colaborator al Securităţii, are posibilitatea de a solicita, pe calea recursului, exercitat în condiţiile legii, controlul hotărârii judecătoreşti pronunţate de instanţa de fond. Soluţionarea acestuia revine, de asemenea, unei instanţe judecătoreşti independente şi imparţiale, competentă a se pronunţa cu privire la legalitatea hotărârii judecătoreşti şi a sancţiona un eventual abuz.

În aceste condiţii, Curtea constată că normele supuse controlului de constituţionalitate asigură un raport rezonabil de proporţionalitate între interesele concurente implicate, precum şi un just echilibru între respectarea dreptului la viaţă intimă, familială şi privată, pe de o parte, şi a dreptului la informaţie, pe de altă parte, fiind create premisele valorificării acestor drepturi în concordanţă cu exigenţele proprii unui stat de drept, garant al valorilor supreme în spiritul idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, potrivit art. 1 alin. (3) din Constituţie.

De altfel, Curtea nu poate reţine nici argumentele de neconstituţionalitate invocate prin prisma jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 27 iulie 2004, pronunţată în Cauza Sidabras şi Dziautas împotriva Lituaniei) , care a considerat drept disproporţionate, prin raportare la sectorul privat, măsurile de lustraţie vizându-i pe foştii membri ai poliţiei politice comuniste, deoarece acţiunile promovate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nu tind la atragerea unei răspunderi juridice, consecinţa acestora rezumându-se la simpla aducere la cunoştinţa publică a soluţiilor pronunţate de instanţele judecătoreşti în acţiunile în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.380 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2011) .

Având în vedere cele expuse, Curtea constată că nu este îndreptăţită nici critica potrivit căreia ar fi încălcate dispoziţiile constituţionale şi convenţionale privind egalitatea în drepturi şi interzicerea discriminării. Considerentele pe care Curtea le-a enunţat anterior evidenţiază situaţia juridică distinctă a membrilor conducerii fundaţiilor, care activează pe teritoriul României, inclusiv a fondatorilor acestora, situaţie ce a determinat o reglementare diferită.

Referitor la critica de neconstituţionalitate extrinsecă, Curtea nu poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie, pentru următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008, Curtea a constatat neconstituţionalitatea Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, în ansamblul său, iar ca efect al acestei decizii, odată cu publicarea sa în Monitorul Oficial al României, Partea I, prevederile legii neconstituţionale au fost suspendate de drept pe o perioadă de maximum 45 de zile, urmând ca, după expirarea acesteia, să îşi înceteze efectele juridice.

Totodată, Curtea observă că, la data de 5 martie 2008, Guvernul a adoptat Ordonanţa de urgenţă nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, care a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, intrând în vigoare la 5 zile de la publicare, aşadar într-un moment în care legea constatată ca fiind neconstituţională devenise inaplicabilă. De asemenea, ordonanţa de urgenţă a fost depusă la Camera Deputaţilor, în vederea dezbaterii sale în procedură de urgenţă.

Analizând preambulul ordonanţei de urgenţă, astfel cum acesta a fost redactat la data adoptării sale, Curtea reţine că intervenţia Guvernului, menită să evite crearea unui vid legislativ, cu consecinţe juridice grave (de la dezincriminarea, prin efectul legii, a infracţiunilor cuprinse în actul normativ, la menţinerea unei naturi juridice neclare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în sistemul instituţiilor publice şi până la încetarea, pentru o perioadă nedeterminată, a procesului de consemnare publică a acţiunilor întreprinse împotriva regimului totalitar comunist, precum şi a reprimărilor acestor acţiuni) , s-a concretizat prin adoptarea unei reglementări noi, distincte, a cărei finalitate este, în esenţă, aceea de a asigura un mecanism nou pentru desfăşurarea procesului de devoalare a activităţilor exercitate de regimul comunist.

Curtea reţine, în continuare, că această soluţie este justificată prin urgenţa reclamată de lipsa de reglementare a domeniului enunţat, iar finalitatea sa nu constă în eludarea competenţei constituţionale a Parlamentului. De altfel, în expunerea de motive la Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, Guvernul a arătat că adoptarea de urgenţă a noii reglementări se impune „cu atât mai mult cu cât activitatea parlamentară urmează a fi perturbată în perioada imediat următoare datorită organizării la Bucureşti a summitului NATO, neexistând timpul material necesar derulării unui proces legislativ obişnuit în ambele Camere ale Parlamentului, în această scurtă perioadă“.

Cu alte cuvinte, în situaţia de faţă este vorba de recurgerea la o măsură de ordin constituţional, constând în adoptarea unei ordonanţe de urgenţă, ce a permis Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, fiind aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008) , să facă faţă unei situaţii extraordinare şi care se justifică pe necesitatea şi urgenţa reglementării unei împrejurări care impunea adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public.

În aceste condiţii, Curtea constată că intervenţia Guvernului, pe calea ordonanţei de urgenţă, pentru a reglementa accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, nu poate fi considerată neconstituţională, de vreme ce o asemenea reglementare îşi are temeiul chiar în normele art. 115 alin. (4) din Constituţie şi respectă condiţiile constituţionale privind adoptarea şi aprobarea, prin lege, a ordonanţei de urgenţă.

De aceea, a accepta critica autorului excepţiei, în sensul că, în cauza de faţă, revenea exclusiv Parlamentului rolul de a legifera, înseamnă a ignora dispoziţiile art. 115 alin. (4) -(6) din Constituţie şi a lipsi de substanţă practică posibilitatea pe care Legea fundamentală o recunoaşte Guvernului, de a adopta ordonanţe de urgenţă, evident cu respectarea exigenţelor pe care însăşi Constituţia le instituie.

M ai mult, în situaţia determinată de constatarea neconstituţionalităţii unei legi în ansamblul său, Curtea a reţinut că pronunţarea unei astfel de decizii are un efect definitiv cu privire la acel act normativ, consecinţa fiind încetarea procesului legislativ în privinţa respectivei reglementări (a se vedea Decizia nr. 308 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012) .

În fine, Curtea constată că, în cauza de faţă, adoptarea unei ordonanţe de urgenţă, în condiţiile enunţate mai sus, ulterior constatării neconstituţionalităţii Legii nr. 187/1999 în ansamblul său, reprezintă o situaţie diferită de cea din Decizia Curţii Constituţionale nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010, prin care Curtea a constatat neconstituţionalitatea anumitor prevederi ale Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, motiv pentru care invocarea considerentelor acestei decizii nu poate avea relevanţă la soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, în privinţa sintagmelor „indiferent sub ce formă“ şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii“, excepţie ridicată de Ioan Besoiu în Dosarul nr. 10.185/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte prevederi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Gagu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 956

din 1 noiembrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 şi 151 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 şi 151 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Sindicatul cadrelor militare disponibilizate în rezervă şi în retragere, în calitate de reprezentant al membrilor săi Emil Pătrăşcanu şi Gheorghe Ţuţuianu, în dosarele nr. 2.326/103/2011 şi nr. 2.334/103/2011 ale Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă, de Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 9.354/117/2011 şi de Constantin Dumitrache în Dosarul nr. 7.401/120/2011 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 25 octombrie 2012 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la data de 13 noiembrie 2012.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin deciziile nr. 708 din 9 aprilie 2012 şi nr. 709 din 9 aprilie 2012, pronunţate în dosarele nr. 2.326/103/2011 şi nr. 2.334/103/2011, Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 151 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Excepţia a fost ridicată de Sindicatul cadrelor militare disponibilizate în rezervă şi în retragere, în calitate de reprezentant al membrilor săi Emil Pătrăşcanu şi Gheorghe Ţuţuianu, cu prilejul soluţionării recursurilor formulate împotriva sentinţelor civile nr. 1.281/C din 28 septembrie 2011 şi nr. 1.287/C din 28 septembrie 2011, pronunţate de Tribunalul Neamţ în dosarele nr. 2.326/103/2011 şi nr. 2.334/103/2011.

Prin Încheierea din 15 mai 2012, pronunţată în Dosarul nr. 9.354/117/2011, Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 din Legea nr. 263/2010.

Excepţia a fost ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 839 din 26 ianuarie 2012, pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 9.354/117/2011, sentinţă prin care acţiunea formulată de reclamantul Vasile Popa a fost respinsă ca inadmisibilă, întrucât nu a fost îndeplinită procedura prealabilă de contestare a deciziei de pensionare la Comisia Centrală de Contestaţii.

Prin Încheierea din 7 iunie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 7.401/120/2011, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 alin. (1) şi (2) şi art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, excepţie ridicată de Constantin Dumitrache.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, următoarele:

1. Procedura administrativă prealabilă reglementată de art. 149 din Legea nr. 263/2010 are, în realitate, un caracter jurisdicţional, contravenind astfel dispoziţiilor art. 21 alin. (4) din Constituţie. În acest sens, invocă prevederile Regulamentului Ministerului Muncii,

Familiei şi Protecţiei Sociale din 2 mai 2011 privind organizarea, funcţionarea şi structura Comisiei Centrale de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice, care reglementează în art. 13 şi 14 procedura de soluţionare a contestaţiilor de către această comisie.

2. În situaţia în care procedura administrativă prealabilă reglementată de textele de lege criticate nu este urmată, instanţa de judecată va respinge acţiunea ca inadmisibilă. De asemenea, neformularea contestaţiilor împotriva deciziilor de pensionare în termenul legal face ca aceste decizii să devină definitive, astfel că modul de stabilire a pensiei nu mai poate fi supus analizei instanţei de judecată, încălcându-se, prin urmare, dispoziţiile art. 21 din Constituţie.

3. Art. 151 din Legea nr. 263/2010 prevede posibilitatea atacării în instanţă a hotărârilor Comisiei Centrale de Contestaţii, respectiv ale comisiilor de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, dar nu se referă şi la situaţia când aceste comisii nu răspund contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de pensionare în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 150 alin. (4) . Astfel, procedura prealabilă de contestare a deciziei de pensionare se desfăşoară în faţa unei unice comisii la nivel naţional, fapt de natură a îngreuna cu adevărat accesul la instanţă într-un termen rezonabil, fiind evident şi notoriu faptul că, raportat la numărul mare de contestaţii adunate de la nivelul întregii ţări în faţa unui unic organism abilitat să le soluţioneze, termenul legal de soluţionare nu poate fi respectat. Neavând o hotărâre emisă de aceste comisii, titularul dreptului la pensie nu se poate adresa instanţei de judecată. În acelaşi timp , legea nu prevede posibilitatea atacării direct în instanţă a deciziilor de pensionare.

Prevederile art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 împiedică accesul liber la justiţie şi pentru că, în urma emiterii hotărârii Comisiei Centrale de Contestaţii, „aceasta din urmă admite total sau parţial contestaţia şi retrimite dosarul pentru revizuire casei de pensii emitente iniţial, spre a emite o nouă decizie de pensie. Împotriva acesteia, pensionarul nu poate introduce direct acţiune în justiţie, întrucât nu a epuizat faza procedurii prealabile. Casa de pensii poate emite o nouă decizie de pensie [....]. Aceasta va fi urmată de o nouă contestaţie la decizia de pensie tot către Comisia Centrală de Contestaţii şi aşa mai departe...“

Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, întrucât alin. (4) al acestui articol se referă doar la procedurile prealabile administrative cu caracter jurisdicţional, iar nu şi la cele fără caracter jurisdicţional, aşa cum este procedura reglementată de art. 149 din Legea nr. 263/2010.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) , ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 149 şi 151 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, dispoziţii potrivit cărora:

- Art. 149: „(1) Deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii şi de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestaţii, respectiv la comisiile de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii.

(2) Procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicţional.

(3) Comisia Centrală de Contestaţii funcţionează în cadrul CNPP.

(4) Deciziile de pensie necontestate în termenul prevăzut la alin. (1) sunt definitive.“;

- Art. 151: „(1) Hotărârile Comisiei Centrale de Contestaţii, respectiv ale comisiilor de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii se comunică persoanelor în cauză şi caselor teritoriale de pensii sau caselor de pensii sectoriale interesate, după caz, în termen de 5 zile de la adoptare.

(2) Hotărârile prevăzute la art. 150 alin. (3) pot fi atacate la instanţa judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare.

(3) Hotărârile prevăzute la art. 150 alin. (3) care nu au fost atacate la instanţele judecătoreşti în termenul prevăzut la alin. (2) sunt definitive.“

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că prevederile de lege criticate contravin următoarelor texte din Constituţie: art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 44 referitor la dreptul de proprietate. De asemenea, invocă încălcarea următoarelor texte din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale: art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 17 referitor la interzicerea abuzului de drept şi art. 18 referitor la limitarea folosirilor restrângerilor drepturilor.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate fac parte din cap. VIII al Legii nr. 263/2010 -”Jurisdicţia asigurărilor sociale“. Prevederile acestui capitol stabilesc că persoanele nemulţumite de modul de stabilire a pensiei pot contesta deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii şi de casele de pensii sectoriale, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestaţii, respectiv la comisiile de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii. Termenul de soluţionare a acestor contestaţii este de 45 de zile de la data înregistrării acestora, iar hotărârile pronunţate se comunică persoanelor în cauză şi caselor teritoriale de pensii sau caselor de pensii sectoriale interesate, după caz, în termen de 5 zile de la adoptare. Această procedură are caracterul unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicţional.

Art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 prevede posibilitatea atacării în instanţă a hotărârilor Comisiei Centrale de Contestaţii, respectiv ale comisiilor de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Faţă de criticile formulate de autorii excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

1. Critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 21 alin. (4) din Constituţie are în vedere faptul că, deşi art. 149 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 caracterizează această procedură ca fiind una „administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicţional“, în realitate, din cuprinsul art. 13 şi 14 din Regulamentul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale din 2 mai 2011 privind organizarea, funcţionarea şi structura Comisiei Centrale de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice, aprobat prin Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale, al ministrului apărării naţionale, al ministrului administraţiei şi internelor şi al directorului Serviciului Român de Informaţii nr. 1.453/M.34/18.769/10.161/2011, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 9 mai 2011, reiese că această procedură are caracter jurisdicţional, astfel că obligativitatea acesteia este neconstituţională.

Curtea constată însă că această critică nu vizează conţinutul prevederilor Legii nr. 263/2010, ci pe cel al Regulamentului Ministerului M uncii, Familiei şi Protecţiei Sociale din 2 mai 2011. Or, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională este competentă a se pronunţa doar cu privire la „neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare“. Aceste dispoziţii se referă la lege stricto sensu, ca act adoptat de Parlament şi promulgat de Preşedintele României, astfel că nu acoperă şi sfera actelor administrative emise în aplicarea legilor, ce pot fi contestate însă în faţa instanţelor de contencios administrativ.

2. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia, în cazul neparcurgerii procedurii prealabile obligatorii, titularul dreptului la pensie ar fi împiedicat de a se adresa justiţiei, cu încălcarea art. 21 şi, în subsidiar, a art. 44 din Constituţie, Curtea reţine că, reglementând această procedură, legiuitorul a urmărit degrevarea instanţelor de judecată de o mare parte a cauzelor privind drepturile de asigurări sociale prin interpunerea comisiilor de contestaţii în procedura de soluţionare a acestora. Astfel, pensionarii pot supune deciziile de pensii controlului comisiei de contestaţii fără a mai parcurge procedura, în principiu de mai lungă durată, din faţa instanţelor de judecată şi, numai în situaţia când nu sunt mulţumiţi de hotărârile acestei comisii, pot să le supună analizei instanţei de judecată. O astfel de procedură nu poate fi privită ca aducând eo ipso atingere dreptului de acces liber la justiţie, chiar dacă are caracter obligatoriu, atât timp cât, ulterior parcurgerii sale, persoana interesată se poate adresa instanţei de judecată. Prevederile art. 21 din Constituţie nu interzic existenţa unei astfel de proceduri administrative prealabile şi nici obligativitatea acesteia atât timp cât nu are un caracter jurisdicţional.

De altfel, în acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Constituţională şi prin Decizia nr. 121 din 9 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 8 martie 2010, în care a statuat că „instituirea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicţional nu este contrară principiului liberului acces la justiţie cât timp decizia organului administrativ poate fi atacată în faţa unei instanţe judecătoreşti“.

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat prin Hotărârea din 23 iunie 1981, pronunţată în Cauza Le Compte, Van Leuven şi De Meyere contra Belgiei, paragraful 51, ori Hotărârea din 26 aprilie 1995, pronunţată în Cauza Fischer contra Austriei, paragraful 28, că imperative de supleţe şi eficacitate, pe deplin compatibile cu protecţia drepturilor protejate de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, pot justifica intervenţia prealabilă a unor organe administrative care nu îndeplinesc condiţiile cerute de art. 6 paragraful 1 din Convenţie. Ceea ce impun însă dispoziţiile acestui articol convenţional este ca decizia unei asemenea autorităţi să fie supusă controlului ulterior exercitat de un organ de p lină jurisdicţie, adică un „tribunal“ în sensul Convenţiei.

Faptul că, prin neparcurgerea acestei proceduri ori prin nerespectarea termenelor legale, cel interesat ar putea pierde dreptul de acces la justiţie nu este nici el de natură să demonstreze neconstituţionalitatea procedurii administrative prealabile analizate.

Astfel, aşa cum Curtea a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa, „liberul acces la justiţie semnifică faptul că orice persoană se poate adresa instanţelor judecătoreşti pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus niciunei condiţionări.

Mai mult, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât cu respectarea cadrului legal stabilit de legiuitor, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, are legitimarea constituţională de a stabili procedura de judecată. Aceasta implică şi reglementarea unor termene, după a căror expirare valorificarea dreptului nu mai este posibilă“.

În acest sens este Decizia nr. 1.033 din 14 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 29 octombrie 2010.

Prin urmare, având în vedere cele reţinute, Curtea urmează a respinge şi această critică de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

3. În continuare, analizând criticile aduse în mod special prevederilor art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, Curtea reţine că, potrivit celor susţinute de autorii excepţiei de neconstituţionalitate, în urma emiterii hotărârii Comisiei Centrale de Contestaţii, „aceasta din urmă admite total sau parţial contestaţia şi retrimite dosarul pentru revizuire casei de pensii emitente iniţial, spre a emite o nouă decizie de pensie. Împotriva acesteia, pensionarul nu poate introduce direct acţiune în justiţie, întrucât nu a epuizat faza procedurii prealabile“.

De asemenea, autorii excepţiei critică faptul că art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, prin redactarea sa restrictivă, în sensul posibilităţii de a ataca în instanţă doar hotărârile comisiilor de contestaţii, iar nu şi direct deciziile de pensionare, creează în fapt un obstacol pentru accesul la justiţie în situaţia în care aceste comisii nu răspund contestatarilor în termenul prevăzut de lege.

Faţă de prima critică de neconstituţionalitate, Curtea reţine că aspectele de neconstituţionalitate invocate provin dintr-o eronată interpretare a textului de lege criticat.

Astfel, este evident lacunară interpretarea potrivit căreia pensionarul nu ar putea niciodată supune controlului judiciar hotărârea Comisiei Centrale de Contestaţii. Acest raţionament omite faptul că, deşi prin hotărârea pronunţată Comisia Centrală de Contestaţii poate dispune recalcularea pensiei şi emiterea unei noi decizii de pensionare de către casa de pensii, totodată această hotărâre poate fi atacată în instanţă, potrivit art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

De asemenea, rezultat al unei interpretări eronate pare a fi şi critica referitoare la faptul că textul de lege criticat ar bloca accesul la justiţie al celor care, deşi s-au adresat comisiilor de contestaţii, nu au primit o hotărâre de la acestea în termenul legal.

Astfel, Curtea apreciază că, în măsura în care o persoană face dovada îndeplinirii cerinţelor legii de a se adresa comisiei de contestaţii pentru soluţionarea cererilor referitoare la drepturile de asigurări sociale şi a faptului că termenul legal pentru soluţionarea şi comunicarea acestora a fost depăşit, instanţele de judecată, în virtutea rolului lor activ prevăzut de art. 129 alin. (5) din Codul de procedură civilă, nu ar putea respinge ca prematură ori inadmisibilă acţiunea, ci ar proceda la soluţionarea acesteia pe fond. Aceasta nu exclude demersul prealabil al instanţei de a obţine răspunsul pe care comisia l-a dat contestaţiei formulate potrivit art. 149 din Legea nr. 263/2010.

Invocarea din oficiu a excepţiei de prematuritate a acţiunii în justiţie nu este posibilă, de vreme ce dispoziţiile art. 109 alin. (3) din Codul de procedură civilă prevăd că „neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii“. Pe de altă parte, invocarea acestei excepţii de către comisiile de contestaţii ar echivala cu invocarea propriei culpe.

Cu toate acestea, aşa cum o demonstrează practica judiciară invocată de autorii excepţiei, unele instanţe de judecată interpretează prevederile art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 ca un obstacol de a se adresa justiţiei nu doar în situaţia în care contestatarul nu a parcurs procedura administrativă prealabilă obligatorie, ci şi în cazul în care acesta a făcut toate demersurile necesare, dar comisia de contestaţii nu a soluţionat cererea în termenul legal. Textul de lege în discuţie, prin redactarea sa lacunară, dă posibilitatea unei astfel de interpretări ce are drept consecinţă încălcarea dreptului fundamental de acces liber la justiţie.

Curtea, prin Decizia nr. 953 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007, a statuat că existenţa oricărui impediment administrativ, care nu are o justificare obiectivă sau raţională şi care ar putea până la urmă să nege accesul liber la justiţie, încalcă în mod flagrant prevederile art. 21 alin. (1) -(3) din Constituţie.

Într-adevăr, prevederea dreptului de acces la justiţie, în condiţiile în care acesta poate fi obstrucţionat sau amânat fără termen din motive imputabile unui organ administrativ, poate pune în discuţie afectarea acestui drept ori chiar lipsirea sa de substanţă. Astfel, împrejurările care pot aduce atingere dreptului de acces liber la justiţie trebuie căutate nu doar în modul de reglementare a acestui drept, ci şi în modalitatea prin care, în practică, acesta se poate realiza în funcţie de condiţiile existente. Făcând trimitere la raţionamentul Curţii Europene a Drepturilor Omului statuat încă din anul 1979 în Hotărârea pronunţată în Cauza Airey contra Irlandei, instanţa de contencios constituţional reţine că, asemenea Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Constituţia României nu are ca scop să apere drepturi teoretice sau iluzorii, ci concrete şi efective.

Or, interpretarea dată dispoziţiilor art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, în sensul că acestea ar putea amâna fără limită de timp realizarea drepturilor titularilor dreptului de pensie, poate fi privită, fără îndoială, ca o atingere a dreptului de care aceştia trebuie să se bucure potrivit art. 21 din Constituţie.

Curtea apreciază că înlăturarea oricărei posibile interpretări a legii de natură să limiteze accesul liber la justiţie se impune cu atât mai mult în contextul avut în vedere cu cât acesta priveşte realizarea dreptului la pensie.

Astfel, deşi pronunţate într-un alt context, considerentele Deciziei nr. 874 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, au în prezenta cauză o deosebită relevanţă: „Scopul pensiei este acela de a compensa în perioada pasivă a vieţii persoanei asigurate contribuţiile vărsate de către aceasta la bugetul asigurărilor sociale de stat în temeiul principiului contributivităţii şi de a asigura mijloacele de subzistenţă a celor care au dobândit acest drept în condiţiile legii (perioadă contributivă, vârstă de pensionare etc.) . Astfel, statul are obligaţia pozitivă de a lua toate măsurile necesare realizării acestei finalităţi şi de a se abţine de la orice comportament de natură a limita dreptul la asigurări sociale.

Deşi sumele plătite cu titlu de contribuţie la asigurările sociale nu reprezintă un depozit la termen şi, prin urmare, nu pot da naştere vreunui drept de creanţă asupra statului sau asupra fondurilor de asigurări sociale (Decizia Curţii Constituţionale nr. 861 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007) , ele îndreptăţesc persoana care a realizat venituri şi care a plătit contribuţia sa la bugetul asigurărilor sociale de stat să beneficieze de o pensie care să reflecte nivelul veniturilor realizate în perioada activă a vieţii.

Cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivităţii, se constituie într-un drept câştigat, astfel încât diminuarea acesteia nu poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar. Prin sumele plătite sub forma contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale, persoana în cauză, practic, şi-a câştigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivităţii.“

Având în vedere cele reţinute, Curtea apreciază că dispoziţiile art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 sunt constituţionale în măsura în care se interpretează că nesoluţionarea contestaţiilor şi necomunicarea în termenul legal a hotărârilor Comisiei Centrale de Contestaţii, respectiv ale comisiilor de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii nu împiedică accesul la justiţie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Constată că dispoziţiile art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care au format obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de Sindicatul cadrelor militare disponibilizate în rezervă şi în retragere, în calitate de reprezentant al membrilor săi Emil Pătrăşcanu şi Gheorghe Ţuţuianu, în dosarele nr. 2.326/103/2011 şi nr. 2.334/103/2011 ale Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă şi de Constantin Dumitrache în Dosarul nr. 7.401/120/2011 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă, sunt constituţionale în măsura în care se interpretează că nesoluţionarea contestaţiilor şi necomunicarea în termenul legal a hotărârilor Comisiei Centrale de Contestaţii, respectiv ale comisiilor de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii nu împiedică accesul la justiţie.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 şi art. 151 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 263/2010, excepţie ridicată de Sindicatul cadrelor militare disponibilizate în rezervă şi în retragere, în calitate de reprezentant al membrilor săi Emil Pătrăşcanu şi Gheorghe Ţuţuianu, în dosarele nr. 2.326/103/2011 şi nr. 2.334/103/2011 ale Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă, de Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 9.354/117/2011 şi de Constantin Dumitrache în Dosarul nr. 7.401/120/2011 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă.

Prezenta decizie se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

ORDONANŢE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ

pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind evidenţa persoanelor, actele de identitate ale cetăţenilor români, precum şi actele de rezidenţă ale cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rezidenţi în România

 

Având în vedere că, potrivit Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cu modificările şi completările ulterioare, actul de identitate naţional are funcţia de document de călătorie pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, astfel încât se impune producerea unor acte de identitate sigure, în măsură să conducă la evitarea utilizării de documente de identitate false sau falsificate, fapt care s-a intensificat în ultimii ani,

ţinându-se seama de necesitatea sporirii gradului de siguranţă al actului de identitate, relevată, inclusiv prin mass-media, şi în situaţii care priveau derularea unor tranzacţii imobiliare ilicite ori din domeniul traficului de persoane sau al migraţiei ilegale,

în baza necesităţii alinierii la iniţiativele europene în materia evidenţei persoanelor şi a e-serviciilor, respectiv preocupările de interconectare a sistemelor referitoare la identitatea electronică, pentru crearea premiselor necesare introducerii şi compatibilizării soluţiilor de e-adminstraţie, în concordanţă cu obiectivele care se subscriu proiectului european la scară largă, STORK (Secure idenTity acrOss boRders linKed) , care îşi propune să implementeze recunoaşterea la scară europeană a identităţii electronice, ceea ce va permite întreprinderilor, cetăţenilor şi funcţionarilor din administraţiile publice să îşi utilizeze, în oricare dintre statele membre, identitatea electronică atribuită la nivel naţional,

ţinând seama de evaluarea activităţii desfăşurate de Ministerul Administraţiei şi Internelor în anul 2011, capitolul VIII „Priorităţi ale M.A.I. pentru anul 2012“, care prevede implementarea proiectului cărţii electronice de identitate,

ţinând cont de obligaţiile asumate de către România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, sub sancţiunea declanşării procedurii privind neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de art. 258 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, de introducere în cursul anului 2012 a elementelor biometrice de identificare în permisele de mic trafic de frontieră,

având în vedere faptul că Centrul Naţional Unic de Personalizare a Paşapoartelor Electronice, care funcţionează la Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, deţine echipamentele şi tehnologia necesare personalizării permiselor de mic trafic de frontieră cu elemente biometrice de identificare,

în conformitate cu prevederile pct. 7 din Decizia Comisiei C (2009) 3.770 din 20 mai 2009 de modificare a specificaţiilor tehnice pentru modelul uniform de permis de şedere pentru resortisanţii ţărilor terţe,

pentru respectarea dreptului de vot al persoanelor private de libertate, luând în considerare numărul mare de persoane private de libertate care nu îşi pot exprima dreptul de vot în lipsa unor documente de identitate valabile, precum şi în vederea interpretării şi aplicării unitare a dispoziţiilor legale cu referire la scutirea taxelor pentru producerea şi eliberarea documentelor de identitate,

ţinând seama de faptul că aceste elemente constituie situaţii extraordinare vizând interesul cetăţenilor care circulă în regim de mic trafic de frontieră şi contribuie la îndeplinirea obligaţiilor asumate de România,

având în vedere faptul că neadoptarea acestor măsuri imediate şi a reglementărilor de implementare a acestora, prin ordonanţă de urgenţă, ar genera disfuncţionalităţi majore cu efecte negative asupra evidenţei cetăţenilor români şi securităţii documentelor de identitate, precum şi în utilizarea eficientă a resurselor umane şi financiare din sistemul de evidenţă a populaţiei,

în considerarea faptului că aceste elemente cu impact major în evidenţa populaţiei vizează interesul general public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

Art. I. - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 719 din 12 octombrie 2011, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 2, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

Art. 2. - (1) Evidenţa cetăţenilor români reprezintă un sistem naţional de înregistrare şi actualizare a datelor cu caracter personal ale acestora, necesar cunoaşterii numărului, structurii şi mişcării populaţiei pe teritoriul ţării şi furnizării de date în interesul cetăţenilor, al statului şi al instituţiilor publice.

(2) Evidenţa cetăţenilor români cu domiciliul în România se ţine după principiul locului de domiciliu al acestora de către Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, denumită în continuare D.E.P.A.B.D., împreună cu serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor organizate potrivit legii.

2. La articolul 2, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4) , cu următorul cuprins:

(4) Activitatea de evidenţă a cetăţenilor români, precum şi cea privind eliberarea actelor de identitate ale cetăţenilor români se realizează în mod unitar şi sunt coordonate de D.E.P.A.B.D., la nivel central, şi de către serviciile publice comunitare judeţene de evidenţă a persoanelor, la nivel judeţean.

3. Articolul 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 3. - (1) Integrarea şi administrarea bazelor de date privind evidenţa persoanelor, a actelor de stare civilă, a cărţilor de identitate, a cărţilor electronice de identitate, a cărţilor de identitate provizorii, a cărţilor de alegător şi a celorlalte documente necesare persoanei în relaţiile cu statul se realizează de D.E.P.A.B.D.

(2) D.E.P.A.B.D. administrează Sistemul naţional informatic de evidenţă a persoanelor, denumit în continuare S.N.I.E.P.

(3) S.N.I.E.P. reprezintă ansamblul activităţilor desfăşurate cu mijloace informatice pentru ţinerea evidenţei persoanelor, producerea, emiterea şi evidenţa actelor de stare civilă, a cărţilor de identitate, a cărţilor electronice de identitate, a cărţilor de identitate provizorii, a cărţilor de alegător şi a altor documente necesare persoanei în relaţiile cu statul.

4. Articolul 4 se abrogă.

5. Articolul 5 se abrogă.

6. Articolul 6 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 6. - (1) În vederea realizării evidenţei cetăţenilor români, fiecărei persoane fizice i se atribuie, începând de la naştere, un cod numeric personal, denumit în continuare C.N.P., care se înscrie în actele şi certificatele de stare civilă şi se preia în celelalte acte cu caracter oficial, emise pe numele persoanei respective, precum şi în Registrul naţional de evidenţă a persoanelor, denumit în continuare R.N.E.P.

(2) C.N.P. reprezintă un număr semnificativ ce individualizează în mod unic o persoană fizică şi constituie un instrument de verificare a datelor de stare civilă ale acesteia şi de identificare în anumite sisteme informatice de către persoanele autorizate.

(3) C.N.P. sunt generate şi administrate prin mijloace informatice de D.E.P.A.B.D., care emite şi distribuie anual către serviciile publice comunitare judeţene de evidenţă a persoanelor, Serviciul Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor al Municipiului Bucureşti şi Departamentul consular din cadrul Ministerului Afacerilor Externe listele conţinând codurile numerice personale precalculate pentru anul în curs.

(4) Pentru situaţii de excepţie, la solicitarea instituţiilor publice prevăzute la alin. (3) , D.E.P.A.B.D. generează C.N.P. suplimentare.

(5) Atribuirea C.N.P. se face, în ţară, de serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor sau, acolo unde acestea nu există ori nu funcţionează, de autorităţile executive ale unităţilor administrativ-teritoriale, iar în străinătate, de Ministerul Afacerilor Externe, prin misiunile diplomatice şi oficiile consulare de carieră ale României, în baza listelor prevăzute la alin. (3) sau, după caz, alin. (4) .

(6) Gestionarea şi verificarea atribuirii C.N.P. revin serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor, sub coordonarea D.E.P.A.B.D.

7. Titlul capitolului II se modifică şi va avea următorul cuprins: Capitolul II

Organizarea şi administrarea R.N.E.P.

8. Articolul 7 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Articolul 7

(1) R.N.E.P. este componenta principală a S.N.I.E.P. şi reprezintă ansamblul datelor cu caracter personal ale cetăţenilor români, rezultate în urma prelucrării automate, într-o concepţie unitară, pentru scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) .

(2) R.N.E.P. este organizat pe 3 niveluri - central, judeţean şi local - şi funcţionează în sistem deschis, servind ca suport unic pentru furnizarea de date, în condiţiile legii, pentru toate sistemele informatice care prelucrează date nominale privind persoana fizică.

(3) Componenta informatizată a R.N.E.P. este organizată pe un singur nivel - central.

(4) Conţinutul R.N.E.P. se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Administraţiei şi Internelor.

9. Articolul 8 se abrogă.

10. Articolul 9 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 9. - (1) Cetăţenii români sunt înregistraţi în R.N.E.P. pe baza datelor de stare civilă din actele de naştere.

(2) Introducerea, actualizarea, exploatarea şi valorificarea datelor din R.N.E.P. se realizează de D.E.P.A.B.D. şi de serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor.

(3) Actualizarea datelor din R.N.E.P. se realizează pe baza documentelor prezentate de persoana interesată sau comunicate de autorităţi, potrivit atribuţiilor ce le revin, în situaţiile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.

(4) Autorităţile prevăzute la alin. (3) sunt:

a) Ministerul Afacerilor Externe, pentru evenimentele de stare civilă intervenite în străinătate;

b) Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, pentru cei care dobândesc sau pierd cetăţenia română;

c) organele judiciare, pentru persoanele faţă de care s-a dispus interzicerea exercitării drepturilor electorale, interzicerea prezenţei sau părăsirii localităţii, precum şi pentru persoanele puse sub interdicţie;

d) instanţele judecătoreşti, notarii publici şi ofiţerii de stare civilă, pentru modificări intervenite ca urmare a divorţului;

e) Direcţia Generală de Paşapoarte, pentru cei care dobândesc sau deţin statutul de cetăţean român cu domiciliul în străinătate.

11. La articolul 10, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(2) Beneficiarii datelor cu caracter personal furnizate din R.N.E.P. sunt obligaţi să utilizeze aceste date numai pentru destinaţia stabilită şi să asigure protecţia acestora, în condiţiile legii.

12. Articolul 11 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 11. - (1) Furnizarea sau verificarea unor date cu caracter personal din R.N.E.P. se face la cererea persoanelor fizice sau a persoanelor juridice, în condiţiile stabilite de lege.

(2) Furnizarea sau verificarea unor date cu caracter personal din R.N.E.P. se face în condiţiile stabilite de lege, în cadrul unor acţiuni de interes public sau în vederea îndeplinirii unor obligaţii legale, cu p lata corespunzătoare a taxelor prevăzute de lege, în baza unui contract încheiat între Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin D.E.P.A.B.D., şi beneficiar.

(3) De la plata taxelor prevăzute la alin. (2) se exceptează furnizarea sau verificarea unor date cu caracter personal din R.N.E.P. solicitată de:

a) instituţiile publice cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice, securităţii naţionale şi justiţiei;

b) instituţiile publice cu atribuţii în domeniul realizării creanţelor bugetare prin modalităţile de executare silită prevăzute de lege;

c) Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, casele de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti, Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii;

d) Ministerul Sănătăţii, autorităţile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti şi spitalele judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale;

e) Ministerul Finanţelor Publice şi structurile subordonate acestuia, în scopul urmăririi impozitului pe venit datorat de persoanele fizice;

f) Ministerul Afacerilor Externe şi structurile subordonate acestuia;

g) instituţiile cu atribuţii în domeniul protecţiei drepturilor copilului şi al asistenţei şi ocrotirii sociale a bătrânilor;

h) poliţia locală;

i) alte persoane juridice, în condiţiile prevăzute de lege.

(4) În situaţia prevăzută la alin. (3) , furnizarea sau verificarea unor date cu caracter personal se face în baza unui protocol încheiat între Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin D.E.P.A.B.D., şi persoanele juridice enumerate.

(5) Contractul prevăzut la alin. (2) şi protocolul prevăzut la alin. (4) trebuie să conţină în mod obligatoriu destinaţia datelor, volumul şi structura acestora, suportul pe care se livrează şi măsurile de protecţie şi securitate a datelor prevăzute de lege.

(6) Furnizarea sau verificarea unor date cu caracter personal din R.N.E.P. se realizează de:

a) D.E.P.A.B.D. sau de structurile sale teritoriale, la solicitarea scrisă adresată acestora;

b) serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor, la solicitarea scrisă adresată acestora, atunci când datele cu caracter personal servesc îndeplinirii obligaţiilor legale ce revin autorităţilor administraţiei publice locale.

13. Articolul 12 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 12

(1) Începând cu vârsta de 14 ani, cetăţenilor români li se eliberează acte de identitate.

(2) În termen de 15 zile de la împlinirea vârstei prevăzute la alin. (1) , cetăţenii români trebuie să solicite eliberarea actului de identitate.

(3) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin act de identitate se înţelege cartea de identitate, cartea electronică de identitate, cartea de identitate provizorie şi buletinul de identitate, aflate în termen de valabilitate.

14. Articolul 13 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 13. - (1) Actul de identitate face dovada identităţii, a cetăţeniei române, a adresei de domiciliu şi, după caz, a adresei de reşedinţă.

(2) În condiţiile Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cu modificările şi completările ulterioare, cartea de identitate şi cartea electronică de identitate constituie document de călătorie în statele membre ale Uniunii Europene.

(3) Cartea electronică de identitate permite titularului autentificarea în sisteme informatice ale Ministerului Administraţiei şi Internelor sau sisteme terţe, precum şi utilizarea semnăturii electronice calificate, în condiţiile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică şi ale prezentei ordonanţe de urgenţă.

(4) În cazul minorului căruia nu i s-a eliberat primul act de identitate, dovada identităţii se face cu certificatul de naştere. Dovada cetăţeniei acestuia se face cu certificatul de naştere însoţit de actul de identitate sau paşaportul unuia dintre părinţi.

15. Articolul 14 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 14. - (1) Actul de identitate se eliberează de către serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor de la locul de domiciliu sau reşedinţă a persoanei fizice, pe baza cererii acesteia sau a reprezentantului său legal.

(2) Cetăţenii români cu domiciliul în România aflaţi temporar în străinătate pot depune cerere pentru eliberarea actului de identitate:

a) la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României din străinătate, în cazul în care, din motive obiective, nu se pot deplasa la serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor de la locul de domiciliu sau reşedinţă, cu excepţia cererii pentru eliberarea cărţii de identitate provizorie;

b) la serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor, prin împuternicit, pe bază de procură specială autentificată la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României din ţara respectivă, cu excepţia cererii pentru eliberarea cărţii electronice de identitate prevăzute la art. 17 alin. (6) lit. a) .

(3) Primul act de identitate nu se eliberează pe bază de procură specială.

(4) În cazul minorului care la împlinirea vârstei de 14 ani se află, în condiţiile legii, în centre specializate aflate sub autoritatea serviciilor publice de asistenţă socială, actul de identitate se eliberează, prin grija acestor servicii, de către serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor din raza teritorială de competenţă.

(5) Minorul depune cererea pentru eliberarea actului de identitate, însoţit de unul dintre părinţi sau, după caz, de reprezentantul său legal, de persoana desemnată din cadrul centrului specializat aflat sub autoritatea serviciului public de asistenţă socială sau de persoana căreia i-a fost încredinţat în plasament.

(6) Pentru testarea şi urmărirea funcţionării aplicaţiilor informatice, pentru soluţionarea unor cazuri deosebite, precum şi pentru sprijinirea activităţii specifice a structurilor cu atribuţii în domeniul ordinii publice şi siguranţei naţionale, actele de identitate se eliberează şi de către D.E.P.A.B.D., de către serviciile publice comunitare judeţene de evidenţă a persoanelor, respectiv al municipiului Bucureşti.

16. Articolul 15 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 15. - (1) Cererea pentru eliberarea actului de identitate reprezintă un formular-tip care conţine datele cu caracter personal ale solicitantului şi informaţiile stabilite de lege pentru constituirea şi actualizarea R.N.E.P.

(2) Cererea prevăzută la alin. (1) se semnează de solicitant în prezenţa lucrătorului serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor, al reprezentantului misiunii diplomatice sau al oficiului consular şi trebuie să fie însoţită de documentele care, potrivit legii, fac dovada numelui de familie şi a prenumelui, datei de naştere, stării civile, cetăţeniei române, adresei de domiciliu şi, după caz, adresei de reşedinţă.

(3) Cererile care privesc eliberarea unui nou act de identitate trebuie însoţite numai de documentele care, potrivit legii, fac dovada adresei de domiciliu şi, după caz, a adresei de reşedinţă, cu excepţia situaţiei în care:

a) au intervenit modificări ale datelor privind numele de familie şi prenumele, data de naştere, starea civilă şi cetăţenia română, când se prezintă şi documentele care atestă aceste modificări;

b) solicitantul este titular al unei cărţi de identitate provizorii sau al unui buletin de identitate, când se prezintă toate documentele prevăzute la alin. (2) .

(4) În cazul pierderii, furtului, distrugerii sau al deteriorării actelor de identitate, solicitantul trebuie să prezinte un alt document oficial, cu fotografie de dată recentă, pentru certificarea identităţii. Atunci când persoana nu deţine un astfel de document ori în situaţia în care se constată diferenţe între fizionomia solicitantului şi documentele prezentate sau informaţiile din R.N.E.P., se solicită verificarea identităţii de către structura teritorială a poliţiei.

(5) Termenul de soluţionare a cererilor pentru eliberarea unui act de identitate este de până la 30 de zile de la data înregistrării cererii

la serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor. În situaţii deosebite, termenul poate fi prelungit cu cel mult 15 zile de către şeful serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor.

17. Articolul 16 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 16. - (1) Cartea de identitate se eliberează:

a) cu valabilitate de 4 ani, pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani; b) cu valabilitate de 7 ani, pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 18 şi 25 de ani; c) cu valabilitate de 10 ani, după împlinirea vârstei de 25 de ani; d) cu valabilitate nelimitată, după împlinirea vârstei de 55 de ani.

(2) De la data punerii în circulaţie a cărţii electronice de identitate, cartea de identitate şi cartea electronică de identitate se eliberează: a) cu valabilitate de 4 ani, pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani;

b) cu valabilitate de 5 ani, după împlinirea vârstei de 18 ani.

18. Articolul 17 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 17. - (1) Cartea de identitate conţine date în format tipărit sau în format inscripţionat prin tehnologie laser, precum şi elemente de particularizare şi de siguranţă.

(2) Datele cu caracter personal înscrise în cartea de identitate sunt: a) numele şi prenumele titularului;

b) sexul;

c) cetăţenia titularului;

d) data şi locul naşterii titularului;

e) semnătura olografă a titularului;

f) fotografia titularului;

g) C.N.P.;

h) adresa de domiciliu a titularului.

(3) În cazul incapabililor şi al persoanelor infirme sau analfabete, semnătura olografă a titularului poate lipsi din conţinutul cărţii de identitate.

(4) Cartea electronică de identitate este de tip smart card şi conţine date în format tipărit sau în format inscripţionat prin tehnologie laser şi în format electronic, precum şi elemente de particularizare şi de siguranţă.

(5) Datele cu caracter personal care se înscriu în cartea electronică de identitate sunt cele prevăzute la alin. (2) , cu aplicarea, după caz, a prevederilor alin. (3) . În format electronic se înscriu:

a) datele din formatul tipărit, cu excepţia semnăturii olografe a titularului;

b) prenumele părinţilor titularului;

c) certificate digitale;

d) date biometrice ale titularului, constând în imaginea facială şi imaginile impresiunilor papilare a două degete.

(6) La cererea solicitantului, cartea electronică de identitate se eliberează: a) cu toate datele prevăzute la alin. (5) ; sau

b) cu datele prevăzute la alin. (5) , cu excepţia imaginii impresiunilor papilare.

19. După articolul 17 se introduc două noi articole, articolele 171 şi 172, cu următorul cuprins:

Articolul 171 (1) Certificatele digitale se emit şi se înscriu după cum urmează:

a) certificat digital, de Ministerul Administraţiei şi Internelor;

b) certificat digital calificat, de un furnizor de servicii de certificare, acreditat în condiţiile Legii nr. 455/2001.

(2) Pentru autentificarea în sistemele informatice ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, nivelul de aplicabilitate şi condiţiile de utilizare a certificatelor digitale prevăzute la alin. (1) lit. a) se stabilesc prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) Certificatul digital calificat se înscrie în cartea electronică de identitate ulterior producerii acesteia, la solicitarea titularului. Certificatul digital calificat se poate elibera doar persoanelor având capacitate deplină de exerciţiu.

Art. 172. - (1) Imaginile impresiunilor papilare se colectează numai cu acordul expres al solicitantului cărţii electronice de identitate sau, în cazul minorilor şi al incapabililor, numai cu acordul expres al părinţilor sau, după caz, părintelui care exercită autoritatea părintească ori al reprezentantului legal.

(2) Datele biometrice se colectează pentru a fi înscrise în cartea electronică de identitate, în scopul verificării autenticităţii acesteia şi identităţii titularului.

(3) Verificarea identităţii titularului cărţii electronice de identitate se stabileşte prin compararea directă a datelor biometrice preluate de la titularul acesteia, cu ocazia verificării, şi a datelor înscrise în cartea electronică de identitate.

(4) După personalizarea cărţii electronice de identitate, respectiv a cărţii de identitate şi transmiterea acestora la autoritatea competentă să le elibereze, toate datele stocate în bazele de date de producţie se şterg prin procedură automată.

(5) Imaginile impresiunilor papilare colectate cu ocazia depunerii cererii de eliberare a cărţii electronice de identitate se şterg prin procedură automată imediat după personalizarea cărţii electronice de identitate.

(6) Procedurile de preluare a datelor biometrice pentru emiterea cărţii electronice de identitate se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

20. Articolul 19 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 19. -  (1) Serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor eliberează un nou act de identitate în următoarele cazuri:

a) la expirarea termenului de valabilitate a actului de identitate care urmează a fi preschimbat;

b) dacă s-a modificat numele sau prenumele titularului, data ori locul naşterii, iar în cazul titularului unei cărţi electronice de identitate, şi prenumele părinţilor;

c) în cazul schimbării domiciliului;

d) în cazul schimbării denumirii sau rangului localităţilor şi străzilor, al renumerotării imobilelor sau rearondării acestora, al înfiinţării localităţilor sau străzilor;

e) în cazul atribuirii unui nou C.N.P.;

f) în cazul deteriorării actului de identitate;

g) în cazul pierderii, furtului sau distrugerii actului de identitate;

h) când fotografia din actul de identitate nu mai corespunde cu fizionomia titularului;

i) în cazul schimbării sexului;

j) în cazul anulării;

k) pentru preschimbarea actelor de identitate care nu se mai emit, dar sunt valabile.

(2) Titularul sau reprezentantul legal al acestuia este obligat să solicite eliberarea unui nou act de identitate, în condiţiile art. 15 şi 16, după cum urmează:

a) cu cel mult 180 de zile înainte de expirarea termenului de valabilitate a actului de identitate, dar nu mai puţin de 15 zile, în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. a) ;

b) în termen de 15 zile de la producerea uneia dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) -j) ;

c) oricând, în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. k) .

(3) Actul de identitate valabil rămâne în posesia titularului până la data înmânării noului document.

21. Articolul 20 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 20. - (1) Cartea de identitate provizorie se eliberează în următoarele cazuri:

a) când solicitantul nu prezintă toate documentele necesare pentru eliberarea cărţii de identitate sau a cărţii electronice de identitate;

b) când, temporar, nu se poate realiza procedura preluării datelor biometrice;

c) în cazul cetăţenilor români cu domiciliul în străinătate, care locuiesc temporar în România;

d) când se solicită eliberarea unei cărţi electronice de identitate sau a unei cărţi de identitate, în unul din cazurile prevăzute la art. 19 alin. (1) lit. a) , b) , e) -j) .

(2) Termenul de valabilitate a cărţii de identitate provizorie este diferenţiat după cum urmează:

a) de la o lună la un an, pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) -c) ;

b) 45 de zile, pentru situaţia prevăzută la alin. (1) lit. d) .

(3) Prevederile art. 15 şi 16 se aplică în mod corespunzător.

22. Articolul 21 se abrogă.

23. La articolul 24, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 24. - (1) Persoana care a găsit sau a intrat în mod fortuit în posesia unui act de identitate, indiferent cine este titularul acestuia, este obligată să îl depună ori să îl trimită, în termen de 24 de ore, la cel mai apropiat serviciu public comunitar de evidenţă a persoanelor sau la cea mai apropiată unitate de poliţie.

24. La articolul 27, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4) , cu următorul cuprins:

(4) În situaţia în care părinţii minorului aflat, în condiţiile legii, în centre specializate aflate sub autoritatea serviciilor publice de asistenţă socială nu sunt cunoscuţi sau nu pot fi identificaţi, domiciliul minorului este la adresa centrului respectiv.

25. Articolul 28 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Articolul 28 (1) Dovada adresei de domiciliu se poate face cu:

a) acte încheiate în condiţiile de validitate prevăzute de legislaţia română în vigoare, privind titlul locativ;

b) declaraţia scrisă a găzduitorului, persoană fizică sau persoană juridică, de primire în spaţiu, însoţită de unul dintre documentele prevăzute la lit. a) sau, după caz, la lit. d) ;

c) declaraţia pe propria răspundere a solicitantului, însoţită de nota de verificare a poliţistului de ordine publică, prin care se certifică existenţa unui imobil cu destinaţie de locuinţă şi faptul că solicitantul locuieşte efectiv la adresa declarată, pentru persoana fizică ce nu poate prezenta documentele prevăzute la lit. a) şi b) ;

d) documentul eliberat de autoritatea administraţiei publice locale, din care să rezulte că solicitantul sau, după caz, găzduitorul acestuia figurează înscris în Registrul agricol, cu imobil cu destinaţie de locuinţă;

e) actul de identitate al unuia dintre părinţi sau al reprezentantului său legal ori actul de încredinţare, însoţit, după caz, de unul din actele prevăzute la lit. a) -d) , în cazul minorilor care solicită eliberarea unui act de identitate.

(2) Declaraţia de primire în spaţiu a găzduitorului prevăzută la alin. (1) lit. b) poate fi dată în faţa lucrătorului din cadrul serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor, a poliţistului de siguranţă publică, a notarului public ori a funcţionarului misiunii diplomatice sau oficiului consular al României.

(3) În cazul minorului şi al persoanei puse sub interdicţie, declaraţia pe propria răspundere prevăzută la alin. (1) lit. c) se dă şi se semnează de către părintele sau, după caz, părinţii care exercită autoritatea părintească sau de către reprezentanţii lor legali.

26. Articolul 29 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 29. - (1) Serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor pe raza căruia se află ultimul domiciliu înscris în actul de identitate al solicitantului este obligat să comunice la cererea cetăţenilor români, în termen de 10 zile, datele referitoare la domiciliile avute de către persoana respectivă în România şi orice menţiune privind starea civilă, aflate în evidenţa acestuia, începând cu data de 1 ianuarie 2000.

(2) Pentru datele prevăzute la alin. (1) , referitoare la perioada anterioară anului 2000, termenul de comunicare este de maximum 20 de zile.

27. Articolul 31 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Articolul 31

(1) Menţiunea privind stabilirea reşedinţei se înscrie la cererea persoanei fizice care locuieşte mai mult de 15 zile la adresa la care are locuinţa secundară.

(2) Menţiunea privind stabilirea reşedinţei se acordă pentru perioada solicitată, care nu poate fi mai mare de un an, şi are valabilitate pe timpul cât persoana locuieşte în mod efectiv la adresa declarată ca reşedinţă. La expirarea acestui termen, persoana poate solicita înscrierea unei noi menţiuni privind stabilirea reşedinţei.

28. La articolul 32 alineatul (2) , partea introductivă se modifică şi va avea următorul cuprins:

(2) De la obligaţia prevăzută la alin. (1) , de a depune unul din documentele prevăzute la art. 28, sunt exceptate:

29. Articolul 33 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 33. - Menţiunea privind reşedinţa se înscrie pe un document, denumit dovada de reşedinţă, care va însoţi cartea de identitate sau cartea electronică de identitate, ori direct pe cartea de identitate provizorie.

30. La articolul 41, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(2) Pentru eliberarea actelor de identitate persoanelor reţinute, arestate sau care execută o pedeapsă privativă de libertate în temeiul unei hotărâri judecătoreşti de condamnare, care nu posedă asemenea documente şi care nu dispun de mijloace financiare, precum şi persoanelor cu handicap şi celor fără venituri, şeful serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor poate acorda scutire de la plata cheltuielilor de producere şi eliberare a actelor de identitate.

31. La articolul 43, literele a) -c) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

a) nerespectarea dispoziţiilor art. 14 alin. (4) , art. 23 alin. (1) , art. 24 şi art. 38 alin. (4) , cu amenda de la 25 lei la 50 lei; b) nerespectarea dispoziţiilor art. 12 alin. (2) , art. 18 alin. (1) , art. 19 alin. (2) , art. 39 şi 40, cu amenda de la 40 lei la 80 lei; c) nerespectarea dispoziţiilor art. 25, art. 34 alin. (2) şi art. 36, cu amendă de la 75 lei la 150 lei.

32. Articolul 44 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 44. - Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 43 lit. a) -c) şi aplicarea sancţiunii contravenţionale se fac de către persoane împuternicite din cadrul serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor şi de către poliţişti.

33. Articolul 48 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 48. - Forma şi conţinutul actelor de identitate, ale dovezii de reşedinţă şi ale cărţii de imobil se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

34. Articolul 49 se abrogă.

35. Articolul 50 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 50. - (1) Resursele financiare pentru asigurarea materialelor necesare producerii documentelor prevăzute la art. 3 alin. (1) se prevăd de Ministerul Administraţiei şi Internelor, anual, în mod distinct, în bugetul de venituri şi cheltuieli al D.E.P.A.B.D., cu excepţia situaţiei când prin lege se dispune altfel.

(2) Resursele financiare necesare achiziţionării echipamentelor de calcul şi programelor software licenţiate, utilizate pentru producerea cărţilor de identitate şi a cărţilor de alegător, precum şi pentru încheierea şi derularea contractelor de service la aceste echipamente, se prevăd de Ministerul Administraţiei şi Internelor, anual, în mod distinct, în bugetul de venituri şi cheltuieli al D.E.P.A.B.D., cu excepţia situaţiei când prin lege se dispune altfel.

(3) Dotarea D.E.P.A.B.D. cu materialele necesare îndeplinirii atribuţiilor legale se realizează, prin grija Ministerului Administraţiei şi Internelor, din producţia internă şi din import, cu excepţia situaţiei când prin lege se dispune altfel.

Art. II. - Dispoziţiile art. 20 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005, republicată, astfel cum au fost modificate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică numai cărţilor de identitate eliberate potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 69/2002 privind regimul juridic al cărţii electronice de identitate, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă.

Art. III. - Articolul 61 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 29 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 61.  (1) Pentru scopurile prezentei legi, cartea de identitate şi cartea electronică de identitate valabile constituie document de călătorie pe baza căruia cetăţenii români pot călători în statele membre ale Uniunii Europene.

(2) Regimul juridic al cărţii de identitate şi al cărţii electronice de identitate este cel prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, republicată, cu excepţia situaţiilor în care prezenta ordonanţă de urgenţă dispune altfel.

Art. IV. - După articolul 41 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi a cetăţenilor Confederaţiei Elveţiene, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 2 noiembrie 2011, se introduc patru noi articole , articolele 411-414, cu următorul cuprins:

Art. 411. - (1) De la data stabilită prin hotărâre a Guvernului pentru punerea în circulaţie a cărţii electronice de identitate, cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene şi membrii de familie ai acestora pot solicita eliberarea:

a) unei cărţi de rezidenţă;

b) unei cărţi electronice de rezidenţă.

(2) Cartea de rezidenţă conţine date în format tipărit, precum şi elemente de particularizare şi de siguranţă.

(3) Datele cu caracter personal înscrise în cartea de rezidenţă sunt: a) numele şi prenumele titularului;

b) sexul;

c) cetăţenia titularului;

d) data şi locul naşterii titularului;

e) semnătura olografă a titularului;

f) fotografia titularului;

g) C.N.P.;

h) adresa din România.

(4) În cazul incapabililor şi al persoanelor infirme sau analfabete, semnătura olografă a titularului poate lipsi din conţinutul cărţii de rezidenţă.

(5) Cartea electronică de rezidenţă este de tip smart card şi conţine date în format tipărit şi în format electronic, precum şi elemente de particularizare şi de siguranţă.

(6) Datele cu caracter personal care se înscriu în cartea electronică de rezidenţă sunt cele prevăzute la alin. (3) , cu aplicarea, după caz, a alin. (4) . În format electronic se înscriu:

a) datele din formatul tipărit, cu excepţia semnăturii olografe a titularului;

b) prenumele părinţilor titularului;

c) certificate digitale;

d) date biometrice ale titularului, constând în imaginea facială şi imaginile impresiunilor papilare a două degete.

(7) La cererea solicitantului, cartea electronică de rezidenţă se eliberează: a) cu toate datele prevăzute la alin. (6) ; sau

b) cu datele prevăzute la alin. (6) , cu excepţia imaginii impresiunilor papilare.

(8) Cartea electronică de rezidenţă se eliberează numai solicitanţilor care au împlinit vârsta de 14 ani.

(9) Forma şi conţinutul cărţii de rezidenţă şi ale cărţii electronice de rezidenţă se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, astfel cum se prevede la art. 40 alin. (1) .

Art. 412. - (1) Certificatele digitale se emit şi se înscriu după cum urmează:

a) certificat digital, de Ministerul Administraţiei şi Internelor;

b) certificat digital calificat, de un furnizor de servicii de certificare, acreditat în condiţiile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică.

(2) Pentru autentificarea în sistemele informatice ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, nivelul de aplicabilitate şi condiţiile de utilizare a certificatelor digitale prevăzute la alin. (1) lit. a) se stabilesc prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) Certificatul digital calificat se înscrie în cartea electronică de rezidenţă ulterior producerii acesteia, la solicitarea titularului. Certificatul digital calificat se poate elibera doar persoanelor având capacitate deplină de exerciţiu.

Art. 413. - (1) Imaginile impresiunilor papilare se colectează numai cu acordul expres al solicitantului cărţii electronice de rezidenţă sau, în cazul minorilor şi al incapabililor, numai cu acordul expres al părinţilor sau, după caz, al părintelui care exercită autoritatea părintească ori al reprezentantului legal.

(2) Datele biometrice se colectează pentru a fi înscrise în cartea electronică de rezidenţă în scopul verificării autenticităţii acesteia şi identităţii titularului.

(3) Verificarea identităţii titularului cărţii electronice de rezidenţă se stabileşte prin compararea directă a datelor biometrice preluate

de la titularul acesteia, cu ocazia verificării, şi a datelor înscrise în cartea electronică de rezidenţă.

(4) După personalizarea cărţii electronice de rezidenţă, respectiv a cărţii de rezidenţă şi transmiterea acestora la autoritatea competentă să le elibereze, toate datele stocate în bazele de date de producţie se şterg prin procedură automată.

(5) Imaginile impresiunilor papilare colectate cu ocazia depunerii cererii de eliberare a cărţii electronice de rezidenţă se şterg prin procedură automată imediat după personalizarea cărţii electronice de rezidenţă.

(6) Procedurile de preluare a datelor biometrice pentru emiterea cărţii electronice de rezidenţă se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Articolul 414

Cărţile de rezidenţă şi cărţile electronice de rezidenţă eliberate de la data prevăzută la art. 411 sunt valabile după cum urmează:

a) până la 5 ani de la data emiterii; sau

b) 5 ani de la data emiterii, în cazul celor care atestă dreptul de rezidenţă permanentă, eliberate persoanelor cu vârsta până la 14 ani; sau

c) de 10 ani de la data emiterii, în cazul celor prevăzute la lit. b) eliberate persoanelor cu vârsta peste 14 ani.

Art. V. - Ordonanţa Guvernului nr. 69/2002 privind regimul juridic al cărţii electronice de identitate, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 15 septembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Titlul se modifică şi va avea următorul cuprins:

Ordonanţă

privind unele măsuri pentru operaţionalizarea sistemului informatic de emitere şi punere în circulaţie a documentelor electronice de identitate si rezidenţă

2. Articolul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 1. - (1) Până la data de 30 iunie 2013 se va realiza o platformă-pilot pentru constituirea sistemului informatic de emitere a cărţii electronice de identitate şi punerea în circulaţie a cărţii electronice de identitate şi a cărţii electronice de rezidenţă.

(2) De la data emiterii documentelor prevăzute la alin. (1) se eliberează cărţi de identitate şi cărţi de rezidenţă identice ca format cu cartea electronică de identitate şi cartea electronică de rezidenţă.

3. Articolele 2, 5 şi 6 se abrogă.

4. Articolul 7 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 7. - Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Afacerilor Externe, prin structurile implicate, şi Compania Naţională «Imprimeria Naţională» - S.A., denumită în continuare Imprimeria Naţională, sunt responsabile pentru punerea în circulaţie a documentelor prevăzute la art. 1.

5. Articolul 8 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 8. - (1) Producerea cărţilor electronice de identitate, a cărţilor de identitate, a cărţilor de alegător aferente acestora, a dovezilor de reşedinţă, a cărţilor electronice de rezidenţă şi a cărţilor de rezidenţă se realizează, centralizat, de către Imprimeria Naţională.

(2) Personalizarea documentelor prevăzute la alin. (1) , cu excepţia dovezii de reşedinţă, se realizează, centralizat, în Centrul Naţional Unic de Personalizare a Paşapoartelor Electronice, denumit în continuare C.N.U.P.P.E., organizat în cadrul Direcţiei Generale de Paşapoarte din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor.

(3) Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, denumită în continuare D.E.P.A.B.D., şi Inspectoratul General pentru Imigrări, denumit în continuare Inspectoratul, asigură coordonarea din punct de vedere tehnic şi metodologic a structurilor aflate în subordine/coordonare, potrivit legii, pentru toate activităţile referitoare la punerea în circulaţie a cărţii electronice de identitate, cărţii de identitate, cărţii electronice de rezidenţă şi a cărţii de rezidenţă.

(4) Imprimeria Naţională asigură distribuirea cărţilor electronice de identitate, a cărţilor de identitate, a cărţilor de alegător aferente acestora, a cărţilor electronice de rezidenţă şi a cărţilor de rezidenţă, în vederea eliberării către solicitanţi, în condiţiile stabilite prin protocoale încheiate cu D.E.P.A.B.D. şi Inspectoratul.

(5) În funcţie de opţiunea solicitanţilor, cărţile electronice de identitate, cărţile de identitate, cărţile de alegător aferente acestora, cărţile electronice de rezidenţă şi cărţile de rezidenţă se pot expedia prin servicii de curierat la domiciliul solicitanţilor, în condiţiile în care aceştia suportă cheltuielile de expediţie.

6. După articolul 8 se introduc patru noi articole , articolele 81-84, cu următorul cuprins:

Art. 81. - (1) Imprimeria Naţională este abilitată să achiziţioneze şi să pună la dispoziţia D.E.P.A.B.D., Inspectoratului, structurilor din subordinea/coordonarea acestora, a celorlalte structuri ale Ministerului Administraţiei şi Internelor responsabile, precum şi a Ministerului Afacerilor Externe echipamentele şi produsele soft necesare pentru punerea în circulaţie şi personalizarea cărţilor electronice de identitate, a cărţilor de identitate, a cărţilor de alegător aferente acestora, a dovezilor de reşedinţă, a cărţilor electronice de rezidenţă şi a cărţilor de rezidenţă.

(2) Echipamentele prevăzute la alin. (1) pot fi trecute în patrimoniul autorităţilor care le utilizează, prin acordul părţilor, cu titlu gratuit.

Art. 82. - Imprimeria Naţională asigură materialele consumabile, comunicaţiile şi serviciile necesare funcţionării neîntrerupte a întregului sistem de emitere, gestionare şi eliberare a documentelor prevăzute la art. 8 alin. (1) .

Art. 83. - (1) Condiţiile tehnice, precum şi aspectele procedurale şi legale privind accesul operatorilor de date cu caracter personal la conţinutul cipului cărţii electronice de identitate şi al cărţii electronice de rezidenţă se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

(2) Datele cu caracter personal, inclusiv datele biometrice înscrise în cipul cărţii electronice de identitate şi cipul cărţii electronice de rezidenţă sunt protejate prin utilizarea unei infrastructuri de chei publice şi a unor mecanisme de acces standardizate ICAO.

Art. 84. - (1) Autorităţile administraţiei publice locale în subordinea cărora funcţionează serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor sunt obligate să asigure spaţiul, condiţiile de electroalimentare, climatizare, birotică, asistenţa tehnică materială şi consumabilele necesare funcţionării şi întreţinerii sistemului informatic şi de comunicaţii necesar desfăşurării activităţii de evidenţă a persoanelor.

(2) Inspectoratele judeţene de poliţie asigură structurilor teritoriale pentru imigrări spaţiul, condiţiile de electroalimentare, climatizare, birotică, necesare funcţionării şi întreţinerii sistemului informatic şi de comunicaţii necesar desfăşurării activităţii de evidenţă a titularilor cărţilor de rezidenţă.

(3) Verificarea asigurării şi menţinerii condiţiilor prevăzute la alin. (1) se realizează de D.E.P.A.B.D.

(4) Atunci când constatările efectuate potrivit alin. (3) evidenţiază deficienţe care afectează preluarea datelor personale sau împiedică eliberarea actelor de identitate în condiţiile legii, D.E.P.A.B.D. solicită instituţiilor abilitate luarea măsurilor de înlăturare a respectivelor deficienţe, stabilind termene de remediere.

(5) Neremedierea deficienţelor constatate sau nerespectarea termenelor stabilite potrivit alin. (4) abilitează D.E.P.A.B.D. să suspende activitatea specifică eliberării actelor de identitate.

7. Articolul 9 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 9. – (1) Stabilirea şi actualizarea contravalorii cărţii electronice de identitate şi a cărţii de identitate se fac de către Imprimeria Naţională, cu avizul Direcţiei generale ajutor de stat, practici neloiale şi preţuri reglementate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.

(2) Contravaloarea cărţii electronice de rezidenţă este egală cu contravaloarea cărţii electronice de identitate, iar contravaloarea cărţii de rezidenţă este egală cu contravaloarea cărţii de identitate.

(3) Contravaloarea cărţii electronice de identitate şi a cărţii de identitate se încasează prin unităţile Trezoreriei Statului sau prin alte unităţi bancare, prin structurile financiare ale D.E.P.A.B.D., ale serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor cu personalitate juridică, ale misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare, precum şi prin autorităţile administraţiei publice locale cu care Imprimeria Naţională a încheiat convenţii în acest scop.

(4) Contravaloarea cărţii electronice de rezidenţă şi a cărţii de rezidenţă se încasează prin unităţile Trezoreriei Statului şi prin alte unităţi bancare cu care Imprimeria Naţională a încheiat convenţii în acest scop.

(5) Contravaloarea cheltuielilor cu utilităţi şi consumabile, realizate de D.E.P.A.B.D. şi de serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor în procesul eliberării cărţilor electronice de identitate şi a cărţilor de identitate, respectiv de Inspectorat şi structurile teritoriale pentru imigrări în procesul eliberării cărţilor electronice de rezidenţă şi a cărţilor de rezidenţă, se virează acestora de către Imprimeria Naţională, în condiţii stabilite prin protocol.

8. După articolul 9 se introduc două noi articole, articolele 10 şi 11, cu următorul cuprins:

Art. 10. - (1) În situaţiile prevăzute la art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, republicată, contravaloarea cărţii electronice de identitate, a cărţii de identitate şi a cărţii de alegător aferente se suportă din bugetele unităţilor administrativ-teritoriale respective.

(2) Costurile aferente producerii şi eliberării cărţii electronice de identitate, a cărţii de identitate şi a cărţii de alegător aferente, în cazurile de scutiri şi exceptări de la p lată, prevăzute la art. 41 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005, republicată, se suportă de către Imprimeria Naţională din veniturile proprii aferente acestei activităţi. Modalitatea de suportare a acestor cheltuieli se stabileşte prin protocol încheiat în acest sens cu D.E.P.A.B.D.

(3) Prevederile referitoare la scutirea sau exceptarea de la plata contravalorii actelor de identitate eliberate cetăţenilor români sunt aplicabile şi solicitanţilor cărţilor electronice de rezidenţă şi ai cărţilor de rezidenţă aflaţi în situaţiile prevăzute la art. 41 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005, republicată. În acest caz, cheltuielile aferente producerii şi eliberării cărţilor electronice de rezidenţă şi a cărţilor de rezidenţă se suportă de către Imprimeria Naţională din veniturile proprii aferente acestei activităţi. Modalitatea de suportare a acestor cheltuieli se stabileşte prin protocol încheiat în acest sens cu Inspectoratul.

Art. 11. - (1) Punerea în circulaţie a cărţii electronice de identitate şi a cărţii de identitate se realizează, în mod eşalonat, în termen de maximum 6 luni de la data emiterii primei cărţi electronice de identitate sau a primei cărţi de identitate, pe măsura asigurării cu suportul tehnic necesar a serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor.

(2) Punerea în circulaţie a cărţii electronice de rezidenţă şi a cărţii de rezidenţă se realizează eşalonat, pe măsura asigurării structurilor teritoriale pentru imigrări cu suportul tehnic necesar. În vederea generalizării activităţii de emitere a cărţilor electronice de rezidenţă şi a cărţilor de rezidenţă, asigurarea suportului tehnic necesar eliberării acestora se realizează, eşalonat, în termen de până la 6 luni de la data emiterii primei cărţi electronice de rezidenţă, respectiv a primei cărţi de rezidenţă.

Art. VI. - Alineatul (6) al articolului 21 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:

(6) Compania Naţională «Imprimeria Naţională» - S.A. deduce la calculul profitului impozabil:

a) cheltuielile aferente producerii şi emiterii permiselor de şedere temporară/permanentă pentru cetăţenii străini, în condiţiile reglementărilor legale;

b) cheltuielile aferente producerii şi eliberării cărţii electronice de identitate, a cărţii de identitate şi a cărţii de alegător aferente, în condiţiile prevăzute de art. 10 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 69/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

c) cheltuielile aferente producerii şi eliberării cărţii electronice de rezidenţă şi a cărţii de rezidenţă în condiţiile prevăzute de art. 10 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 69/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. VII. - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 199/2000 privind înfiinţarea Companiei Naţionale „Imprimeria Naţională“ - S.A., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 20 noiembrie 2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 402/2001, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 7, după alineatul (21) se introduce un nou alineat, alineatul (22) , cu următorul cuprins:

(22) Compania Naţională «Imprimeria Naţională» - S.A. produce, cu titlu de exclusivitate, cărţile electronice de identitate, cărţile de identitate, cărţile de alegător aferente acestora, dovezile de reşedinţă, cărţile electronice de rezidenţă şi cărţile de rezidenţă.

2. În anexă , la articolul 6 punctul A, litera b2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

b2) producerea, cu titlu de exclusivitate, a permiselor de şedere şi a documentelor de călătorie care se eliberează străinilor, inclusiv a permiselor de mic trafic de frontieră;

3. În anexă, la articolul 6 punctul A, după litera b9) se introduc două noi litere, literele b10) şi b11) , cu următorul cuprins:

b10) producerea, cu titlu de exclusivitate, a cărţilor electronice de identitate, a cărţilor de identitate, a cărţilor de alegător aferente acestora şi a dovezilor de reşedinţă;

b11) producerea, cu titlu de exclusivitate, a cărţilor electronice de rezidenţă şi a cărţilor de rezidenţă.

Art. VIII. - Alineatul (1) al articolului II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind punerea în circulaţie a paşapoartelor electronice, precum şi producerea altor documente de călătorie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 30 iunie 2008, aprobată prin Legea nr. 249/2009, se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. II. - 1) Personalizarea paşapoartelor electronice, a permiselor de şedere, a permiselor de mic trafic de frontieră şi a documentelor de călătorie care se eliberează străinilor se realizează de către Centrul Naţional Unic de Personalizare a Paşapoartelor Electronice, care va funcţiona în structura Direcţiei Generale de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Art. IX. - Până la finalizarea organizării componentei informatizate a R.N.E.P. pe un singur nivel, activităţile de actualizare şi verificare a datelor din R.N.E.P. se efectuează pe componenta informatizată constituită la nivel judeţean şi al municipiului Bucureşti.

Art. X. - (1) Până la asigurarea suportului tehnic necesar pentru eliberarea cărţii electronice de identitate şi a cărţii electronice de rezidenţă, cărţile de identitate, cărţile de rezidenţă şi cărţile de alegător se produc şi se eliberează potrivit dispoziţiilor aplicabile până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2) De la data asigurării suportului tehnic necesar pentru eliberarea cărţii electronice de identitate şi a cărţii electronice de rezidenţă, autorităţile competente eliberează cărţile de identitate, cărţile de alegător şi cărţile de rezidenţă, numai în formatul realizat potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 69/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă.

(3) Cărţile de identitate provizorii şi cărţile de alegător se produc şi se eliberează potrivit dispoziţiilor aplicabile cărţilor de identitate.

(4) Menţiunile care se înscriu în cărţile de identitate şi în cărţile de identitate provizorii se realizează potrivit dispoziţiilor aplicabile actelor de identitate care le conţin.

(5) Datele biometrice pentru cartea electronică de identitate se colectează de către Direcţia Generală de Paşapoarte, cu echipamentele utilizate la paşapoartele electronice.

(6) Datele biometrice pentru cartea electronică de rezidenţă se colectează de către Inspectoratul General pentru Imigrări, cu echipamentele utilizate la paşapoartele electronice şi la permisele de şedere pentru cetăţenii străini.

(7) Datele pentru cartea de identitate şi datele biometrice pentru cartea electronică de identitate se colectează, pentru cetăţenii români aflaţi în străinătate, de către Ministerul Afacerilor Externe, cu echipamentele utilizate la paşapoartele electronice, aflate în dotarea sa şi a misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare.

Art. XI. - (1) Actele de identitate eliberate, în condiţiile legii, până la punerea în circulaţie a cărţii electronice de identitate şi a cărţii de identitate potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 69/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se preschimbă după cum urmează:

a) actele de identitate eliberate persoanelor născute după data de 1 ianuarie 1981 se preschimbă în perioada 1 iulie 2013-30 iunie 2014;

b) actele de identitate eliberate persoanelor născute în perioada 1 ianuarie 1966-31 decembrie 1980 se preschimbă în perioada 1 iulie 2014-30 iunie 2015;

c) actele de identitate eliberate persoanelor născute în perioada 1 iulie 1946-31 decembrie 1965 se preschimbă în perioada 1 iulie 2015-30 iunie 2016;

d) actele de identitate eliberate persoanelor născute până la data de 31 decembrie 1945 se preschimbă în perioada 1 iulie 2016-31 decembrie 2016.

(2) Valabilitatea actelor de identitate prevăzute la alin. (1) încetează la data expirării perioadei în care acestea pot fi preschimbate.

(3) Persoanele care la expirarea termenului prevăzut la art. 11 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 69/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, au împlinit vârsta de 70 de ani sunt exceptate de la obligaţia preschimbării actelor de identitate prevăzută la alin. (1) , preschimbarea având loc la solicitarea şi cu acordul de voinţă al acestor persoane.

(4) În termen de 5 ani de la data finalizării procesului de asigurare a structurilor teritoriale pentru imigrări cu suportul tehnic necesar eliberării cărţilor electronice de rezidenţă, cărţile de rezidenţă eliberate până la data punerii în circulaţie a cărţii electronice de rezidenţă se preschimbă, eşalonat, în condiţii stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Art. XII. - Dotarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor care devin funcţionale ulterior intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă cu suportul tehnic necesar pentru eliberarea cărţilor electronice de identitate, a cărţilor de identitate şi a cărţilor de alegător aferente acestora se realizează de către autorităţile administraţiei publice locale în subordinea cărora funcţionează aceste servicii.

Art. XIII.  - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 199/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 402/2001, cu modificările şi completările ulterioare, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005, republicată, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005, republicată, şi Ordonanţa Guvernului nr. 69/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se vor republica, după aprobarea prezentei ordonanţe de urgenţă prin lege, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul administraţiei şi internelor,

Mircea Duşa

p. Ministrul delegat pentru administraţie,

Constantin Cătălin Chiper,

secretar de stat

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Florin Georgescu

Ministrul afacerilor europene,

Leonard Orban

p. Ministrul afacerilor externe,

George Ceamba,

secretar de stat

Ministrul justiţiei,

Mona Maria Pivniceru

 

Bucureşti, 4 decembrie 2012

Nr. 82.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea Acordului petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare în perimetrul EX - 4 Tulca, încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi CLARA PETROLEUM LTD

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 31 alin. (1) din Legea petrolului nr. 238/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă Acordul petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare în perimetrul EX - 4 Tulca, încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, şi CLARA PETROLEUM LTD, în calitate de concesionar, prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Acordul petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare în perimetrul EX - 4 Tulca, aprobat potrivit art. 1, intră în vigoare la data publicării prezentei hotărâri în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale,

Gheorghe Duţu

Ministrul economiei, comerţului şi mediului de afaceri,

Daniel Chiţoiu

Ministrul mediului şi pădurilor,

Rovana Plumb

p. Ministrul transporturilor şi infrastructurii,

Septimiu Buzaşu,

secretar de stat

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Florin Georgescu

Bucureşti, 4 decembrie 2012

Nr. 1.184.


*) Anexa nu se publică, fiind clasificată potrivit legii.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea Acordului petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare în perimetrul EX - 6 Curtici, încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi MOL Hungarian Oil and Gas Public Limited Company împreună cu S.C. Expert Petroleum - S.R.L.

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 31 alin. (1) din Legea petrolului nr. 238/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă Acordul petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare în perimetrul EX - 6 Curtici, încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, şi MOL Hungarian Oil and Gas Public Limited Company împreună cu S.C. Expert Petroleum - S.R.L., în calitate de concesionar, prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Acordul petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare în perimetrul EX - 6 Curtici, aprobat potrivit art. 1, intră în vigoare la data publicării prezentei hotărâri în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale,

Gheorghe Duţu

Ministrul economiei, comerţului şi mediului de afaceri,

Daniel Chiţoiu

Ministrul mediului şi pădurilor,

Rovana Plumb

p. Ministrul transporturilor şi infrastructurii,

Septimiu Buzaşu,

secretar de stat

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Florin Georgescu


Bucureşti, 4 decembrie 2012

Nr. 1.185.


*) Anexa nu se publică, fiind clasificată potrivit legii.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea Acordului petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare în perimetrul EX - 2 Tria, încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi EAST WEST PETROLEUM CORP.

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 31 alin. (1) din Legea petrolului nr. 238/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă Acordul petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare în perimetrul EX - 2 Tria, încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, şi EAST WEST PETROLEUM CORP., în calitate de concesionar, prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Acordul petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare în perimetrul EX - 2 Tria, aprobat potrivit art. 1, intră în vigoare la data publicării prezentei hotărâri în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale,

Gheorghe Duţu

Ministrul economiei, comerţului şi mediului de afaceri,

Daniel Chiţoiu

Ministrul mediului şi pădurilor,

Rovana Plumb

p. Ministrul transporturilor şi infrastructurii,

Septimiu Buzaşu,

secretar de stat

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Florin Georgescu

 

Bucureşti, 4 decembrie 2012

Nr. 1.186.


*) Anexa nu se publică, fiind clasificată potrivit legii.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea Acordului petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare în perimetrul EX - 9 Păuliş, încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi S.C. UNIVERSAL PREMIUM - S.A.

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 31 alin. (1) din Legea petrolului nr. 238/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă Acordul petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare în perimetrul EX - 9 Păuliş, încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, şi S.C. UNIVERSAL PREMIUM - S.A., în calitate de concesionar, prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Acordul petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare în perimetrul EX - 9 Păuliş, aprobat potrivit art. 1, intră în vigoare la data publicării prezentei hotărâri în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale,

Gheorghe Duţu

Ministrul economiei, comerţului şi mediului de afaceri,

Daniel Chiţoiu

Ministrul mediului şi pădurilor,

Rovana Plumb

p. Ministrul transporturilor şi infrastructurii,

Septimiu Buzaşu,

secretar de stat

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Florin Georgescu

 

Bucureşti, 4 decembrie 2012

Nr.1.187.


*) Anexa nu se publică, fiind clasificată potrivit legii.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea Acordului petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare în perimetrul EX - 11 Buziaş, încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi S.C. UNIVERSAL PREMIUM - S.A.

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 31 alin. (1) din Legea petrolului nr. 238/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă Acordul petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare în perimetrul EX - 11 Buziaş, încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, şi S.C. UNIVERSAL PREMIUM - S.A., în calitate de concesionar, prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Acordul petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare în perimetrul EX - 11 Buziaş, aprobat potrivit art. 1, intră în vigoare la data publicării prezentei hotărâri în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale,

Gheorghe Duţu

Ministrul economiei, comerţului şi mediului de afaceri,

Daniel Chiţoiu

Ministrul mediului şi pădurilor,

Rovana Plumb

p. Ministrul transporturilor şi infrastructurii,

Septimiu Buzaşu,

secretar de stat

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Florin Georgescu

 

Bucureşti, 4 decembrie 2012

Nr. 1.188.


*) Anexa nu se publică, fiind clasificată potrivit legii.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ

 

ORDIN

privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor din unitatea administrativ-teritorială Sadu, judeţul Sibiu ACT EMIS DE: Agenţia Naţionala de Cadastru şi Publicitate Imobiliara

 

Având în vedere prevederile art. 10 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 9 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 1.210/2004 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă începerea lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor din unitatea administrativ-teritorială Sadu, judeţul Sibiu.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară,

Marius Arthur Ursu

 

Bucureşti, 5 decembrie 2012

Nr. 1.457.

 

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

pentru modificarea şi completarea Ordinului viceprim-ministrului, ministrul finanţelor publice, nr. 664/2012 privind autorizarea şi/sau înregistrarea entităţilor care desfăşoară activităţi de schimb valutar pe teritoriul României, altele decât cele care fac obiectul supravegherii Băncii Naţionale a României

 

În temeiul prevederilor art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,

viceprim-ministrul, ministrul finanţelor publice, emite următorul ordin:

Art. I. - Ordinul viceprim-ministrului, ministrul finanţelor publice, nr. 664/2012 privind autorizarea şi/sau înregistrarea entităţilor care desfăşoară activităţi de schimb valutar pe teritoriul României, altele decât cele care fac obiectul supravegherii Băncii Naţionale a României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 19 mai 2012, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. După articolul 7 se introduce un nou articol, articolul 71, cu următorul cuprins:

Art. 71. - Modelul declaraţiei notariale pe propria răspundere este prevăzut în anexa nr. 8.

2. Articolul 8 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 8. - Anexele nr. 1-8 fac parte integrantă din prezentul ordin.

3. În anexa nr. 2, la capitolul III articolul 5 alineatul (1) , litera a.2. se modifică şi va avea următorul cuprins:

a.2. existenţa de disponibilităţi băneşti în monedă naţională şi/sau valute cotate în echivalent de minimum 75.000 euro atât la înfiinţare, cât şi pe parcursul desfăşurării activităţii de schimb valutar. Dovada se face printr-un extras de cont bancar în original, eliberat cu cel mult 5 zile lucrătoare înainte de data depunerii solicitării de autorizare. La stabilirea nivelului disponibilităţilor băneşti în echivalent euro vor fi utilizate cursurile de schimb ale pieţei valutare comunicate de Banca Naţională a României în fiecare zi de joi. Acest curs de schimb se utilizează pe toată durata săptămânii următoare pentru stabilirea nivelului disponibilităţilor băneşti în echivalent euro în cursul acelei săptămâni.

4. În anexa nr. 2, la capitolul III articolul 5 alineatul (2) litera d) , sintagma „acţionarii/asociaţii“ se va înlocui cu sintagma „acţionarii semnificativi/asociaţii“.

5. În anexa nr. 2, la capitolul III articolul 5 alineatul (2) , după litera d) se introduce o nouă literă, litera e) , cu următorul cuprins:

e) entitatea şi/sau asociaţii, acţionarii semnificativi şi reprezentanţii legali ai acestora au săvârşit fapte sancţionate de legile fiscale, financiare, vamale, precum şi de cele care privesc disciplina financiară, fapte care se regăsesc în cazierul fiscal.

6. În anexa nr. 2, la capitolul VIII articolul 24 alineatul (2) , litera l) se modifică şi va avea următorul cuprins:

l) entităţile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a) nu dispun de disponibilităţile băneşti în monedă naţională şi/sau valute cotate în echivalent de minimum 75.000 euro la cursurile de schimb ale pieţei valutare comunicate de Banca Naţională a României în fiecare zi de joi;

7. În anexa nr. 2, la partea a II-a articolul 26, alineatul (5) se completează cu o nouă teză, cu următorul cuprins:

în acest caz scrisorile de atribuire a codurilor statistice, emise de Banca Naţională a României pentru punctele de schimb valutar deţinute de entitate înainte de data intrării în vigoare a Ordinului viceprim-ministrului, ministrul finanţelor publice, nr. 664/2012 privind autorizarea şi/sau înregistrarea entităţilor care desfăşoară activităţi de schimb valutar pe teritoriul României, altele decât cele care fac obiectul supravegherii Băncii Naţionale a României, cu modificările şi completările ulterioare, îşi încetează valabilitatea, entitatea fiind obligată să solicite coduri statistice pentru vechile puncte de lucru în noile condiţii.

8. În anexa nr. 3, la punctul I subpunctul 1, literele d) şi g) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

d) dovada existenţei disponibilităţilor băneşti în monedă naţională şi/sau valute cotate în sumă de 75.000 euro. La momentul depunerii cererii, dovada se va face printr-un extras de cont bancar în original, eliberat cu cel mult 5 zile lucrătoare înainte de depunerea cererii, fiind necesară totodată dovedirea provenienţei acestei sume pe baza unei declaraţii notariale pe propria răspundere, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 8 la ordin, la care se anexează actele doveditoare corespunzătoare. Totodată, Comisia poate solicita orice alte documente doveditoare referitoare la declaraţia depusă;

........................................................................ .........

g) autorizaţie de funcţionare eliberată de autoritatea de reglementare şi supraveghere, pentru entităţile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b) din anexa nr. 2 la ordin;

9. În anexa nr. 3, punctul II subpunctul 1, litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:

c) dovada existenţei disponibilităţilor băneşti în monedă naţională şi/sau valute cotate în sumă de 75.000 euro. La momentul depunerii cererii, dovada se va face printr-un extras de cont bancar în original, eliberat cu cel mult 5 zile lucrătoare înainte de depunerea cererii, şi/sau copie certificată de societate ca fiind conformă cu originalul a registrului de casă din ultima zi lucrătoare anterioară depunerii cererii, pentru toate punctele de schimb valutar autorizate pe numele societăţii în cauză.

10. După anexa nr. 7 se introduce o nouă anexă, anexa nr. 8, având cuprinsul prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II

Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Florin Georgescu

 

Bucureşti, 7 decembrie 2012

Nr. 1.659.

 

ANEXĂ

(Anexa nr. 8 la Ordinul nr. 664/2012)

 

DECLARAŢIE

 

Subsemnatul/a ................................ ............... (numele şi prenumele), fiul/fiica lui ...................... (prenumele tatălui) şi al ................................... (prenumele mamei), născut/ă la data de ........................................ (data naşterii)  în localitatea ............................................ (localitatea), de cetăţenie ................................. (cetăţenia), cu domiciliul în .......................................................................................................................................................................... (Se trece adresa de domiciliu menţionată în documentul de identitate.) şi reşedinţa în ........................................................................................................................................................................... , (Se trece obligatoriu adresa de reşedinţă în cazul deţinerii unui domiciliu flotant sau adresa la care locuieşte efectiv solicitantul.) posesor al actului de identitate cu seria ........................................................... (seria actului de identitate)  şi numărul ........................................................ (numărul actului de identitate), identificat prin CNP ................................. (Se completează CNP-ul.), în calitate de administrator/reprezentant legal al Societăţii Comerciale .................................... , cu sediul în ........................ .......... , înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului ........ .......... cu nr. . ............. , având cod unic de înregistrare ........................... atribuit în data de ................... , declar pe propria răspundere, cunoscând sancţiunile prevăzute de lege pentru cei ce fac declaraţii false, că disponibilităţile băneşti în monedă naţională şi/sau valute cotate în sumă de 75.000 euro provin din ........

................................................................................................................................................................

................................................................................................................................................................

................................................................................................................................................................

Dau prezenta declaraţie spre a servi Comisiei de autorizare a activităţii de schimb valutar.

Certific prin semnătură veridicitatea celor declarate, cunoscând dispoziţiile art. 292 din Codul penal privind falsul în declaraţii.

 

Data

...................

Declarant,

.....................

 

Întocmită în 3 (trei) exemplare originale la Biroul Notarial Public ................... , din ............................................................... , din care s-au eliberat părţii două exemplare, astăzi, data autentificării.

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

 

ORDIN

privind radierea din Registrul general al instituţiilor financiare nebancare a Societăţii Comerciale EUROPEAN BOND COMPANY - E.B.C. IFN - S.A.

 

Având în vedere solicitarea Societăţii Comerciale EUROPEAN BOND COMPANY - E.B.C. IFN - S.A. privind radierea din Registrul general al instituţiilor financiare nebancare, formulată în baza art. 28 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, cu modificările şi completările ulterioare, prin scrisoarea înregistrată la Banca Naţională a României sub nr. I/26.430 din 30 octombrie 2012, modificarea formei de organizare a instituţiei din societate pe acţiuni în societate cu răspundere limitată, schimbarea denumirii în MARSIDI CONSULTING - S.R.L., precum şi schimbarea obiectului de activitate prin eliminarea activităţilor de creditare,

în temeiul art. 35 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României şi al prevederilor Hotărârii Parlamentului României nr. 35/2009 pentru numirea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României,

guvernatorul Băncii Naţionale a României emite următorul ordin:

Articol unic. - Se dispune radierea din Registrul general al instituţiilor financiare nebancare a Societăţii Comerciale EUROPEAN BOND COMPANY - E.B.C. IFN - S.A., cu sediul în Bucureşti, str. Prof. Dr. Ion Atanasiu nr. 16, camera 1, sectorul 5, înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti sub nr. J40/1556/2008, având codul unic de înregistrare 23166321, înscrisă în Registrul general la secţiunea i) „Emitere de garanţii şi asumare de angajamente, inclusiv garantarea creditului“ sub nr. RGPJR-41-090225.

 

Guvernatorul Băncii Naţionale a României,

Mugur Constantin Isărescu

Bucureşti, 3 decembrie 2012

Nr. 1.206.

 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

COMISA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

DECIZIA

privind autorizarea funcţionării ca broker de asigurare a Societăţii Comerciale INTEGRITY GECAST BROKER DE ASIGURARE - S.R.L.

 

În conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale normelor emise în aplicarea acesteia,

în baza Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din data de 20 noiembrie 2012, prin care s-a aprobat cererea Societăţii Comerciale INTEGRITY GECAST BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. de obţinere a autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare,

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor decide:

Art. 1. - Societatea Comercială INTEGRITY GECAST BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., cu sediul social în municipiul Ploieşti, Str. Romană nr. 13, sc. B, et. 2, ap. 29, judeţul Prahova, număr de ordine în registrul comerţului J29/1387/12.09.2012, cod unic de înregistrare 30654392/12.09.2012, este autorizată să funcţioneze ca broker de asigurare, având ca obiect de activitate activitatea de broker de asigurare conform prevederilor Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 2. - Societatea comercială prevăzută la art. 1 are dreptul de a practica activitatea de broker de asigurare începând cu data înregistrării în Registrul brokerilor de asigurare.

Art. 3. - Societatea comercială are obligaţia de a raporta Direcţiei autorizări şi avizări pe adresa de e-mail: autorizari@csa-isc.ro copia scanată a contractului de asigurare/a poliţei de asigurare de răspundere civilă profesională şi a condiţiilor de asigurare, în termen de 15 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a acesteia, precum şi, trimestrial, copia scanată a documentelor care atestă plata ratelor primei de asigurare aferente contractului de asigurare de răspundere civilă profesională, să deschidă Jurnalul asistenţilor în brokeraj şi să înscrie în Registrul intermediarilor în asigurări şi/sau reasigurări personalul propriu conform Ordinului preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 10/2007 pentru punerea în aplicare a Normelor privind Registrul intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,

Daniel George Tudor

Bucureşti, 28 noiembrie 2012

Nr. 712

 

COMISA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

DECIZIA

privind autorizarea ca furnizor de programe educaţionale în domeniul asigurărilor a Societăţii Comerciale STABILITY INSURANCE TRAINING - S.R.L

 

 

În conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale normelor emise în aplicarea acesteia şi a prevederilor Ordinului preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 8/2012 pentru punerea în aplicare a Normelor privind activitatea furnizorilor de programe educaţionale şi atestarea lectorilor în domeniul asigurărilor,

în baza Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din data de 20 noiembrie 2012, prin care s-a aprobat cererea Societăţii Comerciale STABILITY INSURANCE TRAINING - S.R.L. de obţinere a autorizaţiei ca furnizor de programe educaţionale în domeniul asigurărilor,

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor decide:

Art. 1. - Societatea Comercială STABILITY INSURANCE TRAINING - S.R.L., cu sediul social în municipiul Timişoara, Str. Palanca nr. 4, (Birou B06) , judeţul Timiş, număr de ordine în registrul comerţului nr. J35/2777/2011, cod unic de înregistrare nr. 29471359/2011, este autorizată ca furnizor de programe educaţionale în domeniul asigurărilor conform prevederilor Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, şi a prevederilor Ordinului preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 8/2012 pentru punerea în aplicare a Normelor privind activitatea furnizorilor de programe educaţionale şi atestarea lectorilor în domeniul asigurărilor.

Art. 2. - Societatea comercială prevăzută la art. 1 are dreptul de a practica activitatea de furnizor de programe educaţionale în domeniul asigurărilor începând cu data înregistrării în Registrul furnizorilor de programe educaţionale în domeniul asigurărilor.

Art. 3. - Societatea Comercială STABILITY INSURANCE TRAINING - S.R.L. are următoarele obligaţii:

a) să plătească anual o taxă de menţinere în Registrul furnizorilor de programe educaţionale în domeniul asigurărilor, în cuantum de 2.000 lei. Taxa anuală de menţinere se achită în termen de maximum 12 luni de la data autorizării furnizorului de programe educaţionale în domeniul asigurărilor, pentru anul următor. Copia scanată a documentului care atestă plata taxei anuale de menţinere în Registrul furnizorilor de programe educaţionale în domeniul asigurărilor se va raporta Direcţiei autorizări şi avizări din cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pe adresa de e-mail: autorizari@csa-isc.ro;

b) să publice pe website-ul propriu denumirea exactă a programelor educaţionale aprobate, informaţii despre data de începere a cursurilor, tarifele practicate, posibilităţi de negociere a tarifelor, serviciile incluse în tarife şi orice alte informaţii necesare participanţilor la cursuri, precum şi să precizeze cine asigură examinarea pentru absolvirea fiecărui program;

c) să menţină pe website-ul propriu un registru al absolvenţilor, care să cuprindă toate persoanele care au promovat examenele de absolvire pe care furnizorul le-a organizat în urma desfăşurării cursurilor;

d) să publice gradul de promovabilitate a cursanţilor, determinat ca raport între numărul anual de persoane care au absolvit examenele într-un an calendaristic, pe de o parte, şi numărul total de cursanţi şcolarizaţi, pe de altă parte; în determinarea acestui grad vor fi luate în considerare şi persoanele care au promovat examenele de calificare profesională şi de pregătire profesională continuă a intermediarilor în asigurări.

Preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, Daniel George Tudor

 

Bucureşti, 28 noiembrie 2012

Nr. 713.

 

COMISA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

DECIZIA

privind autorizarea ca furnizor de programe educaţionale în domeniul asigurărilor a Societăţii Comerciale ASTRA TRAINING - S.R.L.

 

În conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale normelor emise în aplicarea acesteia şi a prevederilor Ordinului preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 8/2012 pentru punerea în aplicare a Normelor privind activitatea furnizorilor de programe educaţionale şi atestarea lectorilor în domeniul asigurărilor,

în baza Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din data de 20 noiembrie 2012, prin care s-a aprobat cererea Societăţii Comerciale ASTRA TRAINING - S.R.L. de obţinere a autorizaţiei ca furnizor de programe educaţionale în domeniul asigurărilor,

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor decide:

Art. 1.- Societatea Comercială ASTRA TRAINING - S.R.L., cu sediul social în municipiul Bucureşti, str. Nerva Traian nr. 3, bl. M101, et. 10, camera 2, sectorul 3, număr de ordine în registrul comerţului nr. J40/13666/2011, cod unic de înregistrare nr. 29349069/2011, este autorizată ca furnizor de programe educaţionale în domeniul asigurărilor conform prevederilor Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, şi a prevederilor Ordinului preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 8/2012 pentru punerea în aplicare a Normelor privind activitatea furnizorilor de programe educaţionale şi atestarea lectorilor în domeniul asigurărilor.

Art. 2. - Societatea comercială prevăzută la art. 1 are dreptul de a practica activitatea de furnizor de programe educaţionale în domeniul asigurărilor începând cu data înregistrării în Registrul furnizorilor de programe educaţionale în domeniul asigurărilor.

Art. 3. - Societatea Comercială ASTRA TRAINING - S.R.L. are următoarele obligaţii:

a) să plătească anual o taxă de menţinere în Registrul furnizorilor de programe educaţionale în domeniul asigurărilor, în cuantum de 2.000 lei. Taxa anuală de menţinere se achită în termen de maximum 12 luni de la data autorizării furnizorului de programe educaţionale în domeniul asigurărilor, pentru anul următor. Copia scanată a documentului care atestă plata taxei anuale de menţinere în Registrul furnizorilor de programe educaţionale în domeniul asigurărilor se va raporta Direcţiei autorizări şi avizări din cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pe adresa de e-mail: autorizari@csa-isc.ro;

b) programelor educaţionale aprobate, informaţii despre data de începere a cursurilor, tarifele practicate, posibilităţi de negociere a tarifelor, serviciile incluse în tarife şi orice alte informaţii necesare participanţilor la cursuri, precum şi să precizeze cine asigură examinarea pentru absolvirea fiecărui program;

c) să menţină pe website-ul propriu un registru al absolvenţilor, care să cuprindă toate persoanele care au promovat examenele de absolvire pe care furnizorul le-a organizat în urma desfăşurării cursurilor;

d) să publice gradul de promovabilitate a cursanţilor, determinat ca raport între numărul anual de persoane care au absolvit examenele într-un an calendaristic, pe de o parte, şi numărul total de cursanţi şcolarizaţi, pe de altă parte; în determinarea acestui grad vor fi luate în considerare şi persoanele care au promovat examenele de calificare profesională şi de pregătire profesională continuă a intermediarilor în asigurări.

 

Preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,

Daniel George Tudor

 

Bucureşti, 28 noiembrie 2012

Nr. 714.