MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 828/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 828         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 10 decembrie 2012

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 817 din 4 octombrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plata

 

Decizia nr. 828 din 11 octombrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscal

 

Decizia nr. 829 din 11 octombrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 931 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

2.637. - Ordin al ministrului economiei, comerţului şi mediului de afaceri privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2012 pentru Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie - ICECHIM Bucureşti, aflat sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri

 

3.968. - Ordin al ministrului mediului şi pădurilor privind modificarea anexelor nr. 1 şi 2 la Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 251/2005 pentru organizarea şi funcţionarea secretariatelor de risc privind controlul activităţilor care prezintă pericole de  accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase

 

ACTE ALE CURŢII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI


Hotărârea
 din 10 iulie 2012 în Cauza Ilie Şerban împotriva României

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIE Nr. 817

din 4 octombrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială Comat Mureş - S.A. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 3.559/243/2010 al Judecătoriei Hunedoara - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 417D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.559/243/2010, Judecătoria Hunedoara - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială Comat Mureş - S.A. cu prilejul judecării unei cauze având ca obiect emiterea ordonanţei privind o somaţie de plată.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că procedura instituită prin ordonanţa criticată este una expeditivă, care se desfăşoară în favoarea creditorului unei obligaţii. Acesta este într-un avantaj procedural considerabil faţă de debitor, care, chiar şi în situaţia existenţei unei creanţe certe, lichide şi exigibile, nu poate invoca motivele temeinice care l-au împiedicat în mod obiectiv să îşi îndeplinească obligaţia şi să le susţină prin administrarea tuturor probelor prevăzute de Codul de procedură civilă, nu poate recurge la chemarea în garanţie, nu poate parcurge gradele de jurisdicţie obişnuite şi nu poate recurge la căile de atac ordinare şi extraordinare ale procedurii comune.

Autorul excepţiei mai arată că celeritatea soluţionării cererii afectează rezonabilitatea termenului de soluţionare, în sensul că în favoarea creditorului se dă o hotărâre rapidă, incompatibilă cu evaluarea judicioasă a probelor, apărărilor şi argumentelor părţilor.

Procedura instituită de ordonanţa criticată este una superficială, expeditivă şi inechitabilă, debitorul neputând uza de căile de atac ordinare şi extraordinare împotriva unei ordonanţe care are aceleaşi efecte ca ale oricărei alte hotărâri date în procedura comună. De asemenea, autorul susţine că este eliminată cerinţa fundamentală de imparţialitate prin aceea că cererea în anulare se soluţionează de instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei.

Autorul excepţiei mai arată că procedura instituită de ordonanţa criticată poate fi asimilată unui proces în care aceeaşi instanţă soluţionează cauza pe fond, dar şi calea de atac.

Judecătoria Hunedoara - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale la care se face referire.

Instanţa mai arată că procedura somaţiei de plată este instituită în vederea recuperării cu celeritate a creanţelor care îndeplinesc cumulativ condiţiile privind caracterul cert, lichid şi exigibil, simplificându-se demersul jurisdicţional al creditorilor în vederea obţinerii titlurilor executorii, legiuitorul având în vedere ocrotirea debitorilor faţă de un eventual abuz de drept al creditorilor. În cadrul acestei proceduri speciale este respectat dreptul la apărare al ambelor părţi, care au posibilitatea de a se folosi de aceleaşi mijloace de probă, iar cererea în anulare este o cale procedurală specială, instituită doar în favoarea debitorului, în cadrul căreia acesta îşi poate exercita fără îngrădiri dreptul la apărare. Hotărârile pronunţate în această procedură nu au autoritate de lucru judecat asupra fondului litigiului, somaţia de plată se emite doar pentru creanţa certă, lichidă şi exigibilă, în caz contrar părţile au la îndemână calea dreptului comun. Soluţionarea cererii în anulare de instanţa care a soluţionat cererea pentru emiterea somaţiei de plată nu afectează imparţialitatea, întrucât cererea este soluţionată de un alt complet decât cel care a emis ordonanţa.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile ordonanţei criticate sunt constituţionale şi face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Se apreciază că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

Curtea, prin numeroase decizii, s-a pronunţat în sensul constituţionalităţii Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001. Astfel, prin Decizia nr. 139 din 21 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 19 martie 2008, Decizia nr. 72 din 2 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 23 februarie 2006, Decizia nr. 219 din 21 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 2 iunie 2005, Decizia nr. 470 din 4 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 31 ianuarie 2004, Decizia nr. 317 din 19 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 930 din 19 decembrie 2002, şi Decizia nr. 161 din 30 mai 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 26 iunie 2002, Curtea a constatat că dispoziţiile actului normativ criticat nu încalcă principiul egalităţii în drepturi şi nici accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.

Astfel, Curtea a statuat, în esenţă, că Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 reglementează o procedură specială, simplificată şi accelerată pentru recuperarea creanţelor al căror caracter cert, lichid şi exigibil rezultă din înscrisuri, iar acest caracter special al procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probă utilizabile la înscrisuri, în prima fază, completate ulterior cu explicaţiile şi lămuririle date de părţi, limitarea fiind deopotrivă valabilă pentru ambele părţi, în condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apărare.

Cu privire la susţinerile autorului excepţiei referitoare la pretinsa încălcare a dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 din Constituţie, prin Decizia nr. 497 din 29 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.003 din 11 noiembrie 2005, Curtea a reţinut că textele de lege criticate conţin norme de procedură asupra cărora legiuitorul este suveran a legifera, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, evident cu respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Referitor la căile de atac, s-a reţinut, pe de o parte, că ordonanţa constituie titlu executoriu, iar împotriva acestuia debitorul poate formula contestaţie la executare potrivit normelor Codului de procedură civilă, iar pe de altă parte, că ordonanţa nu are autoritate de lucru judecat faţă de fondul raporturilor juridice dintre părţi.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială Comat Mureş - S.A. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 3.559/243/2010 al Judecătoriei Hunedoara - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 octombrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 828

din 11 octombrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Circe“ - S.R.L. din Năvodari în Dosarul nr. 3.983/212/2011 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 736D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 1.222 din 20 septembrie 2011. În ceea ce priveşte susţinerea instanţei de judecată referitoare la faptul că dispoziţiile criticate nu permit instanţei să verifice legalitatea sancţiunii contravenţionale, aceasta este neîntemeiată, deoarece, potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei suspendă executarea, astfel că instanţa judecătorească are posibilitatea verificării legalităţii acestuia.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 3.983/212/2011, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „Circe“ - S.R.L. din Năvodari cu ocazia soluţionării unei cauze având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unor contravenţii prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii. În acest sens arată că prin suspendarea activităţii pe o perioadă de 3 luni societatea sancţionată ar deveni falimentară, având în vedere specificul activităţii acesteia, şi, pe cale de consecinţă, angajaţii îşi vor pierde locul de muncă.

Judecătoria Constanţa - Secţia civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, prin raportare la prevederile constituţionale invocate de autoarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, respectiv art. 41 din Constituţie, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

Însă, distinct de acestea, apreciază că, prin raportare la prevederile art. 21 şi art. 44 din Constituţie, dispoziţiile criticate contravin Legii fundamentale. Astfel, arată că forma actuală a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, potrivit cărora sancţiunea se aplică de drept (ope legis) pe o durată de 3 luni, fără a lăsa instanţelor posibilitatea să analizeze oportunitatea aplicării unei asemenea sancţiuni într-o anumită situaţie dedusă judecăţii, precum şi întinderea acesteia sub aspectul limitelor sale temporale, contravine prevederilor art. 21 din Constituţie, prin aceea că afectează accesul la o instanţă de judecată şi dreptul la un proces echitabil, iar pe cale de consecinţă poate fi vătămat dreptul de proprietate al comerciantului, garantat de art. 44 din Constituţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) , ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: „(2) Nerespectarea de către agenţii economici a prevederilor art. 10 lit. b) , referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative, atrage şi suspendarea activităţii unităţii pe o perioadă de 3 luni.“

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

1. Prevederile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 667 din 10 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006, sau Decizia nr. 124 din 19 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 5 martie 2008, prin care Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate.

Astfel, cu acele prilejuri, Curtea a observat că dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 vizează apărarea intereselor generale privind respectarea legilor fiscale, iar măsura dispusă de textul de lege criticat este justificată de imperativul protejării interesului social şi a ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală.

Având în vedere finalitatea urmărită de legiuitor prin sancţiunea prevăzută de reglementarea criticată, Curtea a constatat că nu poate fi reţinută existenţa vreunei contrarietăţi între dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 şi prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (1) .

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

2. Distinct de acestea, Curtea observă că celelalte probleme relevate de autoarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, referitoare la modul în care au fost respectate, interpretate şi aplicate prevederile legale la speţa dedusă judecăţii, sunt de competenţa instanţelor de judecată.

3. Referitor la opinia instanţei de judecată, care consideră că prin raportare la alte prevederi constituţionale, respectiv art. 21 şi art. 44, dispoziţiile criticate contravin Legii fundamentale, Curtea constată, pe de o parte, că instanţa nu se poate substitui autorului excepţiei de neconstituţionalitate, iar pe de altă parte, aceasta nu reprezintă o excepţie de neconstituţionalitate ridicată din oficiu, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 29 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 47/1992.

Totuşi, dacă susţinerile instanţei de judecată privind neconstituţionalitatea textului criticat raportat la art. 21 şi art. 44 din Constituţie ar echivala cu o excepţie ridicată din oficiu, acestea nu ar putea fi reţinute, întrucât, potrivit prevederilor art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, „împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia“, iar potrivit art. 32 alin. (3) din aceeaşi ordonanţă, „plângerea suspendă executarea“.

Instanţa de judecată are posibilitatea şi, totodată, obligaţia ca, administrând un întreg material probatoriu, să constate în ce măsură fapta contravenientului este sau nu săvârşită cu vinovăţie (respectiv, dacă neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative sunt fapte săvârşite cu vinovăţie) şi să anuleze procesul-verbal, în măsura în care fapta nu este săvârşită cu vinovăţie. Dacă textul legal presupune intenţie în săvârşirea faptei, este mai mult decât justificată aplicarea sancţiunii complementare.

În altă ordine de idei, nemulţumirea instanţei de judecată pleacă de la faptul că textul criticat nu lasă la aprecierea sa aplicarea sancţiunii complementare a suspendării activităţii operatorului economic, nemulţumire ce poate fi interpretată şi ca o cerere de modificare a textului în sensul ca sancţiunea complementară să fie lăsată la aprecierea instanţelor, ceea ce ar atrage inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Circe“ - S.R.L. din Năvodari în Dosarul nr. 3.983/212/2011 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 octombrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 829

din 11 octombrie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 931 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 931 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Bancpost - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.013/1.285/2010/a1 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 774D/2012.

La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, avocat Mihai Ştreang, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, constatându-se lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului ales al autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate expune situaţia pe larg a cauzei, arătând că, deşi există jurisprudenţă în materie, în speţă situaţia este diferită, fiind vorba de o bancă care a acordat credite societăţii falimentare. Ca urmare a adoptării prevederilor criticate, nemaiputându-se face executarea, nu se mai poate întoarce în bancă valoarea creditelor acordate şi, în consecinţă, banca nu îşi mai poate recupera în totalitate suma acordată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată,

menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. De asemenea, arată că, potrivit prevederilor Legii nr. 85/2006, se poate înscrie în tabelul creditorilor şi îşi poate recupera valoarea creditelor acordate cu ocazia distribuirii sumelor realizate în urma lichidării.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.013/1.285/2010/a1, Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 931 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Bancpost - S.A. din Bucureşti cu ocazia soluţionării recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 2.075 din 31 martie 2011, pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, respectiv o contestaţie la măsurile lichidatorului judiciar.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale şi contravin art. 16 alin. (1) şi art. 44 alin. (2) şi (3) din Constituţie, în măsura în care vizează şi ipoteza perfectării contractului de vânzare-cumpărare în condiţii de ipotecă.

În acest sens arată că în situaţia în care promitenţii-cumpărători au achitat în integralitate contravaloarea imobilelor anterior deschiderii procedurii sau mai au de achitat după data deschiderii procedurii o sumă modică, în urma realizării formalităţilor de înstrăinare a imobilelor nu vor mai intra sume de bani în contul colector din care creditorul ipotecar al promitentului-vânzător să îşi poată îndestula în mod rezonabil creanţa garantată. Într-o atare situaţie, creditorul ipotecar ar rămâne fără drept de ipotecă, ar pierde dreptul de urmărire, dreptul de preferinţă şi nu ar primi o prealabilă despăgubire, fiind expropriat de dreptul său de ipotecă fără să existe o cauză de utilitate publică.

Totodată, consideră că legiuitorul a creat o situaţie favorabilă promitenţilor-cumpărători cu încălcarea prevederilor constituţionale.

Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate invocată nu este întemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 931 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei sunt constituţionale, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) , ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 931 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Curtea observă că aceste prevederi au fost introduse prin art. I pct. 11 din Legea nr. 277/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 173/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi pentru modificarea lit. c) a art. 6 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 14 iulie 2009.

Dispoziţiile criticate au următorul cuprins:

- Art. 931: „Obligaţiile rezultând dintr-un antecontract de vânzare-cumpărare cu dată certă, anterioară deschiderii procedurii, în care promitentul-vânzător intră în procedură, vor fi executate de către administratorul judiciar/lichidator la cererea promitentului-cumpărător, dacă:

- preţul contractual a fost achitat integral sau poate fi achitat la data cererii, iar bunul se află în posesia promitentului-cumpărător;

- preţul nu este inferior valorii de piaţă a bunului;

- bunul nu are o importanţă determinantă pentru reuşita unui plan de reorganizare.“

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale art. 16 alin. (1) potrivit cărora „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări“ şi art. 44 alin. (2) şi (3) referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private. De asemenea, este menţionat art. 1 referitor la protecţia proprietăţii din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra dispoziţiilor art. 931 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei s-a mai pronunţat în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, în acest sens fiind Decizia nr. 549 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 29 august 2011, şi Decizia nr. 1.382 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2012, respingând ca neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate.

Cu acele prilejuri, Curtea a observat că prin aceste dispoziţii legale a fost reglementată situaţia unui antecontract de vânzare-cumpărare, respectiv îndeplinirea unor obligaţii ce au fost asumate de către debitorul al cărui patrimoniu se află în procedură de insolvenţă. Astfel, potrivit prevederilor art. 931 din Legea nr. 85/2006, obligaţiile ce rezultă dintr-un antecontract de vânzare-cumpărare cu dată certă anterioară deschiderii procedurii, în care promitentul-vânzător intră în procedură, vor fi executate de către administratorul judiciar/lichidator la cererea promitentului-cumpărător, dacă preţul contractual a fost achitat integral sau poate fi achitat la data cererii, iar bunul se află în posesia promitentului-cumpărător şi preţul nu este inferior valorii de piaţă a bunului şi dacă bunul nu are o importanţă determinantă pentru reuşita unui plan de reorganizare.

De asemenea, Curtea a constatat că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile art. 44 din Constituţie, ele reprezentând opţiunea legiuitorului care a înţeles să protejeze stabilitatea raporturilor juridice constituite înainte de deschiderea procedurii insolvenţei şi, implicit, drepturile promitentului-cumpărător care, în lipsa acestor prevederi, ar fi obligat să achite, pe lângă preţul imobilului, şi contravaloarea ipotecii la care acesta nu s-a obligat prin încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Referitor la susţinerea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate privind încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că textul pretins a fi neconstituţional nu conţine norme care să conducă la încălcarea egalităţii în drepturi a cetăţenilor şi instituirea unor privilegii şi discriminări, reglementările deduse controlului de constituţionalitate se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, iar critica cu un atare obiect nu este întemeiată.

De asemenea, Curtea constată că Legea nr. 85/2006 prevede posibilitatea tuturor creditorilor de a se înscrie în tabelul de creanţe, iar recuperarea sumelor reprezentând creditele acordate societăţii falimentare se poate face cu ocazia distribuirii sumelor realizate în urma lichidării, potrivit prevederilor cuprinse în paragraful 3 - Distribuirea sumelor realizate în urma lichidării, secţiunea a 7-a - Falimentul, din aceeaşi lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 931 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Bancpost - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.013/1.285/2010/a1 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 octombrie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL ECONOMIEI, COMERTULUI SI MEDIULUI DE AFACERI

 

ORDIN

privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2012 pentru Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie - ICECHIM Bucureşti, aflat sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri

 

În baza prevederilor art. 15 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare din domeniul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 275/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 1.634/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 24 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul economiei, comerţului şi mediului de afaceri emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2012 pentru Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie - ICECHIM Bucureşti, aflat sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - (1) Cheltuielile totale aferente veniturilor înscrise în bugetul de venituri şi cheltuieli prevăzut la art. 1 reprezintă limite maxime şi nu pot fi depăşite.

(2) În cazul în care în execuţie se înregistrează nerealizări ale veniturilor aprobate, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie - ICECHIM Bucureşti poate efectua cheltuieli în funcţie de realizarea veniturilor, cu încadrarea în indicatorii de eficienţă aprobaţi.

Art. 3. - Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie - ICECHIM Bucureşti, aflat sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul economiei, comerţului şi mediului de afaceri,

Gelu-Ştefan Diaconu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 4 decembrie 2012.

Nr. 2.637.

 

ANEXĂ

MINISTERUL ECONOMIEI, COMERŢULUI ŞI MEDIULUI DE AFACERI

Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie - ICECHIM Bucureşti

 

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI

pe anul 2012

 

 

 

- mii lei -

INDICATORI

Nr. rd.

PROGRAM 2012

A

B

1

VENITURI TOTALE, din care:

1

19,330

VENITURI DIN EXPLOATARE, din care:

2

19.000

Venituri din activitatea de bază*)

3

16 600

Venituri din alte activităţi conexe activităţii de cercetare-dezvoltare

4

100

Alte venituri din exploatare

5

2.300

VENITURI FINANCIARE

6

350

VENITURI EXTRAORDINARE

7

 

CHELTUIELI TOTALE, din care:

8

19.075

Cheltuieli de exploatare, total, din care:

9

18 745

Bunuri şi servicii

10

2.&50

Cheltuieli de personal, din care:

11

8 502

cheltuieli cu salariile, din cate:

12

6.524

- indemnizaţiile membrilor consiliului de administraţie

13

119

- drepturile salariate ale directorului general

14

189

Contribuţii de asigurări sociale de stat

15

1.357

contribuţii de asigurări de şomai

16

33

contribuia de asigurări sociale de sănătate

17

339

contribuţii de asigurări pentru scadente de muncii si boli profesionale

18

17

contribuţii pentru concedii şi indemnizaţii

19

55

Contribuţii la Fondul de garantare a createlor salariale

20

16

Contribuţii la fondul de pensii facultative

21

 

alte cheltuieli de personal, din care:

22

161

- tichete de masă

23

 

- deplasări, detaşări

24

161

Cheltuieli de exploatare privind amortizările, provizioanele şi ajustările pentru depreciere

25

2.435

Cheltuieli de protocol

26

6

Cheltuieli de reclamă şi publicitate

27

4

Cheltuieli cu sponsorizarea

28

 

Cheltuieli prevăzute de art.21(3) litera c) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal

29

36

Alte cheltuieli

30

4.912

Cheltuieli financiare, din care:

31

330

- cheltuieli privind dobânzile

32

 

- alte cheltuieli financiare

33

330

Cheltuieli extraordinare

34

 

REZULTATUL BRUT (profit/pierdere)

35

275

IMPOZIT PE PROFIT

36

44

REZULTATUL NET

37

231

ACOPERIREA. PIERDERILOR COMTABILE DIN ANII PRECEDENŢI

38

 

PROFITUL DE REPARTIZAT RĂMAS DUPĂ ACOPERIREA PIERDERILOR CONTABILE DIN ANII PRECEDENŢI, din care

39

231

pentru cointeresarea personalului

40

46

pentru finanţarea dezvoltării institutului naţional

41

139

pentru desfăşurarea activităţii curente, inclusiv pentru cofinanţarea proiectelor

42

46

SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢIILOR, din care:

43

1.052

Surse proprii

44

1.052

Subvenţii de la bugetul de stat pentru investiţii

45

 

Credite bancare pentru investiţii

46

 

- interne

47

 

- externe

48

 

Alte surse

49

 

UTILIZAREA RESURSELOR PENTRU INVESTIŢII, din care:

50

1 052

Investiţii, inclusiv investiţii în curs la finele anului

51

1.052

Rambursări de rate aferente creditelor pentru investiţii

52

 

- interne

53

 

- externe

54

 

DATE DE FUNDAMENTARE

 

 

Venituri totale (rd.01)

55

19.350

Cheltuieli aferente veniturilor totale (rd 08)

56

19.075

Rezultate (+/-) (rd.55-rd.56)

57

275

Număr mediu personal, total institut, din care:

58

175

- număr mediu personal de cercetare-dezvoltare

59

129

Câştigul mediu lunar pe salariat, total institut (lei /persoană/lună)

60

2.977

Câştig mediu lunar pe personal de cercetare-dezvoltare (lei/persoană/lună)

61

3345

Rentabilitatea (rd.57/rd.56*100)

62

1,44

Rata rentabilităţii financiare (rd.37*100/capital propriu)

63

0,36

Plăţi restante

64

0

Creanţe de încasat

65

1 500


* Veniturile realizate din contractele de cercetare încheiate cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului /Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică, inclusiv cele din finanţarea instituţionala de baza si din finanţarea instituţionala complementara, după caz, sunt în suma de 4925 mii lei , încheiate pana la data de29.02.2012 iar cele realizate din contracte încheiate cu ordonatorii principali de credite care finanţează programe si proiecte din planurile sectoriale sunt în suma de 145 mii lei.

MINISTERUL MEDIULUI SI PĂDURILOR

 

ORDIN

privind modificarea anexelor nr. 1 şi 2 la Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 251/2005 pentru organizarea şi funcţionarea secretariatelor de risc privind controlul activităţilor care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase

 

Luând în considerare Referatul de aprobare al Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului nr. 1/3367 din 9 noiembrie 2012,

având în vedere prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 2 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.000/2012 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului şi a instituţiilor publice aflate în subordinea acesteia,

în temeiul prevederilor art. 16 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 544/2012 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Pădurilor, cu modificările ulterioare,

ministrul mediului şi pădurilor emite prezentul ordin.

Art. I. - Anexele nr. 1 şi 2 la Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 251/2005 pentru organizarea şi funcţionarea secretariatelor de risc privind controlul activităţilor care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 11 aprilie 2005, se modifică şi se înlocuiesc cu anexele nr. 1 şi 2 care fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul mediului şi pădurilor,

Rovana Plumb

 

Bucuresti, 3 decembrie 2012.

Nr. 3.968.

 

ANEXA Nr. 1

(Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 251/2005)

 

DISTRIBUŢIA PERSONALULUI

în secretariatele de risc privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanţe periculoase

 

Nr. crt.

Denumirea secretariatului de risc

Nr. angajaţi

1.

Secretariatul de risc din MMP

2

2.

Secretariatul de risc din ANPM

8

3.

Secretariatul de risc din APM Alba

2

4.

Secretariatul de risc din APM Arad

2

5.

Secretariatul de risc din APM Argeş

3

6.

Secretariatul de risc din APM Bacău

3

7.

Secretariatul de risc din APM Bihor

2

8.

Secretariatul de risc din APM Bistriţa-Năsăud

2

9.

Secretariatul de risc din APM Botoşani

2

10.

Secretariatul de risc din APM Brăila

2

11.

Secretariatul de risc din APM Braşov

2

12.

Secretariatul de risc din APM Bucureşti

3

13.

Secretariatul de risc din APM Buzău

2

14.

Secretariatul de risc din APM Călăraşi

2

15.

Secretariatul de risc din APM Caraş-Severin

2

16.

Secretariatul de risc din APM Cluj

3

17.

Secretariatul de risc din APM Constanţa

3

18.

Secretariatul de risc din APM Covasna

2

19.

Secretariatul de risc din APM Dâmboviţa

2

20.

Secretariatul de risc din APM Dolj

2

21.

Secretariatul de risc din APM Galaţi

3

22.

Secretariatul de risc din APM Giurgiu

2

23.

Secretariatul de risc din APM Gorj

2

24.

Secretariatul de risc din APM Harghita

2

25.

Secretariatul de risc din APM Hunedoara

2

26.

Secretariatul de risc din APM Ialomiţa

2

27.

Secretariatul de risc din APM Iaşi

2

28.

Secretariatul de risc din APM Ilfov

2

29.

Secretariatul de risc din APM Maramureş

2

30.

Secretariatul de risc din APM Mehedinţi

2

31.

Secretariatul de risc din APM Mureş

2

32.

Secretariatul de risc din APM Neamţ

2

33.

Secretariatul de risc din APM Olt

2

34.

Secretariatul de risc din APM Prahova

3

35.

Secretariatul de risc din APM Sălaj

2

36.

Secretariatul de risc din APM Satu Mare

2

37.

Secretariatul de risc din APM Sibiu

3

38.

Secretariatul de risc din APM Suceava

2

39.

Secretariatul de risc din APM Teleorman

2

40.

Secretariatul de risc din APM Tulcea

2

41.

Secretariatul de risc din APM Timiş

2

42.

Secretariatul de risc din APM Vâlcea

3

43.

Secretariatul de risc din APM Vrancea

2

44.

Secretariatul de risc din APM Vaslui

2

 

ANEXA Nr. 2

(Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 251/2005)

 

ATRIBUŢII

ale secretariatelor de risc

 

A. Secretariatul de risc din APM:

1. răspunde de implementarea la nivel de judeţ a dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 804/2007 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanţe periculoase, cu modificările ulterioare, şi ale legislaţiei subsecvente;

2. identifică/inventariază titularii activităţilor, respectiv amplasamentele care intră sub incidenţa prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 804/2007, cu modificările ulterioare, şi ale legislaţiei subsecvente;

3. asigură verificarea în teren a amplasamentelor, respectiv a titularilor de activitate, cu privire la obligaţiile prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 804/2007, cu modificările ulterioare, şi în legislaţia subsecventă, în conformitate cu procedura de inspecţie aprobată prin ordin al ministrului mediului şi pădurilor;

4. colaborează şi schimbă informaţii, în condiţiile legii, cu autorităţile locale şi cu organisme neguvernamentale;

5. informează operatorii asupra cerinţelor referitoare la conţinutul notificării activităţii care prezintă pericole de producere a accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase;

6. verifică conţinutul notificării activităţii care prezintă pericole de producere a accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase şi, după caz, comunică titularului activităţii observaţii;

7. ţine evidenţa notificărilor, conform Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului nr. 1.084/2003 privind aprobarea procedurilor de notificare a activităţilor care prezintă pericole de producere a accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase şi, respectiv, a accidentelor majore produse;

8. solicită titularilor de activitate şi celorlalte autorităţi locale informaţii necesare desfăşurării activităţii;

9. utilizează proceduri elaborate şi transmise spre aplicare de Secretariatul de risc din MMP;

10. verifică luarea măsurilor pentru prevenirea accidentelor cu impact asupra sănătăţii omului şi a mediului şi limitarea consecinţelor acestora;

11. colaborează cu personalul de specialitate din APM în scopul aplicării procedurii de reglementare pentru activităţile în care sunt prezente substanţe periculoase;

12. confirmă în scris titularilor de activitate primirea documentaţiilor depuse sau transmise;

13. Întocmeşte documentele de interzicere a utilizării sau punerii în funcţiune a oricărui amplasament, a oricărei instalaţii ori unităţi de stocare sau a oricărei părţi din aceasta, dacă titularul activităţii nu a înaintat în termenele legale notificarea, raportul de securitate, planul de urgenţă internă, informaţiile necesare întocmirii planului de urgenţă externă sau alte informaţii solicitate, după caz, conform dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 804/2007, cu modificările ulterioare, şi ale legislaţiei subsecvente;

14. informează operatorul cu privire la cerinţele legate de structura şi conţinutul documentaţiei privind politica de prevenire a accidentelor majore, precum şi cu privire la condiţiile impuse pentru verificarea acesteia;

15. verifică conţinutul documentaţiei privind politica de prevenire a accidentelor majore;

16. ţine evidenţa documentaţiilor privind politica de prevenire a accidentelor majore;

17. informează în scris operatorul asupra rezultatelor verificării documentaţiei privind politica de prevenire a accidentelor majore;

18. informează operatorii asupra cerinţelor referitoare la rapoartele de securitate;

19. verifică rapoartele de securitate conform Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului nr. 142/2004 pentru aprobarea Procedurii de evaluare a raportului de securitate privind activităţile care prezintă pericole de producere a accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase şi, după caz, întocmeşte formele necesare implicării experţilor externi în procesul de verificare a rapoartelor de securitate;

20. ţine evidenţa rapoartelor de securitate;

21. comunică în scris titularilor de activitate rezultatul verificării raportului de securitate;

22. informează operatorii cu privire la cerinţele referitoare la planurile interne şi externe de urgenţă;

23. verifică existenţa planurilor interne şi externe de urgenţă pentru obiectivele cu risc major;

24. iniţiază şi participă la evaluarea, inclusiv la testarea planurilor interne şi externe de urgenţă pentru obiectivele cu risc major;

25. urmăreşte modul de respectare a termenelor de transmitere de către titularii de activitate a notificărilor, a politicilor de prevenire a accidentelor majore, a rapoartelor de securitate, a planurilor de urgenţă internă şi a informaţiilor necesare elaborării planurilor de urgenţă externă, în concordanţă cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 804/2007, cu modificările ulterioare;

26. informează titularii de activitate cu privire la obligativitatea notificării unui accident sau a unei avarii în care sunt implicate substanţe periculoase;

27. În caz de accident major:

a) informează imediat Secretariatul de risc din ANPM privind producerea unui accident;

b) verifică conţinutul notificării accidentelor conform Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului nr. 1.084/2003 privind procedurile de notificare a activităţilor care prezintă pericole de producere a accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase şi, respectiv, a accidentelor majore produse;

c) participă la schimbul de informaţii cu reprezentanţii desemnaţi de titularul de activitate şi cu celelalte autorităţi locale;

d) participă la cercetarea la faţa locului a accidentelor şi întocmeşte raportul final pe care îl transmite Secretariatului de risc din ANPM;

e) ţine evidenţa notificărilor;

f) urmăreşte luarea tuturor măsurilor de intervenţie şi remediere necesare, urgente, pe termen mediu sau lung, de către titularul activităţii;

g) colectează şi verifică, prin inspecţie, informaţiile necesare pentru analizarea completă a aspectelor tehnice, organizatorice şi manageriale ale accidentului major;

h) stabileşte împreună cu titularii activităţilor măsurile preventive ce se impun pentru evitarea unor viitoare accidente;

i) pune la dispoziţia compartimentului pentru relaţii publice informaţii privind posibile efecte, inclusiv pentru situaţii cu impact transfrontalier;

j) participă la lucrările comisiei tehnice de evaluare a cauzelor şi consecinţelor inclusiv şi, după caz, întocmeşte formele necesare implicării experţilor externi;

28. iniţiază şi participă la programe şi proiecte interne şi internaţionale şi face propuneri pentru activitatea de cercetare;

29. participă la elaborarea politicilor de dezvoltare şi amenajare a teritoriului, a politicilor relevante locale, asigurându-se că se va păstra o distanţă adecvată şi se vor lua măsuri suplimentare tehnice pentru a nu mări pericolul asupra: populaţiei, zonelor rezidenţiale, clădirilor şi teritoriilor cu utilitate publică, căilor importante de comunicaţii, zonelor de recreere etc., datorat obiectivelor care intră sub incidenţa Hotărârii Guvernului nr. 804/2007, cu modificările ulterioare, şi a legislaţiei subsecvente;

30. participă la evaluarea grupurilor de amplasamente şi a situaţiilor probabile declanşării efectului Domino;

31. instituie şi actualizează un registru care va cuprinde următoarele:

a) informaţiile referitoare la amplasamentele care intră sub incidenţa Hotărârii Guvernului nr. 804/2007, cu modificările ulterioare, şi a legislaţiei subsecvente;

b) evidenţa accidentelor;

c) analiza cauzelor producerii accidentului major, experienţa acumulată şi măsurile preventive necesare pentru prevenirea altor asemenea accidente;

32. pune la dispoziţia compartimentului pentru relaţii publice informaţii referitoare la:

a) proiectarea unor noi amplasamente cărora le sunt aplicabile prevederile Hotărârii Guvernului nr. 804/2007, cu modificările ulterioare, şi ale legislaţiei subsecvente;

b) modificările aduse amplasamentelor existente, cărora le sunt aplicabile prevederile Hotărârii Guvernului nr. 804/2007, cu modificările ulterioare, şi ale legislaţiei subsecvente;

c) dezvoltările în jurul amplasamentelor existente, care intră sub incidenţa Hotărârii Guvernului nr. 804/2007, cu modificările ulterioare, şi a legislaţiei subsecvente;

33. colaborează, potrivit legii, cu autorităţile pentru protecţie civilă şi cu celelalte autorităţi competente;

34. supune spre aprobare conducerii corespondenţa destinată factorilor interesaţi din afara APM;

35. transmite informaţiile solicitate de secretariatele de risc din ANPM şi MMP;

36. Întocmeşte un raport lunar privind activitatea proprie, îl prezintă spre avizare conducerii APM şi îl transmite Secretariatului de risc din ANPM;

37. În cazul în care există posibilitatea producerii unui accident major cu efecte transfrontiere la un amplasament ce intră sub incidenţa Hotărârii Guvernului nr. 804/2007, cu modificările ulterioare, şi a legislaţiei subsecvente, informează Secretariatul de risc din MMP;

38. informează imediat Secretariatul de risc din ANPM privind producerea unui accident major;

39. transmite informaţiile solicitate de secretariatele de risc din ANPM şi MMP;

40. utilizează proceduri elaborate şi transmise spre aplicare de Secretariatul de risc din MMP;

41. realizează o dată la 3 ani Chestionarul de implementare a Directivei Seveso conform deciziilor Comisiei Europene (CE) şi îl predă la ANPM.

B. Secretariatul de risc din ANPM:

1. coordonează din punct de vedere tehnic, la nivel naţional, secretariatele de risc din APM-uri;

2. urmăreşte respectarea termenelor stabilite pentru implementarea la nivel naţional a dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 804/2007, cu modificările ulterioare, şi ale legislaţiei subsecvente;

3. Înfiinţează Comisia pentru siguranţa instalaţiilor şi accidente;

4. asigură secretariatul tehnic al Comisiei pentru siguranţa instalaţiilor şi accidente;

5. elaborează proceduri specifice în domeniul managementului riscului şi controlului asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanţe periculoase, împreună cu Secretariatul de risc din MMP;

6. propune programe de evaluare a riscului la nivel naţional, le supune dezbaterii specialiştilor din domeniu şi le transmite Secretariatului de risc din MMP;

7. solicită de la secretariatele de risc datele şi informaţiile necesare desfăşurării activităţii;

8. primeşte şi actualizează datele şi informaţiile din sistemul secretariatelor de risc cu privire la accidentele produse pe plan naţional şi întocmeşte rapoarte privind: cauzele accidentelor produse, rezultatele analizelor de specialitate ale acestora, concluziile şi experienţa acumulată, în vederea diseminării informaţiilor la factorii interesaţi;

9. creează şi actualizează registrul-bază de date care va cuprinde: informaţii referitoare la obiectivele ce intră sub incidenţa prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 804/2007, cu modificările ulterioare, şi ale legislaţiei subsecvente, accidentele produse şi cauzele acestora, măsurile stabilite şi experienţa acumulată, rezultatele evaluărilor şi celelalte documente relevante;

10. informează imediat Secretariatul de risc din MMP privind producerea unui accident major;

11. schimbă date şi informaţii cu organisme specializate, la nivel naţional şi internaţional;

12. iniţiază şi încurajează schimbul de experienţă dintre specialiştii din domeniul specific de activitate, inclusiv cu structuri similare internaţionale;

13. se documentează cu privire la accidentele produse pe plan internaţional şi întocmeşte informări în vederea diseminării informaţiilor către factorii interesaţi;

14. colaborează, potrivit legii, cu autorităţile pentru protecţie civilă şi cu celelalte autorităţi competente;

15. supune spre aprobare conducerii corespondenţa destinată factorilor interesaţi din afara ANPM;

16. iniţiază şi participă la programe şi proiecte interne şi internaţionale;

17. evaluează necesităţile de instruire şi pregătire a personalului din secretariatele de risc şi organizează activităţi pentru instruirea şi pregătirea acestuia;

18. realizează o dată la 3 ani Chestionarul de implementare a Directivei Seveso conform deciziilor CE şi îl predă MMP.

C. Secretariatul de risc din MMP:

1. monitorizează la nivel naţional activitatea secretariatelor de risc din APM-uri şi ANPM;

2. verifică respectarea dispoziţiilor legale privind funcţionarea şi organizarea secretariatelor de risc din APM-uri şi ANPM;

3. urmăreşte respectarea termenelor stabilite pentru implementarea la nivel naţional a dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 804/2007, cu modificările ulterioare, şi ale legislaţiei subsecvente şi recomandă măsuri de conformare;

4. participă la activitatea Comisiei pentru siguranţa instalaţiilor şi accidente;

5. participă la activitatea Comisiei de înregistrare a persoanelor fizice şi juridice în Registrul naţional al elaboratorilor de studii pentru protecţia mediului;

6. elaborează împreună cu Secretariatul de risc din ANPM proceduri specifice în domeniul managementului riscului şi controlului activităţilor care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase şi le transmite spre aplicare secretariatelor de risc;

7. solicită datele şi informaţiile necesare desfăşurării activităţii de la secretariatele de risc;

8. primeşte datele şi informaţiile din sistemul secretariatelor de risc cu privire la accidentele produse pe plan naţional şi întocmeşte rapoarte privind: cauzele accidentelor produse, rezultatele analizelor de specialitate ale acestora, concluziile şi experienţa acumulată, în vederea diseminării către factorii interesaţi;

9. creează şi actualizează registrul-bază de date care va cuprinde: informaţii referitoare la amplasamentele ce intră sub incidenţa prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 804/2007, cu modificările ulterioare, accidentele produse şi cauzele acestora, măsurile stabilite şi experienţa acumulată, rezultatele evaluărilor şi celelalte documente relevante;

10. iniţiază şi încurajează schimbul de experienţă dintre specialiştii din domeniul specific de activitate, inclusiv cu structuri similare internaţionale;

11. se documentează cu privire la accidentele produse pe plan internaţional şi întocmeşte informări în vederea diseminării către factorii interesaţi;

12. iniţiază şi participă la programe şi proiecte interne şi internaţionale;

13. elaborează şi propune spre aprobare ordine ale ministrului, care au fost supuse în prealabil consultării specialiştilor;

14. recomandă programe de evaluare a riscului la nivel naţional şi, după caz, le propune spre aprobare prin ordin al ministrului mediului şi pădurilor;

15. colaborează, potrivit legii, cu autorităţile pentru protecţie civilă şi cu celelalte autorităţi competente;

16. la solicitarea autorităţilor, iniţiază expertize speciale privind pericole probabile sau efecte ale accidentelor în care sunt implicate substanţe periculoase;

17. schimbă la nivel naţional şi internaţional informaţii cu organisme specializate privind activităţile în care sunt implicate substanţe periculoase;

18. transmite informaţii cu privire la accidentele survenite pe plan internaţional către autorităţile competente sau alte organisme specializate;

19. raportează Uniunii Europene datele şi informaţiile, conform procedurilor internaţionale;

20. supune spre aprobare conducerii corespondenţa destinată factorilor interesaţi din afara MMP;

21. Întocmeşte un raport lunar privind activitatea proprie şi îl prezintă spre avizare conducerii direcţiei de specialitate din MMP;

22. evaluează necesităţile de instruire şi pregătire a personalului din secretariatele de risc şi organizează activităţi pentru instruirea şi pregătirea acestuia.

 

ACTE ALE CURŢII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

SECŢIA  A TREIA

 

HOTĂRÂREA

din 10 iulie 2012

în Cauza Ilie Şerban împotriva României

 

Strasbourg

(Cererea nr. 17.984/04)

 

Hotărârea devine definitivă în condiţiile prevăzute la art. 44 § 2 din Convenţie. Aceasta poate suferi modificări de formă.

În Cauza Ilie Şerban împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia) , reunită într-o cameră compusă din Josep Casadevall, preşedinte, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, judecători, şi Santiago Quesada, grefier de secţie,

după ce a deliberat în camera de consiliu, la 19 iunie 2012,

pronunţă prezenta hotărâre, adoptată la aceeaşi dată:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află Cererea nr. 17.984/04 îndreptată împotriva României prin care un resortisant al acestui stat, Ilie Şerban (reclamantul) , a sesizat Curtea la 1 aprilie 2004 în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale (Convenţia) .

2. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat de agentul guvernamental, Răzvan-Horaţiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

3. La 21 septembrie 2009, cererea a fost comunicată Guvernului. În conformitate cu art. 29 § 1 din Convenţie, s-a hotărât, de asemenea, că admisibilitatea şi fondul cauzei vor fi examinate împreună.

4. În urma abţinerii lui Corneliu Bîrsan, judecător ales să reprezinte România (art. 28 din regulament) , preşedintele camerei a desemnat-o pe Kristina Pardalos în calitate de judecător ad-hoc (art. 26 § 4 din Convenţie şi art. 29 § 1 din regulament) .

ÎN FAPT

I. Circumstanţele cauzei

5. Reclamantul s-a născut în 1953 şi locuieşte în Petroşani.

6. La 20 decembrie 2000, reclamantul a solicitat Consiliului Baroului Hunedoara (consiliul baroului) înscrierea sa în barou fără examen. Acesta susţinea că exercita profesia de jurist întro întreprindere de peste 10 ani şi că, în conformitate cu art. 14 alin. 2 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, avea dreptul de a fi înscris în profesie cu scutire de examen.

7. La 1 august 2001, consiliul baroului a emis un aviz negativ cu privire la admiterea cu scutire de examen a reclamantului în Baroul Hunedoara. Contestaţiile formulate de reclamant în faţa Comisiei permanente a Uniunii Avocaţilor (Comisia permanentă) şi a Consiliului Uniunii Avocaţilor (Consiliul Uniunii) au fost respinse la date neprecizate de reclamant.

8. În ianuarie 2002, reclamantul a depus o nouă cerere de înscriere în barou cu scutire de examen. La 2 februarie 2002, a fost supus unui examen scris privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. Consiliul baroului a emis un nou aviz negativ, pe motiv că reclamantul nu a trecut examenul scris.

9. La 22 martie 2002, bazându-se pe avizul consiliului baroului, Comisia permanentă a respins cererea reclamantului. Reclamantul nu a primit răspuns la contestaţia pe care a formulat-o în faţa Consiliului Uniunii.

10. La 2 iulie 2002, reclamantul a contestat decizia Comisiei permanente în faţa Curţii de Apel Alba Iulia. Acesta a arătat că respingerea cererii sale era arbitrară, deoarece Legea nr. 51/1995 îi acorda dreptul de a fi primit în barou cu scutire de examen, consiliul baroului având doar un rol consultativ.

11. Prin hotărârea din 28 august 2002, curtea de apel a admis acţiunea, hotărând că reclamantul îndeplinea toate condiţiile impuse de lege pentru a fi admis în profesie cu scutire de examen.

12. Uniunea Avocaţilor a formulat recurs împotriva acestei hotărâri, invocând faptul că, în temeiul statutului profesiei de avocat, pentru a beneficia de înscrierea în barou cu scutire de examen, candidaţii care au cel puţin 10 ani de experienţă într-o profesie juridică trebuie să treacă un examen privind organizarea şi exercitarea profesiei, test pe care reclamantul nu l-a trecut.

13. Prin hotărârea sa din 3 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul, considerând că admiterea în profesie reprezintă o posibilitate, nu un drept, şi că decizia Comisiei permanente a fost legală, în măsura în care consiliul baroului a emis un aviz negativ. Curtea a reţinut că, potrivit art. 14 alin. 2 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, persoana care a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar sau consilier juridic timp de cel puţin 10 ani poate deveni avocat cu scutire de examen. Cu toate acestea, decizia privind admiterea în profesie este de competenţa Uniunii, care o exercită prin autorităţile sale în condiţiile legii. În măsura în care dispoziţiile art. 14 alin. 2 din Legea nr. 51/1995 ofereau persoanei în cauză doar o posibilitate, nu şi un drept de a fi admis în profesie cu scutire de examen şi ţinând seama de faptul că autorităţile competente au constatat că reclamantul nu a trecut examenul de admitere şi au justificat legal refuzul lor de a autoriza admiterea în profesie cu scutire de examen, Curtea a concluzionat că acţiunea reclamantului este nefondată.

14. La 1 martie 2005, reclamantul a fost înscris în Baroul Hunedoara, în urma avizului favorabil al Consiliului baroului asupra unei noi cereri a acestuia de admitere în profesie. La 1 mai 2006, reclamantul a fost transferat la cerere în Baroul Dolj.

II. Dreptul şi practica interne relevante

15. Dispoziţiile legale şi jurisprudenţa internă relevante sunt descrise în Hotărârea Ştefan şi Ştef împotriva României (nr. 24.428/03 şi 26.977/03/02, pct. 20-26, 27 ianuarie 2009) .

16. Prin hotărârea sa din 25 februarie 2003, Curtea Supremă de Justiţie a hotărât că, în cazul în care un candidat avea experienţa profesională impusă de lege şi nu se afla într-o situaţie de incompatibilitate, dreptul său de a fi admis în profesie deriva din lege şi că Uniunea nu putea să împiedice exercitarea acestui drept.

17. În hotărârile pronunţate la 22 noiembrie 1996, 6 martie 1998, 23 mai 2000, 10 decembrie 2002, 29 ianuarie 2003, 16 septembrie 2004, 27 ianuarie, 25 februarie şi 23 martie 2005, Curtea Supremă de Justiţie a considerat că admiterea în profesia de avocat cu scutire de examen era, pentru persoana care îndeplinea condiţiile legii, un drept, nu o posibilitate lăsată la aprecierea discreţionară a Uniunii.

ÎN DREPT

I. Cu privire la excepţia Guvernului asupra pierderii calităţii de „victimă“

18. Reclamantul a susţinut că hotărârea Curţii Supreme din 3 octombrie 2003 de respingere a cererii sale de admitere în barou cu scutire de examen aduce atingere principiului securităţii juridice.

19. Guvernul invocă pierderea calităţii de victimă a reclamantului în sensul art. 34 din Convenţie. Acesta reaminteşte că, pentru ca un reclamant să se poată pretinde victimă în sensul acestui articol, este necesar nu doar să aibă această calitate la momentul introducerii cererii, dar şi în cursul procedurii în faţa Curţii. De asemenea, Guvernul invocă şi cauzele Stoicescu împotriva României [(revizuire) nr. 31.551/96, 21 septembrie 2004] şi Negusse Mekonnen împotriva României [(decembrie) , nr. 19.011/06, 25 noiembrie 2008]. Guvernul arată că, după respingerea primei sale cereri de admitere în barou cu scutire de examen, reclamantul a obţinut înscrierea în barou la 1 martie 2005.

20. Curtea reaminteşte că o decizie sau o măsură favorabilă reclamantului nu este suficientă în principiu pentru a-i retrage acestuia statutul de „victimă“, decât în cazul în care autorităţile naţionale au recunoscut, exp licit sau în esenţă, iar apoi au reparat încălcarea Convenţiei (Amuur împotriva Franţei, 25 iunie 1996, pct. 36, Culegere de hotărâri şi decizii 1996-III) .

21. În speţă, chiar dacă înscrierea reclamantului în barou ar putea fi considerată o recunoaştere în esenţă a încălcării dreptului său de a beneficia de primirea în profesie cu scutire de examen, Curtea consideră că această măsură nu îi oferă o reparaţie adecvată în sensul jurisprudenţei Curţii. Astfel, mai mult de 5 ani, reclamantul s-a aflat în imposibilitatea de a exercita profesia de avocat fără a primi ulterior vreo reparaţie.

22. În consecinţă, Curtea respinge excepţia Guvernului.

II. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 6 § 1 din Convenţie

23. Reclamantul denunţă o atingere adusă principiului securităţii juridice. Acesta invocă art. 6 § 1 din Convenţie, care prevede următoarele:

Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil [...] de către o instanţă [...], care va hotărî [...] asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil [...]

A. Cu privire la admisibilitate

24. Curtea constată că acest capăt de cerere nu este în mod vădit nefondat în sensul art. 35 § 3 din Convenţie. De asemenea, Curtea subliniază că acesta nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar să fie declarat admisibil.

B. Cu privire la fond

25. Reclamantul se plânge de încălcarea dreptului său la un proces echitabil pe motiv că, în cazul său, Curtea Supremă de Justiţie a pronunţat o hotărâre care încalcă jurisprudenţa constantă a acesteia. Acesta arată că se afla într-o situaţie identică celei a altor consilieri juridici cărora li s-a recunoscut dreptul de a fi înscrişi în barou cu scutire de examen.

26. Prin urmare, reclamantul consideră că poziţia adoptată la 3 octombrie 2003 de Curtea Supremă în cazul său aduce atingere principiului securităţii juridice.

27. Guvernul relevă faptul că reclamantul nu şi-a întemeiat capătul de cerere, în special că nu a adus copii ale hotărârilor contrare celei pronunţate în cauza sa în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. De asemenea, Guvernul afirmă că hotărârea ce îl priveşte pe reclamant nu poate fi calificată drept arbitrară şi, în consecinţă, nu poate aduce atingere dreptului reclamantului la un proces echitabil de vreme ce Curtea Supremă a analizat şi a răspuns detaliat la toate argumentele reclamantului şi a motivat suficient această hotărâre.

28. Guvernul adaugă că, începând din anul 2004, jurisprudenţa Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie (fosta Curte Supremă) a fost întotdeauna în favoarea primirii cu scutire de examen a foştilor consilieri juridici în profesia de avocat.

29. Curtea a constatat deja în hotărârea Ştefan şi Ştef, citată anterior, că, într-o serie de hotărâri pronunţate între anii 1996 şi 2005, Curtea Supremă de Justiţie (devenită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) a hotărât că dispoziţiile Legii nr. 51/1995 acordă juriştilor cu vechime mai mare de 10 ani dreptul de primire în Ordinul Avocaţilor cu scutire de examen de admitere.

30. Curtea observă că, în mod contrar jurisprudenţei sale constante care confirmă acest drept, Curtea Supremă de Justiţie a adoptat o soluţie opusă în cauza reclamantului. Or, trebuie să se constate că hotărârea din 3 octombrie 2003 nu poate fi calificată drept un reviriment al jurisprudenţei datorat unei noi interpretări a legii. Astfel, Curtea Supremă de Justiţie nu a explicat în niciun fel motivele schimbării poziţiei sale şi a revenit ulterior la jurisprudenţa sa constantă. În acest context, hotărârea care îi refuză reclamantului dreptul de a beneficia de dispoziţiile Legii nr. 51/1995 apare drept singulară şi arbitrară (Ştefan şi Ştef, citată anterior, pct. 35) .

31. Prin urmare, a fost încălcat art. 6 § 1 din Convenţie.

III. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 14 coroborat cu art. 6 din Convenţie

32. Reclamantul denunţă un tratament discriminatoriu în raport cu alte persoane care se află într-o situaţie similară cu a sa.

33. Având în vedere concluziile incluse la pct. 31 supra, Curtea concluzionează că acest capăt de cerere trebuie declarat admisibil, dar că nu sunt motive să se pronunţe cu privire la fond [a se vedea, mutatis mutandis, printre altele, Laino împotriva Italiei (MC) , nr. 33.158/96, pct. 25, CEDO 1999-I, Biserica Catolică din Cannee împotriva Greciei, 16 decembrie 1997, Culegere 1997-VIII, pct. 50, şi Ruianu împotriva Românei, nr. 34.647/97, pct. 74, 17 iunie 2003].

IV. Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenţie

34. Potrivit art. 41 din Convenţie,

Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al Înaltei părţi contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă.

A. Prejudiciu

35. Reclamantul solicită 100 000 EUR cu titlu de prejudiciu moral.

36. Guvernul solicită Curţii să respingă aceste pretenţii, considerând că nu sunt justificate şi că nu au o legătură de cauzalitate cu pretinsele încălcări ale Convenţiei. În orice caz, acesta consideră că o constatare a încălcării drepturilor invocate de reclamant poate constitui în sine o reparaţie suficientă a prejudiciilor suferite.

37. Curtea relevă că singura bază care trebuie reţinută pentru acordarea unei satisfacţii echitabile constă în speţă în faptul că reclamantul nu a putut beneficia de garanţiile art. 6. Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral ce nu poate fi contestat. Pronunţându-se în echitate, astfel cum prevede art. 41 din Convenţie, aceasta acordă reclamantului 3.000 EUR cu titlu de prejudiciu moral.

B. Cheltuieli de judecată

38. Reclamantul nu solicită rambursarea cheltuielilor de judecată. Prin urmare, nicio sumă nu va fi acordată cu acest titlu.

C. Dobânzi moratorii

39. Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu 3 puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

În unanimitate,

CURTEA:

1. declară cererea admisibilă;

2. hotărăşte că a fost încălcat art. 6 § 1 din Convenţie;

3. hotărăşte că nu este necesar să examineze capătul de cerere întemeiat pe art. 14 coroborat cu art. 6 din Convenţie;

4. hotărăşte:

a) ca statul pârât să îi plătească reclamantului, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenţie, suma de 3.000 EUR (trei mii de euro) , plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit, care va fi convertită în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plăţii, pentru prejudiciul moral;

b) că, de la expirarea termenului menţionat şi până la efectuarea plăţii, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade şi majorată cu 3 puncte procentuale;

5. respinge cererea de acordare a unei reparaţii echitabile pentru celelalte capete de cerere.

Redactată în limba franceză, apoi comunicată în scris, la 10 iulie 2012, în temeiul art. 77 § 2 şi 3 din regulament.

 

Josep Casadevall,

preşedinte

Santiago Quesada,

grefier